PREDICĂ LA A TREIA ZI DE PAȘTI

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin

Hristos a înviat!
Iubiți credincioși, Evanghelia care s-a citit astăzi ne relatează faptul că Luca
şi Cleopa, cei doi ucenici ai Mântuitorului Hristos, au călătorit împreună cu
Domnul înviat cale de şaizeci de stadii, adică aproximativ două ore, fără să-L
cunoască, fiindcă nu li s-a permis, pentru ca, în cele din urmă, la frângerea pâinii,
să li se deschidă ochii şi să-L cunoască, El făcându-Se nevăzut de lângă dânşii.
Acest parcurs de şaizeci de stadii sau aproximativ două ceasuri înseamnă
timpul Sfintei şi dumnezeieştii Liturghii. Sfânta Liturghie este împărţită în două
părţi. Prima parte este cea învăţătorească, didactică, pedagogică. Deci, prima parte
a Sfintei Liturghii corespunde drumului celor doi ucenici, Luca şi Cleopa,
dimpreună cu Mântuitorul Hristos, timp în care li s-a tâlcuit din Scripturi despre
Mesia, despre venirea Lui, despre pătimirea Lui, necesară pentru ca El să intre în
slava Lui.
Partea a doua, cea mai importantă a Sfintei Liturghii, este cea euharistică,
adică a Cinei celei de Taină, în care, binecuvântându-se pâinea şi frângându-se, ne
împărtăşim cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, nevăzut ca
Dumnezeu, văzut în chipul Pâinii şi al Vinului şi simţit, pe deplin, în fiinţa noastră,
aşa cum s-a întâmplat cu Luca şi Cleopa. Lor li s-a descoperit Hristos, Care îndată
S-a făcut nevăzut de lângă dânşii, dar Care a rămas în ei şi pe Care s-au grăbit,
întorcându-se la Ierusalim, să-L împărtăşească şi celorlalţi ucenici.
Această însoţire are două momente, de asemenea, foarte deosebite.
Unul este cel în care Iisus Hristos îi dojeneşte pe Luca şi Cleopa, zicându-le:
„O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede’n toate câte-au spus
profeţii!”. Noi trebuie să ne regăsim fiecare în cei doi apostoli şi să ne folosim de
acest parcurs, pentru că suntem creştini, care participăm la Sfânta şi dumnezeiasca
Liturghie. Parcă nouă ne sună dojana Mântuitorului Hristos, căci nepriceperea este
o caracteristică a noastră. Adesea, fie public, fie în scaunul de spovedanie, în taină,
mărturisim că nu înţelegem şi nu pricepem slujbele, că nu înţelegem şi nu pricepem
Sfânta Liturghie, că nu înţelegem şi nu pricepem lucrarea lui Dumnezeu, că nu
înţelegem şi nu pricepem tăcerea lui Dumnezeu, în multe din împrejurările vieţii
noastre, atât personale, cât şi comunitare. Suntem zăbavnici cu inima, pentru că nu
simţim. Inima noastră rămâne, de cele mai multe ori, împietrită, rece şi nesimţitoare
la tot ceea ce se întâmplă în Sfânta Liturghie, în Sfânta Biserică şi chiar în viaţa

1
cotidiană. Încercările şi ispitele vieţii, nepriceperea, aşa cum am spus mai înainte,
ne fac din ce în ce mai reci, mai distanţi, mai izolaţi şi mai împietriţi, şi în ceea ce
priveşte relaţia noastră cu Dumnezeu, şi în cea personală, cu semenii.
Soluţia pentru nepricepere şi pentru împietrirea inimii ne-o dezvăluie
Evanghelia de astăzi, şi anume însoţirea, pe calea vieţii şi, mai ales, a nevoinţei
noastre duhovniceşti, cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care să ne descopere din
Scripturi – foarte important acest detaliu, pentru că avem la îndemână Sfânta
Scriptură, Biblia – cine este El cu adevărat. Ca să Îl descoperim pe Iisus Hristos, ca
să descoperim cine este El cu adevărat, avem nevoie de două lucruri: de Sfânta
Scriptură şi de imediata Lui prezenţă. În felul acesta, vom ajunge ca,împreună cu
Luca şi Cleopa, să exclamăm şi să mărturisim: „Oare nu ardea’ntru noi inima
noastră când ne vorbea pe cale şi’n timp ce ne tâlcuia Scripturile?”. Acesta
este cel de-al doilea moment al tâlcuirii noastre.
Aşadar, inima noastră se poate aprinde dacă citim Sfânta Scriptură şi dacă Îl
luăm însoţitor, pe drumul vieţii, mai ales al celei duhovniceşti, pe Mântuitorul Iisus
Hristos. Dacă inima lor nu ajungea să ardă pe cale, nu reuşeau să Îl cunoască pe
Iisus Hristos, la frângerea pâinii. Aceasta este o condiţie pentru a ne putea
împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului, ne-o spune desluşit Evanghelia de astăzi.
Dacă inima noastră arde, ne putem împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului. Dacă
nu, atunci Trupul şi Sângele Domnului, El Însuşi fiind focul vieţii, va arde inima
noastră, spre judecată şi spre osândă.
Evanghelia de astăzi şi cea din a treia zi de Paşti ne descoperă întregul
parcurs al Sfintei Liturghii, care are două părţi: una didactică, pedagogică,
învăţătorească, imediat după ce se citeşte Sfânta Evanghelie, şi care trebuie să ne
aprindă inima, pentru a putea participa, pe deplin, la a doua parte, la Liturghia
euharistică, în care darurile de pâine şi vin se prefac în Trupul şi Sângele
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu care dorim să ne împărtăşim.
Închei prin a vă cita o exclamaţie foarte frumoasă a marelui Vasile
Voiculescu, care este tangentă celor două cuvinte despre care v-am vorbit: „O,
nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede’n toate câte-au spus profeţii!” şi
„Oare nu ardea’ntru noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi’n timp ce ne
tâlcuia Scripturile?”. Spune marele Voiculescu: „Doamne, chiar dacă gura Ta mă
va osândi, auzindu-Te, inima mea se va bucura!”. Amin!