Coordonatorul ediției

Attila Zsoldos

Oradea şi Bihorul
la sfârşitul epocii Arpadiene

Studii despre istoria Ţării Bihorului 3.

Traducător
Elga Mayer

Asociația Tanoda
și Asociația Culturală Varadinum
Oradea, 2017
 Ediția a apărut cu sprijinul
Serviciului Social Comunitar Bihor
al Consiliului Județean Bihor

ISBN 978-973-0-23468-8
 Cuprins

Cuvânt înainte ������������������������������������������������������������������������������ 7

László Pósán:
Populaţia Ţării Bârsei în perioada stăpânirii
Cavalerilor Teutoni (1211-1225) ��������������������������������������������� 9

János B. Szabó:
Invazia tătară din 1241 şi pustiirea oraşului Oradea
în oglinda rezultatelor cercetărilor mai recente ���������������������� 29

Tibor Almási:
Informaţii din izvoare şi ipoteze pentru o schiţă biograică
a lui Rogerius ������������������������������������������������������������������������� 61

Tamás Körmendi:
Cariera lui Lodomér, înainte să devină episcop de Oradea ���� 91

Attila Zsoldos:
Stăpânii Barcăului ��������������������������������������������������������������� 109

Boglárka Weisz:
Operaţiuni de vămuire în comitatul Bihor la cumpăna
veacurilor al XIII-lea şi al XIV-lea �������������������������������������� 169

Renáta Skorka:
Din Luxemburg la Oradea �������������������������������������������������� 191
János B. Szabó

Invazia tătară din 1241 şi pustiirea oraşului

Oradea în oglinda rezultatelor cercetărilor
mai recente
Invazia mongolă împotriva Europei
În 1235, urmaşii lui Ginghis Han, cuceritorul lumii, şi alţi con-
ducători de seamă al Marelui Imperiu Mongol s-au adunat la
Karakorum, în Mongolia, pentru a ţine sfat sub conducerea mare-
lui han Ögedei� Această adunare, numită kurultai, a luat hotărârea
ca oştile mongole să atace popoarele Europei�1 Armata, alată sub
conducerea lui Batu, nepotul lui Ginghis Han, trimisă atunci de
imperiu împotriva Europei, era una dintre cele mai mari din lume
în epoca respectivă şi poate cea mai bine dotată, dar cu siguranţă
era cea mai experimentată şi mai disciplinată�2 Una din cele mai
importante ţinte ale atacului o constituia Ungaria: marele han era
în mod clar supărat din cauză că regele Béla al IV-lea, ca rege al Cu-
maniei,îşi extinsese puterea asupra cumanilor care locuiau în colţul
cel mai occidental al stepei, iar Ögedei îi considera pe aceştia, con-
form „legilor” stepei, un popor învins şi prin urmare ca pe propriile
sale slugi�3

1 Rashiduddin Fazlulla: Jami’u’t-tawarikh� A Compendium of Chronicles: A

History of the Mongols, Rashid. Trans� Wheeler M� hackston� Cambridge 1998–
1999� Vol� II� 325�, Aladdín Atamalik Dzsuvajni: A világhódító története� [Povestea
cuceritorului lumii] In: Tatárjárás� Sub redacţia lui Balázs Nagy� Budapest 2003� ( în
cele ce urmează: Tatárjárás) 31�
2 János B. Szabó: A tatárjárás� A mongol hódítás 2
és Magyarország� [Invazia tătară�
Cucerirea mongolă şi Ungaria]� Budapest 2010� 31–53�
3 Scrisoarea Marelui Han către regele Béla al IV-lea s-a păstrat în raportul lui
Julianus din a doua sa călătorie în 1237/1238� In: Tatárjárás 125�, cf�� László Balogh:
Egy 1237-es mongol levél� [O scrisoare mongolă din 1237]� In: Nomád népván-
dorlások, magyar honfoglalás� [Migraţii ale popoarelor nomade, descălecarea un-
gurilor]�Sub redacţia lui� Szabolcs Felföldi, Balázs Sinkowits� (Magyar Őstörténeti
Könyvtár 15�) Budapest 2001� 148–160�

29
 În 1236, oştile Marelui Imperiu Mongol trimise spre apus ata-
caseră deja ţara bulgarilor care trăiau pe cursul superior al Volgăi,
precum şi ţinuturile de pe cursul inferior al luviului, unde trăia
o populaţie amestecată de alani şi turci-kipceac,4 iar spre sfârşitul
anului 1240 mongolii se pregăteau deja să atace Kievul, capitala
de odinioară a Rusiei Kievene�5
Dat iind că soliile care ceruseră supunerea Regatului Unga-
riei rămăseseră fără răspuns, nu încăpea îndoială că regele Béla
al IV-lea urma să aleagă rezistenţa în faţa mongolilor� Suveranul
maghiar nu s-a speriat de ameninţare, dimpotrivă, în 1239 a mai
acceptat supunerea hanului Koten, cel mai important conducător
al cumanilor care trăiau în ţinutul Niprului, care, după aceasta, a
avut voie să se mute în Ungaria, împreună cu poporul său�6 Pen-
tru scurt timp, curtea regelui Béla al IV-lea s-a transformat în
refugiul domnitorilor est şi central-europeni care fugeau din faţa
mongolilor, domnitori care soseau în Ungaria nu singuri, ci evi-
dent însoţiţi de o suită care avea o experienţă de luptă�
În poida situaţiei interne adeseori tulburi din prima jumătate
a secolului al XIII-lea, trebuie să admitem că ţara a fost condusă
tot timpul de suverani de mână forte, iar problemele interne nu au
diminuat nici pofta de luptă a regilor, nici puterea militară a rega-
tului� Nimic nu poate dovedi mai bine acest lucru, decât faptul că

4 László Balogh: A mongol támadások a Volga-vidéki népek ellen (1222–1236)�

[Atacurile mongolilor împotriva popoarelor din ţinutul Volgăi (1222-1236)] In:
Tanulmányok a középkorról� [Studii despre evul mediu]� Sub redacţia lui Boglárka
Weisz, László Balogh, József Szarka� Szeged 2001� 7–19�
5 Bertold Spuler: Die Goldene Horde� Wiesbaden 1965� 16–20�, Gergely Csiky:
Evgenij Ivanovič Susenkov: Russko-mongol’skaja vojna (1237–1241 gg�)� Izdatel’stvo
Tomskogo Universiteta 2006� Hadtörténelmi Közlemények 121� (2008) 750–754
6 Szabolcs Polgár: Kötöny, kun fejedelem� [Koten, voievodul cumanilor]� In:
Tanulmányok a középkori magyar történelemről� Sub redacţia lui Sarolta
Homonnai, Ferenc Piti, Ildikó Tóth� Szeged 1999� 91–102, Balogh László: Mikor
vonult be Kötöny kun fejedelem Magyarországra? [Când a intrat voievodul cuman
Koten în Ungaria?]� Acta Universitatis Szegdiensis� Acta Historica 113� (2001)
53–61, András Pálóczi Horváth: Besenyők, kunok, jászok� [Pecenegi, cumani, iaşi]�
Budapest 1989� 54–67�

30
în timpul domniei regilor Imre (Emeric) şi Andrei al III-lea, care
au durat aproape patruzeci de ani, armata maghiară a condus mai
mult de douăzeci de campanii militare peste hotare, printre care
şi o cruciadă în Ţara Sfântă�7
Cucerirea Kievului a însemnat începutul noii mari campanii
militare împotriva Ungariei� În iarna anului 1240-1241, oastea lui
Batu, formând un cerc de vânătoare din corpuri de armată alătura-
te, şi-a continuat înaintarea spe vest, ocupând rând pe rând oraşele
principale ale cnezatului Halici-Volânia� Însă această nouă campa-
nie militară de iarnă nu a luat sfârşit cu ocuparea centrului acestui
cerc, oraşul Vladimir� La Halici, comandantul suprem şi-a împărţit
armata în cinci, şi noua campanie militară sub formă de încercuire
şi-a ixat drept scop nici mai mult, nici mai puţin, decât să împre-
soare Bazinul Carpatic�8 Batu i-a trimis pe Kadan, Buri şi Budjek
în ţinuturile la est şi sud de Carpaţi, pe teritoriul de azi al Româ-
niei, să distrugă Cumania alată sub suzeranitate maghiară, inclusiv
centrul său spiritual, episcopia cumană de Milcov� Orda, fratele lui
Batu, a devenit comandantul oştii ce se îndrepta spre Polonia,9 în
timp ce Batu însuşi a încercat să intre în Ungaria prin pasul Vereţki�

7 Attila Zsoldos: A királyi várszervezet és a tatárjárás� [Organizarea cetăţilor re-

gale şi invazia tătarilor]� In: Tatárjárás 519–544�, Attila Zsoldos: A hadszervezet
átalakulása a 13� századi Magyarországon� [Transformarea organizării militare în
Ungaria în secolul al XIII-lea]� In: „A hadtáp volt maga a fegyver”� Tanulmányok
a középkori hadszervezet és katonai logisztika kérdéseiről� Sub redacţia lui Lász-
ló Pósán, László Veszprémy � Budapest 2013� 212–226�, Attila Zsoldos: II� András
Aranybullája� [Bula de aur a lui Andrei al II-lea]� Történelmi Szemle 53� (2011)
1–38�, Árpád Nógrády: „Magistratus et comitatus tenentibus”� II� András kormány-
zati rendszerének kérdéséhez� [Contribuţii la problema sistemului de guvernare al
lui Andrei al II-lea]� Századok 129� (1995) 157–194, László Veszprémy: II� András
magyar király keresztes hadjárata, 1217–1218� [Cruciada regelui Ungariei Andrei
al II-lea, 1217-1218]� In: Magyarország és a keresztes háborúk� Lovagrendek és
emlékeik� Sub redacţia lui József Laszlovszky, Judit Majorossy , József Zsengellér�
Máriabesenyő–Gödöllő  2006� 99–112�
8 G.Csiky: Evgenij Ivanovič Susenkov op�cit� 755�
9 Gerard Labuda: Wojna z tatarami w roku 1241� [Războiul cu tătarii din anul
1241]� Przegląd Historyczny 50� (1959: 2�) 189–224, Victor Spinei: Moldavia in the
11th–14th Centuries� Bucureşti 1986� 112–113�

31
 Însă culmile stâncoase ale Carpaţilor au reuşit pentru moment
să apere Regatul Ungariei şi în iarna 1240-1241 au fost în stare
să oprească luni de zile armata mongolă�10 Mongolii obişnuiau
să-şi planiice campaniile militare pentru lunile de iarnă, pentru
că atunci îngheţul le uşura străbaterea pământurilor tăiate de ape,
mlăştinoase din Europa de Est� Dar cuceriseră în zadar oraşul
Kiev deja la începutul lui decembrie 1240, au avut nevoie de pa-
tru luni ca să ajungă de acolo în Ungaria� Această întârziere a
mongolilor atât de pricepuţi în campaniile de iarnă s-a datorat
tocmai vechiului sistem de apărare a graniţelor, considerat mai
târziu ca”învechit” de unii istorici, dar care asigurase timp de se-
cole în mod foarte „ecologic” apărarea graniţelor de est şi nord ale
Ungariei�

Prima lovitură a mongolilor

La mijlocul lunii februarie 1241, regele Béla al IV-lea şi-a pe-
trecut postul mare ţinând sfat cu mai marii ţării la Óbuda, care în
prima jumătate a secolului al XIII-lea ajunsese deja o importantă
reşedinţă regală�11 Aici a sosit la începutul lunii martie trimisul
palatinului Dénes din neamul Tomaj cu vestea că mongolii au
ajus la Poarta Rusă (adică la pasul Vereţki) şi au înlăturat barica-
dele� Nici palatinul nu a putut să li se împotrivească, Dénes abia a
reuşit împreună cu câţiva viteji de-ai săi să ajungă până la rege�12

10 „Baricadarea” trecătorilor de munte a rămas o tradiţie vie chiar şi secole mai

târziu, de exemplu în 1621 Gabriel Bethlen era de părere că tătarii din Crimeea, care
se îndreptau spre Transilvania „pe aici nu pot trece [prin trecători], pentru că acestea
sunt toate rostuite [în sensul de „baricadate”], precum şi năpădite de zăpadă, e lucru
de neînchipuit ca oarecine să le poată curăţa până în primăvara viitoare�” – Török–
magyar kori államokmánytár I� Sub redacţia lui Áron Szilády, Sándor Szilágyi� Pest
1868� 339�
11 Enikő Spekner: Hogyan lett Buda a középkori Magyarország fővárosa? A budai
királyi székhely története a 12� század végétől a 14� század közepéig� [Cum a devenit
Buda capitala Ungariei? Istoria reşedinţei regale de la Buda de la sfârşitul secolului
al XII-lea până la mijlocul secolului al XIV-lea]� Budapest 2015� 29–41�
12 Cântecul de jale al magistrului Rogerius, în Tatárjárás 135–136�

32
 Béla al IV-lea i-a trimis imediat acasă de la sfat pe episcopi şi pe
comiţi, ca să revină apoi împreună cu oştile lor, iar el, împreună cu
trupele pe care le-a putut aduna de la Esztergom şi Székesfehérvár,
s-a dus la Pesta, unde se ala unul din cele mai importante puncte
de trecere a Dunării, ca să aştepte acolo, pe malul stâng al luviului,
adunarea oştilor sale� La numai trei zile după bătălia de la Vereţki,
fratele mai mic al hanului Batu, Şeiban, a şi ajuns la linia Dunării
împreună cu armata sa� Cetele de ostaşi mongoli apăreau când ici,
când colo în apropiere de Pesta, dar regele - care se pare că cu-
noştea foarte bine tacticile de a întinde curse ale călăreţilor stepei
- le-a interzus propriilor ostaşi să iasă din oraş în urmărirea duş-
manului�13 În schimb, arhiepiscopul de Kalocsa, Ugrin din neamul
Csák, s-a simţit destul de experimentat şi de important, încât să
nesocotească porunca regelui: însă pe 17 martie ceata lui pornită în
urmărirea călăreţilor duşmani a căzut în cursă şi se pare că a reuşit
să se întoarcă la Pesta doar cu câţiva dintre oamenii săi�14
Cam în acest timp a sosit la Pesta vărul lui Béla, prinţul aus-
triac din familia Babenberg, Frederic al II-lea� El a fost singurul
suveran care a luat în serios cât de cât cererea de ajutor a regelui
maghiar şi, imediat ce s-a putut, a venit personal să lupte „cu tă-
tarii”15 în Ungaria� Nu a adus cu el o suită prea numeroasă, dar în
scurtul răstimp alat la dispoziţia sa nici n-ar i putut să strângă o
oaste mai mare în Austria� Şi prinţul a nesocotit porunca regală
care interzicea ieşirile din oraş, el însă a avut succes: în timpul
incursiunilor sale a omorât personal un tătar şi a luat prizonier un
altul� Faptele sale au avut însă consecinţe imprevizibile: prizonie-
rul său „tătar” s-a dovedit a i de origine cumană�16

13 János B. Szabó: Gondolatok a XI–XIV� századi magyar hadviselésről� A fegy-

verzet, a harcmód és a taktika összefüggéseinek kérdései� [Gânduri despre modul de
a purta război al ungurilor din secolul al XI-lea până în secolul al XIV-lea� Legă-
turile dintre armament, mod de luptă şi tactică]� Hadtörténelmi Közlemények 114�
(2001) 88�
14 Rogerius, in: Tatárjárás 137�
15 Despre motivele folosirii denumirii de „tătari” pentru mongoli, vezi J.B. Szabó:
A tatárjáráa op�cit� 8-9�
16 Rogerius, in: Tatárjárás 138�

33
 Încă de la început, în ţară domnea neîncrederea faţă de cumani�
De când acest popor a apărut în a doua jumătate a secolului al
XI-lea în stepele din estul Europei, relaţiile sale cu Regatul Unga-
riei au fost clar duşmănoase�17 De aceea, primirea în ajunul invaziei
mongole a hanului cuman Koten, care fugea din calea mongolilor, a
creat mari tensiuni în Ungaria�18 Duşmănia dintre unguri şi cumani
s-a acutizat până într-atât, încât la începutul lui 1241 Béla al IV-lea
l-a pus sub pază pe Koten, care venise la sfat la Óbuda, şi odată cu
el şi pe familia lui şi pe oamenii săi de vază� Când regele a plecat
spre Pesta, Koten a trebuit să-l urmeze aproape ca un ostatec�19
După faptele de arme ale prinţului austriac, isteria contra cu-
manilor s-a ampliicat şi mai mult, Koten şi suita lui devenind
ţinta acesteia la Pesta� Pe atunci, locuiau în oraş în special colonişti
din sudul Germaniei şi din Austria, care sosiseră în noua lor pa-
trie doar cu câteva decenii mai înainte,20 astfel încât nu pricepeau
mare lucru din situaţia complicată creată după atacul mongolilor
şi probabil s-au simţit solidari cu mândrul prinţ austriac „ucigaş
de tătari”� În această situaţie tot mai tensionată, pare că regele l-a
chemat la el pe han, care însă fără o gardă militară corespunză-
toare nu a avut curajul să iasă pe stradă, unde mulţimea striga aşa:
„La moarte cu el ! La moarte ! El e cel care acţionează stăruitor pentru
pustiirea Ungariei!” În faţa mulţimii din ce în ce mai întărâtate,
nici numele regelui Béla al IV-lea nu mai reprezenta nici un fel de
protecţie, pentru că alţii „îl ocărau pe rege din cauza lui, spunând: Să
lupte regele nostru, care i-a adus în ţară pe cumani, spre ura noastră.”21
Din cele scrise în izvoare, nu ne putem da seama cu claritate,
dacă a fost vorba de o „furie populară” spontană, sau prinţul aus-
triac a fost cel care a agitat spiritele, conform unor zvonuri care

17 Szilvia Kovács: A kunok története a mongol hódításig� [Istoria cumanilor până

la cucerirea mongolă]� (Magyar Őstörténeti Könyvtár 29�) Budapest 2014� 223–255�
18 J. B. Szabó: A tatárjárás� op�cit� 119-122�
19 Rogerius, in: Tatárjárás 135�
20 E. Spekner: Hogyan lett Buda op�cit� 43-45�
21 Rogerius, in: Tatárjárás 138�

34
circulau� Însă numeroasele rapoarte contra cumanilor, conţinând
înformaţii false şi tulburi răspândite de europenii occidentali, ne
fac să tragem concluzia că prinţul nu ar i fost total nevinovat în
această afacere�22 În orice caz, mulţimea a luat cu asalt palatul din
oraş în care era găzduit Koten� Deşi cumanii s-au apărat cu în-
dârjire, nu au putut face faţă superiorităţii numerice a atacatorilor
şi „le-au tăiat pe loc capetele şi le-au aruncat afară pe geamurile
palatului în mijlocul poporului”�23
Poate că această întâmplare poate i considerată una din cele mai
mari greşeli ale lui Béla al IV-lea din timpul invaziei tătarilor� În
această situaţie nu a fost doar o crimă faptul că suveranul nu a putut
să rămână credincios jurământului său şi să-şi apere principalul aliat,
pe Koten� Aceasta poate i considerată şi o mare greşeală tactică, pen-
tru că a redus simţitor şansele de a rezista în faţa duşmanului� După
toate acestea, prinţul Frederic s-a întors repede la el în ţară� Regele
Béla nu prea ar i putut i recunoscător acestuia pentru colaborare,
deoarece cumanii, la vestea morţii conducătorului lor, au părăsit ţara,
pustiind totul în calea lor, astfel încât el a fost nevoit să pornească de
la Pesta împotriva mongolilor cu o oaste mult mai slabă�

Bătălia de la Muhi - într-o nouă lumină

Forţele principale ale regelui Béla al IV-lea au suferit o înfrân-
gere hotărâtoare lângă râul Sajó pe 13 aprilie 1241 din partea
armatei invadatorilor mongoli, condusă de hanul Batu�24 Victoria

22 Tatárjárás 38, 41, 43-44�

23 Rogerius, in: Tatárjárás 138�
24 Pentru prezentarea detaliată a evenimentului, vezi Ödön Olchváry: A muhi csa-
ta� [Bătălia de la Muhi]� Századok 36 (1902) 309–325, 412–42�, 505–527� Ladomér
Zichy: A tatárjárás Magyarországon� [Invazia tătară în Ungaria]� Pécs 1934, Lajos
Négyesi: A muhi csata 1241� április 11� [Bătălia de la Muhi� 11 aprilie 1241]� Hadtör-
ténelmi Közlemények 110� (1997) 269–310 J.B.Szabó: Gondolatok op�cit� 87–92�,
J.B.Szabó: A tatárjárás op�cit� 123–141� Mária Wolf: Régészeti adatok a muhi csata
történetéhez� [Repere arheologice cu privire la istoria bătăliei de la Muhi]�� In: „Car-
men miserabile” A tatárjárás magyarországi emlékei� Tanulmányok Pálóczi Horváth
András 70� születésnapja tiszteletére� Sub redacţia lui Szabolcs Rosta, György V
Székely� Kecskemét 2014� 69–80�

35
armatei hanului Batu în 1241 este considerată, atât de literatura de
specialitate maghiară, cât şi de cea străină, drept exemplul clasic al
unei bătălii prost purtate după nişte pregătiri necorespunzătoare
din partea maghiarilor� Deşi părerile istoricilor sunt împărţite în
ceea ce priveşte cauzele înfrângerii, totuşi atât cei mai vechi, cât
şi cei mai noi dintre ei sunt de părere că răspunderea principală
o poartă conducerea greşită a operaţiunilor militare, care se pare
că nu a vrut să se desprindă de normele cavalereşti ale luptei, şi
astfel nu a fost capabilă să se adapteze la tactica mongolilor, ba-
zată pe cavaleria uşoară� La fel ca în cazul bătăliei de la Zemun
din 1167,25 şi în cazul celei de la Muhi mai mulţi le-au imputat
de mai multe ori maghiarilor că aceştia s-au îndepărtat de tra-
diţia lor strămoşească�26 Unii cercetători pun la îndoială până şi
existenţa taberei de căruţe, de importanţă capitală în descrierea
lui Toma din Split, iar alţii nu pridideau să acuze această inovaţie
„occidentală”, care, aparent, făcea imposibilă desfăşurarea atât de
valoroasei cavalerii tradiţionale maghiare în cursul luptei�27 Dat i-

25 Despre acest eveniment cheie al războaielor dintre maghiari şi bizantini, vezi

János B. Szabó: Háborúban Bizánccal� Magyarország és a Balkán a 11–12� század-
ban� [În război cu Bizanţul� Ungaria şi Balcanii în secolele al XI-lea şi al XII-lea]�
Budapest 2013� 154–150�
26 Gyula Pauler: Néhány szó hadi viszonyainkról a XI–XIII� században� [Câteva
cuvinte despre situaţia noastră militară în secolele XI-XIII]� Hadtörténelmi Köz-
lemények 1� (1888) 501–526, Oszkár Bárczay: Két hadiesemény a XIII� századból�
[Două evenimente militare din secolul al XIII-lea]� Hadtörténelmi Közlemények
6� (1893) 485–490, Henrik Marczali: Magyarország története az Árpádok korában
(1038–1301)� [Istoria Ungariei în perioada dinastiei Arpadiene]� Budapest 1896�
470, 472� – În scrierile maghiare de istorie militară din secolul al XIX-lea s-a înră-
dăcinat puternic părerea că, atât în bătălia de la Zemun din 1167 împotriva bizan-
tinilor, cât şi în cea de la Muhi din 1241 îmnpotriva mongolilor, armata maghiară a
fost înfrântă deoarece conducătorii ei nu se mai bazau îndeajuns pe modul de luptă
tradiţional, care avea în centrul său cavaleria uşoară (János B. Szabó: A honfoglaló-
któl a huszárokig� A középkori magyar könnyűlovasságról� [De la descălecători la
husari� Despre cavaleria uşoară maghiară în evul mediu]� Budapest 2010� 15–17)�
27 Pentru o examinare aprofundată a literaturii dedicate acestei probleme,
vezi András Borosy: Történetírók a tatárjárásról� [Istorici despre invazia tătarilor]�
Hadtörténelmi Közlemények 104� (1991) 3–20� Despre punctele insuicient apro-
fundate ale vechii abordări, vezi J. B. Szabó: Gondolatok op�cit� 87–90�

36
ind că László Veszprémy, pe urmele lui Köhler, a demonstrat deja
în mod convingător că folosirea taberei de căruţe poate i consi-
derată foarte răspândită în Europa în vremea respectivă, am putea
într-adevăr să vedem în folosirea ei o inluenţă „occidentală”�28
Oare conducătorii maghiari nu au încercat într-adevăr nici o
adaptare la situație? Studiul lui Csaba Csorba apărut în 1981 a
clariicat deja faptul că Béla al IV-lea şi anturajul său şi-au dat
seama din timp de importanţa ameninţării mongole şi nu au stat
fără să facă nimic până în primăvara anului 1241� Au avut loc ini-
ţiative foarte importante pe plan politic şi strategic şi, deşi mare
parte a acestora nu şi-a atins ţinta, totuşi ţara nu a fost luată prin
surprindere de atacul mongol� De aemenea, putem i siguri că
conducătorii maghiari aveau cunoştinţe destul de solide despre
modul de luptă al popoarelor din stepă, e adevărat însă că nu pu-
tem şti ce părere aveau despre aceasta�29 În ciuda acestor păreri,
Csaba Csorba, la fel ca predecesorii săi, a considerat că în bătălia
de lângă râul Sajó maghiarii nu au încercat să fructiice aceste
cunoştinţe� Totuşi izvoarele cuprind unele detalii care contrazic
punctul de vedere tradiţional adoptat şi de el�30

28 László Veszprémy: Új szempontok a tatárjárás történetéhez� [Noi puncte

de vedere în legătură cu istoria invaziei tătarilor]� In: Tatárjárás 390� – Originea
occidentală a taberei de căruţe propusă deja de Ferenc Salamon era combătută
de József húry, vezi József húry: A régi magyar és török hadviselés� [Vechea
modalitate maghiară şi turcească de a purta război]� Hadtörténelmi Közlemények
1� (1888) 591�
29 Csaba Csorba: A tatárjárás és a kunok magyarországi betelepülése� [Invazia
tătarilor şi aşezarea cumanilor în Ungaria]� In: Emlékkönyv a Túrkevei Múzeum
fennállásnak 30� évfordulójára� Túrkeve 1981� 38–61�
30 Cele mai detaliate două texte cu privire la bătălie se datorează unor oameni ai
bisericii - Rogerius, canonic de Oradea, şi Toma, arhidiacon din Split, mai târziu
arhiepiscop - care, dată iind profesiunea lor, nu prea puteau avea importante
cunoştinţe militare� Ei şi-au primit cu siguranţă informaţiile de la o persoană sau
mai multe, participante la evenimente, dar acestea cu certitudine nu făceau parte din
cercul decizional superior� Ne dăm seama de acest lucru din faptul că scrierile lor
cuprind multe detalii cu privire la starea de spirit şi moralul trupelor, dar nu alăm
nimic din ele referitor la intenţiile conducerii armatei�

37
 În primul rând, trebuie remarcată prudenţa consecventă a ma-
ghiarilor, asupra căreia a atras atenţia László Veszprémy� În timp
ce mongolii făceau incursiuni pe lângă Pesta, Béla al IV-lea a in-
terzis ieşirile� Sensul acestei porunci ni-l poate exempliica soarta
cetei arhiepiscopului de Kalocsa, Ugrin, prin urmare regele tre-
buia să ştie că, în conformitate cu tactica folosită de călăreţii din
stepă, cetele puţin numeroase de călăreţi duşmani, care apăreau
lângă oraş, jucau adesea doar rolul unei momeli�31
Mai târziu, pe malul râului Sajó, oastea maghiară, care după
părerea mai multora era foarte sigură de sine şi gata de atac, ar i
stat faţă în faţă cu mongolii zile în şir, fără ca măcar să încerce să
atace duşmanul, după cum au presupus mai mulţi cercetători ai
bătăliei, ci a rămas mai degrabă în aşteptare, la adăpostul taberei
de căruţe�32 Conform explicaţiei date în epocă pentru folosirea
taberei de căruţe, regele nu a permis ca ostaşii săi să-şi ridice cor-
turile în grupuri răzleţe, lipsite de apărare� Acest lucru ne poate
face să credem că Béla al IV-lea avea în vedere posibilitatea unui
atac prin surprindere, în poida faptului că, pe baza celor scrise de
Rogerius, cercetătorii sunt aproape toţi de părere că maghiarii nu
credeau că râul Sajó poate i traversat în vreun alt punct, decât pe
singurul pod existent� În orice caz, conducerea militară maghiară
atât de „lipsită de bănuieli” organizase paza de noapte a taberei cu
participarea a o mie de ostaşi�33
Cunoscând modul de luptă al mongolilor, toate aceste măsuri
de protecţie par foarte întemeiate şi ne fac să credem că regele şi
sfetnicii săi luaseră în considerare unele caracteristici ale tacticii
duşmanului� Dar care o i fost cauza pentru care oastea maghiară

31 L. Veszprémy: Új szempontok op�cit� 389�

32 Deşi Csorba pune sub semnul întrebării până şi plauzibilitatea izvorului
referitor la tabăra de căruţe, nu toate airmaţiile argumentării sale se susţin, pentru
că tabăra de căruţe potrivită pentru apărare nu este invenţia husiţilor şi nu numai
un singur izvor vorbeşte despre ea în legătură cu bătălia de la Muhi (Cs.Csorba: A
tatárjárás op�cit�59)� Despre folosirea taberelor de căruţe, vezi O. Olchváry: A muhi
op�cit� 510–511�, L.Veszprémy: Új szempontok op�cit� 390�
33 Rogerius, in: Tatárjárás 140�

38
a rămas în aşteptare zile în şir, fără să acţioneze? După părerea lui
Lajos Négyesi, oastea maghiară pur şi simplu s-a odihnit la Muhi
după lungul său marş forţat, aşteptând să ie ajunsă din urmă de
cărăuşii cu bagajele grele, pentru că nu avea nici cea mai vagă idee
de faptul că oastea lui Batu se ala deja foarte aproape�34 După
părerea mea, această perioadă de aşteptare se potriveşte la fel de
bine cu folosirea taberei de căruţe, ca şi cu obiceiurile medievale
de strângere a oştilor: istoricul polonez din evul mediu târziu Jan
Długosz a interpretat toate acestea prin faptul că - cum rămăsese
şi mai târziu obiceiul - trupele care veneau din împrejurimi erau
aşteptate să ajungă lângă Tisa, iar oastea regelui a plecat de la
Pesta tot spre locul de adunare indicat; toate acestea sunt conir-
mate şi de mişcările trupelor episcopului de Oradea, care vor i
discutate mai încolo�35
Toma din Split scrie că, în consiliul de război ţinut în seara din
ajunul atacului mongolilor, nobilii maghiari participanţi au avut
păreri diferite cu privire la modul de a rezista atacului, şi până
la urmă, din câte ne relatează izvorul, nu au reuşit să se pună de
acord nici asupra unei apărări pasive la adăpostul întăriturilor, nici
asupra unor atacuri demonstrative de etalare a forţei� Una dintre
părţi era de părere că, după retragerea la adăpostul fortiicaţiilor,
duşmanul trebuie lăsat să jefuiască şi să pustiască�36
Din scrierea sa lipseşte însă motivarea, considerată cea mai
verosimilă, a acestei păreri şi anume: călăreţii uşori ai stepelor sunt
mobili până când nu îşi obţin prada, pe urmă, în drum spre casă,
încărcaţi cu robi şi cu lucrurile jefuite, devin mult mai vulnerabili�
Cu secole mai târziu, pe vremea atacurilor tătarilor din Crimeea,

34 L. Négyesi: A muhi op�cit� 298-303�

35 Jan Długosz: A Lengyel királyság évkönyvei� [Analele Regatului Poloniei]� In:
Tatárjárás 222�, cf� JánosB. Szabó: Mohács: régi kérdések – új válaszok� A Magyar
Királyság hadserege az 1526� évi mohácsi csatában� [Mohács: întrebări vechi -
răspunsuri noi� Armata Regatului Ungariei în bătălia de la Mohács din anul 1526]�
Budapest 2015� 23–27�
36 Toma din Split: A salonai és spalatói főpapok története, [Istoria arhiereilor din
Salona şi Split]� in: Tatárjárás 53�

39
acestea erau lucruri arhicunoscute atât în Polonia, cât şi în Rusia�37
Conform izvoarelor, folosindu-se de aceste posibilităţi au reuşit
şi maghiarii să-i învingă pe pecenegi (uzi?) în 1068 şi pe tătari în
1285�38 Dar dat iind că în 1241 nu era vorba doar de ameninţarea
unui simplu atac de jaf, cu greu ar i putut i înfruntaţi mongolii
în acest mod� Conform lui Toma din Split, cealaltă variantă luată
în calcul ar i fost adunarea întregii forţe militare a regatului, în
ideea de a înspăimânta duşmanul prin această demonstraţie de
forţă� În forma în care este prezentată această variantă, ea nu ni se
pare completă, pentru că nu alăm din ea ce ar i făcut maghiarii,
dacă mongolii nu ar i reacţionat conform aşteptărilor�
În orice caz, nu există nici o îndoială că Béla al IV-lea a încercat
să adune oştile din ţară la Pesta şi, cu forţele alate la dispoziţia sa,
a pornit în urma mongolilor care se retrăgeau� Prin urmare, totul
ne face să credem că la consiliul de război se optase pentru o acţi-
une asemănătoare celei de-a doua variante� Regele căuta dinadins
întâlnirea cu forţele principale ale duşmanului, deci trebuie să i
avut vreo concepţie în legătură cu modul în care ar i înfruntat
ostaşii hanului Batu, dacă s-ar i găsit cu ei faţă în faţă�
Şi aici apare din nou întrebarea care şi-o pun tot mereu cer-
cetătorii şi anume, în cazul în care presupunem că numărul lup-
tătorilor din cele două tabere era asemănător, oare diminuarea
numărului cavaleriei uşoare şi neglijarea modului de luptă bazat
pe aceasta, sau slăbiciunea cavaleriei grele a dus până la urmă la
înfrângerea maghiarilor� Conform unuia din punctele de vedere,

37 Vezi J. D. Collins: he Military organization and Tactics of the Crimean Tatars,

16th–17th centuries� In: War, Technology and Society in the Middle East� Ed� by J�
Parry and M� E� Yapp. London 1975� 268–269�
38 Attila Katona Kiss: Úzok a Képes Krónikában� A nyugati oguz (úz) törzsek és
a Magyar királyság a XI� században� [Uzi în Cronica Pictată de la Viena� Triburile
oguzilor (uzilor) de vest şi Regatul Ungar în secolul al XI-lea]� Hadtörténelmi
Közlemények 120� (2007) 559–568�, Tibor Szőcs: Egy második „tatárjárás”? A tatár–
magyar kapcsolatok a XIII� század második felében� [O a doua „invazie a tătarilor”?
Relaţiile dintre tătari şi unguri în a doua jumătate a secolului al XIII-lea]� Belvedere
Meridionale 22� (2010: 3–4) 20–28�

40
tactica şi armamentul maghiarilor, care se adaptau tot mai mult
obiceiurilor europene, nu erau potrivite luptei împotriva mongo-
lilor, iar plecarea cumanilor a lipsit armata lui Béla al IV-lea de
singura forţă care ar i fost capabilă să înfrunte duşmanul cu pro-
priile lui metode� În schimb, conform unui alt punct de vedere,
tocmai faptul că transformarea forţelor armate nu se încheiase
şi nu exista încă destulă cavalerie grea a dus la înfrângerea oştirii
maghiare�39
Prezenţa grupului de ostaşi cumani ar i îmbunătăţit fără îndo-
ială într-o oarecare măsură raportul de forţe,40 dar nu este de loc
sigur că, împreună cu restul cavaleriei uşoare din cadrul armatei
maghiare, cu modul lor de luptă ar i fost în stare tocmai în Un-
garia să se opună cu succes oştilor hanului Batu� Însă cercetătorii
care se plâng de lipsa folosirii tacticii de manevrare bazată pe ca-
valeria uşoară, uită că oştile lui Béla al IV-lea se alau pe câmpia
de la Muhi în faţa celei mai redutabile armate din Eurasia din
vremea aceea� Mongolii cunoşteau şi foloseau la perfecţie toate
manevrele militare şi stratagemele caracteristice cavaleriei uşoare,
iar în ceea ce priveşte disciplina, îşi întreceau cu siguranţă adver-
sarii, astfel încât nu e de mirare că până în 1241 toate popoarele
din stepă se plecaseră în faţa lor� Prin urmare, dacă maghiarii ar i
dorit să poarte o luptă deschisă cu mongolii, bazându-se pe pro-
pria cavalerie uşoară, care era cu siguranţă mai puţin numeroasă
şi mai puţin eicientă decât cea a duşmanului, cu greu ar i putut
spera la o victorie�

39 Vezi observaţiile pertinente ale lui Veszprémy în legătură cu această veche

controversă: L. Veszprémy: Újabb szempontok op�cit� 387�
40 András Pálóczi Horváth, pe baza unor date privind istoricul modului de viaţă
şi cel al localităţilor, a contestat credibilitatea informaţiilor lui Rogerius referitor la
cele 40�000 de familii de cumani care s-ar i stabilit în Ungaria (A. Pálóczi Horváth:
Besenyők op�cit� 52-53), dar în calculele sale poate că n-a pus suicient accentul
pe prezenţa în Balcani a cumanilor între 1241 şi 1246, dat iind că în 1241 doar
Imperiul Niceei a primit în slujba sa 10�000 de familii de cumani, vezi Michael
Angold: A Byzantine Goverment in Exile: Goverment and Society under the
Laskarids of Nicea 1204–1261� Oxford 1975� 188�

41
 În acelaşi timp, tactica mongolă bazată pe cavaleria uşoară pu-
nea stavilă folosirii cavaleriei grele de tip occidental� Deşi mongolii
aveau şi ei unităţi cu armament greu, acestea, datorită numărului
lor mai redus şi al modului lor diferit de luptă, într-o luptă corp
la corp ar i putut cu greu să echilibreze superioritatea luptătorilor
europeni cu armament greu� Dar cum ar i putut o armată euro-
peană să constrângă la o luptă corp la corp pe mongolii deosebit
de mobili şi bine conduşi, dacă aceştia nu ar i dorit să accepte un
mod de luptă care le era nefavorabil? De aceea pare cu totul lipsită
de temei părerea că o numeroasă cavalerie grea ar i fost suicientă
în sine să încline balanţa victoriei în favoarea maghiarilor� Iar air-
maţia că superioritatea cavaleriei grele de tip european occidental
ar i fost dovedită pe câmpul de luptă nu poate i decât eronată,
deoarece a existat o singură asemenea ciocnire în istoria invaziei
mongole, cea de la Wahlstatt,41 în aprilie 1241, când trupele din
Silezia, ce puteau i considerate cu mai mult temei o armată de ca-
valeri, decât cea maghiară, au suferit o înfrângere zdrobitoare din
partea unui singur corp de armată independent al mongolilor�42
Prin urmare, dacă maghiarii vroiau să aibă sorţi de izbândă în
bătălia cu duşmanul, trebuiau să ocupe o asemenea poziţie, încât
să ie siguri că momgolii o vor ataca�
Conform izvoarelor, maghiarii şi-au aşezat tabăra lângă râul
Sajó în aşa fel, încât să poată ţine sub supraveghere singurul pod
din apropiere� Nu avem însă nici un indiciu care să ateste că ar i
vrut să împiedice cu orice preţ duşmanul să treacă râul� Din cauza
ploilor de primăvară, râul Sajó poate că tocmai îşi ieşise din matcă
sau poate că tocmai trecuse unda de viitură, şi astfel pe cursul său
inferior nici cavaleria uşoară nu putea trece fără un mijloc auxiliar,
în schimb pe cursul său superior, chiar şi în condiţiile existente,
se găseau vaduri ce puteau i folosite� Nu pare verosimil ca despre
acestea să i alat doar mongolii care nu cunoşteau zona, dar e

41 Cunoscută şi ca bătălia de la Liegnitz, azi Legnica în Polonia�

42 Beiträge zur Mongolenschlacht bei Liegnitz und zu ihren Nachwirkungen�
Hrsg� Ulrich Schmilewski� Würzbürg 1991�, Bitwa Legnicka – Historia i tradycja�
Red� Wacława Korty� Wrocław 1994�

42
posibil ca maghiarii să nu i luat în seamă posibilitatea folosirii
de către aceştia a vadurilor alate la o distanţă de mers de una sau
două zile� De altfel nici una dintre părţi nu a încercat să distrugă
podul, deşi după părerea mea acest lucru nu trebuie neapărat con-
siderat drept un semn al intenţiei reciproce de atac� Dimpotrivă,
dat iind că ar i fost în avantajul ambelor părţi un atac venit din
partea celeilalte, poate că au încercat şi în acest mod să uşureze
părţii adverse trecerea râului�
Pentru maghiari, atacul mongolilor ar i permis ca deja în tim-
pul trecerii râului să constrângă duşmanul la o luptă corp la corp,
iar în cazul în care acesta totuşi ar i reuşit să îşi creeze un punct
de sprijin pe malul drept al râului, lupta s-ar i desfăşurat pe tere-
nul de lângă tabăra maghiară� În lipsă de spaţiu suicient, cu râul
în spatele lor, mongolii nu ar i putut să se folosească de modul lor
de luptă favorit, contraatacul dezlănţuit după o retragere în fugă
simulată, şi nici nu puteau pregăti ambuscade pe terenul alat sub
controlul maghiarilor�
Însă câmpul de luptă bine ales nu rezolva în sine toate pro-
blemele puse conducerii militare maghiare, dat iind că tactica
folosită în luptele împotriva germanilor, a cehilor şi a bizantinilor
nu putea să se dovedească eicace în cazul mongolilor�43 Din cau-
za periculoaselor manevre militare de încercuire ale duşmanului
foarte mobil şi lexibil, oastea maghiară avea în primul rând ne-
voie de o ariergardă suicient de solidă, încât să asigure protecţia
necesară unităţilor de luptă şi în cazul unei încercuiri� Această
sarcină ar i putut s-o îndeplinească, printre altele, fortiicaţia de
căruţe construită în jurul taberei maghiare� Căruţele legate între
ele cu lanţuri puteau asigura protecţie nu numai împotriva unor
atacuri de noapte neaşteptate, ci ofereau un important punct de
sprijin şi în timpul luptei, dacă trupele ce luptau în jurul lor nu se
depărtau prea mult de ele�44 În plus, ele mai puteau servi şi trupe-
lor obosite în luptă, ca la adăpostul lor, chiar şi în timpul luptei,
să îşi poată completa şi ordona rândurile înaintea unui nou atac�

43 J.B.Szabó: Gondolatok op�cit� 82-87�

44 J.B.Szabó: Háborúban Bizánccal op�cit� 146-150�

43
Iar în cazul unei înfrângeri, puteau i folosite ca un ultim refugiu,
cum s-a întâmplat în 1223, în bătălia de la râul Kalka, în cursul
căreia oastea marelui cneaz al Kievului a reuşit să reziste cu succes
timp de trei zile mongolilor într-o tabără astfel fortiicată�45
Tabăra înconjurată de căruţe putea servi totodată, contrar celor
mai răspândite păreri,46 ca o minunată poziţie fortiicată în cazul
bătăliilor în câmp deschis, chiar şi pentru cavaleria uşoară înarma-
tă cu arcuri a popoarelor stepei� De exemplu, la mijlocul secolului
al XI-lea pecenegii luptau de preferinţă sprijinindu-se pe o forti-
icaţie de căruţe: „Pe când pecenegii aşteptau atacul bizantinilor
- în timp ce căruţele lor îi înconjurau ca un zid - câteva coloane de
bizantini goneau în viteză şi urlând înspre tabăra barbară� Arcaşii
barbari, prin rănile provocate de săgeţile lor au provocat panică în
rândurile cailor duşmanilor lor, şi i-au constrâns pe bizantini să o
ia la fugă în mod ruşinos� [���] A mai avut loc şi o a doua ciocnire,
când bizantinii au suferit o înfrângere asemănătoare: bizantinii au
luat-o la fugă, iar pecenegii i-au urmărit cu îndârjire�”47 Pecenegii
au luptat şi mai târziu - în 1087 şi 1091 împotriva împăratului
Alexios I, iar apoi în 1122 împotriva lui Ioannes al II-lea - folo-
sind aceeaşi tactică� De aceea bizantinii, care luptau ca şi ei mai
ales călare, dar în lupta corp la corp s-ar i alat probabil în avantaj,
nu au reuşit să se apropie cu uşurinţă de luptătorii care trăgeau în
ei cu arcul din spatele acestei fortiicaţii improvizate: şi Ioannes
al II-lea a reuşit să străpungă linia căruţelor doar aruncând în
luptă garda varegă pedestră�48 În luptele lor de apărare împotriva

45 Deja Olchváry a atras atenţia asupra folosirii cu succes a taberei de căruţe

împotriva mongolilor, vezi Ö.Olchváry: A muhi csata op�cit� 510-511�
46 László Veszprémy: Középkori forrástanulmányok� A kerlési (cserhalmi) ütközet
forrásproblémája� [Studii asupra izvoarelor medievale� Problema izvoarelor referi-
toare la bătălia de la Chiraleş]� Hadtörténelmi Közlemények 104� (1991) 69–70�
47 Walter Emil Kaegi: he Contribution of Archery to the Turkish Conquest of
Anatolia� Speculum 39� (1964: 1�) 103�
48 Anna Komnene: Alexias� (http://www�fordham�edu/halsall/basis/AnnaComne-
na-Alexiad07�html� és http://www�fordham�edu/halsall/basis/AnnaComnena-Ale-
xiad08�html (data ultimei descărcări: 15 februarie 2015), John Kinnamos: he Deeds
of John and Manuel Comnenus� Trans� Charles M� Brand� New York 1976� 15–16�

44
ruşilor, au folosit şi cumanii fortiicaţii de căruţe, şi acest mijloc
de apărare improvizat era un lucru de folosinţă obişnuită încă şi
în secolul al XIV-lea la turcii din Asia Mică ce tocmai pătrundeau
în Europa�49 Din câteva exemple târzii, se poate vedea cu claritate
că tabăra de căruţe nu limita nicidecum în toate cazurile folosirea
eicientă a dinamicei cavalerii uşoare�50
Dincolo de toate acestea, izvoarele referitoare la modul de
luptă al popoarelor stepei permit şi presupunerea că la Muhi ta-
băra maghiară nu era apărată doar de o fortiicaţie de căruţe im-
provizată: conform celor scrise de Toma din Split, „prin urmare
s-au aranjat în aşa fel, de parcă ar i fost cu toţii într-un ţarc
strâmt, punându-şi de jur împrejur căruţele şi scuturile, pen-
tru a-şi apăra tabăra”�51 Conform relatării persanului Gardizi, şi
khazarii din secolul al X-lea îşi înconjurau tabăra cu scuturi, pe
care le ixau pe ţăruşii ce făceau parte din echipamentul indivi-
dual al ostaşilor, şi acest tip de zid din scuturi putea i ridicat în-
tr-un timp foarte scurt, în mai puţin de o oră�52 Aceeaşi metodă,
constând în lăncile înipte în jurul taberei şi folosite ca suport,
a fost folosită şi de armata bizantină şi poate şi de cea rusă, şi o
metodă oarecum asemănătoare, constând dintr-o fortiicaţie de

49 Nicolas Oikonomides: he Turks in Europe (1305) and Serbs in Asia Minor

(1313)� In: he Ottoman Emirate: 1300–1389� Ed� Elizabeth Zachariadou�
Rethymon 1993� 164�, Evgenij A. Razin: A hadművészet története II� [Istoria artei
militare� II]� Budapest 1961� 98�
50 Un excelent exemplu pentru aceasta îl constituie arta militară poloneză din
secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, vezi J.B.Szabó: Mohács op�cit� 88-89�
51 Toma din Split, in: Tatárjárás 54�
52 Hansgerd Göckenjan – István Zimonyi: Orientalische Berichte über die Völker
Osteuropas und Zentralasiens im Mittelalter: die Gayhani-Tradition (Ibn Rusta,
Gardizi, Hudud al-`Alam, al-Bakri und al-Marwazi)� Wiesbaden 2001� 168� –
Poate că şi Iordanes vorbeşte despre o tabără fortiicată provizorie asemănătoare
a hunilor, în relatarea sa despre bătălia de pe Câmpiile Catalaunice (Iordanes:
Getica� Publicat de Magdolna Kiss. Budapest 2004� 83–84�), pentru exemplele
următoare, vezi Szabolcs Polgár: A Contribution to the History of the Khazar
Military Organisation: the Strengthening of the Camp� Acta Orientalia Academiae
Scientiarum Hungaricae 58� (2005) 198–199�

45
scuturi în jurul taberei, au folosit şi turcii osmanlâi în secolele al
XV-lea şi al XVI-lea�53
Cunoscând imaginea stereotipă formată despre bătălia de la
Muhi, lucrul cel mai surprinzător este acela, că mongolii înşişi fo-
loseau de asemenea în unele cazuri în timpul bătăliilor fortiicaţii
provizorii ale taberelor� Când în 1272 unul din corpurile armatei
mongole care lupta să cucerească Orientul apropiat asedia cetatea
Al-Bira de pe cursul superior al Eufratului (actualul Birecik din
Turcia), un detaşament de 5000 de ostaşi mongoli a descălecat în
faţa singurului vad din apropiere şi şi-a construit acolo o fortiicaţie
apărată de o palisadă - numită în mongolă sibe - ca astfel să împie-
dice traversarea Eufratului de către armata egipteană de mameluci,
alată în superioritate numerică, venind pentru salvarea cetăţii�54
Însă avantajele tactice ale fortăreţei de căruţe se puteau pune
în valoare doar în situaţiile strategice corespunzătoare� Pare că pe
malul râului Sajó Béla al IV-lea nu alase încă de operaţiunea stra-
tegică de încercuire pornită de duşman, astfel încât nu se temea că
va intra în criză de timp� Dacă regele ungar ar i ştiut că ţara sa este
încercuită, cu siguranţă ar i urgentat ciocnirea cu forţa principală
a duşmanului şi n-ar i rămas în aşteptare zile în şir cu oastea sa
în tabără� Dar aripa stângă a mongolilor a pătruns în Transilvania
abia la sfârşitul lui martie - în zilele în care oastea regală a pornit
la drum de la Pesta, - iar aripa dreaptă a mongolilor era probabil
încă în Silezia şi în zilele bătăliei� Astfel pentru oprirea mongolilor
el n-ar i trebuit neapărat să se lase antrenat într-o luptă decisivă,
în timp ce Batu, care dorea să cucerească ţara, era neapărat obligat
să se ciocnească cu el, dacă vroia să-şi atingă ţinta�

53 Eric McGeer: Sowing the Dragon’s Teeth� Byzantine Warfare in the Tenth
Century� Washington 1998� 350–354� Exemplul rus: „Ruşii au împrejmuit marile
câmpii/ cu scuturile lor roşii” – Ének Igor hadáról� Fordította Képes Géza [Cântec
despre oastea lui Igor� Traducere de Géza Képes]� Budapest 1974� 12� – Putem pre-
supune că otomanii au folosit un sistem de apărare asemănător cu ocazia bătăliei de
la Mohács din 1526, cf�� J� B. Szabó J�: Mohács op�cit� 100–101�
54 Reuven Amitai-Preiss: Mongols and Mamluks� he Mamluk-ilkhanid War
(1260–1281)� Cambridge 1995� 129–131�

46
 Dar evenimentele au dovedit că şi mongolilor le era necesară o
anumită lexibilitate, iar comandanţii experimentați ai lui Batu în
cele câteva zile alate la dispoziţia lor au găsit un mijloc prin care să
împiedice desfăşurarea armatei maghiare� Din păcate, din izvoare
nu pot i reconstituite cu certitudine toate detaliile, dar alăm că
mongolii doreau să încercuiască oastea maghiară care înnopta în
tabăra fortiicată de căruţe prin manevre de încercuire executate
prin surprindere� Pentru a înşela vigilenţa maghiarilor, şi-au trimis
primele trupe peste pod în toiul nopţii, acestea însă au fost cu uşu-
rinţă respinse de câteva unităţi maghiare bine echipate�55
Faptul că planul atacului a fost dezvăluit maghiarilor de către
un prizonier rus fugit nu înseamnă neapărat că aceştia nu supra-
vegheau cu atenţie împrejurimile podului şi nu ar i alat la timp
despre traversarea râului de către mongoli, fără informaţia adu-
să de fugar� (Nu trebuie exclusă nici posibilitatea ca respectivul
prizonier rus fugar să i fost trimis de mongoli în tabăra regelui
Béla al IV-lea, ca prin dezvăluirea acţiunii nocturne să pregătească
succesul iniţial al maghiarilor, întărindu-le astfel sentimentul de
siguranţă, ca apoi să ie surprinşi de atacul decisiv prevăzut să aibă
loc în zori)�56
În momentul cel mai potrivit pentru atacurile surpriză, în zorii
zilei, forţele principale ale mongolilor au pornit simultan pe pod
şi pe cursul inferior şi superior al râului Sajó� Lucrurile nu s-au
desfăşurat însă exact conform planului, pentru că, din cauza gre-
utăţilor întâmpinate la trecerea cursului inferior al râului, aripa
dreaptă a trupelor, condusă de Subotai, a ajuns cu întârziere pe
câmpul de luptă�
Între timp, restul trupelor lui Batu ajunsese într-o situaţie deo-
sebit de grea� Paza maghiară a podului şi trupa cu armament greu,
ţinută în stare de alarmă pentru apărarea taberei pe timp de noapte,
n-a mai putut să împiedice trecerea podului de către duşmani - din
cauza catapultelor folosite de mongoli, despre care vom vorbi mai

55 Toma din Split, in: Tatárjárás 54�

56 Ibidem�

47
târziu, - dar le-a încetinit înaintarea, câştigând astfel timp pentru
pregătirea restului trupelor şi aruncarea lor în luptă� În zadar tabăra
maghiară era încercuită de către mongoli deja la şapte dimineaţa,
ei nu au putut să împiedice ieşirile maghiarilor, care în schimb au
reuşit să arunce în luptă forţe tot mai numeroase� Vitejii lui Béla al
IV-lea au luptat cu foarte mare îndârjire şi se pare că au reuşit să-i
constrângă pe duşmani la lupta corp la corp, astfel încât trupele
de elită cu armament greu ale mongolilor, folosite pentru atacuri
frontale, au suferit pierderi neobişnuit de grele� De aceea Batu se
gândea deja la o retragere totală, însă Subotai s-a încăpăţânat să
respecte planul său de luptă iniţial�57 Chiar dacă cu întârziere, până
la urmă a sosit şi aripa stângă în cursul dimineţii şi, ie din cauză că
atacul lor a fost neaşteptat şi surprinzător, ie pur şi simplu pentru
că de partea mongolilor au intrat în luptă unităţi odihnite, pe la
amiază rezistenţa maghiarilor a fost înfrântă� Tot mai mulţi dintre
ostaşii lui Béla al IV-lea au părăsit câmpul de luptă şi până la urmă
au luat-o la fugă şi regele şi comandanţii trupelor�58
Cei care au supravieţuit bătăliei, au căutat să ale cauza înfrân-
gerii, cine poartă răspunderea pentru aceasta� Ca ţap ispăşitor, era
foarte la îndemână persoana regelui Béla al IV-lea, ale cărui or-
dine neobişnuite - formulate prin fraze atribuite conducătorului
duşmanilor - puteau i considerate cauzele eşecului� „Să ne bucu-
răm, fârtaţilor, pentru că, deşi numărul acestui neam este mare,
el nu va putea să ne scape, pentru că este condus de sfătuitori

57 A Jüan-dinasztia története – 120� tekercs� [Itoria dinastiei Yuan - sulul nr� 120]�
In: Tatárjárás 33, cf� J.B. Szabó: A tatárjárás op�cit� 37�
58 J. B. Szabó: A tatárjárás op�cit� 135–141� – Din cauza caracterului lacunar al
izvoarelor, diferiţii cercetători au realizat bineînţeles reconstrucţii parţial diferite ale
întîmplărilor� De aceea cronologia schiţată în acest studiu trebuie considerată cel
mult o ipoteză, pentru că pe baza informaţiilor existente cronologia faptelor nu
poate i stabilită cu exactitate (L.Négyesi: A muhi csata op�cit�)� Chiar şi între loca-
ţiile date de către diferitele surse şi cele imaginate în diferitele reconstrucţii există
discrepanţe semniicative: este foarte posibil ca tabăra maghiară să se i alat în alt
loc, decât au presupus până acum cercetătorii, vezi M.Wolf: Régészeti adatok op�cit�
72–75�

48
nepricepuţi� Am văzut cum sunt îngrămădiţi cu toţii ca o turmă
într-un fel de ocol strâmt” - se pare că ar i spus, din câte airmă
Toma din Split, hanul Batu, stând pe un deal de pe malul stâng al
răului Sajó, deal a cărui poziţie nu a fost identiicată nici până în
zilele noastre�59
Însă cauza eşecului nu trebuie căutată nici pe departe în rigidita-
tea tactică a maghiarilor, dimpotrivă, o nouă interpretare a izvoare-
lor ne permite să găsim în descrierile bătăliei urmele unor strădanii
tactice de a se adapta situaţiei� Dar punerea în aplicare a tacticilor
folosite de părţile alate faţă în faţă a fost în mod hotărâtor inlu-
enţată de diferenţele semniicative existente în domeniul tehnicii
militare, al moralului de luptă şi al calităţii conducerii� Disciplinaţii
luptători mongoli au putut i determinaţi de comandanţii lor să
continue lupta chiar şi după pierderile grele suferite în urma asal-
turilor succesive ale maghiarilor, iar conducătorii lor dispuneau de
trupe de rezervă odihnite chiar şi în fazele târzii ale luptei, în timp
ce ostaşii maghiari, pe măsură ce situaţia se înrăutăţea, nu mai as-
cultau de ordine, ci mai degrabă se sustrăgeau de la luptă, astfel în-
cât numărul celor din oastea maghiară ce puteau i determinaţi să
lupte scădea mereu� Prin urmare, în primul rând disciplina, expe-
rienţa şi sistemul de comandă ce funcţiona perfect ale mongolilor
au depăşit conducerea militară maghiară, care nu a fost suicient
de unitară şi nu a fost capabilă să-şi ţină în frâu oamenii, ceea ce a
făcut imposibilă o acţiune unitară într-o situaţie critică�

Oradea în calea atacului mongol

Din cauza situaţiei lacunare a izvoarelor, evenimentele ce s-au
desfăşurat pe „scenele secundare” ale marii invazii mongole din
1241 din Ungaria sunt mult mai puţin cunoscute, decât eveni-
mentele principale� Înainte ca forţele principale să se ciocnească la
Muhi pe 13 aprilie, maghiarii suferiseră deja mai multe înfrângeri

59 Toma din Split, in: Tatárjárás 54�, cf� Ö�Olchváry: A muhi op�cit� 505 (nota nr�1)�

49
la graniţele răsăritene� Oastea condusă de Pósa, voievodul Transil-
vaniei, fusese înfrântă în duminica Paştelui, adică 31 martie 1241,
în Ţara Bârsei,60 iar oastea lui Kadan trebuie să i trecut Carpaţii
nu cu mult timp înainte prin pasul Tihuţa� Coloniştii germani
din apropiatul oraş minier Rodna au rezistat eroic la început şi
au şi respins atacul în munţi, pentru că „erau oameni războinici şi
nu duceau lipsă nici de arme”�61 Însă mongolii au revenit mai târ-
ziu şi pe 31 martie au reuşit să-i ia prin surprindere pe saşi, care
tocmai îşi sărbătoreau victoria, dar şi aşa au reuşit să-i biruie doar
după o luptă înverşunată� Supravieţuitorii s-au predat şi dintre ei,
conform obiceiului mongol, au fost imediat „recrutaţi” în oastea
mongolă comitele Aristald şi şasesute de ostaşi ai săi, a căror bună
cunoaştere a locurilor le-a adus mari servicii mongolilor pe tere-
nul necunoscut�
Oraşul Friesach din Carintia, renumit pentru argintul său şi
pentru atelierul său de bătut monede, trebuie să i avut legături
foarte strânse cu coloniile săseşti din Transilvania, pentru că în
analele sale s-au păstrat informaţii exacte la zi referitoare la dis-
trugerea respectivelor oraşe� Pe 2 aprilie a căzut Bistriţa, iar pe
11 aprilie şi Sibiul� O soartă asemănătoare era destinată şi ora-
şelor Cluj, Alba Iulia şi o localitate numită Kuomelburch, pe care
cercetătorii au încercat să o identiice cu Küküllővár (germ� Ku-
kelburg, Kuchelburg sau Kümelburg, rom�Cetatea de Baltă) şi cu
Kőhalom (germ�Reps, rom�Rupea)�62 Invadatorii nu au stat prea
mult în Transilvania, pentru că probabil ţelul lor era să se unească
cu forţele principale ale hanului Batu în Câmpia Tisei� Au ajuns
acolo trecând în nord pe la Oradea, iar în sud urmând valea Mu-
reşului�

60 Friesachi évkönyvek, [Analele din Friesach] in: Tatárjárás 40�

61 Rogerius, in: Tatárjárás 137�
62 Friesachi évkönyvek, in: Tatárjárás 40�

50
 Lupta episcopului de Oradea cu mongolii
Canonicul Rogerius, originar din Italia, a relatat şi despre eve-
nimentele din regiunea Transtisa ca martor ocular de prim rang al
acestora� Episcopul de Oradea, Benedict din neamul Osl (1231-
1243), a strâns o oaste la porunca regelui şi apoi, înainte să se
alăture oastei principale regale care se îndrepta spre râul Sajó, s-a
ciocnit de mai multe ori pe malul drept al Tisei cu oastea mongolă
care pustiise şi oraşul Eger� Pare că la început a reuşit să înfrângă
cu uşurinţă o ceată mai mică de mongoli, ceea ce l-a făcut să spere
că poate va reuşi să redobândească de la agresori comorile jefuite
de aceştia de la sediul episcopal�
Canonicul Rogerius povesteşte că atunci mongolii le-au întins
o capcană maghiarilor: „dat iind că tătarii aveau foarte mulţi cai,
iar ei înşişi erau puţini, au scornit şi au organizat următoarele. Au
pregătit nişte iguri fantomatice şi o mulţime de forme monstruoase
şi le-au aşezat pe caii liberi, de parcă ar i fost ostaşi, iar caii i-au
aliniat în rând, ducându-i apoi sub un munte mic, lăsându-i în grija
câtorva slugi, cărora le-au poruncit ca atunci când ei vor începe lupta
cu maghiarii, să apară şi ei în formaţie de luptă, înaintând încet spre
ei�” 63 Apariţia neaşteptată a „întăririlor” mongole în toiul luptei
înfocate i-a speriat pe maghiari, care au luat-o la fugă şi în timpul
fugii au suferit pierderi grele� Episcopul Benedict însă a reuşit să
scape cu viaţă şi s-a dus la Oradea, dar nu a rămas acolo� Până la
urmă, împreună cu câţiva canonici, s-a refugiat în regiunea Trans-
danubia�
Pe marginea acestei povestiri atât de frumoase, în mintea citi-
torului se pot naşte şi anumite îndoieli: dacă înşelătoria a funcţi-
onat, oare de unde au alat maghiarii care au luat-o la fugă că au
fost păcăliţi şi în ce mod şi apoi cum a ajuns această ştire până la
Rogerius� În orice caz, este demn de atenţie faptul că o stratage-
mă asemănătoare le-a fost atribuită mongolilor de către călugărul

63 Rogerius, in: Tatárjárás 140�

51
franciscan Giovanni da Pian del Carpine, trimis în 1247 de către
papă cu o solie la curtea marelui han: „conducătorii, adică cei care
comandă oştile, nu participă la lupte, ci se aşează în faţa duşmanului,
împreună cu copii şi femei călare, şi cu alţi cai, şi uneori fac şi iguri
omeneşti şi le aşează pe cai. Fac toate acestea ca să lase impresia unei
mulţimi de oşteni [...] şi deşi uneori sunt puţini, duşmanul încercuit
crede că sunt mulţi, mai ales când vede băieţii, femeile, caii şi igurile
întocmite, grupaţi toţi în jurul conducătorilor, adică a celor care co-
mandă oştile - cum am scris mai sus - crezând despre toţi că sunt ostaşi;
prin aceasta se sperie şi se tulbură.”64

Asediul Oradiei
Însă mulţi dintre locuitorii regiunii Transtisa s-au adunat în ju-
rul mormântului regelui Ladislau cel Sfânt, cel făcător de minuni,
sperând că îşi vor găsi refugiu la Oradea din calea mongolilor�
Deşi Bihorul, la cumpăna dintre secolele al XI-lea şi al XII-lea,
era considerat un teritoriu de graniţă, lovit adesea de atacuri duş-
mane,65 până la mijlocul secolului al XIII-lea situaţia se schim-
base radical, Oradea ca reşedinţă episcopală a devenit un oraş
înloritor, care însă nu era înconjurat de ziduri� Conform celor
sintetizate de Katalin Szende, „în afară de civitasul care înconju-
ra cetatea episcopală, din împrejurimile mai extinse ale acesteia mai
avem cunoştinţă de alte două aşezări de pe malul drept al Crişului din
perioada premergătoare invaziei tătarilor”, şi în cazul Oradiei, la
fel ca la celelalte oraşe reşedinţă episcopală din epoca Arpadiană,
putem observa „formarea cetăţii episcopale, prevăzute cu un sistem de
apărare propriu, ca unitate de sine stătătoare şi separarea ei de celelalte
părţi ale oraşului. În cele mai multe cazuri - cu excepţia oraşului Ka-

64 Plano Carpini útijelentése 1247-ből, [Raportul de călătorie al lui Giovanni da

Pian del Carpine din 1247], in: Tatárjárás 91�
65 Attila Zsoldos: Bihar megye korai története� [Istoria timpurie a comitatului
Bihor] In: Nagyvárad és Bihar a korai középkorban� Sub redacția lui Attila Zsoldos�
Nagyvárad 2014� 167–190�

52
locsa - şi catedrala era construită în interiorul zidurilor cetăţii şi aici
erau amplasate şi clădirile şi capelele capitlurilor colegiate întemeiate
mai târziu. Suburbiile ataşate cetăţii episcopale luau de obicei forma
unor aglomerări urbane poli-nucleare”� Însă capacitatea de cuprin-
dere a cetăţii episcopale, de formă aproximativ rotundă, şi cu un
diametru cam de 200 m, era limitată: aceşti factori pot explica în
mare parte cele întâmplate mai târziu�66
Avangarda trupelor lui Kadan, care veneau dinspre Rodna şi
Bistriţa, a prădat fără milă într-o noapte suburbiile lipsite de apă-
rare, dar apoi s-a retras de sub zidurile cetăţii, pentru că „aceasta
era întărită cu şanţuri mari şi turnuri de lemn pe ziduri, şi înăuntrul
ei erau mulţi viteji îmbrăcaţi în armuri şi ori de câte ori tătarii se
apropiau ca să inspecteze locurile, vitejii maghiari se străduiau să-i
urmărească în galop”�67
Astfel, treptat, au reuşit să adoarmă vigilenţa apărătorilor ce-
tăţii� Când după un timp cei strânşi în cetate nici nu s-au mai
gândit la posibilitatea unui atac şi s-au mutat înapoi în casele
lor din afara zidurilor cetăţii, într-o zi în zori au fost atacaţi prin
surprindere de oastea principală a lui Kadan, omorând pe mulţi
dintre ei�
După aceasta, mongolii au trecut la un asediu sistematic al ce-
tăţii� Deşi textul lui Rogerius aminteşte de reparaţiile făcute zidu-
rilor cetăţii înainte de asediu,, nu este clar dacă a fost consolidat
zidul de piatră mai vechi al cetăţii sau dacă fortiicaţia obişnuită
în epocă, din pământ şi lemn, a primit o nouă întăritură din piatră
pe partea considerată cea mai expusă: rezultatele de până acum
ale săpăturilor arheologice tind mai degrabă să conirme această

66 Katalin Szende: „Civitas opulentissima Varadiensis”� Püspöki székhely és

városfejlődés a középkori Váradon� [Oradea medievală – sediu episcopal şi oraş în
continuă dezvoltare]� In: Nagyvárad és Bihar a korai középkorban� Szub redacţia lui
Attila Zsoldos� Nagyvárad 2014� 103–113 (citatele la pag� 110 şi 112), Adrian Andrei
Rusu: Várad vára a 16� századig� [Cetatea Oradea până în secolul al XVI-lea]� In:
Várak nyomában� Tanulmányok a 60 éves Feld István tiszteletére� Sub redacţia lui
György Terei, Gyöngyi Kovács� Budapest 2011� 221–222�
67 Rogerius, in: Tatárjárás 145�

53
din urmă variantă�68 Însă mongolii „au aşezat şapte catapulte în faţa
zidului nou şi aruncau pietrele zi şi noapte, fără oprire, până când
zidul cel nou nu s-a prăbuşit. Au distrus turnurile şi zidurile, după
care au trecut la asalt, au ocupat cu forţa cetatea şi i-au prins pe viteji,
pe canonici şi pe alţii, care nu muriseră de sabie în timpul cuceririi
cetăţii”�69
Conform spuselor lui Rogerius, după dezarmarea, jefuirea şi
siluirea supravieţuitorilor, mongolii au dat foc catedralei în care
se refugiaseră unii supravieţuitori, iar dintre cei luaţi prizonieri,
„pe nobili, pe orăşeni, pe ostaşi şi pe canonici i-au decapitat fără milă
în afara oraşului, pe câmp. [...] După ce au devastat totul şi din cor-
purile celor ucişi se ridica o duhoare de nesuportat, părăsind locurile,
au plecat”�70
Uciderea populaţiei capturate din oraşele şi satele care opuse-
seră rezistenţă este descrisă în mod monoton, cu aproape aceleaşi
cuvinte în relatările martorilor oculari sau în cele ale istoricilor
străini: prizonierii erau strânşi la un loc, jefuiţi, apoi erau aleşi
dintre ei meşteşugarii consideraţi mai valoroşi şi femeile mai fru-
moase, iar ceilalţi erau măcelăriţi cu sabia sau cu barda, cu o me-
todicitate uluitoare: la fel cum făcuseră deja cu populaţia din alte
locuri în Ungaria, sau în China, în Asia Centrală şi în Rusia�71
Deşi măcelărirea locuitorilor câte unui oraş cucerit se întâmpla
din păcate destul de des şi în Europa medievală sau în lumea isla-
mică, totuşi cruzimea calculată a mongolilor părea înspăimântă-
toare şi gratuită în ochii contemporanilor�
Aceasta îşi avea însă un loc precis în strategia mongolă, printre
instrumentele căreia se înscria în mod organic şi purtarea unui
război psihologic prevăzător şi „rainat”: vestea iecărui oraş dis-

68 A. A. Rusu: Várad vára op�cit� 222�

69 Rogerius, in: Tatárjárás 145�
70 Ibidem�
71 Despre pustiirile din Ungaria, vezi Gergely Tolnai: Erősségek a tatárjárás
korában� [Fortiicaţii în vremea invaziei tătarilor]� In: A tatárjárás (1241–42) Sub
redacţia lui Ágnes Ritoók, Éva Garam� Budapest 2007� 24�

54
trus metodic slăbea rezistenţa următorului şi cruţa vieţile propri-
ilor ostaşi� Căci într-un nou oraş atacat, locuitorii puteau să ie
dispuşi să opună rezistenţă doar ştiind cu precizie că în cazul unui
eşec nici sugarii nu puteau spera la îndurare, în timp ce, predân-
du-se de la început, aveau şansa să le ie cruţate măcar vieţile�

Cetăţi de pământ, cetăţi de piatră

- şi tehnica de asediu mongolă în Europa
Conform analelor mănăstirii Sf�Pantaleon din Köln, nici nu
trebuie să ne mirăm de măsura în care a fost pustiită ţara, pentru
că „în Ungaria abia dacă există oraşe întărite cu ziduri sau fortiicaţii
solide”�72 Însă chiar şi numai din descrierea asediilor din istorisirea
lui Rogerius ni se dezvăluie o imagine destul de diferită faţă de
aceasta: în momentul de faţă este greu de apreciat la nivelul în-
tregii ţări numărul fortiicaţiilor care au rezistat mongolilor� Este
adevărat că în ţară existau destul de puţine cetăţi din piatră, iar
majoritatea acestor fortiicaţii „moderne” se alau în apropierea
graniţei occidentale� Şi aceasta pentru că regii unguri păzeau cu
gelozie şi eicacitate monopolul construirii cetăţilor din piatră�
(Merită de exemplu menţionat faptul că în 1225 regele Andrei
al II-lea i-a alungat din Ţara Bârsei pe cavalerii teutoni tocmai
pentru că începuseră să construiască fără permisiune�) De aseme-
nea, merită amintit că în prima jumătate a secolului al XIII-lea
nici măcar în Polonia şi Cehia nu se obişnuia să se construiască în
număr mare cetăţi private, iar cetăţile din piatră erau foarte rare
în întreaga regiune�73 Astfel, în afară de cetăţile regale, trebuie să i
fost relativ puţine cetăţi private în ţară, deşi cercetările din ultimii

72 A kölni Szent Pantaleon-kolostor évkönyvei, [Analele mănăstirii Sf�Pantaleon

din Köln] in: Tatárjárás 41�
73 István Feld: A 13. századi várak az eddigi kutatásokban. [Cetăţile din secolul
al XIII-lea în cercetările de până acum] Castrum Bene 1989. 8–21, László Pósán: A
Német Lovagrend története a 13� században� [Istoria Cavalerilor Teutoni în secolul
al XIII-lea]� Debrecen 1996� 21–43�

55
ani au arătat că existau aşa-numite „cetăţi din piatră fără istorie”,
care nu igurează în diplome� Însă vârsta acestor fortiicaţii de
mici dimensiuni, descoperite în număr relativ mare cu ocazia cer-
cetărilor arheologice primare, poate i stabilită doar în urma unor
săpături arheologice aprofundate, astfel încât pentru moment nu
putem şti câte din ele existau deja înainte de 1241�74 Comparativ
cu Ţara Sfântă alată în mâinile creştinilor sau cu unele regiuni
din Europa Occidentală, în Ungaria nu era de loc nevoie de aceste
sisteme de apărare costisitoare, dat iind că ţara trăia în pace de
multă vreme� Iar această „înapoiere” nu putea i recuperată într-un
interval scurt de un an sau doi�75
În poida acestui lucru, pare că regele nu numai că a mobilizat
ostaşii cu mult timp înainte, ci a pus să ie executate şi lucrări de
fortiicaţii în toată ţara� În mai multe locuri s-a încercat repararea
vechilor fortăreţe, ba din câte se pare s-au construit şi fortiicaţii
noi, la vestea pericolului iminent� Rogerius a scris printre altele că
la Vác locuitorii şi-au căutat refugiul în clădirile de piatră forti-
icate ale bisericilor�76 Dat iind că oraşul Vác fusese distrus deja
pe 17 martie, aceste „fortiicări” - care constau probabil din valuri
de pământ şi şanţuri săpate în jurul clădirilor din piatră - trebuie
să i existat deja înainte de invazia mongolilor� La Oradea, cano-
nicii au pus să se ridice un nou zid de piatră: nici această lucrare
nu putea i făcută în două-trei zile� Localitatea Pereg (azi Peregu
Mic, judeţul Arad) era doar un sat recent întemeiat, totuşi valul
de pământ şi şanţul în spatele căruia s-au refugiat locuitorii nu
au putut i cucerite de către mongoli decât în urma unui asediu
îndârjit care a durat o săptămână�77 Exemplul satului Pereg pro-
babil nu îl putem considera singular: cu ocazia construirii unei

74 István Feld: Megjegyzések az Árpád-kori ún� kisvárak kérdéséhez� [Observaţii

referitoare la problema aşa-numitelor cetăţi mici din epoca Arpadiană]�
Műemlékvédelem 31� (1987) 1–8�, G. Tolnai: Erősségek op�cit� 24–25� (nota nr� 12)�
75 László Szende: Várak Rogerius korában� [Cetăţi în vremea lui Rogerius�]�
Limes 6� (2001) 107–117�
76 Rogerius, in: Tatárjárás 138�
77 Rogerius, in: Tatárjárás 148�

56
autostrăzi, arheologii au descoperit de curând un sistem triplu de
valuri de pământ şi şanţuri în jurul bisericii din epoca Arpadiană
alată în satul Csengele�78 Poate că în unele cazuri doar pericolul
iminent i-a determinat pe locuitori să ridice noi fortiicaţii, dar şi
în asemenea locuri trebuie să i existat nişte pregătiri anterioare,
pentru că probabil nici la Pesta nu au fost nişte refugiaţi necali-
icaţi cei care au înjghebat catapultele aşezate în spatele zidurilor
ridicate în grabă�
Deşi exemplele amintite până acum stau mărturie faptului că
aceste locuri nu au putut rezita mongolilor, totuşi nu putem airma
că aşa s-a întâmplat cu siguranţă în toate cazurile� Izvoarele isto-
rice abia dacă amintesc fortiicaţiile improvizate, iar din cazul de
la Pereg rezultă că, fără catapultele lor, mongolii nu s-au descurcat
cu uşurinţă nici cu asemenea fortiicaţii improvizate� Trebuie să
ne îndemne la prudenţă şi faptul că, după spusele lui Rogerius,
în Transilvania multă lume a scăpat, şi în 1242 el însuşi a găsit în
comitatul Cluj, în munţi lângă Frata, un asemenea loc fortiicat în
care populaţia a reuşit să supravieţiuască pe toată perioada inva-
ziei�79 Saşii din ţinutul Szepes au ridicat cetatea de la Menedékkő
la vestea pericolului apropiat, iar iobagii de castru de la Bolondóc
din comitatul Gömör au fortiicat muntele Dánoskő în mod ase-
mănător, reuşind astfel să-i protejeze de mongoli pe mulţi dintre
locuitorii din împrejurimi, şi lista ar putea continua� Se pare că în
Ungaria Superioară locurile mai importante au supravieţuit toate
atacului, poate şi pentru că acolo şi condiţiile naturale erau mai
prielnice apărării, şi din câte ştim trupele mongole care au pătruns
dinspre Moravia ori nu dispuneau de catapulte, ori n-au vrut să-şi
piardă timpul cu asedierea cetăţilor� Însă nu putem şti cu certitu-
dine câte locuri care au rezistat cu succes au fost chiar şi în partea
răsăriteană a ţării�80

78 József Laszlovszky: Tatárjárás és régészet� [Invazia tătară şi arheologia]� In:

Tatárjárás 456–457�
79 Rogerius, in: Tatárjárás 151�
80 Pentru liste locurilor care s-au apărat cu succes, vezi L.Szende: Várak op�cit�

57
 Cu toate acestea, trebuie de asemenea să precizăm: mongolii,
care întemeiaseră un uriaş imperiu eurasiatic, erau foarte capabili
să cucerească cetăţi sau oraşe fortiicate, independent de acea cre-
dinţă mai veche că acestea erau apărate de ziduri de pământ, de
piatră sau de cărămidă� De fapt - spre deosebire de interpretările
eronate ale studiilor mai vechi referitoare la invazia tătarilor şi
la programul de construire de cetăţi al regelui maghiar Béla al
IV-lea - se poate airma fără echivoc: după ce mongolii făcuseră
prizonieri meşteri chinezi, de la care învăţaseră construirea diferi-
telor tipuri de maşini de război chineze, nu mai exista nici o for-
tiicaţie în Eurasia pe care mongolii să nu i putut s-o cucerească,
dacă acest lucru li se părea absolut necesar� Deja în 1221, la asediul
oraşului Nishapur din Persia, se pare că au folosit 3000 de balis-
te,81 300 de catapulte,82 4000 de scări de asediu, 2500 de poveri de
proiectile de piatră şi 700 de aruncătoare de lichide inlamabile�83
Iar în China au consacrat nu mai puţin de cinci ani, începând din
1268, pentru a cuceri cele mai importante două oraşe fortiicate
ale dinastiei Song de Sud, şi până la urmă au reuşit�84
Trebuie să i avut un rol deosebit de mare în succesele lor maşi-
nile de aruncat pietre numite trebuchet. Primele trebuchete au fost
construite de chinezi încă în secolul IV î�Ch�, e drept că atunci ele
funcţionau manual, pietrele se aruncau fără ajutorul unei contra-
greutăţi� Aceste dispozitive de aruncat pietre, care funcţionau prin
tragerea unor frânghii de către oameni, nu erau foarte eiciente� E
drept că se puteau arunca cu ele pietre de mari dimensiuni (57-63
kg), dar la o distanţă de numai 75 m� În cazul trebuchet-elor de

81 Stephen Turnbull: Sieges Weapons of Far East, vol 1� (A� D� 612–1300�)� Oxford
2001� 15–16�
82 Ibidem, 21�
83 Kate Raphael: Muslim Fortresses in the Levant: Between Crusaders and
Mongols� New York 2011� 63–64�
84 Chris Hanson: he Mongol Siege of Xiangyang and Fan-ch’eng and the Song
military� [http://web.archive.org/web/20110605023552/http://www.deremilitari.org/
resources/articles/hanson.htm], data descărcării: 22 decembrie 2015�

58
tip nou, cu contragreutate, apărute în secolul al XII-lea, chiar şi o
copie modernă a acestora a fost în stare să arunce un proiectil de
36 kg la o distanţă mai mare de 300 m, ceea ce depăşea cu mult
raza de acţiune a săgeţilor, şi aveau chiar şi aparate de aruncat mai
puternice�85
Cu ocazia bătăliei de la Muhi s-a văzut că mongolii sunt capa-
bili să folosească cu mare eicienţă asemenea arme şi în luptele pe
câmp deschis�86 Invadând însă întreaga ţară, mongolii nu au putut
să care cu ei peste tot maşini de război puternice, prin urmare -
conform legii numerelor mari - multe locuri solid fortiicate au
putut asigura o apărare reală locuitorilor, ceea ce poate plasa în-
tr-o nouă lumină obiectivele programului de construire de cetăţi
al regelui Béla al IV-lea din deceniul ce a urmat invaziei mongole
din 1241-1242�87

85 Paul E Chevedden: he Invention of Counterweight Trebuchet� Dumbarton

Oaks Papers 54� (2000) 74–75, Peter Purton: A History of the early medieval Siege
c� 450–1220� Woodbridge 2009� 30–33�
86 J. B. Szabó: A tatárjárás op�cit� 136�
87 Cf Erik Fügedi: Ispánok, bárók, kiskirályok� [Comiţi, baroni, crăişori]� Budapest
1986� 126�

59
 László Pósán, conferenţiar universitar
(Universitatea din Debrecen)

*
János B. Szabó, cercetător ştiinţiic
(Muzeul de Istorie al Oraşului Budapesta)

*
Tibor Almási, conferenţiar universitar
(Universitatea din Szeged)

*
Tamás Körmendi, conferenţiar universitar
(Universitatea Eötvös Lóránd, Budapesta)

*
Attila Zsoldos, profesor cercetător
(Academia Maghiară de Ştiinţe, Centrul de Cercetări
al Ştiinţelor Umaniste, Institutul de Istorie, Budapesta
- Arhiva şi Centrul de Cercetări al oraşului Székesfehérvár)

*
Boglárka Weisz, cercetător ştiinţiic principal
(Academia Maghiară de Ştiinţe, Centrul de Cercetări
al Ştiinţelor Umaniste, Institutul de Istorie, Budapesta
- Arhiva şi Centrul de Cercetări al oraşului Székesfehérvár)

*
Renáta Skorka, cercetător ştiinţiic
(Academia Maghiară de Ştiinţe, Centrul de Cercetări
al Ştiinţelor Umaniste, Institutul de Istorie, Budapesta
- Arhiva şi Centrul de Cercetări al oraşului Székesfehérvár)
Tehnoredactare şi tipărire
realizată la
Europrint , Oradea
Tel�: 0259/472-631