www.e-referate.

ro

REFERAT
SISTEME DE OPERARE

Prof. Catalin Crisan

POP ROLAND FLORIN A.R. AN 2

ARAD
 CUPRINS

1. Sistemul de operare- definiție.......................................................................................3

2. Arhitectura unui sistem de operare..............................................................................3
3. Caracteristicile generale ale unui sistem de operare...................................................4
4. Funcțiile sistemelor de operare.....................................................................................5
5. Principalele sisteme de operare....................................................................................5
5.1 MS-DOS...................................................................................................................5
5.2 Windows...................................................................................................................7
5.3 Unix..........................................................................................................................8
5.4 Linux........................................................................................................................8
5.5 MacOSx....................................................................................................................9
6. Concluzii......................................................................................................................11
7. Bibliografie..................................................................................................................11

Sistemul de operare reprezintă ansamblul de programe care asigură utilizarea optimă a resurselor fizice
şi logice ale unui sistem de calcul.
Un sistem de operare– prescurtat SO- (în engleză Operating System- OS-) reprezintă un produs de tip
software care este parte componentă a unui sistem, echipament sau aparat computerizat şi care se ocupă de
gestionarea şi coordonarea activităţiilor acestuia. Sistemul computerizat poate fi un computer, o staţie de lucru
(workstation), un server, un PC (Personal Computer), un mini PC, un Mac, un notebook, un netbook, un
ultrabook, un smartphone, un GPS, e-book reader sau alte sisteme cu „inteligenţă proprie”. Sistemul de operare
joacă rolul de gazdă pentru hardware-ul respectiv.
Arhitectura unui sistem de operare:
Pentru a înţelege un sistem de operare tipic, propunem o clasificare a categoriilor de componente.
 Software (adică programele și datele)

Aplicaţie Sistem (soft de bază)

(soft aplicativ)
Utilitar Sistem de operare

Interfaţă Nucleu

(Clasificarea software-ului)

Există două categorii de software distincte: software de aplicaţii (application software) şi software de
sistem (system software).
Software-ul de aplicaţii conţine programele care efectuează anumite activități particulare specifice
beneficiarului (end user-ului).
Spre deosebire de software-ul de aplicaţii, software-ul de sistem efectuează acele activităţi care sunt
comune sistemelor de calcul în general.
Clasa software- ului de sistem se împarte în două categorii: sistemul de operare propriu-zis şi module
software numite software utilitar. Într-un anumit sens, software-ul utilitar constă în unități de software care
extind caracteristicile sistemului de operare (abilitatea de formatare a unui disc sau de copiere a unui fişier).
Unii utilizatori de calculatoare includ în clasa de software utilitar orice software livrat odată cu sistemul de
operare.
Sistemul de operare are rol de interconectare, control şi gestiune asupra resurselor HARD şi SOFT
existente şi intermediază dialogul dintre calculator şi mediul extern. Un sistem de operare gestionează
echipamente, controlează programe şi prelucrează comenzi. El trebuie să aibă capacitatea de a se adapta la
modificările tehnologice, rămânând compatibil cu componentele fizice existente anterior.
Caracteristicile generale ale unui OS:
1. Utilitate- trebuie să realizeze interfaţa dintre aşa zisele programe aplicative şi resursele sistemului.
OS-ul trebuie să aibe în vedere necesităţile dintre aceste produse şi să le satisfacă necesităţile.
2. Generalitate- un OS e cu atât mai general cu cât depinde mai puţin de tipul de echipament cu care e
instalat.
3. Eficienţă- Să asigure o funcţionare cât mai bună a sistemului.
4. Transparenţă- un OS e cu atât mai transparent cu cât un utilizator poate să-şi însuşească mai uşor
facilităţile pe care le oferă.
5. Flexibilitate- un OS e flexibil dacă permite modificări în funcţie de cerinţele utilizatorului
6. Opacitate- este caracteristica de a ascunde faţă de utilizator toate aspectele ce nu-l interesează, de a
furniza către utilizator doar anumite aspecte necesare rezolvării unor probleme.
 7. Securitate- sistemul de operare trebuie să fie protejat împotriva încercărilor de distrugere din partea
mediului extern.
8. Integritate- să rămână „integru” şi nu „corupt”. Erorile din aplicaţie să-l afecteze cât mai puţin sau
deloc.
9. Disponibilitate– chiar în situaţiile de eroare OS-ul să rămână la o stare minimă de funcţionare.
10. Serviabilitate- OS-ul trebuie să ofere utilizatorului informaţii necesare pentru depanarea
programelor sale.
11. Extensibilitate- un OS trebuie să permită utilizatorului să-l completeze cu componentele necesare.
12. Integrare- OS-ul şi aplicaţiile ce-l folosesc trebuie să poată comunica cu alte OS-uri, cu programe
concepute pentru alte Os-uri, să poată manevra date structurate de alte calculatoare.
13. Interoperabilitate- posibilitatea de a permite accesul utilizatorului la date şi la structuri de date,
construite de alte sisteme.
Funcţiile Sistemelor de Operare:
- să controleze execuţia programelor, să le lanseze în execuţie, să le supravegheze evoluţia, acordându-le
accesul la resursele necesare şi să încheie execuţia acestora;
- să prelucreze fişier de lucrări(să execute “task”-urile solicitate în ordinea stabilită);
- să planifice şi să controleze (conducă) fluxul lucrărilor;
- să asigure tehnici de comunicaţie între processor şi să le sincronizeze;
- să asigure spaţiul de memorare, timpul de lucru al micro procesorului şi procesele de intrare, ieşire;
- să efectueze operaţiile de intrare ieşire la nivlul logic şi fizic, scutind utilizatorul de cunoaşterea
detaliilor fiecărui echipament periferic;
- să gestioneze sistemele de fişiere;
- să le protejeze faţă de utilizatori şi să asigure protecţia programelor de aplicaţie;
- să detecteze şi să corecteze sau să limiteze efectul erorilor ce apar în procesul prelucrărilor;
- să asigure interfaţa cu utilizatorul, interfaţă care să-i permită acestuia accesul la controlul propriilor
programe, intervenţia în execuţia acestora;
- să asiste personalul de întreţinere dupa decuplarea logică a echipamentelor disfuncţionale (defecte) şi să
furnizeze informaţii statistice şi unele module program de depanare în scopul locarizării defecţiunii.
Principalele sisteme de operare:

1. MS-DOS (Microsoft – Disk Operating System)

În 1981 firma Microsoft a lansat sistemul de operare IBM MS-DOS care în 1985 a devenit standardul
sistemelor de operare pe microcalculatoare cu implementarea microprocesoarelor pe 16 biţi (I 8086, I 8088)
MS-DOS versiunea 3.3; versiunile ulterioare oferă facilităţi pentru desfăşurarea activităţii utilizatorului prin
punerea la dispoziţie a unor opţiuni de alegere din meniu, comparative cu versiunile anterioare care
presupuneau cunoaşterea sintaxei fiecărei comenzi; drept urmare, software-ul special – denumit DOS SHELL –
a făcut din sistemul de operare MS-DOS un sistem uşor de utilizat, cu meniu disponibil pentru comenzi. Ultima
versiune este MS-DOS 7 sub interfeţele grafice Windows.
Sistemul de operare MS-DOS a fost proiectat în principal, să execute un singur program pentru un singur
utilizator.
2. Windows

Windows a apărut precum ceva puţin mai bun decât un mediu de comutare de taskuri. A fost creat de
Microsoft, iar lansarea iniţială a avut loc în 1985 cu versiunea Windows 1.0.
Sistemul Windows este un sistem de operare multitasking, adică permite rularea concomitent a mai multor
programe, prin distribuţia accesului fiecăruia la procesor. Windows-ul nu este însă un sistem de operare în timp
real, deci viteza de rulare a programelor variază în funcţie de câte sunt în execuţie, prioritatea pe care o au.
Sistemul gestionează programele, memoria, perifericele şi asigură posibilitatea de comunicare între programe
printr-o zonă de memorie comună numită clipboard.
Windows-ul este structurat pe nivele, cele de bază fiind specifice arhitecturii sau platformei şi sunt izolate în
câteva module separate pentru a ascunde nivelelor superioare diferenţele între arhitecturi sau între platforme.
Cele două componente cheie care oferă portabilitatea sunt kernel-ul (nucleul sistemului de operare) şi nivelul de
abstractizare al hardware-ului. Funcţii specifice arhitecturii sunt implementate în kernel şi funcţii care pot diferi
în sisteme cu aceeaşi arhitectură (de exemplu placi de bază diferite) sunt implementate în HAL.
Marea majoritate a Windows-ului e scrisă in C cu câteva porţiuni C++. Limbajul de asamblare e folosit la
acele părţi din sistemul de operare care trebuie să comunice direct cu hardware-ul sau care sunt foarte sensible
la performanţă. HAL-ul e un modul de kernel care oferă o interfaţă de nivel scăzut spre platforma hardware pe
care rulează Windows-ul. Ascunde detaliile dependente de hardware, cum ar fi interfetele I/O, controlul
întreruperilor si mecanismul de comunicare multiprocesor.
Sistemul de operare Windows a devenit cel mai folosit sistem de operare. Acest sistem pune la dispoziţia
utilizatorului o interfaţă grafică prietenoasă (GUI – Graphical User Interface) bazată pe ferestre. Utilizând
sistemul Windows se pot constata cu uşurinţă caracteristicile de interfaţă comune tuturor programelor
Windows:
- tot ceea ce afişează un program Windows pe ecran este cuprins în spaţiul ferestrei sale (o zonă
dreptunghiulară de pe ecran şi este identificată printr-o bară de titlu) pe care o poate deplasa şi
redimensiona;
 - interacţiunea utilizatorului cu un program Windows se efectuează prin intermediul unor obiecte grafice
afişate pe suprafaţa ferestrei aplicaţiei: meniuri, cursoare, butoane de comandă şi de opţiune, căsuţe de
opţiune, bare de defilare, etc.;
- majoritatea aplicaţiilor au o interfaţă atât cu tastatura, cât şi cu mouse-ul;
- pot fi în lucru simultan mai multe programe;
- se pot schimba date între programe.
Sistemul de operare Windows execută următoarele funcţii :
- gestionarea fişierelor - se pot afişa liste cu fişierele şi dosarele care există pe calculator, se poate efectua
mutarea, copierea şi ştergerea lor;
- lansarea aplicaţiilor cu uşurinţă, folosind pictogramele şi meniurile;
- detectarea erorilor din sistem.

3. Unix
Sistemul de operare Unix dispune de o interfaţă reltiv simplă, de o gamă foarte variată de programe utilitare
ce acoperă necesităţile utilizatorilor, permite lucrul mai multor utilizatori simultan prin mai multe terminale la
un singur calculator. Datorită cerinţelor impuse de situaţiile întâlnite în realitate, apar situaţii în care este
necesară folosirea atăt a sistemului de operare Unix, precum şi pe cel MS-DOS. În acest caz, utilizatorul poate
lucra pe PC-ul său într-un sistem de operare MS-DOS dar poate accesa informaţii existente pe maşini cu un
sistem de operare Unix., poate simula utilizarea sistemului de operare Unix prin intermediul unui program
utilitar ce rulează defapt pe un sistem de operare MS-DOS, sau poate să utilizeze programe sub ambele sisteme
de operare instalate pe acelaşi microcalculator.

4. Linux
După apariţia sistemului de operare Unix care s-a bucurat de un succes din partea utilizatorilor, multe firme
producătoare de astfel de software, au încercat o preluare a modelului Unix şi perfecţionarfea acestuia. Astfel a
apărut Xenix realizat de Microsoft, Solaris dezvoltat de Sun şi exemplele pot continua. Linux-ul este o
reimplementare a standardului POXIS cu extensii SYSV (SYSTEM V) şi BSD (Berkeley Software
Distribution), lucru ce înseamnă că el se aseamănă cu Unix-ul, dar nu provin din acceaşi sursă.
Cel care a creat Linux-ul este Linus Torvalds, student la vremea când a scris primul nucleu al sistemului de
operare, fapt realizat în septembrie 1991. O caracteristică importantă a Linux-ului este faptul că el este freeware
adică este gratis. El nu este dezvoltat de o firmă anume, ci de voluntari de pe întreg globul, care fie lucrează la
drivere pentru diferitele dispozitive hardware, fie realizează noi utilitare şi aplicaţii de sistem. În prezent, Linux
este capabil să ruleze pe sisteme Intel486/Pentium, dar şi pe Motorola 680x0, Alpha, Sparc, PowerPc. Pentru a
putea rula la parametri normali, Linux-ul cere foarte puţine resurse hardware: I386 cu 1Mb memorie internă, o
unitate de dischetă de 1.44MB şi 1-5Mb de spaţiu pe hard-disk. Pe lângă aceste avantaje, Linux-ul mai este
apreciat şi pentru o întreagă serie de avantaje ca:
- special construit pentru Internet;
- multitasking și multiuser- maimulți utilizatori lucrează pe aceeași mașină;
- multiprocesor: suport SMP pentru platformele Intel și nu numai;
- protecția memoriei între procese în așa fel încât un program defectuos care s-a blocat să nu
afecteze întreg sistemul;
- Linux citeşte de pe hard doar acele părţi ale programului care sunt folosite în momentul respectiv;
- mai multe programe pot folosi în acelaşi timp aceeaşi porţiune de memorie pentru a rula. Această tehnică se
numeşte share copy-on write pages şi constă în faptul că dacă programul încearcă să scrie în zona de
memorie respectivă, atunci acea pagină este copiată în altă zonă;
- memorie virtuală;
- o zonă comună de memorie pentru programele utilizator şi cache-ul de disc;
- suportă majoritatea fişierelor Unix cunoscute;
- foarte multe protocoale de reţea incluse : TCP, IPv4, IPv6, AX.25, X.25, IPX, DDP, NetBEUI, etc.
Există totuşi şi dezavantaje, acestea sunt în principal BUG-urile care pot cauza multe neplăceri. O altă
problemă ar fi scăpările din sistemele de securitate care pot permite accesul hackerilor la informaţii. Cea mai
garvă problemă a acestui sistem este însă lipsa driverilor pentru multe componente hardware, ceea ce face ca
utilizatorii să nu aprecieze acest sistem de operare şi să prefere un altul care nu le dă atâtea bătăi de cap în
instalarea şi configurarea componentelor auxiliare ale computerelor lor.

5. MacOSx

Mac OS (Mac Operating System) este un sistem de operare (SO) produs de firma Apple Inc. (Apple) pentru
computerele sale.

Lansat în 1984 împreună cu primele calculatoare de tip Macintosh, Mac OS a fost primul sistem de operare
cu succes comercial şi bazat pe o interfaţă grafică cu utilizatorul (Graphic User Interface, GUI). Mac OS, sau
Macintosh Operating System, reprezintă o serie de sisteme de operare cu interfaţă grafică, proiectată de firma
Apple (nume anterior: Apple Computer) pentru gama sa de computere de tip Macintosh. A fost introdus pentru
prima dată la modelul Macintosh 128K în anul 1984. Prin intoducerea sistemului de operare Mac OS,
computerele Apple au devenit mai prietenoase pentru utilizatori decât cele cu sisteme de operare MS-DOS.
Termenul “Mac OS” nu a existat cu adevărat până când a început să fie oficial utilizat la mijlocul anilor 1990.
De atunci, acest termen a fost folosit pentru a distinge toate aplicaţiile sistemul Mac de celelalte sisteme de
operare.
 Primele versiuni erau compatibile doar cu Macintosh-urile bazate pe microprocesorul Motorola 68000, iar
versiunile mai noi erau compatibile şi cu arhitectura PowerPC. Recent, Mac OS X a devenit compatibil şi cu
arhitectura Intel x86, care stă la baza tuturor PC-urilor.

Primele SO Machintosh constau din două elemente software numite “System” şi “Finder”, fiecare având
versiunea sa. System 7.5.1 a fost primul care includea logoul Mac OS (o variaţie a iconiţei de startup a lui
Finder - “Happy Mac” smiley face), iar Mac OS 7.6 a fost primul numit “Mac OS”.

Până la apariţia sistemelor bazate pe microprocesorul PowerPC G3, părţi importante ale sistemului de
operare erau păstrate în memoria fizică ROM pe placa de bază, scopul fiind evitarea utilizării cu limitări a
spaţiului oferit de floppy disk, luând în considerare că primele Mac-uri nu aveau hard disk.

Mac OS poate fi divizat în două categorii de sisteme de operare:

1. Mac OS Classic - sistemul care era livrat împreună cu primul Macintosh în 1984, inclusiv urmaşii săi,
culminând cu Mac OS 9.
2. Noul Mac OS X (“X” este un 10 roman). Mac OS X include elemente de OpenStep şi Mac OS 9.

Pentru Mac OS Classic este caracteristică lipsa liniei de comandă; el este un SO în întregime bazat pe
interfaţa grafică. Cu toate că era uşor de utilizat, era criticat pentru single tasking (la primele versiuni) şi pentru
multitasking cooperativ (în versiunile mai noi, pentru administrarea limitată a memoriei, lipsa memoriei
protejate). Iniţial Mac OS utiliza sistemul de fişiere Machintosh, un sistem plat - cu un singur nivel de mape.
Acesta a fost înlocuit cu un sistem de fişiere ierarhic, care avea un adevărat arbore de mape.

Mac OS X este o familie de sisteme de operare cu interfaţă grafică, proiectate, promovate şi vândute de
firma Apple, ultima versiune fiind instalată la toate computerele Macintosh livrate în prezent (2007). Spre
deosebire de versiunile anterioare, Mac OS X este un sistem de operare multi-user, multitasking, de tip Unix.

Fondatorul firmei Apple.Inc numit Steve Jobs a avut de la început un plan de a crea sisteme hardware,
telefoane şi gadgeturi cât mai bune, mai performante si a ajuns să creeze planurile pentru iMac, iPhone, iPad şi
alte sisteme reuşind să facă toate acestea cu ajutorul colegilor săi. A adus şi a menţinut firma Apple împreună cu
ale sale gadgeturi pe locul 1 in lume, chiar şi după moartea sa, Apple a continuat producerea şi a upgradat
versiunile următoare ţinând cont de planurile lui Steve Jobs reuşind sa faca totul mai bun.

Procentajul de utilizatori care folosesc sistemele de operare de mai sus:

 După cum se poate observa în schema de mai sus, sistemul de operare Windows este preferat de
majoritatea utilizatorilor la nivel global.
După părerea mea, Windows oferă cea mai intuitivă experiență de utilizare a computerului și este
sistemul de operare pe care îl folosesc pe calculatorul personal. Totodată consider că este sistemul care a avut
cea mai bună evoluție de-a lungul timpului și care se actualizează permanent pentru a satisface cerințele
utilizatorilor.