Evolutia dobanzilor bancare si impactul asupra puterii de cumparare

Dobânda reprezintă costul împrumuturilor pe care le faci și câștigurile pe care le obții din economii.
Cu alte cuvinte, dacă împrumuți bani de la o bancă, dobânda este suma pe care o plătești pentru
împrumut. Atunci când depui bani într-un cont de economii, dobânda este randamentul pe care îl
primești de la bancă pentru banii economisiți.
Ratele dobânzilor indică acest cost sau randament ca procent din suma pe care o iei sau o dai cu
împrumut (având în vedere că „dai cu împrumut” băncii economiile tale).
Economia României a rezistat în mod onorabil crizei generate de pandemia de COVID-19, ținând cont
de spațiul bugetar limitat pe care l-au avut la dispoziție autoritățile pentru a interveni în sprijinul
companiilor și persoanelor fizice afectate de virus și de restricțiile impuse pentru limitarea răspândirii
acestuia. Însă pericolul nu a trecut, incertitudinea cu privire la evoluția pandemiei se accentuează,
dezechilibrele bugetare sunt tot mai mari, iar condițiile de finanțare se înăspresc. În aceste condiții,
facilitarea accesului la finanțare rămâne un obiectiv de îndeplinit, pentru a asigura mecanismele
necesare pentru regenerarea economiei.
Măsurile adoptate de autorități pentru a limita efectele pandemiei au avut efecte preponderent
pozitive, iar programele guvernamentale de finanțare a economiei, lansate în acest context, au
funcționat în bună măsură datorită colaborării dintre stat și sistemul bancar aflat, de această dată, la
cârma mecanismelor de finanțare a economiei.   
În plus, moratoriul privind amânarea ratelor la credite, instituit la scurt timp după declanșarea
pandemiei, a ușurat povara financiară, chiar dacă pe termen limitat, pentru mulți debitori intrați în
dificultate – societăți comerciale obligate să își închidă sau să își reducă activitatea, entități afectate de
problemele intervenite pe lanțul de aprovizionare, persoane fizice rămase fără loc de muncă sau cu
veniturile diminuate.
Dar moratoriul, aprobat inițial pentru 2020 și prelungit în 2021, expiră la finalul acestui an și rămâne
de văzut în ce măsură ratele amânate la plată vor putea fi susținute pe viitor de către debitorii care au
apelat la această facilitate.
Prognoze pesimiste de la BNR
De altfel, Banca Națională a României (BNR) atrage atenția asupra faptului că evoluția viitoare a ratei
creditelor neperformante, atât la nivelul companiilor, cât și în cazul populației, va depinde, pe lângă
dinamica de ansamblu a economiei, și de situația financiară a debitorilor care au apelat la moratoriile
de suspendare a ratelor la credite. Conform BNR, ponderea împrumuturilor deținute de acești debitori
este semnificativă (14,7% din totalul finanțărilor acordate), astfel că impactul asupra sectorului bancar
ar putea fi important dacă, după expirarea moratoriului, acești clienți nu vor putea relua plățile. Există
deja semnale în această direcție, dat fiind faptul că, în martie 2021, rata creditelor neperformante în
cazul companiilor care au apelat la suspendarea plăților la bănci era de 12,3%, comparativ cu 5,2%
pentru cei care nu au apelat la moratorii, respectiv 7,4% față de 3,1% în cazul populației.
În același timp, rezultatele exercițiului de testare la stres derulat de BNR la finalul anului trecut asupra
sistemului bancar arată că rata creditelor neperformante ar atinge 9,2% în decembrie 2021, respectiv
9,9% în decembrie 2022. În prezent (iunie 2021), acest indicator se ridică la 3,78%, în scădere față de
trimestrele anterioare, dar prognozele nu sunt optimiste, având în vedere incertitudinile cu privire la
evoluția pandemiei care încă planează asupra economiei și semnalele de înăsprire a condițiilor de
creditare atât pe plan intern cât și extern, în special creșterea dobânzilor. Majoritatea analiștilor din
piața financiară anticipează că, din cauza inflației în creștere, BNR va majora de două ori dobânda de
politică monetară în următoarele 12 luni, ceea ce înseamnă credite mai scumpe pentru companii,
populație, dar și costuri mai mari de finanțare pentru stat.
Desigur, rolul reglementatorului este de a se gândi la ce poate fi mai rău, în condițiile unei deteriorări
generalizate a mediului de afaceri, condiționat de evoluția celui de-al patrulea val al pandemiei.
Din aceste considerente, băncile comerciale sunt pregătite pentru a face față unui posibil puseu de
creștere a volumului de credite neperformante. Experiența dureroasă din criza anterioară, în urma
căreia rata de neperformanță a ajuns să depășească 20% (în 2014), trebuie să fie evitată în beneficiul
tuturor factorilor implicați.
Una dintre soluții, penalizată din punct de vedere fiscal
Deși actuala criză, generată de pandemie, a surprins băncile într-o situație mult mai favorabilă din
punct de vedere financiar decât cea din urmă cu peste zece ani, astfel că au putut interveni în
susținerea economiei în această perioadă dificilă, există și în acest sector vulnerabilități create de
reglementări mai vechi, care pot fi ajustate astfel încât să ajute la îmbunătățirea situației financiare a
băncilor, pentru a face față mai ușor provocărilor viitoare.
Printre acestea se numără o prevedere fiscală care penalizează o instituție financiară care cesionează o
creanță neperformantă, astfel: dacă o creanță este cesionată în pierdere, 70% din această pierdere
devine venit impozabil și se taxează cu 16%, impozit pe profit. Practic, pentru orice cesiune realizată
la mai puțin de 11-12% din valoarea nominală, cesiunea nu este justificată din punct de vedere
economic, deoarece costul fiscal este mai mare decât prețul care poate fi obținut prin respectiva
cesiune.
Mai exact, conform acestei reglementări, în vigoare din 2018, dacă o creanță este vândută, de
exemplu, la un sfert din valoarea ei nominală, diferența de 75%, care constituie o pierdere pentru
entitatea care o deține, nu este deductibilă integral, ci doar în proporție de 30%. Astfel, pentru a
recupera 25% din valoarea creanței, creditorul va trebui să suporte, pe lângă pierderea comercială de
75%, și un cost fiscal de aproape 9%, reprezentând partea din pierdere care nu poate fi dedusă fiscal
în acest exemplu.
Din cauza acestei plafonări, piața cesiunilor de creanțe este, practic, blocată de câțiva ani, nu doar
pentru bănci ci pentru toate companiile care acumulează facturi neîncasate de la clienți, întrucât costul
fiscal este, în cele mai multe cazuri, prohibitiv. Această prevedere este cu atât mai dezavantajoasă cu
cât favorizează iertarea de datorie, în cazul căreia instituția financiară ar putea deduce integral
pierderea. Însă un astfel de comportament nu este de dorit, deoarece ar promova un hazard moral.  
Anterior plafonării, creanțele aferente clienților cu întârzieri la plată erau cesionate către societăți
specializate, dotate cu infrastructura necesară recuperării acestora, iar creditorii recuperau o parte din
bani și, pe de altă parte, își puteau utiliza resursele exclusiv pentru derularea activității de bază. În
prezent însă băncile, cel puțin, preferă să gestioneze intern recuperarea creanțelor, chiar cu riscul unor
costuri mai mari cu provizioanele. Dar odată cu creșterea volumului creditelor neperformante, această
povară va atârna tot mai greu în activitatea, situația financiară și bilanțurile băncilor, costurile fiscale
adunându-se la toate celelalte cheltuieli cu gestionarea unui portofoliu de creanțe neperformante.
Exemplul altor state
Pentru a ușura povara fiscală asupra instituțiilor de credit care acumulează credite neperformante,
confruntate deja cu dificultăți financiare din cauza faptului că încasează cu mare întârziere sau deloc
ratele la credite, există exemple de practici mai rezonabile aplicate în alte țări, apropiate geografic dar
și ca nivel de dezvoltare a pieței creditării. Din analizele efectuate, am constatat că majoritatea țărilor
europene permit deductibilitatea integrală a pierderilor înregistrate ca urmare a cesiunii creanțelor și
doar câteva, printre care și România, limitează deductibilitatea acestora. Chiar și prin comparație cu
acestea din urmă, țara noastră are cel mai sever regim fiscal aplicabil în cazul cesiunii creanțelor de
către bănci. Spre exemplu, dintre țările care aplică anumite limite, Polonia acceptă deductibilitate
integrală în cazul cesiunii către fonduri de securitizare, iar Letonia permite deductibilitatea pierderii
atunci când creanțele sunt vândute către o țară din Uniunea Europeană, Spațiul Economic European
sau către un stat cu care are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri. Iar exemplele pot
continua.
Așadar, în contextul avertismentelor BNR cu privire la evoluția creditelor neperformante și al
incertitudinii legate de evoluția pandemiei și, implicit, de măsurile la care autoritățile ar putea să
recurgă în cazul agravării situației, ar fi oportună și reașezarea legislației fiscale aplicabile în cazul
cesiunilor de creanțe. O astfel de măsură ar avea efecte favorabile în lanț, de la îmbunătățirea situației
financiare a instituțiilor de credit, la creșterea accesului la finanțare pentru companii, populație și stat
și, în final, la colectarea unor sume suplimentare la bugetul de stat.
Un tratament fiscal echitabil era așteptat și de ceilalți contribuabili care sperau să își poată deduce
integral pierderile din creanțe neîncasate, având în vedere că, în astfel de cazuri, statul taxează de
două ori: o dată venitul care figurează în situația financiară a creditorului (chiar dacă doar pe hârtie),
iar a doua oară, prin deductibilitatea limitată a provizioanelor pentru creanțele neîncasate sau a
pierderilor aferente. Recent însă autoritățile au decis să ridice pragul de deductibilitate de la 30% doar
la 50% începând cu data de 1 ianuarie 2022.
În concluzie, legislația fiscală poate ajuta contribuabilii să își gestioneze problemele legate de
lichidității, tot mai spinoase în acest context incert, sau le poate crea dificultăți suplimentare. Sperăm
ca prima variantă să aibă câștig de cauză.
Războiul de la graniţă pare să se reflecte şi în majoritatea domeniilor economice din ţara noastră,
indicatorii macroeconomici înrăutăţindu-se, pe fondul mişcărilor geo-politice din regiune. Pe lângă
majorările de preţuri care se anunţă în domenii precum agricultura şi energia, trebuie luate în seamă şi
creşterile dobânzilor, ce urcă ratele lunare ale creditelor bancare.
Indicele ROBOR la 3 luni, în funcţie de care se calculează dobânzile variabile la creditele în lei
contractate înainte de luna mai 2019, a continuat să creasca după mai multe creşteri în salturi şi a
urcat, la 4,35% pe an.
Un nivel mai ridicat al ROBOR a fost consemnat în urmă cu 9 ani, în data de 5 august 2013 - 4,40%
pe an -, iar analiştii consultaţi de ziarul BURSA se aşteaptă ca tendinţa ascendentă a dobânzilor să
continue pe fondul creşterii primelor de risc şi a aşteptărilor de continuare a ciclului majorărilor de
dobândă. La începutul lui 2020, indicele ROBOR la 3 luni era 3,19% pe an, iar la începutul anului
trecut se situa la 1,98%.
Pentru cei cu credite la bănci asta înseamnă rate mai mari. De exemplu, pentru un credit de 250.000
de lei luat pe o perioadă de 30 de ani, rata a crescut de la începutul anului cu peste 200 de lei, de la
1.583 lei în data de 3 ianuarie la 1.791 lei în 7 martie, conform unei estimări.
De asemenea, analiştii se aşteaptă ca IRCC, indicele după care se calculează ratele la creditele în lei
luate în ultimii trei ani, să crească şi el, dar cu o uşoară întârziere, dat fiind modul de calcul. Astfel,
IRCC ar putea ajunge la 4% în trimestrul al treilea din 2023. De menţionat că doar de la începutul
lunii martie ROBOR la 3 luni a crescut cu 13%, iar faţă de nivelul de la începutul anului creşterea este
de peste 40%.
Evenimentele geopolitice de acum provoacă tulburări mari care aduc un nou element de presiune
asupra dobânzilor. Acesta consideră că nu există vreun scenariu în care BNR să intervină pentru a
tempera tendinţa din ultima perioadă, evidenţiind că ceea ce credeam că se va întâmpla pe o perioadă
de un an se întâmplă în doar câteva săptămâni.
În orice situaşie, în contextul actual, majoritatea specialiştilor recomandă românilor să se împrumute
cu dobandă fixă, pe o perioadă cât mai extinsă de timp.
Evolutia Indicatorilor Macroeconomici
In anul 2003 economia romaneasca a continuat tendintele favorabile din anii anteriori in privinta
cresterii economice, dezinflatiei, controlul deficitului bugetar si reducerii somajului.Totusi, cererea
interna stimulata de expansiunea rapida a creditului, de majorarea salariilor reale si intr-o anumita
masura, de cresterea arieratelor a inlocuit exporturile ca principal motor al cresterii
Deteriorarea pozitiei contului curent rezultata din expansiunea cererii interne pune in lumina nevoia
de consolidare a tendintelor pozitive din economia romaneasca. A devenit din nou evident ca pentru
sustinerea acestor tendinte si evitarea derapajelor sunt necesare accelerarea masurilor de restructurare
la nivel microeconomic si adoptarea unei conduite macroeconomice prudente in continuare.
Politica de curs de schimb a fost astfel calibrata incat sa raspunda obiectivului decelarii inflatiei, fara a
acumula tensiuni in balanta de plati. Interventiile Bancii Nationale pe piata valutara au urmarit
evitarea unor fluctuatii excesive ale cursului, mentinerea unui nivel asigurator al rezervelor in devize
si atenuarea tendintelor de apreciere a leului.
La inceputul anului 2003, Banca Nationala a decis trecerea la euro ca moneda de referinta a pietei
valutare, decizie justificata de preponderenta tranzactiilor comerciale in aceasta moneda, de structura
pe valute a datoriei externe, dar si de exigentele procesului de integrare in UE.
In prima parte a anului a continuat tendinta manifestata inca din 2002 de reducere a ratelor dobanzii,
in favoarea careia a contribuit si conduita prudenta in executia bugetului de stat. Reducerea treptata a
ratei dobanzii aferente operatiunilor de sterilizare de la 19,6% in decembrie 2002 la 17,4% in martie
2003 a fost justificata de consolidarea trendului descendent al ratei anuale a inflatiei.
Tendinta Bancii Nationale de a relaxa conditiile monetare nu a putut fi continuata incepand cu
trimestrul al doilea, iar din trimestrul al treilea BNR a procedat, proactiv, la majorarea treptata a
dobanzii sale de politica monetara cu cate 1 punct procentual in august, octombrie si noiembrie, pana
la un nivel de 21,25 %.
Cresterea creditului neguvernamemntal a fost mult mai rapida in 2003 decat in anul anterior,
fenomenul de expansiune a vizat in principal creditul acordat populatiei.
Volumul activitatilor bancare a crescut semnificativ in 2003, recuperand astfel o parte a decalajului
fata de tarile UE in privinta intermedierii financiare, fara ca indicatorii prudentiali la nivel de sistem
bancar sa fie afectati negativ.
Banca Nationala a introdus, de la 1 ianuarie 2003, noi reglementari privind clasificarea creditelor si
constituirea provizioanelor, compatibile cu practica internationala. In aceste conditii, extinderea
activitatii de creditare nu a implicat o deteriorare a portofoliului de crdite, raportul dintre expunerea
neajustata, aferenta creditelor si dobanzilor clasificate in categoriile indoielnic si pierdere, si totalul
creditelor si dobanzilor clasificate diminuandu-se constant de la 5,7 % in ianuariel;a 3,4 % in luna
decembrie.
In conditiile cresterii rapide a creditului neguvernamental si ale utilizarii pe scara larga de catre banci
a asigurarilor de risc financiar, a devenit necesara adoptarea unor masuri care sa previna destabilizarea
pietei asigurarilor. In acest sens, BNR a purtat un dialog permanent cu Comisia de supraveghere a
Asigurarilor, propunanad emiterea unor norme care sa impuna societatilor de profil sa reasigure pe
piata interna sau internationala un procent semnificativ din portofoliul de polite privind riscul de
nerambursare a creditelor.
Evolutia sistemului bancar
Volumul activitatilor bancare a crescut semnificativ in 2003, recuperand astfel o parte a decalajului
fata de tarile UE in privinta intermedierii financiare, fara ca indicatorii prudentiali la nivel de sistem
bancar sa fie afectati negativ.
Banca Nationala a introdus, de la 1 ianuarie 2003, noi reglementari privind clasificarea creditelor si
constituirea provizioanelor, compatibile cu practica internationala. In aceste conditii, extinderea
activitatii de creditare nu a implicat o deteriorare a portofoliului de crdite, raportul dintre expunerea
neajustata, aferenta creditelor si dobanzilor clasificate in categoriile indoielnic si pierdere, si totalul
creditelor si dobanzilor clasificate diminuandu-se constant de la 5,7 % in ianuariel;a 3,4 % in luna
decembrie.
In conditiile cresterii rapide a creditului neguvernamental si ale utilizarii pe scara larga de catre banci
a asigurarilor de risc financiar, a devenit necesara adoptarea unor masuri care sa previna destabilizarea
pietei asigurarilor. In acest sens, BNR a purtat un dialog permanent cu Comisia de supraveghere a
Asigurarilor, propunanad emiterea unor norme care sa impuna societatilor de profil sa reasigure pe
piata interna sau internationala un procent semnificativ din portofoliul de polite privind riscul de
nerambursare a creditelor.

Bibliografie:
www.bnr.ro
Ziarul Financiar
Ziarul Bursa