1.

Structura atomului

Atomul este cea mai mică parte în care se poate diviza o substanță simplă şi care păstrează
individualitatea acesteia.
Particulele care alcătuiesc un atom se numesc particule subatomice, dintre acestea, electronii,
protonii şi neutronii sunt considerate particule fundamentale.
Caracteristicile particulelor fundamentale sunt:

Unitatea atomică de masă, u, reprezintă a douăsprezecea parte din masa izotopului .

Numărul protonilor din nucleu se notează cu Z şi se numeşte număr atomic.

Suma dintre numărul de protoni (Z) şi numărul de neutroni(N) din nucleu se numeşte număr de
masă şi se notează cu A.
A=Z+N
Cunoscând Z si A se deduce că in nucleul atomului vor fi Z protoni si A - Z neutroni.
De exemplu, pentru atomul de clor, Z=17 şi A=35
 17protoni, 17 electroni şi 35-17=18 neutroni.

Izotopii sunt specii de atomi cu acelaşi număr de protoni (acelaşi număr atomic Z), dar cu număr
diferit de neutroni (număr de masă diferit). Majoritatea elementelor sunt amestecuri de izotopi (elemente
mixte).
Un izotop se notează:

Izotopii atomului de hidrogen:

Izotopii carbonului:

Izotopii oxigenului:

Izotopii clorului:

Izotopii uraniului (element radioactiv):

 Masa atomică relativă, A, este numărul care arată de câte ori masa atomului respectiv este mai
mare decât unitatea atomică de masă.
Pentru un element chimic format din mai mulți izotopi se calculează masa atomică relativă medie:

unde: A1, A2, ... , An reprezintă masele atomice relative ale izotopilor (1, 2, ..., n);
a1, a2, ... , an reprezintă procentele izotopilor (abundențe) în compoziția elementului în natură.

Exemplu: Oxigenul se găseşte în natură ca un amestec de trei izotopi: în proporție de 99,762%, în

proporție de 0,038% şi în proporție de 0,2%.Masa atomică relativă medie a oxigenului se calculează:

Un mol de atomi reprezintă cantitatea dintr-un element care conţine numărul lui Avogadro atomi :
NA = 6,022⋅1023 mol-1
Masa unui mol de atomi este egală numeric cu masa atomică şi reprezintă masa molară a
elementului, se notează cu M și se exprimă în g/mol.
Izobarii sunt speciile de atomi cu număr atomic Z diferit dar cu același număr de masă.
De exemplu: 40K și 40Ca
Izotonii sunt speciile de atomi cu același număr de neutroni.
De exemplu: 188O , 19
9F și 2010Ne

Radioactivitatea naturală
 Nucleul conține protoni și neutroni (nucleoni) între care se exercită forța nucleară puternică
 Atomii stabili au un raport între numărul de neutroni / protoni de aproximativ 1: 1
 Pe măsură ce numărul atomic crește, este necesară existenţa mai multor neutroni pentru a
menține protonii împreună
 Elementele cu mai mult de 92 de protoni au nuclee foarte instabile si au fost create prin
reacţii nucleare.
 Elementele cu mai mult de 83 de protoni au toți izotopii radioactivi.
Izotopii naturali ai elementelor cu Z mai mare de 83 au proprietatea de a emite spontan radiații.
Fenomenul se numește radioactivitate naturală.
- radiațiile α sunt particule încărcate cu două sarcini pozitive ( nuclee de heliu, He2+ )
- radiațiile β - pot fi încărcate negativ, de fapt electroni, fără nicio relație cu norul de electroni al atomului
- sau încărcate pozitiv, numite și pozitroni (pozitronul este antiparticula electronului; când
sunt aduse împreună, două astfel de particule se vor anihila reciproc).
- radiațiile γ sunt radiații electromagnetice, cum ar fi undele radio, lumina și razele X și însoțesc emisia de
radiații α și β
- neutrini : neutrino și antineutrino, particule care nu au nicio sarcină și masă foarte mică, simbolizate ν
 Structura învelişului de electroni
Învelişul de electroni este structurat în 7 straturi electronice, notate K, L, M, N, O, P, Q sau cu
numere de la 1 la 7 în ordinea creşterii energiei lor, de la nucleu spre exterior.
Un strat n poate fi ocupat cu maxim 2n2 electroni (n ≤ 4).
În mişcarea lor rapidă în jurul nucleului, electronii formează nori de electricitate negativă numiți
orbitali.
Pe lângă mişcarea în jurul nucleului, electronii au şi o mişcare de rotație în jurul axei proprii numită
mişcare de spin, care poate avea două sensuri opuse.
Un orbital poate fi ocupat de maximum doi electroni care au spin opus (electroni cuplați).

Un orbital ocupat cu un singur electron se poate reprezenta (orbital monoelectronic).

Un orbital ocupat cu doi electroni se poate reprezenta .

Se cunosc patru tipuri de orbitali diferiți prin formă şi energie: s, p, d şi f
- orbitalii s sunt de formă sferică, se întâlnesc în fiecare strat, pot fi ocupați cu maximum 2e–;

- orbitalii p au o formă bilobală, sunt în număr de trei şi sunt orientați pe cele trei axe de
coordonate (px, py şi pz), pot fi ocupați cu maximum 6e–, se întâlnesc începând cu al doilea strat;

- orbitalii d sunt în număr de cinci şi pot fi ocupați cu maximum 10e– , se întâlnesc începând cu al
treilea strat;

- orbitalii f sunt în număr de şapte şi pot fi ocupați cu maximum 14 e–, se întâlnesc începând cu al
patrulea strat.
 Fiecare strat electronic este format din unul sau mai multe substraturi. Substraturile sunt formate
din orbitali de acelaşi tip care au aceeaşi energie.

Nr. orbitali din Nr. maxim de e- Nr. maxim de e-

Strat Substraturi
substrat din substrat din strat
1(K) 1s 1 orbital s 2 2
2s 1 orbital s 2
2(L) 8
2p 3 orbitali p 6
3s 1 orbital s 2
3(M) 3p 3 orbitali p 6 18
3d 5 orbitali d 10
4s 1 orbital s 2
4p 3 orbitali p 6
4(N) 32
4d 5 orbitali d 10
4f 7 obitali f 14

Energia orbitalilor unui strat n creşte în ordinea: ns < np < nd < nf.

Notația unui substrat include numărul stratului din care face parte, tipul de orbitali şi numărul de
electroni din substrat. De exemplu:
numărul electroni din substrat : 4
numărul stratului: 2 2p4
tipul de orbital / substrat : p

Ocuparea cu electroni a straturilor, substraturilor şi orbitalilor

Configurația electronică reprezintă distribuția electronilor din învelişul de electroni al unui atom, în
straturi, substraturi şi orbitali.
Reguli de ocupare cu electroni a straturilor, substraturilor şi orbitalilor:
1. Orbitalii se ocupă cu electroni în ordinea creşterii energiei lor (principiul energiei minime).
2. Un orbital poate fi ocupat cu maximum doi electroni de spin opus (principiul lui Pauli).
3. Orbitalii unui substrat se ocupă mai întâi cu câte un electron, de spin paralel, şi apoi are loc completarea
fiecărui orbital cu al doilea electron de spin opus (Regula lui Hund).
 Ordinea de ocupare a substraturilor cu electroni:
1s, 2s 2p, 3s 3p, 4s 3d 4p, 5s 4d 5p, 6s 4f 5d 6p, 7s 5f 6d 7p

De exemplu, configuraţia electronică a sodiului:

11Na : 1s2, 2s2 2p6, 3s1 sau 11Na : [Ne] 3s1
Electronul distinctiv este electronul prin care învelişul de electroni al unui atom cu numărul atomic
Z diferă de cel al atomului cu numărul atomic Z-1.
Electronii de valență sunt electronii de pe ultimul strat, au energia cea mai mare şi sunt cei cu care
atomul participă la formarea legăturilor chimice.

Ordinea crescătoare a energiei substraturilor după ocuparea cu electroni este diferită deoarece
substraturile d şi f îşi micşorează energia pe măsură ce se ocupă cu electroni.
De exemplu, pentru atomul de fier ordinea de ocupare a substraturilor cu electroni este:
26Fe : 1s2, 2s2 2p6, 3s2 3p6, 4s2 3d6
sau având în vedere micşorarea energiei orbitalilor 3d:
26Fe : 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 3d6 4s2

Structuri electronice stabile:

- dublet pe primul strat: 1s2 (2He);
- octet pe ultimul strat (n): ns2 np6 (10Ne, 18Ar, 36Kr, 54Xe, 86Rn);
- orbitali d semiocupați: ns1-2 (n-1)d5 (24Cr, 25Mn);
- orbitali d complet ocupați: ns 1-2 (n-1)d10 (29Cu, 30Zn, 47Ag);
- orbitali f semiocupaţi: f7;
- orbitali f complet ocupaţi: f14.
 Consecințe ale stabilității unor configurații electronice:
 atomii gazelor rare au o tendinţă limitată de a se combina cu alţi atomi deoarece au structuri
electronice stabile;
 la unele elemente tranziționale se constată saltul unui electron din stratul exterior pe un strat
interior.
Exemple:
- în perioada 4 apar abateri la elementele: 24Cr, 29Cu
24Cr: [Ar] 3d54s1 (substrat d semiocupat) în loc de [Ar] 3d4 4s2
29Cu: [Ar] 3d104s1 (substrat d complet ocupat) în loc de [Ar] 3d9 4s2
- în perioada 5 apar abateri la elementele cu numere atomice între 41 și 47:
41Nb: [Kr]4d4 5s1
42Mo: [Kr]4d5 5s1 (substrat d semiocupat)
6 1
43Tc: [Kr]4d 5s
44Ru: [Kr]4d7 5s1
45Rh: [Kr]4d8 5s1
46Pd: [Kr]4d10 5s0 (substrat d complet ocupat)
7 1
47Ag: [Kr]4d 5s (substrat d complet ocupat)
- în perioada 6 apar abateri la lantanidele: 57La, 58Ce, 64Gd și la metalele tranziționale 78Pt și 79Au
57La: [Xe]4f0 5d1 6s2 ( se ocupă mai întâi substratul 5d cu un electron)
58Ce: [Xe] 4f1 5d1 6s2 ( se ocupă mai întâi substratul 5d cu un electron)
64Gd: [Xe] 4f7 5d1 6s2 ( se ocupă mai întâi substratul 5d cu un electron)
58Pt: [Xe] 4f14 5d9 6s1 (un electron în 6s)
79Au: [Xe] 4f14 5d10 6s1 (un electron în 6s , substrat 5d complet ocupat)
- în perioada 7 apar abateri la actinidele: 89Ac, 90Th, 91Pa, 92U, 96Cm, 97Bk
89Ac: [Rn]5f0 6d1 7s2 ( se ocupă mai întâi substratul 6d cu un electron)
90Th: [Rn] 5f0 6d2 7s2 ( se ocupă mai întâi substratul 6d cu doi electroni)
91Pa: [Rn]5f2 6d1 7s2 ( se ocupă mai întâi substratul 6d cu un electron)
92U: [Rn] 5f3 6d1 7s2 ( se ocupă mai întâi substratul 6d cu un electron)
4 1 2
93Np: [Rn]5f 6d 7s ( se ocupă mai întâi substratul 6d cu un electron)
7 1 2
96Cm: [Rn] 5f 6d 7s ( se ocupă mai întâi substratul 6d cu un electron)
97Bk: [Rn] 5f8 6d1 7s2 ( se ocupă mai întâi substratul 6d cu un electron)
 Corelaţia dintre structura învelişului de electroni şi poziţia
elementului în tabelul periodic

În tabelul periodic elementele chimice sunt ordonate în sensul creşterii numărului atomic Z – număr
de ordine.
Elementele situate în partea stângă şi în centrul tabelului periodic sunt metale, iar elementele
situate în partea din dreapta sus a tabelului periodic sunt nemetale. Elementele situate între metale şi
nemetale sunt elemente care prezintă atât proprietăţi de metale cât şi proprietăţi de nemetale şi sunt
numite semimetale.
Perioadele cuprind elemente ai căror atomi au acelaşi număr de straturi electronice;
- numărul perioadei în care se găseşte elementul indică numărul de straturi electronice din învelişul
electronic şi totodată numărul stratului exterior.
Grupele conțin elemente ai căror atomi au acelaşi număr de electroni pe ultimul strat;
- numărul grupei principale în care se găseşte un element indică numărul de electroni de pe ultimul strat.
- numărul grupei secundare conform notaţiei IUPAC în care se găseşte un element indică suma dintre
numărul de electronii din substratul s al ultimului strat şi numărul de electroni din substratul d al
penultimului strat
După tipul de orbital în care se plasează electronul distinctiv elementele se clasifică în blocuri de
elemente:

Din configurația electronică se poate deduce poziția elementului în sistemul periodic. De exemplu:
25Mn: 1s2 2s2 2p6 3s23p6 4s2 3d5
- se află în curs de completare substratul d  elementul face parte din blocul de elemente d, se află într-o
grupă secundară
- numărul grupei secundare este dat de suma dintre numărul de electroni din substratul 4s (2e–) şi numărul
de electroni din substratul 3d (5e–)  manganul se află în grupa 7 sau a VII-a B .
- patru straturi electronice  manganul se află în perioada 4.
Aplicații