Regimul nazist

Context istoric
Germania a participat la Primul Război Mondial (1914-
1918) de partea Puterilor Centrale, alianță care a pierdut
războiul. Prin Tratatul de la Versailles din cadrul Conferinței de
la Paris din 1919-1920, Germaniei i s-au impus clauze dure și o
datorie de război foarte mare. Odată cu sfârșitul războiului
Germania și-a schimbat forma de organizare statală devenind o
republică cu regim politic democratic (Republica de la Weimar
1919-1933), dar care nu a reușit să oprească ascensiunea extremei
drepte și tensiunile dintre diferitele partide politice. Până atunci
Germania a fost un imperiu autoritar ( imperiu= Reich), iar
ultimul împărat a fost Wilhelm al II-lea.
Ascensiunea politică a lui Hitler și preluarea puterii
Hitler a făcut parte din Partidul Național Socialist Muncitoresc
German / Partidul Național Socialist al Muncitorilor Germani
( NSDAP) devenit de fapt Partidul Nazist, iar până la preluarea
oficială a funcției de cancelar la 30 ianuarie 1933 a fost implicat într-o
serie de acțiuni cu caracter violent și antidemocratic. S-au format
trupe paramilitare ale partidului (SA) conduse de Ernst Rohm care au
participat alături de Hitler într-o serie de acțiuni represive și cu
caracter ilegal așa cum a fost Puciul de la Berărie din noiembrie
1923(Munchen). Hitler și alți reprezentați și simpatizanți ai extremei
drepte au plănuit să preia puterea printr-o lovitură de stat, însă au fost
descoperiți și arestați. În 1924 a avut loc procesul lui Hitler care a
reprezentat de fapt o ocazie pentru el să-și expună ideile politice, iar
pedeapsa primită a fost minimă (5 ani), din care a executat mai puțin
de un an. În perioada cât a stat închis a redactat Mein Kampf,
principala sursă care conține ideologia nazistă și detaliază
antisemitismul lui Hitler.
Situația economică a Germaniei din anii 20 caracterizată de
inflație exagerată și colaps economic a favorizat ascensiunea
nazismului care căuta să găsească vinovații pentru starea socială a
țării. Criza economică începută în 1929 în SUA prin prăbușirea bursei
a înrăutățit situația economică a Europei, în special a țărilor care
pierduseră Primul Război Mondial și aveau de achitat despăgubiri.
Preluarea puterii în Germania de către naziști s-a făcut treptat și
folosindu-se de mijloacele politice ale democrației Republicii de la
Weimar: alegerile parlamentare.
La 30 ianuarie 1933 Hitler a fost numit cancelar de către
președintele de pe atunci al Republicii ( Hindenburg); în 1934 a murit
președintele Republicii, iar Hitler a preluat și funcția acestuia astfel
încât se poate vorbi de un control absolut al statului de către naziști.
Au fost interzise celelalte partide politice, existând numai unul singur,
NSDAP (Partidul Nazist).
Trupele SA( cămășile brune) conduse de Ernst Rohm au intrat în
conflict atât cu Hitler, cât și cu cei din SS conduși de Himmler din
cauza acțiunilor extrem de violente ale celor din SA, dar și din cauza
influenței pe care începea să o dețină liderul acestora în partid. Pentru
a scăpa de opoziția internă și de turbulențele comise de SA, la 30
iunie 1934 Hitler și trupele SS au decis arestarea și asasinarea liderilor
SA, inclusiv a lui Rohm. Acest eveniment este cunoscut sub numele
de Noaptea cuțitelor lungi și ilustrează o practică curentă a
nazismului de a elimina orice formă de opoziție, inclusiv din
interiorul regimului.
Din 1934 se poate vorbi de dictatura nazistă din Germania
pentru că nu mai exista opoziție politică. Hitler și-a luat titlul de
Fuhrer (conducător), iar Germania era considerată Al Treilea Reich
(Al Treilea Imperiu; primele două imperii germane erau considerate
cele din perioada medievală și până la 1806 când Napoleon a
destrămat Imperiul Romano-German, iar al doilea imperiu era cel care
se formase la 1871 și rezistase până în 1918). Sloganul care a
reprezentat regimul nazist a fost: ein Volk, ein Reich, ein Fuhrer
(Un popor, un Imperiu și un conducător). La scurt timp după
preluarea funcției de cancelar în 1933, în februarie a fost incendiată
clădirea Reichstagului ( Parlament), ocazie pentru naziști să îi acuze
pe comuniști și să îi elimine politic.
Politica antisemită a regimului nazist
Din 1933 când Hitler a preluat puterea în Germania au fost
desfășurate în mod sistematic acțiuni violente împotriva evreilor care
au culminat cu decizia din 1942 (soluția finală) de a fi exterminați în
lagăre. Genocidul comis împotriva evreilor și a celorlalte minorități
care conform ideologiei naziste contaminau sângele german s-a numit
Holocaust și cuprinde și crimele de dinainte de 1942.
Ideologia nazistă urmărea să asigure un spațiu vital de locuire
pentru toți germanii (lebensraum), iar acest lucru putea fi pus în
practică prin războaie de cucerire. Formarea celui De-Al Treilea
Reich presupunea expansiune teritorială în Europa pentru că pe alte
continente, așa cum avusese Germania colonii în Asia și Africa,
devenise dificil după Primul Război Mondial.
În 1935 au fost adoptate legile rasiale de la Nurnberg care
interziceau căsătoriile și relațiile extraconjugale între evrei și germani,
iar dacă un mariaj de acest fel se producea în afara Germaniei,
devenea nul pe teritoriul statului german. Aceste legi mai sunt
cunoscute și ca legile pentru protejarea sângelui german.
În 1938 a fost ucis un diplomat german la Paris de către un
evreu, iar în replică în Germania s-au declanșat violențe împotriva
evreilor ( au fost împușcați evrei, au fost distruse magazinele și
sinagogi), acest eveniment fiind cunoscut sub numele de Noaptea de
cristal și se înscrie în politica de persecuții a regimului nazist.
În 1938 au avut loc două anexări teritoriale în vederea aplicării
planului lui Hitler de a constitui un spațiu vital pentru toți germanii,
astfel că Austria a fost anexată în primăvară și apoi zona Sudetă a
Cehoslovaciei. Anexarea Austriei în martie 1938 poartă numele de
Anschluss. Aceste două acțiuni dovedesc intențiile politice ale lui
Hitler și încălcau prevederile stabilite de tratatele semnate în cadrul
Societății Națiunilor (neîncălcarea frontierelor).
Practici politice ale regimului nazist
Regimul nazist a folosit represiunea ( trupele SA, SS și poliția
politică Gestapo) pentru a elimina opoziția politică, dar și pentru a
pune în aplicare ideologia antisemită. Propaganda a fost intens
folosită prin intermediul presei și radioului, iar cel care a gândit
propaganda lui Hitler și a întregului regim a fost Goebbels.

Holocaustul
Decizia finală de exterminare în masă a evreilor a fost
adoptată la 20 ianuarie 1942 în cadrul Conferinței de la Wannsee
(Berlin), iar cel responsabil pentru organizarea genocidului a fost
Heydrich. Pentru exterminarea evreilor din Europa a fost
conceput și planul Madagascar conform căruia evreii vestici
trebuiau deportați în acest teritoriu foarte favorabil bolilor și
unde ar fi murit și din cauza temperaturilor. Exterminarea în
masă a evreilor s-a făcut în lagăre precum Auschwitz-Birkenau,
Sobibor, Treblinka, Majdanek, prin închiderea acestora în
camere de gazare (Zyklon B- acid cianhidric) și apoi arși în
crematorii.