Slujba Paramythia 2023 FINAL

SLUJBA, PARACLISUL ȘI ACATISTUL
ICOANEI MAICII DOMNULUI

Mangaietoarea
21 IANUARIE/ 03 FEBRUARIE
SLUJBA, PARACLISUL ȘI ACATISTUL
ICOANEI MAICII DOMNULUI
Mangaietoarea
21 IANUARIE/ 03 FEBRUARIE
T E X T E Ș I PA RT I T U R I
Copyright ©️ Bizanticons Art

SLUJBA
Icoanei făcătoare de minuni
a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
care se numește
„Mângâietoarea”
SLUJBA
Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului
«Mângâietoarea» (Paramythia)
Facere a Părinților vatopedini

Scrisă în Sfânta și Marea Mănăstire a Vatopedului
din Sfântul Munte al Atonului,
în luna octombrie a anului 2021
În ziua a douăzeci și una a lunii ianuarie se face pomenirea minunilor icoanei

Preasfintei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu, numită „Mângâietoarea” (Paramythia),
care se află în Sfânta Mănăstire Vatopedu
LA VECERNIA MICĂ
După Psalmul 103, la Doamne, strigat-am…, punem stihurile pe 4
și cântăm aceste Stihiri Prosomii.
Glas 1. Τῶν οὐρανίων ταγμάτων.

(Ceea ce ești bucuria…)
Din minunata icoană* ce mângâiere dă* îmbelșugat ca râul* nesecat tuturora,* toți
dreptcredincioșii* astăzi veniți* să primiți mângâierea ei* și s’o rugați totdeauna în în-
cercări* ca o Maică să ne mângâie.
Mângâietoare Fecioară,* în încercările* din pământeasca via-ță,* mângâierea cereas-

că* plină de dulceața* Fiului tău* nesecat dăruiește-ne* celor ce chipul tău sfânt și dum-
nezeiesc* sărutându’ți, fericimu-te.
O, preaslăvită minune,* în Mănăstirea ta,* în Vatopedu, Maică,* Preacurată Fecioa-

ră,* starețul și frații* vechi au văzut* când, grăind din icoana ta,* mai milostivă decât
Cel Preamilostiv* obștii tale arătatu-te-ai.
Precum păzitu-ți-ai turma* și Mănăstirea ta* odinioară, Doamnă,* de pirați prin

icoana* care glăsuit-a* celor de-atunci* să gonească primejdia,* pre cei ce chipul tău
dulce îți sărutăm,* pretutindenea păzește-ne.
4
Slavă..., Și acum... Glas 6.
Îmbelșugata revărsare* a darurilor tale îmbie* toată suflarea spre cântare* și laudă* a
minunilor tale, Fecioară.* Căci pretutindeni* grabnică te arăți în a’i scăpa pre cei în pri-
mejdii,* mângâindu’i pre cei în necazuri,* ca un izvor al milei.* De aceea având sfânta
ta icoană,* ceea ce porți numele mângâierii,* ca zălog al ajutorului tău,* întru totul către
tine ridicămu-ne ochii.* Dar, o, mult-cântată Fecioară,* mângâietoare și acoperământ al
nostru,* turma’ți pururea mântuiește-o!
La Stihoavnă cântăm aceste Stihiri Asemănânde.

Glas 2. Οἶκος τοῦ Ἐφραθᾶ.
(Casa Efratului…)
Mângâie’i în necaz* mereu, Mângâietoare,* cu al tău har de Maică* Preasfântă și Fe-
cioară,* pre toți ce’ți cântă laude.
Stih: Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul.
Umple’i de mângâieri* în toată întristarea* pre cei ce vin la tine* icoana să’ți sărute*
și’ți zic amarul inimii.
Stih: Feței tale se vor ruga mai-marii poporului.
Chipul tău zugrăvit* demult la Vatopedu* strălucitor și astăzi* se vede celor care* la
el căzând te laudă.
Slavă... A Treimii. Asemenea.
Tatăl cel nezidit,* Cuvântul ipostatnic,* Cel zămislit în vreme,* și Duhul din iubire*
ne-au dăruit sfințenia.
Și acum... Bogorodișna. Asemenea.
Chipul tău sărutând* în toată întristarea,* cei credincioși dulceață* și sfântă mângâ-
iere* primim mereu în inimă.
Acum slobozește...,
Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru.
Troparul.
Glas 1.Τοῦ λίθου σφραγισθέντος.
(Piatra fiind pecetluită...)
La tine în necazuri* căzând, Mângâietoare,* acoperământul cel dulce* și plin de har
îți cerem.* Ajută’ți norodul biciuit* de boala necredinței, îți strigăm,* și cu lacrimi izvo-
râte din întristări* icoana ta sărutându’ți,* astăzi cu îndrăzneală te rugăm:* varsă drept-
credincioșilor* care în cântări te laudă* râul minunilor.
Și apolisul.
5
LA VECERNIA MARE
După Psalmul 103, Fericit bărbatul, starea întâi.
La Doamne, strigat-am…, punem stihurile pe 8

și cântăm aceste Stihiri Prosomii.
Glas 1. Τῶν οὐρανίων ταγμάτων.
(Ceea ce ești bucuria…)
Din al tău pântece, Maică,* pre Ziditorul tău,* tu mai presus de fire* L-ai născut și
adus-ai* nouă, Preacurată,* celor căzuți,* mântuirea, făcându-ne* Împărăției din ceruri
moștenitori* în lumina nevremelnică.
Precum un nor, din icoana* ce veselindu-ne* îți sărutăm, revarsă’ți* mângâierea ta

dulce,* apără’ți norodul* dreptcredincios* și în taină acoperă’l,* precum un scut, în răz-
boiul cel nevăzut* de săgețile vrăjmașului.
Din preacinstita icoană* ce Vatopedului,* când au venit pirații,* arătatu-s’a strajă,*

dă-ne mângâierea* plină de har* tuturor credincioșilor* și de năvala potrivnicului vi-
clean* totdeauna izbăvește-ne.
Apărătoare în toate* să fii norodului* ce îți sărută chipul* și îți cere din suflet* sfânta
ocrotire,* Maică, să’i dai,* și amarul tristeților* ce năvălit-a asupra lui să’l prefaci* în
dulceață prin icoana ta.
Alte Stihiri
Glas 2. Ὅτε ἐκ τοῦ ξύλου.
(Când de pre lemn…)
Maică,* izbăvește-ne pre toți* cei ce cu credință icoana* îți sărutăm evlavios* pururi
de săgețile* din arcul dracilor* și în taină păzește-ne* pre noi cum păzit-ai* obștea Va-
topedului,* unde din chipul tău* fără tâlcuire grăit-ai* starețului, căruia zis-ai* să nu îți
deschidă Mănăstirea ta.
Chipul* zugrăvit la Vatoped’* ca pre un odor sărutându’ți* cu umilință acum,* Mai-

că, mângâierea ta* întreg norodul tău* ce îndură tristețile* îți cere și’ți strigă:* varsă’ți
din icoana ta* nouă, creștinilor,* harul cel primit de la Fiul,* Care negrăit întru tine,* să
ne mântuiască, întrupatu-S’a.
Glasul* cel din chipul zugrăvit* cu meșteșugire, Fecioară,* ți-a izbăvit de pirați* toată
Mănăstirea ta,* pre care starețul,* fericitul Ghenadie,* ducea către Domnul* Care rân-
duitu-te-a* strajă și pavăză* nouă tuturor ce îți facem* praznic cu cântări, mulțumin-
du’ți* că ne dăruiești din mângâierea ta.
6
Toată* Mănăstirea Vatoped’,* ca pre un prinos aducându’ți* de mulțumire cântări,*
Maică, ocrotirea ta* îți cântă pururea* și cu râvnă te laudă,* slăvindu’ți minunea* care
izbăvitu-i-a* pre slujitorii tăi* fără apărare în vremea* când meșteșugit-au pirații* să se
năpustească și să’i vatăme.
Slavă…Și acum… Glas 8.

Praznic duhovnicesc* săvârșim astăzi, * cu nevoitorii Vatopedului împreună, *
după datorie cântând* revărsările darurilor tale, * Mângâietoarea* dulce a lumii.*
Căci tu, neluând aminte* la a Fiului tău mânie, * pre Care ca prunc* în brațe
porți, * ne-ai arătat nouă, celor ce Lui păcătuim, * cu prisosință purtarea ta de
grijă* pentru noi. * Mărturisind deci, Maică, * binefacerile tale* și în a ta putere
încrezându-ne, * ne închinăm cu credință, * bucurându-ne, * sfintei și de har iz-
vorâtoarei tale icoane.
Vohod, Lumină lină..., Prochimenul zilei și apoi
Paremiile
De la Facere, citire:
(cap. 28, 10-17)
Și a ieșit Iacov de la fântâna jurământului și a mers în Haran. Și a aflat un loc și
a dormit acolo, că apusese soarele, și a luat din pietrele locului aceluia și și-a pus
luiși căpătâi și a dormit în locul acela și a văzut vis. Și iată o scară era întărită pre
pământ, al cărei cap ajungea la cer și îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau
pre dânsa. Și Domnul era întărit pre ea și a zis: eu sunt Dumnezeul lui Avraam ta-
tălui tău și Dumnezeul lui Isaac, nu te teme: pământul pre care tu dormi ție îl voi
da și seminției tale. Și va fi sămânța ta ca nisipul pământului și se va lăți spre mare
și spre miazăzi și spre miazănoapte și spre răsărit și se vor binecuvânta întru tine
toate neamurile pământului și întru sămânța ta. Și iată eu sunt cu tine păzindu-te
în toată calea ori încotro vei merge și te voi întoarce la pământul acesta, că nu te voi
lăsa până ce voi face toate câte am grăit ție. Și s’a deșteptat Iacov din somnul său și
a zis: că este Domnul în locul acesta și eu n’am știut. Si s’a spăimântat și a zis: cât de
înfricoșat este locul acesta, nu este aceasta alta, fără numai casa lui Dumnezeu și
aceasta este poarta cerului.
Din Prorocia lui Iezechiil, citire:

(cap. 43, 26; 44, 1-4)
Și va fi în ziua a opta și înainte vor face preoții preste jertfelnic arderile cele de
tot ale voastre și cele de mântuire ale voastre, și voi primi pre voi, zice Domnul. Și
m’a întors pre mine la calea Sfintelor la calea ușii Sfintelor cel mai dinafară ce căuta
către răsărit, și aceasta era încuiată. Și a zis Domnul către mine: ușa aceasta încuiată
7
va fi, și nu se va deschide, și nimenea nu va trece printr’însa. Că Domnul Dumne-
zeul lui Israil va trece printr’însa, și va fi încuiată, că povățuitorul acesta va ședea
într’însa să mănânce pâine înaintea Domnului, pre calea ușii pridvorului va intra,
și pre calea lui va ieși. Si m’a dus pre mine pre calea ușii cei despre miazănoapte în
preajma casei, și am văzut și iată era plină de slavă casa Domnului.
Din Pildele lui Solomon, citire:

(cap. 9, 1-11)
Înțelepciunea și-a zidit eiși casă, și a întărit șapte stâlpi. Junghiat-a jertfele sale, și a
dres în paharul său vin, și a gătit ei masa. Trimis-a pre slugile sale să cheme cu înaltă
strigare la pahar, grăind: Cel ce este neînțelept să se abată la mine, si celor lipsiți de
înțelepciune le-a zis: Veniți de mâncați pâinea mea și beți vinul, carele l-am dres vouă.
Lăsați neînțelepciunea și veți fi vii, ca în veac să împărățiți, și căutați înțelepciunea ca să
trăiți, și vă îndreptați mintea întru cunoștință. Cel ce învață pre cei răi ia luiș ocară, și
cel ce ceartă pre cel necurat se ocărăște pre sine, că certările la cel necurat sunt rane lui.
Nu mustra pre cei răi, ca să nu te urască, mustră pre cel înțelept, și te va iubi pre tine. Dă
pricină înțeleptului, și mai înțelept va fi, arată dreptului, și va adăuga a primi. Începutul
înțelepciunii este frica Domnului, și sfatul sfinților priceperea; iar a cunoaște legea, este
a cugetului bun. Că într’cest chip multă vreme vei trăi, și se vor adăuga ție anii vieții tale.
La Litie, Idiomelele:
Și îndată stihirile litiei icoanei
(se cântă în vreme ce preotul, luând icoana Mângâietoarei de pe tetrapod, se îndreaptă spre pronaos
punându-o pe analogul de sub policandru )
Glas 1.
Pre șuvoiul cel pururea curgător* al milostivirii, * pre adâncul iubirii de oameni să’l
lăudăm,* pre purtătoarea de lumină, Mângâietoarea Fecioară,* mântuirea Vatopedu-
lui.* Căci aceasta arătatu-s’a* fântână îmbelșugată de minuni,* din care noi, cei ce aces-
teia ne închinăm,* ne adăpăm cu apele mântuitoare* și cu putere spre a lupta* cu cel de
bine urâtor.
Glas 2.
Strălucirile purtării tale de grijă,* Preacurată, sufletele robilor tăi le luminează,* iar
negura ispitelor* și a necazurilor* întru totul o risipesc.* Pentru aceasta, mulțumin-
du’ți* pentru toate bunătățile tale,* cântare de mulțumire* îți aducem, strigând:* Bu-
cură-te, Mângâietoarea* celor necăjiți,* al celor neajutorați ajutor* și a celor ce râvnesc
desăvârșirea în Hristos,* povățuitoare* fără greșală!
Glas 3.
Cu a ta milostivă privire,* de năvălirea vicleană a piraților* scăpat-ai cândva* mănăs-
tirea Vatopedului,* Mângâietoare a noastră,* Maică grabnic ajutătoare.* Pentru aceea,*
8
ca pricinuitoare* a mântuirii cinstindu-te,* noi, ai celor de demult urmași,* îmbrățișăm
a ta icoană,* de negrăită bucurie umplându-ne.
Glas 4.
Lucrând cu iubire de oameni grăit-ai întâi-stătătorului*, Mângâietoare dulce,* și mă-
năstirea ți-ai izbăvit* de a piraților năvală.* Pentru aceasta, ca izvor al milostivirii,* și
îndurărilor* și milei nor, Stăpână de lume dorită,* noi, ceata monahilor, te mărim.
Slavă… Și acum… Glas 6.

Cine* va putea povesti* semnele ocrotirii tale,* Mângâietoare a lumii,* prin care
în multe chipuri săvârșești* binefaceri celor ce te laudă?* Căci tu izbăvești de ne-
cazuri* și tulburarea sufletului îmblânzești,* celor ce se închină* icoanei tale* celei
izvorâtoare de minuni* și strigă cu dor*: Nu întoarce de la noi* privirea ta bine-
voitoare* și pre robii tăi păzește’i* de vrăjmașii netrupești,* cu pace neclătinată*
încununându-ne!
La Stihoavnă
Stihirile Prosomii.
Glas 5. Χαίροις ἀσκητικῶν.
(Bucură-te, cămara…)
Grabnic* în întristări și necaz,* Mângâietoare, pre noi toți izbăvește-ne,* precum
altădată turma* din Vatoped’ de pirați,* minunat grăindu’i, izbăvitu-ți-ai,* și toate
ispitele* ce lovesc ca săgețile* fără’ncetare* în creștini și Biserică* vătămându-ne,*
stăvilește ca pavăza.* Iară dreptcredincioșilor* ce astăzi icoana ta* sfântă și dulce,
Fecioară* și lucrătoarea minunilor,* cu dor îți sărută,* dăruiește-le în suflet dulcea-
ța harului.
Stih: Ascultă, fiică, și vezi și pleacă’ți urechea și uită poporul tău și casa părintelui tău
și Împăratul îți va dori frumusețea.
Norii* întunecați ce acum* duhovnicește pre creștini îi amenință,* departe gonește,
Maică* Mângâietoare, văzând* neputința noastră și ispitele* ce tulbură mințile* tuturor
păcătoșilor,* și cu lumina* lui Hristos cercetează-ne,* dăruindu-ne* bunătate și dragos-
te.* Pururi, cu rugăciunea ta* cea caldă la Fiul tău* fii în primejdie strajă* nebiruită și
pavăză* norodului care* îți sărută cu credință și dor icoana ta.
Stih: Feței tale se vor ruga mai-marii poporului.
Mila* ți-ai arătat minunat* când glăsuit-ai din icoană părinților,* păzind de pirați so-
borul* și îmblânzind pre Hristos,* milostivă Maică arătându-te.* Iar noi, cunoscându-te*
ca izvor al dulceților,* cu îndrăzneală* în amarul tristeților* și ispitelor,* copleșiți de mul-
țimea lor,* astăzi, la sărbătoarea ta,* îți cerem cinstindu-te,* nouă, din chipul tău dulce,*
să îți reverși mângâierea ta,* ca până la moarte* să ne fii mângâietoare în toate scârbele.
9
Slavă… Și acum… Glas 6.
Astăzi cei ce în Vatoped’* se nevoiesc,* binefacerile tale* cu osebință le cântă,* Mân-
gâietoare preadulce;* căci tu ca o comoară a milostivirii* și a obștii acesteia veghetoare,*
înverșunarea de demult* a piraților împotriva călugărilor,* a nevrednicilor robilor tăi,
ai dezlegat.* Grabnică fii dar* și negura deznădejdii* o risipește* și din gheena* focului
celui nestins scapă’i* pre cei ce nădejde* și sprijin te au.
La binecuvântarea pâinilor, Troparele.

Glas 5. Τὸν συνάναρχον Λόγον.

(Pre Cuvântul…)
De pirați izbăvindu’ți* demult soborul tău* din Vatopedu, aievea* ți-ai arătat minu-
nat,* ca o Maică iubitoare, ocrotirea ta* pentru toți care se găsesc* în primejdii și nu au*
pre nimeni să îi ajute,* minunata Mângâietoare,* ce prin icoana ta ne mângâi pre toți.
Alt tropar. Glas 1. Τοῦ λίθου σφραγισθέντος.

(Piatra fiind pecetluită…)
Pe toți ce cu credință* icoana îți sărută* și se îndreptează la tine* plângând cu lacrimi
multe* și cad, de necazuri copleșiți,* să’i mângâi sufletește îți strigăm* și în suflet să îi
umpli cu bucurii,* gonindu-le întristarea,* Maică, Mângâietoarea tuturor* care, în păti-
mirea lor,* vin la acoperământul tău* fără de margine.
10
LA UTRENIE
După Psalmii Utreniei, la Dumnezeu este Domnul, Troparele icoanei.
Glas 5. Τὸν συνάναρχον Λόγον.

(Pre Cuvântul…)
De pirați izbăvindu’ți* demult soborul tău* din Vatopedu, aievea,* ți-ai arătat minu-
nat,* ca o Maică iubitoare, ocrotirea ta* pentru toți care se găsesc* în primejdii și nu au*
pre nimeni să îi ajute,* minunata Mângâietoare,* ce prin icoana ta ne mângâi pre toți.
Alt tropar. Glas 1. Τοῦ λίθου σφραγισθέντος.

(Piatra fiind pecetluită…)
Pre toți ce cu credință* icoana îți sărută* și se îndreptează la tine* plângând cu la-
crimi multe* și cad, de necazuri copleșiți,* să’i mângâi sufletește îți strigăm* și în suflet
să îi umpli cu bucurii,* gonindu-le întristarea,* Maică, Mângâietoarea tuturor* care, în
pătimirea lor,* vin la acoperământul tău* fără de margine.

După întâia Stihologie, Sedelnele.
Glas 1. Τὸν τάφον σου Σωτήρ.
(Mormântul Tău, Mântuitorule…)
Din chipul tău cel sfânt,* izvorăște-ne tainic* dulceața lui Hristos* ca un râu, Preacu-
rată,* și toate încercările* ce acum copleșitu-ne-au* risipindu-le, în mângâiere cereas-
că* schimbă, rogu-te,* cu îndrăzneala pre care* la Fiul tău, Maică, ai.
Slavă... Aceeași. Și acum...
Pre tine te avem* nefurată comoară,* căci tainic izvorăști,* ca un râu, mângâiere*
cerească credincioșilor* ce’ți sărută icoana ta* închinându-se,* Mângâietoare Fecioară,*
Celui Carele* S’a zămislit întru tine* cu voia Părintelui.
După a doua stihologie, Sedelnele.

Glas 4. Κατεπλάγη Ἰωσήφ.
(Spăimântatu-s’a Iosif…)
Spăimântatu-s’a demult* al Vatopedului sobor,* când preadulcele tău chip* cum glă-
suiește ți-a văzut* în minunata icoană, Mângâietoare.* Slavă ți-au adus, bucurându-se,*
frații împreună cu Starețul,* căci i-ai scăpat de moartea cea cumplită* și de-a piraților
sabie,* pre care Domnul* îngăduise* spre folos, din iubire.
11
Mângâiere în necaz* și întristare te avem,* ajutor în încercări,* mijlocitoare la Hris-
tos,* cei ce icoana cea dulce și minunată,* Maică, îți cinstim cu evlavie* astăzi și cunună
de laude* îți împletim strigând cu mulțumire:* prin fecioreasca ta naștere,* Fecioară
Sfântă,* pre Ziditorul* nouă om dăruit-ai.
După Polieleu, Sedelnele.

Glas 1. Τὸν τάφον σου Σωτήρ.
(Mormântul Tău, Mântuitorule…)
Văzându’ți al tău chip* izvorându-ne tainic* în sufletul rănit* de vrăjmaș mângâiere,*
venim bucurându-ne* și genunchii plecându-ne* la icoana ta,* „Mângâietoare” numi-
tă,* și cu laude,* Mângâietoare Fecioară,* slăvim bunătatea ta.
Glas 3. Τὴν ὡραιότητα.
(De frumusețea…)
Al credincioșilor* liman și pavăză* fiind, ajută-ne* și dăruiește-ne,* Mângâietoare,
în necaz,* primejdie și ispite,* fără de opreliște* mângâiere din chipul tău,* cel ce arăta-
tu-ne-a* cum se varsă iubirea ta* asupra tuturor ce spre tine* toată* nădejdea își aruncă.
Antifonul I al glasului al 4-lea.
Prochimen.
Pomeni-voi numele tău în tot neamul și neamul. (de 3 ori)
Stih: Cuvânt bun răspuns-a inima mea.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Luca (Cap. I, 39 – 49, 56)

Sculându-se Mariam în zilele acelea, mers-a la munte cu grabă, în cetatea Iudei.
Și a intrat în casa Zahariei și s’a închinat Elisavetei. Și a fost când a auzit Elisavet
închinăciunea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei; și s’a umplut de Duh Sfânt
Elisavet, și a strigat cu glas mare și a zis: binecuvântată ești tu între femei și binecu-
vântat este rodul pântecelui tău. Și de unde mie aceasta, ca să vie Maica Domnului
meu la mine? Că iată, cum fu glasul închinării tale întru urechile mele, săltat-a
pruncul cu bucurie în pântecele meu. Și fericită este ceea ce a crezut că va fi săvâr-
șire celor zise ei de la Domnul. Și a zis Mariam: Mărește sufletul meu pre Domnul,
și s’a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu; că a căutat spre smerenia
roabei sale. Că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile; că mi-a făcut mie mărire
Cel puternic și sfânt numele Lui. Şi a rămas Mariam împreună cu dânsa ca la trei
luni, și s’a întors la casa ei.
12
Apoi Psalmul 50.
Slavă...
Pentru rugăciunile Cinstitei, a oamenilor Mângâietoare, dezlegare dăruiește’mi, Mi-
lostive, de greșale.
Și acum …
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, șterge mulțimea păcatelor
mele.
Și Stihira Idiomelă. Glas 6.

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea
îndurărilor Tale, curățește toate fărădelegile noastre.
Mângâietoare, împreună luptătoare* și gata ajutătoare* în necazuri te avem pre tine,*

Mângâietoare preaslăvită.* Căci tu arșița căderilor* și a necazurilor,* nemărginit milos-
tivindu-te,* stingi cu roua cea dumnezeiască.* Arată-ne dar și nouă* lucrarea îndurări-
lor tale,* și pre cei ce te cinstesc scapă’i* de toată vătămarea.
CANOANELE
Peasna Iª
Întâiul Canon
Glas 4. Irmos: Ἀνοίξω τὸ στόμα μου. (Deschide-voi gura mea…)
«Deschide-voi gura mea și se va umplea de Duhul, și cuvânt răspunde-voi Împărăte-
sei Maici și mă voi arăta luminat prăznuind, și voi cânta minunile ei, bucurându-mă.»
(de 2 ori)
Iubirea și grija ta* nemăsurată, cu laude* în ceată strângându-ne* și împletindu’ți

cununi* în biserica* de tine luminată, cinstim, închinându-ne* dulcelui chip al tău.
Lăuntric sfințește-ne,* Mângâietoare, iar inima* robită de patimă* ne slobozește

acum,* arătându-ne* pre noi, prin a ta grijă,* sălașe virtuților,* Maică a Domnului.
Precum arătatu-te-ai* la Vatopedu părinților* în vremea primejdiei* mângâietoare,

și azi* credincioșilor* ce chipul îți sărută* asemeni cu harul tău,* Maică, arată-te.
Scăpare părinților* te-ai arătat, glăsuindu-le* din sfântă icoana ta,* la Vatopedu, de-
mult,* și pre Fiul tău* făcutu-L-ai să’i ierte,* oprind pedepsirea lor* dreaptă și vrednică.
Văzând Mănăstirea ta* primejduită de hoardele* piraților, chipul tău* cel zugrăvit le-a
grăit,* poruncindu-le* să nu deschidă poarta,* și astfel scăpatu-ți-ai,* Maică, soborul tău.
13
Al doilea canon
Glas 8. Ὑγρὰν διοδεύσας. (Apa trecând-o…)
Icoana ta sfântă acum văzând* întru strălucire,* sărutăm și ne aruncăm* cu încredin-
țare la aceasta,* Mângâietoare, amarul din inimă.
Dulceața cerească acum spre noi,* cei ce la icoana* zugrăvită la Vatoped’* cu duhov-
nicească bucurie* ne îndreptăm, îți aruncă,* rugămu-te.
Slavă...
La tine, Fecioară, smerit venind,* ca dintr-o comoară* nesecată noi dobândim* și
dumnezeiască mângâiere,* și negrăita dulceață a harului.
Și acum...
Cu roua cerească mereu pre noi,* cei ce cu credință* la icoana ta am venit* să o săru-
tăm, Preafericită* de Dumnezeu Născătoare, sfințește-ne.
Catavasia. Glas 3.
«Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a umblat oarecând soarele; căci ca un zid
s’a închegat apa, de amândouă părțile, poporului ce a trecut marea pedestru și lui Dum-
nezeu cu plăcere a cântat: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S’a proslăvit.»
Peasna a IIIª
Întâiul canon
Glas 4. Irmos: Τοὺς σοὺς ὑμνολόγους. (Pre ai tăi cântăreți…)
«Pre ai tăi cântăreți, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvorul viu și îndestulat,
care s’au împreunat ceată duhovnicească, întărește’i, și întru dumnezeiască slava ta, cu-
nunilor slavei învrednicește’i.» (de 2 ori)
Lăcaș al sfințeniei și Maică* a Domnului toți cei credincioși* pururi mărturisindu-te,*

îți sărutăm icoana ta,* ce minunat îi mângâie* pre toți cei care te laudă.
În brațe purtându’L, Preacurată,* pre Fiul, Cuvântul nezidit,* grija ta iar văditu-ți-ai*
și glăsuind părinților,* le-ai arătat primejdia* încercuirii lavrei lor.
Grăind ca o vie din icoană* în vremea primejdiei demult,* Doamnă a Vatopedului,*

de pustiire Lavra ta* cea din Aton scăpatu-ți-ai* înduplecându’L pre Fiul tău.
Cuprinși de a vie-ții vijelie,* nădejdea în tine ne lăsăm,* pavăza credincioșilor* ce îți

sărută chipul tău* și îți grăiesc din inimă,* în taină, toată durerea lor.
Când Fiul tău, Maică, din icoană,* cu mâna de prunc nu te-a lăsat* vestea amenință-
rii lor* să le vădești părinților,* tu minunat grăitu-le-ai* că îi pândește primejdia.
14
Al doilea canon
Glas 8. Οὐρανίας ἁψῖδος. (Doamne, Cel ce ai făcut…)
Mângâiere adu-ne,* neîncetat dându-ne* celor credincioși, Preacurată,* dorul de
Fiul tău,* Cel Ce pre tine demult* te-a ascultat din icoană,* când, călcând dreptatea
Lui,* turma iertatu-Și-a.
În necazuri norodul* ce, îndrăznind, chipul tău* cel dumnezeiesc îți sărută,* Maică,
îți mângâie* și la Hristos îl condu* nevătămat de „pirații”* ce urzesc să’i vatăme* mintea
și inima.
Vicleșugul cu care* ne războiesc cetele* ce s’au lepădat din mândrie,* Doamnă, de

Fiul tău,* cu rugăciunea’ți de foc* îndepărtează de lumea* ce’ți sărută chipul tău* plin
de sfințenie.
Cugetarea trupească* ce ne-a robit inima* cea învârtoșată de patimi,* astăzi, la praz-
nicul* dumnezeiesc și slăvit* ce cu credință îți facem,* minunat, cu ruga ta,* Maică,
omoară-ne.
Catavasia. Glas 3.
«Întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, Biserica, Doamne întărește-o, pre care ai
câștigat-o cu scump Sângele Tău.»
Sedealna
Glas 4. Ταχὺ προκατάλαβε.
(Degrab ne întâmpină pre noi…)
De toată primejdia* cea sufletească pre noi,* cei care cu dragoste* îți sărutăm al tău
chip,* Fecioară, păzește-ne,* tainica mângâiere* izvorâtă din chipul* care odinioară* a
vorbit peste fire,* aievea, la Vatopedu,* dă-ne în inimă.
Slavă… Aceeași. Și acum… Asemenea.
De cursele dracilor* ce uneltesc pre furiș* să surpe Biserica* ne ocrotește mereu,*
lucrarea vădindu-le;* fă-te mângâietoare* necăjiților care* chipul tău îți sărută* și cu
lacrimi îți strigă,* amarul lor aducându’ți:* Maică, ajută-ne.
Peasna a IVª
Întâiul Canon
Glas 4. Irmos: Ὁ καθήμενος ἐν δόξῃ. (Cel ce șade…)
«Cel ce șade în slavă pre scaunul Dumnezeirii, pre nor ușor a venit Iisus, Cel mai
presus de dumnezeire, prin palmă curată, și a mântuit pre cei ce strigă: Slavă Hristoase
puterii Tale.» (de 2 ori)
15
Cu purtarea ta de grijă,* ca o Maică păzitu-ți-ai* Mănăstirea Sfântă* unde strălucești
precum soarele,* Mângâietoare Fecioară,* glăsuindu-le,* din icoana ta* dulce și sfântă,
părinților.
Rugăciunea și suspinul* cel din suflet ascultă-ne* și pre toți cei care* chipul îți sărută
cinstindu-te,* învrednicește’i în ceruri* desfătărilor* ce gătitu-s’au* nouă, Fecioară, de
Fiul tău.
Cu izvoarele iubirii* sufletește adapă-ne* și alină, Maică,* duhul tuturor ce te laudă*

și îți sărută icoana* ce îi mângâie* cu dulceața ei,* tainic, pre toți rugătorii tăi.
Îmblânzește, Preacurată,* toate poftele trupului* și în noi aprinde* dorul cel nestins
pentru Fiul tău,* cu îndrăzneala multă* și solirea ta* înaintea Lui* pururea pentru făp-
tura Sa.
Al doilea canon
Glas 8. Εἰσακήκοα, Κύριε. (Auzit-am, Doamne...)
Ca un scut mijlocirea ta* cea către Stăpânul adeveritu-s’a* Mănăstirii Vatopedului,*
când pre ea păzit-ai de primejdie.
Bucuroși veselindu-ne,* acoperământul și mângâierea ta* izvorâte din icoana ta* cea
cu har îți cerem, Maica Domnului.
Sărutându’ți icoana ta* cea dumnezeiască, în încercările* ce venit-au precum iure-

șul* dobândim în suflet mângâierea ta.
Adunați în biserica* ce îți săvârșește cu râvnă praznicul,* credincioșii mângâierea ta*

dobândesc în suflet din icoana ta.
Catavasia. Glas 3.
«Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase, că ieşind din Chivotul sfinţirii Tale, din
nestricata Maică, în biserica slavei Tale te-ai arătat, ca un prunc în braţe purtat, şi s’au
umplut toate de a Ta laudă.»
Peasna a Vª
Întâiul Canon
Glas 4. Irmos: Ἐξέστη τὰ σύμπαντα. (Spăimântatu-s’au toate…)
«Spăimântatu-s’au toate de dumnezeiască slava ta; că tu, Fecioară cea neispitită de
nuntă, ai avut în pântece pre Dumnezeu cel preste toate și ai născut pre Fiul cel fără de
ani, Care dăruiește pace tuturor ce te laudă pre tine.»(de 2 ori)
Cinstindu’ți icoana ta* ce a vorbit părinților* care petreceau în lâncezeală,* nouă,
16
Fecioară,* cu rugăciunea din cer* la Fiul tău, astăzi îți strigăm* toată amăgelnica:* lân-
cezeală alungă-ne.
Grăind din icoana ta,* ai arătat primejdia* care îți pândise Mănăstirea,* Maică Fe-
cioară,* și i-ai scăpat pre părinți* de gândul văzuților pirați* care uneltiseră* pustiirea
acesteia.
În toate ispitele* pre necăjiți îi mângâie,* pace dăruindu-le în suflet,* umple’i cu harul*
ce nesecat izvorăști* din chipul tău mult mângâietor,* Maică, și de cursele* neștiute îi
apără.
Răniți de săgețile* ce slobozesc potrivnicii,* astăzi, la icoana ta cea dulce* plini de

nădejde,* Mângâietoare, venim* și grabnic al sufletului leac* toți cu mijlocirea ta* do-
bândim, vindecându-ne.
Al doilea canon
Glas 8. Φώτισον ἡμᾶς. (Luminează-ne pre noi…)
Către Dumnezeu,* mijlocind la El, înalță-ne,* Mângâietoare, care L-ai zămislit* în

feciorie,* de moarte pre toți izbăvindu-ne.
Caldul ajutor,* tuturor ce azi icoana ta* mângâietoare vrednic îți cinstesc,* cu priso-
sință* le dă și în taină apără’i.
Praznic luminos* săvârșind, îți cerem harul tău* mângâietor, Fecioară, să dăruiești*
întotdeauna* din chipul tău nouă, creștinilor.
Mângâie’i pre toți* credincioșii care grijile* ce îi zdrobesc îți lasă, încredințați* că
doar la tine* afla-vor mereu scăparea lor.
Catavasia. Glas 3.
«Dacă a văzut Isaia, cu închipuire, pre Dumnezeu pre scaun preaînalt, de îngerii sla-
vei înconjurat, a strigat: O, ticălosul de mine! Că mai’nainte am văzut pre Dumnezeu
întrupat, pre Cel Ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată.»
Peasna a VIª
Întâiul Canon
Glas 4. Irmos: Τὴν θείαν ταύτην. (Cugetătorii de Dumnezeu…)
«Cugetătorii de Dumnezeu, care faceți acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit
al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile slăvind pre Dumnezeu, Cel Ce S’a
născut dintr’însa.»
17
Veniți acuma la praznicul* cel sfânt al Născătoarei Cuvântului* și lăudându-o,* chi-
pul cel blând din icoana ei* să’i sărutați, cerându’i* din cer solirea sa.
Ca râul, nouă, icoana ta* își varsă mângâierea și harul tău* și în ispitele* care pre toți
copleșitu-ne-au,* Mângâietoare dulce,* mereu ne sprijină.
Icoanei tale plecându-ne* și praznic săvârșind, lăudămu-te,* cei ce știindu-te* pavăză

tare creștinilor,* ne îndreptăm la tine* în toate scârbele.
Știind lucrarea piraților,* grăit-ai minunat din icoana ta* vatopedinilor* care, de tine
uimindu-se,* au ascultat și’nchise* lăsat-au porțile.
Al doilea canon
Glas 8. Τὴν δέησιν ἐκχεῶ. (Rugăciunea mea...)
Poverile* ce’mi apasă sufletul* și amarul întristărilor multe* vezi și degrab’,* cu ne-
spusa dulceață* cea izvorâtă din chipul tău, umple-mă* pre mine, cel ce îți sărut* cu
credință și râvnă icoana ta.
Ca soarele* de pre ceruri, razele* răsărite din icoana ta nouă* sufletul tot* cel orbit de
păcate* ne luminează, la Domnul și Fiul tău* soborul cel dreptcredincios* conducând
minunat cu lumina lor.
Icoana ta* sărutându’ți, inima* întristată de dulceață ne umple,* sufletul orb* la Hris-
tos ne conduce* și păcătoasele pofte înăbușă* mireasma ce neîncetat* din aceasta îți
verși, mângâindu-ne.
Văzându-te* glăsuind, uimitu-s’au* mai demult la Vatopedu părinții,* cărora tu* le-ai
vestit mai’nainte,* ca să îi aperi, venirea piraților,* și’n chipul tău cel zugrăvit* alinare,
Fecioară, găsitu-și-au.
Catavasia. Glas 3.
«Strigat-a Ție, văzând bătrânul cu ochii mântuirea carea a venit popoarelor de la
Dumnezeu: Hristoase, tu eşti Dumnezeul meu.»
Condacul.
Glas 3. Τὴν ὡραιότητα. (De frumusețea…)
Mijlocitoarea mea* la Dumnezeul meu* şi izbăvirea mea* de toate cursele* ce îmi
întind ai mei vrăjmași,* a noastră Mângâietoare,* varsă credincioșilor* ce pre tine te
laudă* râul mângâierilor,* căci pre toţi copleşitu-ne-au* necazuri, încercări şi ispite*
fără* de număr, să ne piardă.
18
Icos
Cine va lăuda după cuviință nemăsuratele tale faceri de bine și mulțimea milostivirii
tale, binecuvântată Atotîmpărăteasă? Căci tu izbăvit-ai turma Vatopedului de pustiito-
rul iureș al piraților, starețului acesteia grăindu’i și dreapta mânie a Fiului tău împrăști-
ind. De aceea cu cântări de mulțumire te slăvim, Maică a lui Dumnezeu, și preacinstita’ți
icoană îmbrățișăm, strigând cu credință: varsă credincioșilor ce pre tine te laudă râul
mângâierilor, căci pre toţi copleşitu-ne-au necazuri, încercări şi ispite fără de număr, să
ne piardă.
Se citește Sinaxarul zilei (21 ianuarie) și apoi spunem:
Întru această lună, în ziua a douăzeci și una, săvârșim soborul în cinstea și spre pomenirea Preas-
fintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cea numită Mângâie-
toarea (Paramythia), a cărei sfântă și de minuni făcătoare icoană se află în Sfânta și Marea Mănăstire
a Vatopedului din Muntele cel cu sfânt nume. Cu osebire facem pomenirea minunatei izbăviri a obștii
Mănăstirii Vatopedului de năvălirea piraților, cu a dânsei milostivă purtare de grijă, când, din icoana
unde era zugrăvită, a prins viață și a grăit descoperindu-le părinților primejdia pustiirii și împiedicând
astfel să lucreze dreptatea dumnezeiască prin care Fiul său le rânduise acestora pedepsirea viețuirii lor,
ca una neplăcută Lui.
Distihuri dodecasilabice cu cezură pe silaba a 5-a:

Mângâietoare,* mereu ne îndreptează
la Cel pre Care* Îl ții ca prunc în brațe.
Ție sărutând* icoana luminoasă,
sufletul cel orb* ne umplem de lumină.
Amarul vărsând* înaintea icoanei
Mângâietoarei, toți* primim mângâiere.
Cu lacrimi căzând* la icoana ta, Maică,
ne umplem de har* izvorât din aceasta.
Cu râvnă și dor* sărutându’ți icoana,
primim din belșug* mângâierea cerească.
Pe vremuri, o ceată de pirați a venit în Sfântul Munte ca să năvălească într’una dintre cele mai fru-
moase mănăstiri ale sale, cea a Vatopedului. La întâile ceasuri ale dimineții, când urmau a se deschide
porțile mari ale Mănăstirii, socoteau să o cucerească, iară după junghierea călugărilor, să o jefuiască.
Sosind pirații, s’au dat jos din corăbiile lor pe uscat și s’au ascuns în tufișurile din apropierea Mănăsti-
rii. Dar veghetoarea întregului Sfânt Munte și grabnic-ajutătoarea, Preasfânta Fecioară de Dumnezeu
Născătoare, n’a îngăduit ca socoteala varvarilor fără de Dumnezeu să se împlinească în ziua următoare.
În vechime era obiceiul ca, ieșind părinții din biserica cea mare a mănăstirii (katolikón) după utre-
nie, să sărute icoana aceasta ce se găsea pe atunci în pridvor și tot acolo, în fața ei, starețul să dea por-
tarului cheile porților mănăstirii ce fuseseră închise de cu seară, la apusul soarelui, urmând ca în zori
portarul să le deschidă, după rânduiala obișnuită ce se ține și astăzi.
În acea dimineață a unei zile de la începutul veacului al XIV-lea, după predanie pe 21 ianuarie 1320,
în vremea stăreției Sfântului Ghenadie, în clipa când acesta a vrut să dea portarului cheile, el și părinții
19
din preajmă au auzit din icoană îndemnul Maicii Domnului: Nu deschideți astăzi porțile Mănăstirii, ci
urcând pe ziduri alungați’i pe pirați! Acest îndemn a fost rostit de două ori. Uimit fiind de cele auzite,
căci este lucru străin ca cineva zugrăvit într’o icoană să prindă viață, să se miște și să grăiască, starețul
și-a ridicat ochii către sfânta icoană de unde auzise glasul și îndată i s’a arătat lui o înfricoșată vedere.
A văzut chipul Maicii Domnului făcându-se viu, asemenea și pe cel al Pruncului Iisus celui purtat de
dânsa, iară Pruncul cel mai înainte de veci, cu un chip aspru, întinzându’și mâna dreaptă și acoperind
cu ea buzele Maicii Sale, și-a întors spre ea fața Sa cea dumnezeiască și a spus: Nu, Maica Mea, nu le
zice nimic! Lasă’i să fie pedepsiți după vrednicie, pentru că nu se îngrijesc de îndatoririle lor mona-
hicești. Dar Preacurata Fecioară, cu multa îndrăzneală a Maicii către Fiul ei îngrijindu-se să țină cu
mâna ei mânuța de prunc a Fiului și Dumnezeului ei și din dreapta Lui aplecându’și fața ei, s’a slobozit
de mâna lui Iisus și a grăit de îndată aceleași cuvinte: Nu deschideți astăzi porțile Mănăstirii!
Uitându-se toți cu uimire și minunare, au văzut că și chipul Maicii Domnului, și cel al Domnu-
lui Iisus, și așezarea lor în icoană arătau altfel, cu totul deosebit de chipul în care fuseseră zugrăvite.
Atunci, toți călugării au adus mulțumire și laudă Doamnei de Dumnezeu Născătoare pentru grija de
mântuirea și ocrotirea obștii sale, slăvindu’L cu smerenie pe Cel Ce i-a miluit prin dânsa, Mântuitorul
și Domnul cel iubitor de oameni. După ce glăsuirea a încetat, Născătoarea de Dumnezeu și Preasfântul
său Prunc au căpătat iarăși înfățișare de icoană, dar nu cum fuseseră zugrăviți înainte de minune, ci
rămânând așa cum se văd până astăzi, cu întipărirea ultimelor mișcări pe care le-au făcut când starețul
Ghenadie a auzit a treia oară glas din icoană: dumnezeiasca Maică, aplecându’și dinspre dreapta fața
către mâna dreaptă întinsă a Pruncului ei celui mai înainte de veci și Domnului, se sârguiește să o în-
depărteze pe dânsa de la gura ei, ca slobodă să facă cunoscut robilor săi aleși primejdia ce era asupra
lor.
Apoi, părinții au urcat pe ziduri și acolo au văzut că pirații înconjuraseră Mănăstirea, așteptând
deschiderea porții pentru a da năvală. Cu armele și cu alte mijloace de apărare pe care le aveau acolo,
au îndepărtat năvala tâlharilor care încercuiseră mănăstirea. Din acea clipă a săvârșirii minunii, obș-
tea vatopedină a numit icoana Maicii Domnului Paramythia, care se tălmăcește Mângâietoare, căci,
scăpându’și mănăstirea de la pustiire și pe părinți de la moarte, s’a arătat pricină de mare mângâiere.
Cea dintâi învățătură pe care o desprindem din această minune este aceea că Domnul a îngăduit
să ne-o arate pe Maica Sa mai milostivă decât El, nu pentru că așa ar fi, că doară El este este izvorul
milostivirii și a toată bunătatea, ci pentru a cunoaște toți că i-a dăruit multă îndrăzneală celei ce L-a
născut feciorește, atât de multă, încât poate schimba până și dreptatea dumnezeiască, iară cu mijloci-
rile ei fierbinți ne poate izbăvi când suntem în primejdie, ne poate scăpa din orice necaz și, cunoscân-
du-ne mai dinainte toate nevoile, ne ajută chiar și când nu i-o cerem. Apoi, în această minune, vedem
grija neadormită a Maicii Domului pentru toți cei ce o slujesc, chiar și pentru cei nevrednici și care nu
trăiesc după voia Fiului său. Aceasta este lucrarea Maicii Preacurate, aceea de a mijloci neîncetat pen-
tru toți fiii săi. Ca mărturie a celor petrecute în urmă cu veacuri, pentru întărirea credinței noastre și
pentru astuparea gurilor necredincioșilor, se vede până astăzi schimbarea petrecută în icoană, cum cei
doi, Pruncul și Maica Sa, au rămas așezați într-un chip cu totul neobișnuit, nu cum i-a făcut zugravul,
ci așa cum i-au văzut părinții după ce au auzit ultima oară glas din icoană.
Dintru început aceasta a fost zugrăvită în pridvorul bisericii mari (katolikón) a Sfintei Mănăstiri, în
fața paraclisului Sfântului Nicolae, acolo unde s’a și petrecut minunea. După săvârșirea minunii, mai
târziu, în 1678, s’a zidit pe cheltuiala mitropolitului de Laodiceea, Grigorie Vatopedinul, un paraclis
închinat ei, sus, în partea stângă a katolikónului, lângă locul unde stăteau pe vremuri catehumenii, și
a fost mutată în el. De atunci și până astăzi, această icoană făcătoare de minuni se găsește pe peretele
din dreapta, în micul paraclis numit Paramythia - Mângâietoarea.
Pe chipul Pururea Fecioarei Maria se citesc seninătate, împreună-pătimire și dragoste, iar privirea
ei vădește îngăduință, blândețe și milostivire. Pe buzele sale se odihnește un surâs cuviincios plin de
mângâiere, pentru care cu dreptate se cheamă Mângâietoarea, căci îi mângâie pe cei ce se îndreptă spre
dânsa. Însă chipul Pruncului celui mai înainte de veci și Dumnezeu nu este așa, ci este amenințător,
20
pornirea spre mânie se vede pe toate trăsăturile lui, iară privirea îi este plină de asprime și judecată
necruțătoare. Aceste trăsături ale celor doi, ale Pruncului celui mai înainte de veci, Dumnezeul și Ju-
decătorul tuturor celor vii și morți, și ale Doamnei de Dumnezeu Născătoare, Maica Sa, ocrotitoarea
noastră, care îi păzește pe toți cei ce cu credință neșovăielnică îi cer Acoperământul său cel ceresc,
par făcute de condeiul zugravului. Oricine zărește în această icoană chipul îngăduitor și mângâietor
al Maicii Domnului, pe de o parte, și chipul aspru și mustrător al dumnezeiescului Prunc, pe de altă
parte.
De atunci și până astăzi, la locul săvârșirii minunii, monahii țin o candelă aprinsă neîncetat. Într’o
vreme, se obișnuia ca slujbele de tundere în monahism să aibă loc în micul paraclis. Astăzi se fac nu-
mai în biserica mare, iar în paraclisul Paramythiei doar se păstrează, lipit pe o bucățică de ceară, părul
tuns al fiecărui monah la călugăria sa. Înainte, la paraclisul Paramythia se slujea Sfânta Liturghie în
fiecare vineri și se cânta zilnic paraclisul icoanei. În ultimii ani, se săvârșește zilnic și Sfânta Liturghie.
Pe 21 ianuarie se prăznuiește sărbătoarea ei. Din ajun, după citirea Ceasului 9, în bătăi de clopote,
ieromonahii și ierodiaconii în odăjdii, însoțiți de tot soborul mănăstirii cântându’i paraclisul, ies din
biserica mare și se îndreaptă spre micul ei paraclis, de unde iau icoana și o aduc în biserica mare. Acolo
este apoi așezată spre închinare în partea stângă, lângă icoana Pantanassa, pe un tron deosebit și fru-
mos împodobit cu poale brodate, unde rămâne până la praznicul Întâmpinării Domnului, când este
dusă iarăși în paraclisul ei în chipul în care a fost luată.
Maica Domnului este înfățișată în partea stângă a icoanei, ținându’L pe Hristos în brațe, întor-
cându’și capul spre dreapta, departe de fața Lui. Cu mâna dreaptă ridicată, ține de încheietură mâna
dreaptă a lui Hristos întinsă spre buzele ei. Micul Iisus are un sul închis în mâna stângă și se întoarce
spre Maica Sa. Icoana are o ferecătură de argint aurită pe alocuri, pe ale cărei margini se zăresc pai-
sprezece Sfinți Proroci. După cum ne înștiințează scriptura în limba greacă ce se vede în partea ei de
jos, ferecătura a fost făcută la Iași, în Moldova, în anul 1859: Sfânta ferecătură a cinstitei/ și de minuni
făcătoarei icoane Paramythia s’a făcut în Iașiul Moldovei de Arhimandritul/ Dionisie Vatopedinul, în
anul mântuirii 1859, spre pomenirea dăruitorilor robi/ ai lui Dumnezeu: Nicolae, Pulheria, Grigorie, Mi-
hail, Anna, Teodor; Gheorghie, Dimitrie, Cassandra, Vasilie,/ Teodora, Ioan, Ruxandra, Grigorie, Ioan,
Anna, Ecaterina, Gavriil, Ștefan, Ioan/ cu tot neamul lor.
Se socotește că icoana aceasta este tot din veacul al XIV-lea, cel în care s’a petrecut minunea. După
unii cercetători, peste icoana veche se păstrează și urme mai noi de pictură, în stilul școlii macedonene
de la sfârșitul veacului al XVI-lea sau începutul celui de-al XVII-lea.
În pridvorul paraclisului Sfântului Dimitrie (paraclis lipit de latura de miazănoapte a katolikónu-
lui) se află o altă icoană a Maicii Domnului Mângâietoarea, mai nouă (1791), în care sunt înfățișate
împresurarea mănăstirii de către pirați și minunea Născătoarei de Dumnezeu care îl înștiințează pe
stareț despre primejdie. Starețul este zugrăvit stând în genunchi în stânga icoanei, în katolikón, iară în
partea dreaptă sunt zugrăvite zidurile pe care se urcă monahii ce se luptă pentru a’și scăpa mănăstirea
de pirații care sunt puși pe fugă. Deasupra ei, e scris cu slove mari: Mângâietoarea grăiește starețului și
îi alungă pe arabi.
În legătură cu această icoană se cunoaște și o întâmplare din viața Sfântului Neofit Prosmonarul,
care era slujitor în acest paraclis. Odată a fost trimis de Mănăstire să slujească pentru o vreme la me-
tocul din ostrovul Evia. Acolo, îmbolnăvindu-se grav, s’a rugat Maicii Domnului să’l învrednicească a
ajunge înapoi în mănăstirea sa de metanie, Vatopedu, și îndată a auzit o voce zicându’i: Neofit, du-te la
Mănăstire și într-un an de zile să fii gata! Neofit a mulțumit Maicii Domnului și i-a poruncit ucenicului
să pregătească întoarcerea. Un an mai târziu, după primirea Sfintei Împărtășanii, urcând scările, bătrâ-
nul a auzit iarăși glasul Maicii Domnului, de data aceasta din fața paraclisului Paramythiei, spunând:
Neofit, ceasul plecării tale s’a apropiat. Mergând la chilie, s’a simțit slăbit și, cerându’și iertare de la toți
frații, și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Multe alte noi icoane Paramythia împodobesc sfinte biserici ori mănăstiri din România și din lu-
mea întreagă. În România se află câteva icoane zugrăvite întocmai ca cea de la Vatopedu în următoa-
21
rele sfinte lăcașuri: Biserica Sfântul Nicolae - Dintr-o zi din București, Catedrala Arhiepiscopiei To-
misului din Constanța (cu hramul Sfinții Petru și Pavel), Mănăstirea Ciocanu din Câmpulung Muscel,
jud. Argeș (cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului), Mănăstirea Piatra Sfântă din jud. Iași
(cu hramul Nașterea Maicii Domnului), Mănăstirea Lupșa din jud. Alba (cu hramul Înălțarea Sfintei
Cruci), Mănăstirea Piatra Craiului din jud. Cluj (cu hramul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul), Mănăstirea
Rohía din jud. Maramureș (cu hramul Adormirea Maicii Domnului). Peste hotare icoana Mângâie-
toarea împodobește biserica românească Notre-Dame-des-Bois din Sucy-en-Brie, Franța (cu hramul
Sfântul Martin de Tours). Și acestea, ca și vechea icoană de la Vatopedu, izvorăsc tămăduiri celor ce
vin să se închine lor cu credință, iar Maica Domnului cea zugrăvită într’însele îi mângâie pe cei ce se
află în necazuri ori nevoi, ca o preadulce mângâietoare a credincioșilor.
Cu solirile Preacuratei Tale Maici, preadulcea noastră Mângâietoare, Hristoase Dumnezeule, dăru-
iește-ne milele Tale și mântuiește sufletele noastre, ca un milostiv și de oameni iubitor.
Peasna a VIIª
Întâiul Canon
Glas 4. Irmos: Οὐκ ἐλάτρευσαν. (N’au slujit zidirii…)
«N’au slujit zidirii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Ziditorului. Ci groaza fo-
cului bărbăteşte călcându-o, s’au bucurat cântând: Prealăudate Doamne al părinților şi
Dumnezeule, bine eşti cuvântat» (de 2 ori)
Din icoana ta* aruncă credincioșilor* lumina harului* și sufleteștii lor ochi,* orbiți
de păcatele* care robitu-i-au,* le deschide lor,* ca pre Hristos să’L laude,* împlinindu’I
a Sa voie.
Fericimu-te,* Fecioară, căci născutu-L-ai* ca om din pântece* pre al Părintelui Fiu*

și nouă adusu-ne-ai* via-ța cea veșnică,* izbăvindu-ne* de stăpânirea iadului* și de
bezna nesfârșită.
Îndreptează-ne* pre toți, cu strălucirile* ce ies din chipul tău* cel sfânt și dulce, me-
reu* la Fiul Părintelui* Care născutu-S’a,* deșertându-Se* ca un preabun de slava Sa,*
și’nnoindu-ne, Fecioară.
Când grăitu-le-ai* din chipul tău părinților* în sfântă lavra ta,* din nou te-ai adeve-
rit* în toată primejdia* scut slujitorilor* Dumnezeului* ce în cântări te laudă* și nădej-
dea au în tine.
Al doilea canon
Glas 8. Οἱ ἐκ τῆς Ἰουδαίας. (Feciorii lui Israil strămutați din Iudeea…)
Glăsuind din icoană,* izbăvit-ai soborul din Vatopedu demult,* cel vrednic de pe-
deapsă,* iar chipul tău cel dulce,* minunat neschimbându-se,* pecetluit-a vădit* minu-
nea ta cea mare.
22
Izbăvindu’ți soborul* de pirații văzuți ce amenințau pre furiș,* demult, să’l jefuiască,*
acestuia aievea* ca un scut arătatu-te-ai,* Mângâietoare, când tu* grăit-ai din icoană.
Desfătarea cerească* credincioșilor care te proslăvesc în cântări,* iar chipul îți săru-
tă* smerit, Mângâietoare,* nesfârșit dăruiește-le, căci îndrăzneală având* la Domnul
poți, Fecioară.
De necazuri norodul* ce la tine cu râvnă se îndreptează acum,* cu aripile tale* de Mai-

că iubitoare* îți păzește, iar pașii lui* la Dumnezeu îi condu* prin chipul tău, Fecioară.
Catavasia. Glas 3.
«Pre Tine, Cel Ce ai răcorit în foc pre tinerii cei ce Dumnezeu te-au numit, şi în
Fecioară nestricată te-ai sălăşluit, lăudăm pre Dumnezeu Cuvântul, cântând cu bună
credinţă: Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.»
Peasna a VIIIª
Întâiul Canon
Glas 4. Irmos: Παῖδας εὐαγεῖς. (Pre tinerii cei binecredincioși…)
«Pre tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a
mântuit; atuncea fiind închipuită, iară acum lucrată, pre toată lumea ridică să’Ți cânte
Ție: „Pre Domnul lucrurile lăudați’L, şi’L preaînălțați întru toți vecii.» (de 2 ori)
Chipul tău cel dulce din icoană,* părinților glăsuindu-le, scăpatu-i-a,* Maică, de pri-
mejdia* pierderii vi-e-ții lor,* căci „Nu deschideți porțile”* ai zis acestora,* piraților
venirea vădind lor,* tu, Mângâietoarea* și Maica tuturora.
Inima de patimi întinată,* la praznicul tău, Fecioară, curățește-ne* nouă, păcăto-

șilor,* care, încrezându-ne* neclătinat în ruga ta,* îți cerem sprijinul* de Maică și îți
zicem din suflet:* acoperământul* așterne’ți peste oameni.
Umple’i cu cereasca desfătare,* Fecioară, pre credincioșii ce te laudă,* dă-le mângâ-

ierea ta,* inima îndreaptă-le* la Cel purtat în pântece* de tine, Fiul tău,* pre Care fecio-
rește născut-ai* să ne mântuiască* de toată stricăciunea.
Dragostea de Maică îți arată* acum, ca odinioară Vatopedului* care izbăvitu-s’a,*

Doamnă, prin icoana ta* ce le-a vădit primejdia* pre care Fiul tău* lăsase cu dreptate*
să vină și îngăduise* asupra Mănăstirii.
Al doilea canon
Glas 8. Τὸν Βασιλέα. (Pre Împăratul…)
De întristare* și de robia amară* a păcatului ne scapă, Fecioară,* și ne dăru-
iește* cereasca mângâiere.
23
Mângâietoare,* nu înceta niciodată* să’ți arăți tuturora iubirea* cea nemărginită* și
dă-le mângâiere.
Pe toți ce chipul* dumnezeiesc îți sărută* cercetează’i și dă-le în suflet* binecuvânta-
rea* de Maică totdeauna.
Dumnezeiasca* și negrăita iubire* din icoana ta dulce îți varsă* și de întristare* pă-
zește’ți rugătorii.
Catavasia. Glas 3.
Stih: Lăudăm, binecuvântăm şi ne închinăm Domnului.
«Cu focul cel nesuferit împreunându-se tinerii, cei ce au stătut pentru buna credinţă,
şi de văpaie nevătămându-se, cântare dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lu-
crurile Domnului pre Domnul şi’L preaînălţaţi întru toţi vecii.»
Peasna a IXª
Întâiul Canon
Glas 4. Irmos: Ἅπας γηγενής. (Tot neamul pământesc…)
«Tot neamul pământesc să sălteze, cu duhul fiind luminat, şi să prăznuiască firea
minților celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige:
Bucură-te, preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară».» (de 2 ori)
Dulcele tău chip* văzând în icoana ta* ce glăsuitu-le-a* minunat părinților,* primim
în suflet* harul acesteia* cei ce îți facem praznicul,* și sărutându-o* cu credință,* toate
întristările* ce avem ne lăsăm înaintea ta.
Apără’i pre toți* ce astăzi la praznicul* Mângâietoarei lor* plini de osârdie* venim,
și’n suflet,* pacea lăuntrică* și desfătarea harului* cu rugăciunea ta* cea fierbinte,* Mai-
că a Cuvântului,* totdeauna lor dă-le rugămu-te.
Pașii spre Hristos,* Stăpânul și Fiul tău,* Ce deșertându-Se,* Maică, de mărirea Sa,*
luat-a firea* noastră sfințindu-o,* neîncetat cu ruga ta* îndreptează-ne* și norodul* care
I se’nchină Lui* ocrotește’ți mereu de primejdie.
Domnul Dumnezeu,* Cuvântul Părintelui,* cu voia Dânsului* și venirea Duhului* în

tine, Maică,* om zămislitu-S’a* și înnoind făptura Lui* prin a ta naștere,* moștenirea*
nouă dăruitu-ne-a* în nespusa dulceață a Raiului.
Al doilea canon
Glas 8. Κυρίως Θεοτόκον. (Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu …)
Pre toți, Mângâietoare,* fără încetare,* cu îndrăzneala de Maică ce ai la Hristos,* să îi
păzești de ispite,* boală și pagube.
24
În toată întristarea,* tu, Mângâietoare,* pre toți cei care icoana cea plină de har*
dumnezeiesc îți sărută,* veșnic acoperă’i.
La ceruri ne înalță* mintea tuturora* ce adunați la cinstitul tău praznic acum,* îți
sărutăm cu credință,* Maică, icoana ta.
De toată trândăvia* tu ne izbăvește,* cu îndrăzneala cea multă de maică ce ai* la Cel

născut dintru tine,* Fiul Părintelui.
Pripeală. Glas 3.
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea tuturor creștinilor, acoperă, apără, păzește pre cei
ce nădăjduiesc spre tine.
Catavasia. Glas 3.
«În Lege, în umbră și în Scriptură, închipuire vedem noi, credincioșii. Toată partea
bărbătească ce deschide pântecele sfânt lui Dumnezeu este. Deci, pre Cuvântul cel mai
înainte născut, Fiul Tatălui celui făr’ de început, Cel întâi-născut din Maică, fără ispită
bărbătească, Îl mărim.»
Exapostilarii.
Glas 2. Γυναῖκες ἀκουτίσθητε. (Femei, auziți…)
Revarsă’ți mângâierea ta* cea dulce credincioșilor* care icoana ta sfântă* cu dor ce-
resc îți sărută.* Dă-le în suflet harul tău* să iubească virtuțile* și alungă ispitele* țesute,
Mângâietoare,* de cel căzut din mândrie.
Alta, același.
Fecioară, mângâierea ta* asupra păcătoșilor* care smerit îți sărută* cu râvnă sfântă
icoana* varsă’ți ca râul pururea* și arată-te dânșilor* ajutor în primejdie,* ca una care
din ceruri* pre toți veghezi, ocrotindu’i.
La Laude
punem stihurile pe 4 și cântăm aceste Stihiri Asemănânde.
Glas 8. Ὢ τοῦ παραδόξου θαύματος. (O, preaslăvită minune…)
Maică, te rugăm ajută-ne,* noi cei acum adunați* să’ți cinstim, veselindu-ne,* în
sobor icoana ta* ce demult glăsuitu-le-a* aievea la Vatoped’ părinților* care, în tine*
având nădejdile,* grabnic aflatu-și-au* izbăvirea lavrei lor,* unde domnești,* nouă
strălucindu-ne* mereu ca soarele.
Chipul minunat schimbatu-ți-ai* și L-ai oprit pre Hristos* să lucreze dreptatea Lui,*
izbăvindu’ți lavra ta* de năvala piraților,* deși era de pedeapsă vrednică,* și neschim-
bată* apoi icoana ta,* Maică a Domnului,* a rămas, vădindu-ne* nouă că tu* obștea
Vatopedului* îți aperi pururea.
25
„Astăzi nu deschideți porțile!”,* ai glăsuit minunat* din icoană părinților* și drept-
atea Domnului* ai oprit, arătându-te* ocrotitoare a Vatopedului,* Mângâietoare,* căci
îmbunatu-L-ai,* Maică, pre Fiul tău* să îți ierte obștea ta* care trăia* via-ță neosârdni-
că,* nu după voia Lui.
Nouă tuturor, icoana ta* cea minunată ne dă,* în amarul ispitelor,* mângâierea
harului* și mereu ca o pavăză,* în nevăzutul război ne apără* de vătămare,* acope-
rindu-ne,* iară săgețile* tuturor vrăjmașilor* ce uneltesc* fără de opreliște* oprind,
ne mântuie.
Slava…Și acum… Glas 5.

Cu îndrăzneala ta de maică* și cu purtarea ta de grijă* cea de oameni iubitoare,* în-
tunecimea necazurilor* și a primejdiilor o risipești,* Mângâietoare preabinecuvântată.*
Căci tu schimbi tristețea* în negrăită bucurie,* iar cursele vicleanului împiedicând,* de-
grabă le strivești* și de cele rele pre robii tăi îi mântuiești.* Nu înceta dar cu tărie* să ne
ocrotești* și în ceasul* Judecății* arată-ne pre noi fără de osândă* cu ale tale rugăciuni*
către Fiul tău.
Doxologia Mare
după care Troparul icoanei (cântat grabnic).

Glas 1.Τοῦ λίθου σφραγισθέντος. (Piatra fiind pecetluită...)
26
LA DUMNEZEIASCA LITURGHIE
Tipicalele și la Fericiri, din Canoanele Mângâietoarei, Peasna a IIIª de la întâiul Canon
(4 tropare fără irmos) și Peasna a VIª de la al doilea.
Apostolul și Evanghelia de pe 8 septembrie
Prochimen, Glas 3.
Mărește suflete al meu pre Domnul
și s’a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Stih: Că a căutat spre smerenia roabei Sale,
că iată de acum mă vor ferici toate neamurile.
Apostolul din Epistola către Filipiseni a Sfântului Apostol Pavel

(Cap. 2, 5-11)
Fraților, aceasta să se înţeleagă întru voi, care şi întru Hristos Iisus, Carele, în
chipul lui Dumnezeu fiind, nu răpire a socotit a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S’a
deşertat pre Sine, chip de rob luând, întru asemănarea oamenilor făcându-Se. Și cu
închipuirea aflându-Se ca omul, S’a smerit pre Sine, ascultător făcându-Se până la
moarte, iar moarte de Cruce. Pentru aceasta şi Dumnezeu pre Dânsul L-a preaînăl-
ţat şi I-a dăruit Lui nume care este preste tot numele, ca întru numele lui Iisus tot
genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor dedesubt. Şi
să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu
Tatăl.
Aliluia, glasul 6: Ascultă fiică și vezi.

Stih: Mai-marii poporului se vor pleca înaintea ta.
Evanghelia de la Luca
(Cap. 10, 38 - 42; 11, 27 - 28)
În vremea aceea, a intrat Iisus într-un sat; iar o femeie cu numele ei Marta L-a
primit pre El în casa sa. Și aceea avea o soră ce se chema Maria, carea și şezând
lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Iar Marta se silea spre multă slujbă
și stând a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea singură m’a lăsat să slujesc? Ci zi
ei ca să’mi ajute. Și răspunzând Iisus, a zis ei: Marto, Marto, te grijeşti și spre multe
te sileşti; ci un lucru trebuieşte, iar Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua
de la dânsa. Și a fost când zicea el acestea, ridicând o femeie glas din norod a zis Lui:
fericit este pântecele care te-a purtat și sânii de la care ai supt. Iar el a zis: adevărat,
fericiţi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și’l păzesc pre el.
27
Megalinarii.
Glas 2. Τὴν τιμιωτέραν (Ceea ce ești mai cinstită…).
Mângâie în scârbe* și întristări* toată adunarea* credincioșilor ortodocși*
care îţi sărută* cu dor, Mângâietoare,* icoana minunată,* cântându’ţi laude.
Focul bunătății* dumnezeiești* care mistuiește* răutățile omenești,* tu, Mângâietoa-
re,* în suflet ne aprinde,* lăuntric, pentru Domnul,* să ardem pururea.
Chinonic: Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema. Aliluia.
Sau : Feţei tale se vor ruga bogaţii poporului. Aliluia.
Distih:
Mângâietoare,* așterne’ți mângâierea
pre cel ce slujba* icoanei tale scris-a.
28
PARACLISUL
care se numește
SLUJBA PARACLISULUI
«Mângâietoarea» (Paramythia)
de la Vatopedu – Sfântul Munte Athos
ÎN METRICA BISERICEASCĂ
Alcătuire a monahilor vatopedini
Preotul deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru…
Strana: Amin.
Apoi se rostesc Rugăciunile începătoare.
Doamne, miluiește (de 12 ori), Slavă..., Și acum...
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru!
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul Tău, Doamne,
auzi-mă întru dreptatea Ta. Și să nu intri la judecată cu robul tău, că nu se va îndrepta
înaintea Ta tot cel viu. Că a gonit vrăjmașul sufletul meu, smerit-a la pământ viaţa mea,
așezatu-m’a întru cele întunecate, ca pre morţii cei din veac. Și s’a mâhnit întru mine
duhul meu, întru mine s’a tulburat inima mea. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din
început; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale am gândit. Tins-am
către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ fără de apă Ţie. Degrab’ auzi-mă,
Doamne; slăbit-a duhul meu. Să nu întorci faţa Ta de la mine și să mă asemăn celor ce
se pogoară în groapă. Auzită fă mie dimineaţa mila Ta, că spre Tine am nădăjduit. Arată
mie, Doamne, calea pre care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scoate-mă de
la vrăjmașii mei, Doamne; la Tine am scăpat. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dum-
nezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept. Pentru numele
Tău, Doamne, mă vei via; întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz sufletul meu; și întru
mila Ta sfârși-vei pre vrăjmașii mei și pierde-vei pre toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că
eu sunt robul Tău.
Slavă..., Și acum...,
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori)
30
Și îndată cântă strana:
Glas 4.
Dumnezeu este Domnul şi S’a arătat nouă;
bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.
Stih: Lăudați pre Domnul căci este bun, căci în veac este mila Lui.
Stih: Toate neamurile m’au înconjurat şi cu numele Domnului i-am înfrânt pre ei.
Stih: De la Domnul s’a făcut aceasta şi este minunată întru ochii noştri.
Troparele icoanei
Glas 4. Ὁ ὑψωθεὶς ἐν τῷ Σταυρῷ.
(Cel ce Te-ai înălțat pre Cruce...)
Mângâietoarea credincioșilor, dă-ne* dumnezeiasca mângâiere în suflet* și ne con-
du la Fiul tău,* Hristos Dumnezeu,* apără-ne în primejdie* și ne umple cu harul tău,*
Maica Ziditorului,* cea care mântuirea* celor căzuți în Rai ai dăruit,* Sfântă Fecioară,*
nădejdea creștinilor.
Slavă...
Glas 1. Τοῦ λίθου σφραγισθέντος.
îți cerem.* Ajută’ți norodul biciuit* de boala necredinței, îți strigăm* și cu lacrimi izvo-
Şi acum...
Glas 4. Ὁ ὑψωθεὶς ἐν τῷ Σταυρῷ.
(Cel ce Te-ai înălțat pre Cruce...)
Nu vom tăcea, de Dumnezeu Născătoare,* cei păcătoși a’ți lăuda stăpânirea,* căci
mijlocești la Fiul tău* solind pentru noi.* Cine, din primejdie* în afară de tine,* Maică
a Cuvântului,* pre noi ne izbăvește?* Pentru aceea nu ne depărtăm* nicicum de tine*
în toate nevoile.
Apoi Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulţimea îndurărilor Tale
șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu
31
curăţește-mă. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este puru-
rea. Ţie Unuia am greșit și vicleșug înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptăţești întru
cuvintele Tale și să biruiești când vei judeca Tu. Că, iată, în fărădelegi m’am zămislit
și în păcate m’a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit, cele nearătate și cele
ascunse ale înţelepciunii Tale ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăţi,
spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și
veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce faţa Ta de către păcatele mele și
toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh
drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pre mine de la faţa Ta
și Duhul Tău cel Sfânt nu’L lua de la mine. Dă mie bucuria mântuirii Tale și cu duh
stăpânitor întărește-mă. Învăţa-voi pre cei fără-de-lege căile Tale și cei necinstitori la
Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă din sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii
mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și
gura mea va vesti lauda Ta. Că, de ai fi voit jertfă, aș fi dat; arderi de tot nu vei bine-
voi. Jertfa lui Dumnezeu – duhul zdrobit; inimă zdrobită și smerită Dumnezeu nu va
urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului și zidească-se zidurile Ierusali-
mului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, ridicare și arderi de tot. Atunci vor pune pre
altarul Tău viţei.
Canonul
Peasna Ia
Glas 8. Ὑγρὰν διοδεύσας. (Apa trecând-o...)
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pre noi.
Pre toți necăjiții și pre săraci,* pre întemnițații* în robia celui viclean,* tu, Mângâietoa-
re, îi ajută* și sufletește pre ei mereu mângâie’i.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pre noi.
Pre toți ce icoana ce am primit* de la Vatopedu,* Mănăstirea unde domnești* întru
strălucire, îți sărută,* Mângâietoare, păzește’i de pagube.
Slavă...
Precum a ta turmă ți-ai izbăvit,* o, Mângâietoare,* de pirații necredincioși* şi de pusti-
ire ai scăpat-o,* ne izbăvește pre toți de primejdie.
Şi acum...
Icoana ce’i mângâie pre bolnavi* și „Paramythia”* se numește la Vatoped’,* o, Mângâie-
toare, rânduiește* de vătămare pre toți să ne apere.
Peasna a IIIa
Οὐρανίας ἁψῖδος. (Doamne, Cel ce ai făcut...)
Al tău Fiu, Preacurată,* și Dumnezeu trupul Său* din a Sa iubire de oameni,* fără de
32
patimă,* într’adevăr Și-a luat,* Mângâietoare, și lumii* ce sărută chipul tău* dulce
lăsatu-te-a.
Izgonind pre pirații* ce au voit turma ta* să îți jefuiască, adus-ai* grabnic acesteia,* cu
îndrăzneala ce ai* la al tău Fiu, mângâiere* minunat prin chipul tău* care grăit-a ei.
Slavă...
Ajutor în primejdii* am dobândit chipul tău* cel ce mângâiere aduce* nouă, creștinilor,*
Mângâietoare, căci tu,* a Ziditorului Maică,* săvârșești prin el minuni* fără opreliște.
Şi acum...
Pre cei care sărută,* nădăjduind, al tău chip,* cela ce lucrează minunea* dreptcredin-
cioșilor,* neîncetat să’i ajuți,* Mângâietoare preadulce,* și în via-ță fă-te lor* armă
puternică.
Și îndată aceste tropare:

Păzește-ne*
pre ai tăi robi de ispite, Paramythia,*
căci la tine cei păcătoși mereu îndreptămu-ne*
și dă-ne în suflete mângâiere.
Îndură-te*
de rugătorii tăi, Maică Mângâietoare,*
ne încetează trupescul chin ce cuprinsu-ne-a*
Preotul (Diaconul) zice Ectenia întreită scurtă:

Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, ne rugăm Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).
Preotul (Diaconul): Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bi-
sericii Ortodoxe Române [pentru (Înalt-) Preasfinţitul (Arhi-) Episcopul (şi Mitropolitul)
nostru (N)], pentru sănătatea și mântuirea lui.
Încă ne rugăm pentru poporul român cel binecredincios de pretutindeni, pentru condu-
cătorii ţării noastre, pentru mai-marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hris-
tos armată, pentru sănătatea şi mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, bu-
na-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face Paraclisul) și pen-
tru ca să li se ierte lor toată greșeala cea de voie și cea fără de voie.
Încă ne rugăm pentru frații noștri și pentru toți cucernicii și dreptslăvitorii creștini, pen-
tru sănătatea și mântuirea lor.
33
Ecfonis: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești, și Ție slavă înălțăm: Tatălui și
Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Sedealna
Glas 2. Τὰ ἄνω ζητῶν.
(Cele de sus...)
De milă izvor* ce curge nesecându-se* pre tine te știm* și armă în primejdie,* căci în
taină turma ta* îți păzești de toate ispitele* și o mângâi, Maică, pre ea* mereu izvorând
ei* din icoana ta har.
Peasna a IVa
Εἰσακήκοα, Κύριε. (Am auzit, Doamne...)
Tuturor din icoana ta,* ce „Mângâietoarea” de noi numitu-s’a,* izvorăște mângâierea
ta* și alungă toate întristările.
Împreună cu cetele* binecredincioșilor, și monahii tăi* îți sărută veselindu-se* minu-
natul chip cel din icoana ta.
Slavă...
Pre cei care îți laudă* acoperământul tău și minunile,* în primejdie îi mângâie* și le dă
în taină izbăvire lor.
Şi acum...
În necaz din icoana ta* cea mângâietoare și Mănăstirea ta,* și norodul pretutindenea*
își găsesc, Fecioară, mântuirea lor.
Peasna a Va
Φώτισον ἡμᾶς. (Luminează-ne pre noi...)
Rug nemistuit* și al Legii chivot știmu-te,* neîntinată Maică, de la Proroci,* și masă
sfântă* pre care șezut-a Fiul tău.
Munte, Daniil,* nedăltuit demult văzutu-te-a* și prorocește nouă el ne-a grăit* că tu vei
naște* ca om, negrăit, pre Fiul tău.
Slavă...
Sfeșnic aurit* și toiag cinstit al Domnului* și’nrourată lână te-au cunoscut* demult Pro-
rocii* pre tine cu ochii inimii.
34
Şi acum...
Sufletul bolnav* îți aduc acum rugându-te* ca mijlocind din cer să’l tămăduiești* de
toată boala* cu harul ieșit din icoana ta.
Peasna a VIa
Ἱλάσθητί μοι, Σωτήρ.
(Milostiv fii mie, Mântuitorule...)
De patimi, Doamnă, pre noi* rugămu-te izbăvește-ne,* iar împietrirea din noi* goneș-
te-o cu harul tău* vărsat din icoana ta* cea cu chipul dulce* și adu-ne mângâierea ta.
Fecioară, sfântul tău chip* ce apără Mănăstirea ta* îți sărutăm, căci din el* primim
mângâierea ta;* și toată primejdia* risipește-o tainic,* apărând pre rugătorii tăi.
Slavă...
În tot necazul pre noi* ne mângâie cu icoana ta,* Mângâietoare, căci știi* mulțimea
tristeților,* amarul durerilor* și necazul care* ca o flacără ne mistuie.
Şi acum...
De foame, boală și foc,* de grindină şi primejdie,* de tulburări, cutremur,* ispite și sa-
bie,* de scârbe și pagubă* izbăvește neamul* credincios al ortodocșilor.
Și îndată aceste tropare:

Păzește-ne*
pre ai tăi robi de ispite, Paramythia,*
căci la tine cei păcătoși mereu îndreptămu-ne*
Pururea,*
cu îndrăzneala de Maică Mângâietoare*
pre Cuvântul cel zămislit de tine înduplecă’L*
să ne dea celor întristați mângâiere.
Preotul (Diaconul): Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule, după mare mila Ta…
Condac
Glas 2. Προστασία τῶν Χριστιανῶν.
(Păzitoarea creștinilor...)
Ocrotirea* cea neînfruntată și pavăza,* mijlocirea către Ziditor a creștinilor,* cu ve-
derea să nu ne treci suspinul cel smerit,* ci tu, Maică, spre cei păcătoși* să te îndrepți în
ajutor,* spre cei care rugămu-te:* Vino cu mijlocirea* și caută cu solirea,* apărătoarea
tuturor* ce îți cântă fecioria ta.
35
Preotul (Diaconul): Înțelepciune! Să luăm aminte!
Prochimen, Glas 4.
Pomeni-voi numele tău în tot neamul şi neamul.
Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi plecă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău şi va dori Împă-
ratul frumuseţea ta.
Preotul (Diaconul): Domnului să ne rugăm.

Strana: Doamne, miluiește.
Preotul: Că Sfânt ești, Dumnezeul nostru, și întru Sfinți te odihnești și Ție slavă Îți înăl-
țăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Preotul (Diaconul): Și pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pre
Domnul Dumnezeul nostru să’L rugăm.
Strana: Doamne, miluiește (de 3 ori).
Preotul (Diaconul): Înțelepciune! Drepți să ascultăm Sfânta Evanghelie!
Preotul: Pace tuturor!
Strana: Și duhului tău!
Preotul: Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire.
Strana: Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!
Preotul (Diaconul): Să luăm aminte!
Preotul:
Evanghelia de la Luca (Cap. I, 39-49, 56)

Sculându-se Mariam în zilele acelea, mers-a la munte cu grabă, în cetatea Iudei. Și a
intrat în casa Zahariei și s’a închinat Elisavetei. Și a fost, când a auzit Elisavet închină-
ciunea Mariei, săltat-a pruncul în pântecele ei; și s’a umplut de Duh Sfânt Elisavet, și a
strigat cu glas mare și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul
pântecelui tău. Și de unde mie aceasta, ca să vie Maica Domnului meu la mine? Că, iată,
cum fu glasul închinării tale întru urechile mele, săltat-a pruncul cu bucurie în pântece-
le meu. Și fericită este ceea ce a crezut că va fi săvârșire celor zise ei de la Domnul. Și a zis
Mariam: Mărește, sufletul meu, pre Domnul, si s’a bucurat duhul meu de Dumnezeu,
Mântuitorul meu; că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici
toate neamurile; că mi-a făcut mie mărire Cel puternic și sfânt numele Lui. Şi a rămas
Mariam împreună cu dânsa ca la trei luni, și s’a întors la casa ei.
Slavă...
Tătăl, Fiul, Duhul,* Treime în Unime,* greşalelor mulțimea* și păcatele șterge’mi.
36
Şi acum...
Pentru solirea* Fecioarei, Milostive,* greşalelor mulțimea* şi păcatele șterge’mi.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale
şterge fărădelegile noastre.
Stihira
Glas 6. Ὅλην ἀποθέμενοι.
(Toată nădejdea...)
Maică, rugăciunea mea* cea cu suspine primește’mi,* de necazuri scapă-mă,* dă-
ruiește’mi tainică mângâierea ta,* căci nu pot inima* să’mi păzesc în pace,* iar săgețile
vrăjmașului* oprind ca pavăza,* de duhovnicească rănirea mea* în via-ță izbăvește-mă,*
căci adevărat, în afara ta,* altă mângâiere* nu am, cel ce acum sărutând,* Mângâietoare,
icoana ta* îți cer minunatul har.
Preotul, stând în fața Sfintei Mese (sau diaconul, înaintea icoanei Mântuitorului), zice:
Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moştenirea Ta. Cercetează
lumea Ta cu milă și cu îndurări. Înalță fruntea creștinilor ortodocşi și trimite peste noi
milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de
Dumnezeu și pururea Fecioara Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci;
cu ocrotirile cinstitelor și cereştilor netrupeşti Puteri; pentru rugăciunile cinstitului și
slăvitului Proroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan; ale Sfinţilor, slăviților și întru
tot lăudaţilor Apostoli; ale Sfinţilor și slăviților buni biruitori Mucenici; ale Cuvioşilor
si de Dumnezeu purtătorilor Părinţi ai noştri; ale Sfinţilor și Drepților dumnezeiești
Părinți Ioachim și Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârșim, și pentru ale
tuturor Sfinţilor, rugămu-ne, mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoşii, care ne
rugăm Ţie, și ne miluieşte pe noi.
Strana: Doamne, miluieşte (de 12 ori).

Apoi, preotul rostește ecfonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni...
Strana: Amin.
Peasna a VIIa
Παίδες εβραίων. (Pruncii evreilor...)
Mângâie’mi sufletul în scârbe,* în primejdii și necaz, Mângâietoare,* izvorând ca un
râu* cereasca desfătare* tuturor ce chipul tău* îți sărută cu credință.
Toate cursele țesute* de potrivnicul viclean zădărnicește* și ca pavăză fii* mereu, Mân-
gâietoare,* și a ta casă apără’ți* de ispite și necazuri.
37
Slavă...
Varsă’ți mierea negrăită,* izvorâtă din icoana ta cea dulce,* tuturora ce vin* la tine și’ți
sărută* în întristări amarnice* și primejdii, Maică, chipul.
Şi acum...
Chipul tău dulce sărutându’ți,* mângâierea ta a’ți cere îndrăznit-am,* căci în taină re-
verși* a harului dulceață* precum un râu creștinilor* din icoana’ți minunată.
Peasna a VIIIa
Τὸν Βασιλέα (Pre Împăratul...)
Mângâietoare,* duhovnicește aruncă’ți* mângâierea ta dulce în taină* și îi cercetează*
pre toți ce te sărută.
Din întristare,* amărăciune și scârbe* pre cei care icoana ta dulce* cu credincioșie*
sărută izbăvește’i.
Binecuvântăm pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, Domnul.
Pre Împăratul* și Dumnezeul tău, Maică,* în icoană ținându’L în brațe,* a ta Mănăstire*
de pagubă păzit-ai.
Şi acum...
Cu mângâierea* cea izvorâtă din chipul* zugrăvit și schimbat în icoana* cea mângâie-
toare* îți mângâie norodul.
Peasna a IXa
Κυρίως Θεοτόκον. (Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu...)
La dulcea ta icoană,* Maică, cu credință* ne îndreptăm și îți cerem să’ți verși ca un râu*
dumnezeiasca iubire* nouă în inimă.
Căzând, Mângâietoare,* astăzi la icoana* izvorâtoare de har, bucuroși îți strigăm:* din
întristarea amară* scoate-ne sufletul.
Slavă...
Cumplita dezbinare* care ne pândește* îndepărtează, unindu-ne, Maică, pre toți* sub
ocrotirea ta caldă,* plină de dragoste.
Şi acum...
Cântare aducându’ți* toți, Mângâietoare,* nu încetăm să’ți slăvim ajutorul ce dai* nea-
dormit din icoana* sfântă norodului.
38
Apoi:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pre tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea
fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât
Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pre
Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pre tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te
mărim.
Megalinarii de obște
Glas 8. Τὴν τιμιωτέραν.
(Ceea ce ești mai cinstită…)
Mângâie’ți norodul* cel încercat,* tu, Mângâietoarea* ortodocșilor, și îi dă* harul să
îndure* ispitele vi-e-ții,* ca una care pururi* ajuți pre robii tăi.
Toți dreptslăvitorii* să vă’ndreptați* astăzi la icoana* dătătoare de mângâieri* a Pa-

ramythiei,* cea care ne’ndulcește* amarul cu cinstitul* și sfântul chip al ei.
Laude frumoase să’i împletim* din cântări Fecioarei* ce îi mângâie pre români* cu a sa
dulceață,* venită din icoana* la noi în dar adusă* din Mănăstirea sa.
Maică, îndulcește’i* pre credincioși,* dă-le mângâiere,* izbăvește’i de întristări,* scârbe-

le alungă* și fii ocrotitoarea* de taină și nădejdea* dreptslăvitorilor.
Țara Românească,* pre Patriarh* și pre toți ierarhii* cu soborul cel preoțesc* și pre cre-
dincioșii* ce laude îți cântă* mereu, Mângâietoare,* de rău îi apără.
Varsă’ți mângâierea,* precum un râu* carele nu seacă* niciodată, toți te rugăm,* preste
credincioșii* ce vin, Mângâietoare,* la tine să’ți sărute* cinstitul chip al tău.
Fă-te chezășie și ajutor,* reazem, mângâiere,* întărire în întristări,* sfeșnic care arde*
mereu în întuneric,* lumina aruncându’și,* Maică, românilor.
Robilor tăi dă-ne* tămăduiri,* trupul ne’ntărește,* iară sufletul copleșit* de amărăciu-
ne* ne mângâie în taină* mereu, Mângâietoare,* cu rugăciunea ta.
Scârba și amarul* ce ne-au cuprins* grabnic izgonește* și ne umple de mângâieri,* tu,

Mângâietoarea* norodului ce vine* cu râvnă să’ți sărute* acum icoana ta.
Toată România* să ocrotești,* pașii către Domnul* ca o Maică să ne îndrepți,* casele și

toate* rudeniile de rele* și pagube să aperi* din cer cu harul tău.
Pre ai României* conducători,* pre toți dregătorii,* pre părinții duhovnicești* și pre tot
norodul* român călăuzește’l* de jos, Mângâietoare,* la cer, la Fiul tău.
39
Pre cei care chipul* dumnezeiesc* ce în Mănăstirea* Vatopedu s’a zugrăvit,* Maică, îți
sărută* în via-ță îi păzește* cu harul tău puternic* de toate cursele.
Vezi, Mângâietoare,* cât pătimim* și ne întărește* să răbdăm fără să cârtim* toată în-
tristarea* de sus îngăduită* pre toți să ne aducă* la scumpul Fiu al tău.
Maică, pre Părintele Patriarh,* pre întreg Sinodul,* pre cei care ne cârmuiesc* și pre tot
norodul* ce vine cu credință* icoana să’ți sărute* mereu acoperă’i.
Alte megalinarii
(pentru sfintele mănăstiri și biserici românești din țară sau de peste hotare
unde se află copii ale icoanei Mângâietoarea)1
Pentru Biserica Sfântul Nicolae - Dintr-o zi - București

Lauda Bisericii „Dintr’o zi”,* Maica Celui Care* întru tine S’a zămislit,* dă-ne mângâie-
rea* cerească și la Fiul,* pre Care tu născut-ai,* pre toți îndreaptă-ne.
Astăzi la Biserica „Dintr’o zi”,* praznic plin de slavă* săvârșească cei credincioși* și, ve-
nind la Maica* Preasfântă și Curată,* icoana să’i sărute* cu multă dragoste.
Pururi Bucureștii* să îți păzești* ca să Îl cinstească* totdeauna pre Dumnezeu,* Maică
Preacurată,* în pace, și primită* în ceruri să îi fie* mulțimea rugilor.
Pentru Catedrala Arhiepiscopiei Tomisului - Constanța

(cu hramul Sfinții Petru și Pavel)
Razele luminii* dumnezeiești* tainic preste Tomis* îți aruncă, să’l luminezi,* și străluci-
toare* să’i mângâi pre cei care* cu dor, Mângâietoare,* sărută chipul tău.
Pentru Mănăstirea Ciocanu - Câmpulung Muscel

(cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului)
Pre cei care chipul* în Câmpulung* din Muscel cu râvnă* îți sărută, să’i ocrotești* tai-
nic de ispite* și sufletul le umple* mereu, Mângâietoare,* cu roada Duhului.
Pentru Mănăstirea Piatra Sfântă - jud. Iași

(cu hramul Nașterea Maicii Domnului)
De împresurarea* celui viclean* și meșteșugirea* ce lucrează neîncetat,* obștea de la
Piatra* cea Sfântă îți păzește* mereu, Mângâietoare,* cu îndrăzneala ta.
Pentru Mănăstirea Piatra Craiului - jud. Cluj

(cu hramul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul)
Din icoana dulce* să izvorăști* numai mângâiere,* bucurie și ajutor,* pace și dulceață*
în dar, Mângâietoare,* întregii lumi și obștii* din Piatra Craiului.
1 în ordinea conformă mitropoliilor și episcopiilor din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.
40
Pentru Mănăstirea Lupșa - jud. Alba
(cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci)
Apără’ți de rele* și de necaz,* scârbe, întristare,* săgetarea celui viclean* Mănăstirea
Lupșa,* cea unde se cinstește* cu dor, Mângâietoare,* sfântă icoana ta.
Obștea de la Lupșa să îți păzești* tainic de pirații* nevăzuți ce meșteșugesc* fără înceta-
re,* viclean, Mângâietoare,* să’i fure avuția,* roadele Duhului.
Tu, Mângâietoare,* neîncetat* mângâie’ți soborul* de la Lupșa, unde domnești,* și con-

du’l în taină* la Fiul tău, Cel Care* prin Cruce la vi-a-ță* iarăși adusu-ne-a.
Pentru Mănăstirea Rohía - jud. Maramureș

(cu hramul Adormirea Maicii Domnului)
Dulcea mângâiere* a tuturor* celor de ispite* și necazuri învăluiți,* harul tău îți varsă*
mereu, Mângâietoare,* ca râul, și asupra* Rohíei, obștea ta.
Pentru Biserica Notre-Dame-des-Bois

Sucy-en-Brie, lângă Paris, Franța
(cu hramul Sfântul Martin de Tours)
Flacăra credinței* să nu lăsăm,* Maică, să se stingă* în Apusul întunecat,* unde necre-
dința* domnește, ne ajută,* și mângâie-ne tainic* pre toți cu chipul tău.
Pre dreptcredincioșii* ce la Paris* chipul îți sărută* cu evlavie, ortodox,* tu, Mângâie-
toare,* în dreapta lor credință* mereu îi întărește* și pururi mângâie’i.
Alte megalinarii
în cinstea Mângâietoarei
Pentru Preafericitul Părinte Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Maică, Mângâiere* să’i dăruiești* în a sa lucrare* Patriarhului Daniel* și să’l aperi tainic*
de ceata celor care* Biserica Română* lovesc și tulbură.
Pentru încetarea războiului din Ucraina

Zidul vrăjmășiei,* cel înălțat* între ortodocșii* ce cu arme se războiesc* strașnic în
Ucraina,* dărâmă și adu-le* acum, Mângâietoare,* pacea în suflete.
Pentru cei ce își plâng morții

Sufletele care* se necăjesc,* din pricina morții* celor dragi, să le dăruiești* multă mân-
gâiere* din chipul tău cel dulce* și sfânt, Mângâietoare,* gonind tristețea lor.
41
Sfinte Dumnezeule..., Preasfântă Treime..., Tatăl nostru…
Troparul
Glas 1. Τοῦ λίθου σφραγισθέντος.
La tine în necazuri* căzând, Mângâietoare,* acoperământul cel dulce* și plin de har îți
cerem.* Ajută’ți norodul biciuit* de boala necredinței, îți strigăm,* și cu lacrimi izvorâte
din întristări* icoana ta sărutându’ți* astăzi, cu îndrăzneală te rugăm:* varsă dreptcre-
dincioșilor* care în cântări te laudă* râul minunilor.
Alte tropare
Glas 5. Τόν συνάναρχον Λόγον.
( Pre Cuvântul…)
Pentru Biserica Sfântul Nicolae - Dintr-o zi - București

Cu al tău har de maică* mereu Biserica* „cea dintr-o zi” ocroteşte’ţi,* cu credincioșii ce
vin* în aceasta să’ţi sărute cu evlavie* chipul cel dulce şi frumos* dătător de mângâieri,*
Fecioară Mângâietoare,* și asemenea ocroteşte’ţi* a Bucureștilor cetate mereu.
Pentru Catedrala Arhiepiscopiei Tomisului - Constanța

(cu hramul Sfinții Petru și Pavel)
A Constanței cetate* cu credincioșii ei* ce îți sărută icoana,* Mângâietoare, cu dor*
totdeauna ocrotește’ți și acoperă.* Toate săgețile ce vin* aruncate de vrăjmaș* asupra ei
izgonește* și o umple cu mângâierea* dumnezeiască ce’i alină pre toți.
Pentru Mănăstirea Ciocanu - Câmpulung Muscel

(cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului)
Câmpulung și Muscelul* întreg, ca pavăza* de nevăzuții potrivnici* și de vrăjmașii
văzuți* să’ți păzești, Mângâietoare, cu icoana ta,* care cu dor dumnezeiesc* se cinstește
în cântări* de obștea de la Ciocanu,* cea pre care cu îndrăzneală,* neadormit, să o
păzești te rugăm.
Pentru Mănăstirea Piatra Sfântă - jud. Iași

(cu hramul Nașterea Maicii Domnului)
Cu lumina ce iese* spre toți din chipul tău,* neîncetat luminează* și încălzește mereu*
Mănăstirea Piatra Sfântă și spre Fiul tău,* Care din ceruri când Îl rogi* te ascultă bu-
curos,* îndreapt’o, Mângâietoare,* îngrijindu-te de aceasta* și mijlocind la Dumnezeu
pentru ea.
Pentru Mănăstirea Piatra Craiului - jud. Cluj

(cu hramul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul)
Mângâiere în obștea* din Piatra Craiului,* Mângâietoare Fecioară,* întotdeauna să dai,*
42
ca izvorul ce nu seacă, din icoana ta.* Pururi acoper’o pre ea* de vrăjmașii nevăzuți,*
condu-o spre mântuire* și în taină de grijă poartă’i,* cu îndrăzneala ta la bunul tău Fiu.
Pentru Mănăstirea Lupșa - jud Alba

(cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci)
Mănăstirea ta Lupșa* cu tot soborul ei,* Mângâietoare, păzește’ți* de nevăzuții vrăj-
mași* și pre frați povățuiește’i către Fiul tău* teferi, ca una care ai* îndrăzneală să’i ajuți*
pre cei ce ție icoana* îți sărută cu umilință* și ocrotirea ta de Maică îți cer.
Pentru Mănăstirea Rohía - jud. Maramureș

(cu hramul Adormirea Maicii Domnului)
Credincioșilor care* cinstesc icoana ta,* „Mângâietoare” numită,* și o sărută pre ea* la
Rohía, preacinstită Mănăstirea ta,* dă-le în suflet din belșug* mângâieri duhovnicești,*
ca una care în ceruri,* de la Fiul tău îndrăzneală* să îi alini pre necăjiți ai primit.
Pentru Biserica Notre-Dame-des-Bois

Sucy-en-Brie, lângă Paris, Franța
(cu hramul Sfântul Martin de Tours)
Credincioșilor care* cinstesc icoana ta* ce în Paris se găsește,* întotdeauna le dă* mân-
gâiere, ca o Maică îngrijindu-te* tainic de ei și îi condu* spre Hristos nevătămați,* pre
calea cea necăjită,* și’n credință îi întărește,* neclătinați să se arate mereu.
Alte tropare
Glas 5. Τόν συνάναρχον Λόγον.
( Pre Cuvântul…)
Pentru Preafericitul Părinte Daniel,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
În lucrarea sa tainic* mereu acoperă’l* pre Daniel Patriarhul* și sufletescul păstor* al
Bisericii Române și pricepere* dă’i să’i conducă la Hristos* pre români nevătămați* cu
cârja sa păstorească,* minunată Mângâietoare* a tuturor ce ajutorul îți cer.
Cercetează’l în taină* mereu cu harul tău,* mângâietoare preadulce,*pre Patriarhul Da-

niel,* ca românilor cuvântul Evangheliei* plin de putere și de har* să grăiască și pre ei*
la Fiul tău să’i conducă,* iar Biserica Ortodoxă* să se slăvească pre pământ și în cer.
Pentru încetarea războiului din Ucraina

Mângâierea ta dulce* adu norodului* mult biciuit de războiul* ucigător și cumplit* din
Ucraina și degrabă, cu solirea ta,* ura și vrajba dintre frați* încetează, dăruind* unirea
și împăcarea,* minunată Mângâietoare,* căci câte ceri îți împlinește Hristos.
43
Pentru cei bolnavi și neputincioși
(la praznicul Izvorului Tămăduirii)
Cei bolnavi, cu credință,* smerit, lăsați-vă* Mângâietoarei Fecioare* tot ce pre suflet
aveți,* căci aceasta dăruiește credincioșilor* har, vindecare, ajutor,* ocrotire de vrăj-
mași,* tărie și sănătate* prin izvorul tămăduirii* ce’i copleșește pre sărmani în nevoi.
Pentru cei ce își plâng morții

Mângâiere și pace* în casa morților,* Mângâietoare, adu-le,* căci de ajuns pătimesc,*
bucurie și nădejde dăruindu-le.* Harul trimite’ți preste ei,* cercetează’i, nu’i lăsa* în
mrejele deznădejdii,* ci înalță’i duhovnicește* la Cel din morți pentru noi toți înviat.
Preotul (sau diaconul) zice Ectenia întreită:

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, ne rugăm Ție, auzi-ne și ne miluiește.
Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, ieratrea, bu-
na-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N) și pentru ca să li se ierte lor toată greșea-
la cea de voie și cea fără de voie.
Încă ne rugăm pentru ca să se păzească sfânt locașul acesta, țara aceasta, orașul acesta și
toate mănăstirile, orașele și satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de
sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră și de războiul cel dintre noi; și pentru ca
milostiv, blând și lesne iertător să ne fie nouă bunul și iubitorul de oameni Dumnezeul
nostru, să îndepărteze și să împrăștie toată mânia care se pornește asupra noastră, să ne
izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, și să ne milu-
iască pe noi.
Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor
pământului și a celor ce sunt pe mare, departe, și, milostive Stăpâne, milostiv fii nouă
față de păcatele noastre, și ne miluiește pe noi. Că milostiv și iubitor de oameni Dum
nezeu ești și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în
vecii vecilor.
Strana: Amin.
Apoi preotul face apolisul mic, fără însă a zice: Pentru rugăciunile…
44
În timp ce credincioșii se închină la
icoana Maicii Domnului, se cântă:
Stihira
Glas 2. Ὅτε ἐκ τοῦ ξύλου.
(Când pre lemn...)
Astăzi* la icoana de minuni* cu adevărat făcătoare* îngenunchind, să’i strigăm:* var-
să’ți îndurările* și’n scârbe mângâie’i* pre cei care minunile* îți văd, lăudându’ți* toată
mângâierea ta* dulce și tainică,* Doamnă, ce grăit-ai odată* celor din primejdie,* astfel*
a ta ocrotire arătându-le.
Apoi, pe acelaşi glas:

Δέσποινα, πρόσδεξαι.
(Stăpână, primește...)
Doamnă, primeşte-le* rugăciunile robilor* ce’ţi strigă să’i păzeşti* de necaz şi de toate
nevoile.
Τὴν πᾶσαν ἐλπίδα μου.
(Toată nădejdea mea...)
În tine nădejdea mea* îmi pun, Maica Domnului,* tu să mă păzeşti* sub preasfânt aco-
perământul tău.
Glas 1. Τῇ πρεσβείᾳ Κύριε.
(Pentru solirile...)
Cu solirea tuturor* Sfinților Tăi, Doamne,* și a Maicii Tale,* ne dăruiește pacea Ta* ca
un singur Îndurat* și ne miluiește.
Apoi preotul încheie zicând:

Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne și ne
mântuiește pre noi.
Amin.
Distih
dodecasilabic cu cezura pe silaba a 5-a:
Mângâie’i, din cer,* pre cei ce paraclisul îți fac pre pământ* cu dor, Mângâietoare.
45
Adaos de tropare, sedelne și condace
Tropare.
Glas 1. Τοὺς τρεῖς μεγίστους. (Pre acești trei luminători preamari…)
Icoana sfântă a Maicii* și Născătoarei Cuvântului,* a Mângâietoarei Fecioare,* ce ne
păzește cu harul ei,* cu vrednicie, cuvios, e cinstită* și mult lăudată* în minunata Lavră
a Vatopedului.* Cu toții către dânsa* să ne îndreptăm cu evlavie,* Paramythia, strigân-
du’i,* de primejdii izbăvește-ne,* mângâie’n ispite, necazuri și boli* pre tot omul care te
laudă* și’ntoarce la credință* pre toți vrăjmașii ortodocșilor.
Pre cea în care Stăpânul* cel făr’de trup întrupatu-S’a,* pre Mângâietoarea cea dulce,*
pre Maica Domnului, pururea* să o cinstim, și sărutându’i icoana,* mulțumiri din su-
flet* să îi aducem vrednic, căci izbăvitu-și-a* preamarea’i Mănăstire* de’nfricoșătoarea
primejdie,* când zugrăvită vorbit-a* precum viii lui Ghenadie,* Starețul de-atunci, ară-
tând minunat* că pirații răi adunatu-s’au* în jurul Lavrei sale,* spre pustiirea Vatope-
dului.
Tropare/ Sedelne. Glas 5. Τόν συνάναρχον Λόγον. (Pre Cuvântul…)

De pirați izbăvindu’ți* demult soborul tău* din Vatopedu, aievea* ți-ai arătat minunat,*
ca o Maică iubitoare, ocrotirea ta* pentru toți care se găsesc* în primejdii și nu au* pre
nimeni să îi ajute,* minunată Mângâietoare* ce prin icoana ta ne mângâi pre toți.
Pre cei care’ți sărută* cu lacrimi chipul tău* dumnezeiesc îi păzește* de nevăzuții pi-
rați,* cum păzit-ai Mănăstirea Vatopedului* când lui Ghenadie i-ai spus* că pirații au
venit* cu gândul să’ți pustiască* a ta Lavră, Paramythia,* Mângâietoarea slujitorilor tăi.
La icoana ta dulce,* din toate părțile* ne îndreptăm cu credință* și închinându-ne toți,*

așteptăm, Mângâietoare, mângâierea ta.* Știm că Îl rogi neîncetat* pentru noi cei păcă-
toși* pre Fiul tău ca o Maică,* iar Acesta îți împlinește* întotdeauna rugăciunea de foc.
De pirați Mănăstirea* voind să’și apere,* Mângâietoarea cea dulce* a glăsuit minunat*
către Starețul cel sfânt al Vatopedului* și prin icoana cea cu har* arătat-a tuturor* că’i
poartă mereu de grijă,* ca o Maică neadormită* ce rugăciunile ascultă din cer.
În necazuri și scârbe* mereu ne mângâie, în deznădejde nădejde* nebiruită ne dă,* în

strâmtoare și primejdii ocrotește-ne,*tainic alături fii de noi,* păcătoșii tăi copii* ce la-
ude îți aducem,* iar icoana mângâietoare,* Paramythia, evlavios îți cinstim.
La frumoasa icoană* a Maicii Domnului,* Mângâietoarea cea dulce,* să alergăm în ne-

caz,* cu credință închinându-ne acesteia.* Tainic să’i cerem îndrăznind* mângâierea
cea de sus* şi pacea, şi bucuria* tuturora să dăruiască,* și întristarea să alunge din noi.
46
Din icoana’ți cea sfântă* vorbind Părintelui* și Cuviosului Stareț,* ți-ai izbăvit de pirați*
minunat, Mângâietoare, Mănăstirea ta,* căci ca o Maică te’ngrijești* de cei care îți slu-
jesc* din suflet și’n curăție,* ajutându’i în nevoințe* să împlinească înțeleptele legi.
Din icoana cea sfântă* grăind, scăpatu-ți-ai* de pustiirea pre care* îngăduise Hristos*
cu dreptate Mănăstirea Vatopedului,* și când Acesta te-a oprit* să vorbești, ai stăruit* ca
poarta să nu deschidă* și minunea pecetluit-ai,* căci mai apoi voi ați rămas nemișcați.
Vrând să scapi Vatopedul,* Fecioară, de pirați,* Mângâietoare preadulce,* tu într’un

chip minunat* din icoană i-ai grăit cârmuitorului,* calea scăpării arătând,* de aceea te
cinstim* slăvindu-te cu credință* și cerându’ți în rugăciune* la al tău Fiu să mijlocești
pentru noi.
Când pirații venit-au,* la chip schimbatu-te-ai* și de primejdie, Maică* Mângâietoare,

degrab’* izbăvitu-ți-ai copiii, arătându-le* chipul scăpării, minunat,* din icoana ta vor-
bind* egumenului, Fecioară,* și Părinților care ție* nu cum se cade îți slujeau pre atunci.
Când vrăjmașii venit-au* spre Mănăstirea ta,* Preacuviosului Stareț* din al tău chip
i-ai grăit,* izbăvind’o ca o Maică de pieirea ei.* Dulcea icoană din pridvor* de îndată s’a
schimbat,* lăsându-ne mărturie* că din ceruri întotdeauna* îi mântuiești pre ai tăi fii
de vrăjmași.
Mângâiere adus-ai* vestind Părinților* din Vatopedu, Fecioară,* că în primejdie sunt*

când pirații pre furiș încercuitu-i-au.* Porțile Sfintei Mănăstiri* zăvorâte au lăsat,* de
glasul tău cel preadulce* ascultând, binecuvântată* între femei și lăudată în veci.
Zăvorâte lăsat-au* Părinții porțile* când Mănăstirea ta Sfântă* încercuită a fost* de pi-
rați, căci tu primejdia vestitu-le-ai* și din icoană ai prins glas* omenesc, și deslușit*
acestora izbăvirea* arătatu-le-ai ca o Maică* de la pieire izbăvindu’i pre ei.
Mântuitu-ți-ai turma,* vădind primejdia* cu al tău glas din icoana* ce a vorbit minu-
nat,* mângâindu’i pre Părinții Vatopedului.* Grija de Maică pentru ei* arătatu-ți-ai din
nou,* Fecioară Mângâietoare,* și lăsatu-ne-ai mărturie* că totdeauna ești aproape de ei.
Proestosului, Doamnă,* și turmei oilor* cuvântătoare, cu glasul* cel din icoană ieșit*
arătatu-le-ai primejdia gătită lor* și de pieire i-ai scăpat,* îndrăznind la Fiul tău* să’i
aperi pre cei ce ție* cu credință în Vatopedu,* în al tău tron, se osteneau și slujeau.
De pirați Mănăstirea* demult scăpatu-ți-ai,* când din icoană vorbit-ai,* Mângâietoare,

vădit,* prin minune, Cuviosului Ghenadie.* Turma de oi și Lavra ta* încolțite de vrăj-
mași* păzit-ai nevătămate,* arătându-te milostivă* ocrotitoare a Soborului tău.
47
Când a lupilor haită* înconjuratu-ți-a* ca să îți sfâșie turma* cuvântătoare de oi,* de
pieire pre acestea izbăvitu-le-ai.* Pentru aceea te cinstim,* căci mereu ne ocrotești* în
taină, Mângâetoare,* pretutindeni din Vatopedu* împrăștiindu’ți strălucirea ce ai.
Condac. Glas 8. Τῇ Ὑπερμάχῳ. (Apărătoare Doamnă…)

Mângâietoarea minunată a creștinilor* şi în ispite izbăvirea necăjiților,* Născătoarea
Ziditorului cea fecioară,* totdeauna cu căldura ta îi mângâie* pre cei care ţie strigă cu
osârdie* şi smerenie:* Maică Sfântă, ajută-ne.
Alte distihuri:
Mângâiere dă’i,* Mângâietoare Maică,
celui ce ți-a scris* paraclisul și slujba.
Pre toți cei care* slujba ta să îți scriem
mult ne-au ajutat* cu harul tău să’i mângâi.
48
PODOBIILE ȘI IRMOASELE PARTITURILOR
ÎMPREUNĂ CU IZVOARELE LOR
SLUJBA PROPRIU-ZISĂ
Tropare – 6 melosuri irmologice (2 grabnice și 4 pe larg)

1. Glas 1.Τοῦ λίθου σφραγισθέντος. (Piatra fiind pecetluită...) grabnic (Pr. Teodosie Neoschitiotul) și pe larg (Pr.
Teofan Vatopedinul și melosul vechi – manuscrisul ΕΒΕ-ΜΠΤ 704 [Vechea Papadichie]).
2. Glas 5. Τὸν συνάναρχον Λόγον. (Pre Cuvântul...) grabnic (varianta lui Ioan Protopsaltul din Anastasimatar
și cea a corului Nectarie Protopsaltul) și pe larg (varianta de astăzi din Ke - practic e varianta din Apanthisma,
însă cu masive corecturi la grafie și varianta veche din Pa care se găsește așa și în Doxastarul Vatopedin, dar și la
Matei Vatopedinul).
Sedelne - 6 melosuri irmologice (grabnice)

1. Glas 1. Τὸν τάφον σου Σωτήρ. (Mormântul Tău Mântuitorule…) grabnic (Anastasimatarul lui Ioan
Protopsaltul și corul Nectarie Protopsaltul).
2. Glas 1.Τοῦ λίθου σφραγισθέντος. (Piatra fiind pecetluită...) grabnic (Pr. Teodosie Neoschitiotul).
3. Glas 4. Ταχὺ προκατάλαβε. (Degrab ne întâmpină pre noi…) grabnic (varianta clasică - Pr. Damaschin Neos-
chitiotul și corul Nectarie Protopsaltul etc.).
4. Glas 3. Τὴν ὡραιότητα. (De frumusețea…) grabnic (varianta clasică) și pe larg (Ioan Protopsaltul).
5. Glas 4. Κατεπλάγη Ἰωσήφ. (Spăimântatu-s’a Iosif…) grabnic (varianta clasică aghiorită – pr. Damaschin Ne-
coschitiotul).
6. Glas 5. Τὸν συνάναρχον Λόγον. (Pre Cuvântul...) grabnic (varianta lui Ioan Protopsaltul din Anastasimatar
și a corului Nectarie Protopsaltul).
Condace – 2 melosuri irmologice (grabnice)

1. Glas 3. Τὴν ὡραιότητα. (De frumusețea…) grabnic (varianta clasică aghiorită).
2. Glas 8. Τῇ ὑπερμάχῳ. (Apărătoarei Doamne...) grabnic (varianta clasică din colecția părintelui Hrisostom de
la Chilia Sf. Ioan Teologul).
Stihiri – 9 melosuri irmologice (5 grabnice și 4 pe larg)

1. Glas 1. Τῶν οὐρανίων ταγμάτων. (Ceea ce ești bucuria...). grabnic (tradiția orală aghiorită, corul Nectarie
Protopsaltul și alții). și pe larg (Ioan Protopsaltul și tradiția aghiorită).
2. Glas 2. Οἶκος τοῦ Ἐφραθᾶ. (Casa Efratului…). grabnic (după corul Nectarie Protopsaltul și Ioan Protopsal-
tul).
3. Glas 2. Ὅτε ἐκ τοῦ ξύλου. (Când de pre lemn…) grabnic (corul Nectarie Protopsaltul) și pe larg (Ioan Proto-
psaltul).
4. Glas 5. Χαίροις ἀσκητικῶν. (Bucură-te cămara...). grabnic (corul Nectarie Protopsaltul) și pe larg (Ioan Proto-
psaltul și Apanthisma).
5. Glas 8. Ὢ τοῦ παραδόξου θαύματος. (O, preaslăvită minune…). grabnic (Pr. Damaschin și Teodosie
49
Neoschitioții) și pe larg (Ioan Protopsaltul + varianta clasică aghiorită).
Exapostilarii - 1 vechi melos irmologic (grabnic)

1. Glas 2. Γυναίκες ακουτίσθητε. (Femei auziți…). varianta clasică (Ioan Protopsaltul).
Megalinarie la Sfânta Liturghie - 1 melos irmologic (grabnic)

1. Glasul 2. Τὴν τιμιωτέραν. (Ceea ce ești mai cinstită…) grabnic (melosul clasic aghiorit).
Canoane
Canonul 1 de la utrenie - Glas 4
După catavasiile Canonului Bunevestiri întocmit de Sfântul Ioan Damaschin († 754). Melosurile sunt tran-
scrise după cele din tradiția orală aghiorită vatopedină care sunt întocmai și cu cele grigoriate sau simonopetrite
(din Irmologhionul Simonopetrit al părintelui Grigorie).
1. Ἀνοίξω τὸ στόμα μου (Deschide-voi gura mea…).
3. Τοὺς σοὺς ὑμνολόγους (Pre ai tăi cântăreți…).
4. Ὁ καθήμενος ἐν δόξῃ (Cel Ce șade întru slavă...).
5. Ἐξέστη τὰ σύμπαντα (Spăimântatu-s’au toate...).
6. Τὴν θείαν ταύτην (Înțelepții lui Dumnezeu…).
7. Οὐκ ἐλάτρευσαν (N-au slujit făpturii…).
8. Παῖδας εὐαγεῖς (Pre tinerii cei binecredincioși…).
9. Ἅπας γηγενής (Tot neamul pământesc…).
Canonul 2 de la utrenie - Glas 8.

Melosuri clasice din tradiția orală aghiorită.
1. Ὑγρὰν διοδεύσας (Apa trecându-o…).
3. Οὐρανίας ἁψῖδος (Cel ce bolta cerească…).
4. Εἰσακήκοα Κύριε (Auzit-am Doamne…).
5. Φώτισον ἡμᾶς (Luminează-ne pre noi…).
6. Τὴν δέησιν (Rugăciunea mea…).
7. Οἱ ἐκ τῆς Ἰουδαίας (Cei ce au mers din Iudeea…).
8. Τὸν Βασιλέα, τῶν οὐρανῶν (Pre Împăratul ceresc…).
9. Κυρίως Θεοτόκον (Fecioară Preacurată…).
Catavasii - Glas 3
Catavasiile Întâmpinării Domnului pe larg sunt cele de la Macarie Ieromonahul iar cele grabnice sunt după
Petru Vyzantie. Melosurile lor în limba română nu coincid perfect cu cele din greacă pentru că am folosit textul
clasic românesc, cel prozaic, în lipsa unor variante pe metrică. Cei interesați să știe cum sună melosurile gre-
cești le pot găsi în cartea Canoane pe cele 8 glasuri la Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași (ed. Doxologia, 2022)
pentru că acolo textul canoanelor la glasul 3 a fost întocmit ritmotonic de la bun început și, firește, melosurile
troparelor acestui canon sunt întocmai ca cele din greacă.
1. Χέρσον ἀβυσσοτόκον πέδον ἥλιος. (Pământul cel roditor de adâncime...)
3. Τὸ στερέωμα. (Întărirea...)
4. Ἐκάλυψεν οὐρανούς. (Acoperit-a cerurile...)
5. Ὡς εἶδεν Ἡσαΐας συμβολικῶς. (Dacă a văzut Isaia cu închipuire...)
6. Ἐβόησέ σοι, ἰδὼν ὁ Πρέσβυς. (Strigat-a fie bătrânul, văzând...)
7. Σὲ τὸν ἐν πυρὶ δροσίσαντα. (Pre tine Cel Ce ai răcorit...)
8. Ἀστέκτῳ πυρὶ ἑνωθέντες. (Cu focul cel nesuferit împreunându-se...)
9. Ἐν νόμῳ, σκιᾷ καὶ γράμματι. (În lege, în umbră şi în Scriptură...)
50
Megalinarie la Dumnezeiasca Liturghie - 1 melos irmologic (grabnic)
1. Glasul al 2-lea. Τὴν τιμιωτέραν. (Ceea ce ești mai cinstită…) grabnic (melosul clasic aghiorit).
SLUJBA PARACLISULUI
Tropare:
Glas 1. Τῇ πρεσβείᾳ Κύριε (Pentru solirile...). Stihiră- Ioan Protopsaltul.
Glas 1.Τοῦ λίθου σφραγισθέντος. (Piatra fiind pecetluită...) Tropar- Pr. Teodosie Neoschitiotul.
Glas 2. Ὅτε ἐκ τοῦ ξύλου (Când de pre lemn…). Stihiră-grabnic corul Nectarie Protopsaltul, dar cu baza schim-
bată, de la pa, așa cum cântă Pr. Teodosie Neoschitiotul.
Glas 2. Δέσποινα, πρόσδεξαι (Stăpână primește...). Tropar tradiția orală aghiorită (Sf. M. M. Vatopedu).
Glas 2. Τὴν πᾶσαν ἐλπίδα μου (Toată nădejdea mea...). Tropar tradiția orală aghiorită (Sf. M. M. Vatopedu).
Glas 2. Τὰ ἄνω ζητῶν. (Cele de sus...) Sedealnă - Corul Nectarie Protopsaltul.
Glas 2. Προστασία τῶν χριστιανῶν (Apărătoarea creștinilor…). Condac -tradiția orală aghiorită (Sf. M. M. Va-
topedu).
Glas 4. Ὁ ὑψωθεὶς ἐν τῷ σταυρῷ (Cel Ce Te-ai înălțat pre Cruce…). Tropar propriu-zis - tradiția orală și corul
Nectarie Protopsaltul.
Glas 6. Ὅλην ἀποθέμενοι (Toată nădejdea…). Stihiră - corul Nectarie Protopsaltul.
Canon. Glas 8.
Melosuri clasice din tradiția orală aghiorită.
1. Ὑγρὰν διοδεύσας (Apa trecându-o…).
3. Οὐρανίας ἁψῖδος (Cel ce bolta cerească…).
4. Εἰσακήκοα Κύριε (Auzit-am Doamne…).
5. Φώτισον ἡμᾶς (Luminează-ne pre noi…).
6. Ἱλάσθητί μοι, Σωτήρ. (Milostiv fii mie, Mântuitorule...)
7. Παίδες εβραίων. (Pruncii evreilor...)
8. Τὸν Βασιλέα, τῶν οὐρανῶν (Pre Împăratul ceresc…).
9. Κυρίως Θεοτόκον (Fecioară Preacurată…).
Megalinarii
Glas 8. Τὴν τιμιωτέραν (Ceea ce ești mai cinstită…). melosurile încetățenite de la corul Nectarie Protopsaltul (3
melosuri mai mult sau mai puțin diferite).
51
ACATISTUL
care se numește
24 DE ICOASE
către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
cea numită P a r a m y t h i a
adică «Mângâietoarea»
alcătuite în Sfântul Munte de Părintele

Gherasim Monahul Micraghiannanitul,
Imnograful Bisericii celei Mari a lui Hristos

Preotul deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru…
Strana: Amin.
Apoi se rostesc Rugăciunile începătoare și
Troparele de umilință:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un

răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluieș-
te-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte,
nici nu pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum, ca un Milostiv, și ne izbăvește pe
noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți –
lucrul mâinilor Tale, și numele Tău chemăm.
Și acum...
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu
pierim noi, cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu ești
mântuirea neamului creștinesc.
Simbolul Credinței
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al
tuturor celor văzute și nevăzute.
Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a
născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dum-
nezeu adevărat, născut, iar nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a
53
întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat.
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împre-
ună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să vie.
Amin.
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru!
Psalmul 142 (vezi mai sus la pagina 30)
Slavă..., Și acum...,
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori)
Și îndată strana cântă, pe Glasul 1.

Dumnezeu este Domnul şi S’a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele
Domnului (de trei ori).
Troparul icoanei
Glas 1. Τοῦ λίθου σφραγισθέντος. (Piatra fiind pecetluită...)
râte din întristări* icoana ta sărutându’ți* astăzi, cu îndrăzneală te rugăm:* varsă drept-
Apoi Psalmul 50
(vezi mai sus la pagina 31)
Condac.
Glas 8. Apărătoarei Doamne.
La apărarea ta cea tare îndreptându-ne, Mângâietoare, Maica Domnului Puterilor,
54
dintru toată vătămarea scăpăm degrabă; ci izvor nedeșertat fiind al milelor, mângâiere
în necazuri dăruiește-ne, să’ți strigăm, cântând:
Bucură-te, mângâietoarea credincioșilor.
Icoasele
1. Îngerii’n cele’nalte cântă fără’ncetare, Fecioară, negrăita ta slavă (de 3 ori); iar pe
pământ noi, cei pământești, la Icoana ta sfântă căzând, mângâiere dumnezeiască luăm,
strigând:
Bucură-te, prin carea Dumnezeu S’a arătat;
bucură-te, prin carea stricăciunea s’a gonit.
Bucură-te, a îngerilor netăcută cântare;
bucură-te, al oamenilor neclintitule sprijin.
Bucură-te, ne’nțeleasă înălțime de nespuse bunătăți;
bucură-te, neajunsă adâncime de’nfricoșate minuni.
Bucură-te, că dai dumnezeiască mângâiere;
bucură-te, că alungi cumplita tâlhărire.
Bucură-te, izvor de bogată bunătate;
bucură-te, zori ai strălucirii celei de sus.
Bucură-te, prin carea vrăjmașii se’ndepărtează;
bucură-te, prin carea credincioșii se luminează;
2. Privirea cea senină a sfintei feței tale, cea plină de veselie, Fiică, întru Icoana ta
cinstită, mângâie cu bunătatea ta pe cei ce te cântă, Stăpână, și Fiului tău strigă:
Aliluia.
3. Fala Vatopedului, a ta mânăstire din Athos îți ține sfânta Icoană, pe care și „Mân-
gâietoarea” o numește, și ia dintr-însa har îmbelșugat, de-Dumnezeu-Născătoare Prea-
lăudată, și’ți strigă cu bucurie:
Bucură-te, a Athosului păzitoarea;
bucură-te, a obștii noastre mângâierea.
Bucură-te, ceea ce în chip minunat nouă ne-ai grăit;
bucură-te, ceea ce de cerească bucurie ne-ai umplut.
Bucură-te, zidule nesfărâmat al turmei tale bine-cinstitoare;
bucură-te, sabie cu două tăișuri împotriva vrăjmașului de-rău-voitor.
Bucură-te, că arăți spre noi multă milostivire;
bucură-te, că izbăvești din primejdii negândite.
55
Bucură-te, ceea ce glas către noi minunat ai îndreptat;
bucură-te, ceea ce stricăciune vrăjmașilor ai pricinuit.
Bucură-te, izvor de daruri purtătoare de viață;
bucură-te, nădejde a credincioșilor care ție îți strigă;
4. Gura ta deschizând-o în Icoana ta sfântă, grăit-ai mântuire minunată Egumenului

Mânăstirii, ca o fântână a milei dumnezeiești, Preanevinovată; pentru aceasta te cântau
pe tine și Fiului tău strigau:
Aliluia.
5. Dintr-ale tale buze curge a mântuirii dulceață, Fecioară Mângâietoare; și-aceasta

o arată lămurit căutătura înfățișată în Icoana dumnezeieștii tale fețe, care îi minunează
pe cei ce strigă:
Bucură-te, a oamenilor mângâierea;
bucură-te, a tuturor mântuirea.
Bucură-te, ceea ce pe Dumnezeu fără sămânță L-ai născut;
bucură-te, ceea ce celor muritori Edenul iarăși l-ai deschis.
Bucură-te, minune preaminunată, toată mintea întrecând;
bucură-te, căruță cu multe nume a Celui ce ne-a zidit.
Bucură-te, că depărtezi taberele vrăjmășești;
bucură-te, că veselești cetele monahicești.
Bucură-te, al lui Hristos carule în chip de foc;
bucură-te, ceea ce a vrăjmașilor năvală o gonești.
Bucură-te, a noastră minunată păzitoare;
bucură-te, dăruirea a toată bunătatea;
6. De vifor izbăvită și de amara robie, vestită Mânăstirea ta, Fecioară, glasuri de mul-
țumire a ridicat spre tine; iară cinstită și sfântă Icoana ta numindu-o „Mângâietoarea”,
cu bucuria a cântat Mântuitorului:
Aliluia.
7. Starea chipului tău dumnezeiesc, Fecioară, cea’nchipuită după a ta cercetare în-

tru Icoana ta cinstită, mângâie și desfătează totdeauna pe cei ce cu credință vin la tine,
de-Dumnezeu-Născătoare, și strigă:
Bucură-te, a îngerilor veselia;
bucură-te, a bolnavilor mângâierea.
56
Bucură-te, plinirea graiurilor întunecate de odinioară;
bucură-te, izbăvirea din blestemul cel de demult.
Bucură-te, că minunat ai făcut chipul tău sfânt;
bucură-te, că biruit-ai sprânceana barbarilor.
Bucură-te, a Vatopedului adevărata veselie;
bucură-te, și-a obștii noastre necurmată bucurie.
Bucură-te, ceea ce ne-ai scăpat dintru blestem;
bucură-te, ceea ce ai surpat hoardele vrăjmașe.
Bucură-te, a vieții veșnice Pricina;
bucură-te, a tuturor sfinților Sfânta;
8. Minunat s-a slăvit Icoana ta cea sfântă, Fecioară-Maică Mângâietoare; iară cea
nou-zugrăvită de aicea har izvorăște pururea-curgător, pe toți ridicându-i să te laude
pururea și să strige:
Aliluia.
9. Glasul tău vindecare s-a arătat, Prealăudată Mângâietoare, pe care din a ta Icoană ni
l-ai făcut auzit nouă, rugătorilor tăi; pentru aceasta, veselindu-ne de apărarea ta, strigăm:
Bucură-te, cântarea cântărilor;
bucură-te, minunea minunilor.
Bucură-te, cea de ceata Prorocească mai dinainte văzută;
bucură-te, cea pe care o slăvește Treimea cea deoființă;
Bucură-te, casa sfințeniei bunăvoirii dumnezeiești;
bucură-te, frumusețe mult-cântată a ne’nceputei Frumuseți.
Bucură-te, că țâșnești veselie sufletească;
bucură-te, că seci curgerea patimilor toată.
Bucură-te, a bucuriei nesfârșite comoara;
bucură-te, a drept-cinstitorilor cununa.
Bucură-te, al lumii neînviforate limanule;
bucură-te, grădină prea’nmiresmată a Cuvântului;
10. Vestitori făcându-se ai minunilor tale celor multe, Mângâietoare de-Dumne-

zeu-Născătoare, Icoana ta nou-zugrăvită au adus-o cei ce cu evlavie te laudă; la care
adunându-ne, Fiului tău strigăm:
Aliluia.
57
11. Izbăvire veșnică prin nașterea ta fără de sămânță a aflat firea, Fecioară; iar acum
mângâiere multă din sfânta ta Icoană luând, după datorie te cântăm pe tine și îți strigăm
acestea:
Bucură-te, mântuirea lumii;

bucură-te, dăruirea darurilor.
Bucură-te, a firii celei stricate iarăși-plăsmuirea;
bucură-te, a celor căzuți dumnezeiască iarăși-chemare.
Bucură-te, rug nears al focului începător de viață;
bucură-te, năstrapă ce pe Hristos încăput-ai ca pe-o mană.
Bucură-te, că izbăvire de greșale dăruiești;
bucură-te, că de întinăciunile sufletești curățești.
Bucură-te, clește al cărbunelui nematerialnic;
bucură-te, a tot binele nouă dăruitoare.
Bucură-te, ceea ce pe Hristos ni-L faci îndurat;
bucură-te, ceea ce Lui ne faci apropiați;
12. Liman al pocăinței ți-ai arătat Mânăstirea cu-a ta purtare de grijă; în care, Mân-
gâietoare Curată, noroadele aleargă la aceasta și, umplându-se de har, Celui născut din
tine strigă:
Aliluia.
13. Prunc nou născând pe Cel mai înainte de toți vecii, pe Dumnezeu și Împăratul
tuturor, înnoiești, Fecioară Curată, din stricăciune firea cea muritoare; iară acum mân-
gâi cu harul tău pe cei ce strigă:
Bucură-te, tron în chipul focului al lui Dumnezeu;
bucură-te, cea decât Sfinții mai sfântă.
Bucură-te, al sfințeniei vestite locule;
bucură-te, al lui Hristos de mult preț vasule.
Bucură-te, munte pentru care dinainte sfințitul David a scris;
bucură-te, despre carea minunatul Avvacum demult a zis.
Bucură-te, că izvorăști curgerile minunilor;
bucură-te, că gonești neamurile barbarilor.
Bucură-te, fântână de minuni nedeșertată;
bucură-te, a noastră apărătoare neadormită.
58
Bucură-te, al credincioșilor turn nesurpat;
bucură-te, al cinstitei Mânăstirii tale zidul;
14. Prins de străină spaimă la glasul tău, Fecioară, Egumenul vestit-a străina ta mi-
nune; și dimpreună frații cu toții izgonit-au pe tâlharii care veneau asupra lor și cântări
de mulțumire ție au cântat, strigând:
Aliluia.
15. Când a văzut străină schimbarea fețelor întru Icoană, Fecioară, s-a spăimântat
ceata călugărilor; și multa ta bunătate au lăudat-o, Mângâietoare Preasfântă, cu zdrobire
de inimă strigând ție:
Bucură-te, Împărăteasa Îngerilor;
bucură-te, mântuirea oamenilor.
Bucură-te, ceea ce ai destrămat sfatul tâlharilor;
bucură-te, ceea ce pe noi ne-ai umplut de bucurie.
Bucură-te, cea pe care a ales-o de dinaintea veacurilor Dumnezeu;
bucură-te, cea pe care mai dinainte a închipuit-o ceata prorocească.
Bucură-te, că de moarte năpraznică ne mântuiești;
bucură-te, că de sub stăpânitorul barbar scoți.
Bucură-te, a lui Hristos prealuminoasă cămară de nuntă;
bucură-te, al nostru limanul cel senin.
Bucură-te, a luminii nematerialnice făclie;
bucură-te, a credincioșilor dumnezeiască mângâiere;
16. Ca piatra cea vârtoasă de odinioară, Fiică, Icoana ta cinstită și sfântă izvorăște pu-
rurea apele ajutorului tău, curgerile mângâierii celei dumnezeiești, și veselește pe cei ce
strigă:
Aliluia.
17. Cu toiagul purtării tale de grijă, de-Dumnezeu-Născătoare Marie, Mângâietoarea

noastră adevărată, călăuzește-ne pururea la căile poruncilor Celui ce din tine a strălucit
pe cei ce cu credință venim la tine și îți strigăm cu dragoste:
Bucură-te, a oamenilor călăuzirea;
bucură-te, a celor ce pătimesc tămăduirea.
Bucură-te, a sufletelor zdrobite ușurarea;
59
bucură-te, a nevăzuților vrăjmași zdrobirea.
Bucură-te, că norul a tot necazul îl alungi;
bucură-te, că tăria pierzătorului o surpi.
Bucură-te, vasul Mirului purtător de viață;
bucură-te, Νăscătoarea Mântuitorului lumii.
Bucură-te, ceea ce lumina harului ai strălucit;
bucură-te, ceea ce-a rătăcirii ceață ai risipit.
Bucură-te, templu de-lumină-purtător al Ziditorului;
bucură-te, tainică fântână a’ndurărilor și milelor;
18. Acoperământ fă-te și păzitoare, Născătoare de Dumnezeu Marie, și dumnezeias-

că mângâiere obștii acesteia, care din bunătatea ta primit-a Icoana ta „Mângâietoarea”;
că nu încetăm, Preacurată, lăudându-te și strigând:
Aliluia.
19. Chipul tău cel sfânt în Icoană văzându-l plin de nesfârșită milă, ne mângâiem
cu sfințenie și luăm putere împotriva patimilor, Mângâietoare Stăpână, cu zdrobire de
inimă strigându-ți:
Bucură-te, nor al dumnezeieștii ploi;
bucură-te, apărătoare a toată lumea.
Bucură-te, a noroadelor drept-slăvitoare mângâiere;
bucură-te, a celor ce sunt întru dureri caldă scăpare.
Bucură-te, mare fără de sfârșit a milei dumnezeiești;
bucură-te, cortule prealuminos al Soarelui vieții.
Bucură-te, a celor ce se află în necazuri mângâierea;
bucură-te, a celor ce cu credință te cântă întărirea.
Bucură-te, pahar al bunătății dumnezeiești;
bucură-te, pricină a îndumnezeirii pentru noi.
Bucură-te, ceea ce potolești pornirea vrăjmașilor;
bucură-te, ceea ce potopești curgerea patimilor;
20. Cu cântări de mulțumire multele dăruiri ale grijii tale spre noi, Curată Fiică Mân-
gâietoare, în toate zilele le mărim noi, smeriții robii tăi, și Fiului tău strigăm:
Aliluia.
60
21. Lumina cea dumnezeiască născând-O, pe Cuvântul cel mai presus de dumneze-
ire, ai risipit întunericul rătăcirii; și acum cu nematerialnicele străluciri, Născătoare a
Luminii, Mângâietoare, risipește noaptea patimilor, luminând pe cei ce strigă:
Bucură-te, al luminii nematerialnice vasule;
bucură-te, al darurilor duhovnicești palatule.
Bucură-te, de-lumină-dătătoare Fiică prealăudată;
bucură-te, cea cu totul proslăvită și preanevinovată.
Bucură-te, nefurată vistierie de nespuse bunătăți;
bucură-te, nesecată bogăție de daruri cerești.
Bucură-te, că strălucești lumina mântuirii;
bucură-te, că risipești întunericul păcatului.
Bucură-te, izvor al apei de-viață-purtătoare;
bucură-te, arzătoare a adunării vrăjmășești.
Bucură-te, a cereștilor cete bucuria;
bucură-te, a bine-cinstitorilor desfătarea;
22. Har dumnezeiesc dă credincioșilor și mântuire, cu umbrire ta, Fecioară, Icoana
ta cu adevărat minunată, carea în chip potrivit „Mângâietoarea” se numește; la carea
venind cu credință, Fiului tău strigăm:
Aliluia.
23. Cântând, Fecioară, multele lucrări ale purtării tale de grijă către noi, cu grai deslu-
șit vestim, Mângâietoare, bunătatea ta; că pururea grijești de cei ce neîncetat îți strigă:
Bucură-te, Fecioară Preasfântă;
bucură-te, a tuturor mângâietoare.
Bucură-te, a îngerilor dulce veselie;
bucură-te, al oamenilor neclătinatule sprijin.
Bucură-te, întăritură și turn al sfintei Mânăstirii tale;
bucură-te, leac și cercetare a celor cuprinși de necazuri.
Bucură-te, ceea ce har bogat ne dăruiești;
bucură-te, ceea ce lucrezi tuturor spre mântuire.
Bucură-te, prin carea mă voi vindeca de patimi;
bucură-te, prin carea mă voi umple de lumină.
Bucură-te, dulce nume, Preasfântă;
bucură-te, a sufletului meu bucuria;
61
24. O, Preanevinovată Fecioară, păzitoarea tuturor și preadulce mângâiere (de 3 ori),
glasurile noastre cele de rugăciune primește-le pururea cu bunăvoință, rugămu-ne, și
plinește cererile celor ce te laudă pe tine și strigă:
Aliluia.
și numaidecât Condacul.
Glas 8. Apărătoarei Doamne.
La apărarea ta cea tare îndreptându-ne, Mângâietoare, Maica Domnului Puterilor,
dintru toată vătămarea scăpăm degrabă; ci izvor nedeșertat fiind al milelor, mângâiere
în necazuri dăruiește-ne, să’ți strigăm, cântând:
Apoi preotul rostește Ectenia întreită (pagina 44):

Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta...
Auzi-ne, Dumnezeule…Că milostiv…
Apoi preotul face Apolisul mic.
Distih:
Mângâie, o, mângâietoare Fiică,
pe Gherasim, cel ce Bucură-te îți strigă.
Alt distih:
Cu Gherasim, mângâietoare Stăpână,
îți cere mângâierea și Sabin tălmaciul.
62
PARTITURI LA
SLUJBA ȘI PARACLISUL
care se numește
a ecernia ică
Stihirile Prosomii. Glasul 1. Τῶν οὐρανίων ταγμάτων.
Glas Πα Δι
(Π)
1.
in mi nu na ta i coa a nă ce mân gâ ie e re e
dă îm bel șu gat ca râ ul ne se cat tu tu ro ra
toți drept cre din cio șii as tăzi ve niți să pri miți mân gâ
ie rea ei și s’o ru gați tot dea u u na în în cer
cări ca o Mai că să ne mâ ân gâ â ie
(Π)
2.
ân gâ ie toa re Fe cioa a ră în în cer că ă ri i
le din pă mân teas ca via ță mân gâ ie rea ce reas că
pli nă de dul cea ța Fi u lui tău ne se cat dă ru ieș
te ne ce lor ce chi pul tău sfâ ânt și dum ne ze iesc să
ru tân du’ți fe ri ci i mu u te
64
(Π)
3.
prea slă vi tă mi nu u ne în Mă năs ti i rea a
ta în Va to pe du Mai că Prea cu ra tă Fe cioa ră
sta re țul și fra ții vechi au vă zut când gră ind din i
coa na ta mai mi los ti vă de câ ât Cel Prea mi los
tiv ob știi ta le a ră ta a tu u te-ai

(Π)
4.
re cum pă zi tu ți-ai tu ur ma și Mă năs ti i rea a
ta o di ni oa ră Doam nă de pi rați prin i coa na
ca re glă su i t-a ce lor de-a tunci să go neas că pri mej
di a pre cei ce chi pul tău du ul ce îți să ru tăm
pre tu tin de nea pă ze eș te e ne
65
Slava Kekragariilor.
După melosul ieromonahului Teofan Vatopedinul.
Glas Πα
(Π)
la a a vă Ta tă ă lui și Fi u lui și Sfâ â
ân tu u lu u ui Duh
(Π) (Δ)
i a cu um și i pu u ru u rea și în ve
(Π)
e e cii ve e ci lo or A a a min
(Π)
m bel șu ga ta re e vă ăr sa a re a da
(Δ)
ru ri lor ta a le e e î îm bi i i e toa tă
su fla a rea spre e câ â ân ta a a a a re

(Π)
și la a a u dă ă a mi nu ni i
lo o o or ta a a le Fe cioa a a a ră că ăci
(Κ)
pre tu u ti i in deni grab ni că ă ă ă te a a

(Δ)
ră ă ăți î în a’i scă ă pa pre e ce ei î în pri i
66
(Π)
me e e ej di ii mân gâ i in du’i pre cei în ne

(Ν) (Π)
ca a a zu uri ca u un iz vo or al mi i i
i lei de a ce e ea a vând sfâ ân ta ta a a

(Δ)
i i coa a a nă ce ea ce porți nu u me e le e
(Π)
e mâ ân gâ â â ie e e e e rii ca ză log
a al a ju to o o o ru u lu ui tău în tru
to tul că tre ti i ne e ri di că ă ă ă mu u
(Κ)
ne o o o o chii dar o o o mult cân ta a

(Δ)
tă ă Fe e cioa a a ră ă mân gâ ie e toa a a re
și a co pe e ră mâ ânt a a al no o o o
(Π)
os tru tur ma’ți pu u u ru rea mân tu ie e eș te e e
e o o o o o
67
La Stihoavnă. Stihirile Prosomii.
Glasul al 2-lea. Οἶκος τοῦ Εὐφραθᾶ.
Glas Πα
(Π)
1.
ân gâ ie’i în ne caz me reu Mân gâ â ie toa re
cu al tău ha ar de Mai că Prea sfân tă și Fe cioa a
ră pre toți ce’ți cân tă la u de
Stih: omeni-voi numele tău în tot neamul și neamul.

(Π)
2.
m ple’i de mân gâ ieri în toa tă î în tris ta rea
pre cei ce vi in la ti ne i coa na să’ți să ru u te
și’ți zic a ma rul i ni mii
Stih: eței tale se vor ruga mai-marii poporului.

(Π)
3.
hi pul tău zu gră vit de mult la Va a to pe du
stră lu ci to or și as tăzi se ve de ce lor ca a
re la el că zând te la u dă
68
(Π)
la vă Ta tă lui și Fi u lui și Sfân tu lui Duh

(Π)
a tăl Cel ne zi dit Cu vân tul i i pos tat nic
Cel ză mis li it în vre me și Du hul din iu bi i
re ne-au dă ru it sfin țe ni a
(Π)
i a cum și pu ru rea și în ve cii ve ci lor
A min
(Π)
hi pul tău să ru tând în toa tă î în tris ta rea
cei cre din cio oși dul cea ță și sfân tă mân gâ ie e
re pri mim me reu în i ni mă
69
Troparul.
Glasul 1. Τοῦ λίθου σφραγισθέντος.
Glas Πα
(Π)
a ti ne în ne ca zuri că zând Mân gâ ie toa a re
a co pe ră mân tul cel dul ce și plin de har îți ce e rem
a ju u tă’ți no ro dul bi ciu it de boa la ne cre
din ței îți stri găm și cu la crimi iz vo râ â te din
în tris tări i coa a na ta să ru tân du’ți a as tăzi
cu în drăz nea lă te ru găm va ar să drept cre din cio
și lor ca re în cân tări te la u dă râ ul mi nu u ni i
lor
70
a ecernia are
Stihirile Prosomii. Glasul 1. Τῶν οὐρανίων ταγμάτων.
Glas Πα Δι
(Π)
1.
in al tău pân te ce Ma ai că pre Zi di to o ru ul
tău tu mai pre sus de fi re L-ai năs cut și a du s-ai
no uă Prea cu ra tă ce lor că zuți mân tu i rea fă
cân du ne Îm pă ră ți ei din ce e ruri moș te ni
tori în lu mi na ne vre me el ni i că
(Π)
2.
re cum un nor din i coa a na ce ve se li in du u
ne îți să ru tăm re var să’ți mân gâ ie rea ta dul ce
a pă ră’ți no ro dul drept cre din cios și în tai nă a
co pe ră’l pre cum un scut în răz bo o iul cel ne vă
zut de să ge ți le vrăj ma a șu u lui
71
(Π)
3.
in prea cin sti ta i coa a nă ce Va to pe e du u
lui când au ve nit pi ra ții a ră ta tu s’a stra jă
dă ne mân gâ ie rea pli nă de har tu tu ror cre din cio
și lor și de nă va la po tri iv ni cu lui vi clean
tot dea u na iz bă ve eș te e ne
(Π)
4.
pă ră toa re în toa a te să fii no ro o du u
lui ce îți să ru tă chi pul și îți ce re din su flet
sfân ta o cro ti re Mai că să’i dai și a ma rul tris te
ți lor ce nă vă li t-a A su u pra lui să’l pre faci
în dul cea ță prin i coa a na a ta
72
Alte Stihiri Prosomii.
Glasul al 2-lea. Ὅτε ἐκ τοῦ ξύλου.
Glas Πα
(Π)
5.
a ai că iz bă veș te ne pre toți cei ce cu
cre din ță i coa a na îți să ru tă ăm e vla vios
pu ruri de să ge ți le din ar cul dra a ci i lor și

(Ν) (Π)
în tai nă pă zeș te ne pre noi cum pă zi i t-ai ob ștea

(Ν) (Π)
Va to pe du lui un de din chi i pu ul tău fă ă ră tâl
cu i re gră i i t-ai sta re țu lui că ru ia zi
s-ai să nu îți des chi dă Mă năs ti rea ta

(Π)
6.
hi i pul zu gră vit la Va to ped ca pre un
o dor să ru tâ ân du’ți cu U mi li in ță a cum
Mai că mân gâ ie rea ta în treg no ro o du ul tău ce

(Ν) (Π)
în du ră tris te ți le îți ce re și’ți stri i gă var să’ți
73
(Ν) (Π)
din i coa na ta no uă creș ti i ni i lor ha a rul cel
pri mit de la Fi i ul Ca re ne gră it în tru ti
ne să ne mân tu ias că în tru pa tu S’a

(Π)
7.
la a sul cel din chi pul zu gră vit cu meș te
șu gi re Fe cioa a ră ți-a iz bă vi it de pi rați
toa tă Mă năs ti rea ta pre ca re sta a re e țul fe

(Ν) (Π)
ri ci tul Ghe na di e du cea că tre Do om nul Ca re

(Ν) (Π)
rân du i tu te-a stra jă și pa a vă ă ză no o uă tu
tu ror ce îți fa a cem praz nic cu cân tări mul țu min
du’ți că ne dă ru iești din mân gâ ie rea ta

(Π)
8.
oa a tă Mă năs ti rea Va to ped ca pre un
pri nos a du câ ân du’ți de mul țu mi i re cân tări
Mai că o cro ti rea ta îți cân tă pu u ru u rea și
74
(Ν) (Π)
cu râv nă te la u dă slă vin du’ți mi nu u nea ca re

(Ν) (Π)
iz bă vi tu i-a pre slu ji to o ri ii tăi fă ă ră a
pă ra re în vre e mea când meș te șu gi t-au pi ra
ții să se nă pus teas că și să’i va tă me
Aceleași Stihiri. Pe larg.
Glasul 1. Τῶν οὐρανίων ταγμάτων.
Glas Πα Δι
(Π)
1.
in a al tău pâ ân te e ce e Ma a ai că ă
pre Zi i di i to o ru ul tă ău tu mai
pre su u u us de e fi i re e L-a ai năs
cu ut și i a du u s-ai no o o o uă ă
Prea a cu u ra tă ă ce e e lor că ă zuți mân
tu i i i rea a fă câ ân du u u ne Îm
75
pă ră ți i ei din ce e e ru uri moș te e
ni i tori în lu mi na ne vre e me e e e el
ni i i i că
(Π)
2.
re cu um un no or di in i i coa a a na a
ce ve e se e li in du u ne e îți să
ru tă ă ă ăm re e va ar să ă’ți mâ ân gâ
ie e rea a ta du ul ce a a a a pă ă
ră ă’ți no o ro du ul dre e ept cre di in cios și
în ta a ai nă ă a co o pe e e ră’l pre
cum un scu ut în răz bo o o iu ul cel ne e
vă ă zut de să ge ți le vră ăj ma a a a a
șu u u u lui
76
(Π)
3.
in prea a cin sti i ta a i i coa a a nă ă
ce Va a to o pe e du u lu ui când au
ve ni i i it pi i ra a ți ii a a ră
ta a tu u s’a stra a jă dă ă ă ă ne e
mâ ân gâ â ie rea a pli i i nă de e har tu
tu ro o or cre e din cio o și i i lor și
de nă va a la po tri i iv ni i cu lu ui
vi i clean tot dea u na iz bă ă ve e e e eș
te e e e ne
(Π)
4.
pă ă ră toa a re e î în toa a a te e
să fi ii no o ro o du u lu ui ce îți
să ru u u u tă ă chi i pu ul și i îți
77
ce e re e din su u flet sfâ â â ân ta a
o o cro o ti re e Ma a ai că să ă’i dai și
a ma a a ru ul tris te e ți i i lor ce
nă vă li i t-a A su u u pra a lui să ă’l
pre e faci în dul cea ță prin i i coa a a a a
na a a a ta
Glas Δι
(Δ)
5.
a a a a ai că ă i iz bă ă veș te e
ne e pre e e toți ce ei ce cu cre din ță ă
i i coa a a na îți să ă ru u tăm e e vla
vi i os pu u u u ruri de să ă ge ți i le din ar
cul dra a a ci i i i lor și în ta a ai
78
(Μ) (Δ)
nă ă pă zeș te ne e e pre noi cu um pă ă zi i i
t-ai o o o ob ștea Va to o pe du u lui un de e
din chi i i pu u u ul tău fă ă ă ă ră

(Μ) (Δ)
ă tâl cu i re e gră ă i i i t-ai sta a a re
țu lui că ru ia zi i i s-ai să nu îți des
chi i dă Mă nă ăs ti i rea a a ta
(Δ)
6.
hi i i i i pu ul zu u gră ă vit la a
Va a to o o ped ca a pre un o dor să ă
ru u tâ â ân du’ți cu U u mi i li i in ță
a a cum Ma a a ai că mân gâ â ie rea a ta în treg
no ro o o du u u ul tău ce în du u u
(Μ) (Δ)
ră ă tris te ți le e e îți ce re e și i’ți stri i i
79
gă va a a ar să’ți din i i coa na a ta no uă ă
creș ti i i ni i i i lor ha a a a ru
(Μ) (Δ)
ul cel pri mit de e la a Fi i i ul Ca a a re
ne gră it în tru ti i i ne să ne mân
tu ia as că în tru u pa a tu u u S’a
(Δ)
7.
la a a a a su ul ce el di in chi pu ul
zu u gră ă ă vit cu u meș te șu gi re e
Fe e cioa a a ră ți-a i iz bă ă vi i it de
pi i rați toa a a a tă Mă nă ăs ti rea a ta pre ca
re sta a a re e e e țul fe ri ci i i
(Μ) (Δ)
tu ul Ghe na di e e e du cea că ă tre e Do o om
nul Ca a a a re rân du u i tu u te-a stra jă ă
80
și pa a a vă ă ă ă ză no o o o uă
(Μ) (Δ)
ă tu tu ror ce e î îți fa a a cem pra a az nic
cu cân tări mul țu mi i in du’ți că ne dă
ru ie ești din mân gâ â ie e rea a a ta

(Δ)
8.
oa a a a a tă ă Mă ă nă ăs ti rea a
Va a to o o ped ca a pre un pri nos a a
du u câ â ân du’ți de mu ul țu u mi i i re
câ ân tări Ma a a ai că o cro o ti rea a ta îți câ
ân tă pu u u ru u u u rea și cu râ â âv
(Μ) (Δ)
nă ă te la u dă ă ă slă vin du u-ți mi i nu u u
nea ca a a a re iz bă ă vi tu u i-a pre slu ji

(Μ)
to o o ri i i ii tăi fă ă ă ă ră ă a
81
(Δ)
pă ra re e î în vre e e mea câ â ând meș te
șu gi t-au pi ra a a ții să se nă pus
tea as că și să ă’i va a tă ă ă me
Slava Kekragariilor.
Glas Νη
(Ν)
la a a vă ă Ta a tă ă ă ă lu ui și Fi u
lu ui și i Sfâ â â â ân tu u u u u lu u ui
Duh
(Ν)
i a cu u um și i pu u ru u u u rea a
și î în ve e e ci ii ve e e ci i lo o o
o or A a a a a a mi in
(Δ)
ra a a a a az ni i i i pra a az nic du u
(Ν)
u u ho ov ni i ce e e e e esc să vâ âr
82
și im a a a as tă ăzi cu ne vo i to ri i
ii Va to o pe e du lu u ui îm pre e
u u u u u u u u u u u u nă du pă da
(Δ)
to o ri i i i e e câ â ân tâ â câ â
(Π) (Δ)
ân tâ â â â â â â â ând re văr să ă ri
le da ru u ri lor ta a a a a a a le
Mân gâ ie e toa a a a a a a a a a a
(Π) (Ν)
rea dul ce e e e e e a a a lu u u u u u
(Π)
u u u mii căci tu u ne lu u â â â ând a
a a mi i i in te la A Fi i i u lu
u ui tă ă ă ău mâ â â â ni i i i i e pre
(Ν)
Ca a re e ca a a a a prunc în bra a a
83
țe e e e po o o o orți ne-ai a ră ta at no o
uă ce e lo or ce e e e e e Lu u u u u u ui
pă ă că ă tu u u i i i i i i i i
(Δ)
i i im cu pri so si in ță pu ur ta a a
(Ν)
rea a a ta a de e e gri i i i i jă pe
e en tru u u u no o o o o o o o o o o o
(Δ)
o o oi măr tu ri si i i ind de eci Ma a a
a a a a a ai că ă ă ă bi ne fa ce ri
(Π)
le ta a a a a a a a a a a a le e
(Δ)
e și în a ta pu u te e e re în cre e
(Π)
zâ â ân du u u u ne ne în chi nă ă ăm
(Ν)
cu cre e di i in ță ă bu cu râ â â ân du
84
(Δ)
u ne e e sfi i i i i i in tei și
de ha a a a a și i i de ha ar i iz vo râ
(Ν)
(Π)
toa a rei ta le i coa a a a a a a a a a a a
a a ne e e e e e e
La Litie. Stihirile Idiomele.

Glas Πα
(Π) (Μ) (Π)

1.
re șu vo iul cel pu ru u rea a a cur gă ă tor
al mi lo os ti i vi i rii pre a dân cul iu
bi i rii de oa me eni să ă’l lă u u dăm pre
pur tă toa rea de lu mi nă Mân gâ ie toa a a
rea a Fe e cioa a ră mân tu i rea Va a to
pe e e e du u u u lui căci a ceas ta A ră

(Μ) (Π)
ta tu s’a fân tâ nă îm bel șu ga a a
85
tă ă ă de e mi i i nuni din ca re noi cei ce
(Δ)
a ce es te e ia a a a ne î în chi i i i nă ăm
(Π)
ne a dă păm cu a pe e le mân tu u i i toa a
re și cu pu te re spre a lup ta a cu cel de
bi ne u u u u râ â â â tor
Glas Δι
(Δ)
2.
tră lu ci ri le pur tă rii ta le de e gri i
i jă Prea a a cu ra a tă su fle te le ro bi
lor tă ăi le e e lu mi nea a a a ză iar

(Γ)
ne gu u ra is pi i te e lor și a ne ca
(Ν)
a a zu u ri i i lor în tru u to o o tul

(Δ)
o ri i si i i pesc pen tru a ceas ta a
86
a mu u ul țu mi in du’ți pen tru toa te bu nă
tă ți le e ta a le cân ta a re e de e e mu
u ul țu u mi i i re îți a du u u ce
(Γ)
em stri i i gând Bu cu u ră ă ă ă te e Mân

(Ν)
gâ â ie e e toa a a a a rea ce lor ne că ă

(Δ)
jiți a al ce lo or ne a ju to ra a a ați a
a ju u u tor și a ce lor ce râv ne
esc de e să vâr și i rea a a în Hri is tos po vă
țu i toa a re fă ă ră ă gre șa a a
a a lă
Glas Γα
(Ν) (Γ)
3.
u a ta a mi los ti vă pri vi i i i re
(Π)
de nă vă li i i rea vi i clea a a nă ă ă a a
87
(Γ)
pi i ra a a ți i i lo or scă pa a a a t-a
(Κ)
ai câ ând va a a mă năs ti i rea Va a to

(Π)
pe e e e du u u u lui Mân gâ ie toa a
a a re e a noa a as tră ă Ma ai că
grab nic a ju u tă ă ă toa a a a a re pe

(Γ)
e e en tru u a ce ea ca pri ci nu i i toa

(Δ)
a re a mân tu i i i rii ci in sti in du

(Γ)
(Ν)
te e noi ai ce e lo or de e de mult ur ma ași îm
bră ți șăm a ta a i i coa a nă de ne gră
i i i i tă bu cu ri i e um plâ â
(Μ) (Γ)
â â â ân du u ne
88
Glas Πα
(Π) (Β)
4.
u crând cu iu bi re de e oa a a meni gră i i

(Δ)
t-ai în tâ âi stă ă tă to o o ru u u u lui

(Β)
Mân gâ ie toa re e du ul ce și mă năs ti rea ți-a ai

(Π)
iz bă ă vit de a pi ra a ți lo or nă ă
ă va a a a a lă pen tru a cea a as ta ca iz

(Π)
(Ν) (Β)
vor al mi los ti i vi i i i i rii și în du

(Δ)
ră ri i lor și i mi le ei nor Stă ă pâ â â nă de

(Β)
lu u u me e do o o ri i i i i tă no oi
(Ν) (Β)
cea ta a a mo na a a hi i lo or te mă ri
im
89
Slava Litiei.
Glas Πα
(Π)
la a a a a a a vă Ta a a a tă
ă ă ă lu u u u u u u u ui și Fi u
u lu u u u ui și Sfâ â â ân tu lui Duh

(Π)
i a cu u um și pu u ru u rea a a a a
(Δ) (Π)
a și î în ve e e cii ve e e ci i i i i i
i lo o o o or A mi in
(Π)
i i i i i i i i i i ine va pu
(Ν)
tea a a a a po o o o po o ve e es ti
(Δ)
sem ne e e e le o cro o ti i i i i i
(Π)
ri ii ta a a a a a a a a ta a a a le Mân
gâ ie e toa a a re e e e a a lu u
90
u u u u u u u u u u mii prin ca a a
re în mu u ul te e e e chi i pu uri să ă
(Δ)
vâ âr șe e e e e e e e ești bi ne e
(Π)
fa a a a ceri ce e e e lo o or ce e
(Κ)
te la a te la u dă căci tu u u iz bă
ve e e e ești de ne ca a a zu u u u u
de e ne e ca a a a a a a a a a a a
(Δ)
a a zu uri și tul bu ra rea su u u fle

(Π)
e tu u u lu u u u ui î îm blâ ân ze
(Ν)
ești ce lor ce e e e se e î în chi i i i i

(Δ)
nă i coa ne ei ta a a le ce e e lei iz vo râ
(Π)
toa a a re e e e e de e mi nu u u u u u
91
uni și i i stri i i i gă ă ă ă cu
(Κ)
u u u do o o o o cu dor nu în toa a a
a a a ar ce e e e de la a no oi pri vi rea
a ta bi i i ne e e e vo i toa a
(Δ)
a a a a a a a a a a re și pre e ro bi
(Π)
ii tăi pă ă ă ze e e eș te e’i de vrăj ma

(Δ)
și i i ii ne e tru pe ești cu pa a ce
(Π)
e ne clă ă ti i i na a a a a tă î
î î î în cu nu nâ â â ân du u u u u
u ne e e e e
92
La Stihoavnă. Stihirile Prosomii.
Glasul al 5-lea. Χαίροις ἀσκητικῶν.
Glas Πα Κε
(Π)
1.
ra ab nic în în tris tări și ne caz Mân gâ ie
toa re pre noi to oți iz bă veș te ne pre cum al
tă da tă tu ur ma din Va to ped de pi rați mi nu
nat gră i in du’i iz bă vi i tu ți-ai și toa te is
pi te le ce lo ve esc ca să ge ți le fă ră’n ce
ta re în creș ti ini și Bi se ri că vă tă mân
du ne stă vi le eș te ca pa vă za ia ră drept cre
din cio și lor ce as tăzi i coa na ta sfân tă și dul
ce Fe cioa a ră și lu cră toa rea mi nu ni lor
cu dor îți să ru u tă dă ru ieș te le în su u
flet dul cea ța ha ru lui
93
Stih: scultă, fiică, şi vezi şi plecă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui
tău şi va dori Împăratul frumuseţea ta.
(Π)
2.
o o rii în tu ne cați ce a cum du hov ni
ceș te pre creș ti ini îi a me nin ță de par te
go neș te Ma ai că Mân gâ ie toa re vă zând ne pu
tin ța noa as tră și is pi i te le ce tul bu ră min
ți le tu tu ro or pă că to și lor și cu lu mi
na lui Hris to os cer ce tea ză ne dă ru in
du ne bu nă ta a te și dra gos te pu ruri cu ru
gă ciu nea ta cea cal dă la Fi ul tău fii în pri mej
di e stra a jă ne bi ru i tă și pa vă ză
no ro du lui ca a re îți să ru tă cu cre di in
ță și dor i coa na ta
94
(Π)
3.
i i la ți-ai a ră tat mi nu nat când glă su
i t-ai din i coa a nă pă rin ți lor pă zind de
pi rați so bo o rul și îm blân zind pre Hris tos mi los
ti vă Ma ai că a ră tâ ân du te iar noi cu nos cân
du te ca iz vo or al dul ce ți lor cu în drăz nea
lă în a ma a rul tris te ți lor și is pi
te lor co ple și iți de mul ți mea lor as tăzi la săr
bă toa rea ta îți ce rem cin stin du te no uă din chi
pul tău du ul ce să îți re verși mân gâ ie rea ta
ca pâ nă la moa ar te să ne fii mân gâ ie toa a
re în toa te scâr be le
95
Glas Πα Κε
(Π)
1.
ra a ab nic în î în tri is tă ări și i
ne e e caz Mâ ân gâ ie e toa re e pre noi to o oți
iz bă ă veș te e ne pre e cum a al tă ă da tă ă
tur ma a din Va a to pe e e ed de pi i rați
mi nu nat gră i i in du’i iz bă vi tu u ți-ai și
toa a te is pi i te le ce lo ve e esc ca
să ă ge e ți i le fă ă ră’n ce e ta re e în creș ti i
ini și Bi i se ri i că ă ă ă vă tă mân du u ne e
e stă vi le e eș te ca a pa a vă ă za ia a
a ră drept cre e din cio și i lo or ce a a
as tă ăzi i coa na a ta sfân tă și du ul ce e
96
Fe cioa a a a ră și lu cră toa a a rea a
mi nu ni i lor cu dor îți să ă ru u u tă dă
ru u ieș te e le în su u u flet dul cea a ța ha a
ru u u lui
(Π)
2.
o o o rii în tu u ne e ca ați ce e
a a a cum du u hov ni i ceș te e pre creș ti i ini
îi a a me ni in ță de e par te e go o neș te e
Mai că ă Mân gâ â ie toa a a a re vă ă zând
ne pu tin ța noa a as tră și is pi te e le ce
tu ul bu ră mi in ți le tu tu ro o or pă
că ă to i și i lor și i cu lu u mi na a lui Hris to o
97
os cer ce e tea ză ă ne e e e dă ru in du u ne e
e bu nă ta a a te și i dra a go os te pu u
u ruri cu ru u gă ciu nea a ta a cea ca a
al dă ă la Fi u ul tău fii în pri me ej di i
e stra a a a jă ne bi ru i i i tă ă
și pa vă ă ză no ro du lu ui ca a a re îți
să ă ru tă ă cu cre di i in ță și do or i coa a
na a a ta
(Π)
3.
i i i la ți-ai a a ră ă ta at mi i
nu u u nat câ ând glă su u i t-a ai din i coa a a
nă pă ă rin ți i lor pă ă zind de e pi i rați so o
98
bo ru ul și î îm blân zi i i ind pre Hri is tos
mi los ti vă Ma a ai că a ră tân du u te iar
no oi cu nos câ ân du te ca iz vo o or al
du ul ce e ți i lor cu u în dră ăz nea lă ă în a ma a
a rul tri is te ți i lo o o or și is pi te e lo o
or co ple și i iți de mu ul ți i mea a lor a
a as tăzi la să ăr bă toa rea a ta a îți
ce e e re em cin stin du u te no uă din chi
i pu ul tău du u u ul ce să îți re
ve e erși mâ ân gâ ie rea a ta ca pâ nă la a moa
a ar te să ne e fii mâ ân gâ ie toa a a re în
toa a te scâ âr be e e le
99
Slava Stihoavnei.
Glas Πα
(Π)
la a a vă Ta a a a a tă ă ă ă lu u
u u uu ui și Fi u lu ui și Sfâ â ân
tu u u u lu u u ui Duh
(Π)
i a cu u um și pu u u ru u rea a
(Δ)
a a a a a a a și î în ve e e e
(Π)
cii ve e ci lo o o o o o or A min
(Π)
a a a a a as tă ă ă ă ă ă ăzi
ce ei ce în Va to o pe ed se ne vo
(Ν)
(Π)
ie e e e se e e e ne e vo o o iesc bi
(Κ)
ne fa a a ce ri le ta a a a a le cu
(Δ)
o se e bi i i i i i in ță le e câ â â
100
(Π)
â â â â â â â â ân tă ă ă Mân gâ ie e
toa a a re e e e prea a du u u u
(Κ)
u u u u u u u ul ce căci tu u ca o co
o moa a a a a a ră a a a a a a a a
mi i i i los ti vi i i i i i i i i i rii
(Δ)
(Π)
și a o o o o o o o ob știi a a ces te e ia a
(Π) (Δ) (Π)
ve e ghe toa a a a a a a a a re e e
e e e e e în ver șu na rea a de de e mu
(Δ)
u u u u ult a pi ra a a ți i i i
(Κ)
lo or î îm po o tri i i va că lu u u gă
ă ri i i lor a ne vre e ed ni ci lor ro

(Π)
(Δ)
o o o o o bi i i i i i i lo o o or
101
(Π)
tă ă ă ă ă ăi a a a ai de e e ai dez le
gat gra a a ab ni că ă fi i i i ii da a fi
i ii da ar și i ne e e e e gu u u u u
ra dez nă de e e e e e e e ej dii
o o o ri i i si pe e e e e e eș te
(Κ)
și i i di in ghe e e e e e e e na a
(Δ)
fo o cu lu ui ce e e lui ne e sti i i i i
(Π)
i ce e lu ui ne e stins sca a a a a pă’i pre cei

(Κ)
ce e e e e nă ă de e e e e e e ej
(Π)
de e și spri i i ji i in te e e e e a a a
a au
102
Troparul.
Glasul al 5-lea. Τὸν συνάναρχον Λόγον.
Glas Κε
(Κ)
e pi rați iz bă vin du’ți de mult so bo rul tău din Va
to pe du a ie vea ți-ai a ră ta at mi nu nat
ca o Mai că iu bi toa re o cro ti rea ta pen tru
toți ca re se gă sesc în pri mej dii și nu au pre ni i meni
să îi a ju te mi nu na ta Mân gâ ie toa a re
ce prin i coa na ta ne mâ ân gâi pre toți
Același Tropar. Pe larg.
Glas Κε
(Κ)
e pi rați iz bă vin du u’ți de mu ult so bo
o ru u ul tău din Va to pe du a ie vea ți-ai a
a ră ta a at mi i nu u u nat ca o Mai
că iu bi toa re o cro ti i rea a ta
103
pe en tru toți ca re e se e gă ă sesc în pri mej
(Μ) (Κ)
dii și nu u a au pre ni i i i me eni să
î îi a ju u u u te mi nu na a ta Mân gâ
(Μ)
ie toa a a re ce prin i coa a na ta a ne

(Κ)
mâ â ân gâ âi pre e e toți

După melosul vechi al podobiei.
Glas Πα
(Π)
e pi ra ați iz bă ă vi i in du’ți de mult
so bo o o o o o ru u u u ul tău din
Va to pe e e e e du u a a ie e e e
vea ți-ai a a ră ă ta a a a at mi i
nu u u nat ca a o Mai că ă iu u bi i
toa a re e e e o o cro o o ti i rea a
104
ta a pe e e en tru u toți ca re e se e
gă ă se e e esc î în pri me ej di ii și i
nu u a au pre ni i i meni să ă ă ă î
îi a ju u u u te mi nu na a ta a Mân
gâ â â â ie toa re ce pri in i i coa a na a
ta ne e mâ ân gâi pre e to o o oți
Alt Tropar.
Glas Πα
(Π)
e toți ce cu cre din ță i coa na îți să ru u tă
și se în drep tea ză la ti ne plân gând cu la crimi mu ul te
și ca ad de ne ca zuri co ple șiți să’i mân gâi su fle
teș te îți stri găm și în su flet să îi u um pli cu
bu cu rii go ni in du le în tris ta rea Ma ai că
105
Mân gâ ie toa rea tu tu ror ca a re în pă ti mi
rea lor vin la A co pe ră mân tul tău fă ră de ma ar gi i
ne
Glas Πα
(Π)
e toți ce cu cre di i i i in ță i coa
na î îți să ru u u tă și se în drep tea a
ză ă la ti i i ne plân gâ ând cu u u la a
cri i imi mu u u u ul te și ca a ad de ne ca
a zuri co ple e și iți să’i mâ ân gâ âi su
u fle te eș te e e î îți stri i gă ăm și în

(Δ)
su u u u u u u flet să îi u u
u um pli i cu u u bu u cu u u ri i ii
106
(Π)
go ni in du le e î în tri i is ta a
a a a rea Ma ai că Mân gâ ie toa a rea tu

(Δ)
tu u ro or ca a re î î î în pă ă ti
(Π)
mi i rea lo or vi i i i in la A co pe ră
mân tu ul tău fă ă ră de e ma a a ar gi
i i i ne

După melosul din Vechea Papadichie (mss. EBE MPT 704).
Glas Πα
(Π)
e to o o oți ce cu cre e din ță i coa a a
a a a a na a î îți să ă ru u u tă și i i se e
în dre ep tea ză ă la ti i ne plân gâ â ând

(Ν)
cu u la a cri imi mu u u ul te și ca a a ad de ne
107
(Π)
ca zu uri co o ple șiți să ă’i mâ ân gâi su u fle

(Ν)
te e eș te î îți stri i găm și în su

(Π)
u u u fle et să îi um pli cu u bu cu u rii go

(Ν)
nin du u le e î în tri is ta a a rea Ma a a ai că Mân

(Π) (Δ)
gâ ie toa rea tu tu ror ca a re e în pă

(Π)
ti i i mi i i rea a lor vi i in la
A co pe ră mân tul tă ău fă ră de e ma a a
a ar gi i i i ne
108
a trenie
Întâiul rând de Sedelne.

Glasul 1. Τὸν τάφον σου Σωτήρ.
Glas Κε
(Κ)
in chi pul tău cel sfâ ânt iz vo răș te ne tai nic dul cea
ța lui Hris to os ca un râu Prea cu ra tă și toa te î
în cer că ă ri le e ce a cum co o ple și i tu ne-au
ri i si pi in du le în mân gâ ie re ce reas că schim
bă ro o gu te cu în drăz nea la pre ca re la Fi ul
tău Mai că ai
Slavă. Aceeași.
Și acum.
(Κ)
re ti ne te a ve em ne fu ra tă co moa ră căci tai
nic iz vo ră ăști ca un râu mân gâ ie re ce reas că cre
e din cio o și lo or ce’ți să ru tă ă i coa a na ta
109
î în chi nâ ân du se Mân gâ ie toa re Fe cioa ră Ce
lui Ca a re le S’a ză mis lit în tru ti ne cu vo ia
Pă rin te lui
Al doilea rând de Sedelne.

Glasul al 4-lea. Κατεπλάγη Ἰωσήφ.
Glas Δι
(Π)
păi mân ta tu s’a de mult al Va to pe du lui
so bor când prea du ul ce e le tău chip cum glă su ieș te
ți-a vă zut în mi nu na ta i coa nă Mân gâ â ie toa a
a re sla vă ți-au a dus bu cu râ ân du se
fra a ți ii îm pre u nă cu Sta a re țul căci i-ai
scă pat de moar tea cea cum pli i tă și de-a pi ra

(Δ)
ți i lor sa bi i e pre ca a re Do o om nul în
110
(Π)
gă ă du i i i se spre fo los di in iu bi i
i i re
Slavă. Aceeași.
Și acum.
(Π)
ân gâ ie re în ne caz și în tris ta re te a
vem a ju to or î în în cer cări mij lo ci toa re
la Hris tos cei ce i coa na cea dul ce și mi i nu na a a
tă Mai că îți cin stim cu e vla a vi e
a as tă ăzi și cu nu nă de la a u de îți îm
ple tim stri gând cu mul țu mi i re prin fe cio reas

(Δ)
ca a ta naș te e re Fe cioa a ră Sfâ â ân tă pre

(Π)
Zi i di to o o rul no uă om dă ă ru i i
i i t-ai
111
Sedelnele după Polieleu.
Glasul 1. Τὸν τάφον σου Σωτήρ.
Glas Κε
(Κ)
ă zân du’ți al tău chi ip iz vo rân du ne tai nic în su
fle tul ră ni it de vrăj maș mân gâ ie re ve nim bu u cu
râ ân du ne e și ge nun chi ii ple câ ân du ne
la a i coa a na ta Mân gâ ie toa re nu mi tă și
cu la a u de Mân gâ ie toa re Fe cioa ră slă vim bu
nă ta tea ta
Slavă. Aceeași.
Și acum. Glasul al 3-lea. Τὴν ὡραιότητα.
Glas Γα
(Γ) (Ν)
l cre din cio și lo or li man și pa a vă ză

(Γ) (Ν) (Γ)
fi ind a ju tă ne e și dă ru ie eș te ne Mân
(Π)
gâ ie toa re în ne caz pri me ej di e și is
112
(Γ) (Ν)
pi i te fă ră de o pre liș te e mân gâ ie re din

(Γ) (Π)
chi i pul tău cel ce a ră ta tu u ne-a cum se va ar

(Γ)
să iu bi rea a ta a su pra tu tu ro or ce spre ti
ne toa a tă nă dej dea î își a run că
Prochimenul.
Glasul al 4-lea.
Glas Βου
(Β)
o me ni i voi nu me le tău în tot nea a mul şi
nea mul
(Β)
o me ni voi nu me le tău în tot nea a mul şi
nea mul
Stih: uvânt bun răspuns-a inima mea.
(Β)
u me le tău po me ni i voi
(Β)
n tot nea a mul și nea a mu u u u ul
113
Idiomela după Psalmul 50.
Glas Πα
Stih: iluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea

îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
(Π)
ân gâ ie toa re îm pre u nă ă lup tă toa a a
re și i ga ta a A a a ju u u tă ă toa a a
(Δ)
re în ne ca a zu uri te a a ve em pre e
(Π)
ti i i ne e Mân gâ ie toa a a re prea a slă
vi i i i tă că ăci tu u a ar și i i ța că
(Ν) (Δ)
de ri lor și a ne ca zu ri lo or ne măr
gi nit mi lo os ti vi i i in du u u u
(Π)
te stingi cu ro o ua a cea a dum ne ze ia a a a
as că a ra a tă ne da a ar și i no o o uă
(Κ)
lu u cra a rea în du ră ri lo o or ta a a
114
(Δ)
le e și pre e cei ce e te ci ins te e e e

(Π)
esc sca a a a pă’i de toa a tă vă ă tă ă ma
a a a rea a a a a
CANOANELE
Peasna 1. Canonul 1.
Glasul al 4-lea. Ἀνοίξω τὸ στόμα μου.
Glas Βου
Irmosul
(Β)
es chi de voi gu ra mea și se va um plea de Du
hul și cu vânt răs pun de voi Îm pă ră te sei Maici
și mă voi a ră ta lu mi na at prăz nu ind și voi
cân ta mi nu ni le E ei bu cu rân du mă
(Β)
rea sfân tă Năs că toa re de Dum ne zeu mân
tu ieș te ne pre noi

(Β)
u bi rea și gri ja ta ne mă su ra tă cu la
115
u de în cea tă strân gân du ne și îm ple tin du’ți cu nuni
(Π) (Β)
în bi se ri ca de ti ne lu mi na tă cin stim
în chi nân du ne dul ce lui chip al tău

(Β)

(Β)
ă un tric sfin țeș te ne Mân gâ ie toa re iar i
ni ma ro bi tă de pa ti mă ne slo bo zeș te a cum

(Π) (Β)
a ră tân du ne pre noi prin a ta gri jă să la
șe vir tu ți lor Mai că a Dom nu lui

(Β)

(Β)
re cum a ră ta tu te-ai la Va to pe du pă
rin ți lor în vre mea pri mej di ei mân gâ ie toa re și
116
(Π)
azi cre din cio și lor ce chi pul îți să ru tă a

(Β)
se meni cu ha rul tău Mai că a ra tă te

(Β)

(Β)
că pa re pă rin ți lor te-ai a ră tat glă su in
du le din sfân tă i coa na ta la Va to pe du de mult

(Π) (Β)
și pre Fi ul tău fă cu tu L-ai să’i ier te o prind
pe dep si rea lor dreap tă și vred ni că

(Β)

(Β)
ă zând Mă năs ti rea ta pri mej du i tă de hoar
de le pi ra ți lor chi pul tău cel zu gră vit le-a gră it

(Π) (Β)
po run cin du le să nu des chi dă poar ta și ast
117
fel scă pa tu ți-ai Mai că so bo rul tău
Peasna 1. Canonul al 2-lea.

Glasul al 8-lea. Ὑγρὰν διοδεύσας.
Glas Γα
(Γ)
rea sfân tă Năs că toa re de Dum ne zeu mân tu ieş
te ne pre noi
(Γ) (Π)
coa na ta sfân tă a cum vă zând în tru stră lu

(Γ)
ci i re să ru tăm și ne a run căm cu în cre din
ța re la A cea as ta Mân gâ ie toa re a ma rul din
i ni mă
(Γ)
te ne pre noi
(Γ) (Π)
ul cea ța ce reas că a cum spre noi cei ce la i

(Γ)
coa a na zu gră vi tă la Va to ped cu du hov ni
118
ceas că bu cu ri i e ne în drep tăm îți a run că ru
gă mu te
(Γ)
la vă Ta tă lui și Fi u lui și Sfâ ân tu lui
Duh
(Γ) (Π)
a ti ne Fe cioa a ră sme rit ve nind ca din tr-o

(Γ)
co moa a ră ne se ca tă noi do bân dim și dum ne
ze ias că mân gâ ie e re și ne gră i ta dul cea
ță a ha ru lui
(Γ)
i a cum și pu ru rea și în ve cii ve ci lor A
min
(Γ) (Π)
u ro ua ce reas că me reu pre noi cei ce cu cre

(Γ)
di in ță la i coa na ta am ve nit să o să ru tăm
Prea fe ri ci i tă de Dum ne zeu Năs că toa re sfin țeș
te ne
119
Catavasia Întâmpinării Domnului. Pe larg.
Glas Γα
(Γ)
ă mân tul cel ro o di to o o or de a

(Π)
a dâ ân ci i i me us ca at l-a um bla at oa a
(Γ)
re e când soa a a re e e le e căci ca a un
zi id s’a a î î în che e e e e gat a a

(Π)
pa a de a mân do o uă ă pă ă ăr ți i i i
(Ν)
(Γ)
le e po po ru lui ce e a a tre e cu ut ma
a a rea pe de e e e e es tru u și i
(Π)
lu ui Du um ne e e zeu cu u plă ă ce e re e
(Γ)
e a a câ ân ta at să cân tă ă ă ăm Do o
o om nu u u u u lui căci cu sla a vă S’a
pro o o o o o slă ă ă ă vi i it
120
Aceeași. Pe scurt.
Glas Γα
(Γ)
ă mân tul cel ro di tor de a dân ci i me us cat

(Π) (Γ)
l-a um blat oa re câ ând soa re le căci ca un zid s’a în che

(Π) (Ν)
ga at a pa de a mân do uă păr ți le po po ru lui

(Γ)
ce a tre cut ma rea pe des tru și lui Dum ne zeu cu
plă ce re a cân tat să cân tăm Dom nu lui căci cu
sla vă S’a pro o slă vit
Peasna a 3-a. Canonul 1.

Glasul al 4-lea. Τοὺς σοὺς ὑμνολόγους.
Glas Βου
Irmosul
(Β)
re ai tăi cân tă reți Năs că toa re de Dum ne zeu
ce e ea ce ești iz vo rul viu și în des tu lat ca re

(Μ) (Π)
s’au îm pre u nat cea a tă du hov ni ceas că în tă

(Β)
reș te’i și în tru dum ne ze ias că sla va ta
121
cu nu ni lor sla vei în vred ni ceș te’i
(Β)

(Β)
ă caș al sfin țe ni ei și Mai că a Do om nu

(Μ) (Π)
lui toți cei cre din cioși pu ruri măr tu ri sin du te îți să
(Β)
ru tăm i coa na ta ce mi nu nat îi mân gâ ie
pre toți cei ca a re te la u dă

(Β)

(Β)
n bra țe pur tân du’L Prea cu ra tă pre Fi i ul

(Π)
Cu vân tul ne zi dit gri ja ta iar vă di tu ți-ai și glă su

(Β)
ind pă rin ți lor le-ai a ră tat pri mej di a în cer
cu i rii La vrei lor
122
(Β)

(Β)
ră ind ca o vi e din i coa nă în vre e mea

(Μ) (Π)
pri mej di ei de mult Doam nă a Va to pe du lui de pus

(Β)
ti i re La vra ta cea din A ton scă pa tu ți-ai
în du ple câ ân du’L pre Fi ul tău

(Β)

(Β)
u prinși de a vie ții vi je li e nă de ej dea

(Π)
în ti ne ne lă săm pa vă za cre din cio și lor ce îți să

(Β)
ru tă chi pul tău și îți gră iesc din i ni mă în tai
nă toa a tă du re rea lor

(Β)
123
(Β)
ând Fi ul tău Mai că din i coa nă cu mâ â na

(Μ) (Π)
de prunc nu te-a lă sat ves tea A me nin ță rii lor să le

(Β)
vă dești pă rin ți lor tu mi nu nat gră i tu le-ai
că îi pân de eș te pri mej di a
Peasna a 3-a. Canonul al 2-lea.

Glasul al 8-lea. Οὐρανίας ἁψῖδος.
Glas Γα
(Γ)
te ne pre noi
(Ν) (Γ)
ân gâ ie re a du u ne ne în ce tat dân du
ne ce lor cre din cioși Prea cu ra a tă do rul de Fi

(Ν)
ul tău Cel ce pre ti ne de mult te-a As cul tat din

(Γ)
i coa nă când căl când drep ta tea Lui tur ma ier ta tu
Și-a
124
(Γ)
te ne pre noi
(Ν) (Γ)
n ne ca zuri no ro o dul ce în drăz nind chi pul tău
cel dum ne ze iesc îți să ru u tă Mai că îți mân gâ ie

(Ν) (Γ)
și la Hris tos îl con du ne vă tă mat de pi ra
ții ce ur zesc să’i va tă me min tea și I ni ma

(Γ)
Duh
(Ν) (Γ)
i cle șu gul cu ca a re ne răz bo iesc ce te le
ce s’au le pă dat din mân dri i e Doam nă de Fi ul

(Ν)
tău cu ru gă ciu nea’ți de foc în de păr tea ză

(Γ)
de lu mea ce’ți să ru tă chi pul tău plin de sfin țe ni
125
(Γ)
min
(Ν) (Γ)
u ge ta rea tru pea as că ce ne-a ro bit i ni ma
cea în vâr to șa tă de pa a timi as tăzi la praz ni cul

(Ν) (Γ)
dum ne ze iesc și slă vit ce cu cre din ță îți fa
cem mi nu nat cu ru ga ta Mai că o moa ră ne
Glas Γα
(Γ) (Π)
n tă ă ri i i i rea a ce e e e
e lor ce e nă ă dăj du ie e e esc spre e Ti i i

(Γ)
(Π)
ne e Bi se e e ri i i i ca Doa am ne e
î î în tă ă ă ă reș te e e o o
(Γ)
pre ca a re a a a ai câ âș ti ga a a t-o
126
cu u u u scu u ump Sâ â â ân ge e le e
e e Tă ă ău
Aceeași. Pe scurt.
Glas Γα
(Ν) (Π)
n tă ri i rea ce lor ce nă dăj du ie esc spre
Ti i i ne Bi se e ri ca Doam ne în tă reș te e o
(Γ)
pre ca a re ai câș ti ga t-o cu scump Sâ ân ge le Tău
Sedealna.
Glasul al 4-lea. Ταχὺ προκατάλαβε.
Glas Δι
(Δ)
e toa tă pri mej di a cea su fle teas că pre noi
cei ca re cu dra gos te îți să ru tăm al tău chip Fe cioa
ră pă zeș te ne tai ni ca mâ ân gâ ie re iz vo râ tă
din chi pul ca re o di i ni oa ră a vor bit pres te
127
fi re a ie vea la Va to pe e du dă ne în i
i ni mă
Slavă. Aceeași.
Și acum.
(Δ)
e cur se le dra ci lor ce u nel tesc pre fu riș
să sur pe Bi se ri ca ne o cro teș te me reu lu cra
rea vă din du le fă te mân gâ â ie toa re ne că ji ți
lor ca re chi pul tău î îți să ru tă și cu la crimi îți stri
gă a ma rul lor a du câ ân du’ți Mai că a ju u
tă ne
Glasul al 4-lea. Ὁ καθήμενος ἐν δόξῃ.
Glas Βου
Irmosul
(Β)
el ce șa a de în sla a vă pre sca u nul Dum ne
ze i rii pre nor u șo or a ve nit I i sus
128
(Π)
Cel mai pre su us de dum ne ze i re prin pal mă cu

(Β)
ra tă și a mân tu it pre cei ce stri i gă
Sla vă Hris toa a se pu te rii Ta le

(Β)

(Β)
u pur ta rea ta de gri i jă ca o Mai că
pă zi tu ți-ai Mă năs ti rea Sfâ ân tă un de stră lu

(Π)
cești pre cum soa re le Mân gâ ie toa re Fe cioa ră

(Β)
glă su in du u le din i coa na a ta dul ce și sfân tă
pă rin ți lor
(Β)

(Β)
u gă ciu nea și sus pi i nul cel din su flet
129
as cul tă ne și pre toți cei ca a re chi pul îți să
(Π)
ru tă cin stin du te în vred ni ceș te’i în ce ruri

(Β)
des fă tă ri i lor ce gă ti tu u s’au no uă Fe cioa ră
de Fi ul tău
(Β)

(Β)
u iz voa re le iu bi i rii su fle teș te
a da pă ne și a li nă Ma ai că du hul tu tu
(Π)
ror ce te la u dă și îți să ru tă i coa na

(Β)
ce îi mân gâ â ie cu dul cea ța a ei tai nic pre toți ru
gă to rii tăi
(Β)
130
(Β)
m blân zeș te Prea cu ra a tă toa te pof te le
tru pu lui și în noi a pri in de do rul cel ne stins

(Π)
pen tru Fi ul tău cu în drăz nea la mul tă și so li

(Β)
rea a ta î na in tea a Lui pu ru rea pen tru făp tu ra Sa

Glasul al 8-lea. Εἰσακήκοα, Κύριε.
Glas Γα
(Γ)
te ne pre noi
(Π) (Γ)
a un scut mij lo ci rea ta cea că tre Stă pâ nul a

(Ν)
de ve ri tu s’a Mă năs ti rii Va to pe du lui

(Γ)
când pre ea pă zi t-ai de pri mej di e

(Γ)
te ne pre noi
131
(Π) (Γ)
u cu roși ve se lin du ne a co pe ră mân tul și

(Ν) (Γ)
mân gâ ie rea ta iz vo râ te din i coa na ta cea
cu har îți ce rem Mai ca Dom nu lui

(Γ)
Duh
(Π) (Γ)
ă ru tân du’ți i coa na ta cea dum ne ze ias că în

(Ν) (Γ)
în cer că ri le ce ve ni t-au pre cum iu re șul do
bân dim în su flet mân gâ ie rea ta

(Γ)
min
(Π) (Γ)
du nați în bi se ri ca ce îți să vâr șeș te cu

(Ν) (Γ)
râv nă praz ni cul cre din cio șii mân gâ ie rea ta do
bân desc în su flet din i coa na ta
132
Glas Γα
(Γ)
co pe ri t-a ce e e e ru u ri le bu
nă ta tea Ta a a a Hri is toa a a se că

(Π)
ie şi ind di in Chi i i vo o o tul sfi in ţi

(Γ)
i rii Ta a a a le e din ne e stri

(Π)
ca a a a ta a Ma a ai că în bi se e e
e ri i ca a sla a vei Ta a a a
le e te-ai a ră tat ca un pru u u unc î în

(Κ)
bra a a ţe e pu u ur ta at şi s'a au
(Γ)
um plu u u u u ut toa a a a a te de
e e e a Ta a la a a a a a u u u dă
133
Aceeași. Pe scurt.
Glas Γα
(Ν) (Γ)
co pe ri i t-a ce ru ri le bu nă ta tea
(Π)
Ta Hris toa se că ie şind din Chi vo tul sfin ţi rii Ta

(Γ)
a le din ne stri ca ta Ma ai că în bi se e ri ca sla

(Π)
vei Ta le te-a ai a ră tat ca un prunc în bra ţe

(Γ)
pur tat şi s'au um plut toa a te de a Ta la a u
dă

Glasul al 4-lea. Ἐξέστη τὰ σύμπαντα.
Glas Βου
Irmosul
(Β)
păi mân ta tu s-au toa te de dum ne ze ias că
sla va ta că tu Fe cioa ră cea ne is pi ti i tă
de nun tă ai a vut în pân te ce pre Dum ne zeu
134
cel pres te toa a te și ai năs cut pre Fi ul cel fă ră
de ani Ca re dă ru ieș te pa ce tu tu ror ce te
la u dă pre ti ne
(Β)

(Β)
in stin du’ți i coa na ta ce a vor bit pă rin ți lor
ca a re pe tre ceau în lân ce zea lă no uă Fe cioa
ră cu ru gă ciu nea din cer la Fi ul tău as tăzi îți
stri găm toa tă a mă gel ni ca lân ce zea a lă a
lun gă ne
(Β)

(Β)
ră ind din i coa na ta ai a ră tat pri mej di a
135
ca a re îți pân di se Mă năs ti rea Mai că Fe cioa
ră și i-ai scă pat pre pă rinți de gân dul vă zu ți lor
pi rați ca re u nel ti se ră pus ti i i rea A
ces te ia
(Β)

(Β)
n toa te is pi te le pre ne că jiți îi mân gâ ie
pa a ce dă ru in du le în su flet um ple’i cu ha
rul ce ne se cat iz vo răști din chi pul tău mult mân gâ
ie tor Mai că și de cur se le ne ști u u te îi
a pă ră
(Β)
136
(Β)
ă niți de să ge ți le ce slo bo zesc po triv ni cii
a as tăzi la i coa na ta cea dul ce plini de nă dej
de Mân gâ ie toa re ve nim și grab nic al su fle tu
lui leac toți cu mij lo ci rea ta do bân di im vin de
cân du ne

Glasul al 8-lea. Φώτισον ἡμᾶς.
Glas Γα
(Γ)
te ne pre noi
(Γ) (Ν)
ă ă tre Dum ne zeu mij lo cind la El î nal ță

(Γ)
ne Mân gâ ie toa re ca re L-ai ză mis lit în
fe cio ri e de moar te pre toți iz bă vin du ne
137
(Γ)
te ne pre noi
(Γ) (Ν)
a al dul a ju tor tu tu ror ce azi i coa na

(Γ)
ta mân gâ ie toa re vred ni ic îți cin stesc cu
pri so sin ță le dă și în tai nă a pă ră’i

(Γ)
Duh
(Γ) (Ν)
ra az nic lu mi nos să vâr șind îți ce rem ha rul

(Γ)
tău mân gâ ie tor Fe cioa ră să dă ru iești în
tot dea u na din chi pul tău no uă creș ti ni lor

(Γ)
min
(Γ) (Ν)
â ân gâ ie’i pre toți cre din cio șii ca re gri ji
138
(Γ)
le ce îi zdro besc îți la să în cre din țați că
doar la ti ne a fla vor me reu scă pa rea lor
Glas Γα
(Ν) (Γ)
a că a vă zu u ut I i sa i i i i a
(Κ)
cu în chi i i i pu u i i i re pre Dum
ne zeu pre sca a a un prea a a a î î î î nalt

(Γ) (Π)
de în ge e rii sla a a a ve ei în co o on ju
(Γ) (Κ)
u u u ra at a stri i ga a at o
(Γ)
ti că ă lo sul de e mi i i i i ne e că
(Π)
mai ’na in te e a am vă ă ă zut pre e e e Du
um ne e ze e eu î î în tru u pa at pre Ce el
(Κ)
Ce stă ă pâ ne eş te e e pa a a
139
(Γ)
a a cea şi lu mi i na cea a a ne în se e
ra a a a a a a a tă
Aceeași. Pe scurt.
Glas Γα
(Γ)
a că a vă zu ut I sa i a cu în chi
(Π)
pu i re pre Dum ne zeu pre sca un prea î nalt de în

(Γ)
ge rii sla a vei în con ju u rat a stri gat o ti că lo

(Π)
o sul de mi ne că mai ’na in te am vă zut pre Dum

(Γ)
ne ze eu în tru pat pre Cel Ce stă pâ ne eş te pa cea
şi lu mi na cea ne în se ra a a a tă

Glasul al 4-lea. Τὴν θείαν ταύτην.
Glas Βου
Irmosul
(Π)
u ge tă to rii de Dum ne zeu ca re fa ceți a cest
140
(Μ)
praz nic dum ne ze iesc şi cu to tul cin stit al Mai cii lui
(Β)
(Π)
Dum ne zeu ve niţi să ples nim cu mâi ni le slă
vind pre Dum ne zeu Cel Ce S’a năs cut din tr’în sa
(Β)

(Π)
e niți a cu ma la praz ni cul cel sfânt al Năs că toa rei

(Β)
Cu vân tu lui și lă u dân du o chi pul cel blând din i
coa na ei să’i să ru tați ce râ ân du’i din cer so
li rea sa
(Β)

(Π)
a râ ul no uă i coa na ta își var să mân gâ ie rea

(Β)
și ha rul tău și în is pi te le ca re pre toți co ple
141
și tu ne-au Mân gâ ie toa re du ul ce me reu ne
spri ji nă
(Β)

(Π)
coa nei ta le ple cân du ne și praz nic să vâr șind lă

(Β)
u dă mu te cei ce ști in du te pa vă ză ta re creș
ti ni lor ne în drep tăm la ti i ne în toa te
scâr be le
(Β)

(Π)
ti ind lu cra rea pi ra ți lor gră i t-ai mi nu nat din

(Β)
i coa na ta va to pe di ni lor ca re de ti ne ui
min du se au as cul tat și’n chi i se lă sa t-au
por ți le
142
Glasul al 8-lea. Τὴν δέησιν.
Glas Γα
(Γ)
te ne pre noi
(Γ) (Ν)
o ve ri le ce’mi a pa să su fle tul și a ma rul

(Γ)
în tris tă ă ri lor mul te vezi și de grab’ cu ne spu sa
dul cea a ță cea iz vo râ tă din chi pul tău um ple mă
pre mi ne cel ce îți să rut cu cre din ță și râv nă i coa
na ta
(Γ)
te ne pre noi
(Γ) (Ν)
a soa re le de pre ce ruri ra ze le ră să ri te

(Γ)
din i coa a na ta no uă su fle tul tot cel or bit de pă
143
ca a te ne lu mi nea ză la Dom nul și Fi ul tău
so bo rul cel drept cre din cios con du când mi nu nat cu lu
mi na lor
(Γ)
Duh
(Γ) (Ν)
coa na ta să ru tân du’ți i ni ma în tris ta tă

(Γ)
de dul cea a ță ne um ple su fle tul orb la Hris tos ne con
du u ce și pă că toa se le pof te î nă bu șă
mi reas ma ce ne în ce tat din a ceas ta îți verși mân gâ in
du ne
(Γ)
min
(Γ) (Ν)
ă zân du te glă su ind ui mi tu s’au mai de mult la
144
(Γ)
Va to pe e du pă rin ții că ro ra tu le-ai ves tit mai ’na
i in te ca să îi a peri ve ni rea pi ra ți lor
și’n chi pul tău cel zu gră vit a li na re Fe cioa ră gă si
tu și-au
Glas Γα
(Π)
tri ga a a t-a a Ți i i e vă zâ â â ând bă
ă trâ â â nu ul cu o o o o chi ii mâ
(Γ)
ân tu i i i i i rea a ca a rea a
(Π)
ve nit po poa a a a re e e e e lo o o or
(Γ)
de e la a Du u um ne e e e ze eu Hris
toa a se tu u u eşti Dum ne e ze e e e e
e u u u ul me e eu
145
Aceeași. Pe scurt.
Glas Γα
(Π)
tri ga t-a Ți i i e vă zând bă trâ â â nul cu

(Γ)
o chii mân tu i i i rea ca rea A ve nit po poa a
re lor de la Dum ne zeu Hris toa se tu u e eşti
Dum ne ze e ul meu
Condacul.
Glasul al 3-lea. Τὴν ὡραιότητα.
Glas Γα
(Γ) (Ν)
ij lo ci toa rea mea a la Dum ne ze e ul meu

(Γ) (Ν)
şi iz bă vi rea mea a de toa te cu ur se le

(Π)
ce îmi în tind ai mei vrăj mași a noa as tră Mân gâ

(Γ) (Ν)
ie toa a re var să cre din cio și lo or ce pre ti ne

(Γ) (Π)
te la a u dă râ ul mân gâ ie ri i lor căci pre to
146
(Γ)
oţi co ple şi tu u ne-au ne ca zuri în cer că ări şi is
pi te fă ă ră de nu măr să ă ne piar dă

Glasul al 4-lea. Οὐκ ἐλάτρευσαν.
Glas Βου
Irmosul
(Β)
’au slu jit zi di i rii cu ge tă to rii de Dum ne

(Β)
(Π)
zeu fă ră nu mai Zi di to ru u lui ci groa za
fo o cu lui băr bă teş te căl cân du o s’au bu

(Β)
(Π)
cu rat cân tând Prea lă u da te Doam ne al pă rin ți
lor şi Dum ne ze u le bi ne eşti cu vân tat

(Β)

(Β)
in i coa na ta a run că cre din cio și lor lu
147
min a ha ru lui și su fle te eș tii lor ochi or biți
(Π)
de pă ca te le ca re ro bi tu i-au le des chi i de e

(Β)
lor ca pre Hris tos să’L la u de îm pli nin du’I a Sa
vo ie
(Β)

(Β)
e ri ci mu te Fe cioa ră căci năs cu tu L-ai ca
om din pân te ce pre al Pă ri in te lui Fiu și no

(Π)
uă a du su ne-ai via ța cea veș ni că iz bă vi in du u

(Β)
ne de stă pâ ni rea ia du lui și de bez na ne sfâr
și tă
(Β)
148
(Β)
n drep tea ză ne pre toți cu stră lu ci ri le ce
ies din chi pul tău cel sfânt și du ul ce me reu la Fi

(Π)
ul Pă rin te lui Ca re năs cu tu S’a de șer tâ ân du u

(Β)
Se ca un prea bun de sla va Sa și’n no in du ne Fe
cioa ră
(Β)

(Β)
ând gră i tu le-ai din chi pul tău pă rin ți lor
în sfân tă la vra ta din no ou te-ai a de ve rit în

(Π)
toa tă pri mej di a scut slu ji to ri lor Dum ne ze e

(Β)
u u lui ce în cân tări te la u dă și nă dej dea au
în ti ne
149
Glasul al 8-lea. Οἱ ἐκ τῆς Ἰουδαίας.
Glas Γα
(Γ)
te ne pre noi
(Π) (Γ)
lă su ind din i coa a nă iz bă vi t-ai so bo
rul din Va to pe e du de mult cel vred nic de pe deap să
iar chi pul tău cel du ul ce mi nu nat ne schim bân du
se pe cet lu i t-a vă dit mi nu nea ta
a cea ma re
(Γ)
te ne pre noi
(Π) (Γ)
z bă vin du’ți so bo o rul de pi ra ții vă zuți ce
a me nin ța au pre fu riș de mult să’l je fu ias că
150
a ces tu ia A ie e vea ca un scut a ră ta tu te-ai
Mân gâ ie toa re când tu gră i t-ai di in i
coa nă
(Γ)
Duh
(Π) (Γ)
es fă ta rea ce rea as că cre din cio și lor ca
re te pro slă ve esc în cân tări iar chi pul îți să ru tă
sme rit Mân gâ ie toa a re ne sfâr șit dă ru ieș te le
căci în drăz nea lă a vând la Dom nul po oți Fe
cioa ră
(Γ)
min
(Π) (Γ)
e ne ca zuri no ro o dul ce la ti ne cu râv
151
nă se în drep tea a ză a cum cu a ri pi le ta le
de Mai că iu bi toa a re îți pă zeș te iar pa șii lui
la Dum ne zeu îi con du prin chi pul tă ău Fe
cioa ră
Glas Γα
(Ν) (Γ)
re Ti i ne Ce e el Ce e ai ră co ri
(Π)
it î î în foc pre e ti ne e rii cei ce Du um ne ze

(Ν)
e e eu te-a a au nu u u mi it şi în Fe cioa a
(Γ)
ră ă ne stri ca a a a tă te-a ai să ă lă
(Π)
ăş lu u u i it lă u dăm pre e Dum ne e ze
eu Cu vâ â ân tu ul cân tâ ând cu u bu nă
(Γ)
ă cre e di i in ţă ă Bi ne es te cu vân ta a at
152
Dum ne ze e e ul pă rin ţi lo o o or no o o
oş tri
Aceeași. Pe scurt.
Glas Γα
(Γ) (Π)
re Ti ne Cel Ce ai ră co rit în foc pre

(Γ)
ti ne rii cei ce Dum ne zeu te-au nu mit şi în Fe cioa

(Π)
ră ne stri ca tă te-ai să lăş lu it lă u dăm pre Dum
ne zeu Cu vâ ân tul cân tând cu bu nă ă cre di i in

(Γ)
ţă Bi ne E es te cu vân tat Dum ne ze e ul pă
rin ţi lor no o o oş tri

Glasul al 4-lea. Παῖδας εὐαγεῖς.
Glas Βου
Irmosul
(Β)
re ti ne rii cei bi ne cre din cioşi în cup tor
153
na aş te e rea Năs că toa rei de Dum ne zeu i-a mân tu
(Π)
it a tu un cea fi ind în chi pu i tă ia ră a

(Β)
cum lu cra a tă pre toa tă lu u mea ri di că să’Ți cân

(Β)
(Π)
te Ți e pre Do om nul lu cru ri le lă u da ți’L şi’L
prea î năl țați în tru toți ve cii

(Β)

(Β)
hi pul tău cel dul ce din i coa nă pă ri in ți
lor glă su in du le scă pa tu i-a Mai că de pri mej

(Π) (Β)
di a pier de rii vi e ții lor căci Nu des chi deți por ți

(Π)
le ai zis a ces to o ra pi ra ți lor ve ni rea vă

(Β)
dind lor tu Mân gâ ie toa a rea și Mai ca tu tu ro
ra
154
(Β)

(Β)
ni ma de pa timi în ti na tă la pra az ni
cul tău Fe cioa ră cu ră țeș te ne no uă pă că to

(Π) (Β)
și lor ca re în cre zân du ne ne clă ti nat în ru ga

(Π)
ta îți ce rem spri ji i nul de Mai că și îți zi cem din

(Β)
su flet a co pe ră mâ ân tul aș ter ne’ți pes te oa
meni
(Β)

(Β)
m ple’i cu ce reas ca des fă ta re Fe cioa a
ră pre cre din cio șii ce te la u dă dă le mân gâ

(Π) (Β)
ie rea ta i ni ma în dreap tă le la Cel pur tat în pân
155
(Π)
te ce de ti ne Fi u ul tău pre Ca re fe cio reș

(Β)
te năs cu t-ai să ne mân tu ia as că de toa tă stri
că ciu nea
(Β)

(Β)
ra gos tea de Mai că îți a ra tă a cu um ca
o di ni oa ră Va to pe du lui ca re iz bă vi
(Π) (Β)
tu s’a Doam nă prin i coa na ta ce le-a vă dit pri mej di

(Π)
a pre ca re Fi u ul tău lă sa se cu drep ta te să

(Β)
vi nă și în gă du i i se a su pra Mă năs ti
rii
156
Glasul al 8-lea. Τὸν Βασιλέα.
Glas Γα
(Γ)
te ne pre noi
(Γ) (Ν)
e în tris ta a re și de ro bi a A ma ră
(Γ)
a pă ca tu lui ne sca a pă Fe cioa ră și ne dă
ru ie eș te ce reas ca mâ ân gâ ie re
(Γ)
te ne pre noi
(Γ) (Ν)
ân gâ ie toa a re nu în ce ta ni cio da
(Γ)
tă să’ți a răți tu tu ro o ra iu bi rea cea ne măr gi
ni i tă și dă le mâ ân gâ ie re
(Γ)
Duh
157
(Γ) (Ν)
e toți ce chi i pul dum ne ze iesc îți să ru tă

(Γ)
cer ce tea ză’i și dă ă le în su flet bi ne cu vân
ta a rea de Mai că to ot dea u na

(Γ)
min
(Γ) (Ν)
um ne ze ia as ca și ne gră i ta iu bi re
(Γ)
din i coa na ta du ul ce îți var să și de în tris
ta a re pă zeș te’ți ru u gă to rii
Glas Γα
(Γ) (Π)
ă u dăm bi ne cu vân tăm şi i ne e î în
chi i nă ă ăm Do om nu lu ui
(Ν) (Γ)
u fo o cu ul ce el ne su fe ri it îm
158
pre u nâ â â ân du u u u u se e ti ne e
(Π)
rii cei ce au stă tut pen tru u bu u na a a a cre e

(Ν)
e e di i i i i in ţă ă şi de vă pa ie
(Γ)
ne e e e vă ă tă mâ ân du u u u u se
(Π)
cân ta a re dum ne e ze ia as că ă a a au câ â
(Γ)
ân ta at Bi i ne cu vân ta aţi toa a te
lu u u u cru u ri i i le Do o om nu lui
pre e Do o o o o o o om nul
Aceeași. Pe scurt.
Glas Γα
(Γ)
ă u dăm bi ne cu vân tăm şi ne în chi năm
Dom nu lui
(Γ)
u fo cul cel ne su fe rit îm pre u nân du se
159
(Π)
ti ne rii cei ce au stă tu ut pen tru bu u na cre

(Γ)
di in ţă şi de vă pa a ie ne vă tă mân du se
(Π) (Γ)
cân ta a re dum ne ze ias că au cân tat Bi ne cu vân
ta aţi toa te lu cru ri le Dom nu lui pre Do o o om
nul

Glasul al 4-lea. Ἅπας γηγενής.
Glas Βου
Irmosul
(Β)
ot nea mul pă mân tesc să săl te ze cu du u hul

(Π)
fi ind lu mi nat şi să prăz nu ia as că fi rea min ți
lor ce e lor fă ră de trup cins tind sfân ta prăz nu
i i re a Mai cii lui Dum ne zeu şi să stri i
i ge Bu u cu ră te prea fe ri ci tă Năs că toa re
de Dum ne zeu Cu ra a tă pu ru rea Fe cioa ră
160
(Β)

(Β)
ul ce le tău chip vă zând în i coa na ta ce glă su

(Μ) (Π) (Β)
i tu le-a mi nu nat pă rin ți lor pri mim în su u
flet ha rul a ces te ia cei ce îți fa cem praz ni cul
și să ru tân du u o cu cre di i in ță toa
te în tris tă ri le ce a vem ne lă să ăm î na in
tea ta
(Β)

(Β)
pă ră’i pre toți ce as tăzi la praz ni cul Mân gâ ie

(Π) (Β)
toa rei lor pli ini de o sâr di e ve nim și’n su u flet
pa cea lă un tri că și des fă ta rea ha ru lui cu
161
ru gă ciu nea a ta cea fier bi i in te Mai că
a Cu vân tu lui tot dea u na lor dă ă le ru gă mu
te
(Β)

(Β)
a șii spre Hris tos Stă pâ nul și Fi ul tău Ce de șer

(Π) (Β)
tân du Se Mai că de mă ri rea Sa lu a t-a fi i rea
noas tră sfin țin du o ne în ce tat cu ru ga ta în
drep tea ză ă ne și no ro o o dul ca re I
se’n chi nă Lui o cro teș te’ți me re eu de pri mej di e

(Β)

(Β)
om nul Dum ne zeu Cu vân tul Pă rin te lui cu vo ia
162
(Μ) (Π) (Β)
Dân su lui și ve ni rea Du hu lui în ti ne Ma ai
că om ză mis li tu S-a și în no ind făp tu ra Lui
prin a ta naș te e re moș te ni i i rea no
uă dă ru i tu ne-a în ne spu sa dul cea a ță a Ra
iu lui

Glasul al 8-lea. Κυρίως Θεοτόκον.
Glas Γα
(Γ)
te ne pre noi
(Γ)
re toți Mân gâ ie toa re fă ră în ce ta a re
cu în drăz nea la de Mai că ce a ai la Hris tos să
îi pă zești de is pi te boa lă și pa gu be
163
(Γ)
te ne pre noi
(Γ)
n toa tă în tris ta rea tu Mân gâ ie toa a re pre
toți cei ca re i coa na cea pli i nă de har dum
ne ze iesc îți să ru tă veș nic a co pe ră’i

(Γ)
Duh
(Γ)
a ce ruri ne î nal ță min tea tu tu ro o ra ce
a du nați la cin sti tul tău pra az nic a cum îți
să ru tăm cu cre din ță Mai că i coa na ta

(Γ)
min
(Γ)
e toa tă trân dă vi a tu ne iz bă ve eș te cu
164
în drăz nea la cea mul tă de ma ai că ce ai la
Cel năs cut din tru ti ne Fi ul Pă rin te lui
Glas Γα
(Γ)
ăs că ă toa re e e de Du u u u
(Γ)
(Π)
um ne e ze e e e e eu nă de ej
dea a tu tu ro o o o or cre eș ti i i ni lo
(Ν)
o o or a co o pe ră a a a pă
ră pă ă ă ă ă ze eș te e e e e
(Γ)
e pre ce ei ce e nă dăj du ie e e e esc spre e
ti i i i i ne e e e
(Ν) (Γ)
n Le e ge în u um bră și î în Scrip tu u u
(Π)
ră în chi pu i i i re ve de e e em no oi cre
165
(Ν)
e din cio o o o și ii toa tă pa ar tea

(Γ)
băr bă teas că ă ce e des chi i i i de pâ â

(Π)
ân te ce le sfâ ânt lui Du um ne e ze e eu e e

(Ν)
es te e deci pre Cu vân tul ce el mai î na i

(Γ)
in te nă ăs cu u ut Fi i u ul Ta a tă ă lui
(Π)
ce e e lui fă ăr’ de e î î în ce e e pu ut
(Γ)
Cel în tâ âi nă ăs cu u u ut di in Ma a ai
că fă ă ă ă ră is pi i i tă băr bă
(Ν) (Γ)
teas că ă Î î î î îl mă ă ă ri i i i im
Aceeași. Pe scurt.
Glas Γα
(Γ)
ăs că toa re de Dum ne ze eu nă de ej dea
tu u tu ro or creș ti i ni lor a co pe ră
166
a pă ră pă ze eș te e pre cei ce nă dă ăj du
ie esc spre ti i i i ne
(Ν) (Γ)
n Le e ge în um bră și în Scrip tu ră în chi

(Π) (Γ)
pu i i re ve dem noi cre din cio o o șii toa tă par tea băr
(Π)
bă teas că ce des chi de pân te ce le sfâ ânt lu ui Dum

(Γ)
ne ze eu e es te deci pre Cu vân tul cel mai î na in
te năs cut Fi ul Ta tă lu ui ce lui făr’ de în ce put

(Ν)
Cel în tâi năs cut din Mai că fă ră is pi tă băr bă teas

(Γ)
că Îl mă ri i i im
Exapostilarii.
Glasul al 2-lea. Γυναῖκες ἀκουτίσθητε.
Glas Βου
(Δ)
e var să’ți mâ ân gâ ie e rea ta cea dul ce
cre e din cio o și lor ca re i coa na a ta sfâ ân
167
tă cu dor ce resc î îți să ru u tă dă le în
su u u flet ha a rul tău să iu beas că ă vir
tu u ți le și a lun gă ă is pi i te le țe
su te Mân gâ â ie toa a re de cel că zut di
in mân dri i i e
Alta, același.
(Δ)
e cioa ră mâ ân gâ ie e rea ta a su pra
pă ă că to o și lor ca re sme rit î îți să ru u
tă cu râv nă sfân tă ă i coa a na var să’ți ca
râ â â ul pu u ru rea și a ra tă ă le
dâ ân și lor a ju tor î în pri me ej di e ca
u na ca re e din ce e ruri pre toți ve ghezi
o o cro ti i in du’i
168
La Laude. Stihirile Prosomii.
Glasul al 8-lea. Ὢ τοῦ παραδόξου θαύματος.
Glas Νη Βου
(Ν)
1.
ai că te ru găm a ju tă ne noi cei a cum a

(Π) (Ν)
du nați să’ți cin sti im ve se lin du ne în so bor i coa

(Π)
na ta ce de mult glă su i tu le-a a ie vea la Va

(Ν)
to ped’ pă rin ți lor ca re în ti ne a vând nă dej di

(Δ)
le gra a ab nic a fla tu și-au iz bă vi rea la vrei lor

(Ν)
un de dom nești no uă stră lu cin du ne me reu ca soa a
re le
(Ν)
2.
hi pul mi nu nat schim ba tu ți-ai și L-ai o prit

(Π) (Ν)
pre Hris tos să lu cre e ze drep ta tea Lui iz bă

(Π)
vin du’ți la vra ta de nă va la pi ra ți lor de și e

(Ν)
ra de pe deap să vred ni că și ne schim ba tă a
169
poi i coa na ta Ma a ai că a Dom nu lui a ră
(Δ)
mas vă din du ne no uă că tu ob ștea Va to pe du lui îți

(Ν)
a peri pu u ru rea
(Ν)
3.
s tăzi nu des chi deți por ți le ai glă su it mi

(Π) (Ν)
nu nat din i coa a nă pă rin ți lor și drep ta tea

(Π)
Dom nu lui ai o prit a ră tân du te o cro ti toa

(Ν)
re a Va to pe du lui Mân gâ ie toa re căci îm
bu na tu L-ai Ma a ai că pre Fi ul tău să îți ier te

(Δ) (Ν)
ob ștea ta ca re tră ia via ță ne o sârd ni că nu du pă
vo o ia Lui
(Ν)
4.
o uă tu tu ror i coa na ta cea mi nu na tă

(Π) (Ν)
ne dă în a ma a rul is pi te lor mân gâ ie rea ha

(Π)
ru lui și me reu ca o pa vă ză în ne vă zu tul
170
(Ν)
răz boi ne a pă ră de vă tă ma re a co pe
(Δ)
rin du ne ia a a ră să ge ți le tu tu ror vrăj ma

(Ν)
și lor ce u nel tesc fă ră de o pre liș te o prind ne mâ
ân tu ie
Glas Νη Βου
(Ν)
1.
ai că ă te ru gă ăm a a ju tă ă ne noi cei a a
(Π)
cu um a du nați să ă’ți cin sti i im ve

(Δ)
se lin du ne e în so bo or i coa na ta a
(Ν) (Π)
ce de mult glă su u i i i tu u u u le-a a

(Δ) (Ν) (Π)
ie e vea a la Va a to o pe ed pă ri in ți i i
(Δ) (Ν) (Π)
lor ca re î în ti ne e a a vâ ând nă de ej di i
(Ν)
i le gra a ab ni ic a fla tu u și-au
171
(Δ)
iz bă vi rea la vre ei lo or un de dom ne e e ești

(Ν)
no uă stră ă lu cin du ne e me re eu ca soa a re
le
(Ν)
2.
hi pu ul mi nu na at schi im ba tu u ți-ai și L-ai o o

(Π)
pri it pre Hris tos să ă lu cre e e ze

(Δ)
drep ta tea Lu ui iz bă vi in du’ți la vra ta a

(Ν) (Π)
de nă va la pi i ra a a ți i i i lor de
(Δ) (Ν) (Π)
și i e e ra de e pe e dea ap să vre ed ni i i
(Δ) (Ν) (Π)
că și ne schi im ba tă ă a a po oi i coa a
(Ν)
na a a ta Ma a ai că ă a Dom nu u
(Δ)
lui a ră mas vă din du u ne e no uă că tu u u

(Ν)
u ob ștea Va to pe du lu ui îți a a peri pu u
ru rea
172
(Ν)
3.
s tă ăzi nu des chi i de eți por ți i le ai glă su u

(Π)
i it mi nu nat di in i coa a a nă
(Δ)
pă rin ți lo or și drep ta a tea Dom nu lu ui

(Ν) (Π)
ai o prit a ră ă tâ â ân du u u u te o
(Δ) (Ν) (Π)
cro o ti i toa re e a a Va a to pe e du u u
(Δ) (Ν) (Π)
lui Mân gâ ie e toa re e că ăci î îm bu na a tu u

(Ν)
u L-ai Ma a ai că ă pre Fi u ul tău

(Δ)
să îți ier te ob ștea a ta a ca re tră ia a a a

(Ν)
via ță ne e o sârd ni că ă nu du u pă vo o ia
Lui
(Ν)
4.
o uă ă tu tu ro or i i coa na a ta cea mi nu u
(Π)
na a tă ne dă î în a ma a a rul
(Δ)
is pi te lo or mân gâ ie e rea ha ru lu ui
173
(Ν) (Π)
și me reu ca o o pa a a vă ă ă ă ză în
(Δ) (Ν) (Π)
ne e vă ă zu tu ul ră ăz bo oi ne a a pă ă ă
(Δ) (Ν) (Π)
ră de vă tă ă ma re e a a co o pe ri in du u
(Ν)
u ne ia a a ră ă să ge ți i le
(Δ)
tu tu ror vrăj ma și i lo or ce u nel te e e esc

(Ν)
fă ră de o pre liș te e o pri ind ne mâ ân tu ie
Slava Laudelor.
Glas Πα
(Π)
la a a a a vă ă ă Ta a a a a tă ă
lui și Fi i i u lu ui și i Sfâ â â â â
ân tu u u lu u u ui Duh
(Π)
i a cu u u u um și i i pu ru u
(Δ) (Π)
rea a a și î în ve e e ci i i ii ve
174
e ci i lo o o or A a a a a a a a
a a a a a min
(Π)
u în drăz nea a a la ta a a a de
e ma a a a a a a a a a a ai că
și cu pu ur ta rea a ta de e e e gri i i i
(Κ)
jă cea de e oa a a a a a meni iu bi
i i toa a a a a a a a a a a a re
(Δ)
în tu ne ci i i mea ne ca a a zu u ri
(Π) (Ν) (Π)
lo or și a pri mej di i lor o ri si i pe

(Δ)
e e e e ești Mân gâ ie toa a a a a a a a

(Π)
re prea bi i i i ne e cu u vâ ân ta a a a
a a a a tă căci tu u u u u u
(Ν)
u u u schimbi tris te e e e e e e e e e e țea
175
(Δ) (Κ)
î în ne e gră ă i i i tă bu cu ri i i i
(Δ)
χi i i i bu cu ri i i i e ia a a a
ar cu u u iar cu ur se e e le vi i clea nu u
(Π)
lu u u u u ui î îm pie e e e e di
(Κ)
i i i i i i i când de gra a a a a
(Δ)
a bă le e stri ve ești și i de e ce
(Π)
le e re le e pre e ro bi ii tă ă ă ă ă ăi î îi
mâ â â â â â â â â â â â
ân tu u u u u u u u u u îi mân tu iești
nu u u u u în ce e ta a da ar cu u u u
(Κ)
tă ă ă ri i i i i i i i e e
(Δ)
i i i i i i i i tă ri i e să ă ne e
(Π)
e e e o o cro o o tești și în cea a
176
(Κ)
a a a su ul Ju de că ă ă ă ă ă ă ă ă
ă ă ți i i i i i ii Ju de e că ă ă ă
(Δ)
ă ă ă ți ii a ra a tă ă ne e pre e no o oi
(Π)
fă ă ră de e o o o sâ â â â ân dă cu
a le ta le ru u gă ă ciu u u u u u u uni
că tre Fi i i i i i u u u u u u u
că tre Fi ul tă ă ă ău
177
a umnezeiasca iturghie
Megalinaria. Glasul al 2-lea.

Ceea ce ești mai cinstită (Τὴν τιμιωτέραν).
Glas Δι
(Δ)
ân gâ ie în scâ â âr be și î în tri i
is tă ă ări toa tă a du na a a rea a cre din
cio o o și lor o or to o o docși ca re
îţi să ă ă ru u u tă ă cu do or Mân gâ
ie toa a a a a a re i coa na a a mi i i nu
na a tă cân tân du’ţi la a a a u u u de e
e e
Alta.
Glas Δι
(Δ)
o cul bu nă tă ă ă ții dum ne e ze e e
ie e ești ca re mis tu ie e eș te e ră u
178
tă ă ă ți le o o me e e nești tu Mân
gâ ie e e toa a a re e în su u flet ne
a pri i i i i in de lă un tri i ic pe e en tru
Do om nul să ar dem pu u u u ru u u rea a
a a
179
araclisul
care se numește
„ ângâietoarea”
Dumnezeu este Domnul.
Glas Δι
(Δ)
um ne zeu es te Dom nul și s-a A ră ta at no uă
bi ne es te cu vân tat Cel ce vi ne în tru nu me le Dom
nu lui
ăudați pre Domnul căci este bun, căci în veac este mila Lui.
oate neamurile m’au înconjurat şi cu numele Domnului i-am înfrânt pre ei.
e la Domnul s’a făcut aceasta şi este minunată întru ochii noştri.
Troparele icoanei.
Glasul al 4-lea. Ὁ ὑψωθεὶς ἐν τῷ Σταυρῷ.
Glas Δι
(Δ)
ân gâ ie toa a rea a cre din cio și lor dă ne dum
180
ne ze ia as ca a mân gâ ie re în su flet și ne con
du la Fi ul tău Hris tos Dum ne zeu a pă ră ne în
pri me ej di e e și ne um ple cu ha rul tău Mai ca
Zi di to o ru lui cea ca re mân tu i rea ce lor
că zuți în Rai ai dă ru it Sfân tă Fe cioa a ră nă
dej dea creș ti i ni lor
Slavă.
Glas Πα
(Π)
181
lor
Și acum.
Glasul al 4-lea. Ὁ ὑψωθεὶς ἐν τῷ Σταυρῷ.
Glas Δι
(Δ)
u vom tă cea a de e Dum ne zeu Năs că toa re cei
pă că to oși a a’ți lă u da stă pâ ni rea căci mij lo
cești la Fi ul tău so lind pen tru noi ci ne din pri
me ej di e e în a fa ră de ti ne Mai că a Cu
vâ ân tu lui pre noi ne iz bă veș te pen tru a ce
ea nu ne de păr tăm nici cum de ti i ne în toa te
ne vo o i le
182
CANONUL
Peasna 1. Glasul al 8-lea. Ὑγρὰν διοδεύσας.
Glas Γα
(Γ)
te ne pre noi
(Γ) (Π)
re toți ne că ji ții și pre să raci pre în tem ni

(Γ)
ța a ții în ro bi a ce lui vi clean tu Mân gâ ie
toa re îi a ju u tă și su fle teș te pre ei me reu
mân gâ ie’i
(Γ)
te ne pre noi
(Γ) (Π)
re toți ce i coa na ce am pri mit de la Va to

(Γ)
pe e du Mă năs ti rea un de dom nești în tru stră lu
ci re îți să ru u tă Mân gâ ie toa re pă zeș te’i de
pa gu be
183
(Γ)
Duh
(Π)
(Γ)
re cum a ta tur mă ți-ai iz bă vit o Mân gâ ie

(Γ)
toa a re de pi ra ții ne cre din cioși şi de pus ti
i re ai scă pa a t-o ne iz bă veș te pre toți de pri
mej di e
(Γ)
min
(Γ) (Π)
coa na ce’i mân gâ ie pre bol navi și Pa ra my

(Γ)
thi i a se nu meș te la Va to ped o Mân gâ ie toa
a re rân du ie eș te de vă tă ma re pre toți să ne
a pe re
184
Peasna a 3-a. Οὐρανίας ἁψῖδος.
(Γ)
te ne pre noi
(Ν) (Γ)
l tău Fiu Prea cu ra a tă și Dum ne zeu tru pul
Său din a Sa iu bi re de oa a meni fă ră de pa

(Ν)
ti mă în tr’a de văr Și-a lu at Mân gâ ie toa re

(Γ)
și lu mii ce să ru tă chi pul tău dul ce lă sa tu
te-a
(Γ)
te ne pre noi
(Ν) (Γ)
z go nind pre pi ra a ții ce au vo it tur ma ta
să îți je fu ias că a du u s-ai grab nic a ces te ia

(Ν) (Γ)
cu în drăz nea la ce ai la al tău Fiu mân gâ ie
185
re mi nu nat prin chi pul tău ca re gră i t-a ei
(Γ)
Duh
(Ν) (Γ)
ju tor în pri me ej dii am do bân dit chi pul tău
cel ce mân gâ ie re a du u ce no uă creș ti ni

(Ν)
lor Mân gâ ie toa re căci tu a Zi di to ru lui

(Γ)
Mai că să vâr șești prin el mi nuni fă ră o pre liș te

(Γ)
min
(Γ)
(Ν)
re cei ca re să ru u tă nă dăj du ind al tău chip
ce la ce lu crea ză mi nu u nea drept cre din cio și

(Ν)
lor ne în ce tat să’i a juți Mân gâ ie toa re prea

(Γ)
dul ce și în via ță fă te lor ar mă pu ter ni că
186
Și îndată.
(Γ) (Ν)
ă zeș te ne pre ai tăi robi de is pi i te
Pa ra my thi i a căci la ti ne cei pă că toși me reu

(Γ)
în drep tă mu ne și dă ne în su fle te mâ ân gâ ie
re
(Γ) (Ν)
n du ră te de ru gă to rii tăi Ma ai că Mân
gâ ie toa a re ne în ce tea ză tru pes cul chin ce cu

(Γ) (Ν)
prin su ne-a și dă ne în su fle te mâ ân gâ ie re e e

(Γ)
Sedealna. Glasul al 2-lea. Τὰ ἄνω ζητῶν.
Glas Δι
(Δ)
e mi lă iz vor ce cur ge ne se câ ân du se
pre ti ne te știm și ar mă în pri mej di e căci în
tai nă tur ma ta îți pă zești de toa te is pi i te le
187
și o mân gâi Ma ai că pre ea me re e eu iz vo
rând ei din i coa a a na ta har
Peasna a 4-a. Εἰσακήκοα, Κύριε.
Glas Γα
(Γ)
te ne pre noi
(Γ) (Π) (Γ)
u tu ror din i coa na ta ce Mân gâ ie toa rea

(Ν)
de noi nu mi tu s’a iz vo răș te mân gâ ie rea ta

(Γ)
și a lun gă toa te în tris tă ri le

(Γ)
te ne pre noi
(Γ) (Π) (Γ)
m pre u nă cu ce te le bi ne cre din cio și lor

(Ν) (Γ)
și mo na hii tăi îți să ru tă ve se lin du se mi
188
nu na tul chip cel din i coa na ta
(Γ)
Duh
(Γ) (Π) (Γ)
re cei ca re îți la u dă a co pe ră mân tul

(Ν)
tău și mi nu ni le în pri mej di e îi mân gâ ie

(Γ)
și le dă în tai nă iz bă vi re lor
(Γ)
min
(Γ) (Π) (Γ)
n ne caz din i coa na ta cea mân gâ ie toa re și

(Ν) (Γ)
Mă năs ti rea ta și no ro dul pre tu tin de nea își
gă sesc Fe cioa ră mân tu i rea lor
189
Peasna a 5-a. Φώτισον ἡμᾶς.
(Γ)
te ne pre noi
(Γ) (Ν)
u ug ne mis tu it și al Le gii chi vot ști mu

(Γ)
te ne în ti na tă Mai că de la Pro roci și
ma să sfân tă pre ca re șe zu t-a Fi ul tău

(Γ)
te ne pre noi
(Γ) (Ν)
u un te Da ni il ne dăl tu it de mult vă
(Γ)
zu tu te-a și pro ro ceș te no uă el ne-a gră it
că tu vei naș te ca om ne gră it pre Fi ul tău

(Γ)
Duh
190
(Γ) (Ν)
fe eș nic a u rit și to iag cin stit al Dom nu

(Γ)
lui și’n ro u ra tă lâ nă te-au cu nos cut de
mult Pro ro cii pre ti ne cu o chii i ni mii

(Γ)
min
(Γ) (Ν)
u u fle tul bol nav îți a duc a cum ru gân du

(Γ)
te ca mij lo cind din cer să’l tă mă du iești de
toa tă boa la cu ha rul ie și it din i coa na ta
Peasna a 6-a. Ἱλάσθητί μοι, Σωτήρ.

(Γ)
te ne pre noi
(Ν)
e pa timi Doam nă pre noi ru gă ă mu te iz
bă veș te ne e e e iar îm pie tri rea din noi go neș te-o
191
(Γ)
cu ha rul tău văr sat din i coa na ta cea cu chi i
pul du u ul ce și a du ne mân gâ ie rea ta

(Γ)
te ne pre noi
(Ν)
e cioa ră sfân tul tău chip ce a a pă ră Mă
năs ti rea ta a a a îți să ru tăm căci din el pri mim

(Γ)
mân gâ ie rea ta și toa tă pri mej di a ri si pe
eș te-o ta a ai nic a pă rând pre ru gă to rii tăi

(Γ)
Duh
(Ν)
n tot ne ca zul pre noi ne mâ ân gâ ie cu i
coa na ta a a a Mân gâ ie toa re căci știi mul ți mea

(Γ)
tris te ți lor a ma rul du re ri lor și ne ca a zul
192
ca a a re ca o fla că ră ne mis tu ie
(Γ)
min
(Ν)
e foa me boa lă și foc de gri in di nă şi
pri mej di e e e e de tul bu rări cu tre mur is pi te

(Γ)
și sa bi e de scâr be și pa gu bă iz bă ve eș te
nea a a mul cre din cios al or to doc și lor
Și îndată.
(Γ) (Ν)
ă zeș te ne pre ai tăi robi de is pi i te
Pa ra my thi i a căci la ti ne cei pă că toși me reu

(Γ)
în drep tă mu ne și dă ne în su fle te mâ ân gâ ie
re
193
(Γ)
(Ν)
u ru rea cu în drăz nea la de Ma ai că Mân gâ
ie toa a re pre Cu vân tul cel ză mis lit de ti ne în du

(Γ) (Ν)
ple că’L să ne dea ce lor în tris tați mâ ân gâ ie re e

(Γ)
e e
Condac. Glasul al 2-lea. Προστασία τῶν Χριστιανῶν.
Glas Δι
(Δ)
cro ti rea cea ne în frun ta tă și pa a vă
za mij lo ci rea că tre Zi di tor a creș ti ni lor
cu ve de rea să nu ne treci sus pi nul cel sme rit
ci tu Mai că spre cei pă că toși să te în drepți în a ju
tor spre cei ca re ru gă mu te vi no cu mij lo
ci rea și ca a u tă cu so li rea a pă ră
toa rea tu tu ror ce îți cân tă fe cio ri i i
a ta
194
Prochimenul. Glasul al 4-lea.
Glas Δι
(Δ)
o me ni i i voi nu me le tău în tot
nea mul şi nea mul
(Δ)
o me ni i i voi nu me le tă ă ău în tot
nea mul şi nea a mu u ul
După Evanghelie.
(Δ)
la vă Ta tă lui și Fi u lui și Sfân tu lui Duh

(Δ)
ă tăl Fi ul Du u hul Tre i me î în U ni me
gre şa le lor mul ți i mea și pă ca a te le șter ge’mi

(Δ)
min
195
(Δ)
en tru so li i rea Fe cioa rei Mi i los ti ve gre
şa le lor mul ți i mea și pă ca a te le șter ge’mi
Stihira. Glasul al 6-lea. Ὅλην ἀποθέμενοι.
Glas Δι
Stih. iluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea

îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.
(Δ)
ai că ru gă ciu nea mea cea cu sus pi ne e pri meș
te’mi de ne ca zuri sca pă mă dă ru ieș te’mi tai ni că
mân gâ ie e rea ta căci nu pot i ni ma să’mi pă zesc în

(Δ)
(Γ)
pa a ce iar să ge e ți le vrăj ma șu lui o prind
ca pa vă za de du hov ni ceas că ră ni rea mea în via

(Ν) (Δ)
ță iz bă veș te mă căci a de vă rat în a fa ra ta al
tă mân gâ ie e e re nu am cel ce a cu um să
ru tând Mân gâ ie toa a a re i coa na ta îți cer
196
mi nu na tul ha ar
Peasna a 7-a. Παίδες εβραίων.
Glas Νη
(Ν)
te ne pre noi
(Ν)
ân gâ ie’mi su fle tul în scâr be în pri mej dii
și ne caz Mân gâ ie toa re iz vo rând ca un
râu ce reas ca des fă ta re tu tu ror ce chi pu ul
tău îți să ru tă cu cre din ță

(Ν)
te ne pre noi
(Ν)
oa te cur se le țe su te de po triv ni cul vi
clean ză dăr ni ceș te și ca pa vă ză fii me reu
Mân gâ ie toa re și a ta ca să a pă ă ră’ți
197
de is pi te și ne ca zuri
(Ν)
la vă Ta tă lui și Fi u lui și Sfâ ân tu lui Duh

(Ν)
ar să’ți mie rea ne gră i tă iz vo râ tă din
i coa na ta cea dul ce tu tu ro ra ce vin
la ti ne și’ți să ru tă în în tris tări a mar ni i ce
și pri mej dii Mai că chi pul

(Ν)
min
(Ν)
hi pul tău dul ce să ru tân du’ți mân gâ ie rea ta
a’ți ce re în drăz ni t-am căci în tai nă re verși
a ha ru lui dul cea ță pre cum un râu creș ti ni i lor
din i coa na’ți mi nu na tă
198
Peasna a 8-a. Τὸν Βασιλέα.
Glas Γα
(Γ)
te ne pre noi
(Γ) (Ν)
ân gâ ie toa a re du hov ni ceș te a run

(Γ)
că’ți mân gâ ie rea ta du ul ce în tai nă și îi cer
ce tea a ză pre toți ce te e să ru tă

(Γ)
te ne pre noi
(Γ) (Ν)
in în tris ta a re a mă ră ciu ne și scâr be

(Γ)
pre cei ca re i coa a na ta dul ce cu cre din cio
și i e să ru tă i iz bă veș te’i
(Γ)
Duh
199
(Γ) (Ν)
re Îm pă ra a tul și Dum ne ze ul tău Mai că

(Γ)
în i coa nă ți nâ ân du’L în bra țe a ta Mă năs
ti i re de pa gu bă ă pă zi t-ai
(Γ)
min
(Γ) (Ν)
u mân gâ ie e rea cea iz vo râ tă din chi pul

(Γ)
zu gră vit și schim ba at în i coa na cea mân gâ ie
toa a re îți mân gâ ie e no ro dul
Peasna a 9-a. Κυρίως Θεοτόκον.
Glas Γα
(Γ)
te ne pre noi
(Γ)
a dul cea ta i coa nă Mai că cu cre di in ță
200
ne în drep tăm și îți ce rem să’ți ve erși ca un râu dum
ne ze ias ca iu bi re no uă în i ni mă
(Γ)
te ne pre noi
(Γ)
ă zând Mân gâ ie toa re as tăzi la i coa a na
iz vo râ toa re de har bu cu ro oși îți stri găm din
în tris ta rea A ma ră scoa te ne su fle tul

(Γ)
Duh
(Γ)
um pli ta dez bi na re ca re ne pân de eș te
în de păr tea ză u nin du ne Ma ai că pre toți sub
o cro ti rea ta cal dă pli nă de dra gos te
201
(Γ)
min
(Γ)
ân ta re a du cân du’ți toți Mân gâ ie toa a re
nu în ce tăm să’ți slă vim a ju to o rul ce dai ne
a dor mit din i coa na sfân tă no ro du lui
Cuvine-se cu adevărat.
(Ν)
u vi ne se cu a de vă rat să te fe ri cim
de Dum ne zeu Năs că toa re cea pu ru rea fe ri ci tă
și cu to tul fă ră pri ha nă și Ma ai ca Dum ne ze u

(Γ)
lui no os tru Pre cea mai cins ti tă de câ ât He ru

(Π)
(Γ)
vi mii și mai pro slă vi i tă făr' de-a se mă na re de
câ ât Se ra fi mii ca rea fă ră stri că ciu u ne

(Ν) (Γ)
pre Dum ne zeu Cu vân tul ai năs cut pre ti ne cea cu a de
202
vă rat Năs că toa re de Dum ne ze eu te mă rim
Megalinariile. Τὴν τιμιωτέραν.
(Γ) (Π)
â ân gâ ie’ți no ro dul cel în cer cat tu Mân gâ

(Γ)
ie toa a rea or to doc și lor și îi dă ha rul să
în du u re is pi te le vi e e ții ca u na
ca re pu u ruri a juți pre ro bii tăi

(Γ) (Π)
o oți drept slă vi to rii să vă’n drep tați as tăzi la

(Γ)
i coa a na dă tă toa re de mân gâ ieri a Pa ra
my thi i ei cea ca re ne’n dul ce eș te a ma rul
cu cin sti i tul și sfân tul chip al ei

(Γ) (Π)
a a u de fru moa se să’i îm ple tim din cân tări

(Γ)
Fe cioa a rei ce îi mân gâ ie pre ro mâni cu a sa
dul cea a ță ve ni tă din i coa a na la noi în
203
dar a du u să din Mă năs ti rea sa
(Γ) (Π)
a ai că în dul ceș te’i pre cre din cioși dă le mân

(Γ)
gâ ie e re iz bă veș te’i de în tris tări scâr be le
a lu un gă și fii o cro ti toa a rea de tai nă
și nă de ej dea drept slă vi to ri lor

(Γ) (Π)
a a ra Ro mâ neas că pre Pa tri arh și pre toți

(Γ)
ie ra ar hii cu so bo rul cel pre o țesc și pre cre
din cio o șii ce la u de îți câ ân tă me reu Mân
gâ ie toa a re de rău îi a pă ră
(Γ) (Π)
a ar să’ți mân gâ ie rea pre cum un râu ca re le

(Γ)
nu sea a că ni cio da tă toți te ru găm pres te cre
din cio o șii ce vin Mân gâ ie toa a re la ti ne
să’ți să ru u te cin sti tul chip al tău
204
(Γ) (Π)
ă te che ză și e și a ju tor rea zem mân gâ

(Ν)
(Γ)
ie e re în tă ri re în în tris tări sfeș nic ca re

(Γ)
ar de me reu în în tu ne e ric lu mi na A run câ
ân du’și Mai că ro mâ ni lor

(Γ) (Π)
o bi lor tăi dă ne tă mă du iri tru pul ne’n tă

(Ν)
(Γ)
re eș te ia ră su fle tul co ple șit de a mă ră

(Γ)
ciu ne ne mân gâ ie în ta ai nă me reu Mân gâ ie
toa a re cu ru gă ciu nea ta

(Γ) (Π)
câr ba și a ma rul ce ne-au cu prins grab nic iz go

(Γ) (Ν)
ne eș te și ne um ple de mân gâ ieri tu Mân gâ ie

(Γ)
toa rea no ro du lui ce vi i ne cu râv nă să’ți să
ru u te a cum i coa na ta
(Γ) (Π)
oa tă Ro mâ ni a să o cro tești pa șii că tre
205
(Ν)
(Γ)
Do om nul ca o Mai că să ne în drepți ca se le și

(Γ)
toa te ru de nii le de re e le și pa gu be să a
a peri din cer cu ha rul tău

(Ν)
re ai Ro mâ ni ei con du că tori pre toți dre

(Γ) (Ν)
gă to rii pre pă ri in ții du hov ni cești și pre tot

(Γ)
no ro dul ro mân că lă u ze eș te’l de jos Mân gâ
ie toa a re la cer la Fi ul tău

(Ν)
re cei ca re chi pul dum ne ze iesc ce în Mă

(Γ) (Ν)
năs ti rea Va to pe e du s’a zu gră vit Mai că îți

(Γ)
să ru tă în via ță îi pă ze eș te cu ha rul tău
pu te er nic de toa te cur se le

(Ν)
ezi Mân gâ ie toa re cât pă ti mim și ne în

(Γ) (Ν)
tă reș te să răb dă ăm fă ră să câr tim toa tă în
206
(Γ)
tris ta rea de sus în gă du i i tă pre toți să ne
a du u că la scum pul Fiu al tău

(Γ) (Π)
a ai că pre Pă rin te le Pa tri arh pre în treg

(Γ)
Si no o dul pre cei ca re ne câr mu iesc și pre tot
no ro o dul ce vi ne cu cre di in ță i coa na

(Γ)
(Ν)
să’ți să ru u te me reu a co pe ră ă ă ă’i
Alte megalinarii pentru Biserica Sfântul Nicolae Dintr-o Zi din București

(Γ) (Π)
a u da Bi se ri cii Din tr’o zi Mai ca Ce lui

(Ν)
(Γ)
Ca a re în tru ti ne S’a ză mis lit dă ne mân gâ

(Γ)
ie rea ce reas că și la Fi i ul pre Ca re tu năs cu
u t-ai pre toți în dreap tă ne

(Γ) (Π)
s tăzi la Bi se ri ca Din tr’o zi praz nic plin de

(Γ) (Ν)
sla a vă să vâr șeas că cei cre din cioși și ve nind la
207
(Γ)
Mai ca Prea sfân tă și Cu ra a tă i coa na să’i să
ru u te cu mul tă dra gos te

(Ν)
u ruri Bu cu reș tii să îți pă zești ca să Îl

(Γ) (Ν)
cin stea scă tot dea u u na pre Dum ne zeu Mai că Prea
(Γ)
cu ra tă în pa ce și pri mi i tă în ce ruri să
îi fi i e mul ți mea ru gi lor
Troparul icoanei.
Glas Πα
(Π)
208
lor
Alt Tropar pentru biserica „Dintr-o zi” din București.

Glasul al 5-lea. Τόν συνάναρχον Λόγον.
Glas Κε
(Κ)
u al tău har de Mai că me reu bi se ri ca cea din
tr-o zi o cro te eş te’ţi cu cre din cio o șii ce vin
în a ceas ta să’ţi să ru te cu e vla vi e chi pul
cel dul ce şi fru mos dă tă tor de mân gâ ieri Fe cioa a ră
Mân gâ ie toa re și a se me nea o cro te eş te’ţi
a Bu cu reș ti lor ce ta a te me reu
209
Stihira de final.
Glas Πα
(Π)
as tăzi la i coa na de mi nuni cu a de
vă rat fă că toa a re în ge nun chi ind să’i stri găm
var să’ți în du ră ri le și’n scâr be mâ ân gâ â ie’i pre

(Ν) (Π)
cei ca re mi nu ni le îți văd lă u dâ ân du’ți toa tă mân

(Ν) (Π)
gâ ie rea ta dul ce și ta ai ni i că Doa am nă ce
gră i t-ai o da a tă ce lor din pri mej di e ast
fel a ta o cro ti re a ră tân du le

(Π)
oam nă pri meş te le ru gă ciu ni le ro bi lor
ce’ţi stri gă să’i pă zeşti de ne caz şi de toa a te ne
vo i le
210
(Π)
n ti ne nă dej dea mea îmi pun Mai ca Dom nu lui tu să
mă pă zeşti sub prea sfâ ânt a co pe ră mân tul tău
Glas Πα
(Π)
u so li rea tu tu ro or Sfin ți lor Tăi Doa am ne e
și a Mai cii Ta a le ne dă ru ieș te pa cea Ta

(Ν) (Π)
ca un sin gur În du rat și ne mi lu ie eș te e
211
CUPRINS
Slujba……………………………………………………………………....3
Vecernia Mică………………………………………………………...4
Vecernia Mare………………………………………………………...6
Utrenia…………………………………………………………….....11
Sfânta Liturghie……………………………………………………...27
Slujba Paraclisului (text)……………………………………..……...........29
Podobiile și irmoasele partiturilor împreună cu izvoarele lor………......49
Acatistul………………………………………………………….......…...52
Partituri………………….…………………………………………..…...63
Vecernia Mică……………………………………………………….64
Vecernia Mare…………………………………………………….....71
Utrenia……………………………………………………………..109
Sfânta Liturghie……………………………………………………178
Slujba Paraclisului (partitură)…………………………..…….........180

Slujba Paramythia 2023 FINAL

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Slujba Paramythia 2023 FINAL

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SLUJBA, PARACLISUL ȘI ACATISTUL

ICOANEI MAICII DOMNULUI

Copyright ©️ Bizanticons Art

Facere a Părinților vatopedini

În ziua a douăzeci și una a lunii ianuarie se face pomenirea minunilor icoanei

Glas 1. Τῶν οὐρανίων ταγμάτων.

Mângâietoare Fecioară,* în încercările* din pământeasca via-ță,* mângâierea cereas-

O, preaslăvită minune,* în Mănăstirea ta,* în Vatopedu, Maică,* Preacurată Fecioa-

Precum păzitu-ți-ai turma* și Mănăstirea ta* odinioară, Doamnă,* de pirați prin

La Stihoavnă cântăm aceste Stihiri Asemănânde.

La Doamne, strigat-am…, punem stihurile pe 8

Precum un nor, din icoana* ce veselindu-ne* îți sărutăm, revarsă’ți* mângâierea ta

Din preacinstita icoană* ce Vatopedului,* când au venit pirații,* arătatu-s’a strajă,*

Chipul* zugrăvit la Vatoped’* ca pre un odor sărutându’ți* cu umilință acum,* Mai-

Slavă…Și acum… Glas 8.

Vohod, Lumină lină..., Prochimenul zilei și apoi

Din Prorocia lui Iezechiil, citire:

Din Pildele lui Solomon, citire:

Slavă… Și acum… Glas 6.

La binecuvântarea pâinilor, Troparele.

Glas 5. Τὸν συνάναρχον Λόγον.

Alt tropar. Glas 1. Τοῦ λίθου σφραγισθέντος.

Glas 5. Τὸν συνάναρχον Λόγον.

Alt tropar. Glas 1. Τοῦ λίθου σφραγισθέντος.

După a doua stihologie, Sedelnele.

După Polieleu, Sedelnele.

Antifonul I al glasului al 4-lea.

Evanghelia de la Luca (Cap. I, 39 – 49, 56)

Și Stihira Idiomelă. Glas 6.

Mângâietoare, împreună luptătoare* și gata ajutătoare* în necazuri te avem pre tine,*

Iubirea și grija ta* nemăsurată, cu laude* în ceată strângându-ne* și împletindu’ți

Lăuntric sfințește-ne,* Mângâietoare, iar inima* robită de patimă* ne slobozește

Precum arătatu-te-ai* la Vatopedu părinților* în vremea primejdiei* mângâietoare,

Lăcaș al sfințeniei și Maică* a Domnului toți cei credincioși* pururi mărturisindu-te,*

Grăind ca o vie din icoană* în vremea primejdiei demult,* Doamnă a Vatopedului,*

Cuprinși de a vie-ții vijelie,* nădejdea în tine ne lăsăm,* pavăza credincioșilor* ce îți

Vicleșugul cu care* ne războiesc cetele* ce s’au lepădat din mândrie,* Doamnă, de

Cu izvoarele iubirii* sufletește adapă-ne* și alină, Maică,* duhul tuturor ce te laudă*

Sărutându’ți icoana ta* cea dumnezeiască, în încercările* ce venit-au precum iure-

Adunați în biserica* ce îți săvârșește cu râvnă praznicul,* credincioșii mângâierea ta*

Cinstindu’ți icoana ta* ce a vorbit părinților* care petreceau în lâncezeală,* nouă,

Răniți de săgețile* ce slobozesc potrivnicii,* astăzi, la icoana ta cea dulce* plini de

Către Dumnezeu,* mijlocind la El, înalță-ne,* Mângâietoare, care L-ai zămislit* în

Icoanei tale plecându-ne* și praznic săvârșind, lăudămu-te,* cei ce știindu-te* pavăză

Se citește Sinaxarul zilei (21 ianuarie) și apoi spunem:

Distihuri dodecasilabice cu cezură pe silaba a 5-a:

Fericimu-te,* Fecioară, căci născutu-L-ai* ca om din pântece* pre al Părintelui Fiu*

De necazuri norodul* ce la tine cu râvnă se îndreptează acum,* cu aripile tale* de Mai-

Inima de patimi întinată,* la praznicul tău, Fecioară, curățește-ne* nouă, păcăto-

Umple’i cu cereasca desfătare,* Fecioară, pre credincioșii ce te laudă,* dă-le mângâ-

Dragostea de Maică îți arată* acum, ca odinioară Vatopedului* care izbăvitu-s’a,*

Domnul Dumnezeu,* Cuvântul Părintelui,* cu voia Dânsului* și venirea Duhului* în

De toată trândăvia* tu ne izbăvește,* cu îndrăzneala cea multă de maică ce ai* la Cel

Slava…Și acum… Glas 5.

după care Troparul icoanei (cântat grabnic).

Apostolul și Evanghelia de pe 8 septembrie

Apostolul din Epistola către Filipiseni a Sfântului Apostol Pavel

Aliluia, glasul 6: Ascultă fiică și vezi.

Alcătuire a monahilor vatopedini

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!

Și îndată aceste tropare:

Preotul (Diaconul) zice Ectenia întreită scurtă:

Și îndată aceste tropare:

Preotul (Diaconul): Domnului să ne rugăm.