Vitaminele si rolul lor in organism | LOTUS-MED

VITAMINELE SI ROLUL LOR IN ORGANISM

Vitaminele sunt substante chimice complexe care indeplinesc un rol esential in

functionarea normala a organismului omenesc si care, cu cateva exceptii, nu pot
fi sintetizate de catre acesta. Ele se gasesc in majoritatea alimentelor de
provenienta naturala si sunt absolut necesare pentru cresterea, mentinerea
vitalitatii si bunastarea generala a organismului nostru.

Vitaminele pot fi:

 Liposolubile (solubile in grasimi): vitamina A (si provitamina A -carotenul-

care in organismul omului se transforma in vitamina A), D, E, K
 Hidrosolubile (solubile in apa): vitaminele C, B1, B2, PP, B12

Ele nu sunt distruse in procesul digestiv, fiind absorbite ca atare. De aceea toate
vitaminele sunt eficiente atunci cand sunt administrate pe cale orala.

Vitaminele pot fi stocate in organism intr-o oarecare masura, de exemplu,

vitaminele liposolubile sunt stocate in ficat si tesutul subcutanat, in timp ce
vitamina C este stocata in cortexul suprarenal, etc

Multe dintre vitamine sunt necesare in cantitati foarte mici, dar ele joaca un rol
foarte important in cele mai multe reactii chimice in organism.  Ele nu sunt
alimente, dar nici suplimente alimentare si nici nu efera energie, desi nici un om
nu poate trai fara vitamine. Multe dintre aceste reactii de celule sunt realizate de
catre enzime, fiecare alt fel de enzima fiind responsabia pentru desfasurarea unor
reactii chimice speciale in cadrul corpului.

Enzimele sunt formate dintr-o combinatie  complexa de vitamine si minerale.

Astfel, daca o vitamina se intampla sa lipseasca, aceea enzima nu poate fi formata
si, deci, anumite functii importante din organism, in care este implicata enzima,
nu vor putea fi indeplinite.

Vitaminele isi fac efectul in cantitati foarte mici. Prin urmare, nevoia totala zilnica
este de obicei foarte mica. Necesarul zilnic al unei vitamine pentru o  persoana
variaza in functie de rata metabolismului organismului. Astfel, persoanele care
efectueaza munci grele, femeile insarcinate,  sau cele care alpteaza, copiii in
crestere, au nevoie de o cantitate mai mare de vitamine este mare. In general, un
om care depune un efort obisnuit poate obtine destule vitamine din diete
echilibrate mixte.

Vitaminele sunt partial distruse si partial secretate de catre organism. Insa sunt
inlocuite, prin alimentatie, in momentul in care organismul simte nevoia de
vitamine.

ROLUL VITAMINEI A IN ORGANISM

Vitamina A este necesara pentru vedere, cresterea si formarea oaselor si
rezistenta organismului la infectii.

Intareste mecanismele de aparare ale organismului, dezintoxica. In asociere cu

vitamina E protejeaza organismul impotriva cancerului, amelioreaza vederea
nocturna, intretine pielea si mucoasele. cicatrizeaza.

Surse: ficat, untura de peste, oua; legume precum morcovul, cartofii dulci,

dovleac; alte legume precum spanacul; fructe precum mango, papaya, curmale;
rosii, fasole verde.

ATENTIE!!! Doze prea mari, administrate perioade prea indelungate, pot deveni

toxice.

ROLUL VITAMINEI B1 IN ORGANISM

Vitamina B1 este vitala petru functionarea normala a celulelor si a nervilor. Este
indispensabila schimburilor dintre celulele creierului. Activeaza memoria. E
vitamina de baza a intelectualilor. Surse: stridii, drojdie de bere, carne, fasole
uscata, portocale, germeni de grau, paine si cereale, unt de arahide, ficat, oua.

ROLUL VITAMINEI B2 IN ORGANISM

Vitamina B2 este necesara pentru furnizarea energiei din carbohidrati, proteine
si grasimi. Este de asemenea importanta pentru o dezvoltare normala a
organismului, producerea unor hormoni si buna functionare a celulelor
rosii. Amelioreaza vederea nocturna. Participa la constructia celulara. Protejeaza
vederea.

Surse:   produsele lactate, carne, peste, cerelale de porumb si vegetale precum

broccoli si asparagus, drojdie, afine , oua. 

ROLUL VITAMINEI B3 IN ORGANISM

Vitamina B3 este necesara pentru furnizarea energiei din carbohidrati, proteine
si grasimi, pentru sinteza grasimilor si pentru formarea celulelor rosii. Stimuleaza
refacerea celulara a pielii capului si a radacinii parului.

Surse: cereale, cartofi, varza, rosii, ficat, galbenus de ou, peste, nuci, carne de
pasare.

ROLUL VITAMINEI B6 IN ORGANISM

Vitamina B6 ajuta organismul sa se foloseasca de carbohidati si proteine. Joaca
un rol cheie in prelucrarea aminoacizilor, in asezarea proteinelor. Este
fundamentala pentru buna functionare a creierului,

Surse: banane, morcovi, usturoi, varza creata, spanac, ficat, creier, maduva,
peste,nuci, alone, rinichi, oua.

ATENTIE!!!! devine toxica cand dozele sunt depasite.

ROLUL VITAMINEI B12 IN ORGANISM
Vitamina B12 este necesara pentru producerea carbohidratilor, a proteinelor si a
unor aminoacizi si grasimi. Are actiune antianemica si favorizeaza echilibrul
nervos

Surse: peste, ficat, galbenus de ou, crustacee, produse lactate.

ROLUL VITAMINEI C IN ORGANISM

Vitamina C este necesara in formarea colagenului, o proteina care confera
rezistenta oaselor, cartilagiilor, muchilor si vaselor de sange si contribuie la buna
mentinere a capilarelor, oaselor si dintilor. Are actiune antiinfectioasa prin
excelenta.

Surse: citrice, legume, salate, ficat. broccoli, rosii, cartofi, ardei dulce; spanac.

Doze prea mari pot provoca diaree. 

ROLUL VITAMINEI D IN ORGANISM

Vitamina D este esentiala in formarea si mentinerea in buna stare a oaselor si
dintilor. Ajuta si la buna functionare a sistemului nervos si a celui muscular.

Surse:grasimi animale, lactate, margarina, oua si unt, lumina soarelui.

Doze prea mari pot sa antreneze probleme cardiace

ROLUL VITAMINEI E IN ORGANISM

Vitamina E protejaza grasimile si vitamina A aflate in organism. Ca antioxidant,
stabilizeza membranele celulelor. Faciliteaza schimburile dintre celulele cerebrale.,
mentine pielea supla, intarzie aparitia petelor de varsta si a alunitelor, prelungeste
viata globulelor rosii.

Surse: uleiurile vegetale
 ROLUL VITAMINEI K IN ORGANISM
Vitamina K : functia de baza a acestei vitamine este de a coagula sangele.

Surse : spanac, varza, cartofi, capsuni, rosii, ficat, carne, Lumina soarelui,

margarina, lapte, oua si unt.

In doze prea mari, poate sa impiedice dezvoltarea creierului la copii si sa

provoace anemie adultilor.

 GDPR
 Termeni și condiții
 Drepturi și obligații
 Chestionar satisfacție spitalizare de zi
 Chestiona

====================================================================================

Vitamină - Wikipedia

Vitamină
118 limbi

 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.

Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a
afirmațiilor pe care le conține.

Vitaminele sunt substanțe chimice organice necesare în cantități mici pentru ca

organismul să fie sănătos. Majoritatea vitaminelor nu pot fi sintetizate de către
organism, deci ele trebuie obținute din alimentație.
Termenul de vitamine nu cuprinde alți nutrienți esențiali cum ar fi mineralele, acizii grași
esențiali sau aminoacizii esențiali.
Suplimentarea cu vitamine este larg răspândită în ziua de azi. Multor alimente li se
adaugă vitamine în plus față de ce conțin inițial în timpul procesului de fabricație. Una
din problemele suplimentării cu vitamine este faptul că multe dintre ele cresc în mod
semnificativ apetitul. În ziua de astăzi, obezitatea este o problemă serioasă, iar
suplimentarea cu vitamine o poate crea sau accentua. Există oameni care au devenit
obezi din cauza suplimentării cu vitamine în copilărie sau adolescență.
Termenul de vitamină a fost folosit pentru prima dată de biochimistul polonez Casimir
Funk în 1912. Vita, în limba latină, înseamnă viață, iar sufixul -amină este pentru amine;
la momentul respectiv se credea că toate vitaminele sunt amine. Acum însă se știe că
nu este așa.

Istorie[modificare | modificare sursă]
Importanța mâncării anumitor alimente pentru păstrarea sănătății a fost recunoscută cu
mult înainte să se fi identificat vitaminele. Egiptenii antici știau că dacă hrăneau un
pacient cu ficat, acesta se va vindeca de orbire de noapte, acum știindu-se că este
cauzată de o deficiență de vitamina A. În 1747, chirurgul scoțian James Lind a
descoperit că citricele și preparatele din ele previn scorbutul, o boală letală, în
care colagenul nu se formează corect și caracterizată prin vindecări lente, sângerări
ale gingiilor și dureri acute. În 1753, Lind a publicat Tratat asupra Scorbutlui. Totuși,
descoperirea sa nu era unanim acceptată. În expedițiile Marinei Regale din secolul XIX,
de exemplu, se credea că scorbutul era prevenit de o igienă bună la bordul navei,
exerciții fizice regulate și menținerea moralului ridicat al echipajului, în locul unei diete
bazată pe mâncare proaspătă, așa că aceste expediții au continuat să fie compromise
de scorbut. În acea perioadă, când Robert Falcon Scott a făcut cele două expediții
în Antarctica la începutul secolului XX, teoria medicală general acceptată era că
scorbutul era cauzat de mâncarea la conservă contaminată.
În 1881, chirurgul rus Nikolai Lunin a hrănit șoareci cu un amestec artificial de toți
constituenții laptelui cunoscuți la momentul respectiv,
adică proteine, grăsimi, carbohidrați și săruri. Aceștia au murit, în timp ce șoarecii hrăniți
cu lapte natural s-au dezvoltat normal. A formulat o concluzie precum că "un aliment
natural ca laptele trebuie deci să conțină, pe lângă ingredientele principale cunoscute,
mici cantități de substanțe necunoscute esențiale vieții" [1]. Concluzia trasă de el a fost
respinsă de ceilalți cercetători, care nu au putut să reproducă rezultatele experimentelor
sale. O diferență a fost faptul că el a folosit zahăr normal (zaharoză), pe când ceilalți
cercetători au folosit zahăr din lapte (lactoză), care încă mai conținea cantități mici
de vitamina B.
În 1905, William Fletcher a descoperit că prin mâncarea orezului nedecorticat în locul
celui decorticat se prevenea boala beriberi. În anul următor, Frederick Hopkins a afirmat
că alimentele conțin "factori accesori"—pe lângă proteine, carbohidrați, grăsimi etc.—
care sunt necesari corpului uman. Când Casimir Funk a izolat complexul hidrosolubil de
micronutrienți a cărui bioactivitate fusese identificată de Fletcher, a propus ca acesta să
fie numit "Vitamină". Numele a devenit repede sinonim cu "factorii accesori" ai lui
Hopkins, iar până când s-a demonstrat că nu toate vitaminele sunt amine, cuvântul era
deja popular. În 1920, Jack Cecil Drummond a propus ca "e"-ul final să cadă, pentru a
se dezaccentua legătura cu "aminele", după descoperirea faptului că vitamina C nu
avea componentă aminică. În limba română, forma a rămas neschimbată, spre
deosebire de limba engleză.
La începutul anilor 1900, oamenii de știință au fost capabili să izoleze și să identifice un
număr de vitamine. Inițial, lipide din ulei de pește au fost folosite pentru
vindecarea rahitismului la șobolani, iar nutrientul liposolubil a fost numit "antirahitic A".
Între timp, numele a fost schimbat, el devenind vitamina D, care este subiectul
dezbaterilor pe tema faptului că aceasta nu este într-adevăr o vitamină, fiind un
derivat steroid.

Vitaminele umane[modificare | modificare sursă]

Pentru oameni există 13 vitamine, împărțite în două grupe, cele patru solubile
în grăsimi (A, D, E și K) și cele nouă solubile în apă (opt vitamine B și vitamina C).
Necesar
ul
Numele minim
Solubilita Suprado
vitamin Denumire chimică Deficiență, boală zilnic
te ză
ei mediu
(M,19-
30)[2]

Orbire de
Vitamin 25.000 u
Retinol Grăsimi noapte, Keratomal 620μg
aA i
acia

Vitamin
Tiamină Apă Beriberi - 1 mg
a B1

Vitamin
Riboflavină Apă Ariboflavinoză - 1,1 mg
a B2

Vitamin 2.500 m
Niacină Apă Pelagra 12 mg
a B3 g

Vitamin
Acid pantotenic Apă Paresteziază - -
a B5

Vitamin
Piridoxină Apă - 400 mg 1,1 mg
a B6

Vitamin
Biotină Apă - - 30 µg
a B7

Vitamin
Acid folic Apă * 1.000 µg 320 μg
a B9

Vitamin Cianocobalamină Apă Anemie - 2 µg

a B12

Vitamin
Acid ascorbic Apă Scorbut - 75 mg
aC

2 µg
pentru
Vitamin Lamisterol, Ergocalciferol, Calciferol, Dihidrotac 50.000
Grăsimi Rahitism toate
a D1-D4 histerol, 7-dehidrositosterol IU
vitamine
le D

Vitamin 50.000
Tocoferol Grăsimi - 12 mg
aE IU

Vitamin
Naftoquinonă Grăsimi - - 75 µg
aK

 = Deficiența de acid folic (Vitamin B9) în timpul sarcinii este asociată cu boli congenitale ale
bebelușilor și este legată de apariția cancerului.
Unele dintre vitamine sunt cunoscute după numele din literatura de specialitate mai
veche. Vitamina B2 este numită și vitamina G. Vitamina B7, sau biotină este știută și ca
"vitamina H". Vitamina B9, sau acid folic și alți folați precum "vitamina M (acid pteril-tri-
glutamic)" sunt cunoscute drept folicină. Vitamina B3 apare și ca "vitamina PP", un
nume derivat de la termenul învechit "factor prevenitor de pelagra". Multe alte substanțe
esențiale ale dietei care erau numite la început vitamine sunt acum clasificate ca făcând
parte din alte grupuri.
Alte vitamine posibile sunt DMAE (pește, ouă, soia, creier), acidul lipoic (ficat), acidul
folinic (ficat), bioptrină (pește, ficat), PPQ (mai jos) și coenzima Q (carne, iaurt, soia).
Deficiențe și excese de vitamine[modificare | modificare sursă]
Un organism poate supraviețui pentru un timp fără vitamine, deși deficitul prelungit de
vitamine poate duce la boli, de obicei dureroase și potențial fatale. Rezervele
organismului de vitamine pot varia foarte mult; un adult poate avea un deficit de
vitamina A sau B12 de un an sau mai mult înainte să apară vreo boală, în timp ce
vitamina B1 din rezerve nu rezistă mai mult de două săptămâni.
Vitaminele solubile în grăsimi pot fi păstrate ca rezervă în organism și sunt toxice când
sunt luate în exces. Vitaminele solubile în apă nu sunt păstrate în organism, cu excepția
vitaminei B12, rezerva ei aflându-se în ficat.

Pseudo-vitamine[modificare | modificare sursă]
 Vitamina F este termenul care desemna la început acizii grași esențiali pe care corpul nu îi
poate sintetiza. Au fost excluși din categoria vitaminelor pentru că sunt acizi grași. Acizii
grași sunt o componentă majoră a grăsimilor care, ca și apa, sunt necesare organismului în
 cantități mari și deci nu sunt sub incidența definiției vitaminelor, care sunt necesare în
cantități mici.
 Herbalistii si naturopatii au numit diferite substanțe chimice terapeutice "vitamine", deși nu
sunt, printre care vitamina T, vitamina U și vitamina X.
 Unele autorități în domeniu spun că ubiquinona, numită și coenzima Q10, este o vitamină.
Ubiquinona este produsă în cantități mici de organism, ca și vitamina D.
 Vitamina B15 (Acid pangamic); substanța înrudită dimetilglicina este numită greșit vitamina
B15, dar numită și B16.
 Toxinele Laetrile și amigdalina sunt numite uneori vitamina B17. Și acidul pangamic, și
laetrile au fost propuse ca fiind vitamine de Ernst T. Krebs; nici una nu a fost recunoscută
drept vitamină de comunitatea medicală. Capacitățile vitaminei B17 de a combate cancerul
au fost negate de multe experimente. Ele produc drept metabolit acid cianhidric și pot
provoca moartea.
 Flavonoizii sunt numiți uneori și vitamina P.
 Factorii de creștere a animalelor au fost desemnați vitamine, precum acidul para-
aminobenzoic (PABA), care este factorul datorită căruia cresc penele păsărilor (vitamina
B10), folacina (vezi acid folic) acid pteril-heptaglutamic este factorul de creștere a păsărilor
(vitamina B11 sau vitamina Bc-conjugată) și acidul orotic ca vitamina B13 pentru șobolani.
 Câteva substanțe erau crezute a fi vitamine complexe B și sunt numite vitamine B în
literatura veche, incluzând B4 (adenină) și B8 (acid adenilic), dar nu mai sunt recunoscute ca
vitamine.
 Doctorii mici au etichetat și unele analgezice și antibiotice ca vitamine.

Nomenclatură[modificare | modificare sursă]
Vitaminele pot prezenta mai multe denumiri:

 DENUMIREA ALFABETICĂ:
se folosesc literele mari ale alfabetului A,B, C,D,E K și diferiți indici în cadrul unui tip de
vitamină D2-D3, B1, B2 ,B6 etc.

 DENUMIREA CHIMICĂ: are la bază structura chimică a vitaminei

o A1 RETINOL
o B1 TIAMINĂ
o B2 RIBOFLAVINĂ
o B6 PIRIDOXINA
o C ACID ASCORBIC
o E TOCOFEROL
o H1 ACID PARAAMINOBENZOIC
o K FITOMENADIONĂ

 DENUMIREA TERAPEUTICĂ după efectul terapeutic

o A ANTIXEROFTALMICA
o C ANTISCORBUTICĂ
o D ANTIRAHITICĂ
o E ANTISTERILITĂȚII
o PP ANTIPELAGRĂ
 o K ANTIHEMORAGICA

Clasificare[modificare | modificare sursă]
S-a încercat o clasificare în funcție de mecanismul de acțiune, deși nu este pe deplin
cunoscut pentru toate vitaminele. Multe vitamine funcționează ca atare sau după o
prealabilă biotransformare, formând coenzime ale unor enzime specifice (toate
vitaminele B, biotina, vitaminele A și K). Altele acționează pe căi asemănătoare
hormonilor (D și A). Unele (vitaminele C și E) funcționează ca sisteme antioxidante față
de peroxizii nocivi. Vitaminele A (retinalul, acidul retinoic) au modalități particulare de
acțiune. O clasificare mai veche împărțea vitaminele în 2 mari clase, în funcție de
solubilitatea lor:
- vitamine hidrosolubile (solubile în apă),din care fac parte toate vitaminele B, biotina,
acidul ascorbic;
- vitamine liposolubile, (insolubile în apă), solubile în lipide (grăsimi), din care fac
parte vitaminele A,D, E și K. Există o serie de substanțe, numite antivitamine care
prezintă o acțiune antagonistă vitaminelor și care produc efectele avitaminozelor
respective. În principiu fiecare vitamină poate avea una sau mai multe antivitamine.

 SOLUBILITATE:
o LIPOSOLUBILE : A, D, E. K (solubile în grăsimi).
o HIDROSOLUBILE: COMPLEXUL B , VITAMINA C (solubile în apă)

 MECANISM DE ACȚIUNE
EFECT NUCLEAR – acționează influențând transcripția ADN : vitamina A și vitamina D.
EFECT MEMBRANAR- împiedică acțiunea unor radicali liberi în organism vitamina E,
vitamina C. TRANSFERAREA UNOR GRUPĂRI FUNCȚIONALE (CO2, CH3, NH2)
vitaminele B1, B6, B12, BIOTINA, ACID FOLIC. TRANSFER DE ELECTRONI :
Vitamina PP, vitamina B2, vitamina K.
VITAMINELE HIDROSOLUBILE
Din această clasă fac parte compuși polari, solubili în apă, dar cu structuri și funcții
biochimice foarte diferite.Un număr dintre ele alcătuiesc grupul vitaminelor B, prezente
în drojdie, în semințe de cereale, în ficat. Lipsa de aport prin alimentație, provoacă stări
de policarență și nu de hipovitaminoză anume. Sunt absorbite la nivelul intestinului
subțire, trecând în circulația portală. Se stochează în cantități foarte mici și sunt
eliminate urinar.De aceea trebuie continuu furnizate prin alimentație . Excesul este, în
general bine tolerat, surplusul eliminându-se urinar, fără afectarea organismului.
Excepție face supradozarea unora cum sunt acidul nicotinic și vitamina B6

Utilizări colocviale ale termenilor[modificare | modificare sursă]

 Vitamina A și vitamina C sunt folosite în argou ca reprezentând băuturi alcoolice și,
respectiv, cafeină.
 Sedativul ketamină este numit deseori vitamina K când este folosit ca drog.
 Vitamina Dragoste este menționată în cântecul lui Patti Page, I Don't Care if the Sun Don't
Shine, referindu-se la dragostea însăși.
 Vitamina V este un colocvialism pentru Viagra, vitamina Z pentru Zoloft și vitamina
R pentru ritalină (în special când se sugerează că acestea sunt recomandate când nu este
nevoie (sau hiperbolic: luate la fel de comun ca și vitaminele)).
 Colocvial, cuvântul vitamină se referă în general la suplimentele de vitamine, produse, de
obicei, sub formă de pilulă, care conțin una sau mai multe vitamine pure, folosite pentru a
suplimenta conținutul în vitamine al unei diete.

Colocvialisme mai puțin cunoscute:

 Vitamina G este argou pentru berea Guinness.

 Vitamina J este folosit pentru a se referi la Jägermeister, care este o băutură alcoolică din
plante exportată din Germania.
 Biotina mai este găsită ca vitamina H.
 Vitamina I este utilizată pentru ibuprofen.
 Vitamina S este argou pentru steroizi.
 Vitamina W este folosit pentru apă.

Vitamine non-umane[modificare | modificare sursă]

Organisme diferite au nevoie de substanțe organice diferite. Majoritatea mamiferelor au
nevoie, cu unele excepții, de aceleași vitamine ca și oamenii. O excepție importantă
este vitamina D; majoritatea mamiferelor o poate sintetiza. Cu cât o specie este mai
puțin înrudită cu mamiferele, cu atât cerințele organismului devin mai diferite. De
exemplu, unele bacterii au nevoie de adenină. Quinona pirroloquinolina (PQQ), care se
găsește în iaurt, a fost descoperită ca vitamină pentru șoareci în 2003. Pisicile de casă
au nevoie de nutrientul taurină; aceasta este o vitamină pentru ele, dar nu și pentru
oameni, pentru că ei și-o pot sintetiza.

Efecte ale vitaminelor și surse ale acestora[modificare | modificare

sursă]

Vitami
Efecte Surse
na

 întreține vederea, în special cea

nocturnă
 ajută la formarea oaselor și dinților
 întreține sănătatea pielii, gingiilor,
mucoaselor
 protejează contra infecțiilor morcovi, ardei kapia, ardei gras, sfeclă roșie, spanac, varză
A
 reglează multiplicarea celulară roșie, tomate, salată verde, unt, brânză, ouă, lapte, urzică
și troficitatea mucoaselor și
a țesuturilor
 necesară în funcția de reproducere
 protejează celulele de
acțiunea radicalilor liberi

 ajută la
transformarea glucidelor și grăsimilor 
în energie
 are valoare în transmiterea influxului
nervos
 are rol important în combaterea unor
afecțiuni ca:
o polinevrite de diferite origini legume uscate, fulgi
B1 de cereale, orez integral, pâine integrală, drojdie de
o pareze, paralizii medulare și ale bere, tărâțe de grâu, lapte
nervilor periferici și boli
infecțioase ale sistemului nervos
o accidente vasculare și
afecțiuni cardiovasculare
o afecțiuni hepatice și ale
căilor biliare
o stări de dezechilibru acido-bazic
 este esențială în producerea de
energie
 participă la
B2 degradarea proteinelor, glucidelor și g cereale integrale, drojdie de bere,
răsimilor ouă, lactate
 indicată la alăptare
 este indicată în:
o conjunctivită, keratită
 o catar de primăvară, afecțiuni
alergice
o hemoragii retiniene,
blefarospasm, fotofobie, hemera
lopie
o enterocolite, porfinurie,
insuficiență hepatică
o anemii, tulburări de absorbție a
fierului

 favorizează
absorbția calciului și fosforului
 indirect stimulează depunerea
sărurilor minerale în oase
 indicații:
o rahitism, osteomalacie, fracturi
o carii repetate
o decalcifiere în timpul sarcinii
D o psoriazis, leziuni cutanate, lupus gălbenuș de ou, unt, lapte de vacă
tuberculos
 contraindicații:
o nefrite, litiază renală
o procese degenerative
cardiovasculare
o arterioscleroză
o nu se administrează doze mari în
timpul sarcinii!

 protejează organismul față de

acțiunea radicalilor liberi
 participă la formarea și
protejarea globulelor roșii și ale
țesuturilor
 indicații:
o sterilitate (la ambele sexe)
o avort habitual, iminență de avort
o vărsături
o tulburări neuromusculare ulei de germeni de porumb, ulei de germeni de floarea
E survenite în cursul sarcinii soarelui, semințe de floarea soarelui, alune, spanac, pâine
o prurit vulvar neagră, unt, cartofi prăjiți, făină de grâu, varză, ouă
o hepatită epidemică și cronică
o distrofii musculare
o reumatism muscular
o insuficiență cardiacă
o infarct miocardic
o psoriazis
o acnee
o sclerodermie

 participă la formarea de protrombină spanac, salată verde, urzici, roșii, mazăre, cereale, uleiuri vegeta

K
(un coagulant natural al sângelui) le, ouă, lactate
  participă la formarea oaselor
 indicat în prevenirea hemoragiilor cu
diverse localizări

==================================================================

Vitaminele si functiilor lor biochimice

Posted on 09/07/2017 by Ramona Constantinescu

Vitaminele sunt substante organice necesare organismului uman

in cantitati mici pentru a mentine in bune conditiuni functiile metabolice. Clasificarea
obisnuita le imparte in doua mari familii: liposolubile (vitaminele A, D, E, K) si
hidrosolubile (vitamina C si complexul de vitamine B). Din punct de vedere functional
se prefera sa fie clasifica in functie de activitatea lor, in principal in:
1-COENZIME si COFACTORI (vitaminele C, K, biotina si complexul B).

2-Cu EFECT HORMONAL STEROIDIAN (vitaminele A, D).

3-Cu ACTIUNE ANTIOXIDANTA (vitaminele C, E si bioflavoidele).

1-Coenzimele si cofactorii

in calitate de cofactori si coenzime, functiile vitaminice sunt mult specifice si

fundamentale pentru a conferi schimbarile biochimice necesare ale substraturilor.
Tabelul evidentiaza principalele mecanisme.

Vitamina B1 (tiamina)
Este o molecula compusa dintr-un metil legat la o pirimidina si la un inel tiazolic. Ea
este implicata in transferul de grupari aldehidice. Din cauza acestei caracteristici, ea
participa la diferite reactii enzimatice fundamentale pentru a produce energie, reactii
care implica decarboxilari si transchetolari.

Aceasta vitamina prezenta inclusiv functii nonenzimatice, ca modularea canalelor

ionilor de clor la nivelul sistemului nervos central

Ea furnizeaza energia pentru calea suntului hexozomonofosfatilor.

 Vitamina B2 (Riboflavina)
Vitamina B2 este o izoallosazina care poate fi usor distrusa de substante foarte alcaline
si de catre lumina. Coenzimele active derivate din ea sunt Flavin mononucleotidul
(FMN) si Flavin adenindinucleotide (FAD).

Functia principala a riboflavinei este aceea de precursor al coenzimelor FMN si FAD

care catalizeaza reactiile de oxido-reducere si transfer al hidrogenului. Vitamina B2 este
fundamentala pentru:

1. Productia de energie, in calitate de FAD, in interiorul lantului respirator.

2.Catabolismul medicamentelor si toxinelor prin intermediul enzimelor Citocromului

P450.

3. Metabolismul lipidic.

4. Actiune antioxidanta in calitate de cofactor in regenerarea glutationului.

Vitamina B3 (Niacina)
Se considera drept vitamina B3 doua structuri moleculare care sunt acidul nicotinic (sau
piridoxin-3-carboxilat) si derivatul sau amidic nicotinamida.

Triptofanul este precursorul sau, in timp ce enzimele NAD (nicotin-adenin-

dinucleotidul) si NADP (nicotin-adenin-dinucleotid fosfatul) nunt principalele forme
active.

Organismul uman foloseste NAD ca acceptor de electroni sau ca donor de hidrogen in

multe reactii redox. Aceasta vitamina este implicata, de asemenea, in reactii de
dehidrogenare, precum in conversia acidului alfaketoglutaric in succinat.

Vitamina B5 (Acidul pantotenic)

Este un acid care se obtine din combinatia dintre beta-alanina si acid pantotenic. Forma
sa activa principala este Coenzima A (CoA). Din acest motiv este implicat in numeroase
functii biochimice. Printre acesta amintim sinteza unei serii de aminoacizi, hormoni
steroidieni, vitamina D, acizi grasi, sfingolipide si inelul porfirinic ce intra in structura
hemoglobinei din eritrocite.

Alte functii sunt: oxidarea acizilor grasi, acetilarea colinei si diverse faze ale
metabolismului proteinelor si carbohidratilor.

Vitamina B6 (Piridoxina)
Exista trei forme principale ale vitaminei: Piridoxina (PN), Piridoxalul (PL) si
Piridoxamina (PM). Formele coenzimatice active sunt PMP (Piridoxamina-5-fosfat) si
PLP (Piridoxal-5-fosfat).

Aceasta substanta nutritiva este implicata in circa o suta de reactii enzimatice. Reactiile
enzimatice sunt atat de multe si vitamina este atat de importanta pentru productia si
modularea unui numar atat de mare de compusi, astfe incat este necesar sa fie evaluat
statusul vitaminei B6 de fiecare data cand se suspecteaza un dezechilibru nutritional in
anamneza unui pacient.

Vitamina B6 scoate gruparile sulfurice din aminoacizi, ajuta la transferul gruparilor

aminice de la un aminoacid la altul si participa, alaturi de acidul folic, la metilarea
colinei, serinei, metioninei si homocisteinei. Rolul vitaminei B6 in reactiile de
decarboxilare o face sa fie fundamentala in conversia triptofanului in serotonina. Chiar
si conversia aminoacidului la niacina este B6-dependenta. Riboflavina si magneziul sunt
necesare pentru a transforma piridoxina in piridoxal-5-fosfat. PLP-ul joaca un rol
important in productia de glucoza prin procesul de gluconeogeneza; moduleaza
activitatea hormonilor steroidieni legandu-se de receptorii lor.

Vitamina B12 (Cianocobalamina)

Termenul de vitamina B12 este folosit, din punct de vedere chimic, pentru a descrie
molecula denumita cianocobalamina. Activitatea coenzimatica activa este indeplinita de
catre Metilcobalamina si de catre 5-dezoxianenoxil-cobalamina (coenzima B12). Aceata
vitamina este folosita de toate celulele care sintetizeaza ADN pentru a facilita
metabolismul ciclului acidului folic. Este considerata, pentru rolul sau primar, un
donator de grupari metil. Din acest motiv ea este fundamentala pentru sistemul
hematopoietic.

Vitamina B12 joaca un rol important in functionarea sistemului nervos. Celulele gliale
au tendinta de a duce lipsa de vitamina B12. in acest caz se confirma in interiorul lor o
productie crescuta de homocisteina cu consecinte neurotoxice.

Acidul folic
Folatul este numele dat unei serii de compusi care prezinta o structura chimica comuna
denumita pteroilglutamat. Molecula cunoscuta ca 5-metiltetraidrofolat este compusul
cel mai raspandit din aceasta familie desi nu foarte usor asimilat la nivel celular, fiind
necesar intai sa fie metilat de enzima metiltrasferaza B12-dependenta.

Aceste molecule sunt donatoare de carbon si metil. Pot fi pe langa aceasta chiar si
acceptoare de carbon. Chiar si sinteza cisteinei din metionina este folat-dependenta, si
deci acidul folice este fundamental pentru sinteza de tripeptid glutation.

Biotina
Biotina prezinta o structura biciclica si, desi exista opt izomeri, doar D-biotina este
activa din punct de vedere enzimatic. Chiar daca face parte din complexul B si este
activa in numeroase reactii enzimatice, biotina este prea putin luata in considerare de
catre medici. Ea este fundamentala pentru diferite sisteme enzimatice legate de
procesele de carboxilare, precum piruvat carboxilaza (productie energetica) si acetil CoA
carboxilaza (donator de acetati in sinteza acizilor grasi). O carenta de biotina poate
genera o acumulare de acid lactic in interiorul sistemului nervos central si sa cauzeze o
insuficienta functionare a piruvat carboxilazei cu dezvoltarea de siptome, ca hipotonia,
ataxia, ictusul.

Biotina este implicata si in sinteza folacinului (acidului folic).

Vitamina C
Ascorbatul se prezinta sub trei forme principale: acidul ascorbic, semidehidroascorbatul
si dehidroascorbatul. Acidul ascorbic este forma redusa. Fiind in masura sa piarda
foarte usor un electron, vitamina C este un bun donor de electroni, motiv pentru care
reduce numerosi agenti oxidanti din organismul uman.

Actioneaza ca substrat sau cosubstrat pentru opt enzime diferite implicate in sinteza
colagenului, carnitinei, catecolaminelor, amidarii peptidice si in metabolismul tirozinei.

In sinteza de colagen vitamina C este necesara pentru productia hidroxiprolinei din

prolina; ca antioxidant ascorbatul reduce radicalii hidroxilici, superoxid, hipoclorit si
alte specii reactive ale oxigenului. Acidul ascorbic regenereaza vitamina E dandu-i un
proton radicalului tocoferil.

2-Efectul hormonal steroidian

efectul similar hormonului steroidian al vitaminelor este de tip direct in ceea ce priveste
esprimarea genetica gratie receptorilor hormonali specifici. Efectul variaza in functie de
tipul celular, de stadiul de dezvoltare, de interactiunile cu alte cai de semnalizare
celulara si de tipul de receptor.

Vitamina A
Vitamina A este o substanta nutritiva liposolubila denumita din punct de vedere chimic
trans-retinol. Din aceeasi familie fac parte aldehidele retinale si acidul retinoic.
Carotenoizii sunt un alt grup, totdeauna apartinand aceleasi familii. Dintre ei, doar beta-
carotenul, alfa-carotenul si gamma-carotenul prezinta activitate analoaga vitaminei A.

Functiile de baza ale vitaminei A sunt asociate vazului, functiei imunitare, dezvoltarii
osoase, diferentierii celulare, cresterii si reproducerii. Vitamina este necesara pentru
detoxificarea PBC si dioxinei.

Vitamina D
Cunoscuta si sub denumirea de calciferol, vitamina D este un secosteroid, si in zilele
noastre, pentru actiunea sa, se considera ca este mai mult un hormon decat o vitamina.
Forma activa este calcitriolul sau 1,25 dihidrocolecalciferol.

Multe tesuturi poseda receptori pentru acesta vitamina-hormon.

Functia principala este de reglare a absorbitiei intestinale a calciului si fosforului;

reglare a calciului prin intermediul paratiroidelor si stimularea mineralizarii celulelor
osoase, deoarece vitamina D joaca rol de carrier de membrana pentru calciu la nivel
osteoclastic si osteoblastic.

Vitamina K
Termenul de vitamina K descrie o serie de compusi care prezinta comun un inel 1,4-
naptochinonico.

Vitamina K1 (filochinona) este o forma care se gaseste in diverse vegetale; vitamina K2

(menachinona) este in schimb o forma sintetizata de catre bacterii, dar se poate gasi si
in produse de origine animala. Vitamina K3 (menadiona) este o forma sintetica, si
trebuie sa fie alchilata pentru a fi utilizata de catre organismul uman. Functia principala
a vitaminei K este implicarea ei in producerea a patru factori ai coagularii: factorul III
(protrombina), factorul VII, factorii IX si X. ea este necesara si pentru carboxilarea
protrombinei care anuleaza formarea situsurilor de legare ale calciului in procesul de
coagulare. Cumadina si heparina sunt antagonistii biochimici ai vitaminei K.

3-Actiunea antioxidanta
unele vitamine actioneaza in calitate de antioxidanti pentru ca sunt capabile sa se lege
de radicalii liberi si sa-i faca mai putin periculosi, chiar sa-i neutralizeze, gratie unui
complex “joc de echipa”.

Principalele vitamine antioxidante sunt vitamina C, carotenoizii si vitamina E. primele

au fost deja descrise mai sus. Urmeaza descrierea celei de a treia.

Vitamina E
Vitamina E reprezinta numele generic dat unui grup de opt izomeri; patru dintre ei sunt
cunoscuti ca tocoferoli (alfa, beta, gamma si delta care prezinta o catena laterala
saturata); ceilalti patru izomeri sunt in schimb cunoscuti ca tocotrienoli. Sunt din punct
de vedere structural asemanatori, in afara de catena laterala, care este nesaturata. Si ei
sunt clasificati ca alfa, beta, gamma si delta. Alfa-tocoferolul este izomerul cel mai
bioactiv.

Functia principala a vitaminei E este aceea de a preveni oxidarea acizilor grasi

nesaturati, componenti ai fosfolipidelor de membrana. Celulele cu un continut ridicat de
acizi grasi polinesaturati au nevoie de un nivel ridicat de vitamina E si sunt in mod
particular mai sensibili la stresul oxidativ. Chiar si fagocitele au rezerve marcate de
vitamina E pentru a se proteja de autooxidare.

Vitamina E este importanta si prin calitatea de protectoare a vitaminei A. vitamina C,

este, in schimb in masura sa regenereze radicalul tocoferoxilic reechilibrand statusul
antioxidant al vitaminei E.

Nonvitamine si rolul lor

Betaina Transfera grupari metil

Acid lipoic Decarboxilarea oxidativa a alfaceto acizilor asociati cu enzime

Colina Donor de metil; componenta a fosfolipidelor si substrat pentru sinteza

acetilcolinei

Inozitolul Componenta a fosfolipidelor si mesager secund

Carnitina Carrier pentru transportul acizilor grasi si ai gruparilor acetil in mitocondrii

================================================================
Vitamine | Viaţa şi chimia (wordpress.com)

Vitamine
Vitamine
Vitamine-generalităţi

Vitaminele sunt substanţe organice necesare în cantităţi minime organismului, care

provin din raţia alimentară. Unele sunt produse şi de flora intestinală. Vitaminele
reglează una sau mai multe faze ale metabolismului intermediar, influenţează activitatea
enzimelor sau intervin direct în procese redox şi chiar în sinteza enzimelor. Lipsa
accentuată de vitamine duce la avitaminoze. Tulburările care apar sunt caracteristice
pentru fiecare vitamină în parte şi pot duce până la moartea omului sau animalului.
Denumirea de vitamine se datorează lui Funck care prepară în anul 1911 din tărâţele de
orez substanţa curativă a polinevritei şi consideră greşit că ea conţine o grupă –NH2,
fiind numită de autor „vitamină” (amină indispensabilă vieţii). Cei care respectă
criteriile unei alimentaţii raţionale au cele mai clare indicii de păstrare a sănătăţii.
Înţelepţii antichităţii, precum şi cercetătorii moderni au consacrat tratate voluminoase
consecinţelor pe care le are hrana considerată ca sursă de sănătate fizică şi morală, de
frumuseţe chiar. Lipsa unei alimentaţii variate, adecvate, provoacă boli grave, numite
boli carenţiale. Istoricul acestor boli este mai vechi decât istoria vitaminelor, care a
început doar cu câteva decenii mai devreme, pe la începutul secolului trecut. Vitaminele
sunt factori indispensabili vieţii în cantităţi mici, uneori fracţiuni de miligram,
întâlnindu-se sub formă de factori nutriţionali esenţiali. Mecanismul lor de acţiune
bazându-se pe încorporarea acestora în structura enzimelor, ele intervin în multiple
procese metabolice esenţiale pentru viaţă. Aminele vieţii-vitaminele- sunt prietenii cei
mai fideli şi necesari organismului uman. Referitor la maladiile de diferite tipuri, trebuie
semnalat faptul că ele au fost menţionate cu mai mult timp înaintea depistării cauzelor
lor precum şi a descoperirii vitaminelor şi a necesităţii vitale a acestora în procesul
creşterii şi dezvoltării vieţuitoarelor. Cele mai vechi date sunt deţinute despre scorbut,
ca fiind o maladie carenţială dată de avitaminoza C.

Vitaminele nu por fi sintetizate în organism, sau sunt sintetizate în cantităţi insuficiente,

şi trebuie introduse prin alimentaţie. S-a scris foarte mult despre aceste substanţe, dar
ele mai deţin destule enigme nedescifrate încă. Cercetările în domeniul vitaminologiei
continuă şi în prezent în diferite laboratoare specializate efectuate de oameni
competenţi, capabili să lămurească noi aspecte legate de mecanismul intermediar.

Clasificarea vitaminelor
Nu se poate face o clasificare a vitaminelor după compoziţia chimică, deoarece
vitaminele aparţin la clase de substanţe diferite. Totuşi vitaminele se pot clasifica după
solubilitate după cum urmează: -vitamine hidrosolubile • Vitamina C • Complexul de
vitamine B • Vitamina PP

-vitamine liposolubile • Vitamina A • Vitamina D • Vitamina E • Vitamina K 3.

Vitamine-descriere
VITAMINA A  (Retinol)

Vitamina A este un alcool nesaturat numit axeroftol (retinol ). Se găseşte în frunzele

verzi ale plantelor (salată, spanac, ceapă verde ), în morcovi, roşii, lapte, gălbenuş de ou,
icre, untură de peşte. Acţiunea ei fiziologică se manifestă prin creşterea organismului şi
menţinerea integrităţii ţesutului epitelial. Vitamina A participă şi la formarea
rodopsinei. În lipsa ei apar tulburări de vedere. În forme avansate apar leziuni ale
conjunctivei şi corneei. Tot carenţa de vitamina A produce uscarea pielii şi scăderea
rezistenţei organismului la infecţii. Administrarea în doze mărite produce ameţeli,
cefalee, iritabilitate, somnolenţă, tulburări de comportament

COMPLEXUL de VITAMINE B
Complexul de vitamine B este un amestec alcătuit din vitaminele B1, B2,B6, B12 extrase
din drojdia de bere. Se găsesc în legume verzi, lapte, ouă, carne.

Vitamina B1 (tiamina)
Se găseşte în tărâţele de orez, lapte, fructe, drojdia de bere. Se întrebuinţează pentru
tratarea polinevritei, alcoolismului, boli ale sistemului nervos, radiologie, reumatologie.
Carenţa de vitamina B1 se manifestă prin : tulburări digestive, nervoase şi cardiace. În
formă cronică se înregistrează atrofie musculară, tulburări psihice. Ca formă
medicamentoasă, vitamina B1 se prezintă în comprimate conţinând clorhidrat de
aneurină, fiole cu soluţie apoasă injectabilă. Are rol în metabolismul glucidelor, se
combină în celulele nucleata, în special în ficat, rinichi. Împreună cu acidul pirofosforic
acţionează ca o enzimă în procesul de fosforilare oxidativă.

Vitamina B2 (lactoflavină sau riboflavină )

Vitamina B2 are formula chimică C17H20O6N4.Se găseşte în drojdia de bere, ficat,

rinichi, lapte, ouă, peşte, morcovi, spanac. Vitamina B2 determină creşterea
organismului tânăr. Este biosintetizată de plante. Intră în compoziţia coenzimei FAD ce
activează respiraţia celulară. Are rol important în oxidările intermoleculare şi absorbţia
glucidelor în intestin.

Alimente clasate ca fiind surse de calitate de vitamina B2 (riboflavina)

Aliment Masura Cantitate Densitatea

 (mg) nutrientului

Ciuperci Crimini crude 140 grame 0,69 23,4

Ficatei gatiti inabusit sau

fierti 115 grame 2,20 12,4

Spanac fiert 1 cana 0,42 10,7

Salata verde Romaine 2 cesti 0,11 7,4

Sparanghel fiert 1 cana 0,23 5,6

Broccoli gatit la aburi 1 cana 0,18 4,4

Varza creata gatita 1 cana 0,10 3,7

Oua fierte fiecare 0,23 3,6

Iaurt cu continut scazut de

grasime 1 cana 0,52 3,6

Lapte de vaca 2% 1 cana 0,40 3,5

Fasole verde fierta 1 cana 0,12 2,9

Telina cruda 1 cana 0,05 2,8

Varza fiarta 1 cana 0,08 2,6

Rosii 1 cana 0,09 2,5

Capsuni 1 cana 0,10 2,5

Conopida fierta 1 cana 0,06 2,2

Lapte de capra 1 cana 0,34 2,1

Zmeura 1 cana 0,12 2,1

 Varza de Brussel fierta 1 cana 0,12 2,1

Mazare verde fierta 1 cana 0,24 1,9

Prune fiecare 0,06 1,8

Soia preparata 1 cana 0,49 1,7

un sfert de
Migdale prajite cana 0,30 1,5

Muschi de vita fiert sau

inabusit 115 grame 0,35 1,5

Avitaminoza B2 e foarte rară, e manifestată prin inflamarea buzelor, inflamarea limbii,

tulburări cutanate, reducerea acuităţii vizuale. Moartea poate survenii prin stop cardiac.

Vitamina B6 (adermina sau piridoxina )

Vitamina B6 are formula chimică C8H11NO2.

Alimente ce contin intr-o masura importanta vitamina B6 (piridoxina)

Aliment Masura Cantitate (mg) Densitatea nutrientului

Spanac fiert 1 cana 0,44 9,6

Ardei gras rosu, crud 1 cana 0,23 8,3

Varza creata preparata 1 cana 0,26 8,1

Usturoi 30 grame 0,35 7,5

Conopida fiarta 1 cana 0,21 6,6

Banana fiecare 0,68 5,6

Telina cruda 1 cana 0,10 4,7

Varza fiarta 1 cana 0,17 4,6

Ciuperci Crimini crude 140 grame 0,16 4,6

Sparanghel fiert 1 cana 0,22 4,6

Broccoli gatit la aburi 1 cana 0,22 4,5

Pepene verde, cuburi 1 cana 0,22 4,1

Cod la cuptor / fript 115 grame 0,52 3,9

Praz fiert 0.50 cana 0,06 3,3

Morcovi cruzi 1 cana 0,18 3,1

Pepenele galben, cuburi 1 cana 0,18 2,9

Cartofi la cuptor in coaja 1 cana 0,42 2,8

Ceapa cruda 1 cana 0,19 2,8

Piept de pui la gratar 115 grame 0,64 2,6

Mazare verde fiarta 1 cana 0,35 2,3

Radacina Ghimbir 115 grame 0,05 2,3

Piept de curcan la gratar 115 grame 0,54 2,3

Caprioara 115 grame 0,43 2,2

 Muschi de vita la gratar 115 grame 0,49 1,8

Capsuni 1 cana 0,08 1,7

Avocado, felii 1 cana 0,41 1,6

Ananas 1 cana 0,13 1,5

Struguri 1 cana 0,10 1,5

A fost izolată în 1938 de Richard Kuhn, an în care acesta a fost răsplătit cu premiul
Nobel. Această vitamină acţionează asupra „ troficităţii celulei nervoase „ , în afecţiuni
dermatologice, hematologice, insuficienţă cardiacă… Vitamina B6 se găseşte în drojdia
de bere, grâu, porumb, creier, ficat, splină, fiind sintetizată şi de flora intestinală. Ea
intră în alcătuirea unor enzime ca de exemplu: decarboxilaze, transaminaze.
Avitaminoza B6 se caracterizează prin carii dentare, distrofii musculare, insomnii,
astenie nervoasă, dereglări în sinteza hemoglobinei. Vitamina B6 este indicată în
pelagră, boli nervoase şi în stări de pigmentare anormală a pielii. Vitaminele B1,B2,B6
sunt necesare organismului pentru sinteza unor enzime ce servesc în procesele de
degradare biologică a hidraţilor de carbon şi în sinteza unor aminoacizi.

Vitamina B12 (antianemică )

Vitamina B12 conţine cobalt şi joacă un rol important în producerea globulelor roşii ale
sângelui. Această vitamină este una din cele mai cunoscute din complexul de vitamine B.
În literatura de specialitate se întâlneşte sub denumirea de cobalamină. Vitamina B12
este necesară pentru orice organism, reprezentând factori necesari pentru creşterea
unor microorganisme. Se găseşte în drojdia de bere,ficat, gălbenuş de ou, rinichi. Lipsa
vitaminei B12 produce încetarea sintezei ADN şi deci a diviziunii celulare. Dacă această
vitamină nu poate să fie asimilată de organismele anumitor animale, se ajunge la
tulburări digestive, neurologice, hematologice- tulburări ce pot fi îndepărtate prin
administrarea produsului farmaceutic cu acelaşi nume.

VITAMINA PP  (Vitamina B3) (antipelagroasă )

C H NO
6 5 2

Alimente bogate in vitamina B3 (PP) (in

mg la 100 g)

Drojdia de bere 40

Cafea 28

Alune 15

Cereale integrale 17

Ficat 13

Peste (ton) 10,5

Carne de pasare 7,5

Somon afumat 7,8

Vitamina PP este amida acidului nicotinic. Importanţa pe care o are în organism această
vitamină constă în faptul că face parte din structura unor coenzime cu rol în
oxireducerile celulare.Se găseşte în spanac, roşii, carne, coaja de pâine integrală.
Coenzimele în structura cărora apare vitamina PP sunt codehidrazele, care legându-se
de proteine specifice, dau enzime transportoare de hidrogen. Carenţa de vitamina PP
(avitaminoza PP ), duce la pelagră. Pelagra umană survine în funcţie de alimentaţie, în
special la populaţia care consumă porumb, melasă din trestie de zahăr şi consumă
excesiv alcool.Ea se manifestă prin următoarele trei simptome: dermatită, diaree,
demenţă.

Vitamina B3 mai este numita niacina si este un membru al complexului de vitamine B. A

fost descoperita la Serviciul de Sanatate Publica din SUA la inceputul anilor 1900. La
acea vreme era foarte raspandita in sudul tarii boala numita pelagra, caracterizata prin
piele crapata, solzoasa sau decolorata, probleme digestive si slabiciune corporala
generala. Serviciul de Sanatate Publica a gasit o legatura intre gradul de raspandire a
bolii si dieta bazata pe porumb. Pelagra a fost o boala destul de raspandita si in Romania
unde mamaliga era un aliment de baza. Vindecarea depinde de aportul de proteine si de
vitamine.

Cativa ani mai tarziu, vitamina B3 era identificata in mod oficial ca fiind nutrientul ce
lipsea din dieta zilnica a celor ce se hraneau in principal cu paine din porumb (in
Romania – mamaliga), fapt care a condus la simptomele de pelagra. Acum stim ca
porumbul contine cantitati semnificative de vitamina B3 dar ca aceasta vitamina nu
poate fi absorbita bine din porumb.

Termenul de “niacina” inlocuit cu cel de vitamina B3 este de fapt un non-termen tehnic

care se refera la mai multe forme chimice ale vitaminei. Aceste forme includ acidul
nicotinic si nicotinamida. (Nicotinamida este numita uneori si niacinamida.) Nume
precum “niacina,” “acid nicotinic” si “nicotinamida” sunt toate obtinute in urma
studiilor de cercetare privind tutunul de la inceputul anilor 1930. La acea data,
izolarea vitaminei B3 in primul laborator se producea ca urmare cercetarilor privind
nicotina si obtinerea acesteia pe cale chimica din tutun.

Manifestările  nervoase se traduc prin nelinişte, melancolie şi nebunie.

VITAMINA C (Acid ascorbic)

Vitamina C este o vitamină hidrosolubilă cunoscută sub denumirea de acid ascorbic.
Este un reducător puternic, oxidându-se la acid dehidroascorbic. Vitamina C este una
din cele mai răspândite vitamine din lumea vegetală şi animală. În general, animalele
biosintetizează această vitamină, cu excepţia omului, a cobaiului, a maimuţei, care o
preiau prin hrană din lapte proaspăt nefiert, legume, fructe…Avitaminoza C se numeşte
scorbut. Vitamina C se găseşte în lămâi, portocale, măceşe, în general în plantele verzi,
cu precădere în legume şi fructe. Se găseşte de asemenea în toate ţesuturile
organismelor animale, în hipofiză, glandele suprarenale, gonade, corpul galben. Ca
preparat medicamentos, vitamina C este sub formă de comprimate conţinând acid
ascorbic şi fiole conţinând soluţie injectabilă a acestui acid. Ca acţiune terapeutică,
vitamina antiscorbutică are rol în respiraţia celulară, în metabolismul protidelor, al
glucidelor, lipidelor; măreşte rezistenţa organismului faţă de infecţii, intervine în
procesul de coagulare al sângelui, favorizează fixarea calciului în oase. Este indicată ca
terapie antiscorbutică, pentru stări de stres, astenie, efort fizic şi intelectual, sarcină etc.
Lipsa acestei vitamine duce aşa cum am mai spus la scorbut, caracterizat la copii prin
oprirea creşterii, anemie hipocromă, stare subfebrilă, tulburări digestive ( diaree ),
hemoragii, gingivită, tendinţă la fracturarea oaselor. Anemia datorită lipsei de acid
ascorbic se manifestă prin scăderea numărului hematiilor, a cantităţii hemoglobinei şi a
fierului. Hipervitaminoza C propriu-zisă nu există totuşi doze prea mari pot da crampe
musculare, excitare şi insomnie. Acidul ascorbic nu este indicat în cazul cancerului.
Vitamina C se indică în oboseala de primăvară ( astenie ), graviditate, în stările de
infecţii şi intoxicări, deficienţe de calcifiere, stări alergice.

VITAMINELE D ( calciferoli )

Vitaminele D sunt cunoscute şi sub denumirea de vitamine antirahitice deoarece au rol
esenţial în fixarea ionilor de calciu în ţesutul osos. Hrana nu conţine nici vitamina A nici
D, dar conţine nişte substanţe care au o structură foarte apropiată de cea a acestor
vitamine. Ajunse în organism aceste substanţe, numite provitamine, se transformă în
vitaminele propriu – zise. Provitaminele D se găsesc în untura de peşte, piele,
gălbenuşul de ou, ficatul, drojdia de bere, uleiul de peşte, laptele de vacă estival etc.
Provitaminele calciferolilor sunt transformate la nivelul pielii sub acţiunea radiaţiilor
ultraviolete în calciferoli, care sunt depozitaţi în diferite ţesuturi şi organe, sub formă de
esteri ai unor acizi graşi. Descoperirea vitaminelor D este corelată cu diverse observaţii
privitoare la acţiunea antirahitică a radiaţiilor ultraviolete. Din punct de vedere
terapeutic, vitaminele D sunt necesare pentru resorbţia calciului şi fosforului din tubul
digestiv. Carenţa de vitamina D mai este implicată, pe lângă rahitism şi în tetanie şi în
patogenia cariei dentare. Este indicată în decalcifiere, în sarcină, spasmofilie şi tetanie,
consolidarea fracturilor, profilaxia şi tratamentul rahitismului etc. Modul de prezentare
al produsului farmaceutic este sub formă de fiole, conţinând soluţie injectabilă sau
buvabilă.

VITAMINA E ( tocoferol ) (vitamina fertilităţii sau antisterilităţii)

Se cunosc patru tocoferoli, 3 izomeri cu aceeaşi formulă moleculară C28H46O2 ( alfa,
beta, gama tocoferoli ) şi tocoferolul cu formula C27H46O2. Vitamina E a fost
descoperită în 1922 de Herbert McLean Evans şi Katherine Scott Bishop.Aceştia au
observat anumite tulburări în procesul de reproducere al animalelor de experienţă, care
puteau fi corectate prin adăugarea în alimentaţie a unui ulei extras din germenii de grâu.
Vitamina E se găseşte în grâu şi ţelină şi în general în frunzele verzi, sau se acumulează
în organele animale ( muşchi, ficat, rinichi, glande suprarenale ). Această vitamină
asigură funcţionalitatea normală a aparatului genital. În lipsa ei ţesutul muscular
degenerează, deoarece se produc tulburări în metabolismul glucidelor şi creatininei.
Tulburările de aport vitaminic E sunt variate. Preparatele farmaceutice sunt sub formă
de drajeuri, capsule gelatinoase, soluţie injectabilă.

VITAMINA K ( menoftane )

Vitamina K sau vitamina antihemoragică este produsă de flora intestinală. Structura ei
moleculară dă capacitatea de a coagula sângele. Dacă această vitamină lipseşte din
organism, apar numeroase hemoragii în piele, mucoase şi ţesuturi. De multe ori este
periclitată viaţa respectivelor organisme. Vitamina K se găseşte în plante verzi şi în
drojdia de bere.

În loc de concluzie
REŢINEŢI !

• Vitaminele ca medicamente se folosesc de obicei preventiv, mai rar pentru diferite

hipovitaminoze. În doze mari, unele vitamine(A,D,K) pot avea efecte toxice grave.

• Vitaminele şi preparatele cu calciu, mai ales când sunt folosite abuziv, la copii, pot
determina închiderea prematură a fontanelelor şi osificarea suturilor craniene.

• Unul din factorii care au influenţă importantă asupra efectului medicamentului este
vârsta persoanei tratate. Extremele de vârstă ( copiii foarte mici şi vârstele înaintate )
oferă aspecte deosebite şi necesită cunoştinţe speciale, deoarece intensitatea şi durata,
adesea chiar tipul efectului medicamentului diferă de cel întâlnit la adult.

• Plantele bogate în vitamine şi în săruri minerale ajută la restabilirea metabolismului.

Ele pot fi folosite ca „ceaiuri alimentare” zilnic, în special în perioada anotimpului rece,
iarna şi primăvara. Specii medicinale vitaminizate: fructe de cătină, fructe de măceş,
fructe de păducel, coacăz, toate acestea fiind bogate în vitamine şi în săruri minerale.
Principala calitate nutriţională a fructelor este conţinutul bogat în săruri minerale şi
vitamine de tot felul, în special, vitamina C şi complexul de vitamine B. Acestea
favorizează absorbţia de fier din alimente şi participă la buna funcţionare a sistemului
imunitar. Sărurile minerale furnizate de fructe întreţin rezerva energetică a
organismului, ajută la buna funcţionare a sistemului nervos şi muscular, la creşterea
părului şi întărirea oaselor, purifică sângele şi menţin echilibrul pH-ului. Pe lângă asta,
fructele au un conţinut caloric scăzut, deci nu există pericolul să ne îngrăşăm. Toate
substanţele din fructe relansează, de fapt, metabolismul, ajută la arderea grăsimilor şi
permit eliminarea substanţelor nocive din organism. În plus, ajută la formarea
globulelor roşii, încetinesc procesul de îmbătrânire şi întăresc sistemul nervos. Ce mai
încoace şi încolo, fructele sunt o adevărată minune şi datorită acestui fapt este bine să
nu uitaţi că atunci, când aveţi ocazia, să alegeţi să consumaţi nişte fructe în loc de o
ţigară sau de alcool. Specialiştii în nutriţie ne recomandă să mâncăm cel puţin cinci
fructe în fiecare zi pentru a profita din plin de binefacerile lor. Sucul de grepfrut are
minerale, vitamine, enzime, pectină şi acid citric şi este indicat în anorexii, dispepsii,
stări febrile, artrită, afecţiuni pulmonare. Sucul de mere conţine zaharoză, celulozo,
pectină, săruri minerale şi vitamine, fiind recomandat în astenie fizică şi intelectuală,
reumatism, insomnii, cefalee. Cocteilurile de fructe sunt soluţia ideală pentru a beneficia
de porţia zilnică de vitamine.

Denumirea Procesele vitale în   Necesar

vitaminei Prezenţa în natură care intervine ( mg /zi )
Avitaminoze
-creşterea

organismului

-buna funcţio-

nare a epiteliilor

 morcovi, ardei, şi a ţesutului

mazăre, piersici, nervos

lapte, unt, -antixeroftal-

brânză, ouă mică -xeroftalmie             1-2

A=retinol
B =tiamină
1 în toate -rol esenţial în -boala beri-beri           1-3

organismele vii metabolismul -polinevrite

mai ales în glucidelor -afecţiuni cardiace

drojdia de bere -funcţionarea

 neuronului

-tulburări de
creştere şi de
-rol în respiraţia
-în lapte, ouă, vedere
tisulară
ficat -tulburări neuro-
-rol în
-sintetizată de metabolismul musculare,
B =riboflavină
2

flora intestinală aminoacizilor insomnii           1

B =piridoxină
6

-factor antianemic

-favorizează -anemii
sinteza ARN,
în plante -anemia
inferioare, aminoacizilor şi pernicioasă
proteinelor
în ficatul -tulburări de
B =cobalamină
12
mamiferelor şi al -intervine în creştere şi
(conţine Co) peştilor diviziunea celulară dezvoltare             2

ardei, citrice,
coacăze negre,
-intervine în
frunze de mărar, procesele de -scorbut

pătrunjel, în ficat, oxido-reducereşi -tulburări

C=acid ascorbic rinichi, creier enzimatice respiratorii      50-100

D=calciferol -în drojdie de -participă la -necalcifiere       0,01

bere, lapte, ulei de metabolismul
peşte calciului şi al -rahitism şi
osteomalacie
-sintetizată de fosforului în
organismul procesele de -sensibilitate la
animalelor din calcifiere a boli
provitaminele ţesutului osos;
 prezente în
tegument, sub
influenţa razelor

ultraviolete antirahitică -spasmofilie

-abundentă în
seminţele de -diviziune celulară
cereale încolţite,
-creşte puterea de
ţelină, mere, apărare a -androsterilitate
măceşe,ulei, organismului la
E=tocoferol carne, ouă,ficat infecţii -leziuni nervoase          1

Cocteil de fructe de pădure

Cocteil de fructe de pădure este un suc de culoare roz-închis, uşor dulce, plin de energie
şi un excelent depurativ. Ingrediente pentru cca 300 ml: • 100g căpşuni • 50gmure •
50gzmeură • 50gafine Conţinut caloric:153kcal/300ml Fructele de pădure se spală bine
(de preferat separat, pentru că unele sunt mai moi decât altele ) şi se curăţă de codiţe. Se
mixează toate împreună şi se toarnă apoi într-un pahar de cocteil, în care ai pus înainte
cuburi de gheaţă ( sau gheaţă pisată ) . Nu uita să păstrezi câteva frunze şi câteva fructe
pentru decor.

Cocteil tonic cu vitamina C

Bea acest cocteil în fiecare dimineaţă şi te vei simţi imediat în formă. Ingrediente pentru
cca 400 ml: • 200ml suc de citrice ( două portocale ) • o lămâie ( verde ) • un grepfrut
roz • o linguriţă de miere • o linguriţă gheaţă pisată • 150ml apă minerală Conţinut
caloric: 332,7 kcal/400ml Se varsă sucul de citrice într-un mixer. Grepfrutul se curăţă
de coajă, se taie în bucăţi, se pune în suc şi se mixează. Dacă este prea acru se pune
miere. Se amestecă cu apă minerală şi se varsă într-un pahar, peste gheaţă pisată.

Atenţie! • Începe prin a bea o cantitate scăzută de suc în primele zile, crescând progresiv
cantitatea. Astfel, îţi vei obişnui organismul cu acest tip de nutriţie concentrată.

• Diluează întotdeauna sucurile de fructe cu apă minerală sau cuburi de gheaţă. Unele
cocteiluri pot fi depurative.

• Consumul excesiv de sucuri din fructe poate să îţi supraîncarce organismul cu fructoză
( zahărul natural din fructe ). Dacă suferi de diabet, întreabă medicul specialist care este
doza recomandată.
BIBLIOGRAFIE

1. C.D. Neniţescu- Chimie organică, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1980

2. A.S. Banciu, D. Ciacoi- Dimitriu- Descoperiri epocale în biochimie, Editura Albatros,

Bucureşti, 1983

3. D. Dobrescu, C.Baloescu- Farmacopeea Română, Editura medicală, Bucureşti, 1993

4. P. Junie- Chimia-un atu pentru viitor, Editura Albatros, Bucureşti,1988

5. W. Rawald- Planta, mediul şi natura; Editura ştiinţifică, Bucureşti,1993

6. C. Stavros- Droguri concomitente, alcool, tutun, cafea, Editura medicală,

Bucureşti,1989

7. V. Stroescu, I. Constantinescu Corciocei- Farmacologie, Editura ALL,Bucureşti,1994

8. S. Jerghiuţă, J.Ţivlea, A. Covrig, D. Ilucă- Chimia şi viaţa, Editura Document, Iaşi,

1999

9. M. Voiculescu- Medicina pentru familie, Editura Medicală, Bucureşti, 1986

10. P. Arsene, Şt. Popescu- Chimie şi probleme de chimie organică, Editura Tehnică,
1979

11. Gh. Gh. Crep, A. M. Ardelean-1000 de întrebări şi răspunsuri pe teme biologice,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981

12. Revista de Fizică şi Chimie

13. Revista AS

14. Pliante- Direcţia de Sănătate Publică Hunedoara- Deva, Compartimentul de

Promovare a Sănătăţii

15.Revista SANA

http://www.ziare.com/articole/alimente+vitamina+k

================================================================
Legături externe[modificare | modificare sursă]
 Vitaminele care ne îmbolnăvesc, 22 octombrie 2011, Maria Olaru, Descoperă
 Când avem cu adevărat nevoie de suplimente alimentare?, 16 aprilie 2013, Elena
Diaconu, Adevărul
[ascunde]
v • d • m

Vitamine (ATC A11)

AAlfa-caroten  • Beta-caroten  • Retinal  • Retinol#  • Tretinoină#

D2 (Ergosterol  • Ergocalciferol#)  • D3 (7-dehidrocolesterol  • Colecalciferol#  • Calcifediol  • Calcitriol)  • D4 (Dihidroergo

D
Liposolubile Analogi de vitamina D (Alfacalcidol  • Dihidrotahisterol  • Calcipotriol  • Paricalcitol)

ETocoferol (Alfa  • Beta  • Gama  • Delta)  • Tocotrienol (Alfa  • Beta  • Gama  • Delta)  • Tocofersolan

KNaftochinonă  • Fitomenadionă (K1)#  • Menachinonă (K2)  • Menadionă (K3)‡  • Variate (K4,K5,K6,K7)

B1 (Tiamină#)  • Analogi B1 (Benfotiamină  • Sulbutiamină)  • B2 (Riboflavină#)  • B3 (Niacină  • Nicotinamidă#)  • B5 (Acid p

BB6 (Piridoxină#  • Piridoxal fosfat  • Piridoxamină  • Piritinol)  • B7 (Biotină)  • B9 (Acid folic#  • Acid dihidrofolic  • Acid folin
Hidrosolubile B12 (Adenozilcobalamină  • Cianocobalamină  • Hidroxocobalamină#  • Metilcobalamină)

CAcid ascorbic#  • Acid dehidroascorbic

Combinații Suplimente cu multivitamine

 #
ME-OMS
  

 ‡
Retras de pe piață
 

 Studii clinice: 
o †
În Faza III
 

o §
Nu a ajuns în faza III
BNF: cb119338023 (data)
 

GND: 4063635-5
 
ontrol de
utoritate LCCN: sh85144006
 

NDL: 00560693
 

NKC: ph116579
Categorie: 

 Vitamine