ALIAJE DENTARE
AN UNIVERSITAR 2020-2021
1.INTRODUCERE IN STUDIUL ALIAJELOR DENTARE
Aliajele dentare sunt materialele folosite in tehnica dentara in scopul obtinerii
protezelor dentare. Aliajele dentare sunt reprezentate de amestecul a doua
elemente, din care unul este metal. Ele pot veni sub diverse forme precum: aliaje
dentare in banda (inele ortodontice sau coroana in doua bucati), pastile (solutia cea
mai des folosita) sau sarma (obtinuta prin lichefierea unui lingou). In tehnica dentara
nu se folosesc metale pure in alcatuirea materialelor finite, deoarece proprietatile
fizice ale aliajelor sunt superioare celor ale metalelor pure.
Clasificarea aliajelor dentare
Aliaje nobile
Cu continut crescut de metale nobile > 90%
Cu continut mediu de metale nobile > 70% -Cu continut redus de metale
nobile < 70% Aliaje nenobile
Pe baza de Ni-Cr
Pe baza de Co-Cr- Pe baza de Fe
Pe baza de Ti
Clasificare in functie de utilizare:
Aliaje pentru proteze fixe
Aliaje pentru proteze mobile si mobilizabile -Aliaje pentru tehnica
metaloceramica
Aliajele de antrenament:
Sunt reprezentate de bronzurile de aluminiu, care au proprietați fizice asemănătoare
aliajelor tradiționale, prezentând însă rezistenta redusă la coroziune și un
necorespunzator luciu metalic.
In 1982 a fost introdusă in SUA o clasificare a aliajelor dentare după compoziția in
procente de greutate. Aurul și metalele din subgrupa platinei sunt considerate metale
nobile, spre deosebire de argint, care este considerat metal nenobil. Conform
clasificării din SUA,aliajele dentare se clasifica in:
- Aliaje cu conținut crescut de metale nobile
• aur + subgrupa platinei >90%
• Au >40%
- Aliaje cu conținut mediu de metale nobile : aur+subgrupa platinei >70%
- Aliaje cu conținut redus de metale nobile : aur+subgrupa platinei <70%
- Aliaje nenobile: aur + subgrupa platinei =0% (aliaje cu conținut de metale
nenobile = nichel ,crom)
In 1984 , clasificarea a fost modificata astfel :
- Aliaje înalt nobile
- Aliaje nobile
- Aliaje predominant nobile
ALIAJELE NOBILE:
Aliajele nobile cu punct ,,solidus” de pana la 100grade C, sunt ambalate in mase de
ambalat de paza de sulfați.
La aliajele pe baza de Ag-Pd, nu este recomandata utilizarea maselor de ambalat pe
baza de sulfați, întrucât sunt foarte sensibile la contaminarea cu sulf
Aliajele nobile de aur, cu interval de topire ridicat(>1000 gradeC), precum și cele de
Ag-Pd și pe baza de argint, sunt compatibile cu mase de ambalat pe baza de fosfați
și silicați.
Cea mai utilizată metoda de topire a aliajelor de aur este cea cu flacara rezultata
prin amestecul de gaz natural/aer.
In cazul reciclării aliajelor de aur , trebuie adăugat cel puțin o treime de aliaj nou , din
cantitatea aliajului reciclat.
După turnare , atunci când conul de turnare devine roșu închis,chiuveta se răcește
lent , pentru a realiza omogenizarea , după care urmează durificarea prin
îmbătrânire. In momentul inerției in apa a chiuvete încălzite ,o mare parte a masei de
ambalat se fracturează ,resturile fiind îndepărtate cu instrumente de mâna.
Piesa turnată trebuie sa aibă o culoare închisă sau strălucitoare ,data de depozitele
de oxizi sau de sufl de pe suprafața. Aceste depozite sunt curățate cu ajutorul
decapantilor , care sunt soluții acide sau amestecuri de acizi . Se recomanda
utilizarea de soluții decapante recomandate de diferiți producători autorizați , care sa
fie nefumigene și sa nu emane vapori corozivi.
Piesa turnată se introduce intr un godeu de ceramica și se adaugă decapant pana la
acoperirea ei.Solutia se poate încălzi lent , pana apare luciul caracteristic aurului ,
după care se spală din godeu cu cantități mari de apa . Întrucât nu sunt necesare
cantități mare de decapant (~=10ml), se recomanda utilizarea soluțiilor proaspete.
CLASIFICARE ALIAJE NOBILE:
Variabilitatea compoziției aliajelor de aur determina de cererea activității
stomatologice ce a determinat fabricarea și comercializarea unor sortimente deosebit
de diferite.
Multitudinea sortimentelor a impus sa se imagineze mai multe clasificări care au la
baza,principii total diferite.
Metalele din compoziția aliajelor de aur :
Argintul
Cuprul
Platina
Paladiul
Iridiul
ALIAJE PENTRU LIPIT:
Aceste aliaje sunt utilizate foarte rar in prezent , fiindcă majoritatea punților dentare
sunt turnate dintr-o bucata ( intr-un singur timp) . Aliajele pentru lipit solidarizează
intre ele următoarele tipuri de proteze:
-punțile dentare. Elemente de agregare la corpul de punte
-elementele de menținere ,sprijin și stabilizare (croșete ,culise) ale protezelor
scheletate , la conectorii principali săi la sei.
Compoziția fizico chimica:
Metalele conținute in structura acestor aliaje sunt: aur,argint,
staniu,zinc,cupru,cadmiu,nichel și aluminiu .
Caracteristicile fizico-chimice sunt:
-intervalul de topire (temperatura la care începe fluidificarea) este inferior cu 50-
150oC fata de cel al aliajului din care sunt realizate elementele componente ale
protezei care urmează sa fie solidarizate.Aceasta caracteristica este obținută prin
adăugarea de staniu in compoziție.
ALIAJE NENOBILE:
Aliaje pe baza de Co-Cr
Cobaltul determina proprietățile mecanice ale aliajului și scade viscozitatea aliajului
lichid, asigurând totodata stabilitatea sa chimica .
Aliajele nenobile,având un interval de topire ridicat , necesita ambalarea in mase de
ambalat pe baza de fosfați . Temperaturile de preîncălzire sunt de 732-926oC
Expansiunea termică a maselor de ambalat nu compensează complet contracția de
solidificare a aliajelor nenobile,piesle turnate fiind ,,strâmbe”.Acest neajuns la
aliajelor din aceasta categorie poate fi corectat prim aplicarea unui strat mai gros de
la pe model.
Pentru topire este necesară flacara de acetilenă și oxigen ,gaz natural și oxigen ,sau
inducție electrică.
(Aliaje nenobile) (Aliaje nobile)
BIBLIOGRAFIE