ANTONIO GAUD (1852 1926)

Prin fiecare proiect, Gaud revine la origini si inventeaza o noua solutie diferita de toate constructiile sale anterioare pentru a infrunta circumstantele speciale cerute de lucrarea respectiva. Si cu trecerea timpului se apropie de fiecare data de ce era destinul sau inevitabil : unirea formei cu structura, ca niciodata in istoria arhitecturii, pentru ca acestea sa se apropie de natura: in forma, in culoare, in textura. In mod particular, de natura Cataloniei.

Viata
Nascut la Reus pe 25 iunie 1852, dintr-o familie modesta de caldarari. Locul de origine ii caracteriza personalitatea definita prin conjuctia a doua tendinte antagonice : un temperament crispat si pasionat si o inteligenta ordonata care stapanea aceasta impetuozitate. Gaud revendica des familia sa de caldarari ca sursa principala pentru a vedea corpurile direct in spatiu, rezolvand probleme fara a avea nevoie de reprezentarea grafica in plan. Aceasta viziune, mai degraba de olar, aplicata unei mase elastice cum este cuprul, va fi baza pentru crearea acestei noi topologii arhitecturale pe care o au pavilioanele de la intrarea parcului Gell, fatada si terasa casei Mil, curtea scarilor casei Batll sau pivnita Palatului Gell. Nu s-a scris niciodata un veritabil studiu uman si sentimental al lui Gaud. Prima perioada a creatiei sale coincide cu mari transformari urbane operate asupra Barcelonei, intr-o miscare puternica de transformare a orasului fortificat si feudal care aceasta era inca, intrun oras modern. Dupa elanul urbanist dat Barcelonei de distrugerea fortificatiilor in 1854, planul Cerda al cartierului Ensanche a constituit un program de actiune urbanista care, in ciuda tuturor transgresiunilor si distrugerilor carora a fost obiect, a servit de demaraj maririi orasului timp de mai mult de un secol. In orasul vechi, una din primele actiuni a fost transformarea fatadei maritime. Exercitiu de imaginatie : chioscuri proiectate pentru a fi instalate pe Ramblas si niciodata realizate. Partea fatadei putea servi ca magazin de flori sau chiosc de bauturi sau de jurnale, dupa locul de amplasare; partea posterioara ar fi fost intotdeauna o vespasiana. Avea in laterala placi de marmura si vitrine plate de sticla pentru a contine diverse informatii si a servi de panouri luminoase si era de asemenea echipat cu un orologiu, un termometru si un barometru. Constructia proiectului s-ar fi facut cu ajutorul a mari stalpi de fonta incoronati de o dala din fonta si sticla, panourile de inchidere fiind din marmura si sticla. Noaptea, ansamblul putea fi inchis prin persiene metalice incuiate la sol.

Analizandu-i lucrarile se observa ca inca de la inceput isi dirija cercetarile arhitecturale intr-un dublu sens pe care il pretindea inseparabil: cercetarea structurala conjugata cu o lume plastica seducatoare. Astfel, cand este interesat in mod special de aspectul decorativ al artei arabe,

goticul il atrage prin constructia structurilor sale de piatra. Cercetarile sale structurale si formale se dezvoltara inegal. Dupa o lunga experienta, reusi sa reuneasca in acelasi proiect cele doua aspecte mentionate. De aceea Parcul Gell, Casa Batll, Casa Mil si cripta coloniei Gell sunt cele mai bune lucrari ale stilului gaudnist.

Principalele Opere
Parque de la Ciudadela (1876 1882), Barcelona Felinarele din Plaza Real (1878 1879) Barcelona Cooperativa Mataronese (1878 1882) Matar El capricho (1883 1885) Santander Pavilioanele Gell (1884 1887) Barcelona Colegiul Teresiano (1888 1890) Barcelona Palatul Gell (1886 1891) Barcelona Sagrada Familia (1884 1926) Barcelona Palatul Episcopal (1887 1894) Astorga Casa de los Botines (1891 1894) Leon Bellesguard (1900 1902) Barcelona Casa Calvet (1898 1904) Barcelona Casa Batll (1904 1906) Barcelona Parcul Gell (1900 1914) Barcelona Casa Mil sau Pedrera (1906 1910) Barcelona Colonia Gell (1898 1915) Santa Coloma de Cervello In Palacio Gell exista patruzeci de tipuri diferite de coloane, de la greoii stalpi in caramida ai pivnitelor pana la gama variata de fine coloane construite din marmura de Garraf. Marea parte a acestor coloane fine sunt inspirate de cele ale palatului de la Alhambra si se gasesc in partile nobile ale imobilului. Lucrand la acest gen de comanda si incercand sa-i rationalizeze functionarea prin introducerea tuturor ameliorarilor posibile, fara sa se intrebe la ce serveste un palat de 2000 mp, Gaud arata ca este deja ideologic integrat in straturile sociale cele mai conservatoare pentru care lucra in exclusivitate, fie ele civile sau religioase. Capata progresiv o mentalitate din ce in ce mai religioasa, incercand sa gaseasca pe calea misticismului si stoicismului rezolvarea contradictiilor sale si celor ale epocii sale.

Din ansamblul templului Sagrada Familia, partea edificata de Gaud contine cripta, absida si Fatada Nativitatii. Noua Fatada a Pasiunii a fost construita de colaboratorii sai incepand din 1925. Fatada Nativitatii, care este de o asemenea marime incat are o valoare autonoma ca edificiu, este cel mai frumos lucru construit de Gaud. Arhitectura sa reuseste sa se reduca la un pur simbolism.De aceea principiile de compozitie ale acestei constructii monumentale sunt in esenta sculpturale. Desi importanta celor patru turnuri este fundamentala, in partea de jos prevaleaza aspectele alegorice facand referinta la Nativitate si la principalele evenimente din viata lui Iisus. Structura elicoidala a turnurilor, exprimata prin scarile in spirala, pe care Gaud o aprecia atat de mult incat o considera legea de formare a multor parti din arhitectura sa, se inscrie intr-un paraboloid de revolutie care o defineste ca forma si care static este perfecta. Structura acestor turnuri poate fi comparata cu turnurile umane catalane (castells) care se fac cu ocazia sarbatorilor folclorice sau religioase: formele lor de echilibru sunt identice. Bellesguard, construita pe Tibidabo, ofera o magnifica panorama asupra Barcelonei si al magnificului sau sit, intre munte si mare. Comparata cu blandetea peisajului, agresivitatea lancilor aliniate din fier forjat care apara intrarea proprietatii constituie cea mai buna definitie teoreticoplastica a proprietatii private in versiunea sa catalana. Interiorul casei este total diferit de goticul fatadelor, fantasmagoric si de vis.

Pe acoperisul Casei Batll, Gaud a putut aplica in mod integral teoria dublei acoperiri. Acoperirea trebuia construita pe o structura elastica diferita de cea a restului casei pentru ca deformatiile produse de schimbarile de temperatura sa fie absorbite de aceasta. Construi aceasta structura elastica cu ajutorul arcurilor diafragmatice de caramida. Marea sa experienta in manipularea acoperirilor de ceramica, realizata pe acoperisurile pavilioanelor de intrare si scarilor din Parcul Gell a fost capitalizata de Gaud in Casa Batll, ceea ce i-a permis o mai mare libertate de compozitie in tratamentul sculptural al caminelor, al dragonului fatadei, al crucii terminale si in compozitia cromatica a fatadei. In acelasi timp, aceste lucrari i-au dat o siguranta mai mare si l-au ajutat la constructia bancii din Parcul Gell.

Acoperisul pavilionului administratiei in Parcul Gell.

Parcul Gell Pavilionul din dreapta era rezervat gardienilor, cel din stanga, care are un turn cu o cruce, trebuia sa serveasca administratiei. Inaltul zid al fatadei principale, care inchide incinta, are mai degraba o functie psihologica: aceea de a procura o senzatie de protectie si de securitate locuitorilor, dat fiind locul indepartat in care se gaseau aceste terenuri la inceputul secolului. Pentru a veni in ajutorul acestui efect, contele Gell construi o cazerna de politie langa parc. Originea parcului Gell se afla in admiratia contelui pentru gradinile englezesti. Parcul era conceput ca un cartier gradina, cu caracter exclusiv rezidential. Gaud a fost insarcinat cu realizarea lucrarilor de infrastructura si a echipamentelor fundamentale, pentru a atrage atentia viitorilor rezidenti. Constructia a fost prevazuta doar in zonele insorite, ceea ce a facut ca peste 50% din suprafata totala a parcului sa ramana zona verde. O mare zona deschisa era destinata sa fie in partea inferioara o piata si in partea superioara un teatru al naturii. In acelasi timp, ea servea de suprafata de adunare a apelor de ploaie. Pentru prima oara in Spania este folosit betonul armat. In ciuda noutatii sale, proiectul esua: doar doua parcele au fost vandute, din care una a fost cumparata chiar de Gaud. Parcul a ramas o gradina privata pana in anii 20 cand familia Gell l-a cedat primariei Barcelonei. Tema dragonului este obsesiva pentru tanarul Gaud si ea ramane prezenta in diferite forme si in creatia de maturitate.

Casa Mil Acest edificiu incheie o etapa din istoria arhitecturii: cea care incepand cu Renasterea, sfarseste in secolul XIX.

Casa Mil. Detaliu de fatada

Intreaga casa este sustinuta de piatra sau de caramida si de armatura metalica, nu exista ziduri de rezistenta. Deoarece zidurile de separare ale camerelor sunt foarte usor de luat si scos, ele permit ca imobilul sa fie apt de orice folosinta, de exemplu un hotel, cum sugera Gaud. In curtile interioare se observa distributia libera a stalpilor pe fatadele interioare, intr-un asemenea stil incat uneori ei nu se prelungesc vertical. Gradul de complexitate al unei structuri de aceasta natura este atat de mare incat numai o inteligenta ca a lui Gaud isi putea permite.

Casa Mil prezinta un caracter contradictoriu pentru ca are aspecte de anticipatie si in acelasi timp aspecte defazate, datorate inaptitudinii la experiment a locuitorilor sai burghezi. Din acest motiv, Gaud a abandonat opera neterminata unor colaboratori.

Colonia Gell Din 1898 in 1908, Gaud studie proiectul bisericii folosind o macheta facuta din fire care materializau axele coloanelor si din arcuri de care atarnau mici saci cu alice a caror greutate era proportionala cu forta pe care trebuiau sa o suporte. Ferma sa hotarare de a depasi goticul, care il obsedeaza din tinerete, reusise din plin la Sagrada Familia. Gaud abandona definitiv arhitectura civila in 1910 pentru a se consacra Sagradei Familia si acestei biserici. Aceasta atitudine denunta abandonul studiului temelor cruciale ale civilizatiei moderne, dar si dramatica sa claustrare pe un drum fara iesire.

Etapele creatiei
1878 1882 Opera urbana.De la terminarea studiilor de arhitectura la Escuela de Arquitecture de Barcelona pana la constructia Casei Vicens. 1883 1890 Epoca istoricista. Incearca sa depaseasca eclecticismul. Casa Vicens, Pavilioanele Gell, El Capricho, Palatul Gell, Sagrada Familia, Palatul Episcopal din Astorga, Casa de los Botines, Bellesguard, Casa Calvet. 1900 1917 Crearea propriului stil, aportul fundamental. Parcul Gell, Casa Batll, Casa Mil, Colonia Gell. 1918 1926 Geometrism suprem. Turnurile fatadei Nativitatii de la Sagrada Familia. Pentru mai multe informatii : http://www.gaudiallgaudi.com/AA002.htm