Sunteți pe pagina 1din 17

Cap 8. BANDAJUL CHIRURGICAL

Bandajul sau înfăsarea chirurgicală reprezintă metoda de fixare a pansamentului sau de imobilizare temporară a unor regiuni anatomice cu ajutorul feşilor.

Feşile pot fi de tifon, de pânză sau ţesătură elastică, de diferite lungimi şi lăţimi,

Lăţimea unei feşi este cuprinsă între 5-25 cm,

iar lungimea 1-20 m. Ele se livrează în formă de sul, cu capătul iniţial la exterior şi cel terminal în interior. Faşa de tifon este cea mai frecvent utilizata, este moale şi se adaptează bine oricarei regiuni. Se livrează sub formă de suluri cu lăţimile mai sus menţionate şi cu lungimea de 5 m (fig. 8-1)

în funcţie de regiunea pe care o

de 5 m (fig. 8-1) în func ţ ie de regiunea pe care o Figura 8-1

Figura 8-1

Faşa de pânză este confecţionată din orice fel de ţesatură în cazul în care nu dispunem de feşi de tifon şi i se pot da lungimi şi laţimi diferite în funcţie de necesitate. Tot din pinză se confecţionează şi bandajele pline ,,basma”, in forma triungiulară, patrată

sau dreptunghiulară şi care se folosesc pentru fixarea pansamentului, dar mai ales pentru imobilizarea temporară a unui membru in caz de fracturi sau luxaţii. Faşa elastică este ţesută din fire de bumbac şi de latex, nu se desiră, este uşoară, solidă, nu jenează mişcarile, nu produce stază si se recupereaza usor. Este folosita in bandajul artuculatiilor in cazul luxatiilor si pentru profilaxia stazei venoase şi edemului de etiologie vasculară la nivelul membrelor inferioare (figura 8-2) .

vascular ă la nivelul membrelor in ferioare (figura 8-2) . Figura 8-2 Infa ş area chirurgical

Figura 8-2

Infaşarea chirurgicală a avut mai multă intrebuinţare pină la descoperirea substanţelor adezive, care au cucerit teren fiind mai economice şi mai manevrabile. In prezent nu se mai practică reutilizarea feşilor deoarece există riscul de transmitere a unor germeni rezistenţi în urma manevrelor de spălare şi călcare a lor, deaceea după folosire, feşile sunt arse la crematoriu.

Indicaţiile bandajului

- fixarea pansamentului în regiunile în care materialele cu substanţe adezive nu asigură această cerintă ( pe extremitaţi, regiunea capului, zona articulaţiilor);

- fixarea pansamentelor unor plăgi usoare situate în regiuni supuse traumatizmelor in timpul activiaţii (mîna, picior);

- efectuarea unui pansament compresiv

- imobilizarea temporară a membrelor care au fost supuse unor traumatizme (entorse, lixatii, fracturi)

Principii

- să imobilizeze perfect pansamentul pentru protecţia plăgii

- să fie elastică pentru a nu produce leziuni de compresie

- să fie efectuată cu blindeţe şi îndeminare pentru a nu spori suferinţa bolnavului

- bandajarea membrelor se incepe din porţiunea distală spre cea proximală în sensul circulaţiei venoase

- bandajarea trebuie sa inceapă si să se termine la 15-20 cm de plagă

- sa permită mişcări în articulaţiile interesate

- capătul feşei va fi plasat opus plăgii şi se va fixa printr-un nod care nu jenează sau cu leucoplast

- turele feşei să nu prezinte cute şi să se acopere parţial unele pe altele pentru a nu aluneca

Tehnica bandajului

Faşa de tifon este ţinută în mână dreaptă şi cu ruloul spre cel ce execută se derulează de la stânga spre dreapta. Bandajarea incepe cu 2-3 ture circulare ,,ture de fixare”. Pentru o fixare sigură, după primul tur, colţul liber al feşii se rasfrânge (fig. 8-3). Următoarele ture se trag în diverse moduri (circular, oblic, în evantai, etc.). Terminarea bandajării se efectuează cu 2-3 ture suprapuse, capătul feşii fixându-se cu ace de suguranţă, prin legare sau cu bandă adezivă. În cazul legării se despică faşa in două, se încrucişează sau se înnoadă capetele şi se leagă în jurul segmentului respectiv în aşa fel încât nodul să nu fie amplasat pe zona afectată sau pe zone de sprijin. Scoaterea feşei se efectuază prin derularea ei în sens invers sau prin tăiere cu foarfeca butonată.

Figura 8-3 Modalita ţ i de bandajare. În func ţ ie de regiunea anatomic ă

Figura 8-3

Modalitaţi de bandajare. În funcţie de regiunea anatomică supusă bandajului, sunt mai multe tipuri de infaşare: spirală, circulară, în spică, în evantai, în ,,8”, etc.

, circular ă , în spic ă , în evantai, în ,,8”, etc. circular spiral ă

circular

spirală

în ,,8’’

spică

evantai

Bandajul circular: se efectuază suprapunând turele de faşă exact una peste alta. Are avantajul că se execută simplu şi rapid. Dezavantajul constă în faptul că se rasuceşte, mobilizând pansamentul de pe plagă. Se aplică pe regiunile cilindrice: cap, git, braţ, abdomen, torace, articulaţia pumnului, etc. (fig. 8-4)

Figura 8-4 Bandajul in spiral ă : dup ă fixarea fe ş ei cu ture

Figura 8-4

Bandajul in spirală: după fixarea feşei cu ture circulare, se trece la ture oblice, conducând-o şerpuind în aşa manieră încât să acopere 1/3 din turele anterioare. Pe alocuri faşa se rasfrânge prin tehnica numită ,,manevra policelui”, deoarece marginea caudală a fiecărei ture ramâne departată de tegumente. Acest tip de bandajare este indicat de aplicat pe membrele superioare şi cele inferioare (fig. 8-5;8-6).

pe membrele superioare ş i cele inferioare (fig. 8-5;8-6). Figura 8-5 Figura 8-6 Bandajul in evantai

Figura 8-5

superioare ş i cele inferioare (fig. 8-5;8-6). Figura 8-5 Figura 8-6 Bandajul in evantai : se

Figura 8-6

Bandajul in evantai: se începe cu ture circulare aplicate deasupra articulaţiei după care se efectuază o tură oblică deasupra articulaţiei, următoarele ture fiind conduse din ce în ce mai puţin oblic, ajungând circulare la nivelul liniei articulare. Sub articulaţie

se continue din nou cu ture oblice , pâna la acoperirea completă a regiunii. Este indicată în regiunea cotului genunchiului, etc. (fig. 8-7)

ă în regiunea cotului genunc hiului, etc. (fig. 8-7) Figura 8-7 Bandajul în ,,spic de griu”

Figura 8-7

Bandajul în ,,spic de griu” sau ,,spică”: se începe cu ture circulare deasupra articulaţiei , pentru fixarea pansamentului, după care faşa este condusă în forma cifrei ,,8”, fiecare tură acoperind cea precedentă cu 1/3 sau 2/3. Se termină infăşarea cu ture circulare pe punctul de sprijin. Se indică tot în regiuni articulare (fig. 8-8), la radacina membrelor (regiunea inghinală, scapulo-humerală), cât şi pentru executarea unui pansament compresiv după amputaţie de sân la femei (fig. 8-15) .

dup ă amputa ţ ie de sân la femei (fig. 8-15) . Figura 8-8 Bandajul in

Figura 8-8

Bandajul in forma cifrei ,,8”: se incepe cu ture circulare sub articulaţie, după care turele sint conduse oblic peste articulaţie, continuând cu ale ture circulare deasupra

articulaţiei. Se revine oblic pe fata opusă , incrucişând prima tură ascendentă, dupa care se continuă în 8 acoperind jumatate din tura anterioară. Se continuă de câteva ori şi se termină bandajul deasupra articulaţiei cu ture circulare. Este indicată pentru regiunile articulare: articulaţia cotului, piciorului, mâinii (fig. 8-9).

articula ţ ia cotului, piciorului, mâinii (fig. 8-9). Figura 8-9 Bandajul rasfrânt: se fixeaz ă fas
articula ţ ia cotului, piciorului, mâinii (fig. 8-9). Figura 8-9 Bandajul rasfrânt: se fixeaz ă fas

Figura 8-9

ţ ia cotului, piciorului, mâinii (fig. 8-9). Figura 8-9 Bandajul rasfrânt: se fixeaz ă fas ă
ţ ia cotului, piciorului, mâinii (fig. 8-9). Figura 8-9 Bandajul rasfrânt: se fixeaz ă fas ă

Bandajul rasfrânt: se fixează fasă prin ture circulare, după care se continuă oblic în sus până pe faţa anterioară sau posterioară a antebraţului unde se fixează cu ajutorul policelui mâinii stângi şi apoi se rasfrânge şi continua în jos, înconjurând segmentul posterior, după care iarăşi oblic în sus acoperind jumătatea turei anterioare se continuă până pe faţa anterioară a antebraţului unde iaraşi este fixată cu policele, repetând manevra. La sfârşit este fixată cu ture circulare. Aceasta metodă este indicată de aplicat la nivelul membrelor şi are avantajul etanşietaţii pe toată lungimea sa (fig 8-10; 8-11).

Figura 8-10 Figura 8-11 Tipuri de bandaje pe regiuni . Bandajarea calotei craniulu i se
Figura 8-10 Figura 8-11 Tipuri de bandaje pe regiuni . Bandajarea calotei craniulu i se

Figura 8-10

Figura 8-10 Figura 8-11 Tipuri de bandaje pe regiuni . Bandajarea calotei craniulu i se execut

Figura 8-11

Tipuri de bandaje pe regiuni.

Bandajarea calotei craniului

se execută sub formă de capelină sau prin bandaj

recurent (mitra lui Hipocrate) - Capelina se efectuază folosind o singură faşă de către 2 persoane. Iniţial faşa este condusă circular pornind de la protuberanţa occipitală, pe deasupra urechii drepte, lasând libere pavilioanele auriculare, trecând deasupra arcadelor sprâncenoase, apoi deasupra urechii stângi şi se continuă cu înca 2 ture circulare pâna la nivelul frunţii, unde se fixează faşa cu ajutorul policelui şi se rasfrânge până la nivelul regiunii occipitale unde este fixată de ajutor. Se conduce faşa din spate în fata acoperind bolta craniană cu ture oblice fixate la final prin 2-3 ture circulare. Se fixeaza capătul liber al feşii cu leucoplast sau ace de siguranţă, în capătul opus regiunii pansate (fig. 8-12).

Figura 8-12 Aceea ş i tehnic ă poate fi efectuat ă de c ă tre

Figura 8-12

Figura 8-12 Aceea ş i tehnic ă poate fi efectuat ă de c ă tre o

Aceeaşi tehnică poate fi efectuată de către o singură persoană, când fiecare tură oblică răsfrântă peste bolta craniană este fixată cu câte o tură circulară până la infaşarea completă a capului (fig. 8-13).

ă este fixat ă cu câte o tur ă circular ă pân ă la infa ş
ă este fixat ă cu câte o tur ă circular ă pân ă la infa ş

Figura 8-13

ă este fixat ă cu câte o tur ă circular ă pân ă la infa ş
ă este fixat ă cu câte o tur ă circular ă pân ă la infa ş

-Bandajul recurent (mitra lui Hipocrate) se efectuază cu ajutorul a 2 feşi: una cu ture circulare frontooccipitale şi alta cu ture anteroposterioare de acoperire. Dupa fiecare tura feşele se incrucişeaza la nivelul regiunii frontale şi cele occipitale.

Bandajarea regiunii feţei se practică folosind praştia, căpăstrul, binoclu sau monoclu. Praştia se foloseşte la bandajarea nasului. Se confecţionează dintr-o faşa lungă de 50-60 cm, care la ambele capete se despică lung, lasând la mijloc o porţiune de aproximativ 5 cm lungime nedespicată (fig. 8-14), care este aplicată peste pansamentul nasului. Se trec capetele superioare ale feşii sub pavilionul urechii şi se înnoada în regiunea occipitală, iar cele inferioare se trec deasupra urechilor incrucişându-le pe cele superioare, realizând astfel o praştie (fig. 8-15; 8-17).

pe cele superioare, realizând astfel o pra ş tie (fig. 8-15; 8-17). Figura 8-14 Figura 8-16

Figura 8-14

pe cele superioare, realizând astfel o pra ş tie (fig. 8-15; 8-17). Figura 8-14 Figura 8-16

Figura 8-16

pe cele superioare, realizând astfel o pra ş tie (fig. 8-15; 8-17). Figura 8-14 Figura 8-16

Figura 8-15

pe cele superioare, realizând astfel o pra ş tie (fig. 8-15; 8-17). Figura 8-14 Figura 8-16

Figura 8-17

Capastrul se foloseşte pentru fixarea pansamentului de la nivelui bărbiei şi buzelor. Este confecţionat la fel ca şi praştia folosind o faşă cu o lungime de 0,50-1m. Fixăm cu partea nedespicată pansamentul de la nivelul bărbiei sau buzelor, după care capele inferioare sunt legate pe calotă, iar cele superioare la ceafă sau se incrucişează în regiunea occipitală şi se leagă în regiunea frunţii(fig. 8-18; 8-19; 8-20).

se leag ă în regiunea frun ţ ii(fig. 8-18; 8-19; 8-20). Figura 8-18 Figura 8-20 Figura

Figura 8-18

în regiunea frun ţ ii(fig. 8-18; 8-19; 8-20). Figura 8-18 Figura 8-20 Figura 8-19 Monoclul sau

Figura 8-20

frun ţ ii(fig. 8-18; 8-19; 8-20). Figura 8-18 Figura 8-20 Figura 8-19 Monoclul sau binoclul se

Figura 8-19

Monoclul sau binoclul se foloseşte pentru fixarea pansamentului la nivelul orbitelor. Monoclul acoperă o singură regiune orbitară. Se efectuază începând cu 2-3 ture circulare frontooccipitale după care se conduce faşa oblic peste ochiul pansat, pe sub urechea de aceeaşi parte şi se readuce faşa pe frunte, deasupra urechii opuse. Se efectuaza din nou o tură circulară frontooccipitală, apoi oblic repetând succesiunea de ture oblice şi

circulare pâna la acoperirea completa a ochiului. Se fixează capătul liber al feşei cu

leucoplast sau ace de siguranţă (fig. 8-21).

fe ş ei cu leucoplast sau ace de siguran ţă (fig. 8-21). Figura 8-21 Figura 8-22

Figura 8-21

leucoplast sau ace de siguran ţă (fig. 8-21). Figura 8-21 Figura 8-22 Binoclul acoper ă ambele

Figura 8-22

Binoclul acoperă ambele regiuni orbitale. Pentru infaşarea binoculară, în locul

turelor circulare frfontooccipitale, se conduce fasa oblic peste celălalt ochi, turele

incrucişindu-se deasupra piramidei nazale unde formează o spică (fig. 8-22).

Bandajarea toracelui se efectuază pentru fixarea pansamentului la nivelui

regiunii toracice cât ăi pentru imobilizare în fracturi de coaste şi entorse sau luxaţii ale

umarului şi a claviculei. Tipurile de bandaje sânt: bandajul circular, spica sânului,

bandajul Desault, bandajul Velpeau şi basmaua pentru imobilizarea braţului şi a umarului

i basmaua pentru imobilizarea bra ţ ului ş i a umarului bandajul umarului (în spic ă

bandajul umarului (în spică) Figura 8-23

i a umarului bandajul umarului (în spic ă ) Figura 8-23 bandajul toracelui (în spic ă

bandajul toracelui (în spică)

spic ă ) Figura 8-23 bandajul toracelui (în spic ă ) bandajul sânilor (în spic ă

bandajul sânilor

(în spică)

spic ă ) Figura 8-23 bandajul toracelui (în spic ă ) bandajul sânilor (în spic ă

bandajul sânului

(în spică)

Bandajul circular (fig. 8-23) al toracelui se realizeaza conducând faşa circular incepând din regiunea inferioară a toracelui 2-3 ture de fixare, după care efectuam ,,manevra policelui” şi se conduce faşa de jos în sus peste umăr, coborând faşa pe spate pentru a realiza asfel o bretea de susţinere pe umăr, fixând-o apoi cu o tura circulară peste torace. Se repetă manevra pentru a doua bretea peste celălalt umăr. Se conduce faşa în ture spiralate pâna în axilă, unde se închee cu 2 ture circulare. Spica sânului (fig. 8-23) se începe cu două ture circulare de fixare pe torace, după care se conduce faşa de jos în sus spre umarul opus sânului de pansat, trecând peste sânul interesat. Se coboară faşa pe spate prin axila sânului ce trebuie pansat, pâna în dreptul turei circulare, care se execută de fiecare dată după ce s-a trecut faşa peste sân şi spate. Se încheie bandajul cu doua ture circulare. Spica dublă acoperă în mod similar ambii sâni. Bandajul Desault (fig. 8-24) este tehnica cea mai des folosită de imobilizare provizorie pentru leziunile claviculei şi umărului, precum şi ca mijloc de imobilizare provizorie pentru fracturile braţului. Pentru realizarea acestui tip de bandaj avem nevoie de 4 feşi cu laţimea de 20 cm, vată şi talc. Iniţial se sprijina membrul superior al pacientului , astfel încât braţul şi antebraţul să formeze un unghi de 90 o . Se începe îmbrăcarea toracelui cu ture circulare pâna sub axilă. Aceste ture vor izola pielea toracelui şi pielea braţului şi antebraţului, evitând apariţia iritaţiei şi chiar a eroziunii pielii, provocate de transpiraţia locală. Se întroduce în axilă şi în plică cotului o cantitate mica de vată îmbibată cu talc, după care lipim braţul şi antebtaţul de torace su cotul îndoit la 90 o . Fixăm membrul superior de torace prin ture circulare de faşa care trebuie să cuprindă braţul, cotul şi antebraţul. Apoi din spate faşa se trece peste umărul lezat, coboară anterior peste braţ, sub cot şi urcă în spate paralel cu braţul. Faşa revine în faţa peste umărul lezat, se indreaptă oblic sub axilă sănătoasă şi se reântoarce în faţă peste umărul bolnav, coboară lateral de-a lungul braţului sub cot, apoi susţinând antebraţul , se indreaptă spre toracele opus facând o tură circulară de fixare la cot. După această tură de fixare, fasa se trece din nou peste umarul lezat, coboară anterior, va susţine antebraţul, se face iar o tură circulară şi tehnică se continuă astfel , încât fiecare tură oblică şi circulară să depasească cu câţiva centimetri tura anterioară. După imobilizarea membrului superior cu 2-3 feşi circulare, intreg antebraţul va fi întarit cu benzi de leucoplast. Pumnul, mâna şi degetele trebuie sa rămâna libere pentru a putea fi permanent mobilizate.

Figura 8-24 Acela ş i lucru îl putem realiza cu o basma cu 4 col

Figura 8-24

Figura 8-24 Acela ş i lucru îl putem realiza cu o basma cu 4 col ţ
Figura 8-24 Acela ş i lucru îl putem realiza cu o basma cu 4 col ţ

Acelaşi lucru îl putem realiza cu o basma cu 4 colţuri care suspenda membru superior ca într-un hamac în poziţia descrisă şi ale cărei capete se înnoadă în spaţiul interscapular şi la ceafă. Această tehnică este cunoscută sub numele de ,, eşarfa lui Petit” (fig. 8-25).

ă sub numele de ,, e ş arfa lui Petit” (fig. 8-25). Figura 8-25 Bandajul Velpeau

Figura 8-25

Bandajul Velpeau are aceleaşi indicaţii ca şi bandajul Desault, de care diferă prin faptul că imobilizarea membrului se realizează cu cotul flectat in unghi ascuţit şi cu mâna fixată pe umarul opus (fig. 8-26).

Figura 8-26 Bandajul umarului ş i axilei (fig. 8-27) La nivelul bra ţ ului ş

Figura 8-26

Bandajul umarului şi axilei (fig. 8-27) La nivelul braţului şi axilei se pot aplica bandaje cu feşi trase în ,,8” sau în spică, precum şi o basma, care trece pe sub axilă, se încrucişează peste umăr şi se innoadă sub axila opusă (cravata biaxilară Mayor). Cu aceste tipuri de bandaje, pe linga fisarea pansamentului se poate realiza si compresia regiunii.

linga fi sarea pansamentului se poate realiza si compresia regiunii. Figura 8-27 Bandajul degetelor si miinii

Figura 8-27

Bandajul degetelor si miinii (fig. 8-28)

La nivelul acestor segmente faşa se fixează prin ture circulare la nivelul

articulaţiei radio-carpiene, apoi se duce faşa oblic pe partea dorsală a mânii şi se acoperă

degetul respectiv prin ture în spirală. Pentru auricular şi police,cât şi pentru haluce,

bandajul se face în spică.

bandajul bandajul bandajul mânii bandajul bandajul în spiral ă în spic ă în spiral ă
bandajul bandajul bandajul mânii bandajul bandajul în spiral ă în spic ă în spiral ă
bandajul bandajul bandajul mânii bandajul bandajul în spiral ă în spic ă în spiral ă
bandajul bandajul bandajul mânii bandajul bandajul în spiral ă în spic ă în spiral ă
bandajul bandajul bandajul mânii bandajul bandajul în spiral ă în spic ă în spiral ă

bandajul

bandajul

bandajul mânii

bandajul

bandajul

în spirală

în spică

în spirală

în spică

Figura 8-28

Bandajul regiunii inghinale şi fesiere

La nivelul acestor regiuni, bandajul este in formă de spică. Fixarea iniţială se face

prin 2-3 ture trecute circular pe abdomen, deasupra crestelor iliace. De la această faşă se

trece oblic peste regiunea inghinală, pe faţa internă, posterioară şi externă a radacinii

coapsei de unde urcă iar oblic, peste regiunea inghinală realizând prima spică ce se

continuă printr-un nou circular pe abdomen dus apoi oblic peste regiunea inghinal’ până

se acoperă (fig. 8-29)

nou circular pe abdomen dus a poi oblic peste regi unea inghinal’ pân ă se acoper

Bandajul regiunii perineale şi anale Pentru perineu se foloseşte faşa în ,,T”. Aceasta fixare a pansamentului se efectuaza cu ajutorul a două feşe. Prima se trece în jurul abdomenului, deasupra crestelor iliace înnodându-se. Ea va servi ca sprijin pentru a doua faşa care se trece dublu între coapse, acoperind perineul (fig. 8-30).

trece dublu între coapse, acoperind perineul (fig. 8-30). Figura 8-30 Bandajul bontului de amputa ţ ie

Figura 8-30

Bandajul bontului de amputaţie Pentru bandajul bontului de amputaţie se foloseşte tehnica înfăşării recurente cu 2 feşi sau înfaşarea cu o faşă. Se incepe orin ture circulare de fixare la 10 cm de plagă, după care se rasfrânge faşa antero-posterior, ca şi în cazul calotei craniene, pâna se acoperă tot pansamentul fixând turele rasfrânte cu ture circulare. Bandajul scrotului Pansamentul regiunii scrotului se fixează cu ajutorul suspensorului, care poate fi confecţionat din pânză asemenea bandajului în ,,T” sau din material elastic şi de formă corespunzatoare regiunii.