PETRU ȘTEȚCU SORIN MIHAI PELIGRAD

ADRIAN FLORIN GEORGESCU IRINA DELIA BOGDAN

GHID DE PREVENIRE
A
CONSUMULUI DE DROGURI

SUPORT DE CURS

EDITURA CONCORDIA
1
 2022
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
PETRU, ȘTEȚCU; SORIN MIHAI PELIGRAD; ADRIAN FLORIN
GEORGESCU; IRINA DELIA BOGDAN
Ghid de prevenire a consumului de droguri - Suport de curs/Petru Ștețcu. Sorin
Mihai Peligrad, Adrian Florin Georgescu, Irina Delia Bogdan - Turnu: Concordia,
2022
Conține bibliografie
ISBN: 978-606-627-190-5

Editura Concordia Arad

Tel/Fax: 0257-533143; Mobil: 0743-881063
e-mail: office@editura-concordia.ro; stetcupetru@yahoo.com
web: www. editura-concordia.ro
Editură înregistrată la Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul
Superior
Editor: Petru Şteţcu
Tipărit la: Tipo STAMPA S.R.L. Arad
Tel.: 0257-349004; Mobil 0743-258782
e-mail: stampasrl@yahoo.com

Prefață: col. (r) dr. Tiberiu Tănase - membru al Diviziei de Istoria Științei din cadrul
Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii - CRIFST din cadrul
Academiei Române
Concepere și culegere: Petru Ștețcu. Sorin Mihai Peligrad, Adrian Florin
Georgescu, Irina Delia Bogdan
Procesare computerizată: Petru Ștețcu
Corectură: Petru Ștețcu. Sorin Mihai Peligrad, Adrian Florin Georgescu, Irina Delia
Bogdan
Machetare: Petru Ștețcu
Procesare PDF: Petru Ștețcu, Dănuț Iva
Coperta: Claudia Rațiu

Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorilor. Reproducerea, fie şi parţială
şi pe orice suport, este interzisă fără acordul prealabil al editorului, fiind supusă
prevederilor legii drepturilor de autor.

2
 CUPRINS

PREFAȚĂ......................................................................................................9
CUVÂNT ÎNAINTE..........................................................................
CAPITOLUL I UN SEMNAL DE ALARMĂ...............................
CAPITOLUL II DESPRE DROGURI..........................................
Secțiunea 1 Introducere..................................................................
Secțiunea a 2-a Etimologie.............................................................
Secțiunea a 3-a Scurt istoric..........................................................
Secțiunea a 4-a Clasificarea drogurilor........................................
4.1. Droguri Psiholeptice (inhibitoare ale sistemului nervos central)...
4.2. Droguri Psihoanaleptice (stimulente ale sistemului nervos central)..
4.3. Droguri Psihodisleptice (care produc modificări ale sistemului
nervos central).................................................................................
Secțiunea a 5-a Convenții internaționale...................................
Secțiunea a 6-a Legislație națională...........................................
CAPITOLUL III TIPURILE DE DROGURI............................
Secțiunea 1 Alcoolul.......................................................................
Secțiunea a 2-a Amfetamina.........................................................
Secțiunea a 3-a Barbiturice..........................................................
Secțiunea a 4-a Canabis................................................................
Secțiunea a 5-a Ciuperci halucinogene........................................
Secțiunea a 6-a Corbet.................................................................
Secțiunea a 7-a Cocaina...............................................................
Secțiunea a 8-a Codeina...............................................................
Secțiunea a 9-a Crack...................................................................
Secțiunea a 10-a Ecstasy..............................................................
Secțiunea a 11-a Fencyclidina.....................................................
Secțiunea a 12-a GHB..................................................................
Secțiunea a 13-a Hașiș..................................................................
Secțiunea a 14-a Heroina.............................................................
Secțiunea a 15-a ICE....................................................................
Secțiunea a 16-a Inhalanții și solvenții.......................................
Secțiunea a 17-a Ketamina..........................................................

3
Secțiunea a 18-a KHAT...............................................................
Secțiunea a 19-a LSD...................................................................
Secțiunea a 20-a Marijuana........................................................
Secțiunea a 21-a Mescalina.........................................................
Secțiunea a 22-a Metadona.........................................................
Secțiunea a 23-a Metamfetamina...............................................
Secțiunea a 24-a Morfina............................................................
Secțiunea a 25-a Opium..............................................................
Secțiunea a 26-a Popper..............................................................
Secțiunea a 27-a Steroizi anabolizanți.......................................
Secțiunea a 28-a Tranchilizante.................................................
Secțiunea a 29-a Diazepam.........................................................
Secțiunea a 30-a Tutunul............................................................
CAPITOLUL IV DESPRE CONSUMUL DE DROGURI ÎN RÂNDUL
ADOLESCENȚILOR.................................................................
Secțiunea 1 Introducere.............................................................
Secțiunea a 2-a Motivele consumului de droguri în rândurile
adolescenților..............................................................................
Secțiunea a 3-a Comportamentul unui părinte când are suspiciunea că
adolescentul consumă droguri..................................................
Secțiunea a 4-a Comportamentul cadrelor didactice când au suspiciunea
că adolescentul consumă droguri..............................................
Secțiunea a 5-a Factorii de risc în consumul de droguri la adolescenți...
5.1. Introducere...........................................................................
5.2. Factori sociali și de mediu..................................................
5.3. Factori familiali..................................................................
5.4. Factori individuali...............................................................
CAPITOLUL VI CAUZE PENTRU CARE ADOLESCENȚII ALEG
SĂ CONSUME DROGURI........................................................
Secțiunea 1 Introducere.............................................................
Secțiunea a 2-a Plictiseala...........................................................
Secțiunea a 3-a Dorința de integrare........................................
Secțiunea a 4-a Depresia..............................................................
Secțiunea a 5-a Curiozitatea......................................................

4
Secțiunea a 6-a Stima de sine foarte scăzută...............................
Secțiunea a 7-a Stresul...................................................................
Secțiunea a 8-a Atenția exagerată/deficitul de atenție................
Secțiunea a 9-a Nevoia de a-și consuma energia.........................
Secțiunea a 10-a Influența părinților...........................................
Secțiunea a 11-a Moștenirea genetică...........................................
Secțiunea a 12-a Convingerea de tipul ,,acum ori niciodată”.....
CAPITOLUL VII SIMPTOMELE ȘI EFECTELE CONSUMULUI DE
DROGURI ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR..........................
Secțiunea 1 Simptomele consumului de drogurilor asupra adolescenților
1.1. Simptome fizice.......................................................................
1.2. Simptome emoționale............................................................
1.3. Simptome familiale...............................................................
1.4. Simptome școlare..................................................................
1.5. Simptome sociale..................................................................
Secțiunea a 2-a Efectele consumului de drogurilor asupra
adolescenților...............................................................................
CAPITOLUL VIII DEPENDENȚA DE DROGURI A
ADOLESCENȚILOR...................................................................
CAPITOLUL IX PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI....
Secțiunea 1 Introducere................................................................
Secțiunea a 2-a Sfaturile pentru cadrele didactice.......................
Secțiunea a 3-a Sfaturi pentru elevii de gimnaziu şi liceu...........
CAPITOLUL X TRATAMENTUL ÎMPOTRIVA DROGURILOR....
Secțiunea 1 Introducere..................................................................
Secțiunea a 2-a Profilaxie...............................................................
Secțiunea a 3-a Consultul de specialitate......................................
Secțiunea a 4-a Diagnostic precoce................................................
Secțiunea a 5-a Tratament..............................................................
5.1. Tratamentul adecvat în funcție de nivelul de folosire al toxicului....
5.2. Reabilitarea adolescenților cu abuz și dependență de substanțe
toxice....................................................................................................
5.3. Programe care necesită internarea pacientului........................
5.4. Programe care nu necesită internarea pacientului...................

5
5.5. Recăderile asociate consumului și abuzului de substanțe toxice....
5.6. Atitudinea față de adolescenții cu abuz și dependență de substanțe
toxice..................................................................................................
5.7. Educarea corectă a copilului....................................................
5.8. Evaluarea corectă și rapidă a situației în cazul abuzului de substanțe
toxice..................................................................................................
Secțiunea a 6-a Tratament şi recuperare........................................
Secțiunea a 7-a Programe de prevenţie bazate pe cercetare........
Secțiunea a 8-a Tratamentul la dependența de canabis la adolescenți...
8.1. Introducere............................................................................................
8.2. Dependența de canabinoide - cum se manifestă la un adolescent...
8.3. Când se începe tratamentul dependenței de droguri - efectele
provocate de canabis...........................................................................
8.4. Tratamentul persoanei dependente canabis..............................
CAPITOLUL XI FACTORI PSIHOLOGICI ȘI SOCIALI IMPLICAȚI
ÎN CONSUMUL DE DROGURI LA ADOLESCENȚI.....................
Secțiunea 1 Introducere........................................................................
Secțiunea a 2-a Trăsături psihologice şi caracteristici generale ale
consumatorului de droguri....................................................................
CAPITOLUL XII MĂSURI PRIVIND INFORMAREA ȘI
CONȘTIENTIZAREA ADOLESCENȚILOR DESPRE EFECTELE
CONSUMULUI DE DROGURI..........................................................
CAPITOLUL XIII SFATURI CE POT AJUTA ADOLESCENTUL ÎN
PREVENIREA DEPENDENȚEI DE DROGURI.............................
Secțiunea 1 Promovarea comunicării................................................
Secțiunea a 2-a Îmbunătățirea stimei de sine...................................
Secțiunea a 3-a Stabilirea de reguli și limite și limite clare...............
Secțiunea a 4-a Existența informațiilor despre droguri........................
Secțiunea a 5-a Intensificarea activităților de familie...........................
Secțiunea a 6-a Sfaturi pentru părinți...................................................
Secțiunea a 7-a Sfaturi pentru adolescenți............................................
Secțiunea a 8-a Sfaturi pentru cadrele didactice................................
CAPITOLUL XIV STRATEGIA UNIUNII EUROPENE ÎN MATERIE
DE DROGURI 2021-2025..................................................................

6
Secțiunea 1 Politica UE în materie de droguri.....................................
Secțiunea a 2-a Combaterea traficului de droguri ilicite..................
Secțiunea a 3-a Protejarea sănătății publice.....................................
Secțiunea a 4-a Alte măsuri de combatere a fenomenului drogurilor...
CAPITOLUL XV STRATEGIA NAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL
DROGURILOR 2021 - 2025.............................................................
Secțiunea 1 Introducere.....................................................................
Secțiunea a 2-a Informații generale relevante................................
Secțiunea a 3-a Priorități, politici și cadru juridic............................
Secțiunea a 4-a Definirea problemei ..............................................
Secțiunea a 5-a Viziune, scop, obiective...........................................
Secțiunea a 6-a Principii..................................................................
Secțiunea a 7-a Direcții de acțiune..................................................
Secțiunea a 71-a Reducerea cererii de droguri..................................
Secțiunea a 72-a Reducerea ofertei de droguri...................................
Secțiunea a 73-a Consolidarea capacității operaționale de răspuns -
cooperare internațională, monitorizare și coordonare.....................
Secțiunea a 8-a Rezultatele politicilor publice..................................
Secțiunea a 9-a Rezultatele acțiunilor..............................................
Secțiunea a 10-a Indicatori................................................................
Secțiunea a 11-a Implicații.................................................................
Secțiunea a 12-a Implicații juridice..................................................
Secțiunea a 13-a Monitorizare și evaluare.......................................
Secțiunea a 14-a Etape ulterioare și instituții responsabile............
CAPITOLUL XVI INIȚIATIVĂ LEGISLATIVĂ PENTRU
LIMITAREA CONSUMULUI DE DROGURI.................................
ANEXA 1 LEGISLAȚIE ÎN DOMENIUL ANTIDROG..................
Legislaţie naţională în domeniul antidrog........................................
Legislaţie internaţională în domeniul antidrog.................................
Legislaţie secundară (acte normative incidente, ordine, dispoziţii)...
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................187

7
8
PREFAȚĂ

9
10
 CUVÂNT ÎNAINTE

Problema consumului de droguri ia proporţii din ce în ce mai mari,

devenind un factor serios ce influenţează negativ dezvoltarea copiilor și
adolescenţilor, prezentând un pericol pentru întreaga societate. Copiii și
adolescenţii rămân a fi cei mai vulnerabili faţă de consumul de droguri.
Drogul începe să fie din ce în ce mai prezent în principalele medii, în
care se poate afla copilul și adolescentul la această vârstă: anturajul și şcoala.
Anume în mediul şcolar are loc un fenomen de imitaţie în grup.
Unul dintre motivele elaborării, editării, tipăririi şi distribuirii acestui
material informativ-educativ antidrog pentru copiii și adolescenţii cu vârsta
cuprinsă între 7 şi 19 ani, vine în întâmpinarea dorinţei autorilor de a
împărtăşi cu copiii și adolescenţii, informaţii utile despre: caracteristicele
vârstei, consecinţele utilizării drogurilor, cadrul legislativ, metode eficiente
de prevenire, depistare şi intervenţie.
Materialul prezentat în Ghid oferă copiilor și adolescenţilor
oportunităţi în găsirea soluţiilor la problemele vitale legate de consumul
drogurilor, conţinând un număr de capitole cu valoare educativă şi formativă
incontestabilă.
Lucrarea a fost elaborată în speranţa că, atât copiii cât și adolescenţii
vor reuşi să conştientizeze gravitatea problemei privind consumul de droguri,
cât şi mai mult, să renunţe la dorinţa de a încerca aceste substanţe otrăvitoare
corpului.
În timp ce în unele manuale de prevenire se mizează pe intimidare și
zgârie suprafața problemei consumului de droguri, autorii acestui Ghid
mizează pe reducerea riscului, explicând atât despre droguri, tipurile
acestora, despre cauzele și factorii declanșatori, simptomele și efectele
drogurilor, măsuri de prevenire, sfaturi și ...
Prezentul suport de curs își propune să vină în întâmpinarea cadrelor
didactice preocupate de a fi eficiente în lucrul cu elevii lor referitor la
problematica drogurilor: de la noțiuni legate de prevenirea consumului de
substanțe până la instrumente și tehnici eficiente prin care elevii pot fi
îndrumați să ia decizii bune în viață.
Autorii

11
12
 CAPITOLUL I

UN SEMNAL DE ALARMĂ

Adolescenții petrec mult timp online. Fie că evadează în gaming de

câte ori au ocazia și nu-i mai extragem de-acolo decât sub amenințarea că le
tăiem netul, fie că petrec ore în șir pe TikTok, Instagram sau alte platforme
aducătoare de likeuri, când îi vedem cu ochii țintă în câte un ecran de câte ori
intrăm în camera lor, ca părinte, simțim că o luăm razna.
În pandemie, statul român nu luat nici o măsură pentru a preveni
problemele de sănătate mintală care au apărut. A inaugurat doar niște linii
telefonice, cu mare fudulie, care au durat puțin. ,,Psihiatria a fost
întotdeauna o cenușăreasă, și sănătatea mintală sau problemele psihice
întotdeauna au fost desconsiderate... dar mai e un fenomen care ține de
metehnele Ministerului Sănătății. Sănătatea mintală în ultimii 50 de ani a
ieșit dintre zidurile spitalelor...” (psihiatrul Eugen Hriscu).
Adolescența este o vârstă foarte importantă în dezvoltarea unui
individ. Este considerată a doua perioadă importantă în neuro-dezvoltarea
persoanei, prima fiind copilăria mică. În adolescență copilul începe acest
proces de separare și dezinvestire a familiei și se orientează către lume. Iar
ceea ce numim anturajul, grupul de prieteni, devine un soi de înlocuitor de
familie. Până la urmă, adolescentul se uită în afara lui, în afara familiei sale
și-și găsește acei oameni pe care îi admiră, cu care ar vrea să-și petreacă
timpul, pe care vrea să-i impresioneze etc. Aici, sigur, joacă un rol și
personalitatea adolescentului, ce fel de oameni i-ar plăcea să aibă în jurul
său. Dar este important și ce este disponibil la un moment dat pentru
adolescent, ce-i oferă cartierul, școala, societatea, ca modele, și activități. Iar
aici este locul unde societatea poartă o responsabilitate. Și anume să
orienteze adolescenții către anumite tipuri de activități, să ofere anumite
modele pentru ca adolescentul să poată fi ajutat să facă niște alegeri
sănătoase pentru el, pe termen lung.
Există în perioada adolescenței o diminuare a capacității de judecată
pe termen lung. Și o pornire, să zicem așa, către comportamente de risc care
oferă o gratificare imediată.

13
 Modul tipic de a gândi al adultului, este că pune în balanță câștigul pe
termen lung cu câștigul pe termen scurt, și dacă câștigul pe termen lung este
net superior, va alege câștigul pe termen lung.
Creierul adolescentului nu gândește așa. De exemplu, confruntat cu
povestea tragică a tinerilor care consumă droguri, un adolescent va spune,
da, dar asta nu mi se poate întâmpla mie, pentru eu o să știu să mă opresc la
timp. Și, bineînțeles, același lucru spun și tinerii, că lor n-o să li se întâmple
nimic. Această particularitate a creierului adolescentin de a face calcule care
tind să selecteze câștigurile pe termen scurt. Pentru ei contează senzația,
explorarea, riscul, noutatea, pentru că este o vârstă a descoperirii lumii, ei
gândind că nu putem să descoperim lumea dacă suntem foarte prevăzători.
Suntem o societate destul de crudă în ceea ce privește acest fenomen -
până la urmă drogurile au intrat în România undeva pe la mijlocul anilor ’90,
deci avem o istorie în jur de treizeci de ani cu acest fenomen. Credem că
principala neînțelegere legată de droguri este demonizarea lor. Marea
majoritate a oamenilor care consumă sau au consumat droguri nu vor avea
probleme cu ele. Sigur, va exista o parte dintre consumatori care va ajunge
să aibă probleme. Nimeni nu știe dinainte și aici este riscul pe care ni-l
asumăm, nimeni nu știe dinainte dacă va avea sau nu va avea probleme cu
drogurile, așa cum nimeni nu știe dinainte dacă va ajunge alcoolic. Așa cum
cine intră într-un cazino nu știe dinainte dacă vă ajunge să-și vândă casa ca
să-și plătească datoriile la cămătari. Este un nivel de risc pe care ni-l asumăm
când consumăm o substanță, dar marea majoritate a tinerilor care vor
experimenta o substanță, vor reuși la un moment dat, pe măsură ce se
maturizează, să renunțe la această substanță, sau vor scădea foarte mult
consumul ei. Din punctul acesta de vedere, această sperietoare imensă,
această anxietate uriașă a părintelui legată de droguri, de posibilitatea ca
copilul lui să consume droguri este - ne-o arată statistica - nejustificată.
Sigur, din nou spunem, nu știm niciodată dinainte ce adolescent va ajunge să
devină dependent, cine va ajunge să consume din ce în ce mai mult, și va lua
droguri din ce în ce mai periculoase, de aceea un anumit nivel de prevedere
și îngrijorare sunt justificate.
Pare nedrept să învinovățim pentru această stare de fapt părinții.
Credem că ar trebui să înțelegem că responsabilitatea foarte mare cade pe

14
societate, nu atât pe părintele individual. Riscul este să inducem rușine și
vinovăție în părinte care nu știe ce să facă, nu s-a informat, nu e suficient de
,,cool”, nu are suficient timp liber etc. Acestea sunt, să zicem, locurile
comune. Trebuie să comunicăm cu copilul și trebuie să petrecem mai mult
timp cu el. Dar avem nevoie, totuși, ca societate, să construim niște
posibilități de intervenție care să-i ajute pe tineri și pe părinți. Părerea
noastră este că în momentul de față, mai ales în situația dramatică în care se
găsește sistemul de sănătate mintală pentru copii și adolescenți în
România, cel mai bun lucru pe care un părinte de adolescent sau de copil
mic îl poate face pentru viitorul copilului său este să scrie la instituțiile de
profil și să solicite campanii de prevenire, programe de sport accesibile
(fiecare cartier ar trebui să aibă una, două, sau trei echipe de fotbal, de
baschet, de volei, de handbal, poate chiar și de jocuri pe calculator, care să
ofere tinerilor locuri și modalități de petrecere a timpului liber).
Pare nedrept, și un gest de deresponsabilizare din partea statului de a
pune toată responsabilitatea pe părinte.
Până la urmă, toți părinții - nu toți, într-adevăr, dar majoritatea
părinților fac tot ce pot, în condițiile date, în timpul liber pe care-l au. Este,
credem, momentul să încetăm această încărcare cu responsabilitate a
părintelui și să întoarcem un pic degetul acuzator spre instituțiile care de
peste treizeci de ani, cel puțin pentru copii, nu au făcut aproape nimic.
Din păcate, în prezent, un copil dependent de droguri nu are un
centru de stat sau privat, unde să poată să meargă să primească un
tratament care să se întindă pe o lună, două, trei, în care să fie atât asistat
medical, cât și psihologic. Există asemenea centre, dar puține și private.
Statul român nu face mare lucru nici pentru adulți. Dar adulții au acces la
bani, există asemenea intervenții pentru adulți. Propriu-zis, un adolescent
consumator de droguri sau un dependent de droguri, trebuie să aștepte în
România să facă 18 ani. Până la 18 ani nu au niciun fel de posibilitate de a
se trata.
Până la 18 ani pot să fie internați într-un spital de psihiatrie, dacă sunt
primiți, dar consumul de droguri nu este o afecțiune internabilă. Doar dacă
consumul de droguri evoluează spre o altă tulburare, gen depresie, psihoză,
să zicem că atunci ar putea fi internați în spitalul de psihiatrie și oricum

15
îngrijirile de acolo sunt complet nepotrivite pentru dependența de droguri, și
mult prea scurte, o săptămână de internare nu ajută pe nimeni cu nimic. Sau
cabinetele ambulatorii unde un tânăr poate merge să primească niște pastile
pe o rețetă, dar un consumator de droguri, un consumator de substanțe nu are
neapărat nevoie de și mai multe substanțe. La un moment dat toți acești tineri
caută un loc unde să se interneze din propria lor dorință pentru că simt că nu
se mai pot controla pe ei înșisi și ajung să caute un fel de refugiu din calea
propriei lor incapacități de a se controla.
Psihiatria a fost întotdeauna o cenușăreasă, și sănătatea mintală sau
problemele psihice întotdeauna au fost desconsiderate...
Rămânem la acest model al spitalului care în toată sănătatea, nu doar
în psihiatrie, este cel mai scump și cel mai dificil pentru pacient. Pentru că îl
scoate din mediul său. În Europa vestică, și nu numai, obiectivul este să ții
pacientul cât mai departe de spital. În România, pacientul se tratează doar la
spital. Acest reflex al spitalului și al spitalizării a blocat ani de-a rândul
înființarea de servicii noi în afara spitalului. Pentru că asta ar presupune
luarea de fonduri din bugetele alocate spitalului, iar acolo există o rezistență
foarte mare.
Am văzut în timpul pandemiei ce măsuri s-au luat privind sănătatea
mintală a populației. Una din marile probleme declanșate de pandemie au
fost anxietatea și o mulțime de boli psihice sau pshiatrice… Nu știm nicio
măsură luată în România pentru a preveni sau pentru a întâmpina această
problemă.
La începutul pandemiei foarte multă lume a încercat să facă lucruri, au
apărut ca ciupercile după ploaie vestitele linii telefonice, unde românul
copleșit de anxietăți și de depresie putea să sune, iar de la capătul celălalt al
liniei telefonice se auzea o voce suavă, care să-i ia suferința cu mâna. Ele au
durat foarte puțin, pentru că multe dintre ele erau finanțate de corporații
private al căror obiectiv era punctual să creeze un pic de imagine, după
care…
A fost de curând ziua, nu știm dacă mondială sau națională, a sclerozei
multiple. Scleroza multiplă este o boală invalidantă a adultului tânăr, la fel ca
și dependența de droguri. În România se estimează că sunt în jur de 9000 de
asemenea bolnavi. Pentru 9000 de bolnavi există 17 centre alocate special

16
pentru această patologie care dispenseză un tratament compensat și gratuit
printr-un program special al Ministerului Sănătații privind scleroza multiplă.
Și, bineînțeles, există această presiune pentru că nu sunt suficiente centre.
Dar vorbim de 9000 de pacienți. Numai în București probabil că vorbim de
peste 10 000 de consumatori dependenți de droguri. Iar dacă vorbim și de
alcool, și de jocurile de noroc - acestea sunt realmente niște probleme uriașe
despre care nimeni nu vorbește în societatea românească. Pentru acești
oameni cum putem să nu facem nimic?

17
18
 CAPITOLUL II

DESPRE DROGURI

Secțiunea 1 Introducere

Drogul este un termen folosit pentru a desemna acele substanțe

naturale sau sintetice care prin natura lor chimică determină alterarea
funcționării unui organ și modifică starea psihică a unei persoane. Acest
termen se referă la substanțe psihoactive, mai ales cele ilegale. În sens
științific, drog înseamnă orice substanță care are capacitatea de a determina o
stare de dependență.
Există o serie de sinonime ale cuvântului drog: medicament, substanță,
produse psihoactive, psihotrope, produse chimice,
toxice, stupefiante și narcotice. Acești termeni au fost asociați cu
expresiile dependență sau capabil de a genera dependență.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS), definește drogul ca fiind
orice substanță care, absorbită de organismul viu, îi modifică acestuia una
sau mai multe funcții. Din punct de vedere farmacologic, drogul este
substanța utilizată de medicină și a cărei administrare abuzivă (consum)
poate crea o dependență fizică și/sau psihică ori tulburări grave ale activității
mentale, ale percepției, ale comportamentului sau ale conștiinței.
După Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), ediția 1978,
drogul era considerat materia primă de origine vegetală sau animală folosită
la prepararea unor medicamente. În DEX ediția 1998 drogul este acea
substanță care, pe lângă proprietățile de precursor, poate fi și o substanță
stupefiantă sau un medicament.
Drogul poate fi o substanță solidă, lichidă sau gazoasă, care afectează
direct creierul și sistemul nervos, schimbă sentimentele, dispoziția
și gândirea, percepția și/sau starea de conștiență,
modificând imaginea asupra realității înconjurătoare.
Tehnic vorbind, drogurile sunt substanțe chimice care afectează
funcționarea normală a organismului și/sau a creierului. Nu toate drogurile

19
sunt ilegale. De exemplu, cafeina (găsită în cafea sau Coca-Cola), nicotina
(din țigări) și alcoolul sunt droguri legale din punct de vedere tehnic, cu toate
că acestea, de obicei, nu sunt menționate ca atare. Medicamentele, indiferent
dacă sunt prescrise de un medic sau sunt obținute direct din farmacii, sunt
droguri legale care ne ajută să tratăm diverse boli, dar, și în cazul acestora
pot să apară abuzuri.
Drogurile ilegale sunt droguri care sunt atât de dăunătoare încât țările
din întreaga lume au decis să le controleze. Țările au adoptat mai multe legi
internaționale, sub formă de convenții ale Organizației Națiunilor Unite, care
specifică ce droguri sunt controlate.
Drogurile sunt deseori folosite împreună. Acest amestec poate avea
efecte imprevizibile, grave, asupra organismului și/sau creierului
utilizatorului.
Drogurile întunecă judecata utilizatorilor. Aceasta înseamnă că
utilizatorii de droguri se expun la multe riscuri, cum ar fi sexul neprotejat.
Acest context poate duce la infectarea cu virusuri hepatice sau HIV și alte
boli cu transmitere sexuală.
Există o mulțime de motive pentru care oamenii consumă droguri
ilegale. Unii le iau pentru a scăpa de probleme, iar alții deoarece sunt
plictisiți, curioși sau doresc doar să se simtă bine. Oamenii pot fi presați în
a lua droguri pentru ,,a se potrivi" cu un anumit anturaj sau să demonstreze
revoltă, sau pentru a atrage atenția.
Consumatorii de droguri provin din toate categoriile sociale. Aceștia
sunt de sex masculin și feminin, tineri și bătrâni, bogați și săraci, angajați și
șomeri, de la oraș și de la sat - nu contează. Consumul de droguri poate
afecta pe oricine.
Chiar dacă unele dintre efectele fizice ale drogurilor ar putea părea
interesante, acestea nu vor dura foarte mult. Mulți oameni devin deprimați și
singuri după consum și încep să se simtă rău. Este obișnuit pentru persoanele
care utilizează droguri să pară confuze, să aibă ochii roșii, să transpire foarte
mult și să nu le intereseze de aspectul lor fizic. Și, desigur, există riscul de a
deveni dependente.
Substanțele noi cu proprietăți psiho-active:

20
 Lumea asistă la o nouă problemă alarmantă privind drogurile - și o
mare parte dintre droguri sunt legale. Comercializate ca și ,,substanțe
euforizante legale", ,,substanțe chimice în curs de cercetare", ,,îngrășăminte
pentru plante" și ,,săruri de baie" substanțele noi cu proprietăți psiho-active
(SNPP) se înmulțesc într-un ritm fără precedent și reprezintă provocări
semnificative pentru sănătatea publică. Numărul total al acestor substanțe,
care este deja estimat a fi de ordinul sutelor, este în continuă creștere.
Amestecurile de SNPP cumpărate în necunoștință de cauză de către
utilizatori au dus la efecte imprevizibile și uneori dezastruoase.
Aceste substanțe noi cu proprietăți psiho-active (SNPP) sunt cunoscute
pe piață prin termeni precum ,,droguri sintetice", ,,substante euforizante
legale", ,,plante euforizante", ,,săruri de baie", ,,substanțe chimice de
cercetare", ,,reactivi de laborator".
Pentru a promova o terminologie clară în această privință, Biroul
Națiunilor Unite pentru Droguri și Crimă (United Nations Office on Drugs
and Crime - UNODC) folosește doar termenul ,,new psychoactive substances
(NPS)" - substanțe noi cu proprietăți psihoactive (SNPP), care sunt definite
ca și ,,substanțe de abuz, într-o formă pură sau un preparat, care nu sunt
controlate de către Convenția unică privind stupefiantele din 1961 sau de
către Convenția privind substanțele psihotrope din 1971, dar care pot
constitui o amenințare la adresa sănătății publice". Termenul de ,,nou" nu
se referă neapărat la noi invenții - unele SNPP au fost sintetizate în urmă cu
40 de ani - ci la substanțe care au apărut recent pe piață și care nu au fost
cuprinse în convențiile menționate mai sus.
De ce consumă oamenii droguri?
Oamenii iau droguri pentru că vor să schimbe ceva la viața lor. Iată
câteva dintre motivele pe care tinerii le-au enumerat, legat de consumul de
droguri:
Pentru a se potrivi cu anturajul;
Să fugă de realitate sau să se relaxeze;
Să se relaxeze;
Din plictiseală;
Să pară mai mari;

21
 Din revoltă;
De dragul de a experimenta ceva nou.
Mulți tineri privesc drogurile ca pe o soluție, însă în cele din urmă,
drogurile devin problema!
Oricât de greu ar părea să ne înfruntăm problemele, consecințele
consumului de droguri sunt întotdeauna mai rele decât problema pe care
cineva ar încerca să o rezolve prin consum. Soluția nu este să se recurgă la
droguri, ci mai degrabă să cunoaștem și să înfruntăm problema.

Consumul de droguri reprezintă o problemă de mare importanță și

complexitate pentru noi toți. El semnifică o speranță sau o provocare pentru
tineri, dar o problemă serioasă pentru părinți și pedagogi și un semnal de
alarma pentru societate. Adolescența este vârsta la care apare nevoia de
identificare, de a se găsi și înțelege pe sine și pe cei din jur. Este vârsta
experiențelor personale, vârsta căutării coordonatelor proprii sufletului și
corpului, vârsta descoperirii dimensiunilor realității.
Drogul are de multe ori forma unei astfel de experiențe, care reunește:
curiozitatea, dorința de a încerca ceva nou, de a experimenta totul, dorința de
a-și ridica performanțele intelectuale și chiar dorința de a fi modern pur și
simplu. Autori americani care au studiat fenomenul, au demonstrat că există
o adevărată ,,foame" de a descoperi și cunoaște realitatea înconjurătoare în
toate ipostazele incitante și sensurile ei profunde.
Un alt aspect deosebit este că drogul începe să fie din ce în ce mai
prezent în principalele grupuri în care se poate afla adolescentul la această
vârstă: anturajul și școala.
Este ceea ce determină formarea unui model biopsihosocial, care este
dezvoltat de interacțiunea dintre factorii psihologici, de mediu și cei
fiziologici.
Astfel, schimbările datorate dependenței trebuie interpretate prin
raportarea nivelului individual la contextul sociocultural în care are loc
comportamentul dependent-consum de droguri, la mediul din care face parte
tânărul adolescent. Personalitatea în formare a acestuia este într-o
permanenta căutare de repere valorice, de modele și puncte de referință.

22
Drogul și consumatorii lui (liderii în special) pot îndeplini de multe ori
aceste roluri.
Adesea, atât în mediul școlar și universitar, cât și în anturajele
obișnuite, are loc un fenomen de imitație în grup, în care adolescenții,
copiindu-și ,,eroul", recurg la drog, și în care factorul psihologic este
determinant. Orice consumator dovedește, de asemenea, o dorință patologică
de a-și face adepți, personalitatea lui fiind neînțeleasă de cei care nu au venit
în contact cu drogul.
Este cert însă că, sub efectul drogului, adolescenții par a depăși
dificultățile și incertitudinile și își găsesc o iluzorie siguranță și identitate.
Astfel, cei care cercetează acest fenomen spun că halucinogenele le
permit consumatorilor ,,să plutească"; este un voiaj care îi face să iasă din
dificultățile și contradicțiile cotidiene și să se simtă stăpâni pe situație.
Adolescența este și vârsta tensiunilor emoționale și angoaselor, aparent
insurmontabile și de neînțeles pentru cei din jur. De multe ori, pentru
adolescenții bulversați de propriile întrebări, de barierele și agresiunile, mai
mult sau mai puțin reale, din exterior, drogul pare singura și cea mai bună
soluție.
În profilul psihologic al tânărului consumator domină trăsăturile
nevrotice, dependența afectivă, intoleranța la frustrare, angoasele de
separație, izolarea și dependența afectivă, iritabilitatea, timiditatea și
hipersensibilitatea. Are loc o opoziție a eului împotriva lumii, pe care o
consideră un element agresiv, nedrept și opresiv.
Soluția pe care adolescentul în cauză o găsește pentru a rezolva aceste
conflicte este retragerea într-o lume construită, determinată și întreținută de
drog. Această lume îl face fericit, îi satisface instinctele primare, îi
estompează pentru un timp conflictualitatea.
În urma unor studii s-a constatat de altfel, la consumatorii de droguri,
prezența unei stări emoționale necontrolate și demonstrative, în sensul
alienării față de cei din jur și al unui slab control al impulsivității.
Autocunoașterea și autodefinirea, rezolvarea propriilor probleme este
limitată, pe lângă acestea, și de imaturitatea cognitivă a adolescentului.
Astfel, principalii factori de risc ce pot determina consumul de droguri
ar putea fi: toate tulburările emoționale, anxietățile, depresiile, însingurările,

23
frustrările și conflictele interpersonale. Faptul că unii tineri adolescenți
consumă droguri arată în continuare că există baraje de netrecut între oameni
și generații.
Cum funcționează drogurile?
Drogurile sunt în esență otrăvuri
În centrul creierul nostru există o zonă specială numită „circuitul
plăcerii”. Aceasta se activează când savurăm o înghețată gustoasă într-o zi
de vară, când ascultăm piesa noastră favorită, când ne îndrăgostim sau facem
orice altceva care ne produce plăcere. Ca răspuns, creierul nostru va produce
cantități mici dintr-o substanță chimică cunoscută ca „hormonul plăcerii”.
Imediat simțim bucurie, satisfacție, împlinire.
Drogurile scurtcircuitează acest proces normal. Creierul este păcălit de
droguri să producă cantități enorme din acest „hormon”, fără să fi existat
înainte împlinirea unei nevoi sau conectarea cu o persoană. În creier se va
produce o super-reacție emoțională.
Când persoana consumă din nou și din nou droguri, urmările vor fi în
principal două: lucrurile obișnuite ale vieții nu îl vor mai satisface, iar
creierul se va obișnui cu super-excitația, considerând-o ca fiind ,,normalul”.
Și o cere din nou…
În cele din urmă „hormonul plăcerii” se epuizează. Creierul începe să
transmită mesaje că nu poate supraviețui fără o nouă descărcare de super-
excitație. Atunci încep depresia, nervozitatea, anxietatea și nevoia intensă de
a consuma din nou. Cu alte cuvinte, s-a instalat dependența.
Drogurile produc dependență
Nimeni nu își propune să ajungă dependent. Mulți consumatori de
droguri intenționează să consume „controlat” și „cu grijă”. Ei speră că vor
putea experimenta efectele pozitive de scurtă durată ale drogurilor și să evite
apariția neplăcerilor și a dependenței. Dar adevărul este că oricine care
continuă să consume droguri va deveni dependent!
Nu există o rețetă care să ne spună după câte doze de droguri se
instalează dependența. Poate fi după prima doză, după o lună de consum, sau
după un an. Factorii implicați sunt foarte diverși: tipul substanței luate,
combinațiile făcute, frecvența consumului, vârsta persoanei și greutatea
corpului, personalitatea, vulnerabilitățile creierului, contextul vieții și multe

24
altele… Dependența, odată instalată, afectează progresiv întreaga persoană -
gândirea, emoțiile, voința, comportamentul, relațiile, direcția și sensul vieții.
O singură categorie de oameni sunt complet protejați de această
îmbolnăvire: cei care nu consumă droguri niciodată. Iar pentru cei care au
dezvoltat deja o dependență, este important să știe că vindecarea este dificilă
dar posibilă.

Secțiunea a 2-a Etimologie

Cuvântul „drog” are o etimologie controversată: ar putea veni din

persană - droa, care înseamnă miros aromat sau din ebraica - droog, care
înseamnă substanță uscată. În general, prin acest termen se înțelege orice
substanță farmacologic activă asupra organismului, iar în sens uzual se
înțelege orice substanță psihoactivă care se pretează la un consum abuziv și
poate antrena manifestări de dependență.
Din punct de vedere etimologic, există mai multe versiuni:
- cuvântul persan droa care înseamnă miros aromatic;
- cuvântul evreiesc rahab care înseamnă parfum;
- drog provine din cuvântul olandez droog, care înseamnă sec sau
produs uscat; acest termen s-ar putea referi la extractul uscat care se poate
obține în urma coacerii a numeroase produse naturale;
- cuvântul drog ar proveni din limba celtă: droug, care înseamnă rău
sau amar.

Secțiunea a 3-a Scurt istoric

Din cele mai vechi timpuri oamenii au cunoscut proprietățile

drogurilor. Acestea erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase, al
ritualurilor mistice, în scopuri terapeutice, dar și pentru a induce o stare de
plăcere, având în vedere tocmai efectele pe care drogurile le produc asupra
organismului uman. Astfel, în urmă cu circa 7.000 de ani, macul, din care se
produce opiul și derivatele sale, era menționat în
tăblițele sumerienilor din Mesopotamia.

25
 În anii 3400 î.Hr., în zonele inferioare ale Mesopotamiei erau cultivate
lanuri de maci pentru producerea de opiu. Sumerienii îl numeau Hul Gil,
care se traduce prin „planta fericirii”. Știința cultivării macilor a trecut de la
sumerieni la asirieni, babiloniei și, în cele din urmă, la egipteni.
La 1300 î.Hr., și egiptenii cultivau opium thebaicum, numit după
capitala lor, Teba. Din Teba, egiptenii făceau negoț cu opiu în tot Orientul
Mijlociu și în Europa. În această perioadă, efectele opiului erau considerate
magice sau mistice.
Șamanii foloseau o ciupercă toxiă, Amanita muscaria (muscăriță), sub
formă de pulbere pentru a îndepărta tulburările psihice ale prizonierilor sau
ale deportaților în Siberia.
Cel mai vestit medic al Greciei antice, Hippocrate, a infirmat
credințele mistice afirmând că opiumul nu este magic. Acesta a observat în
schimb calitățile de anestezic și stiptic (medicament folosit pentru a opri
sângerările). Alchimiștii de la sfârșitul dinastiei Han (secolele II-IV) posedau
„pudra celor cinci pietre”, drog ce era în totalitate de origine minerală, însă
în combinație cu canabisul s-a răspândit masiv în China.
În 1817, Pierre Jean Robiquet a izolat narcotina și tot el a fost cel care
a reușit să extragă codeina.
Începând cu anul 1827, firma Merck, cu sediul la Darmstad, trece la
fabricarea morfinei, iar în 1848, George Merck izolează papaverina. În anul
1874 C. R. Alder Wright, pornind de la morfină, a sintetizat un nou produs
mult mai puternic, heroina, care în anul 1898 se comercializa ca
medicament.
În anul 1912 la Haga este adoptată Convenția Internațională a Opiului.
Preocupările reglementării consumului de opiu au continuat prin alte două
întâlniri care au adoptat Convențiile de la Geneva, din 19 februarie 1925 cu
privire la combaterea opiului și cea din 13 iulie 1931 pentru limitarea
fabricării și reglementarea distribuirii stupefiantelor.
În 1945, în cadrul Comitetului Economic și Social al
ONU (ECOSOC), a fost înființată Comisia Națiunilor Unite privind
stupefiantele (CND).

26
 Apărute în a doua jumătate a secolului trecut, drogurile au fost
popularizate în anii ’60 în Statele Unite prin mass-media și muzică, invadând
apoi toate aspectele societății.
Astăzi, milioane de oameni consumă droguri ilegale peste tot în lume.
Fiecare drog acționează asupra unui neuro-transmițător sau receptor la
nivelul sinapselor din neuroni, această acțiune ducând în general la efecte
adverse pe termen lung.
Situația în lume
Piața drogurilor ilegale este în continuă evoluție, în ultimul deceniu
înregistrându-se:
- creșterea consumului de canabis în rândul tinerilor;
- apariția unei game largi de substanțe noi cu proprietăți psihoactive
(așa numitele „etnobotanice”);
- inovarea producției de droguri sintetice și a metodelor de trafic,
inclusiv pe piețele online.
Situația în Europa
Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (EMCDDA)
publicat în baza datelor colectate în 2017 și 2018 estimează că:
- canabisul rămâne cel mai consumat drog la nivel european, având o
prevalență de cinci ori mai mare decât a celorlalte droguri. Astfel, în rândul
tinerilor între 15-34 de ani, 14,4% au consumat canabis în ultimul an
- potența drogurilor naturale și sintetice a înregistrat o creștere
semnificativă în ultimul deceniu
- în anul 2017, în Europa, aproximativ 155.000 de persoane au început
un tratament din cauza problemelor asociate consumului de canabis
- consumul de stimulente este în creștere: cocaina prezintă o creștere
cu 2,5% a prevalenței în rândul adulților tineri, iar consumul de MDMA pare
să se fi stabilizat după ce înregistrase o tendință ascendentă câțiva ani la rând
În 2015 Proiectul european de anchete în școli privind consumul de
alcool și alte droguri (ESPAD), a relevat că, dintre elevii de 15-16 ani:
38 % s-au îmbătat în ultima lună;
28 % au fumat țigări în ultima lună;
18 % au consumat canabis cel puțin o dată;

27
 4 % au consumat substanțe noi cu proprietăți psihoactive
(„etnobotanice”) cel puțin o dată.
Situația în România
Conform Raportului Național publicat în 2019 (în baza datelor
colectate în 2018), în România canabisul este cel mai consumat drog. Se
remarcă două particularități alarmante: numărul ridicat al consumatorilor de
etnobotanice în rândul populației marginalizate și creșterea consumului de
stimulanți.

54 % dintre persoanele tratate pentru consum de droguri foloseau

canabis;
28 % intre urgențele medicale datorate consumului s-au înregistrat la
persoane care consumau etnobotanice;
48 % reprezintă creșterea cererii de tratament pentru stimulanți față de
anul precedent (un maxim istoric).

Secțiunea a 4-a Clasificarea drogurilor

Varietatea chimică a drogurilor susceptibile să genereze o

dependență și diversitatea modurilor lor de acțiune face ca orice clasificare a
drogurilor să se sprijine, înainte de toate, pe aprecierea efectelor lor, ceea ce
antrenează un risc de schematizare excesivă. Au fost avansate mai multe
modele de clasificare a drogurilor sau, cel puțin, ierarhizări ale efectelor lor
psihotrope. Principalele clasificări ale drogurilor sunt în funcție de originea
produsului, regimul juridic și efectul produs asupra sistemului nervos
central.
Droguri psihoactive: cocaină, crack, metilfenidat (Ritalin), efedrină,
MDMA (Ecstasy), mescalină, LSD, psilocibină, salvia divinorum,
difenhidramină, amanita muscaria, Tylenol, codeină, tutun, bupropionă,
cannabis, hașiș
Există mai multe clasificări ale drogurilor, în funcție de criteriul avut
în vedere, astfel:
Din punctul de vedere al efectului asupra sistemului nervos central,
drogurile se clasifică în următoarele clase:

28
 4.1. Droguri Psiholeptice (inhibitoare ale sistemului nervos
central)
- opioide: mialgin, fortral, metadonă, ketamină etc.;
- opiacee: opiu, morfină, heroină, codeină, papaverină;
- tranchilizante, anxiolitice-benzodiazepine: alprazolam, diazepam,
lorazepam, medazepam, nitrazepam etc.;
- barbiturice-somnifere: barbital, fenobarbital etc.;
- solvenți: toluen, acetonă, butan;
- alcool.
4.2. Droguri Psihoanaleptice (stimulente ale sistemului nervos
central)
- cocaină;
- amfetamine și derivați: MDMA (Ecstasy);
- produse pe bază de cafeină: cafea, ceai, băuturi energizante;
- nicotină din tutun.
4.3. Droguri Psihodisleptice (care produc modificări ale sistemului
nervos central)
- derivate din canabis: hașiș, marijuana;
- halucinogene: plante și ciuperci cum ar fi mescalina, peyote,
psilocybiba, LSD, compuși sintetici halucilogeni (DMT, DET, DPT, STP);
- anticolinergice: atropină, benztropină, scopolamină etc.
În funcție de originea produsului se clasifică în:
- droguri naturale, obținute direct din plante sau arbuști: opiu și
opiacee, cannabis și rășina acestuia, khat, frunze de coca și derivați, alte
plante halucinogene.
- droguri de semisinteză, realizate prin procedee chimice pornind de la
o substanță naturală extrasă dintr-un produs vegetal: heroină, LSD etc.
- droguri sintetice (de sinteză), elaborate în întregime prin sinteze
chimice: metadonă, mescalină, LSD 25, amfetamină, ecstasy ori alte
substanțe psihotrope obținute în laboratoare clandestine.
Tot în această categorie sunt incluși și solvenții volatili și alte produse
cu proprietăți asemănătoare drogurilor.
Tot droguri de sinteză sunt considerate mai multe produse ce sunt
deturnate de la folosirea lor tradițională, fiind totodată larg răspândite și ușor

29
de procurat. Acestea antrenează o puternică dependență psihică și uneori
fizică producând totodată și fenomenul de toleranță.
Un alt criteriu de grupare și clasificare a drogurilor este cel juridic,
care face diferențierea între drogurile legale și ilegale sau de risc. Printre
drogurile legale se găsesc, de exemplu, alcoolul, cofeina, nicotina, iar din
cele ilegale cocaina, heroina, hașiș, canabis, Ecstasy, LSD etc.
Din categoria droguri de risc fac parte: produslee perturbatoare sau
halucinogene, care alterează starea de conștiență (canabis, LSD, psilocibină,
mescalină, DMT, ecstasy, phenciclidină, peyote, psilocynă etc).
Drogurile de mare risc includ droguri care inhibă activitatea sistemului
nervos central și drogurile stimulente.
De asemenea, în funcție de modul de administrare, drogurile pot fi
clasificate în: injectabile, ingerabile, de prizare, de masticare, de fumare, de
inhalare; unele se pot administra și sub formă de supozitoare.

Secțiunea a 5-a Convenții internaționale

Convenția unică asupra substanțelor stupefiante din 1961, la care

România a aderat prin Decretul nr. 626/1973
Convenția asupra substanțelor psihotrope din 1971, la care România a
aderat prin Legea nr. 118/1992
Convenția Națiunilor Unite contra traficului ilicit de stupefiante și
substanțe psihotrope din 1988, adoptată de România prin Legea nr.
118/1992.

Secțiunea a 6-a Legislație națională

Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind prevenirea și combaterea

traficului și consumului ilicit de droguri
Legea nr. 339 din 5 decembrie 2005 privind regimul juridic al
plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope
Legea nr. 381 din 28 septembrie 2004 privind unele măsuri financiare
în domeniul prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri

30
 CAPITOLUL III

TIPURILE DE DROGURI

Secțiunea 1 Alcoolul

Este o substanţă lichidă obţinută prin fermentarea fructelor, legumelor

sau grânelor şi tipul de drog cel mai folosit la ora actuală; un anestezic ce
amortizează senzaţii şi sentimente. În acelaşi timp, este un depresiv care
încetineşte acţiuni şi reacţii. Se absoarbe în sânge, de unde ajunge la creier.
Puterea alcoolului, ca viciu, devine evidentă atunci când cineva încetează să
îl mai consume. Simptomele renunţării la alcool pot duce chiar şi la delirium
tremens - transpiraţie, tremurat, greaţă, halucinaţii.
Efectele sunt deopotrivă fizice şi psihice. În primul rând, reduce
inhibiţia; determină o stare de relaxare şi bună dispoziţie; se observă lipsa de
concentrare, slăbirea judecăţii şi pierderea autocontrolului. În al doilea rând,
se semnalează tulburări respiratorii şi cardiace; afectează reflexele şi
coordonarea motorie; sporeşte riscul bolilor de ficat (în special ciroza); în
cantităţi mari, provoacă pierderea cunoştinţei, coma şi chiar moartea.
Organe afectate:
Stomacul: după ce ai băut, 20% din alcool trece direct în fluxul
sangvin, restul alcoolului ajunge în intestinul mic de unde va fi absorbit în
sânge
Creierul: alcoolul afectează activitatea creierului şi încetineşte
acţiunile sistemului nervos. Procesul gândirii şi concentrarea sunt afectate
Ficatul: în ficat alcoolul se descompune în apă, bioxid de carbon şi
energie. Ficatul poate descompune doar 15 ml alcool/oră. Dacă bei mai mult
de atât, restul alcoolului va continua să circule în sânge. Alcoolul afectează,
de asemenea, capacitatea ficatului de a descompune grăsimi. Această stare se
numeşte ciroză a ficatului şi este cauzată de abuzul de alcool. Ciroza
blochează fluxul sangvin al celulelor ficatului, determinând reducerea
oxigenului şi chiar şi moartea.

31
 Secțiunea a 2-a Amfetamina

Face parte din clasa stimulantelor şi are aspect de pulbere albă sau
lichid cu miros aromat, de culoarea coniacului. Se consumă oral (capsule),
prizată, fumată sau injectată.
Efecte: Asemănătoare cu cele ale adrenalinei: energie, euforie,
dilatarea pupilelor, atenţie, siguranţă. Efecte pe termen scurt: acnee severă,
nervozitate, uneori paranoia sau agresivitate, creşterea pulsului şi a presiunii
sanguine, migrene.
Efecte pe termen lung: ulcer, afecţiuni ale vaselor sanguine, psihoză,
malnutriţie din cauza lipsei apetitului, stop cardiac. Poate afecta eficienţa
pilulelor contraceptive.
Riscuri: Psihoza amfetaminică poate continua chiar şi după ce ai
încetat să foloseşti drogul. O agresivitate şi violenţă crescută creşte riscul de
a intra în situaţii periculoase. Riscurile asociate injectării acestui drog sunt
asemănătoare ca cele în cazul heroinei sau altor droguri injectabile.

Secțiunea a 3-a Barbiturice

Din clasa sedativelor (antidepresive), se prezintă sub formă de capsule

roşii, albastre, galbene sau albe. Sunt antidepresive puternice care încetinesc
sistemul nervos central. Au şi efecte sedative, iar la doze puternice au efecte
hipnotice. Sunt prescrise pentru tratarea insomniilor, neliniştii şi tensiunii.
Unele dintre ele sunt folosite şi pentru anestezii. Se consumă oral sau prin
injectare.
Efecte pe termen scurt: efecte similare cu beţia - ameţeală, relaxare
sau agitaţie, pierderea inhibiţiilor, dezorientare, capacitate scăzuta de
articulare a cuvintelor, tremur slab, puls accelerat, acuitate vizuală scăzută.
Combinate cu alcool sau alte medicamente, pot cauza coma sau moartea.
Efecte pe termen lung: dependenţă, afecţiuni hepatice, pulmonare,
cardiace, renale, irascibilitate; abuzul poate provoca convulsii, iar supradoza
- moartea.

32
 Secțiunea a 4-a Canabis
Canabisul este un material verzui sau maroniu, asemănător cu tutunul,
realizat din vârfurile înflorite și frunzele uscate ale plantei de canabis
(cânepa). Rășina de canabis sau ,,hash" este secreția uscată, neagră sau maro,
obținută din vârfurile înflorite ale plantei de canabis, care se transformă într-
o pulbere sau este presată în plăci sau turte.
Uleiul de canabis sau ,,uleiul hash" este un lichid extras din materialul
vegetal uscat sau din rășină.
Cum se consuma?
Toate formele de canabis sunt de obicei fumate. Rășina de canabis și
ulei pot fi, de asemenea, înghițite sau preparate în ceai.
Cum afectează consumatorii?
Canabisul poate face consunatorii să se simtă plăcut, relaxați și,
uneori, euforici. Consumatorii pot experimenta, de asemenea, un sentiment
de vedere, miros, gust și auz mai intense.
Care sunt riscurile asociate cu consumul de canabis?
Pe termen scurt, consunatorii au apetitul și pulsul crescute.
Consumatorii prezintă și probleme în îndeplinirea unor sarcini fizice și
intelectuale, cum ar fi conducerea unui vehicul și gândirea logică.
În cazul dozelor mari, percepțiile consumatorilor legate de sunet și
culoare pot fi intense, în timp ce gândirea lor devine lentă și confuză. Dacă
doza este foarte mare, efectele canabisului sunt similare cu cele ale
halucinogenelor și poate cauza anxietate, panică și chiar episoade psihotice.
Consumatorii obișnuiți de canabis riscă să dezvolte o dependență
psihologică, până la punctul în care își pierd interesul pentru toate celelalte
activități, cum ar fi munca și relațiile personale. Studii recente din Marea
Britanie arată o legătură între consumul de canabis și creșterea numărului de
cazuri de schizofrenie.
Fumul de canabis conține cu 50 la sută mai mult gudron decât țigările
cu conținut mare de gudron, fapt care crește riscul consumatorilor pentru
cancer pulmonar și alte boli respiratorii.
Substanţă din clasa halucinogenelor. Planta seamănă cu tutunul şi
atinge şase metri înălţime; principalul său compus este THC (beta-9-

33
tetrahidrocanabinol), care are un rol asemănător substanţelor chimice
naturale secretate de creier şi care acţionează la nivelul sistemului nervos
central. Din canabis se prepară marijuana, haşiş - în tablete de diverse culori,
în funcţie de zona de provenienţă: kaki (Maroc), maro (Liban) sau negre
(Afganistan, cele mai puternice); ulei de canabis, derivat al haşişului, iarba
de canabis. Marijuana şi haşişul se fumează („joint”) sau se mănâncă (efectul
este mai puternic).
Uleiul de canabis se picură pe o bucată de zahăr pe ţigară. Iarba de
canabis - inflorescenţele şi uneori frunzele recoltate, uscate şi tocate, deseori
cu seminţe, are aspectul tutunului sau ceaiului. Se fumează fie ca atare
(„trabuc”), fie amestecată cu tutun sub formă de ţigarete, în pipe sau
„shilom”. Poate fi utilizată şi ca decoct, fiind băută fie ca atare, fie în
amestec cu alcool, însă acest procedeu este puţin răspândit şi se utilizează
mai ales în India şi în Antale.
Efecte pe termen scurt: ochi roşii, relaxare, confuzie, uscăciune a
gurii, puls mărit, mărirea sensibilităţii vizuale şi auditive, veselie, oboseală,
panică, paranoia, probleme respiratorii; în combinaţie cu PCP (praful
îngerilor) poate provoca halucinaţii, comă sau moarte.
Efecte pe termen lung: probleme respiratorii, afecţiuni cerebrale sau
pierderea memoriei, dedublarea personalităţii; la persoanele mai sensibile –
halucinaţii, sentimentul persecuţiei.
Riscuri: Mulţi oameni consideră canabisul ca fiind un drog relativ
uşor. Totuşi, cercetările arată că persoanelor care îl consumă pe termen lung
le este dificil să îşi controleze consumul şi pot deveni dependente. Fumatul
de canabis măreşte riscul de boli de inimă şi poate afecta fertilitatea. La
persoane care au probleme de sănătate mintală de fond poate cauza
schizofrenia. În Irlanda este a doua cea mai comună substanţă, după alcool,
găsită în sângele şoferilor conducând sub influenţa unor substanţe
stupefiante.

Secțiunea a 5-a Ciuperci halucinogene

Se recoltează şi se consumă proaspete sau uscate. În America Centrala

şi Mexic se găseşte cel mai mare număr de specii cu proprietăţi halucinogene

34
foarte puternice. Substanţele responsabile de efectele halucinogene ale
acestor ciuperci sunt psilocybina şi psilocina, aceasta din urmă fiind întâlnită
doar în cantităţi foarte mici.
Efecte: balonări, greaţă, iritare, uşoară mărire a pupilelor, sentimentul
unei lumini puternice, halucinaţii (luminiţe, steluţe, curcubee de lumini),
ameţeală, sensibilitate emoţională, precum şi alte efecte legate de schimbări
în neurochimie. Au loc creşteri ale puterii de concentrare, alteori aceasta
scade, câmpul vizual îl distrage şi îl distrează pe consumator, când are ochii
închişi vede diferite pete, forme, figuri, creşte abilitatea de vizualizare
creativă, spontană a unor imagini detaliate, sentimentul dilatării timpului,
sentimentul „întoarcerii acasă” care este uneori mai pronunţat pentru cei
care au utilizat ciuperci si înainte, „vârtejuri” de gândire asupra
sentimentelor din trecut, despre cum să îşi trăiască viaţa, au noi perspective
asupra modurilor de viaţă şi comportamente şi sentimentul legăturii cu cei
din jur, observă lucruri care de obicei sunt ignorate. Apar şi senzaţii de
disconfort psihic asociat cu sentimente de teamă, de remuşcări de genul „ce-
am făcut?” sau „cât de departe pot ajunge?”. Dozele foarte mari conduc la
halucinaţii mult mai elaborate, combinate cu revelaţii spirituale, experienţe
la un pas de moarte, pierderea sinelui, discuţii cu entităţi exterioare, reflexe
emoţionale extreme, amintiri refulate ce ies la lumină, crize psihologice,
sentimente puternice de mirare si frică. Dozele mari pot provoca experienţe
de dilatare a timpului.

Secțiunea a 6-a Corbet

Un derivat al heroinei, utilizat în special de cei care consumă droguri

cu efect psiho-stimulant. După o noapte de Ecstasy, Cobret calmează şi
relaxează consumatorul. Este o pulbere de culoare maronie care se fumează
sau se inhalează. Riscurile consumului de Cobret sunt aceleaşi cu riscurile
consumului de heroină.

35
 Secțiunea a 7-a Cocaina

Face parte din clasa stimulantelor şi se obţine prin extragerea chimică

din frunzele de coca, cu ajutorul unui solvent precum petrolul sau kerosenul.
Aspect: cristale bej sau brune; rafinată, cocaina este o pudră albă. Se
consumă prizată, fumată (crack-ul este fumat în pipe de sticlă) sau injectată.
Cocaina provine din America de Sud, unde există plantaţii de coca.
Efecte: Extazul (care durează 15-30 minute) este urmat de o depresie
profundă, irascibilitate, agitaţie, oboseală mentală şi o dorinţă uriaşă pentru
următoarea doză.
Efecte pe termen scurt: dilatarea pupilelor, mucozităţi, energie în
exces, euforie, siguranţă de sine, lipsa poftei de mâncare, creşterea
temperaturii corpului, a ritmului cardiac şi a presiunii arteriale, epilepsie,
anxietate, amnezii, acte de violenţă, instabilitate, panică, senzaţie de
persecuţie, paranoia; imediat dupa doză: dureri de cap de circa o oră,
tremurături, senzaţie de cald/rece; câteva zile de depresie.
Efecte pe termen lung: hepatita A, B sau C, paranoia, infarct cerebral
sau miocardic, dureri abdominale, comportament agresiv, halucinaţii (care
pot provoca acte de automutilare, suicid, omor), dependenţă psihică.
Riscuri: Inhalarea cocainei poate provoca o deteriorare permanentă a
interiorului nasului. Cocaina poate afecta inima şi plămânii iar dozele
ridicate pot cauza moartea prin atac de cord sau formarea de cheaguri de
sânge. Consumarea ei în combinaţie cu alcoolul măreşte riscul de atac de
cord şi deces. Mâncatul cocainei poate deteriora ţesutul intestinal. Depresia
ce urmează scurtei perioade în care drogul îşi face efectul poate fi gravă şi
poate cauza tendinţe suicidare. În cazul consumului în cantităţi mari sau pe
termen lung, efectul excitant al cocainei se poate transforma în nelinişte,
insomnie şi pierdere în greutate. La unele persoane poate surveni o psihoză
paranoidă care poate duce la accese de violenţă. Nevoia compulsivă de
cocaină, mai ales în forma ei crack, te face să îţi doreşti drogul tot timpul
astfel încât nu îţi mai poţi controla consumul.

36
 Secțiunea a 8-a Codeina

Face de asemenea parte din clasa opiaceelor. Se consumă pe cale

orală, subcutanat, intramuscular sau rectal. Mai poate fi fumată dintr-o foiţă
de staniol („fugărirea dragonului”), într-o manieră folosită şi la heroină.
Efecte: Alterarea percepţiei durerii în măduva spinării şi în creier.
Afectează răspunsurile emoţionale la durere, dar au şi efecte stimulatoare,
deoarece blochează transmiţătorii neuro-inhibitori.
Efecte pe termen lung: sângerări stomacale, vătămarea rinichilor şi
ficatului, mâncărimi, constipaţie, greaţă, mahmureală, pupile micşorate,
vedere neclară, încetinirea ritmului cardiac, dezorientare, convulsii,
halucinaţii, depresii, probleme sexuale, agitaţie, tremur.

Secțiunea a 9-a Crack

Se găseşte sub forma unor pietre de culoare albicioasă, bej sau brună;
materia primă a crack-ului este cocaina. De cele mai multe ori, se fumează
amestecat cu marijuana, în ţigări obişnuite sau narghilele, însă poate fi şi
injectat sau ingerat. Duce foarte repede la dependenţă, uneori chiar de la
prima utilizare. În timpul inhalării, vaporii sunt absorbiţi rapid de plămâni,
iar substanţa trece în sânge, afectând sistemul nervos central după 6 sau 7
secunde. Consumatorul resimte brusc un flash intens care durează câteva
secunde. Apoi apare o excitaţie euforică ce poate dura mai mult de 5 minute,
după care euforia se diminuează in intensitate. În acest interval,
consumatorul încearcă o senzaţie de putere, încredere în sine, creştere a
dorinţei sexuale şi halucinaţii. După faza euforică, apare o puternică
depresie; după senzaţia de „înălţime” („high”), consumatorul resimte o
accelerare a ritmului cardiac, tremurături, ameţeli si diaree.
Efecte: anorexie, nelinişte, confuzie cu manifestări paranoide sau
chiar schizofrenoide. Pe termen lung, abuzul generează tulburări pulmonare
grave, boli cardiace, pierdere in greutate, tulburări psihologice (paranoia).
upradozajul amplifică efectele nefaste şi poate duce la moarte. Folosirea
curentă a crack-ului determină toleranţă şi dependenţă fizică

37
 Secțiunea a 10-a Ecstasy

Drog sintetic psihoactiv, face parte din clasa halucinogenelor şi se

prezintă sub formă de tablete, care se înghit, sau pudră albă - care se
prizează. În privinţa ţării de origine a drogurilor sintetice, Olanda se
detaşează ca fiind principala ţară producătoare.
Efecte pe termen scurt: pupile dilatate, temperatură a corpului
exagerat de mare, lipsa inhibiţiilor, uşurinţa de a comunica, bufeuri de
caldură, greaţă, insomnii, contracţii musculare (dificultate în urinare); după
48 de ore: depresie, gânduri morbide, coşmaruri.
Efecte pe termen lung: probleme psihologice, panică, tahicardie,
epilepsie, leziuni hepatice, cardiace şi cerebrale, moarte prin hipertermie. O
serie de studii privind neuro-toxicitatea şi efectele MDMA arată că există
modificări în structura creierului la cei care îl folosesc în mod frecvent, deşi
există puţine studii clinice care dovedesc efecte negative măsurabile. Cei
care consuma Ecstasy sunt sfătuiţi să bea apă şi să facă pauze. O altă
problemă care poate apărea este eliberarea de emoţii, cu episoade din trecut,
amintiri dureroase refulate, crize emoţionale şi sentimente nefireşti.
Una din problemele principale legate de MDMA este calitatea proastă
a acestui drog, procurat de pe străzi. Pilulele, în primul rând, sunt amestecate
cu o varietate de alte substanţe care pot genera efecte negative neplăcute şi
periculoase.
Riscuri: Majoritatea drogurilor legale sunt întâi testate pe animale,
dar, pentru ecstasy, oamenii sunt cobai. Cercetările arată că cei care consumă
ecstasy regulat, aşa numiţii consumatori de weekend, au o senzaţie de
„cădere” (“crash”) spre mijlocul săptămânii, când se simt obosiţi şi
deprimaţi, uneori zile la rând. Pot trece ani de zile până ce efectele de lungă
durată devin aparente dar unii consumatori dezvoltă probleme de sănătate
mintală mai târziu în viaţă. Decesul în urma consumului de ecstasy este rar,
dar poate fi cauzat de insolaţie, atac de cord sau de astm.

38
 Secțiunea a 11-a Fencyclidina

Un anestezic veterinar, fabricat în laborator, vândut sub formă de

pulbere albă, cristale, tablete, fiole sau în soluţii. Se poate fuma prin
îmbibarea unei ţigări de canabis. Mai poate fi ingerată sau injectată.
Efecte: în doze mici, PCP produce dezinhibiţie, stare confuzională,
sentiment de bine, care stă la baza uneia dintre denumirile sale: „Pilula
Păcii”. În doze mari, antrenează o psihoză toxică, iar la doze de peste 1 mg
intervine coma şi moartea prin stop respirator. Determină apariţia unor
halucinaţii puternice, cu episoade delirante, convulsii, comportament violent,
tendinţe de omucidere sau sinucidere, cu atât mai mult cu cât toxicomanul
este insensibil la durere. Utilizarea repetată duce în general la apariţia
schizofreniei. În doze puternice, toleranţa produsului îşi face apariţia, iar
dependenţa fizică şi psihică se instalează rapid. Fenomenul de flash-back
există la utilizarea PCP şi este mult mai frecvent decât în cazul LSD.

Secțiunea a 12-a GHB

GHB este acronimul substanţei chimice gama-hidroxi-butirat şi este

cunoscut şi sub numele de oxibat sodic. Denumirile argotice sunt: GBH,
liquid ecstasy. În ciuda asocierii cu ecstasy, GHB este un produs chimic cu
efecte diferite - este un drog anestezic care poate cauza pierderea cunoştinţei
foarte repede.
Este un acid folosit în practica medicală ca psiho-stimulant. Un lichid
incolor şi inodor, de obicei este ambalat în sticluţe colorate sau în fiole. Se
poate bea, dar se poate injecta şi intravenos.
Efecte: relaxare, eliberare de inhibiţii, creşterea apetitului sexual şi
potenţei, greaţă, incontinenţă urinară, hipertensiune, dificultăţi respiratorii.

Secțiunea a 13-a Hașiș

Se prepară din răşină de canabis amestecată cu ceară şi se prezintă sub

forma unor pachete sau cocoloaşe maro sau negre. Se mănâncă sau se
fumează.

39
 Efecte pe termen scurt: beţie euforică şi expansivă. Efecte pe termen
lung: crize de depersonalizare (cannabism). Consumul îndelungat, fie şi în
doză moderată, duce la o stare de apatie şi lenevie, alterări ale bronhiilor,
îmbătrânire prematură, slăbirea sistemului imunologic şi tulburări ale
gândirii.

Secțiunea a 14-a Heroina

Derivat semisintetic al morfinei, are culoarea albă, cenuşie, roz sau

brună. Se injectează (subcutanat, intramuscular sau intravenos); sub formă
de pudră, poate fi prizată sau fumată. După 2001, consumul de heroină a
explodat în România. Drogul s-a ieftinit dramatic, în urma războiului din
Afganistan. Provine în special din Iran şi Afganistan, unde creşte macul
opiaceu.
Efecte pe termen scurt: este foarte palid, nu mai are poftă de
mâncare, are pupilele contractate, ca ,,acele de gămălie”, fumează foarte
mult, este detașat, indiferent față de cei din jur, are un miros specific de oțet,
poți găsi la el sau în camera lui un adevărat arsenal: pliculețe cu pudră albă,
galbenă sau maro, cu gust amar, pipe, ace, seringi, garou, folie de aluminiu,
brichete, lingurițe, fiole cu apă distilată, hellas sau sare de lămâie. Pleoape
căzute, stare de depresie, apatie, greaţă, dependenţă fizică ultrarapidă, vomă,
crampe, transpiraţie, uscăciune a gurii, piele iritată, senzaţie de greutate la
extremităţile corpului, probleme cardiace şi respiratorii, scăderea libidoului,
carii, abcese, dinţi căzuţi, ten galben. Efectele dispar la cinci zile de la o
ingerare.
Efecte pe termen lung: rigiditate musculară, vene sparte, contracţia
vezicii biliare, constipaţie, perturbarea vederii, complicaţii pulmonare
(inclusiv pneumonie), boli hepatice, septicemie. O supradoză de heroină
poate provoca starea de comă sau chiar moartea.
Riscuri: Ceea ce se vinde drept heroină conţine de multe ori şi alte
substanţe ca de exemplu zahăr, făină, pudră de talc sau alte droguri. Acestea
par inofensive, dar injectate pot dăuna în mod extrem organismului, cauzând
cheaguri de sânge, abcese sau cangrenă. HIV şi hepatita B şi C pot fi
contractate prin folosirea în comun a acelor de seringă. Consumul regulat de

40
heroină va duce de multe ori la dependenţă, în special atunci când este
injectată.

Secțiunea a 15-a ICE

Este o metamfetamină cristalizată care creează o puternică

dependenţă. Utilizarea drogului oferă o senzaţie de „high” puternică şi de
lungă durată, dar efectele secundare se instalează mult mai rapid decât în
cazul celorlalte droguri din grupa metamfetaminelor. Arată ca zahărul sau
sarea şi se fumează sau este încălzit, când se vaporizează şi este inhalat de
consumator. ICE este din ce în ce mai cunoscut şi mai des folosit pentru că
nu sunt necesare acele, deci posibilităţile de contaminare cu HIV sunt
reduse. Este profitabil şi pentru dealeri, deoarece fabricarea acestui drog nu
este costisitoare. Se spune despre Shaboo că este originar din Filipine şi era
folosit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către piloţii kamikaze.
Efecte: senzaţii de euforie, scăderea poftei de mâncare, dilatarea
pupilelor, creşterea frecvenţei ritmului cardiac şi a temperaturii corpului,
vedere înceţoşată, ameţeală, pierderea coordonării, leşin. Poate afecta
organele interne: ficatul, rinichii, plămânii. Utilizarea creează deziluzii şi
psihoze toxice similare cu psihoza paranoică. La încetarea consumului, se
poate instala o puternică depresie şi oboseala. Supradoza are ca efect
modificarea presiunii sângelui, creşterea temperaturii corpului, infarct şi
chiar moarte.

Secțiunea a 16-a Inhalanții și solvenții

În România, cel mai popular inhalant este Aurolac - denumire

comercială a unui colorant sintetic, sub forma de praf argintiu. Este o
substanţă utilizată de multe dintre persoanele fără adăpost, de unde aceştia au
primit şi denumirea de „aurolaci”. De obicei, substanţa este introdusă într-o
pungă şi „se trage pe nas” prin deschizătura pungii. Solvenţii, pe de altă
parte, se aplică de obicei pe un produs textil pe care consumatorul îl pune la
gură sau la nas şi inhalează.

41
 Efecte: în prima fază, inhalanţii produc o stare de dezinhibare şi
somnolenţă asemănătoare consumului de alcool. Folosiţi în cantităţi mai
mari, aproape toţi inhalanţii produc o stare de anestezie, de amorţire a
senzaţiilor şi chiar de pierdere a cunoştinţei. Cele mai frecvente efecte sunt:
greaţă, vomă, ameţeală, apatie, durere de cap, euforie. Folosirea unor doze
ridicate poate duce la delir. Utilizaţi pe termen lung, inhalanţii duc la pierderi
în greutate, la lipsa capacităţii de concentrare a atenţiei, lipsa de coordonare,
iritabilitate, depresie, amnezie, tulburări de personalitate, dermite, eczeme,
tulburări digestive, hepatice, renale si pulmonare. După un timp îndelungat
de folosire, inhalanţii creează dependenţă psihică şi uneori fizică. De
asemenea, inhalarea solvenţilor provoacă un fenomen de toleranţă.
Riscuri: Decesul în urma inhalării de solvenţi este rar dar poate
surveni din diferite motive şi chiar prima dată când experimentezi cu aşa
ceva. Sub influenţa efectelor solvenţilor există mai multe şanse de a avea
accidente. Te poţi îneca sau chiar sufoca dacă solventul este pulverizat direct
în plămâni prin gură, sau din cauza vărsăturilor care pot surveni în timpul
consumării. Te poţi de asemenea îneca cu bucata de material folosită la
inhalarea solvenţilor. Mulţi dintre aceştia pot provoca insuficienţă cardiacă.

Secțiunea a 17-a Ketamina

Denumirile argotice în limba engleză includ: Vitamin K, Special K,

Kit-Kat. Ketamina este un tranchilizant şi anestezic puternic folosit pe
animale. Se poate lua sub formă de tabletă sau inhalat sub formă de pudră.
Cauzează halucinaţii, comportament agresiv, leşin şi orbire temporară.

Secțiunea a 18-a KHAT

Un derivat din planta Catha Edulis, ce conţine alcaloizi stimulanţi de

tip amfetaminic (cathina, cathidina sau cathinona), nocivi pentru organism.
Are o eficacitate de scurtă durată, deci trebuie consumat la intervale mici. În
Africa de Est şi Peninsula Arabiei, consumul de khat surclasează consumul
de cafea. Frunzele sunt în general mestecate sau infuzate. Vândut sub formă
de „păpuşă”, khat-ul este deseori consumat în colectivitate de aşa-numiţii

42
„mâncători de salată”. Se consumă cu apă, ceai, mentă sau o băutură
gazoasă pentru a facilita înghiţirea amestecului lichid.
Efecte: Prima fază este euforică, o stare de excitaţie, stimulare şi de
mare locvacitate. Apoi se instalează faza de iluzii şi depresia, toropeala,
insomnia, lipsa poftei de mâncare. Dacă dependenţa fizică faţă de khat este
discutabilă, dependenţa psihică este certă. În ţările din Cornul Africii,
folosirea khat-ului, legală sau tolerată, este un fenomen social. Majoritatea
locuitorilor „pasc” khat. Repercusiunile economice şi problemele de
sănătate sunt considerabile. Este responsabil de grave tulburări digestive, de
boli cardiovasculare şi de tulburări mentale ireversibile.

Secțiunea a 19-a LSD

Substanţa halucinogenă, cea mai puternică din clasa ei, se obţine în

laborator şi este un lichid incolor şi inodor. Se prezintă pe „suporturi”
îmbibate cu produs (sugativă, ţesături, zahăr sau pilule). Se absoarbe pe cale
orală, în cantităţi foarte mici.
Efecte pe termen scurt: stare de euforie, pupile dilatate, alterarea
noţiunii de timp, a percepţiilor vizuale şi auditive, palpitaţii, tremurături,
panică, scăderea presiunii sanguine până la colaps circulator, acte violente,
necontrolate.
Efecte pe termen lung: pot apărea uneori şi la câteva săptămâni, luni
sau chiar ani de la data ultimului consum, manifestându-se sub formă de
accese de panică.
Riscuri: O experienţă negativă cu acest drog poate determina
instalarea unei boli mintale la unele persoane. Experienţele plăcute sunt de
asemenea periculoase: de exemplu dacă începi să crezi că poţi zbura sau păşi
pe apă. Timp de câteva săptămâni sau chiar luni, poţi avea şi flashback-uri în
care retrăieşti pentru câteva momente efectul drogului, reîntorcându-te în
„călătorie”. Aceste flashback-uri pot fi tulburătoare.

43
 Secțiunea a 20-a Marijuana

Se prepară din frunze şi flori uscate de canabis. Majoritatea

utilizatorilor rulează marijuana într-o ţigară - „joint”. Mai poate fi fumată în
pipe de apă.
Efecte: poate avea in buzunare sau in camera foi de tigara, pipe,
bricheta, tigari, are un miros specific de frunze arse. Apare insomnia,
dificultăţi în menţinerea noţiunii timpului, memorie redusă pe termen scurt
sau imparţială; reducerea capacităţii de realizare a acţiunilor care cer
concentrare şi coordonare, precum şofatul, creşterea ritmului inimii, pericole
cardiace potenţiale pentru cei predispuşi la boli de inimă, uscăciune a gurii ţi
a gâtului, scăderea inhibiţiilor sociale, paranoia, halucinaţii, memorie pe
termen scurt redusă, capacitate de înţelegere redusă, motivaţie şi cunoaştere
modificate, îngreunând acumularea de noi informaţii, paranoia, dependenţă
psihologică; deficienţe de învăţare şi memorie, percepţie şi dificultăţi de
raţionare, vorbire, ascultare efectivă, gândire, asimilare a cunoştintelor şi
rezolvare a problemelor; nelinişte intensă şi accese de panică.
Efectele pe termen lung: creşterea riscului de cancer, scăderea
nivelului de testosteron şi de spermatozoizi la bărbaţi, creşterea nivelului de
testosteron la femei şi a riscului de infertilitate, plăcere sexuală scăzută sau
dispariţia ei, dependenţă psihologică.

Secțiunea a 21-a Mescalina

Este unul dintre alcaloizii extraşi dintr-un mic cactus (Peyote) ce

creşte în stare sălbatică pe platourile din sudul SUA şi Mexic. Se prezintă
sub forma unei pulberi albe cristaline, asemănătoare cocainei, dar poate fi
întâlnită şi sub formă de comprimate sau în soluţie. Peyote se consuma
proaspăt: se taie bucăţi care sunt fie mestecate, fie înghiţite direct. Se poate
consuma şi uscat sau sub formă de pulbere fină, prin ingerare, sau fumată în
amestec cu tutunul. Este solubilă în apă şi alcool, deci poate fi injectată şi
poate fi întâlnită sub formă de soluţie.
Efecte: halucinaţii vizuale şi senzoriale - succesiuni de viziuni
colorate şi strălucitoare în culori roşii, roz, albastru-deschis şi gri. Există şi

44
sentimentul unei activităţi intelectuale şi fizice crescute, precum şi senzaţia
de imponderabilitate. Provoacă dilatarea pupilelor, ameţeli, vomă, tahicardie,
senzaţie de cald şi frig, transpiraţii, dureri de cap. Anumite viziuni pot
conduce la coşmaruri susceptibile să dea naştere unor psihoze.

Secțiunea a 22-a Metadona

Sunbstanţa a fost la origine dezvoltată de către nazişti în timpul celui

de-al Doilea Război Mondial, când rezervele de opium au fost epuizate, iar
narcomanii nazişti (Hermann Göring, de pildă), au solicitat companiilor
farmaceutice o alternativă pentru acest drog. S-a obţinut astfel o substanţă
opiacee de sinteză. Metadona a devenit un drog folosit de doctori în
încercarea de a-i ajuta pe dependenţii de opiacee în tratamentul de
dezintoxicare. Efectul heroinei trece după câteva ore, în timp ce efectul
metadonei durează între 24 şi 72 de ore. Se prezintă sub forma de praf alb
cristalin şi se administrează sub formă de sirop, pastile, preparat sau fiole
pentru injecţii. Creează dependenţă şi este foarte periculos.
Efecte: sunt cunoscute doar câteva efecte rare ce pot fi observate în
primele zile de tratament: umflarea gleznelor/încheieturilor şi a picioarelor şi
dureri ale articulaţiilor. Metadona se acumulează în celulele ficatului,
plămânilor si în ţesutul adipos înainte de a pătrunde în vasele sanguine
pentru a-si exercita efectul. Riscul supradozei sunt foarte mari în cazul
utilizării concomitente a altor medicamente în primele zile de tratament.
Absorbţia metadonei începe în circa 30 minute după administrare si sunt
necesare circa 4 ore pentru pătrunderea ei în sânge, acţiuni asupra creierului:
creşterea bunei dispoziţii, mai puţin intensă, dar mai durabilă decât în cazul
heroinei; somnolenţă, slăbiciune; vomă după administrarea metadonei;
respiraţie grea si adâncă, periculoasă doar în cazul supradozei; reflex redus la
tuse; reducerea oricărei dureri fizice. Acţiunea metadonei asupra nervilor ce
controlează funcţiile involuntare ale organismului cauzează în mod normal:
micşorarea pupilelor, constipaţie, uscarea ochilor, a nasului şi gurii,
reducerea presiunii sanguine, dificultate în eliminarea urinei. Poate cauza sau
contribui la micşorarea sau dispariţia perioadei menstruale, reducerea

45
dorinţelor sexuale, reducerea energiei, senzaţia persistentei unei greutăţi în
mâini si picioare, dorinţa de a consuma dulciuri.

Secțiunea a 23-a Metamfetamina

Din clasa stimulantelor, are aspect de pulbere şi se consumă oral, prin

aspirare pe nas, fumat sau injectare.
Efecte pe termen scurt: indivizii devin mai energici, mai rapizi, mai
încrezători, mai puternici.
Efecte pe termen lung: insomnie, piederea poftei de mâncare, greţuri,
vomă, diaree, creşterea temperaturii, infecţii şi ulceraţii ale pielii care rezultă
din scărpinarea bubiţelor imaginare, stare paranoică, depresie, iritabilitate,
anxietate, teamă nejustificată, creşterea tensiunii arteriale determinată de
constricţia vaselor sanguine, care poate determina dureri de cap, dureri de
piept, ritm cardiac neregulat, accidente cerebrale, vătămarea ireversibilă a
celulelor creierului cauzată de distrugerea micilor vase care irigă creierul; la
femeile însărcinate determină naşteri premature, dezlipirea placentei şi
naşterea unor copii subponderali; probleme neuropsihiatrice, letargie.

Secțiunea a 24-a Morfina

Este un derivat al opiumului, ca atare face parte din clasa opiaceelor.

Poate fi ingerată oral, când este sub formă de tablete, dar poate fi şi injectată
subcutanat, intramuscular sau intravenos; ultima variantă este cea preferată
de dependenţi.
Efecte: Anxietate, frisoane, constipaţie, micşorarea pupilelor, crampe,
stare depresivă, mâncărimi, diaree, ameţeală, iritaţie, imposibilitatea de a
urina, amorţeală, rigiditate musculară, vise, stare exagerată de bine, crize de
leşin, uscăciune a gurii, transpiraţie, retenţie de apă, înroşire a feţei, sedare,
cârcei şi crampe, vomă, tremur, sentiment de plutire, stare de rău, mişcări
musculare necontrolate, mişcări necontrolate ale globului ocular, halucinaţii,
agitaţie, stare de slăbiciune, presiune prea crescută sau prea scăzută a
sângelui, dureri de cap, reacţii alergice, dureri abdominale, pierdere a
apetitului, gândire deviată, insomnie.

46
 Secțiunea a 25-a Opium

Face parte din clasa opiaceelor (euforice). Se obţine din sucul secretat
de tulpina, frunzele şi capsulele imature ale unui anumit tip de mac. Are
aspect de plastilină şi culoarea cafeniu închis. În medicină, se foloseste în
cantităţi mici ca somnifer, calmant, analgezic şi ca materie primă pentru
fabricarea legală a morfinei, a codeinei şi a altor derivaţi. Narcomanii extrag
morfina, apoi, prin acetilare, se obţine heroina. Opiumul se poate ingera ca
atare sau sub formă de decoct, iar cel preparat se fumează de obicei, cu
ajutorul unor pipe. Se confecţionează o bobiţă de opiu care se expune la
flacără (pentru a se înmuia), apoi se pune în coşul unei pipe speciale. Apoi
consumatorul aduce pipa deasupra flăcării şi aspiră profund fumul care se
degajă. Reziduul combustic, numit „dross” este conservat de fumător pentru
reutilizare.
Efecte: După starea dezagreabilă a primelor pipe, provoacă o senzaţie
de euforie, cu exaltarea imaginaţiei. Fumătorul are nevoie de imobilitate şi
de linişte pentru a atinge o stare contemplativă, odată cu o semi-amorţire. Pe
termen scurt, provoacă ameţeli, vărsături, cefalee, precum şi o depresie a
centrilor respiratori. Pe termen lung, apar disfuncţionalităţi organice
(constipaţie, pierdere în greutate şi apetit), precum şi o scădere a activităţii şi
a interesului individului. Pentru consumatorii obişnuiţi, generează toleranţă,
dependenţă psihică şi fizică.

Secțiunea a 26-a Popper

Este numele argotic al nitritului de amil - substanţă folosită la tratarea

anginei. Este vândut sub forma unui lichid de culoare gălbuie; se inhalează
din sticluţe de plastic, din vată sau alte materiale textile îmbibate cu lichid.
Substanţa provoacă euforie şi în acealaşi timp anesteziază şi relaxează
muşchii, ducând la creşterea plăcerii în timpul actului sexual. Popper este
legal în Italia, Franţa, Spania, Marea Britanie şi de obicei poate fi găsit în
sex-shopuri.
Efecte: acest drog nu trebuie înghiţit - intoxicaţia cu Popper poate fi
mortală. Tras pe nas, Popper este absorbit prin mucoasa nazală direct în

47
sânge şi provoacă vaso-dilataţie generală, creşte pulsul şi tensiunea sanguină
în creier. Euforia este de scurtă durată dar este intensă, durează maxim două
minute şi este urmată de o scădere de tensiune şi de o senzaţie de relaxare.
Reduce tensiunea şi accelerează ritmul cardiac, apar simptome de greaţă,
senzaţie de vomă, dureri puternice de cap. Folosirea prelungită poate duce la
pierderea cunoştinţei şi la vătămări ale mucoasei nazale. De asemenea,
contactul cu ochii sau cu pielea este foarte periculos.
Efecte secundare: Aceste droguri provoacă ameţeli şi greaţă şi uneori
chiar leşin. Riscuri: Sunt în special periculoase pentru persoanele cu boli de
inimă sau probleme de respiraţie. Lichidul poate fi otrăvitor dacă este înghiţit

Secțiunea a 27-a Steroizi anabolizanți

Sunt versiunea sintetică a hormonilor masculini de testosteron şi fac

parte din clasa stimulantelor. Sunt prezentate sub formă de capsule cu un
conţinut mare de apă sau lichid pe bază de ulei. Mod de consum: oral sau
prin injectare. Steroizii sub formă de capsule rămân în corp maxim 40 de
zile, iar cei pe bază de ulei rămân în corp mai multe luni.
Efecte: Performanţe sportive, un look mai impunător, muşchi mai
dezvoltaţi. Efecte secundare: la bărbaţi, creşterea sânilor (efect ireversibil),
atrofierea testiculelor, reducerea cantităţii de spermă, instalarea sterilităţii; la
femei, creşterea excesivă a părului pe corp, îngroşarea vocii, mărirea
clitorisului. La ambele sexe, căderea podoabei capilare, stimulare
sexuală. Efectele abuzului: infarct miocardic, accidente vasculare, tumori
hepatice, acnee, seboree, hepatită B, manii, depresii, suicid. Cresc
irascibilitatea şi agresivitatea, dozele mari pot conduce la crimă.

Secțiunea a 28-a Tranchilizante

Sunt prescrise ca tratament medical în anxietate, stări tensionate,

insomnie, spasme musculare şi iritabilitate. De asemenea, sunt folosite
pentru efectele lor relaxante. Sunt obţinute prin prescripţii legale de la
farmacii sau de pe piaţa neagră.

48
 Efecte: Folosite abuziv, induc stări de intoxicaţie asemănătoare cu
intoxicaţia alcoolică, judecată şi vorbire neclară, stare de ebrietate, pierderea
coordonării motrice, respiraţie rapidă sau înceata, superficială, tegumente
reci şi umede. Ca şi în cazul narcoticelor, apare necesitatea creşterii dozei,
pentru a ajunge la aceeaşi stare de toleranţă. Amestecul tranchilizantelor cu
alcool poate conduce la supradoza şi moarte. Fenomenul de sevraj la
tranchilizante poate fi extrem. După 24 de ore fără drog, pot apărea
simptome precum anxietatea si agitaţia. Sevrajul va dura între două şi opt
zile, cauzând pierderea apetitului, greaţă, vomă, crampe abdominale,
creşterea frecvenţei cardiace şi transpiraţii excesive. Alte simptome severe
ale sevrajului sunt delirul, convulsiile şi uneori moartea.

Secțiunea a 29-a Diazepam

Diazepamul (valium) produce, în funcţie de doză, deprimarea

sistemului nervos central. Este utilizat pentru îndepărtarea temporară a
anxietăţii, agitaţiei, spasmelor musculare. Pot apărea: ataxia, somnolenţa,
letargia, incoerenţa în vorbire. Ficatul şi rinichii pot fi afectaţi. Ca şi alte
benzodiazepine, pot produce probleme fătului. Combinaţia cu alcool poate
duce la moarte. Anumite medicamente pot prelungi efectul diazepamului. În
doze mari şi luat timp îndelungat, poate produce dependenţă. Renunţarea ar
trebui făcută sub supraveghere medicală.

Secțiunea a 30-a Tutunul

Nicotina din tutun este un drog consumat pe scară largă în societate.

Fumatul frunzelor uscate ale plantei de tutun este foarte nociv din punct de
vedere fizic: fumatul poate provoca unele forme de cancer, de pildă cel la
plămâni şi gât, dar poate provoca şi boli ale inimii si ale vaselor sanguine,
precum şi tulburări la copiii nenăscuţi ai unei femei fumătoare sau expusă la
fum. Vaporii de tar şi monoxidul de carbon sunt responsabile pentru aceste
boli, iar fumătorii pasivi sunt şi ei afectaţi.
Nicotina poate contribui la stimularea unei persoane, făcând-o să se
simtă mai alerta şi mai plină de viaţă. Consumatorii trebuie să fumeze apoi

49
mai mult pentru a obţine acelaşi efect. Se poate instala uşor dependenţa
psihologică deşi fumătorii sunt conştienţi de pericolele la care se expun. Cu
toate acestea, le este foarte greu să renunţe la acest obicei.

50
 CAPITOLUL IV

DESPRE CONSUMUL DE DROGURI ÎN RÂNDUL

ADOLESCENȚILOR

Secțiunea 1 Introducere

Adolescenţa putem spune că este una dintre perioadele cele mai

frumoase ale vieţii dar, în acelaşi timp, cea mai frământată. Dificultăţile pe
care le întâmpină adolescentul în construirea propriei identităţi creează riscul
cel mai mare pentru dependenţă. De asemenea, căutarea plăcerii între „aici
şi acum”, extinderea libertăţii individuale, diminuarea factorilor referenţiali
de identificare obligă individul să se analizeze într-un mod mai dur. Dacă,
înainte, adolescenţii îşi găseau liniştea sufletească cu ajutorul prietenilor,
acum, lipsa prietenilor cauzată de creşterea individualismului, îi face să se
refugieze în alcool şi droguri.
Vârsta pentru începerea consumului de droguri scade de la un an la
altul. În cazul României, dacă în anul 1996 vârsta era de 22 de ani, s-a ajuns
ca în anii următori să se reducă la 15-16 ani, iar acum consumul de droguri
începe şi de la frageda vârstă de 11 - 12 ani. Această perioadă coincide, după
cum putem remarca, cu începutul pre-adolescenţei sau a adolescenţei
timpurii.
Adolescenţa este perioada din viaţa omului care urmează imediat
pubertăţii şi este cuprinsă între 15-18 ani la fete şi 16-20 ani la băieţi. În
această perioadă au loc, în organismul individului, modificări de ordin fizic
şi psihologic ce produc tulburări emoţionale şi de comportament. Acum,
individul se integrează din ce în ce mai mult în viaţa socială, îi cresc numărul
responsabilităţilor şi i se conturează propriile idealuri şi concepte referitor la
viaţă.
Comportamentul adictiv este definit ca fiind o formă de dezechilibru
cronică de dezadaptare socială care duce la scăderea treptată a toleranţei la
adaptare. Persoanele cu comportamente adictive au o tendinţă spre izolare
socială, întărită şi de societate, care duce la creşterea dependenţei.

51
 Consumul de droguri în rândul adolescenților este o problemă din
păcate tot mai des întâlnită. Un număr mare dintre aceștia consumă alcool și
substanțe psiho-active, cu toate că este periculos.
Există adolescenți care consumă droguri în mod regulat și adolescenți
care consumă ocazional sau din curiozitate. Adolescenții care consumă în
mod regulat se expun unor riscuri foarte mari, pornind de la dependența de
droguri, care creează probleme de sănătate, consecințe ilegale, probleme în
familie, iar pe termen lung chiar neadaptarea în societate (rezultate slabe la
școală, negăsirea unui loc de muncă, neîntemeierea unei familii, pierderea
prietenilor etc).
Adolescenții care consumă ocazional sau doar de curiozitate nu sunt
lipsiți nici ei de efecte. Chiar dacă un adolescent încearcă o singură dată
droguri și este probabil să nu devină dependent, sub influența drogurilor
poate comite o infracțiune și poate fi prins de organele judiciare, iar în cele
din urmă, condamnat, ceea ce îi va afecta viața pe termen scurt și pe termen
lung.
Din păcate, la droguri se ajunge foarte ușor. Odată ce le vine ideea în
minte pot să le și găsească. Sunt foarte mulți adolescenți care încep să
consume dintr-o anumită suferință. Consumul de droguri este un mecanism
prin care fac față problemelor pe care le au. Putem spune la modul
superficial că ei încep să consume din curiozitate sau la presiunea grupului.
Adevăratele motivații sunt însă mult mai adânci. Vorbim de niște traume
psihologice, niște frustrări, de nevoi care nu au fost îndeplinite de când erau
mai mici.
Odată ce le vine ideea în minte, sunt mai mult metode prin care pot
ajunge la droguri. Pur și simplu trebuie să deschidă gura și vor veni spre ei.
Este foarte ușor să își procure droguri în momentul în care adolescentul
dorește acest lucru. Traficanți sunt peste tot, inclusiv în rândul elevilor.
Totuși, este un comportament progresiv. Odată ce au făcut un pas cu
alcoolul, este primul compromis pe care îl va tot face de-a lungul timpului.
Atât timp cât adolescenților le este în dezvoltare precoce discernământul,
aceștia nu conștientizează ce este și ce nu este sănătos pentru ei, ce este
productiv și ce nu este productiv, atunci este foarte ușor să aleagă să își facă
rău în continuare sau să ignore efectele negative.

52
 De cele mai multe ori este o alegere conștientă, chiar dacă cei mai
mulți dintre ei își caută motivații pe internet: ,,Am văzut nu știu ce studiu
despre canabis, ce spunea că este natural și sănătos”. Sunt mituri pe care ei
le tot perpetuează, dar nu sunt decât scuze de a face ceva despre care știu
sigur că este dăunător.
Începe să consume alcool, apoi droguri ușoare, să zicem canabis. Este
un proces care din punct de vedere a toleranței organismului este progresiv,
organismul devine tolerant, crește nevoia de a crește frecvența și apoi de a
schimba drogul cu unul mai tare. Apoi devine dependent, nu mai are destui
bani să își procure și atunci începe să vândă. Un lucru duce către altul.
Sunt foarte multe exemple pe care le putem vedea încă din gimnaziu.
Sunt copii care se taie singuri, de exemplu. Acești copii este clar că vor să își
facă rău, se auto-pedepsesc dintr-un motiv care trebuie aflat. Mai târziu pot
să consume și droguri. Oricând se poate face ceva, trebuie intervenit cu
diplomație și cu maximă atenție.

Secțiunea a 2-a Motivele consumului de droguri în rândurile

adolescenților

Unul din motivele consumului de droguri în rândul adolescenților,

poate fi și atitudinea tolerantă față de consumul de alcool și tutun în familie.
Sunt părinți care le spun copiilor ,,dacă vrei să fumezi, o poți face de față cu
mine, nu o face pe ascuns”. Această abordare poate duce spre un astfel de
consum, pentru că adolescentul vede că părintele lui avizează orice
comportament distructiv și atunci este riscant. Pe de altă parte, avem
comportamentul extrem al părintelui care nu comunică absolut deloc și
pedepsește orice fel de inițiativă a copilului. În loc să discute cu copilul și să
vadă care sunt motivele pentru care a făcut un lucru și să îl sprijine, țipă la el
și îl ceartă. Ambele extreme sunt greșite. Ar trebui să fie un echilibru. Cheia
este comunicarea permanentă între părinte și copil.
Copiii pot începe să consume droguri și de la 8-12 ani. Sunt familii
care au laboratoare clandestine în casă. Fabrică drogurile în locuință, lângă
copii. Sunt mame care se droghează în timpul sarcinii și copiii se nasc în
sevraj, dependenți. Un copil care a crescut într-o astfel de familie, numai asta

53
știe să facă și se mai duce și la o școală unde copii sunt normali, dar care pot
fi atrași de comportamentul lui.
Comunicarea este cheia. Nu avem cum să știm povestea din spatele
fiecărui chip pe care îl întâlnim până nu avem răbdare să îl ascultăm. Fiecare
are o poveste a lui, fiecare are motivele lui. Trebuie să ne găsim puțin de
răbdare și de timp pentru fiecare, mai ales când este vorba de minori.
Printre cauzele externe ale consumului de droguri în rândul persoanele
tinere, autorul francez Gilles Ferreol mai menţionează: cercul de prieteni,
nivelul de educaţie redus, lipsa informaţiilor despre droguri (Ferreol, 2000).
Autorul evidenţiază faptul că faptul că adolescenţii sunt mânaţi spre
consumul de droguri de curiozitate, de nevoia de experimentare a senzaţiilor
tari.
Câteva teorii psihologice asupra consumului de droguri se bazează pe
noţiunea de psihologie patologică sau inadecvată: există ceva în viaţa
emoţională şi fizică a diferiţilor indivizi care îi predispune la consumul de
droguri. Ei folosesc drogurile ca o „evadare din realitate”, ca o metodă de a
evita problemele vieţii şi de a se retrage în stări euforice (Răşcanu, 1999).
Conform autoarei, mai multe cercetări asupra personalităţii şi atitudinilor
consumatorilor de droguri au demonstrat că, în comparaţie cu
neconsumatorii, primii au tendinţa de a fi mai rebeli, mai independenţi,
deschişi către noi experienţe, dispuşi să-şi asume mai multe riscuri, sunt mai
toleranţi, acceptând comportamentul deviant, sunt receptivi la incertitudine,
sunt căutători de plăceri, nonconformişti şi neconvenţionali.
Unii copiii şi tineri utilizează drogurile sau solvenţii organici în
încercarea de a uita de problemele cu care sunt confruntaţi sau de a atenua
supărarea ivită în urma unui eveniment neplăcut petrecut în familie. Alteori,
cauzele gestului lor sunt mai profunde: o reacţie faţă de unele abuzuri, faţă
de faptul că nu li se acordă atenţie la şcoală sau în anturaj (Popescu O și
colab, 2004).
Posibilităţile reduse de adaptare şi de integrare, neputinţa
adolescenţilor de a se racorda la structurile social-profesionale şi frecventele
eşecuri, insuccese, dezamăgiri, anxietăţi pot genera comportamente nefaste
(Verza, 1993).

54
 Psihiatrul J. White (citat de …) susţine că afecţiunea depresivă se
împarte în două tipuri: depresii primare şi depresii secundare. Cele secundare
apar ca urmare a altor afecţiuni sau stări, cum este de exemplu dependenţa de
alcool. Depresiile primare sunt tulburări ale dispoziţiei neasociate cu nici o
altă formă de afecţiune mentală sau fizică. Şi acestea se împart în două
categorii: depresii bipolare (stări alternative de tristeţe şi de bucurie) şi
depresii unipolare (interpretate ca fiind o „beznă emoţională”).
Un adolescent deprimat este foarte sensibil la presiunile negative ale
colegilor săi şi poate cădea uşor victimă alcoolului, drogurilor, delincvenţei,
imoralităţii sexuale şi altor comportamente antisociale. În loc să folosească
cuvintele pentru a atrage atenţia asupra tumultului lor interior, ei vor fi
irascibili şi agitaţi.
O. Popescu şi col. afirmă că utilizarea drogurilor reprezintă, în special
în cazul tinerilor, un mod de a reacţiona în faţa singurătăţii, senzaţiei de
inutilitate, lipsei de respect de sine şi de încredere în propria persoană
(Popescu O şi colab, 2004).
Gilles Ferreol (2000) subliniază faptul că părinţii consideră că
adolescenţii care au încercat un drog sau îl consumă în mod curent au
anumite particularităţi: întâmpină probleme în comunicare şi în relaţionarea
cu alţii; le lipseşte încrederea în sine; se simt nesatisfăcuţi în mai multe
privinţe; sunt mai nervoşi, agitaţi, stresaţi, vulgari, violenţi în comparaţie cu
ceilalţi; resping autoritatea părinţilor şi a profesorilor; au părinţi care dispun
de bani; nu sunt supravegheaţi; anturajul nu este cunoscut de părinţi; nu se
mai interesează de şcoală şi absentează mult.
nbsp;
Omul, prin firea lui, are nevoie de apartenenţa la o familie, un grup sau
o comunitate. În cadrul relaţiilor copil-adult, oricât de judicioase ar fi aceste
raporturi, primul se simte în inferioritate. De aceea, maturizarea socială, în
sensul stabilirii relaţiilor de la egal la egal, nu o poate oferi pe deplin decât
prietenia cu persoane de aceeaşi vârstă sau vârste apropiate.
Adolescenţa este vârsta la care influenţa părinţilor scade considerabil
în detrimentul anturajului (cercul de prieteni, clasa). Adolescenţii devin
vulnerabili, se simt izolaţi, neacceptaţi, şi vor încerca, de obicei, să găsească
un grup căruia să i se alăture. Grupul ajunge să constituie pentru adolescent

55
un fel de „familie paralelă” în cadrul căreia se desfăşoară tot felul de
activităţi culturale, sportive, de agrement, stimulând creativitatea acestuia.
Influenţa grupului este mai mare atunci când adolescenţilor le lipsesc
orientarea şi afecţiunea părinţilor.
Nu întotdeauna adolescentul ştie să se apere împotriva influenţelor
străzii, colegilor sau adulţilor mai turbulenţi, certaţi cu normele şi legile
convieţuirii sociale. Utilizarea drogurilor, în special în cazul tinerilor,
reprezintă „un mod de a reacţiona în faţa singurătăţii, lipsei de respect faţă de
sine, sentimentului de inutilitate, lipsei de încredere în propria persoană. Cei
mai expuşi sunt şi cei mai sensibili la influenţa semenilor lor crezând că vor
găsi prin legăturile cu camarazii lor o modalitate de a fi în siguranţă (Ferreol,
2000).
Presiunea asupra unui tânăr neconsumator exercitată de o persoană sau
de un grup în vederea stabilirii unui anumit comportament nu înseamnă atât
de mult cât înseamnă o presiune autoimpusă, pe care o simte el din dorinţa
de a se comporta ca toţi ceilalţi din anturajul său, simţindu-se astfel integrat
în grup (Popescu O şi colab, 2004).
În urma unui studiu desfăşurat, G. Ferreol a constatat că principalul
factor extern indicat de adolescenţi ca fiind favorabil consumului de droguri
este anturajul sau grupul de prieteni. Dintre tinerii care încearcă drogurile
ilegale, cei mai mulţi le obţin de la prieteni, devenind în scurt timp o practică
obişnuită, care îi deosebeşte de ceilalţi.
Cu toate acestea, consumat individual sau colectiv, dincolo de
curiozitatea specifică vârstei şi de rolul grupului de egali, riscul de consum
în rândul adolescenţilor creşte odată cu intrarea într-un grup ale cărui
persoane consumă sau oferă droguri.
Adolescenţa este asociată cu o perioadă în care se manifestă fenomene
de revoltă, adolescentul având un caracter neconformist faţă de normele
sociale. El poate avea o identificare negativă sau pozitivă faţă de aceste
norme, creând senzaţia unei instabilităţi a personalităţii sale. Răzvrătirea
adolescenţilor apare din mai multe motive. În unele cazuri ea este pur şi
simplu o manifestare a faptului că înaintarea adolescentului spre maturitate a
ajuns într-o perioadă de strâmtorare. Crizele care apar datorită modificărilor
de la nivelul fizicului pot declanşa diferite schimbări în comportament,

56
ducând la respingerea sfaturilor părinţilor, refugierea în cercul de prieteni
sau chiar adoptarea unor obiceiuri „rebele” cum ar fi consumul de droguri.
Pentru că de cele mai multe ori simte dorinţa de a ieşi în evidenţă
printr-o atitudine, prin vestimentaţie, vocabular, coafură sau pur şi simplu
prin includerea într-un grup popular care reuşeşte să îl influenţeze în privinţa
adoptării regulilor sau practicilor care îi fac atât de „speciali”.
Influenţa grupului este cu atât mai mare atunci când adolescenţilor le
lipsesc orientarea şi afecţiunea părinţilor. Cei mai mulţi dintre tinerii
consumatori de droguri nu sunt supravegheaţi de către părinţi în ceea ce
priveşte relaţiile lor cu cei din anturajul apropiat şi în legătură cu felul în care
îşi petrec timpul liber, sau sunt supravegheaţi în mod superficial.
Problema consumului de droguri este tot mai prezentă în rândul
tinerilor, însă ceea ce este mai important este faptul că vârsta la care
debutează scade simţitor. O altă problemă o reprezintă numărul deceselor
dependenţilor, de cele mai multe ori cauza fiind reprezentată de supradoze.
Concluzii
Motivul care îi conduce pe adolescenţi la consumul de droguri îl
reprezintă, în cea mai mare parte, influenţa grupului de prieteni, iar mediul în
care debutează este de cele mai multe ori unul de distracţie. În astfel de
momente, (consumul de alcool, tutun sau/şi droguri) valorile familiale îşi
pierd din însemnătate, adolescentul care nu are încă o personalitate foarte
bine structurată, cade pradă tentaţiei de a fi ca ceilalţi şi de a impresiona prin
acţiunile sale.
Considerăm importantă ca direcţie de intervenţie implicarea elevilor în
elaborarea şi prezentarea unor acţiuni care urmăresc diminuarea numărului
de consumatori; să aibă posibilitatea să culeagă informaţii şi să le prezinte
după cum consideră că ar stârni interes şi ar avea rezultate. La aceste
activităţi considerăm utilă prezenţa unor foşti consumatori care să îşi relateze
experienţele, care să ofere răspunsuri şi care să fie dispus să ofere ajutor.
Ajutorul oferit unui adolescent consumator de droguri trebuie să ia
forma unei intervenţii specializate oferită de un specialist, dublată de
atitudinea de înţelegere, sprijin şi acceptare necondiţionată din partea
părintelui.

57
 Secțiunea a 3-a Comportamentul unui părinte când are
suspiciunea că adolescentul consumă droguri

Familia are un rol foarte important, însă este foarte greu să își admită
propriile greșeli, dar asta pornește dintr-o mentalitate greșită. Este firesc să
greșim. Ca părinte nu știm cum să creștem copilul, doar pe parcurs învățăm
niște lucruri. Cele mai multe sfaturi despre cum să fie părinți buni le au de la
proprii lor copii, odată ce știu să-i asculte. Copilul chiar și când este sugar ne
spune ce are nevoie, numai că este nevoie să învățăm să îi traducem plânsul.
Asta se poate dezvolta și la vârste mai mari.
Dacă un părinte are suspiciunea că are un copil care se droghează,
poate face multe, dar în același timp să conștientizeze că sunt deja multe
lucruri pe care le-a făcut greșit înainte, adică nu a comunicat cu copilul.
Faptul că acum începe să vadă niște semne pe care le enumeră specialiștii că
trebuie să le urmărească, este deja în ceasul al 13-lea. Până atunci trebuia să
vadă că a avut foarte multe strigăte de ajutor pe care nu le-a auzit. Chiar și
așa, se mai poate ajuta copilul și acum, doar că abordarea trebuie să fie una
foarte delicată și foarte diplomată din punctul de vedere al părintelui. Dacă a
văzut niște semne care ar putea indica un consum de droguri, părintele ar
trebuie să consulte un specialist înainte de a aborda problema. Poate să
apeleze la specialiștii în antidrog, unde poate fi ghidat în a aborda situația
pentru a fi foarte eficienți. Altfel, pot face mai mult rău decât bine. Poate
sunt părinți care pur și simplu au observat niște lucruri și acuză, încep să
pedepsească copilul, în loc să abordeze problema cum se cuvine. Poate să îl
acuze pe adolescent și pe nedrept. Consumul de droguri al adolescentului
este o consecință a greșelilor părintelui. Este ceva în neregulă și în societate,
dar familia fiind cel mai aproape de copil din punct de vedere emoțional,
trebuie să fie prima care să vadă niște lucruri și să și ia act de ele. Un copil
foarte iubit care are comunicare permanentă cu părintele nu va lua droguri
indiferent care este contextul în care se găsește.
Copilul începe să consume alcool, apoi droguri ușoare, să zicem
canabis. Este un proces care din punct de vedere a toleranței organismului
este progresiv. Organismul devine tolerant, crește nevoia de a crește
frecvența și apoi de a schimba drogul cu unul mai tare. Apoi devine

58
dependent, nu mai are destui bani să își procure și atunci începe să vândă. Un
lucru duce către altul.
Sunt și droguri foarte ieftine și droguri foarte scumpe. Sunt inhalanți
care se trag la pungă foarte ieftini. Unele droguri au în compoziție substanțe
extrem de toxice care nici măcar nu au proprietăți halucinogene sau efecte de
high. Pur și simplu le pun acolo ca să fie un gramaj potrivit ca să își ia banii.
Au fost cazuri în care s-au găsit prafuri de tot felul și făină și ciment,
otrăvuri. Este foarte greu de controlat, iar consumatorii nu au o atitudine
controlată. Adolescenții devin foarte nerăbdători să își procure drogurile și
atunci își cumpără orice.
Unul dintre principalii factori care descurajează adolescenții, de a fi
consumatori de droguri sunt părinții înșiși:
- având relații pozitive puternice cu părinții;
- restricții limitate și disciplină consistentă stabilită de părinți;
- poate ajuta la reducerea dorinței adolescenților de a folosi droguri
sau alcool.
În adolescență, părinții pot influența cu adevărat alegerea copilului lor
în ceea ce privește drogurile.
Acest lucru este deosebit de important astăzi, când abuzul de droguri
este răspândit în școli, iar medicamentele din clasele superioare devin din ce
în ce mai accesibile.

Secțiunea a 4-a Comportamentul cadrelor didactice când au

suspiciunea că adolescentul consumă droguri

Consumul de droguri se întâmplă cam peste tot în lume, iar școala nu

le poate opri sau controla într-un mod absolut. Este foarte important ca
școala să aibă la dispoziție în mod permanent cadre specializate care să
vorbească și să fie mereu alături de adolescenți. Profesorii, indiferent de ce
disciplină sunt, trebuie să fie mult mai deschiși, să își schimbe un pic
atitudinea și să înțeleagă că elevii lor ar putea fi chiar copiii lor, că au nevoie
de ei, pentru că, câteva ore pe zi ei sunt centrul universului.
Droguri se pot consuma peste tot. Cadrele didactice trebuie să se
preocupe și de partea emoțională, să fie atenți. Oricine poate să discute cu ei,

59
pentru că sunt foarte dornici să vorbească cu oricine. Trebuie pur și simplu
spartă bariera. Pot comunica cu oricine, nu trebuie să fie neapărat un
specialist. Adolescenții trebuie să vadă că, cuiva îi pasă de lucrurile prin care
trec, iar uneori situațiile sunt destul de grave. Copiii sunt victime ale
bullyingului și poate fi și asta o cauză a consumului de droguri. Poate fi
bullying și din partea altor copii și din partea profesorilor sau a adulților care
sunt în jurul lor. Ei înșiși pot fi agresori, pentru că văd și observă anumite
comportamente. Ar trebui să ne oprim din a perpetua această lege a junglei
în care supraviețuiește doar cel mai tare, pentru că nu este constructiv și nu
în felul acesta se dezvoltă niște oameni așa cum trebuie.
Cu un efort permanent putem să îi întoarcem din drum. În primul rând
trebuie o voință foarte puternică a celui care a început să consume droguri să
se lase, să înțeleagă că este nociv, că poate și muri. Cu sprijinul tuturor, cu
sprijinul societății până la urmă, poate reuși. Dacă aruncăm tot timpul cu
pietre în persoanele care au nevoie de ajutor nu vom face nimic.

Secțiunea a 5-a Factorii de risc în consumul de droguri la

adolescenți

5.1. Introducere
Consumul de droguri la adolescenți este o problemă de origine socială
care poate avea consecințe grave asupra sănătății fizice, mentale și
emoționale a tinerilor. Este dovedit că utilizarea timpurie a drogurilor, de
orice tip (legal și ilegal) crește șansele ca persoana să genereze o dependență
și să dezvolte alte probleme grave. Datorită modificărilor fizice și
psihologice care apar în pubertate, primul consum de droguri apare de obicei
în adolescență. Prin urmare, detectarea timpurie și prevenirea acestei
probleme sunt importante pentru a preveni generarea dependenței.
În această secțiune vom prezenta principalii factori de risc care poate
duce la consumul de droguri la adolescenți și vă vom oferi o serie de sfaturi
pentru a preveni această dependență în rândul adolescenților.
Trebuie știut faptul că atât părinții cât și cadrele didactice sunt
principalele referințe ale tinerilor și modelele lor în ceea ce privește valorile
și educația. De aceea, este benefic ca aceștia să transmită informații

60
adecvate pentru a încuraja adolescenții să evite pornirea pe drumul
drogurilor.
Un adolescent care începe să consume droguri, poate a avut un fel
de traumă în copilărie. Poate să fi fost un copil care nu a avut parte de
suficientă afecțiune din partea părinților, care nu a avut parte de o relație
destul de apropiată cu aceștia, care nu a comunicat îndeajuns sau nu a învățat
să comunice. Adolescenții doresc foarte mult să comunice. Toți spun că
motivul principal pentru care încep să consume droguri este că nu reușesc să
stabilească o legătură cu lumea înconjurătoare. Nu au mecanisme de a se
prinde într-un dialog eficient cu societatea și cu familia. Sunt lăsați de
izbeliște când sunt mai micuți, sunt uitați în fața calculatoarelor, a tabletelor,
a televizoarelor. Ajung la un moment dat să își ia informațiile de oriunde,
nefiltrate și negestionate. Eu nu am nicio problemă ca adolescenții să se
informeze și să caute. Curiozitatea este o trăsătură umană foarte normală și
este productivă, dar trebuie să fie înțeleasă și trebuie să discute lucrurile cu
cineva. Le pot discuta cu specialiști, dar cel mai bine este cu familia. Dacă ei
se simt neînțeleși, dacă se simt certați că deschid un subiect, dacă sunt
judecați, criticați, pedepsiți se vor închide într-o lume a lor sau vor căuta un
alt punct de refugiu.
Principalul factor care determină consumul de droguri în rândul
adolescenților este anturajul, mai exact dorința de a fi acceptați. Pentru mulți
adolescenți dorința de a fi diferit și de a se afirma reprezintă impulsul primar.
Coruperea acestora vine în primul rând de la presiunea prietenilor. În special
tinerii neglijați acasă își doresc să simtă că aparțin unui grup, astfel că se
supun cerințelor. Adolescenții își doresc atenția și chiar afecțiunea
prietenilor, iar modul în care cred că le vor obține este prin imitație: vor face
ceea ce fac și restul. Și, uneori, acest lucru presupune și consumul de
substanțe care le pot schimba în rău viața în perioada următoare.
Adolescenții vor doar să fie acceptați. Iar lipsa de încredere și dorința
de a fi aprobați de către ceilalți conduce la comportamente care le fac rău.
Una dintre cele mai mari probleme este reprezentată de adolescenții
care trăiesc sau cresc în sărăcie, care au o probabilitate mai mare de abuz. De
asemenea, dacă un părinte a fost dependent de droguri, este probabil ca și

61
copilul să dezvolte aceeași dependență. Acest lucru poate avea la bază gena
sau doar imitația.
Viața de familie influențează dependența unui tânăr. Un mediu
familial sănătos în timpul copilăriei este esențial pentru reducerea ulterioară
a riscului de dependență. A fi in preajma unor persoane care consumă
droguri creste probabilitatea de a dezvolta o tulburare de consum mai târziu.
Există situații în care mulți tineri fără factori de risc încearcă droguri
doar din curiozitate. Este posibil ca aceștia să nu devina dependenți, dar dacă
senzațiile pe care le simt datorită consumului le plac foarte mult, este
probabil să își dorească să mai experimenteze.
Un factor foarte important este vârsta de la care se începe consumul.
Cu cât o persoană își administrează mai devreme substanțe care le modifică
starea de spirit, cu atât este mai probabil să dezvolte o tulburare de abuz.
Relevant este și modul de administrate a drogului. Dacă un drog se
administrează prin fumat sau injectare, efectul se instalează foarte rapid, dar
nu este de lungă durată. Aceste schimbări rapide la nivel senzorial pot
determina adolescentul să repete consumul drogului pentru a recăpăta starea
de euforie experimentată anterior.
Unul dintre motivele pentru care adolescenții sunt mai predispuși la
consumul de droguri decât adulții, este distracția. Cu toate că ei consideră că
vor doar să se simtă bine, adevărul este că prin intermediul drogurilor vor
doar să își uite problemele.
Este adevărat că nu toți adolescenții vor experimenta droguri sau vor
începe să le folosească, motivele exacte pentru care unii aleg să le consume
iar alții nu, sunt cu adevărat necunoscute.
Există diferiți factori personali, familiali sau sociali care cresc într-un
fel sau altul riscul pentru consumul de substanțe toxice. În astfel de cazuri,
utilizarea substanțelor toxice duce la dependență și abuz cronic.
Cu toate acestea, s-a constatat că există totuși unii factori de risc care
determină un adolescent să înceapă să consume droguri și să devină
dependent de acestea. În cele ce urmează prezentăm unii dintre acești factori:
5.2. Factori sociali și de mediu
Acești factori se referă la mediul în care operează adolescentul și la
oamenii cu care interacționează. Cele mai nefavorabile medii care pot

62
determina tânărul să experimenteze și să înceapă să consume droguri sunt, de
exemplu, trăind într-un mediu defavorizat unde poate exista permisivitate în
vânzarea și consumul de droguri, sărăcie, disponibilitatea utilizării armelor,
aparținând unui cerc social în care consumul de droguri este comun,
publicitatea constantă a drogurilor legale, printre altele:
Aceștia includ:
- accesul la diferite substanțe toxice. Procurarea relativ ușoară a
țigaretelor, alcoolului, traficul liber de droguri, anturajul nepotrivit și nu în
ultimul rând toleranța crescută a comunității, contribuie la apariția abuzului
de substanțe toxice și dependența adolescenților. Prezența alcoolului și a
țigaretelor în casă, are același efect negativ asupra adolescenților tentați să
încerce astfel de substanțe;
- anturajul nepotrivit. Este un factor de risc foarte important în
apariția abuzului și dependenței la adolescenți, deoarece grupul este mediul
ideal de a experimenta astfel de substanțe toxice (mai ales marijuana, alcool,
droguri halucinogene);
- publicitatea prin media a alcoolului, țigaretelor sau drogurilor.
Există mentalitatea în rândul adolescenților că utilizarea substanțelor toxice
este la modă și crește popularitatea, succesul și sex-appealul.
Farmaciile care eliberează inadecvat medicamente care pot fi utilizate
de adolescenți în alte scopuri decât cele medicale reprezintă un factor de risc
în apariția dependentei și abuzului de substanțe toxice la adolescenți.
5.3. Factori familiali
În familie pot exista și anumite circumstanțele și/sau comportamentele
părinților care au o influență directă pentru a favoriza consumul de droguri la
copii. Unii dintre acești factori sunt, de exemplu, faptul că au părinți sau
îngrijitori care sunt utilizatori obișnuiți, că există probleme familiale marcate
și/sau dezintegrarea familiei, că părinții au o atitudine favorabilă față de
droguri, lipsa de comunicare și încredere între părinți și copii, un stil parental
ineficient în care părinții nu sunt responsabili pentru copiii lor, absența
regulilor și limitelor acasă, lipsa de afecțiune în familie, printre altele:
- istoricul familial de utilizare a substanțelor toxice. Un studiu arată
faptul că un adolescent ai cărui părinți consumă alcool sau alte substanțe

63
toxice are un risc de 3 ori mai mare să dezvolte dependență la un moment
dat, față de restul adolescenților;
- atitudinea părinților în legătură cu activitățile școlare, extrașcolare,
fumatul sau consumul de alcool sau droguri. Unii părinți consideră
inevitabilă experimentarea unor astfel de substanțe toxice de către copiii lor.
În multe dintre aceste cazuri, copiii percep cu ușurință această libertate
educațională și nu ezită să încerce astfel de substanțe toxice (în special
fumatul și consumul de alcool), lucru care duce de obicei la apariția
dependenței și abuzului;
- viața familială dezorganizată este un alt factor important în
predispoziția pentru consumul de substanțe toxice al adolescenților. Familiile
în care există diferite conflicte sau abuzuri fizice sau sexuale, stres psihic
intens, au un risc mare de a consuma substanțe toxice. Compensarea pe plan
emoțional și căldura familială, sunt importante în orice familie în care se
încearcă evitarea unor astfel de abuzuri;
- implicarea parentală inadecvată în educația și viața adolescentului
crește, de asemenea, riscul pentru abuzul și dependența de substanțe toxice.
Extremele educaționale, precum pedepsele grave (deseori corporale) sau
permisivitatea crescută a părinților, cresc riscul pentru abuzul de substanțe
toxice (în special alcool, tutun și droguri ușoare).
5.4. Factori individuali
Factorii individuali se referă la personalitate, caracter, gusturi și
preferințe a fiecărui individ. În acest caz, unele dintre trăsăturile de
personalitate care pot avea o tendință mai mare de a începe consumul de
droguri sunt, de exemplu, atunci când adolescentul are o stimă de sine
scăzută, având o toleranță scăzută la frustrare, un sentiment redus de
responsabilitate pentru ceea ce nu fac percep riscurile pe care le presupune
consumul de droguri, caută noi senzații, dificultăți în gestionarea emoțiilor
intense și comunică asertiv, printre altele.
Aceștia includ:
- factori genetici. Persoanele cu abuz de substanțe toxice au de cele
mai multe ori un istoric familial de consum și abuz de substanțe toxice.
Există diferite studii medicale care demonstrează faptul că există diferiți

64
factori predispozanți de ordin genetic care în combinație cu factorii de mediu
pot duce la apariția abuzului anumitor substanțe toxice;
- tipul de personalitate și temperamentul. Adolescenții cu un
comportament rebel, rezistent la autoritatea parentală, care prezintă
sentimente de vinovăție sau eșec, au o predispoziție aparte pentru consumul
de substanțe toxice. Căutarea unor senzații ,,tari" sau tendința de a se
desfășura diferite activități cu potențial periculos, pot crește de asemenea
apetitul pentru astfel de toxine;
- diferite afecțiuni. Adolescenții care au diferite afecțiuni psihice,
precum ADHD, tulburările de comportament, depresia cronică, depresia
(ascunderea anumitor sentimente), tulburarea de stres post-traumatic sau
tulburările anxios depresive, predispun la consumul de substanțe toxice. De
asemenea, consumul acestor substanțe toxice poate agrava aceste afecțiuni;
- tentația specifică vârstei. Este un alt factor care predispune la
consumul de substanțe toxice. Adolescenții sunt deseori curioși asupra
senzațiilor sau efectelor pe care aceste substanțe toxice le au pe propria
persoană. Anturajul și informațiile eronate din media stimulează curiozitatea,
deseori fiind suficient un impuls mic pentru a încerca personal aceste
substanțe;
- vârsta mică la prima utilizare. Utilizarea tutunului și a alcoolului la
vârste fragede crește considerabil riscul apariției abuzului și dependenței. Un
studiu a arătat faptul că adolescenții care consumă pentru prima dată alcool
la vârsta de 14 ani, au un risc de 4-5 ori mai mare să dezvolte dependență la
alcool, față de cei care consumă alcool pentru prima oară la 19 ani.

65
66
 CAPITOLUL VI

CAUZE PENTRU CARE ADOLESCENȚII ALEG SĂ CONSUME

DROGURI

Secțiunea 1 Introducere

Atât cauzele cât și efectele consumului de droguri la adolescenți sunt

dăunătoare bunei funcționări în cadrul societății cât și a sănătății sale mentale.
Conform unui studiu efectuat în Marea Britanie, 80% dintre adolescenți
încep consumul de droguri înainte de absolvirea liceului. Acesta este un semn
de avertizare conform căruia generația viitoare cade pradă cu ușurință,
amenințând astfel societatea. Nu există nici o linie de demarcație clară care să
indice când consumul de droguri devine un abuz, controlând viața și deciziile
noastre. Prin urmare, această amenințare trebuie verificată din timp, înainte de
a a-și înghiți victima în adâncurile întunecate ale disperării și ale mizeriei. Este
necesar să aflăm mai multe despre diferitele cauze ale consumului de droguri
devenit abuz și pașii care ar putea fi făcuți pentru a opri acest răsfăț al
societății.
Adolescența este vârsta de transformare fizică și mentală cu multe
provocări sociale mici și mari, cărora adolescentul trebuie să le fată față atunci
când pășește în afara granițelor securității casei părintești. Presiunea de grup,
dorința de a deveni adult, intenția de a privi mai încrezători, reducerea
presiunii de zi cu zi, imitarea mass-mediei și a filmelor etc., sunt unele dintre
cele mai importante motive pentru care un copil novice recurge la consumul
de droguri, alcool, țigări, marijuana, LSD, heroină, fără a cunoaște de fapt,
consecințele acestui nesăbuit act în viitor.
Medicamentele sunt cele mai disponibile în casele noastre, prescrise de
medic pentru eradicarea unor indispoziții. Acestea conțin, de asemenea,
sedative. Folosirea lor în alte scopuri este foarte periculoasă și poate duce la
probleme grave de sănătate, probleme emoționale pentru utilizator și familia lu
/ei. Din moment ce aceste medicamente sunt disponibile la un preț ieftin și
ușor de procurat de la farmacii, sunt o țintă ușoară pentru consumatorii de
droguri.

67
 Adolescența este perioada în care copilul își conturează personalitatea,
se dezvoltă din punct de vedere fizic, dar și mental.
Există o concepție greșită cum că adolescenții care aleg să consume
droguri și alcool sunt în mod inerent ,,copii răi”.
Mulți părinți presupun că adolescenții consumă droguri pentru că sunt
rebeli și doresc să se răzvrătească.
Acesta poate fi motivul pentru care un mic procent din adolescenți
consumă droguri și alcool astăzi. Dar această tendință periculoasă nu este
atât de simplă sau de unilaterală.
Pentru a-i putea înțelege pe adolescenți, este nevoie ca părinții să se
pună în locul lor și să-și imagineze ceea ce trăiesc ei cu adevărat.
Înțelegerea este primul pas spre ajutorul acordat adolescenților.
Cauzele posibilele pot fi interne sau externe ale debutului
comportamentului adictiv.
Cauzele interne:
- curiozitatea, tentaţia, „fructul oprit”;
- dorinţa de senzaţii tari;
- lipsa de maturitate şi de responsabilitate;
- plictiseala;
- problemele personale, necazurile, disperarea;
- singurătatea, lipsa de prieteni;
- teribilismul, nevoia de a ieşi în evidenţă.
Cauzele externe:
- anturajul, prietenii dubioşi;
- climatul familial defavorabil;
- nivelul educaţional şi cultural redus;
- lipsa informaţiilor sau a informaţiilor false cu privire la droguri;
- imitarea modelelor din filme.
Așadar, cele mai frecvente motive care îi determină pe tineri să
consume droguri sunt:

68
 Secțiunea a 2-a Plictiseala

Tinerii adolescenți pot începe să consume alcool sau alte droguri din
cauza faptului că ei simt că în viața lor a intervenit o anumită rutină, din care
reușesc să iasă doar cu ajutorul acestor substanțe.
Starea de amețeală pe care le-o provoacă de exemplu o bere sau ceva
mai tare le dă pentru moment senzația că sunt mai fericiți și că viața are o
culoare mai vie și mai interesantă.
Ei văd drogurile și alcoolul ca pe o distracție, ca pe ceva de explorat.
Un alt motiv ar fi că sunt pur și simplu plictisiți și nu au interese mai
profunde.
Atunci când le sunt oferite adolescenților mai multe responsabilități
sau activități extra-curriculare, și sunt implicați, nu au timp să se gândească
la aceste substanțe, și nici să se plictisească.

Secțiunea a 3-a Dorința de integrare

Unii adolescenți se simt incapabili să comunice dacă nu-și iau ,,doza

de fericire”, așa că apelează la alcool sau alte substanțe.
Mulți adolescenți, sunt timizi și întâmpină dificultăți în a-și face
prieteni (mai ales la o nouă școală cu elevi mai mari).
Ei simt că drogurile și alcoolul îi ajută să se simtă mai încrezători, îi
ajută să se integreze mai ușor într-un grup social care este cunoscut pentru
utilizarea acestor substanțe.
Aceasta nu este aceeași cu presiunea directă a colegilor; ci rezultă din
necesitatea de a se integra și de a-și face prieteni.
Încurajarea copiilor să se alăture cluburilor și sportului îi poate ajuta să
închege prietenii într-un mod sănătos.

Secțiunea a 4-a Depresia

Unii adolescenți se refugiază în droguri și alcool ca să fugă de

realitate. Când sunt triști sau deprimați, văd aceste substanțe ca pe o

69
modalitate de a uita și de a se simți mai fericiți. Este încercarea
adolescenților de a se auto-vindeca.
Deși uneori aceste mici depresii adolescentine sunt tratate ca fiind doar
,,faze de adolescent”, această depresie poate deveni de cele mai multe ori o
adevărată problemă pentru adolescent.

Secțiunea a 5-a Curiozitatea

Curiozitatea este o trăsătură specifică vârstei și este strâns legată de

dorința adolescenților de a avea propria identitate, diferită de cea a părinților.
Adolescența însăși poate fi definită drept vârsta la care începem să
încercăm lucruri noi. De aceea, mulți tineri încep să consume droguri sau
alcool din pură curiozitate, pentru a vedea cum se simt și pentru a profita de
tot ceea ce le oferă viața.

Secțiunea a 6-a Stima de sine foarte scăzută

Acesta este un alt motiv care determină consumul de droguri, creând

iluzia unui confort față de sine însuși.

Secțiunea a 7-a Stresul

Deși pentru mulți părinți pare un simplu moft, stresul provocat de

școală sau de alte cauze specifice vârstei este, se pare, cea mai frecventă
cauză a consumului de droguri în rândul tinerilor.
Traume precum divorțul părinților, pierderea cuiva drag etc, sunt și
ele provocatoare de stres și, prin urmare, factori care îi determină pe tineri
să apeleze la droguri.

Secțiunea a 8-a Atenția exagerată/deficitul de atenție

Atenția este un alt factor care poate determina consumul de droguri.

Uneori, așa-zișii adolescenți problemă beneficiază de toată atenția celor din
jur.

70
 Tendința adulților este de a-i ține pe adolescenții mai dificili lângă ei
mai degrabă decât a discuta problemele de comportament pe care aceștia le
au.
Alteori, părinții sunt prea ocupați cu serviciul pentru a acorda
suficientă atenție copiilor.
În cazul unui deficit de atenție, adolescenții nu cer părinților să le
acorde mai mult timp, ci au tendința de a se îndepărta de aceștia, iar
consumul de droguri pentru ei este o alternativă.

Secțiunea a 9-a Nevoia de a-și consuma energia

Adolescenții au nevoie în permanență de stimuli care să le activeze

imaginația, inteligența, creativitatea etc.
Este ca și cum ar fi programați să caute și să descopere în permanență.
Această nevoie poate fi împlinită prin implicarea în activități sportive,
în cluburi, în activități de voluntariat, în joburi part-time etc.
Dacă energia nu este consumată în activități pozitive, consumul de
droguri va deveni una dintre alternativele tentante.

Secțiunea a 10-a Influența părinților

Toate studiile arată că influența părinților este covârșitoare în ceea ce

privește consumul de droguri.
Creând anumite reguli si păstrând în permanență controlul asupra
vieții copiilor, părinții sunt cei care pot stopa la timp efectele negative ale
consumului de droguri.
Dacă un adolescent își vede părinții sau pe apropiații acestora
consumând droguri, alcool etc, atunci va avea un motiv în plus să se apuce și
el de consumat, considerând că este ceva normal.
E nevoie ca adulții să impună standarde clare în ceea ce privește
consumul de droguri și să încurajeze combaterea acestora, îndreptându-i pe
adolescenți către provocări pozitive.

71
 Secțiunea a 11-a Moștenirea genetică

Dacă există un istoric familial de dependență de droguri sau alcoolism,

adolescenții pot fi predispuși genetic să consume droguri și alcool și chiar să
devină dependenți.
Dependența este o boală cu o componentă genetică foarte importantă.
Există posibilitatea ca un adolescent să fie predispus la dependența, iar boala
să se manifeste atunci când anumiți factori o favorizează. Drogurile
reprezintă un astfel de factor.

Secțiunea a 12-a Convingerea de tipul ,,acum ori niciodată”

Adolescenții simt adesea un imperativ social de a experimenta și de a

experimenta tot ce pot cât sunt încă tineri.
Trebuie să încercăm droguri acum, înainte să devenim adulți și să
avem responsabilități.
Ei simt că dacă nu încearcă acum, vor rata ocazia.
Mediul în care se învârt tinerii în prezent este aproape întotdeauna
unul în care se găsesc tot felul de substanțe. De cele mai multe ori, acestea
au prețuri accesibile.
Așadar, părintele trebuie să fie un exemplu pentru copilul său și să se
ferească el însuși de alcool și droguri. Ba mai mult, să-i explice pe larg, care
sunt urmările consumului acestor substanțe. Pentru că, copiii tind să copieze
comportamentul adulților, simțind o nevoie foarte mare de a fi considerați
mai maturi și mai responsabili.

72
 CAPITOLUL VII

SIMPTOMELE ȘI EFECTELE CONSUMULUI DE DROGURI ÎN

RÂNDUL ADOLESCENȚILOR

Secțiunea 1 Simptomele consumului de drogurilor asupra

adolescenților

În cazul adolescenților, semnele timpurii ale consumului de droguri ar

trebui să fie detectate de către părinți printr-o urmărire atentă a obiceiurilor
zilnice, a companiei copiilor lor, pentru a evita sau depista abuzul, dacă
acesta există.
În funcție de drogurile folosite, simptomele pot varia, astfel:
- la marijuana: adolescentul poate avea în buzunare sau în cameră foi
de țigară, brichete, pipe, este somnoros și fără vlagă, are pupilele mărite,
râde fără motiv, este amețit, îi este foame tot timpul și mănâncă dulciuri, nu
își amintește lucruri, are un miros specific de frunze arse. Pe termen lung
marijuana poate determina cancer, tulburări ale sistemului respirator,
tulburări de memorie etc.
- la amfetamine: adolescentul se simte puternic, energic, este foarte
atent, dar are schimbări bruște de dispoziție, precum agresivitate sau agitație.
Pe termen lung, consumul poate determina anevrism, stop cardiac, tulburări
psihice, scădere în greutate etc.
- la cocaină: din cauză că drogul acesta creează dependență psihică și
fizică în scurt timp, adolescentul va fi într-o continuă căutare a sa și va
încerca să facă bani prin diferite metode, astfel că poate începe să fure bani
din casa părinților. După ce consumă cocaină, el va fi agitat și energic, dar
după ce efectul trece, începe să devină foarte trist. Adolescentul va avea un
miros slab de benzină, are ochii injectați și îi lăcrimează permanent, este
vorbăreț, are o atitudine superioară, este energic și foarte sensibil la lumină și
la sunet. Pe termen lung cocaina produce halucinații, paranoia, afectarea
auzului etc.
- la ecstasy: acest drog este halucinant și face ca emoțiile să fie mai
intense. Acest drog provoacă o scădere a capacității de memorare și

73
insomnii, sentimente de frică nejustificate, sentimentul că este urmărit,
scrâșnește din dinți, senzația de greață, tensiune crescută. Consumul de
ectasy determină tulburări de gândire, de memorie, afecțiuni ale ficatului.
- la heroină: adolescentul simte nevoia de a consuma acest drog cât
mai curând posibil după ce și-a injectat prima doză. În timpul consumului el
este latent, nu răspunde la stimuli și dă senzația că ar dormi. Dependentul de
heroină nu are poftă de mâncare și are un miros specific de oțet. Atunci când
nu îl consumă, el este agitat, se simte deprimat și este într-o căutare continuă
a drogului, nedormind. Pe termen lung heroina poate determina sida,
hepatita, sclerozarea vaselor de sânge, infecții bacteriene, infecția valvelor,
probleme reumatologice etc.
Simptomele pot fi:
1.1. Simptome fizice
Ca simptome fizice pot fi: paloare, ochii roșii și somnoroși, pupilele
contractate, pleoapele umflate, sângerări nazale, imunitate tot mai scăzută,
doarme mai puțin și somnul este agitat, tăieturi, zgârieturi sau înțepături pe
corp (pot fi și mascate - de exemplu insistă să poarte bluze cu mânecă lungă,
în ciuda faptului că este cald).
1.2. Simptome emoționale
Printre simptomele emoționale amintim: schimbări de personalitate
bruște, comportament iresponsabil, scăderea stimei de sine, pierdere generală
a interesului, reacții acute de panică și de neliniște, este izolat, trist, oboist,
nu mai poate executa sarcini complexe, care necesită luciditate mentală și
coordonare psihomotorie.
1.3. Simptome familiale
Simptomele familiale sunt: contrazicerea repetată a părinților și
încălcarea regulilor, își închide camera și le interzice părinților să mai intre
în ea, nu îi mai ajung banii, care până acum îi erau suficienți, are alți prieteni
noi, pe care nu vrea ca familia să îi cunoască etc.
1.4. Simptome școlare
Printre simptomele școlare amintim: interes scăzut, atitudine negativă,
multe absențe etc.

74
 1.5. Simptome sociale
Simptomele sociale sunt: prieteni noi care nu sunt interesați de
activități școlare, probleme cu legea, schimbarea stilului vestimentar și a
celui muzical, pierderea interesului asupra lucrurilor care altă dată îl
pasionau (sportul sau alte lucruri de exemplu).

Secțiunea a 2-a Efectele consumului de drogurilor asupra

adolescenților

Abuzul de droguri pe o perioadă lungă de timp provoacă afecțiuni

pulmonare și cardiace, accidente vasculare cerebrale, diferite tipuri de cancer,
afecțiuni ale gâtului, laringelui, pancreasului, stomacului, rinichilor, ale colului
uterin, și nu în ultimul rând, leziuni ale creierului.
Studiile au sugerat că persoanele care suferă de tulburări mentale sau
provocări, sunt, de asemenea, expuse la consumul de droguri.
Abuzul de droguri duce la grave probleme sociale cu prietenii și
membrii familiei, iar cei apropiați sau cei dragi își pierd încrederea în individ
și încep să-i evite compania. Prin urmare, statutul social al individului are de
suferit ca urmare a abuzului de droguri.
Adolescenții care beau sau care se droghează sunt mult mai succeptibili
de a face sex la o vârstă foarte tânără, cu mai mulți parteneri, comparativ cu
omologii lor. Creșterea numărului violurilor și a cazurilor de sarcină la
adolescenți este direct proporțională cu numărul celor care abuzează de
droguri și alcool. Structura socială este perturbată și societatea se îndreaptă
spre haos.
Abuzul de droguri în adolescență duce la formarea unei viitoare societăți
cu handicap, lipsită de moralitate, cu un IQ scăzut, cu factori crescuți de
criminalitate (cum ar fi violuri, furturi etc.) și scăderea în productivitate a
membrilor ei datorată handicapului abuzului de droguri.

75
76
 CAPITOLUL VIII

DEPENDENȚA DE DROGURI A ADOLESCENȚILOR

Un număr tot mai mare de adolescenți consumă alcool sau alte

substanțe toxice, cu toate că acest lucru este ilegal și periculos.
Unii adolescenți încearcă consumul de alcool sau substanțe toxice doar
ocazional, dar chiar și acest comportament poate fi considerat periculos,
deoarece poate duce la dependență și la problemele secundare acesteia
(consecințe ilegale, performanțe școlare slabe, pierderea prietenilor din
anturaj-izolare socială și nu în ultimul rând, probleme familiale).
Abuzul de droguri sau dependenţa, cunoscută clinic sub numele
de tulburare de utilizare a substanţei, este o boală cronică cauzată de
consumul obişnuit de substanţe cu potenţial adictiv precum alcoolul,
marijuana, halucionogene, opioide. Este considerată o boală psihică deoarece
afectează creierul prin perturbarea funcţionalităţii sale, iar aceste schimbări
cerebrale pot fi de lungă durată şi pot crea comportamente agresive.
Drogurile sunt substanţe chimice cu efecte diferite, care au un impact
negativ asupra stării de sănătate, consecinţele fiind de lungă durată şi
permanente.
Modurile de administrare sunt variate: injectabil, ingestie sau inhalare.
Efectele asupra organismului sunt în relaţie cu modul în care medicamentul a
fost administrat, astfel încât prin injectare efectul apare imediat, iar în cazul
ingestiei, acesta este mai tardiv. De asemenea, abuzul de medicamente
afectează creierul, pot să intensifice sau să atenueze simţurile, uneori chiar
scad durerea fizică, schimbă modul în care creierul funcţionează, modifică
comportamentul şi abilitatea de a face alegeri, consecinţele fiind poftă
intensă şi consumul obsesiv de droguri. Acest comportament se poate
transforma uşor în dependenţă.
Dependenţa de un medicament sau de alcool este extrem de
periculoasă și pentru vârstnici, care pot dezvolta probleme mentale, afecţiuni
renale, hepatice, traumatisme cauzate de căderi. Mulţi adulţi în vârstă,
cunoscuţi cu probleme de sănătate, iau zilnic multiple medicamente diferite
care pot interacţiona într-un mod dăunător sau pot reacţiona cu alcoolul,

77
amplificând efectele nocive. Pentru a obţine efectul dorit, unele
medicamente necesită doze din ce în ce mai mari, de aceea apar simptome de
sevraj la stoparea bruscă a administrării.
În definitiv, toate categoriile de persoane suferă consecinţele negative
ale abuzului şi dependenţei de droguri:
Fătul - expus la medicamente în uter se poate naşte prematur şi
subponderal, poate avea simptome de sevraj (sindrom de abstinenţă
neonatală), defecte congenitale, expunere care poate afecta intelectualitatea
copilului, dezvoltarea acestuia şi comportamentul ulterior din timpul vieţii.
Adolescenţii - care fac abuz de droguri, consecinţele fiind rezultate
şcolare precare şi abandon şcolar. Riscul major este de sarcină neplanificată,
violenţă şi boli cu transmitere sexuală (hepatita B, C, HIV/SIDA).
Adulţii - dependenţi dezvoltă probleme de gândire coerentă, memorie
şi atenţie. Prin urmare, scad performanţele de muncă şi sunt afectate relaţiile
personale.
Abuzul de alcool și substanțe toxice este o realitate în rândul
adolescenților și trebuie privită cu seriozitate. Centrele de prevenție și
control al consumului de toxice în rândul adolescenților, oferă următoarele
informații:
- aproximativ 10% dintre adolescenți fumează până la 15 țigarete pe
zi, 20 de zile pe lună (deși procentul este în continuă creștere). Tutunul are
efecte nocive multiple pe termen lung și crează de asemenea dependență. Un
adolescent care fumează de mai mult de 1 an, are o șansă de 80% să devină
dependent;
- aproximativ 75% dintre liceeni au consumat alcool ocazional. Dintre
aceștia, 28%, relatează episoade cu consum exagerat de alcool (mai mult de
5 băuturi tari, într-un interval de câteva ore).
Una dintre cauzele principale de deces în rândul adolescenților, sunt
accidentele auto cauzate de consumul excesiv de alcool. Consumul de alcool
scade inhibițiile specifice vârstei și predispun adolescentul la o viață sexuală
necorespunzătoare (sexul neprotejat) și care cresc riscul contactării unei boli
cu transmitere sexuală (HIV-SIDA, herpes, chlamydia) sau apariției unei
sarcini nedorite;

78
 - aproximativ 40% dintre adolescenți au încercat cel puțin o dată
marijuana, în timp ce 22% dintre aceștia folosesc frecvent acest drog.
Marijuana este o opțiune des întâlnită în rândul adolescenților și poate cauza
pierderi de memorie, tulburări cognitive (de învățare) sau de atenție;
- aproximativ 9% dintre adolescenți au încercat cocaină, în timp ce 4%
folosesc acest drog frecvent (cel puțin o dată pe lună). Cocaina este un drog
care creează dependență. Este foarte periculos, deoarece poate cauza aritmii
cardiace (bătăi cardiace anormale) uneori fatale, infarct miocardic, crize
pseudo-epileptice sau accidente vasculare cerebrale.
Există și alte substanțe toxice care sunt folosite de adolescenți. Dintre
acestea amintim:
- substanțele toxice cu administrare pe cale inhalatorie (sprayuri,
substanțe pe bază de benzen, uleiuri, vopsele și substanțe adezive). Aceste
tipuri de substanțe toxice sunt cel mai frecvent folosite de adolescenții tineri,
deoarece sunt ușor de procurat și sunt relativ ieftine;
Cu toate acestea, sunt extrem de toxice, deoarece conțin substanțe
precum toluenul, care poate cauza leziuni cerebrale, tumori (utilizarea
cronică) și în unele cazuri chiar decesul utilizatorului;
- droguri folosite cel mai adesea în cluburi, precum: ecstasy (MDMA),
gammahidroxibutirat (GHB), flunitrazepam (Rohypnol), numite și drogurile
dragostei, deseori folosite de băieții adolescenți pentru coruperea sexuală a
fetelor (actul sexual care se consumă după intoxicația cu astfel de substanțe,
este considerat viol).
Cu toate că numărul adolescenților care utilizează astfel de droguri
este mai mic decât al celor care fumează tutun sau marijuana și consumă
alcool, aceste droguri sunt mult mai periculoase mai ales dacă sunt folosite
în diferite combinații cu alte toxice.
Utilizarea, chiar și rară a ecstasy-ului, poate duce la depresie,
probleme cu somnul și anxietate severă, simptome care pot dura mai mult de
câteva săptămâni de la utilizarea inițială. Utilizarea cronică a acestui drog,
determină leziuni hepatice și probleme de concentrare și memorie;
- metamfetamina (deseori regăsită sub diferite denumiri generice,
precum, speed, crank sau met). Acest drog creează dependență și poate cauza
manifestări grave, precum, crize pseudo-epileptice, accidente vasculare

79
ischemice, probleme mentale grave (paranoia, halucinații, crize de
depersonalizare) și alte probleme de sănătate pe termen lung;
- halucinogene, cel mai frecvent LSD (acid dietilamid lisergic),
mescalina, psilocybin, PCP (phencyclidina) și ketamina. Utilizarea LSD-ului
poate cauza afecțiuni psihiatrice grave, precum psihoza și flashurile de tip
halucinogen;
- opiacee, ca heroina, morfina și codeina. Utilizarea opiaceelor
conduce la dependența fizică și psihică. Adolescenții care folosesc droguri
sunt predispuși la diferite infracțiuni, în special furtul diferitelor bunuri din
casa familiei și uneori se pretează chiar și la prostituție și toate acestea
pentru a procura bani pentru droguri;
- substanțe toxice medicamentoase, precum diazepamul (valium) sunt
folosite de adolescenți cu diferite ocazii;
- steroizii anabolizanți sunt substanțe medicamentoase folosite în
special de băieții care vor să-și crească brusc masa musculară și să-și reducă
semnificativ țesutul adipos.
Aceste substanțe pot cauza însă cancer hepatic, oligospermie (scăderea
numărului de spermatozoizi), dobândirea unor caracteristici fizice masculine
exagerate, iritabilitate, furie, creșterea nivelului seric al colesterolului și al
tensiunii arteriale cu apariția infarctului miocardic acut sau a accidentului
vascular cerebral.
Utilizarea drogurilor a devenit tot mai frecventă în ultimii ani și în țara
noastră. Acest lucru face ca problemele de sănătate, de ordin social și
familial legate de acest comportament să fie și ele des întâlnite.
Consumul drogurilor poate cauza disfuncții cerebrale grave și tulburări
de dezvoltare și comportament. Adolescenții care utilizează droguri au
deseori o anumită dificultate în stabilirea propriei identități, a relațiilor
interumane (inclusiv familiale), în dobândirea unei independente fizice și
psihice normale.
Abuzul de substanțe toxice poate de asemenea afecta și abilitățile
cognitive ale adolescentului (de învățare) care scad performanțele școlare.
De departe, cel mai periculos efect secundar al utilizării ocazionale
a drogurilor este apariția dependenței care duce în consecință la abuzul
cronic de astfel de substanțe.

80
 Abuzul de droguri al părinţilor poate crea haos, stres şi duce la
neglijarea copiilor. Aceste condiţii dăunează familiei şi dezvoltării copiilor
într-un mediu „bolnav” şi ar putea determina abuz de droguri în generaţia
următoare.
Substanţele frecvent abuzate sunt: alcoolul, amfetaminele, cocaină,
antitusive, deprimante, heroina, halucinogene (LSD, PCP), inhalanţi,
ketamina, marijuana, ciuperci, opioide, Rophynol, salvia.
Oamenii încep să consume droguri din variate motive. Unii
experimentează, din curiozitate, fie din cauza faptului că anturajul o face
pentru recreere, uşurarea problemelor precum stresul, anxietatea şi depresia,
în concluzie, consumă ca să se simtă bine, să se simtă mai bine, să facă mai
bine şi din curiozitate sau pentru că altii o fac. Ilegal sau pe bază de
prescripţie medicală, consumul acestor substanţe nu determină automat
dependenţă, ci treptat, prin consum cronic, tot ce era obişnuit devine
problematic. Vulnerabilitatea la dependenţa de substanţe diferă de la
persoană la persoană. În timp ce gena, sănătatea mentală, familia şi
societatea au un rol important, factorii de risc care sporesc vulnerabilitatea
sunt:
- istoric familial de dependenţă;
- abuz, neglijenţă şi experienţe traumatizante;
- tulburări psihice (depresie, anxietate);
- utilizarea constantă a medicamentelor;
- metodele de administrare: injectarea unui medicament sau fumatul
creşte potenţialul de dependenţă.
Factorii protectivi sunt:
- auto-control;
- monitorizare şi suport din partea părinţilor;
- relaţii pozitive;
- competenţe academice;
- politici şcolare anti-drog.
Semne şi simptome în cazul abuzului sau dependenţei de droguri
Fizice:
- congestie oculară, pupile mărite sau micşorate;

81
 - modificări ale apetitului sau ale somnului;
- pierdere bruscă sau creştere în greutate;
- aspect fizic deteriorat;
- tulburări olfactive;
- tremor, vorbire neclară, coordonare insuficientă.
Semne de avertizare comportamentale:
- scăderea prezenţei şi performanţei şcolare sau la locul de muncă;
- probleme financiare, împrumut sau furt;
-comportament secretiv sau suspect;
- schimbarea bruscă a prietenilor, activităţilor preferate şi hobby-uri;
- probleme frecvente (bătăi, accidente, ilegalităţi).
Semne psihologice:
- modificări de personalitate şi atitudine;
- schimbări bruşte de dispoziţie, iritabilitate sau izbucniri
inexplicabile;
- activităţi neobişnuite, agitaţie psiho-motorie;
- lipsa de motivaţie, letargie, distanţare;
- anxietate, paranoia, agresivitate, halucinaţii;
- impulsivitate, pierderea controlului.
Tulburările consumului de substanţe se asociază cu o gamă variată
de efecte pe termen scurt şi lung asupra sănătăţii. Acestea pot afecta fiecare
organ din corpul uman, efectele secundare fiind:
- un sistem imunitar slăbit, ceea ce creşte riscul bolilor şi al infecţiilor;
- afectare cardiacă minoră până la infarct, infecţii vasculare dobândite
prin injectare;
- tulburări gastro-intestinale: greaţă şi dureri abdominale cu modificări
de apetit şi scădere ponderală;
- afectare hepatică;
- tulburări neurologice: convulsii, accident vascular cerebral, confuzii,
leziuni cerebrale;
- boli pulmonare;
- ginecomastie şi creşterea temperaturii corporale la bărbat;
- deces (opiaceele sintetice şi heroina sunt cel mai frecvent implicate).

82
 Uneori este destul de dificil pentru părinți sau membrii anturajului, să
identifice o problemă legată de consumul de substanțe toxice în rândul
adolescenților. Unii părinți suspicionează eventuala utilizare a drogurilor în
cazul adolescenților care prezintă un comportament anormal (negativism,
negare, izolare), cu toate că acest comportament poate fi considerat normal
la această vârstă.
Este destul de dificil să se identifice un posibil abuz de substanțe
toxice și nu este recomandat un comportament extrem din partea părinților
îngrijorați.
Specialiștii recomandă ca în momentul în care se suspicionează un
eventual abuz de substanțe toxice în rândul adolescenților, să se observe cu
atenție anumite modificări comportamentale caracteristice pentru astfel de
situații (modificări de comportament, schimbarea aspectului fizic, atitudinii
față de persoanele apropiate etc).
Dintre semnele care mai pot apărea odată cu abuzul de substanțe
toxice, amintim următoarele:
- atenție scăzută asupra înfățișării fizice și a îmbrăcămintei, precum și
o igiena inadecvată;
- pierderea apetitului alimentar și scăderea inexplicabilă în greutate;
- hiperemie conjunctivală (ochi roșii), utilizarea inadecvată și
frecventă a picăturilor pentru ochi și a odorizantelor bucale (guma de
mestecat, dropsuri mentolate);
- absenteism și performanțe școlare slabe;
- pierderea interesului pentru anumite activități școlare sau
extrașcolare, pentru sport sau alte hobby-uri;
- comportament care trădează încercarea de a ascunde un anumit
secret;
- îndepărtarea de membrii familiei și prieteni;
- prieteni și anturaj nou, care nu sunt prezentați familiei;
- comportament caracterizat prin minciună și furt;
- comportament disprețuitor față de familie și prieteni;
- atitudine ostilă și violentă;
- dezinteres și lipsa planurilor de viitor.

83
84
 CAPITOLUL IX

PREVENIREA CONSUMULUI DE DROGURI

Secțiunea 1 Introducere

Consumul de substanțe a devenit o problemă din ce în ce mai vizibilă

a societății noastre, afectându-ne, într-o măsură mai mare sau mai mică pe
toți: părinți, prieteni, vecini, cadre didactice, medici, asistenți sociali,
psihologi etc. De multe ori vrem să acționăm cumva, să facem mai mult
pentru a-i proteja pe cei apropiați nouă să pornească pe drumul consumului.
Din păcate însă, nu reușim întotdeauna să fim eficienți în acest demers.
Adolescenţa este o perioadă de încercare a noilor lucruri. Adolescenţii
consumă alcool, tutun şi alte droguri din multe motive, inclusiv din
curiozitate, cred că îi va ajuta să se simtă mai bine, să-şi reducă stresul, să se
simtă adulţi sau să fie acceptat într-un grup. Controlul redus sau lipsa
acestuia din partea părinţilor, profesorilor, altor adulţi responsabili de viaţa şi
sănătatea tinerilor îi predispune la diferite comportamente riscante, inclusiv
consumul de droguri. Este greu să ştii care tânăr va experimenta şi se va opri
şi care va face probleme serioase.
Există opinii că discuţiile despre droguri provoacă tinerii să le încerce.
Studiile au demonstrat că atât informarea despre consecinţele de lungă
durată, cât şi despre efectele imediate ale consumului de droguri, diminuează
curiozitatea copiilor faţă de lucrurile interzise.
Cea mai bună modalitate de a ajuta tinerii să nu consume substanţe
sunt discuţiile despre droguri şi efectele lor asupra organismului, dezvoltarea
abilităţilor de a face faţă presiunii grupului şi de luare a deciziilor etc. Totuşi
acest lucru poate să nu fie suficient pentru a-i opri.
Cercetările arată că:
• Adolescenţii care beau alcool sunt de 7 ori mai predispuşi să aibă
relaţii sexuale decât aceia care nu beau.
• Adolescenţii care folosesc droguri sunt de 5 ori mai predispuşi să
aibă relaţii sexuale.

85
 • Adolescenţii care folosesc alcool şi droguri sunt de 2 şi 3 ori mai
predispuşi să aibă mai mult de 4 parteneri sexuali.
Educaţia pentru prevenirea consumului de substanţe este mai mult
decât predarea lecţiilor despre droguri - este dezvoltarea cunoştinţelor,
atitudinilor şi deprinderilor tinerilor despre ei înşişi, despre ce se întâmplă
acum în viaţa lor şi ce se poate întâmpla în viitor. Cum subiectul este la fel
de important şi poate chiar mai important de cât ce se predă.
Deoarece mulţi părinţi nu discută cu copiii lor despre pericolele
utilizării drogurile, profesorii sunt adesea lăsaţi să completeze golul. Ei pot
ajuta elevii să afle informaţii despre droguri, echilibrând dezinformarea pe
care tinerii o primesc în general despre droguri de la prieteni, din stradă şi
din media.
Activităţile propuse în continuare îi vor ajuta pe elevi să identifice
cauzele şi consecinţele consumului de droguri asupra organismului, relaţiilor
cu cei apropiaţi şi semenii, precum şi implicaţiile legale. Activităţile vor
contribui la dezvoltarea abilităţilor de a refuză consumul de droguri şi de a
face faţă presiunii exercitate de semeni.
Este important să putem obţine la finalul acestora şi a altor activităţi,
angajamentul sigur al tinerilor de implicare în proiecte de voluntariat în
diverse domenii şi, în final, să aleagă conştient un mod de viaţă sănătos.
Derularea, împreună cu tinerii, a campaniilor de informare privind
modul de viaţă sănătos, a acţiunilor comunitare şi şcolare de informare şi
formare pe diverse tematici, dezvoltarea de miniproiecte, îi împuterniceşte
pe tineri, îi face să creadă în forţele lor şi, prin urmare, să aleagă alternative
sănătoase consumului de substanţe.
Este cunoscută preocuparea crescândă a adolescenţilor şi tinerilor
pentru consumul de droguri. Pretutindeni în lume consumul de droguri a
devenit o problemă care a luat societatea românească prin surprindere. În
cadrul unui studiu realizat de direcţiile de specialitate, rezultă că în toate
liceele, un procent îngrijorător dintre tineri au recunoscut că sunt
consumatori de droguri. Vârsta minima la care la care începe consumul de
droguri a scăzut vertiginos. Drogurile se consumă în tot mai multe şi diverse
locuri iar societatea noastră nu este ,,dotată” cu instituţii care să combată
eficient acest fenomen sau să ofere condiţii de tratament cu grad mare de
86
recuperare pentru societate a celor care s-au pierdut în această lume iluzorie
a consumatorilor de droguri.
În ultima perioadă au început să apară materiale cu sprijinul
organizaţiilor non-guvernamentale sau al altor instituţii, dar multe dintre ele
oferă informaţii teoretice mai degrabă axate pe abordarea tratamentului
toxicomaniei după ce aceasta s-a instalat şi mai puţin pe tehnici eficiente în
prevenirea consumului.
Ţinând cont de toate argumentele menţionate mai sus trebuie să
acordăm o importanţă din ce în ce mai mare prevenirii primare a consumului
de droguri prin educaţia realizată în cadrul şcolii, susținuți fiind și de părinți.
Scopul principal este:
- prevenirea consumului de droguri în rândul elevilor de liceu;
- sensibilizarea părinților cu privire la riscurile crescute în rândul
adolescenților de a deveni victime a consumului de droguri;
- conștientizarea părinților cu privire la necesitatea de a-și educa copiii
inclusiv referitor la riscurile pe care le implică consumul de droguri;
- informarea tuturor părinților și elevilor, prin intermediul membrilor
comitetelor de părinți și a profesorilor diriginți, cu privire la riscurile
consumului de droguri;
- implicarea directă a părinților în prevenirea consumului de droguri în
rândul adolescenților, în urma conștientizării efectelor benefice ale
aspectelor non-penale din legislația în domeniu.
Cele mai recente cercetări au arătat faptul că, pentru cei mai mulţi
adolescenţi, consumul de droguri este parte a unui stil de viaţă. Aceasta
înseamnă că există o importantă influenţă socială asupra consumului de
tutun, alcool sau alte droguri. Noile forme de prevenire utilizează programe
de instruire bazate pe abilităţi sociale, unde comportamentele sociale sunt
introduse și exersate, ajutând astfel la creşterea rezistenţei în fața presiunii
grupului de egali, la îndemnul de a consuma droguri.
Activitatea de prevenire are ca scop dezvoltarea de abilităţi de viaţă,
necesare luării unor decizii informate, corecte şi responsabile în legătură cu
consumul de tutun, alcool şi droguri, în rândul elevilor din grupa de vârstă
menţionată mai sus, cuprinzând trei părți (cunoștințe și atitudini, abilități
interpersonale și abilități intra-personale).

87
 Activitatea de prevenire încorporează activități care se axează pe:
gândirea critică, luarea deciziilor, conștientizare, rezolvarea de probleme,
gândirea creativă, comunicarea eficientă, empatia, gestionarea emoțiilor și a
stresului, credințele normative, cunoașterea efectelor diferitelor substanțe
etc.
Scopul acestei abordări este de a dezvolta, în rândul elevilor și
liceenilor, de aptitudini specifice şi resurse de care au nevoie pentru a rezista
influenţelor sociale, de a înţelege corect cunoştinţele despre droguri și
efectele lor asupra sănătăţii individuale şi colective.
Activitatea face parte din categoria „prevenire universală”, integrând
metode interactive, activități individuale sau de grup și având și o
componentă pentru părinți.
În unităţile şcolare, activităţile de prevenire a consumului de droguri
include și activităţi de informare, prevenire, educare, conştientizare şi
sensibilizare în legătură cu riscurile consumului de substanţe interzise,
implicaţiile privind traficul de persoane, siguranţa personală şi a bunurilor
proprii, siguranţa pe Internet, bullying/cyberbullying, prevenirea dispariţiilor,
prevenirea abuzurilor sexuale, prevenirea delincvenţei juvenile.
Mii de adolescenți consumatori de droguri nu ajung în statisticile
oficiale, în timp ce numărul acestora crește constant de la an la an. Deoarece
fenomenul este ascuns și nu se cunoaște numărul exact al copiilor care au
nevoie de ajutor, investițiile statului în programele de prevenire sunt mai
mult decât modeste.
Discrepanța între cifrele oficiale și cele reale se datorează faptului că
statul nu vrea să pară vulnerabil la acest capitol. Dacă există atât de puțini
minori consumatori de droguri înregistrați oficial, atunci cum se explică
faptul că prindem, capturăm droguri în cantități mari. Problema este mult
mai gravă decât în trecut. Tehnologiile au evoluat, tinerii sunt recrutați foarte
inteligent în schemele astea.
Problema consumului de droguri în rândul adolescenților nu este una
mai puțin gravă decât acum câțiva ani, ci, mai curând, mai puțin vizibilă.
Mulți tineri nu recunosc că sunt consumatori de droguri și nu conștientizează
că asta reprezintă o problemă pentru ei. Numărul consumatorilor luați la

88
evidență reprezintă doar o mică parte din numărul real al tinerilor care se
confruntă cu astfel de probleme
Nici adulții - părinții sau profesorii - nu acordă atenția cuvenită acestei
probleme și nu reacționează prompt în situațiile când depistează că un
adolescent a început să consume droguri.
Potrivit experților, majoritatea adolescenților ajung să consume
droguri din curiozitate sau pentru a se distra, din cauza presiunii psihologice
sau a nevoii de acceptare socială. Majoritatea celor care consumă droguri
sunt din mediul urban.
O treime din adolescenții respondenți ai unui sondaj au menționat că
își primesc doza de drog injectabil în locurile unde se adună mai mulți
consumatori de droguri. Circa 85 % din adolescenții chestionați în cadrul
unui sondaj, au spus că au cunoscuți care consumă droguri. Fiecare al treilea
adolescent din cei care au încercat vreodată drogurile a menționat că a
început să se drogheze la 15-18 ani, iar fiecare al cincilea - la 10-14 ani.
Programele de prevenire sunt concepute pentru a maximiza factorii de
protecţie şi a minimiza factorii de risc;
Programele de prevenire abordează toate tipurile de droguri, inclusiv
tutunul, alcoolul, noile substanţe psihoactive, derivaţii de cannabis,
substanţele inhalante, uzul impropriu şi abuzul de medicamente.
Programele de prevenire sunt specifice fiecărei vârste, adecvate fazei
de evoluţie şi variabilelor socio-culturale. Includerea informaţiilor foarte
ample şi detaliate referitoare la droguri nu este indicată la categoriile de
vârstă la care drogurile încă nu au apărut în mediul de viaţă.
Programele adresate adolescenţilor utilizează preponderent metodele
interactive, cum ar fi grupurile de discuţie între persoane având aceleaşi
caracteristici individuale sau acelaşi tip de probleme, care să completeze şi
să îmbogăţească sistemul tradiţional de învăţământ. De asemenea,
intervenţiile facilitează procesul de tranziţie al copiilor/adolescenţilor de la
învăţământul primar la cel gimnazial şi liceal, precum şi întreg procesul
adaptativ.
Programele au un caracter continuu şi integrat, fiind gândite şi
proiectate pe termen lung, pe parcursul întregii traiectorii şcolare, cu
intervenţii repetate.

89
 Obiectivele prioritare ale măsurilor de intervenţie sunt:
În mediul școlar:
Creşterea stimei de sine;
Dezvoltarea empatiei, ca fundament al dezvoltării afective, a
competenţelor de relaţionare interpersonală și a atitudinilor prosociale;
Creşterea capacităţii de autoexprimare emoţională;
Îmbunătăţirea autocontrolului;
Dezvoltarea comportamentelor de viaţă sănătoase;
Dezvoltarea abilităţilor de adoptare a deciziilor;
Dezvoltarea abilităţilor de relaţionare interpersonală;
Îmbunătăţirea autoafirmării.
În mediul familial:
Dezvoltarea unor stiluri educative familiale adecvate, ca mijloace
pentru îmbunătăţirea autocontrolului şi a abilităţilor de adoptare a deciziilor.
Dezvoltarea competenţelor individuale de relaţionare socială, în
special cu egalii;
Stabilirea unui climat familial valorizant şi de suport emoţional-
afectiv, ca bază pentru creşterea stimei de sine;
Facilitarea participării împreună, a părinţilor şi copiilor, la activităţi
diverse de petrecere a timpului liber;
Crearea unor deprinderi sănătoase pentru a favoriza stabilirea unor
norme contrare consumului de droguri.
Dezvoltarea unui sistem normativ şi de valori solid.
În comunitate:
Promovarea participării comunităţii la dezvoltarea abilităţilor sociale
şi atitudinilor pro-sociale.
Facilitarea accesului la alternative sănătoase de petrecere a timpului
liber, inclusiv pe cele care permit o canalizare adecvată a căutării de senzaţii
noi, cu scopul de a creşte satisfacţia cu privire la ocuparea timpului liber.
Facilitarea stabilirii de relaţii interpersonale diverse în jurul acţiunilor
de interes care nu au legătură cu consumul de droguri pentru a reduce
presiunea socială cu privire la consum, în special cea provenită de la egali şi
favorizarea producerii de norme subiective contrare consumului de droguri.

90
 Programele de prevenire sunt de trei categorii, în funcţie
de caracteristicile grupurilor ţintă:
Programele universale, orientate spre populaţia generală.
Programele selective, orientate spre grupuri de risc sau subgrupuri ale
populaţiei generale (de exemplu, copii ai consumatorilor de droguri care
prezintă eşec şcolar).
Programele indicate destinate celor care au experimentat droguri
(istoric recent de consum) sau prezintă alte comportamente de risc.
Principalele aspecte abordate în activităţile cu elevii sunt:
- îmbunătăţirea cunoştinţelor legate de factorii de risc şi de protecţie,
concomitent cu construirea atitudinilor împotriva consumului;
- concentrarea asupra abilităţilor, credinţelor şi normelor
interpersonale şi asupra informaţiilor realiste despre consumul de droguri;
- dezvoltarea abilităţilor intrapersonale, cum ar fi cele de coping, de
rezolvare a problemelor, de luare a deciziilor şi de stabilire a obiectivelor.
Sfaturile pentru cadrele didactice
Stabiliţi un climat şcolar bazat pe apreciere şi securitate afectivă
pentru a stimula creşterea stimei de sine, în rândul elevilor dvs.
Promovaţi un stil de comunicare şi relaţionare deschis şi flexibil.
Învăţaţi-i cum să ia decizii şi cum să facă faţă presiunii grupului.
Stimulaţi implicarea elevilor în activităţi de petrecere sănătoasă a
timpului liber (sport, artă, voluntariat etc.)
Discutaţi despre comportamentul şi rezultatele elevului la şcoală,
menținând permanent legătura cu părinții.
Fiţi atenţi la schimbările de stare emoţională şi de comportament ale
elevilor dvs.
Fiţi conectat cu elevii dvs. şi aflaţi care sunt activităţile de interes ale
acestora.
Informaţi-vă cu privire la consumul de droguri.
Vorbiţi cu elevii dvs. despre consumul de droguri (riscuri, exemple,
păreri personale etc.)
Dacă aveţi nevoie de sprijin despre cum să comunicaţi cu elevii pe
tema consumului de droguri sau dacă acesta are probleme în acest sens,
apelaţi cu încredere la specialişti.

91
 Sfaturi pentru elevii de gimnaziu şi liceu
Comunică! Orice problemă are o rezolvare! Chiar dacă tu nu o vezi,
alții o pot identifica. Pentru asta trebuie să apelezi la ajutor, fie că e vorba de
un prieten apropiat, un membru al familiei, un profesor în care ai încredere
sau un specialist.
Implică-te în activități cât mai diverse! Încearcă să-ți găsești hobby-
uri, să te apuci de un sport, să faci voluntariat, să te plimbi, să faci fotografii,
să asculți muzică, să faci cursuri de teatru, de dezvoltare personală, de
autoapărare…orice te face să te abții de la tentații nesănătoase.
Ai grijă cu cine te împrietenești! De multe ori, unii prieteni se
dovedesc a nu fi exact cine credeai tu. De exemplu, au alţi prieteni care
consumă droguri sau poate chiar ei își petrec timpul altfel decât credeai. Se
poate întâmpla chiar să-ţi impună condiția să fumezi, să consumi alcool sau
alte droguri ilegale pentru a intra într-un grup.
Ești unic și valoros așa cum ești, nu trebuie să faci compromisuri ca să
fii acceptat într-un grup! Acceptând o țigară de la niște persoane pe care
poate nici nu le cunoști prea bine, nu-ți va câștiga nici respectul lor și nici
nu-ți va asigura un loc în acel grup.
Învață cum să spui nu, politicos, dar ferm! Probabil că uneori îţi este
greu să refuzi pe cineva, fie pentru că nu vrei să superi, fie că vrei să să fii
acceptat, fie din teama de alte consecinţe, însă nimic din toate acestea nu
merită dacă îţi pui în pericol sănătatea.
Tutunul, alcoolul și drogurile dau dependență și nu rezolvă
problemele, ci le agravează! Orice consum de substanţe psihoactive poate
agrava vulnerabilităţile sau problemele psihice (depresie, anxietate,
paranoia).
Dacă mergi la petreceri, ai grijă de băutura ta, nu bea din sticle
desfăcute, nu lăsa necunoscuţii să îţi prepare sau să îţi aducă băutura.
Informează-te corect! Dacă vrei să afli ceva despre droguri, cel mai
potrivit ar fi să întrebi un specialist. Există persoane care au experiență în
lucrul cu consumatorii de droguri și îți vor răspunde sincer, profesionist, la
orice întrebare. Amintește-ți că orice traficant îți va spune orice pentru a-și
vinde marfa. Asta se întâmplă inclusiv pe paginile de internet.

92
 Dacă apreciezi că ai întrebări legate de consumul de droguri, apelează
cu încredere la specialiștii în domeniu, care te vor sfătui cum să procedezi.

93
94
 CAPITOLUL X

TRATAMENTUL ÎMPOTRIVA DROGURILOR

Secțiunea 1 Introducere

Mulți oameni nu înțeleg de ce unele persoane devin dependenți de

droguri sau cum schimbă drogurile creierul astfel încât să ducă la un consum
compulsiv. Acești oameni văd abuzul de droguri și adicția strict ca o
problemă socială și îi caracterizează uneori pe cei care iau droguri ca având
un moral slab. Una dintre concepțiile comune este că cei care consumă în
mod abuziv droguri ar trebui să poată să se oprească din a face acest lucru
doar dacă au voința necesară să își schimbe comportamentul.
Problema este mult mai complexă - dependența de droguri este o boală
care are impact asupra creierului, și din cauza aceasta, nu poate fi vorba doar
de voință.
Dependența de droguri este o afecțiune cronică a creierului, care
deseori recidivează și care provoacă consumul de droguri compulsiv, în
ciuda consecințelor dăunătoare pentru cel dependent și pentru cei din jurul
său. Este o afecțiune a creierului pentru ca duce la schimbări în structura și
funcționarea creierului. Deși este adevărat că pentru majoritatea oamenilor
decizia de a lua prima dată droguri este voluntară, în timp schimbările din
creier provocate de abuzul de substanțe poate afecta controlul de sine al
persoanei și capacitatea de a lua decizii sănătoase, și în același timp să creeze
un intens impuls să ia droguri.
Din fericire, există tratamente care îi ajută pe aceștia să lupte cu
efectele puternice ale adicției și să preia din nou controlul. Cercetările arată
că îmbinarea tratamentelor medicamentoase cu terapia comportamentală este
cel mai bun mod de tratare.
Precum în cazul altor boli cronice - diabet, astm, boli cardiovasculare -
dependența de droguri poate fi gestionată eficient. Însă nu este ceva
neobișnuit pentru o persoană să recidiveze și să înceapă din nou să abuzeze.
Recidiva nu înseamnă eșec; mai degrabă, indică faptul că tratamentul trebuie
reînceput sau ajustat, sau că este nevoie de tratament alternativ.

95
 Drogurile sunt substanțe chimice care lovesc în sistemul de
comunicare al creierului și afectează modul în care neuronii trimit, primesc
și procesează, în mod normal, informații.
Există cel puțin două modalități prin care drogurile pot face asta:
imitând mesagerii chimici naturali ai creierului, și/sau suprastimulând
,,circuitul de recompensă" al creierului.
Unele droguri, precum marijuana sau heroina, au structuri similare
mesagerilor creierului, numiți neuro-transmițători, care sunt produși în mod
natural de creier. Din cauza acestei similarități, aceste droguri pot ,,păcăli"
receptorii creierului și să activeze celulele nervoase să trimită mesaje
anormale.

Secțiunea a 2-a Profilaxie

Adolescenții care nu folosesc alcool sau droguri au un risc destul de

scăzut să facă un abuz de substanțe la maturitate (în special droguri).
Profilaxia consumului de substanțe toxice trebuie să înceapă la o
vârstă relativ mică (chiar din școala primară) și constă în educația familială
corespunzătoare, încurajarea obiceiurilor sănătoase și promovarea unei bune
comunicări familiale.
Deoarece adolescenții cu părinții care fac abuz de diferite substanțe
toxice (alcool, tutun) sunt mai predispuși să devină la rândul lor dependenți,
este recomandat ca un astfel de comportament să fie evitat în prezența
copiilor.
Respectul față de sine, relațiile familiale apropiate și exemplele
pozitive, cresc încrederea adolescenților și îi încurajează pe aceștia să-și
stabilească prioritățile și să ia deciziile corecte în tot ceea ce fac.
Trebuie să se rețină că până la vârsta de 9 ani, copilul și-a format o
anumită atitudine asupra folosirii substanțelor toxice. Sunt recomandate
următoarele sfaturi în educarea copiilor pentru a evita consumul de
substanțe:
Oferirea unui model pozitiv de viață. Ca părinte, există o mare
responsabilitate în felul cum este educat copilul, consumul în prezenta
acestuia a alcoolului, țigărilor sau eventual al drogurilor pot influența negativ

96
opțiunile viitoare ale acestuia. Dacă unul dintre părinți sau ambii părinți au o
problemă legată de consumul sau abuzul de substanțe toxice, este
recomandat ajutorul medical specializat (psihoterapie);
Împărtășirea convingerilor proprii. Este foarte important ca părinții
să aibă încredere în alegerile pe care le fac copiii lor. De asemenea, părinții
nu trebuie să contrazică convingerile acestora. De multe ori, există o anumită
influență a părinților asupra tuturor activităților adolescentului. Părinții pot
utiliza diferite metode prin intermediul cărora pot să explice copiilor
pericolul și consecințele utilizării substanțelor toxice;
Implicarea activă în educarea copilului. Păstrarea unei legături
emoționale apropiată cu copilul este destul de dificilă, în special la vârsta
adolescenței când aceștia doresc mai multă independență și intimitate.
Este important ca orice părinte să cunoască prietenii din anturajul
copilului și de asemenea cum își petrece acesta timpul liber. Stabilirea unui
orar adecvat și petrecerea timpului liber în familie, este o opțiune atunci când
se dorește supravegherea indirectă a copiilor.
Părinții trebuie să îi îngăduie copilului să se implice în activitățile
familiale și să se țină cont și de părerea acestuia în stabilirea anumitor decizii
care privesc întreaga familie;
Perseverența și corectitudinea față de copil. Extremele în educația
copilului (toleranța mare, respectiv pedepse prea aspre), pot crește riscul de
consum și abuz de substanțe toxice în viitor. Nu sunt recomandate pedepsele
fizice sau psihice ci mai degrabă trebuie găsite alte alternative în pedepsirea
copiilor (implicarea în atribuțiile casnice, cititul suplimentar). De asemenea,
atunci când este necesar, trebuie răsplătite și lăudate anumite realizări
școlare sau extrașcolare;
Încurajarea anumitor activități. Părinții trebuie să-și încurajeze copiii
în desfășurarea anumitor activități precum, sportul, activitățile religioase,
cercurile de studiu sau cercurile artistice. Acest lucru crește încrederea în
sine și îi face pe copii să se simtă utili și de asemenea să folosească cât mai
util timpul liber;
Oferirea tuturor informațiilor necesare. Orice părinte trebuie să se
informeze personal asupra riscurilor utilizării substanțelor toxice și nu

97
trebuie să țină cont de eventualele informații eronate oferite de anumite
persoane mai puțin competente.
De asemenea, părinții nu trebuie să compare experiența proprie cu cea
a copilului său, deoarece fiecare individ este unic în felul său. Orice părinte
care suspicionează utilizarea substanțelor toxice în rândul copilului său,
trebuie să apeleze la ajutor specializat, nefiind indicat ca acesta să rezolve
singur problema, deoarece în cazul în care există un abuz de substanțe
toxice, fie el acut sau cronic, este necesar tratamentul specializat
(dezintoxicare și psihoterapie).
Părinții trebuie să cunoască și semnele fizice sau psihice care apar în
abuzul de substanțe toxice, pentru a evita în timp util posibilele complicații
(tulburări de dezvoltare psihosomatică, tulburări psihiatrice, intoxicații acute
cu comă și deces).

Secțiunea a 3-a Consultul de specialitate

În cazul în care se suspicionează consumul sau abuzul de substanțe

toxice în rândul adolescenților, trebuie să se ofere o importanță mare tuturor
semnelor și simptomelor care pot apărea înaintea stabilirii unui consult de
specialitate. Acest lucru va ușura diagnosticul specialiștilor.
Specialiștii care pot diagnostica și trata abuzul și dependența de
substanțe toxice, sunt:
- medicul psihiatru;
- medicul din secțiile de toxicologie clinică/ATI;
- medicul de familie;
- medicul de medicină internă;
- medicul pediatru;
- psihologul;
- asistentul social specializat în abordarea adolescenților care fac abuz
de substanțe toxice.
În cazul în care medicul suspicionează un eventual abuz de substanțe
toxice al adolescentului, anamneza și examenul fizic general au o importanță
mare în stabilirea diagnosticului. Întrebările legate de atitudinea
adolescentului față de alcool sau droguri, comportamentul inadecvat al

98
acestuia sau evidențierea unui istoric pozitiv pentru utilizarea substanțelor
toxice sunt parte esențială a anamnezei și pot evidenția anumite semne
caracteristice abuzului sau dependenței de substanțe toxice.
Adolescentul și familia acestuia au dreptul la intimitate și
confidențialitate privind informațiile oferite medicului.
Testele de toxicologie (analiza sângelui, urinei, părului) nu sunt
folosite în mod curent în stabilirea diagnosticului. Aceste teste nu se pot
efectua fără acordul părinților, deseori sunt realizate la cererea acestora.
Cu toate acestea nu este suficient consimțământul părinților, fiind
necesară de asemenea și suspiciunea medicală sau legală a testării
toxicologice.
Deoarece unele afecțiuni psihiatrice precum tulburarea hiper-kinetică
cu deficit de atenție, depresia, tulburarea distimică, tulbuăarile anxios-
depresive și tulburările de stres posttraumatic sunt frecvente în rândul
adolescenților cu abuz de substanțe toxice (droguri), este necesară și o
evaluare corespunzătoare psihiatrică.
Prezența unor astfel de afecțiuni fac tratamentul mult mai dificil,
deoarece deseori este necesar și un tratament specific pentru sindroamele
psihiatrice asociate.

Secțiunea a 4-a Diagnostic precoce

Medicul de familie poate să întrebe orice copil trecut de vârsta de 9

ani, despre atitudinea acestuia în legătură cu folosirea alcoolului, țigaretelor
sau a altor substanțe toxice. Aceste discuții trebuie continuate pe parcursul
vizitelor regulate la medicul de familie, astfel încât să se poată diagnostica la
timp un eventual abuz.
Profilaxia la vârste cat mai mici este extrem de utilă, deoarece
majoritatea adolescenților încep consumul de substanțe toxice la aceste
vârste. Medicul de familie are obligația să recomande tratamentul de
specialitate și părinților care consumă diferite substanțe toxice.
Cu cât tratamentul este inițiat mai precoce în rândul părinților
consumatori de substanțe toxice, cu atât riscul ca și copiii acestora să devină
dependenți este mai mic.

99
 Secțiunea a 5-a Tratament

Majoritatea adolescenților nu renunță la consumul de substanțe toxice

din proprie inițiativă, fiind astfel necesar tratamentul de specialitate. De
aceea este foarte important ca tratamentul să fie personalizat pentru fiecare
adolescent în parte (în special cel care include consilierea psihologică).
Trebuie să se identifice de asemenea cu precizie și substanța care este
folosită de adolescent, deoarece tratamentul de dezintoxicare diferă de la un
drog la altul.
5.1. Tratamentul adecvat în funcție de nivelul de folosire al
toxicului
În cazul în care adolescentul doar a experimentat consumul de alcool,
țigarete, substanțe toxice inhalatorii sau diferite droguri, deseori este
suficientă o educație corespunzătoare pentru a evita consumul viitor de
substanțe toxice.
Este, de asemenea, important ca adolescentul să fie informat asupra
efectelor nocive pe care substanțele toxice le au asupra sănătății proprii, cât
și asupra implicațiilor legale și sociale legate de abuzul de substanțe toxice.
Există diferite centre specializate care vin în ajutorul adolescenților cu
astfel de probleme și care oferă de asemenea și sprijinul necesar familiilor
acestora.
La un astfel de nivel, la care doar s-a experimentat o substanță toxică
este utilă implicarea adolescentului în diferite activități școlare sau
extrașcolare (diferite hobby-uri, cercuri artistice, sporturi), care împreună cu
sprijinul familial adecvat (petrecerea timpului liber împreună cu familia,
implicarea în responsabilitățile casnice etc) ajută adolescentul să treacă mai
ușor peste acest impas și îl ajută să-și dezvolte anumite aptitudini care îl vor
feri pe viitor de anumite tentații nedorite.
În cazul în care există un consum regulat de toxice la un adolescent,
este necesar tratamentul medical specializat. Acest stadiu este caracteristic
adolescenților cu diferite probleme de ordin emoțional astfel că în aceste
situații trebuie căutată cauza pentru a trata corect abuzul.
Este recomandată înscrierea într-un program al unui centru specializat
în tratamentul adolescenților cu astfel de probleme. Se recomandă asocierea

100
psihoterapiei (individuală și de grup), precum și găsirea unor activități care
să întărească respectul de sine și care să-i ocupe acestuia timpul liber.
În cazul în care este identificat un abuz sau o dependență de substanțe
toxice, este necesar un tratament îndelungat, împărțit pe mai multe etape și
care necesită o perioadă de recuperare mai îndelungată. În acest caz, trebuie
să se acorde o atenție specială simptomelor de sevraj (care apar în momentul
opririi consumului de substanțe toxice).
De exemplu, în cazul unui adolescent care este dependent de heroină
sau o altă substanță pe bază de opiacee, este necesară administrarea
metadonei pe tot parcursul dezintoxicării (substanță înrudită, dar care nu
creează dependență la fel de puternică precum heroina). Metadona ajută la
controlul simptomelor de sevraj cauzate de abuzul de opiacee.
Tratamentul medicamentos trebuie obligatoriu asociat cu psihoterapia,
care ajută adolescentul să-și controleze pornirile violente, diminuează
simptomele depresiei și eliberează sentimentele de frustrare.
În final, nu trebuie să se uite că sprijinul familiei este extrem de
important pe toată perioada recuperării.
5.2. Reabilitarea adolescenților cu abuz și dependență de
substanțe toxice
Există mai multe tipuri de programe adresate adolescenților care au
probleme legate de abuzul și dependența de substanțe toxice.
5.3. Programe care necesită internarea pacientului
Acest tip de program este extrem de bine structurat și foarte bine
supravegheat. Există diferite centre specializate dar și anumite spitale care
oferă posibilitatea înscrierii într-un astfel de program.
Adolescentul este internat într-un astfel de centru pentru o perioadă de
aproximativ 4 săptămâni. Un astfel de program are și un tratament
suplimentar de recuperare și încurajare, util în convalescența adolescentului.
Denumirile generice ale programelor de acest tip sunt bazate pe
principiile terapiei de grup (Alcoolicii Anonimi sau Narcomanii Anonimi).
Un alt tip de terapie care necesită internarea pacientului într-un spital,
sunt programele de terapie comunitară. Acesta poate dura aproximativ 2 ani
iar majoritatea adolescenților tratați în această modalitate, aleg să lucreze la
rândul lor într-un astfel de program.

101
 5.4. Programe care nu necesită internarea pacientului
Aceste programe variază destul de mult și implică psihoterapie
asociată cu terapie familială.
- programul pentru tratamentul zilnic, necesită petrecerea a cel puțin 8
ore pe zi, în centrul de recuperare, ca apoi pacientul să-și petreacă noaptea
acasă. Aceste programe au de obicei aceleași componente ca și programele
care necesită internarea pe o perioadă mai lungă (terapie individuală și
terapie familială, terapie de grup). Avantajul acestui tip de program, sunt
costurile mai mici.
- programele de ,,reabilitare în 12 pași" sunt recomandate în cazul
pacienților care nu necesită internare și tratament intensiv. Acest tip de
program are o durată variabilă și necesită urmarea atentă a mai multor etape,
pe parcursul a mai multor săptămâni;
- programele de reabilitare ambientală sunt de asemenea utile în
tratamentul și recuperarea adolescenților cu dependență și abuz de substanțe
toxice. Acestea constă în organizarea unor tabere cu diferite locații
geografice, unde adolescenții pot avea parte de un tratament asemănător
oricărui centru de reabilitare specializat.
O astfel de experiență îl ajută pe adolescent să-și controleze furia și să-
și îmbunătățească relațiile cu prietenii și familia.
Ca majoritatea programelor de reabilitare, acest program are o
componentă de tratament și reabilitare psihică (terapie individuală și de
grup)
Alegerea programului de reabilitare, se face pentru fiecare adolescent
în parte și trebuie să țină cont de caracteristicile comportamentale, de tipul
abuzului și de problemele personale sau familiale.
De asemenea, tratamentul trebuie să-i ofere adolescentului șansa de a-
și continua educația și de a avea o viață cât se poate de normală. Majoritatea
adolescenților doresc să-și continue studiile odată cu terminarea
tratamentului. În cazul în care tratamentul are o durată mai lungă, nu este
recomandată întreruperea studiilor în perioada de reabilitare (după
dezintoxicare și psihoterapie).

102
 Continuarea studiilor crește încrederea în sine și oferă șansa unei
realizări academice în viitor. Activitățile școlare trebuie combinate cu cele
extrașcolare și de asemenea cu psihoterapia de întreținere.
Abuzul și dependența de substanțe toxice este o problemă care nu
afectează doar adolescentul ci și familia acestuia. Deseori poate fi utilă
terapia familială, astfel că părinții aleg să participe la anumite programe
special concepute în acest scop.
Acest tip de terapie de grup este utilă, deoarece îi ajută pe părinți să
înțeleagă mai bine implicațiile consumului și abuzului de substanțe toxice și
nu în ultimul rând, îi poate ajuta pe aceștia să stabilească o relație apropiată
cu adolescentul.
5.5. Recăderile asociate consumului și abuzului de substanțe toxice
Renunțarea la consumul de alcool, țigări sau alte droguri, este doar
primul pas în reabilitarea completă a adolescentului. Deseori există și o
dependență psihică pentru substanța respectivă (legată de anumite probleme
emoționale), de aceea este destul de dificil să se facă profilaxia unor
eventuale recăderi.
Recăderile sunt destul de frecvent întâlnite în rândul adolescenților cu
abuz de substanțe toxice și nu trebuie considerate ca un eșec al tratamentului.
Majoritatea acestor recăderi apar în primele 3 luni după tratament și necesită
reluarea acestuia. În acest caz, perioada de recuperare poate dura mai mult.
Există mai multe modalități care îl pot ajuta pe adolescent să rămână
abstinent și să evite eventualele recăderi:
- programul de recuperare prelungit, îl ajută pe adolescent să-și
dezvolte anumite abilități care îl vor ajuta să treacă peste situațiile de criză și
îl vor feri de eventualele recăderi;
- tratamentul este complet dacă adolescentul nu a mai consumat
substanțe toxice pentru o perioadă mai lungă de 1 an (chiar 2 ani), acest
interval necesitând o atenție specială din partea specialistului și a familiei,
dat fiind faptul că adolescentul are o vulnerabilitate crescută și riscul
recurențelor este mare;
- găsirea unor activități extrașcolare sau a unui hobby, pentru a ocupa
cât mai util timpul liber al adolescentului;

103
 - tratamentul psihiatric adecvat. Adolescenții care au o problemă
legată de abuzul de substanțe toxice, asociază deseori și anumite afecțiuni
psihiatrice precum depresia, tulburarea dhiperkinetică cu deficit de atenție,
tulburarea de stres post-traumatic sau tulburarea anxios-depresivă.
Toate aceste afecțiuni necesită tratament de specialitate (atât
medicamentos cât și psihiatric). Tratarea corectă a tulburărilor de acest fel,
scade riscul recidivelor de consum și abuz de substanțe toxice.
5.6. Atitudinea față de adolescenții cu abuz și dependență de
substanțe toxice
În cele mai multe cazuri, familia are o influență destul de mare asupra
copiilor și asupra deciziilor pe care aceștia le iau, de aceea este recomandat
ca informarea și discuțiile legate de consumul de substanțe toxice să facă
parte din educația copilului.
5.7. Educarea corectă a copilului
Sunt recomandate următoarele:
- evaluarea factorilor de risc. Părinții trebuie să discute cu copiii
despre eventualele riscuri care pot duce la dependența de substanțe toxice
(adicție). Trebuie să se discute și despre istoricul familial pozitiv pentru un
eventual abuz și despre consecințele acestuia;
- analiza consecințelor personale. Orice părinte trebuie să-i explice
copilului că anumite decizii pot să le afecteze negativ întreaga viață. De
exemplu, sexul neprotejat, care poate duce la o sarcină nedorită sau la
contactarea unei boli cu transmitere sexuală. Tot așa, consumul ocazional de
substanțe toxice, poate duce la abuz și dependență, care au un impact negativ
asupra vieții în general;
- explicarea consecințelor legale este, de asemenea importantă,
deoarece incidentele care apar secundar acestui comportament pot avea de
asemenea un impact negativ asupra vieții;
- educația legată de comportamentul în societate. Părinții trebuie să-și
educe copiii în așa fel încât aceștia să știe să se comporte cu ocazia anumitor
evenimente sociale sau familiale. Adolescenților trebuie să li se explice că un
consum de substanțe toxice (tutun, alcool sau droguri) nu crește
popularitatea și nu rezolvă anumite probleme legate de școală, familie sau
anturaj.

104
 Este foarte important ca adolescenții să știe să se ferească și de
ocaziile care implică un eventual consum accidental de droguri (drogurile
dizolvate în băuturi, destul de frecvent întâlnite în barurile de noapte).
5.8. Evaluarea corectă și rapidă a situației în cazul abuzului de
substanțe toxice
Orice consum de alcool, tutun sau droguri în copilărie sau adolescență
trebuie considerat ca o adevărată problemă și trebuie luate anumite măsuri
înaintea apariției unui eventual abuz sau dependențe care sunt mult mai greu
de tratat. Dacă se suspicionează un eventual consum de substanțe toxice nu
trebuie să se amâne prea mult consultul de specialitate.
NOTA: există anumite teste toxicologice care se pot realiza chiar și
ambulator (acasă), dar și în clinicile specializate și care pot identifica un
eventual consum de substanțe toxice (droguri).
Aceste teste se realizează prin analizarea urinei și pot identifica
droguri precum amfetamina, meta-amfetamina, opiaceele, marijuana și
cocaina (un test pozitiv poate însemna prezența oricărei dintre aceste
substanțe).
Aceste teste sunt rar folosite pentru depistarea unui eventual abuz și
necesită confirmarea unui laborator specializat de toxicologie care poate
identifica fiecare substanță în parte. Testele de acest tip sunt utile pe
perioada tratamentului și recuperării pacientului si sunt realizate sub strictă
supraveghere medicală.
În cazul în care este necesar tratamentul de specialitate sunt
recomandate următoarele:
- instituirea cât mai rapid posibil a tratamentului specializat. Părinții
trebuie să discute cu specialistul toate opțiunile terapeutice și să decidă
împreună cu acesta metoda cea mai bună pentru fiecare caz în parte;
- implicarea părinților în tratamentul și recuperarea adolescentului.
Părinții trebuie să ofere copiilor sprijinul psihic necesar pe toată perioada
recuperării și nu trebuie să recurgă la diferite pedepse care pot afecta negativ
evoluția acestora;
- terapia familială este de asemenea recomandată, deoarece în cazul
unui eventual abuz sunt afectați toți membrii familiei. Este util ca membrii

105
familiei să cunoască implicațiile consumului de droguri, să învețe să-și ajute
copilul și să-l ferească pe acesta de eventualele recidive;
- stabilirea planurilor de viitor este importantă odată cu terminarea
tratamentului și constă în reevaluarea anumitor aptitudini, care pot fi utile și
pot ajuta adolescentul să-și continue studiile și să-și facă un scop în viață;
- profilaxia recidivelor. Majoritatea adolescenților au cel puțin o
recădere după terminarea tratamentului inițial. Recăderile sunt frecvente
deoarece dependența și abuzul de substanțe toxice sunt considerate afecțiuni
cronice. Nu trebuie să se uite că recăderile nu sunt considerate un eșec al
tratamentului inițial, de aceea sprijinul familiei și prietenilor pe toată această
perioadă este extrem de important.

Secțiunea a 6-a Tratament şi recuperare

Studiile şi cercetarile tulburărilor legate de consumul de substanţe a

dus la dezvoltarea unor intervenţii bazate pe dovezi care ajută pacienţii să
renunţe la droguri şi să işi recapete viaţa productivă. Dependenţa nu se poate
vindeca întotdeauna, dar ca şi alte boli cronice, poate fi gestionată cu succes.
Tratamentul permite adesea recâştigarea controlului asupra propriei vieţi.
Prevenţia consumului de droguri este cea mai bună terapie, iar
adolescenţa este un moment critic pentru a preveni dependenţa şi riscurile pe
care aceasta le implică. În această perioadă copiii se confruntă cu situaţii noi
şi provocatoare şi sunt adesea expuşi unor substanţe dăunătoare cum ar fi
ţigările şi alcoolul.
În liceu, disponibilitatea de droguri este mai mare şi comportamentele
considerate normale dezvoltării lor (dorinţa de a încerca lucruri noi şi de
asumare a riscurilor) cresc tendinţele adolescentului de experimentare a
drogurilor. Aceştia experimentează fie la îndemnul prietenilor, fie cred că
medicamentele (exemplu: steroizii) le îmbunătăţesc aspectul sau
performanţele atletice, precum şi consumul de alcool sau MDMA (Ecstasy)
care le îndepărtează anxietatea.
Utilizarea acestor substanţe în adolescenţă duce la perturbarea funcţiei
cerebrale, determinând lipsa de motivaţie, tulburări de memorie, învăţare,
control, gândire şi comportament.
Scopul tratamentului este stoparea consumului de stupefiante şi
oportunitatea unei vieţi active în familie, la locul de muncă, precum şi în
societate. Rezultatele tratamentului depind de mai mulţi factori: amploarea şi
natura problemelor personale, tratamentul recomandat, disponibilitatea
106
serviciilor suplimentare şi tipul de interacţiune dintre cel reabilitat şi
furnizorii săi de tratament. Familia şi prietenii joacă un rol important în
motivaţia persoanelor cu probleme în vederea reabilitării prin identificarea
unor programe potrivite.

Secțiunea a 7-a Programe de prevenţie bazate pe cercetare

Aceste programe acţionează prin stimularea factorilor de protecţie şi

eliminarea sau reducerea factorilor de risc pentru consumul de droguri. Sunt
concepute pentru diferite vârste şi sunt proiectate fie individual, fie pentru
grupuri de persoane, precum şcoală sau casă. Există 3 tipuri de programe:
Universale: abordează factori de risc şi de protecţie ai copiilor la
şcoală sau în comunitate.
Selective: vizează grupurile ţintă ale copiilor şi adolescenţilor care au
factori de risc pentru consum de droguri.
Indicate: destinate tinerilor care au început să consume droguri.
Dacă programele de prevenire a utilizării substanțelor bazate pe
cercetare sunt implementate corect de către școli și comunități, consumul de
alcool, tutun şi droguri ilegale este redus. Astfel de programe ajută
profesorii, părinții și profesioniștii în domeniul sănătății să cunoască riscurile
de utilizare a substanțelor. În timp ce diferiţi factori sociali şi culturali
afectează tendințele consumului de droguri, adolescenţii percep consumul de
droguri ca fiind dăunător, reducându-le nivelul de utilizare, deci rezultatele
sunt benefice.

Secțiunea a 8-a Tratamentul la dependența de canabis la

adolescenți
8.1. Introducere
Marijuana sau canabisul se numesc amestecurile, alcătuite din semințe
uscate și frunze de cânepă. În timpul fumatului produce un efect relaxant,
ameliorează stresul, aduce satisfacție. În ultimul timp, din ce în ce mai des
toți vorbesc despre inofensivitatea acestei substanțe, deoarece este
considerată cea mai ușoară substanță narcotică. Și acest lucru îi face pe
adolescenți să începe să fumeze canabis fără să vadă nimic periculos sau
interzis în acest lucru. Există tineri care nu consumă alcool și conduc un stil
de viață sănătos, însă fumează marijuana.

107
 Unele state americane au legalizat această substanță narcotică, care
este, de asemenea, un argument în apărarea canabisului. Cu toate acestea,
oamenii de știință și psihiatrii au demonstrat că chiar și prima țigară fumată
poate fi un pas spre dependența de droguri. În plus, majoritatea amatorilor de
marijuana nu mai o atitudine negativă față de substanțele narcotice și decid
să încerce droguri mai grele.
Marijuana este mai ieftină decât alte substanțe narcotice și poate fi
cumpărată în orice colț al țării. Accesibilitatea deschide adolescenților o
modalitate ușoară de a se distra. Din păcate, marijuana se vinde chiar și în
școli - întotdeauna se găsește o persoană care are acces la droguri.
8.2. Dependența de canabinoide - cum se manifestă la un
adolescent
Având în vedere numărul mare de cazuri de dependență de
canabinoide la adolescenți, părinții își fac griji pentru copiii lor. Trebuie
neapărat să știți cum puteți determina apariția problemei. Iată câteva fapte,
care vă vor ajuta să depistați dependența:
Evaluarea dispoziţiei adolescentului. Starea de sănătate precară, apatia,
schimbările frecvente de dispoziție, frica sau stările de panică sunt semne de
consum a canabisului. Canabisul este o substanță psihoactivă, care afectează
sistemul nervos central, schimbă pe o perioadă de timp gândirea persoanei;
Utilizarea picăturilor de ochi. Cu ajutorul lor, adolescenții reduc
iritarea mucoasei oculare cauzată de fumat;
Nu ar trebui să atrageți la pupilele dilatate a adolescentului - acesta nu
este un semn al consumului de canabis, spre deosebire de înroșirea albului
ochiului;
Tulburările cognitive se manifestă prin reacție întârziată, deteriorare a
memoriei, dificultăți în luarea deciziilor. Adolescentul îi este dificil să
mențină conversația, poate râde fără motiv, să reacționeze ciudat la
fenomene și evenimente;
În caz de psihic slab, marijuana poate provoca paranoia și teama
nesfârșită, pentru care nu există nici un motiv;
Acordați atenție apetitului adolescentului. Când fumează marijuana,
adolescenții mănâncă mult mai mult și nu se pot sătura. După o jumătate de
oră după o masă completă, copilul vrea din nou să mănânce ceva;

108
 Setea constantă, împreună cu simptomele de mai sus, poate deveni, de
asemenea, un indicator al consumului de marijuana.
Tratamentul dependenței de droguri în clinica „Bric” va salva pentru
totdeauna adolescentul de obiceiul dăunător. Tratamentul trebuie început cât
mai curând posibil, deoarece este mai ușor de acționat asupra psihicului.
8.3. Când se începe tratamentul dependenței de droguri - efectele
provocate de canabis
Specialiștii recomandă să începeți tratamentul cât mai curând posibil,
deoarece fiecare doză de drog distruge celulele organismului și provoacă
dereglări a stării mentale. Dacă problema nu este rezolvată la timp, aceasta
poate duce la consecințe ireversibile. Acestea pot fi pe termen scurt și pe
termen lung, în funcție de durata, frecvența consumului, particularitățile
psihicului și organismului uman.
Consecințe pe termen scurt:
Percepția distorsionată a realității;
Palpitații ale inimii;
Stări de panică și atacuri;
Încetinirea reacției.
Dacă examinăm consecințele pe termen lung, ele sunt mult mai
periculoase pentru organismul uman și pot afecta viața ulterioară a
adolescentului:
Slăbirea imunității;
Schimbări a personalității;
Apariția durerilor și curbaturilor în organism;
Probleme cu creșterea;
Lipsa motivației;
Apariția problemelor la școală, muncă;
Patologii ireversibile în țesuturile creierului;
Atracție sexuală scăzută;
Încercând drogul pentru prima dată, adolescentul nu se gândește la
consecințe. Marijuana disponibilă, care poate îndulci distracția, atrage atenția
tinerilor. Mai ales că pentru un adolescent este important să aibă o imagine
de om adult, care cunoaște multe între colegi. Consecințele apar puțin mai
târziu, și apoi apare necesitatea de tratament.

109
 8.4. Tratamentul persoanei dependente canabis
Înainte de a începe o conversație pe tema dependenței, trebuie să vă
asigurați că copilul fumează într-adevăr canabis. În caz contrar, o astfel de
acuzație ar putea fi un impuls pentru consumul real de droguri. În plus, este
important de evaluat frecvența consumului - copilul a fumat o dată cu
prietenii sau acest lucru a devenit ocupația sa zilnică, sistematică. În orice
caz, trebuie luate măsuri:
Găsiți o distracție alternativă pentru adolescent, care va fi o modalitate
pentru el pentru trecerea la viața matură. Aceasta poate fi o muncă
interesantă, cursuri sportive, participarea la competiții;
Minimizați timpul liber. Anume faptul că copilul nu are cu ce se
ocupa, acesta merge la plimbare și încearcă să fumeze canabis. Asta nu
înseamnă că trebuie să fie încărcat cu treburile casnice. Excursii la țară la
weekend, călătorii, vizite în locuri interesante și concerte - acest lucru va
atrage copilul;
Evitați încercarea de a cumpăra copilul, promițând să-i cumpărați o
bicicletă nouă sau orice altceva dacă se lasă de consumul de droguri.

110
 CAPITOLUL XI

FACTORI PSIHOLOGICI ȘI SOCIALI IMPLICAȚI ÎN CONSUMUL

DE DROGURI LA ADOLESCENȚI

Secțiunea 1 Introducere

Capitolul de faţă îşi propune să abordeze subiectul consumului de

droguri şi mediul favorizant acestui fenomen, deoarece tendinţele în ceea ce
priveşte consumul de droguri la nivel mondial, în special în rândul tinerilor,
încep să fie convergente în ultimele decenii, efectele sale resimţindu-se atât
pe plan individual, dar mai ales pe plan social. Astfel, România se înscrie şi
ea în tendinţa de creştere a numărului de dependenţi şi, poate şi mai
alarmant, de scădere a vârstei la care debutează consumul de droguri.
Adolescenţii, tinerii formează o populaţie vulnerabilă la consumul de
droguri, aceştia fiind mai receptivi la experienţe noi şi extreme. Această
vulnerabilitate a adolescenţilor la consumul de droguri este direct legată de
faptul că drogurile au devenit accesibile, consumul fiind asociat deseori cu
presiunea exercitată de grupul de prieteni.
Indiferent de natura lor, fie că sunt de origine vegetală, animală sau
minerală, aceste substanţe care aparent aduc fericire sau care „fabrică
visuri”, fac anual mai multe victime decât armele de distrugere în masă.
În ceea ce priveşte vârsta consumatorilor din România, media debutului
consumului de droguri a scăzut drastic, ajungându-se la cazuri de copii
consumatori de numai 10-12 ani.
Un studiu realizat de Agenţia Naţională Antidrog (ANA) şi Centrul
European de Monitorizare a Drogurilor şi a Dependenţei de Droguri
(EMCDDA) arată că România s-a transformat dintr-o ţară de tranzit în una
de consum de substanţe halucinogene.
O analiză comparativă 2004-2007-2010 realizată de ANA indică faptul
că prevalenţa consumului de droguri de-a lungul vieţii continuă să fie
concentrată pe droguri recreaţionale (canabis, ecstasy) care sunt consumate
cu predilecţie de persoane cu vârsta cuprinsă între 15 şi 34 ani (raport).

111
 Raportul din 2012 realizat de aceeaşi agenţie indică faptul că
prevalenţa consumului oricărui tip de drog ilicit cel puţin o dată în viaţă în
rândul adolescenţilor de 16 ani din România ă fost de 15,6%.
Consumatorul de droguri este, în mod cert, o victimă. El întâmpină
reale dificultăţi în relaţia cu familia, cu societatea şi îşi pune în pericol
propria viaţă.
Prin natura lor, adolescenţii sunt dificili datorită schimbărilor care au
loc în ceea ce îi priveşte. Adolescenţa este un stadiu de viaţă intermediar
între copilărie şi maturitate. Ea a mai fost numită şi „etapă a evoluţiei
umane” (Dincă, 2004). Limitele cronologice ale adolescenţei sunt
discutabile, în sensul că o parte a autorilor consideră adolescenţa ca
încadrându-se între 12 şi 18 ani, chiar 20 de ani, iar alţii, între 14 ani şi 18-20
de ani, drept pentru care ea a fost împărţită în trei stadii:
Stadiul 1 - perioada timpurie: între 10-11/13-14 ani, perioadă a
transformărilor profunde fizice şi fiziologice, a unor conturări complicate a
intereselor, aptitudinilor şi concepţiei morale a copilului; această perioadă se
numeşte preadolescenţă sau pubertate;
Stadiul 2 - a doua perioadă: 13-14/17-18, 20 ani este cea a
adolescenţei propriu-zise, care se caracterizează printr-o echilibrare
puternică, intimă a concepţiei despre lume şi viaţă, prin clarificarea şi
intensificarea elaborării idealurilor, printr-o intensă dezvoltare a laturii
cognitive, afective şi voliţionale a personalităţii;
Stadiul 3 - a adolescenţei prelungite: de la 18/20 de ani, la 24/25 de
ani.
Acest stadiu este caracterizat de „integrarea psihologică primară la
cerinţele unei profesii, la condiţia de independenţă şi de opţiune maritală”
(Şchiopu, 2008).
Adolescentul este supus unor transformări generate de nevoile şi
trebuinţele pe care le resimte - atât de nevoile apărute încă la pubertate, cât şi
de noile trebuinţe apărute în adolescenţă. Acesta se confruntă cu o serie de
nevoi noi sau nevoile descrise în perioadele anterioare cunosc o prefacere
semnificativă (Dincă, 2004): nevoia de a şti, de a fi afectuos, de apartenenţă
la un grup, de independenţă, nevoia de a-şi găsi modele.

112
 Activitatea intelectuală este percepută de adolescent ca având o
importanţă deosebită pentru maturitate. „În ansamblul său, gândirea
adolescentului este logică şi profundă, organizată, sistematică, riguroasă şi
reflexivă, deschisă la nou” (Creţu, 2003).
„La unii adolescenţi se dezvoltă o vorbire literară elevată şi expresivă.
În orice caz adolescenţii îşi adaptează vorbirea după gradul de cultură al
interlocutorului. Jargoanele şcolare sunt folosite mai puţin” (Şchiopu &
Verza, 1989).
„Adolescenţa este un stadiu disponibil de dezvoltare cognitivă, care
ajunge să se exprime la parametri maximi numai în condiţii de stimulare de
către mediu şi educatori şi a existenţei motivaţiei propriii şi a implicării
efective în sarcini cognitive.” (Creţu, 2001).
Unii autori susţin că ,,identitatea psihosocială sau conştiinţa de sine
depinde de dezvoltarea unui sine integrat, care poate face faţă
responsabilităţilor externe. Scopul adolescenţei constă, aşadar, în stabilirea
identităţii personale şi în confirmarea acesteia de către ceilalţi”. Printre cele
mai importante caracteristici, în dezvoltarea conştiinţei morale şi a
conştiinţei de sine, se numără identitatea ego-ului şi plasarea subiectului în
realitate (Verza, 1993).
Diferiţi autori caracterizează adolescenţa ca o perioadă critică în
îndelungatul proces de formare a identităţii. Dificultatea pe care o întâmpină
adolescenţii atunci când încearcă să pună bazele identităţii personale este
desemnată prin noţiunea de criză de identitate, finalizarea acesteia
manifestându-se prin atingerea identităţii sau printr-o stare de confuzie a
rolului. Criza de identitate este descrisă ca o căutare de către adolescent a
răspunsului la întrebarea „Cine sunt eu?”. Aceasta este etapa în care
adolescentul se autodefineşte ca elev, fiu sau fiică, prieten sau fiinţă umană,
îşi stabileşte cadrul de aptitudini şi potenţialul de dezvoltare ulterioară.
Structura imaginii de sine este deosebit de complexă, cuprinzând
imaginea de sine propriu-zisă (ce crede adolescentul despre sine), imaginea
de sine ideală (ce doreşte să devină), imaginea de sine atribuită lumii (ce
crede individul că gândesc alţii despre el), imaginea lumii despre el (ceea ce
cred alţii cu adevărat despre el). Criza de originalitate se referă la ansamblul
comportamentelor adolescentului prin care el încearcă să armonizeze

113
aspiraţiile şi atitudinile sale cu condiţiile concrete al mediului social (Ibiş,
2001).
Conflictul între generaţii reprezintă conflictul între generaţia
dominantă şi grupul de adolescenţi elevi de liceu sau studenţi, respectiv noua
generaţie care se formează prin dezvoltare socială şi personală. Acum
adolescentul trece printr-o perioadă de continuă răzvrătire, testând regulile
acestora, interdicţiile, punând la îndoială religia şi valorile familiei. Aceeaşi
provocare va fi manifestată şi la adresa autorităţii prin hainele pe care le
poartă şi prin muzica pe care o ascultă. „Pentru aceasta vestimentaţia
trebuie să fie deosebită, chiar dacă nu este acceptată, muzica să cânte cât
mai mult, camera să fie dezordonată, limbajul să fie încărcat de simbolisme
bulevardiere cu tendinţă de a provoca etc.” (Verza, 1993).
Atitudinea de răzvrătire a adolescentului îl face să se înstrăineze de
familie, ceea ce îi va determina pe părinţi să intre în alertă. Copilul încetează
să mai fie influenţat în mod special de către părinţi, deşi majoritatea copiilor
rămân încă sub tutela lor, dar ei îşi doresc ca părinţii lor să nu mai fie atât de
restrictivi şi de demodaţi. În această perioadă, relaţia cu prietenii, colegii de
şcoală devine tot mai importantă, legăturile dintre acestia transformându-se
în refugiu, care de cele mai multe ori duc la fapte imorale, scăzând în acelaşi
timp interesul pentru şcoală sau alte activităţi de dezvoltare din punct de
vedere al educaţiei.
Majoritatea adolescenţilor acceptă însă că autoritatea în luarea
deciziilor aparţine părinţilor şi profesorilor. O familie echilibrată, cu legături
anterioare normale între membrii ei, traversează cu bine perioada furtunoasă
a adolescenţei.
Statisticile din întreaga lume arată că numărul cel mai mare de
consumatori este reprezentat de tineri (Popescu si colab, 2004). Adolescenţii,
tinerii formează o populaţie vulnerabilă la consumul de droguri, deoarece
aceştia sunt mult mai receptivi la experienţe noi şi extreme. De exemplu, o
statistică referitoare la consumul de stupefiante în Germania şi Franţa, indică
faptul că aproximativ 50% dintre tinerii acestor ţări au fost sau sunt
consumatori de droguri. Se observă că media debutului consumului de
droguri a scăzut dramatic, ajungându-se la cazuri de copii consumatori de

114
numai 10-12 ani, şi în România. Centrele de prevenţie şi control al
consumului de toxice în rândul adolescenţilor oferă următoarele informaţii:
- aproximativ 10% dintre adolescenţi fumează până la 15 ţigarete pe
zi, 20 de zile pe lună (deşi procentul este în continuă creştere). Tutunul are
efecte nocive multiple pe termen lung şi creează de asemenea dependenţă.
Un adolescent care fumează de mai mult de 1 an are o şansă de 80% să
devină dependent.
- aproximativ 75% dintre liceeni au consumat alcool ocazional. Dintre
aceştia, 28% relatează episoade cu consum exagerat de alcool (mai mult de 5
băuturi tari, într-un interval de câteva ore). Una din cauzele principale de
deces în rândul adolescenţilor sunt accidentele auto cauzate de consumul
excesiv de alcool. Consumul de alcool scade inhibiţiile specifice vârstei şi
predispun adolescentul la o viaţă sexuală necorespunzatoare (sex neprotejat),
ceea ce creşte riscul contractării unei boli cu transmitere sexuală (HIV-
SIDA, herpes, chlamidya) sau apariţia unei sarcini nedorite.
- aproximativ 40% dintre adolescenţi au încercat cel puţin o data
marijuana, în timp ce 22% dintre ei folosesc frecvent acest drog. Marijuana
este o opţiune des întâlnită în rândul adolescenţilor şi poate cauza pierderi de
memorie, tulburări cognitive (de învăţare) sau de atenţie.
- aproximativ 9% dintre adolescenţi au încercat cocaina, în timp ce 4%
folosesc acest drog frecvent (cel puţin o dată pe lună).
În ceea priveşte caracteristicile consumatorilor de droguri:
- băieţii consumă mai frecvent droguri decât fetele;
- consumă mai frecvent droguri tinerii cu vârste mai mari şi din clasele
superioare;
- sunt mai predispuşi la consumul de droguri, pe de o parte, tinerii ai
căror părinţi au nivel de instrucţie redus şi statusuri sociale inferioare şi care
nu dispun de resurse şi de competenţe în a-şi îndruma şi consilia copiii şi, pe
de altă parte, tinerii care provin din familii cu studii superioare şi cu statusuri
înalte care le pot oferi resurse pentru achiziţia de droguri şi care nu au timp
să-şi supravegheze propriii copii;
- tinerii cei mai expuşi consumului de droguri sunt cei cu rezultate
slabe la învăţătură şi cei care au repetat anii de şcoală;

115
 - familiile proprii influenţează consumul de droguri prin stilul autoritar
excesiv, prin climatul familial caracterizat de certuri frecvente între părinţi şi
copii, între membrii cuplului conjugal, prin destructurarea familiei prin
divorţ, ca şi prin alcoolismul părinţilor.

Secțiunea a 2-a Trăsături psihologice şi caracteristici generale ale

consumatorului de droguri

Specialiştii consideră că persoanele care devin consumatoare de

droguri, în special tinerii, au un grad de vulnerabilitate a personalităţii,
anterioară începerii consumului.
„Ei par lipsiţi de resursele necesare pentru a face faţă exigenţelor
vieţii cotidiene, sunt instabili în ceea ce priveşte sentimentele, sunt în
dezacord cu societatea şi autorităţile. Mulţi dintre ei acuză stări depresive,
de anxietate, dar nu este sigur dacă acestea sunt cauzele sau consecinţele
dependenţei de drog.” (Răşcanu, 2004)”
Pentru mulţi adolescenţi dorinţa de a fi altfel, teribilismul, dorinţa de
afirmare a propriei identităţi prin opoziţie cu ceilalţi, reprezintă impulsul
primar (DSM-IV, 2003).
Teama de ridicol, grija de a părea încă un copil şi dorinţa de a-i imita
pe cei mari contribuie la coruperea lui precoce. Astfel adolescentul începe să
fumeze, să bea, să practice jocuri de noroc şi caută prilejuri în care să-şi
demonstreze forţa şi curajul. Atracţia pe care o simte la un moment dat
adolescentul pentru grupul de adolescenţi şi uneori şi de adulţi poate fi
explicată şi prin faptul că grupul respectiv îi permite realizarea unor dorinţe
care îi sunt interzise în mod brutal de către părinţi şi participarea la acţiuni
aventuroase şi activităţi mai interesante. Efectele principale ale vieţii de grup
sunt dependenţele pe care le dezvoltă aceasta între membrii grupului
respectiv. Dorinţa de afirmare în faţa grupului, precum şi teama că vor fi
respinşi, că vor fi izolaţi de către grup dacă refuză propunerile aşa-zişilor
„iniţiaţi”, îi fac pe noii membri să nu ia în considerare riscurile la care se
expun.
O altă cauză este presiunea grupului; în funcţie de nivelul stimei lor de
sine, de gradul de profunzime a idealului lor în viaţă, de raporturile cu

116
familia, de rezultatele şcolare, de imaginea pe care o au despre sine şi pe care
vor s-o creeze celorlalţi, adolescenţii au capacităţi diferite de rezistenţă la
presiunea pe care o exercită anturajul lor.
Cu toate acestea, „dependenţa, abuzul, intoxicaţia şi abstinenţa de o
substanţă implică adesea uzul mai multor substanţe, concomitent sau
excesiv” (DSM-IV, 2003). De exemplu, de cele mai multe ori, indivizii
dependenţi de cocaină consumă de asemenea şi alcool, anxiolitice sau
opiacee, pentru a contracara simptomele anxioase persistente provocate de
cocaină. „Un consumator de droguri ajuns la stadiul de toxicomanie îşi
petrece majoritatea timpului căutând şi consumând droguri. Modul său de
viaţă este total dezorganizat. Pentru el, necesităţile vitale de a bea, a mânca,
şi a dormi trec pe planul al doilea. Bioritmul său este inversat, trăieşte
noaptea şi doarme ziua. Apar şi semne care traduc degradarea stării
generale. El nu-şi mai îngrijeşte sănătatea, deoarece nu mai percepe corect
durerea provocată de procesele infecţioase, reumatice, neoplazice etc.”
(Popescu O si colab, 2004).
Doru Buzducea oferă o serie de indicatori asociaţi consumului de
droguri (Buzducea, 2005): iritabilitatea; instabilitatea psihică şi
comportamentală; iritarea ochilor; idei paranoice; agresivitatea nejustificată
şi neadecvată; depresia; apatia; lapsusurile şi dificultăţile de vorbire;
diminuarea randamentului şcolar; scăderea motivaţiei; nervozitatea.
iraţionalitatea; probleme de relaţionare interpersonală.
În cazul în care dependenţa de stupefiante a ajuns deja să fie instalată,
s-ar putea să fie nevoie de mult mai multe eforturi, iar acestea ar trebui să fie
foarte bine dirijate. „Ele nu trebuie să fie concentrate numai asupra
consumului de droguri în sine, ci şi asupra celorlalte probleme şi dificultăţi
cu care tânărul este confruntat” (Popescu O si colab, 2004).
Din momentul instalării dependenţei faţă de drog, subiectul
experimentează alte tipuri de stări: înaintea administrării drogului, individul
simte o dorinţă imperioasă de a-l consuma; după administrarea drogului
urmează o stare de mare satisfacţie, mai degrabă decât starea de euforie
extremă care caracterizează individul ce nu este dependent de drog; pe
măsură ce efectele drogului încep să dispară, toxicomanul trăieşte efectele
neplăcute ale sindromului de abstinenţă, iar dorinţa psihologică şi/sau

117
fiziologică de a-şi administra drogul se face din nou simţită. În acest mod,
motivaţia consumului de drog se schimbă, de la obţinerea unei stări pozitive
de euforie la individul care nu este dependent de drog, la evitarea unei stări
neplăcute, negative (sindromul de abstinenţă) la cel dependent.

118
 CAPITOLUL XII

MĂSURI PRIVIND INFORMAREA ȘI CONȘTIENTIZAREA

ADOLESCENȚILOR DESPRE EFECTELE CONSUMULUI DE
DROGURI

Sub deviza „Adolescenţă fără dependenţă”, se desfășoară dezbateri de

prevenire a consumului de alcool, tutun şi droguri ilegale, adresate elevilor
de gimnaziu şi liceu.
Beneficiarii acestor măsuri sunt elevii cu vârsta între 12-14 ani, din
toate clasele a VII-a şi a VIII-a, cât și adolescenții liceelor din unităţile de
învăţământ.
Tematicile abordate vizează tendinţele fenomenului consumului şi
traficului de droguri în România, principalele categorii de droguri şi efectele
acestora, fenomenul substanţelor noi cu proprietăţi psihoactive, noţiuni
utilizate în domeniul drogurilor şi semnele consumului de droguri, cadrul
legal şi sistemul de coordonare a politicii în domeniul drogurilor, sistemul de
asistenţă destinat persoanelor dependente de droguri, noţiuni şi concepte
teoretice utilizate în prevenirea consumului de droguri.
Obiectivul urmărit este informarea-educarea și conştientizarea copiilor
și adolescenților cu privire la efectele negative ale consumului de alcool şi
tutun în plan personal şi social, precum şi identificarea unor alternative
sănătoase de petrecere a timpului liber.
Obiectivul constă în creşterea nivelului de informare, educare şi
conştientizare a populaţiei şcolare din licee, în vederea neînceperii
consumului de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, prin activităţi
desfăşurate în cadrul temelor dezbătute de specialiști în domeniu, sub forma
unor dicuţii interactive cu elevii, dezbateri pe tema efectelor acestor droguri,
precum şi prin prezentarea unor materiale specifice (suport de curs etc.) pe
marginea temei abordate.
Totodată, în cadrul activităţilor de prevenire, grupul ţintă este informat
despre serviciile oferite, unde pot beneficia de asistenţă gratuită şi
confidenţială pentru probleme legate de dependenţă (alcool, tutun, droguri

119
ilegale), conform standardelor naţionale de asistenţă medicală, psihologică şi
socială a consumatorilor de droguri.
Aceste demersuri informativ-educative au ca scop întărirea factorilor
de protecţie şi diminuarea factorilor de risc în ceea ce priveşte debutul
timpuriu în consumul de droguri. Studiile epidemiologice au oferit informaţii
suficiente pentru a demonstra că intensitatea şi frecvenţa consumului şi
consumului problematic de droguri, precum şi dezvoltarea dependenţei, vor
fi mai mari cu cât vârsta de debut este mai mică.
Obiectivele urmărite sunt centrate pe dezvoltarea de norme sociale
contrare consumului de droguri, corectarea percepţiilor eronate sau mitice,
mituri de multe ori populare în rândul grupului ţintă (ex. percepţia în rândul
adolescenţilor despre caracterul universal şi normativ al consumului de
alcool şi tutun), antrenarea în abilităţi de rezistenţă faţă de presiunile
promovării consumului, utilizând metode interactive agreate de elevi.
Factorii de risc, consideraţi prioritari în cadrul acestor dezbateri -
angajamentul scăzut faţă de şcoală, asocierea cu colegi care consumă
droguri, atitudini favorabile consumului, debutul timpuriu în consumul de
tutun şi alcool - chiar dacă sunt dificil de modificat/controlat pe termen scurt,
pot fi premisa căutării unor factori de protecţie, care întăresc rezistenţa
persoanelor supuse situaţiilor de risc, acţionând ca elemente de protecţie faţă
de potenţialele răspunsuri problematice.

120
 CAPITOLUL XIII

SFATURI CE POT AJUTA ADOLESCENTUL ÎN PREVENIREA

DEPENDENȚEI DE DROGURI

Secțiunea 1 Promovarea comunicării

Este dificil să deținem controlul asupra acestei situații, mai ales că

adolescenții sunt la o vârstă în care încep să iasă singuri cu prietenii lor și
trebuie să acceptăm că nu putem avea control total asupra a tot ceea ce li se
întâmplă. Cu toate acestea, dacă se iau o serie de atitudini, vor ajuta în
prevenirea dependenței de droguri la adolescenți.
Este esențial să încurajăm tinerii că pot avea suficientă încredere în
părinți, pentru a-și exprima dorințele, sentimentele, problemele, îndoielile
etc., ținând cont de faptul că este normal să nu dorească să le spună acestora
în detaliu fiecare situație prin care trec, totuși, când vine vorba de probleme
importante în care pot fi afectați, trebuie să simtă acea încredere pentru a se
deschide și a-și clarifica îndoielile.
Pentru aceasta este esențial ca părinții să știe că nu ar trebui să încerce
să-i forțeze să vorbească, ca și cum ar fi ceva de reglementare, deoarece va
provoca efectul opus asupra lor. Este mai bine să știe să aștepte fără să ceară
prea mult și nici nu trebuie să judece ce cred ei. Chiar dacă părinții gândesc
altfel, este bine ca întotdeauna să încerce să se pună în locul adolescentului și
să-l ajute să găsească soluții sau alternative sănătoase la ceea ce li se
întâmplă.
Un alt aspect important este menținerea zilnică a căii de comunicare
cu adolescentul, discutând atât despre subiecte cotidiene, cât și întrebând
cum merg lucrurile în școală în general etc.

Secțiunea a 2-a Îmbunătățirea stimei de sine

Ar trebui favorizat că adolescentul își mărește încrederea în sine și

stima de sine, Cum se poate realiza? Există mai multe modalități de a face
acest lucru, unele dintre ele pot fi următoarele: lăudați-le realizările, criticați-

121
le într-un mod constructiv, faceți-i să învețe să perceapă latura pozitivă a
eșecului prin evidențierea învățăturii pe care le lasă și motivați-i să facă mai
bine, dați-le cuvinte de încurajare și încurajare atunci când au nevoie,
încurajați-i să facă activități care le plac, printre altele. În acest alt articol vă
spunem cum să ajutați un adolescent cu o stimă de sine scăzută.

Secțiunea a 3-a Stabilirea de reguli și limite și limite clare

Este necesar stabiliți reguli și limite clare acasă și la școală care nu ar

trebui să fie niciodată omis. Acest lucru îi ajută pe adolescenți să își asume
mai multă responsabilitate pentru acțiunile lor și să realizeze că fiecare
acțiune are consecințe negative și pozitive. În acest fel, îi încurajează, de
asemenea, să aibă responsabilitatea de a face un rahat despre ei înșiși și
bunăstarea lor și să devină mai conștienți de consecințele pe care le poate
aduce consumul de droguri.

Secțiunea a 4-a Existența informațiilor despre droguri

Acesta este un subiect care, în afară de a fi jucat la școală, trebuie

făcut și acasă de atunci lipsa de informații poate deveni un factor de
risc pentru a promova dependența. Pentru a face acest lucru, trebuie să găsiți
cele mai favorabile momente în care li se explică tot ce ține de subiect,
precum și consecințele pe care le poate aduce consumul de droguri. Poate fi
folosit, de exemplu, atunci când subiectul dependențelor apare pe un
program de televiziune, când vizionați un serial cu tema respectivă, o știre
etc.

Secțiunea a 5-a Intensificarea activităților de familie

Intensificarea activităților în familie sunt extrem de importante,

deoarece ajută la întărirea legăturilor între toți membrii, astfel încât să
favorizeze un mediu familial mult mai calm și mai sigur. Trebuie să se țină
seama de faptul că, în adolescență, majoritatea tinerilor preferă să desfășoare
activități cu prietenii decât cu familia, cu toate acestea, se poate realiza prin

122
alegerea unor activități care le sunt plăcute și îi obișnuiască să participe cu
drag la ele.
Adolescența este cu precădere momentul în care are loc începerea
consumului de droguri. Adolescența este o perioadă de descoperiri, de
explorare, o epocă în care copilăria rămâne în urmă și se deschide un orizont
de posibilități aparent nelimitate. Aici se înscrie și experimentarea
drogurilor, într-o perioadă confuză, de schimbări și de căutare a propriei
identități. Cea mai mare parte e experiențelor de consum de droguri din
timpul acestei etape vor fi trecătoare. În anumite cazuri aceste experiențe
inițiale vor genera o desfășurare incertă a procesului, adăugându-se mereu
alte tipuri de substanțe până când consumul de droguri va deveni un element
stabil în viața subiectului.
Stimularea factorilor de protecție și reducerea factorilor de risc
constituie obiectivul preventiv pe care orice tânăr care își dorește o viață
sănătoasă ar trebuie să îl urmărească, împreună cu părinții, profesorii și în
general adulții care constituie un model pentru tineri.
În legătură cu viața familială, o asociere echilibrată a afecțiunii cu
disciplina este indicată ca fiind tiparul educativ cu capacitate preventivă.
Adolescentul, ca orice persoană pe parcursul vieții, are nevoie să simtă
afecțiune deși socializarea pozitivă necesită în egală măsură stabilirea unor
limite. Limitele reprezintă un cadru de referință pentru adolescentul care
învață astfel să își însușească valorile și normele după care se desfășoară
viața socială la care aderă. În acest climat de respect și exigență comunicarea
dintre părinți și copii își va defini proprii timpi și stilul particular; o
comunicare stabilă deși supusă unor infinite și istovitoare întreruperi în
cadrul căreia se poate vorbi și despre droguri, o comunicare liniștită,
reflexivă care să permită evitarea neînțelegerilor și a interpretărilor exagerate
ale realității.

Secțiunea a 6-a Sfaturi pentru părinți

Părinţii supuşi, inevitabil, dificultăţilor de adaptare inter-generaţională

determinată de „criza adolescenţei” sunt confruntaţi cu un nou pericol, cel al
dependenţilor de alcool şi alte droguri. Lipsa materialelor informative nu le

123
permite identificarea unui comportament modificat. În cazul confruntării cu
un consum declarat de droguri, atitudinea părinţilor este neadecvată datorită
aceloraşi lipsuri de informare. Unii părinţi reacţionează într-un mod nefiresc
înrăutăţind şi mai mult situaţia. În loc să fie mai mult decât oricând alături de
copilul lor pentru a-l ajuta să iasă din situaţie, părintele îl respinge,
adâncindu-l şi mai tare în problema lui.
Pentru că părinţii sunt cei care îşi cunosc cel mai bine copii, sunt cei
mai în măsură să le sugereze alternative în locul consumului de substanţe.
De exemplu, să-i îndrume spre activităţi sportive, recreative, culturale, adică
să le dezvolte un sens pozitiv al independenţei.
De asemenea, să vorbească cu propriul copil ca de la egal la egal, să-i
afle nevoile, dorinţele, neliniştile pe care le are şi să-l înveţe cum să treacă
peste ele.
Un alt rol pe care ar trebui să-l îndeplinească părinţii ar fi controlul
financiar, inclusiv restricţii privitoare la banii de buzunar ai copilului.
Este dificil să deținem controlul asupra acestei situații, mai ales că
adolescenții sunt la o vârstă în care încep să iasă singuri cu prietenii lor și
trebuie să acceptăm că nu putem avea control total asupra a tot ceea ce li se
întâmplă. Cu toate acestea, o serie de atitudini și măsuri vor fi favorabile
pentru prevenirea dependenței de droguri la adolescenți.
Este esențial să încurajăm tinerii că pot avea suficientă încredere în
părinți, să-și exprime dorințele, sentimentele, problemele, îndoielile etc.,
ținând cont de faptul că este normal să nu dorească să le spună în detaliu
fiecare situație prin care trec, totuși, când vine vorba de probleme importante
în care pot fi afectați, trebuie să simtă acea încredere pentru a se deschide și
a-și clarifica îndoielile.
Pentru aceasta este esențial ca părinții să știe că nu ar trebui să încerce
să-i forțeze să vorbească, ca și cum ar fi ceva de reglementat, deoarece vor
provoca efectul opus asupra lor. Este mai bine ca părinții să știe să aștepte
fără să ceară prea mult și nici nu trebuie să-i judeci ce cred ei, chiar dacă
părintele gândește altfel, este întotdeauna bine să încerce să se pună în locul
adolescentului și să-l ajute să găsească soluții sau alternative sănătoase la
ceea ce li se întâmplă. .

124
 Un alt aspect important este menținerea calea de comunicare
deschisă întotdeauna despre subiecte de zi cu zi, de exemplu vorbind despre
un subiect curent, întrebând cum a mers în școală în general etc.
Ar trebui favorizat ca adolescentul să își mărească încrederea în sine și
stima de sine. Există mai multe modalități de a face acest lucru, unele dintre
ele pot fi următoarele: lăudați-le realizările, criticați-le într-un mod
constructiv, faceți-i să învețe să perceapă latura pozitivă a eșecului prin
evidențierea învățăturii pe care le lasă și motivați-i să facă mai bine, dați-le
cuvinte de încurajare și încurajare atunci când au nevoie, încurajați-i să facă
activități care le plac.
Este necesar să stabiliți reguli și limite clare acasă și la școală care nu
ar trebui să fie niciodată omise. Acest lucru îi ajută pe adolescenți să își
asume mai multă responsabilitate pentru acțiunile lor și să realizeze că
fiecare acțiune are consecințe negative și pozitive. În acest fel, îi încurajează,
de asemenea, să aibă responsabilitatea de a face deosebirea între bunăstarea
lor și consecințele pe care le poate aduce consumul de droguri.
Acesta este un subiect care, în afară de a fi făcut la școală, trebuie
făcut și acasă. Lipsa de informații poate deveni un factor de risc pentru a
promova dependența. Pentru a face acest lucru, trebuie să găsiți cele mai
favorabile momente în care li se explică tot ce ține de subiect, precum și
consecințele pe care le poate aduce consumul de droguri. Poate fi folosit, de
exemplu, atunci când subiectul dependențelor apare pe un program de
televiziune, când vizionați un serial cu tema respectivă, o știre etc.
A face activități în familie este extrem de important, deoarece
ajută întăriți legăturile printre toți membrii, astfel încât să favorizeze un
mediu familial mai calm și mai sigur. Trebuie să se țină seama de faptul că,
în adolescență, majoritatea tinerilor preferă să desfășoare activități cu
prietenii decât cu familia, cu toate acestea, se poate realiza prin alegerea unor
activități care le sunt plăcute și îi obișnuiesc întotdeauna să participe la ele.
Cultivă o relație bazată pe prietenie și sinceritate cu copilul tău și vei fi ferit
de surprize neplăcute.
Atenție la ceea ce consumă, deoarece unele droguri poartă alte
denumiri față de cele reale, administrarea lor producând intoxicații grave,
uneori mortale.

125
 Nu există droguri tari sau droguri slabe și nici droguri bune sau rele.
Dacă copilul tău va dori să consume droguri, este foarte probabil ca el
să reușească până la urmă. Pe baza ,,semnelor" enumerate mai sus,
depistează în timp util acest lucru!
Tu ești cea care trebuie să-l informeze încă de timpuriu cu privire la
nocivitatea drogurilor.
Cel mai bun lucru pe care îl poți face ca părinte, este acela de a fi un
exemplu. Copiii trebuie să știe de la tine care este pericolul administrării de
medicamente, în general, fără recomandarea medicului.
Nu uita că alcoolul amplifica efectele drogului.
Supravegherea directă şi îndeaproape a cercului de prieteni.
Cultivarea valorilor sănătoase.
În cazul în care simt că copilul lor îşi schimbă brusc comportamentul,
iar comunicarea devine imposibilă, să apeleze la ajutor de specialitate.
Ca în orice aspect al vieții, părinții trebuie să fie un exemplu pozitiv
pentru copii. Un copil care vede în casă un comportament echilibrat, un stil
de viață sănătos, care are parte de înțelegere și respect din partea părinților
este mai puțin probabil să apeleze la droguri.
Copiii trebuie să cunoască de mici realitatea drogurilor. Ascunderea
acestei realități se poate transforma mai târziu într-o curiozitate greu de
stăpânit. Copiii trebuie să știe de la început căror riscuri se expun dacă încep
să consume droguri.
Mulți părinți care află că adolescentul lor este un consumator, încearcă
să caute sfaturi în alte părți, cum ar fi internetul sau cunoștințele. Totuși, să
ne aducem aminte că fiecare persoană este unică și dacă o rețetă a funcționat
pentru cineva, nu înseamnă că ea va funcționa și pentru altcineva. De aceea,
cele mai bune sfaturi pe care un părinte le poate primi sunt cele venite de la
un medic sau un psiholog, după ce acesta a discutat cu tânărul, în prealabil.
În cazul în care părinții află că adolescentul consumă droguri, este
indicat ca aceștia să se îndrepte spre specialiști, pentru ajutor. Intervenția nu
este făcută doar de către psihologi, ci și de către medici psihiatri sau de altă
specializare, deoarece drogurile afectează nu doar nivelul comportamental, ci
și cel subiectiv-afectiv și bio-fiziologic.

126
 Atunci când se trece printr-o astfel de situație, este important
ca adolescentul să simtă suportul moral al părinților săi, pe tot parcursul
rezolvării ei. Psihologul va încerca prin intermediul psihoterapiei să
determine cauza pentru care adolescentul preferă consumul de droguri și să îl
ajute pe acesta să renunțe, în timp ce medicii vor încerca să elimine
dependența și să trateze simptomele fizice.
Este important să înţelegeţi că nu sunteţi singuri în efortul dea a vă
proteja şi salva familia. Fiecare părinte vrea să îşi protejeze familia, şi fiecare
familie se confruntă cu ameninţarea consumului de droguri. Credem că
fiecare dintre voi are puterea de a face ceva pentru familia voastră. Un bun
început este să vorbiţi cu copiii dumneavoastră despre droguri. Aceasta este
partea cea mai grea. Începeţi cu o conversaţie despre alcool, tutun și alte
medicamente cu copiii dumneavoastră. Pare uşor, dar este mai dificil decât ai
putea crede. Folositi situaţii legate de droguri din propriul cartier.
Utilizaţi perioade de timp cum ar fi după cină, înainte de culcare,
înainte de şcoală, când vin de la şcoală sau în activităţile extracurriculare,
pentru a vorbi despre droguri şi de ce sunt acestea dăunătoare;
Profită zi de zi, de ,,momente prielnice";
Utilizează titluri de ziar ca un subiect de conversaţie.
Urmăriţi emisiuni TV cu copiii dvs., şi cereţi-le părerea. Ştirile din ziare
sau emisiunile TV au poveşti care detaliază consecinţele consumului de
droguri.
În cazul în care dumneavoastră şi copilul dumneavoastră sunteţi în
parc şi vedeţi tineri ce consumă alcool şi/sau tutun, utilizaţi acest moment
pentru a vorbi despre efectele negative ale alcoolului şi tutunului.
Dacă auziţi ceva care nu vă place (probabil un prieten fumează
marijuana sau copilul dumneavoastră mărturiseşte că a încercat bere la o
petrecere), este important să nu reacţionaţi într-un mod care ar stopa
continuarea discuţiei. Dacă el pare în defensivă, sau vă asigură că el nu
cunoaşte pe cineva care utilizează droguri, cereţi-i părerea lui despre oameni
care le folosesc.
Nu există nici o modalitate scut prin care copiii dumneavoastră să nu
afle despre droguri, dar vă puteţi ajuta copilul în a respinge ofertele de a
încerca astfel de substanțe.

127
 Tinerii, de obicei nu obţin droguri de la străini. Ei pot lua droguri de la
prietenii lor. Încurajaţii să evite prieteniile cu copii care folosesc droguri.

Secțiunea a 7-a Sfaturi pentru adolescenți

Consumul de droguri poate avea un impact asuprea vieţii tale în

nenumărate feluri la care nu te aştepţi:
Relaţiile cu prietenii şi familia - prietenii şi familia vor sta în calea
consumului de droguri şi relaţia cu ei se va deteriora;
Siguranţa - în momentul în care eşti sub efectul drogurilor sau în
momentul procurării dozei eşti pus în situaţii în care siguranţa îţi este
ameninţată şi esti predispus să ţi se întâmple lucruri foarte rele;
Presiunea financiară: - cheltuieşti din ce în ce mai mulţi bani pentru a
procura droguri şi nu mai faci faţă cheltuielilor zilnice. Te-ai gandit câţi bani
ai putea economisi dacă nu ai consuma?;
Dependenţa - vei simţi că nu poţi funcţiona fără droguri şi vei folosi
timp şi energie să faci rost de ele.
Violenţa - vei face lucruri pe care în mod normal nu le-ai fi făcut
altfel. Poţi deveni violent sau poţi deveni o victimă a violenţei;
Depresia - poţi intra într-o stare de depresie după consum ca efect
direct al consumului sau din cauza lucrurilor pe care le-ai experimentat în
timpul consumului;
Accidente - când te afli sub influenţa drogurilor poţi face lucruri care
te pot răni sau îţi pot provoca accidente;
Bolile cu transmitere sexuală sau o sarcină nedorită - sub influenţa
drogurilor nu ţii cont de faptul că ar trebui să foloseşti prezervativul la
fiecare contact sexual;
Risc de infecţie HIV HCV, HVB - prin folosirea în comun a seringilor.
Cum să faci faţă presiunii grupului?
Alege grupul de prieteni în funcţie de interesele comune.
Învaţă să spui “NU” . Este bine să îţi susţi lucrurile în care crezi şi să
nu faci parte dintr-o “turmă”.
Încearcă să nu-i judeci pe ceilalţi. Respectând deciziile celorlalţi îi vei
determina să respecte, la rândul lor ,deciziile tale.

128
 Acţionează atunci când trebuie să ajuţi sau să susţi pe cineva din grup.
Schimbă-ţi grupul de prieteni în cazul în care aceştia exercită o
presiune negativă asupra ta. Cunoaşte persoane noi şi implică-te în activităţi
SĂNĂTOASE.
Implică-te în activităţi adecvate vârstei tale, fă lucruri care te fac fericit
şi care nu au legătură cu consumul de droguri!
Fii puternic! Câteodată presiunea de a începe sau de a nu începe să
consumi droguri începe din tine şi este greu să te simţi diferit de ceilalţi.
Întodeauna când ai de făcut astfel de alegeri gândeşte-te la ceea ce este cel
mai bine pentru tine.
Fiind puternic! Astfel vei fi valorizat şi mai mult şi alţii ar putea să-ţi
calce pe urme!
Sfaturi utile pentru a vă ajuta prietenii care consumă droguri:
Ascutaţi ce au să vă spună!
Fiţi îngrijoraţi pentru ei şi suportivi!
Asiguraţi-i că ţineţi la ei că vă pasă de ei!
Încurajaţi-i să ceară ajutor de specialitate!
Amintiţi-le mereu de lucrurile bune din viaţa lor!

Secțiunea a 8-a Sfaturi pentru cadrele didactice

Profesorii pot fi modele comportamentale corecte de urmat pentru

elevi și studenți și astfel îi pot abate de la consumul de droguri. Acest aspect
este și mai important în situaţia în care tinerii nu sunt susținuți și îndrumați
de către familiile lor.
Profesorii pot ajuta la crearea respectului de sine, a simțului datoriei la
copil precum și la întărirea abilităților de comunicare ale acestuia.
Ajutați-vă studenții/elevii să realizeze că nu sunt singuri în
confruntarea cu provocările care le au şi că pot să vă ceară oricând ajutorul.
Este nevoie de încredere în sine pentru a spune nu drogurilor.
Arătați toleranță și înțelegere, astfel încât elevii să-și poată exprima în
siguranță emoțiile.
Inspirați-le încredere, prin încurajarea elevilor/studenţilor se accepte
pe ei înșiși.

129
 Îndrumaţi-i să se informeze bine înainte să ia o decizie care le poate
afecta viitorul!
Încurajaţi-i să vorbească deschis cu părinţii lor despre problemele care
le au.
Explicaţi-le cum îi poate afecta consumul de droguri şi cum le poate
schimba viaţa.
Învățați copiii să-și exprime creativitatea prin:
- organizarea de competiții artistice pentru copii, pe o anumită temă de
prevenire a consumului de droguri;
- implicarea în activităţi sportive, artistice ca alternativă sănătoasă la
consumul de droguri;
- implicarea în activităţi de voluntariat pentru prevenirea consumului
de droguri;
- implicarea în activităţi de tipul „peer to peer” (de la egal la egal), în
scopul responsabilizării acestora;
- împărtășirea cunoștințelor obținute, prin jocuri interactive și jocuri de
rol într-o piesă de teatru.

130
 CAPITOLUL XIV

STRATEGIA UE ÎN MATERIE DE DROGURI 2021-2025

Politica UE în materie de droguri

Drogurile reprezintă un fenomen social și sanitar complex, care

afectează milioane de persoane din UE. Drogurile ilicite pot avea consecințe
negative enorme, nu numai pentru persoanele care le consumă, ci și pentru
familiile și comunitățile lor.
Consumul de droguri generează costuri enorme și prejudicii pentru
sănătatea și siguranța publică, mediu și productivitatea muncii. De asemenea,
acesta aduce cu sine amenințări la adresa securității legate de violență,
criminalitate și corupție.
Piața drogurilor ilicite este una dintre principalele surse de venit pentru
grupurile infracționale organizate din Uniunea Europeană și se ridică la o
valoare anuală estimată a vânzărilor cu amănuntul de cel puțin 30 de
miliarde EUR.
În UE, la fel ca în multe țări din întreaga lume, traficul de droguri
afectează, de asemenea, stabilitatea și guvernanța la nivel național.
Strategia UE în materie de droguri 2021-2025
În ultimele două decenii, Uniunea Europeană și statele sale membre au
elaborat împreună o abordare comună pentru a viza implicațiile în materie de
securitate și sănătate ale traficului de droguri și ale consumului de droguri.
Abordarea UE se bazează pe:
- dovezi privind ceea ce funcționează și ce nu funcționează în ceea ce
privește politicile și măsurile;
- echilibrul dintre reducerea ofertei de droguri și reducerea cererii de
droguri;
- multidisciplinaritate, având în vedere caracterul transversal al
fenomenului drogurilor;
- inovare și previziune, având în vedere complexitatea situației și a
pieței drogurilor;

131
 - respectarea drepturilor omului, egalitatea de gen și echitatea în
materie de sănătate;
- participarea și implicarea societății civile.
Această abordare a fost consacrată în Strategia UE în materie de
droguri 2013-2020 și reafirmată în Strategia UE în materie de droguri 2021-
2025, aprobată de Consiliu în decembrie 2020.
Noua strategie pentru perioada 2021-2025 stabilește cadrul politic și
prioritățile politicii UE în materie de droguri și completează politicile
naționale. Obiectivul său principal este de a asigura un nivel ridicat
de protecție a sănătății, stabilitate și securitate socială, precum și de a
contribui la sensibilizarea publicului.
Strategia UE în materie de droguri completează politicile naționale în
materie de droguri ale celor 27 de state membre ale UE.
Strategia în materie de droguri se axează pe trei domenii principale de
politică:
- reducerea ofertei de droguri;
- reducerea cererii de droguri;
- abordarea consecințelor negative asociate consumului de droguri.
De asemenea, aceasta identifică trei teme transversale în sprijinul
domeniilor de politici:
- cooperare internațională;
- cercetare, inovare și previziune;
coordonare, guvernanță și punere în aplicare.
În iunie 2021, Consiliul a aprobat un plan de acțiune în care se
stabilesc măsuri concrete pentru realizarea priorităților Strategiei UE în
materie de droguri.

Combaterea traficului de droguri ilicite

Sporirea securității
Pentru a reduce oferta de droguri și a combate criminalitatea legată de
droguri, UE trebuie să își consolideze mijloacele de securitate. Printre
măsurile din acest domeniu se numără prevenirea, descurajarea și
perturbarea criminalității legate de droguri, prin cooperare judiciară și în

132
domeniul asigurării respectării legii, date operative, interzicere, confiscarea
activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni, anchete și gestionarea
frontierelor.
Astfel de măsuri pot contribui la abordarea evoluțiilor problematice de
pe piețele europene ale drogurilor. Acestea sunt caracterizate de o
disponibilitate ridicată a diferitelor tipuri de droguri, de confiscări tot mai
importante, de utilizarea tot mai frecventă a violenței și de profituri uriașe,
precum și de utilizarea platformelor de comunicare socială, a aplicațiilor, a
internetului și darknetului pentru traficul de droguri ilicite. Aceste evoluții
nu s-au atenuat în timpul crizei provocate de pandemia de COVID-19.
Dimpotrivă, au cunoscut o creștere.
Combaterea traficului de droguri este una dintre prioritățile Platformei
multidisciplinare europene împotriva amenințărilor infracționale
(EMPACT), o inițiativă de securitate impulsionată de statele membre ale UE
pentru a identifica și a aborda amenințările reprezentate de criminalitatea
internațională organizată, precum și pentru a le acorda prioritate.

Protejarea sănătății publice

Servicii de prevenire, de tratament și de îngrijire

Pentru a proteja sănătatea oamenilor, este esențial să se reducă cererea
de droguri. Mai multe măsuri care se consolidează reciproc pot contribui la
atingerea acestui obiectiv, cum ar fi prevenirea, depistarea și intervenția
timpurii, consilierea, tratamentul, reabilitarea, reintegrarea socială și
recuperarea. Astfel de măsuri trebuie să fie:
- adaptate contextului social local și nevoilor populației-țintă;
- bazate pe dovezi științifice;
- sigure și eficace;
- elaborate în strânsă colaborare cu serviciile de asistență medicală și
socială.
Criza provocată de pandemia de COVID-19 a agravat vulnerabilitățile
în materie de sănătate ale consumatorilor de droguri și a confirmat încă o
dată necesitatea concentrării în continuare asupra acestui domeniu de
politică.

133
 Abordarea consecințelor negative asociate consumului de droguri
UE a identificat unele domenii de acțiune pentru prevenirea sau
reducerea riscurilor potențiale și a efectelor nocive ale drogurilor pentru
consumatori, societate și medii penitenciare. Printre aceste domenii se
numără:
- reducerea prevalenței și a incidenței bolilor infecțioase asociate
consumului de droguri;
- prevenirea deceselor cauzate de supradoze și asociate consumului de
droguri;
- furnizarea de alternative la sancțiunile coercitive.
Impactul COVID-19 asupra pieței drogurilor din UE
Pandemia de COVID-19 afectează piața drogurilor din UE în diferite
moduri.
Aprovizionarea cu anumite droguri a fost perturbată temporar în
contextul măsurilor restrictive legate de COVID-19. Acest lucru a dus la
creșterea prețurilor, la penurie locală și la scăderea purității anumitor
droguri.
Violența în rândul furnizorilor și al distribuitorilor a continuat, iar
grupurile infracționale organizate au rămas active și rezistente adaptându-și
modelele de transport, rutele de trafic și metodele de disimulare.
Internetul, darknetul, platformele de comunicare socială și aplicațiile
de comunicare criptată par să fi jucat un rol mai important în oferta de
droguri.

Alte măsuri de combatere a fenomenului drogurilor

Cooperare internațională
Producția, traficul și consumul de droguri ilicite nu se opresc la
frontiere. Combaterea fenomenului drogurilor ilicite este o responsabilitate
comună a tuturor țărilor din întreaga lume.
Cooperarea cu țările terțe reprezintă o componentă importantă a
politicii UE în materie de droguri. UE și statele sale membre
finanțează programe de cooperare care abordează problema drogurilor și
organizează dialoguri cu o serie de țări și regiuni ale

134
lumii. Dialogurile promovează o abordare echilibrată și bazată pe dovezi.
Respectarea drepturilor omului se află în centrul preocupărilor sale.
De asemenea, UE se angajează în discuții la nivel multilateral, în
special prin cooperarea strategică cu Biroul Națiunilor Unite pentru Droguri
și Criminalitate (UNODC) și prin participarea la procesele și organismele de
politică ale ONU, cum ar fi în cadrul Comisiei privind stupefiantele.
Cercetare, inovare și previziune
UE și statele sale membre ar trebui să dispună de capacitățile de
cercetare și de previziune necesare pentru a aborda provocările legate de
droguri într-un mod mai agil și mai proactiv.
Coordonare, guvernanță și punere în aplicare
Pentru a asigura o punere în aplicare optimă a Strategiei în materie de
droguri, UE și statele sale membre ar trebui să implice societatea civilă și să
aloce resurse adecvate.

135
136
 CAPITOLUL XV

STRATEGIA NAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL DROGURILOR

2021 - 2025

I. INTRODUCERE

Strategia naţională în domeniul drogurilor - documentul programatic

ce definește politica României în domeniul luptei împotriva traficului și
consumului ilicit de droguri pentru perioada 2021- 2025 - cuprinde concepția
de abordare a fenomenului drogurilor și asigură cadrul de cooperare pentru
actorii sociali care au competențe și responsabilități în domeniu.
Documentul asigură continuitatea și integrarea eforturilor și
rezultatelor înregistrate prin implementarea strategiilor naționale antidrog
anterioare, predictibilitatea și transparența decizională în ceea ce privește
opțiunile strategice și măsurile specifice de intervenție precum și un sistem
flexibil și eficient de acțiune comună.
Strategia se subsumează obiectivelor generale și specifice, asumate la
nivel internațional prin documentul final al sesiunii speciale a Adunării
Generale a ONU (UNGASS) din 2016 privind problema drogurilor la nivel
mondial, intitulat „Angajamentul comun de a aborda și a combate în mod
eficient problema drogurilor la nivel mondial”, prin Declarația ministerială
din 2019 privind consolidarea acțiunilor la nivel național, regional și
internațional pentru a accelera punerea în aplicare a angajamentelor comune
de a aborda și a combate problema drogurilor la nivel mondial, prin
obiectivele de dezvoltare durabilă 2030, precum și celor asumate la nivel
european, prin noua Strategie U.E. în materie de droguri 2021-2025.
Strategia naţională în domeniul drogurilor 2021-2025 este rezultatul
unui proces transparent de consultare cu instituțiile și autorităţile publice de
nivel central și local, precum și cu partenerii din sfera societății civile
(organizații neguvernamentale și culte).
Politica naţională în domeniul drogurilor pentru perioada de referință
are caracter transversal față de domeniile sectoriale de politici publice
naționale, integrând măsurile și intervențiile specifice ale acestora cu

137
aplicabilitate în domeniul drogurilor și urmărind să asigure
complementaritatea și sinergia cu acestea.
Documentul programatic integrează o triadă de acțiune strategică:
i. REDUCEREA CERERII DE DROGURI,
ii. REDUCEREA OFERTEI DE DROGURI
iii. CONSOLIDAREA CAPACITĂȚII OPERAȚIONALE DE
RĂSPUNS - COOPERARE INTERNAȚIONALĂ, CERCETARE,
EVALUARE, INFORMAREȘI COORDONARE.
Direcțiile de acțiune strategică se structurează pe 11 obiective
generale, fiecare având mai multe obiective specifice, operaționalizate la
nivel de activități în cadrul Planului de acțiune pentru implementarea
Strategiei naționale în domeniul drogurilor 2021-2025.

II. INFORMAŢII GENERALE RELEVANTE

II.1. Abordarea strategică

Strategia tratează fenomenul drogurilor și provocările acestuia printr-o
abordare integrată, multidisciplinară, echilibrată și fundamentată pe dovezi
științifice și pe practicile relevante în domeniu. Documentul armonizează
două perspective teoretice complementare în ceea ce privește modul de
definire și abordare a fenomenului drogurilor, luând în considerare
principalele arii pe care acesta le afectează major - sănătatea și
ordinea/siguranța publică.
Din perspectiva criminologică, consumul și traficul de droguri sunt
comportamente sociale deviante, asociate adesea altor tipuri de criminalitate,
emergente modului specific de organizare și funcționare a societății,
multifactorial determinate de o serie de amenințări, riscuri și vulnerabilități
localizate la nivelul mediului extern global sau cu originea în deficiențe
structurale sau de funcționare ale corpului social. Privit astfel, fenomenul
drogurilor poate fi abordat cu instrumente specifice de control a criminalității
organizate ori tactici de management al riscurilor aflate la dispoziția
structurilor naționale și internaționale specializate de aplicare a legii.
Abordat prin prisma sănătății publice, consumul ilicit de droguri, în
special dependența, este definit ca patologie ce afectează semnificativ starea

138
de sănătate a indivizilor, a comunităților, a regiunilor sau a societăţii în
ansamblu, cu repercusiuni ulterioare asupra domeniilor educației, pieței
muncii ș.a. Această abordare permite utilizarea unor instrumente de
monitorizare, evaluare și intervenție riguros fundamentate științific.
II.2. Situația actuală privind fenomenul drogurilor în România
Situaţia sintetică a tendinţelor înregistrate în perioada 2013-2020 în
domeniul consumului şi traficului de droguri, în baza evoluţiei indicatorilor
de monitorizare, relevă:
Consumul de droguri în populaţia generală
Conform celui mai recent studiu, realizat în anul 2019 de către Agenția
Națională Antidrog, la nivelul populaţiei generale se identifică o prevalenţă
de-a lungul vieţii a consumului oricărui tip de drog ilicit de 10,7%.
Prevalenţa în ultimul an a acestui tip de consum este de 6%, în timp ce,
pentru consumul din ultima lună, se observă o prevalenţă de 3,9%.
În funcţie de grupa de vârstă, cele mai mari prevalenţe, indiferent de
perioada de timp analizată, se înregistrează în grupele de vârstă 15-34 ani,
confirmând rezultatele celorlalte studii, conform cărora aceasta este grupa de
vârstă cu cel mai mare risc de consum: 16,9%, 10%, respectiv 6,6%.
De-a lungul perioadei de implementare a Strategiei Naționale Antidrog
2013-2020, concluziile celor trei studii realizate în acest interval (2013,
2016, 2019) prezintă o creştere a consumului oricărui drog ilicit pentru toate
cele trei tipuri de consum menționate (pentru consum experimental, de la
6,6% în 2013, la 10,7% în 2019, pentru consum recent, de la 2,5%, la 6%,
pentru consum actual, de la 1,1%, la 3,9%). Comparativ cu ritmul de creștere
înregistrat pe perioada de implementare a Strategiei Naționale Antidrog
2005-2012, cel identificat în perioada de referință (2013-2020) a fost mai
mic, (38,3%, față de 78,8% pentru consumul experimental, 58,3%, față de
84% pentru consumul recent și 71,8%, față de 90,9% pentru consumul
actual).
Creșterea poate fi explicată prin faptul că noile substanțe psihoactive
au devenit o problemă mai persistentă, în fiecare an, peste 50 de noi
substanțe fiind depistate pentru prima dată în Europa, dar şi prin faptul că
evoluţia consumului de canabis, care, deşi înregistrează cele mai mici
prevalenţe ale consumului din Europa, îşi continuă tendinţa ascendentă.

139
Astfel, pe primul loc în „ierarhia” celor mai consumate droguri ilicite în
România se situează noile substanţe psihoactive - un procent de 6,3% din
populația cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 ani menționând că a încercat de-a
lungul vieții să consume astfel de substanțe, în timp ce, pentru canabis,
procentul înregistrat a fost de 6,1%.
Cea mai mare creștere se constată în cazul consumului actual al
oricărui drog ilicit în populația generală, ceea ce înseamnă o creștere a
numărului consumatorilor dependenți și, implicit, o nevoie crescută pentru
servicii de asistență.
Consumul de droguri în rândul elevilor de 16 ani
În perioada 2013-2020, componenta națională a studiului european
ESPAD (studiu derulat la nivel internațional din 4 în 4 ani, începând cu anul
1995) a fost implementată de 2 ori în România, respectiv în anul 2015 și în
anul 2019.
La nivel naţional, în rândul elevilor de 16 ani, consumul oricărui drog
ilicit de-a lungul vieţii, conform metodologiei internaţionale a studiului
ESPAD 2019, este de 9,5%3 , în timp ce consumul oricărui drog ilicit în
ultimul an a fost declarat de 9% dintre elevi. Deşi, faţă de studiul anterior din
anul 2015, se observă o scădere cu 12% a proporţiei celor care declară
consumul oricărui drog de-a lungul vieţii, valorile foarte apropiate ale celor
două tipuri de consum indică o rată crescută a celor care, după un consum
experimental de droguri, aleg să continue acest tip de comportament.
În rândul elevilor de 16 ani, cel mai consumat drog ilicit este
canabisul, acesta fiind urmat de noile substanţe psihoactive (8,7% dintre
adolescenții de 16 ani au consumat canabis de-a lungul vieții, 7,2% au
consumat în ultimul an, iar 3,3% dintre ei au consumat și în ultima lună).
În topul drogurilor preferate de adolescenți, noile substanţe
psihoactive se situează pe locul doi, după canabis, 3,2% dintre elevii de 16
ani incluşi în eşantion declarând consumul de-a lungul vieţii de astfel de
substanțe și 2,2% menționând că au consumat în ultimul an.
La sfârşitul perioadei de implementare a Strategiei Naționale Antidrog
2013-2020, în rândul adolescenţilor de 16 ani, pentru majoritatea drogurilor
ilicite analizate se observă menţinerea şi chiar scăderea nivelului de consum.
Face excepţie consumul de canabis, care continuă să crească pentru toate

140
perioadele de referinţă (de-a lungul vieţii, în ultimul an, în ultima lună).
Comparativ cu ritmul de creștere înregistrat pe perioada de implementare a
Strategiei Naționale Antidrog 2005-2012, cel identificat în perioada de
referință (2013-2020) a fost mult mai mic (233% față de -5% în cazul
consumului oricărui drog ilicit de-a lungul vieţii).
Admiterea la tratament
În perioada de implementare a SNA 2013-2020, 231774 beneficiari au
fost înregistrați în baza de date aferentă indicatorului „Admitere la tratament
ca urmare a consumului de droguri”. Tendința ascendentă a cererii de
tratament pentru probleme datorate consumului de droguri, începută din
2014, a atins un maxim în anul 2019, atât pentru numărul total de solicitări
(4283), cât și pentru numărul de beneficiari admiși pentru prima dată la
tratament pentru dependența de droguri (3102). De altfel, evoluția numărului
total al admiterilor este în corelație directă cu aceea a numărului de admiteri
noi la tratament.
Tendințele înregistrate în perioada de implementare a Strategiei
Naționale Antidrog 2013-2020 au fost influențate de efectele determinate de
punerea în aplicare a modificărilor legislative, de disponibilitatea locurilor la
tratament substitutiv de tip opioid, precum şi de menţinerea interesului
pentru consumul de noi substanţe psihoactive.
Cel mai mare impact asupra evoluției indicatorului a fost determinat,
începând cu anul 2014, de aplicarea prevederilor Legii nr. 143/2000 privind
prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în contextul intrării în
vigoare a noului Codului Penal. Instituţiile din sistemul de aplicare a legii
constituind principala sursă de referință pentru consumatorii de droguri
admiși la tratament, efectele măsurii legislative s-au reflectat atât în
dinamica admiterilor la tratament ca urmare a consumului de droguri, cât și
în „tabloul” general al drogurilor pentru care s-a solicitat asistență
specializată. Astfel, faptul că în rândul persoanelor referite de instanțele de
judecată/procurori către Centrele de Prevenire, Evaluare și Consiliere
Antidrog pentru realizarea evaluării în scopul includerii în circuitul integrat
de asistență predomină consumatorii de canabis, a determinat „mutații”
importante în configurația drogurilor pentru care se solicită asistență

141
integrată ca urmare a consumului de droguri. Acestea s-au reflectat, în
special, în sistemul de asistență de tip ambulatoriu și pentru categoria
pacienților admiși pentru prima dată la tratament.
În funcţie de tipul drogului care a cauzat problema medicală, s-a
menţinut aproximativ aceeaşi distribuţie a solicitărilor de asistenţă,
preponderent disputată între cele trei tipuri de substanțe care domină tabloul
asistenţei pentru dependenţa de droguri din România (canabis, opioide şi noi
substanţe psihoactive), în anul 2019 având loc o consolidare a poziţiei
deţinute de canabis, care ajunge să totalizeze peste 50% dintre cererile de
tratament.
Numărul de beneficiari aflați în tratament substitutiv de tip opioid a
atins un maximum în anul 2019 (1905 cazuri). Ulterior creşterii
semnificative, înregistrate în anul 2014 (cu 52,9%) și explicate prin revenirea
consumatorilor de heroină la vechiul model de consum, după experimentarea
noilor substanțe psihoactive, cererea de tratament substitutiv de tip opioid a
prezentat ritmuri de dinamică în lanţ relativ mici, dar care conturează o
tendință ascendentă pentru ultima perioadă de implementare a SNA 2013-
2020. Analizând această evoluție în paralel cu cea a cererii de tratament
pentru consumul de opioide și observând că, aproape două treimi dintre
persoanele aflate în tratament substitutiv de tip opioid au mai beneficiat în
trecut de astfel de tratamente, creșterea se poate explica prin menţinerea
consumatorilor în acest tip de tratament pe perioade foarte lungi de timp.
Aceasta reprezintă un succes, dacă luăm în considerare concluziile
Raportului tehnic al EMCDDA, conform cărora un tratament substitutiv de
tip opioid de scurtă durată va oferi un efect al protecției mai mic decât în
cazul unuia prelungit.
Comparând evoluția indicatorului „Admitere la tratament ca urmare a
consumului de droguri”, în perioadele de implementare a celor două
documente de politici publice, ritmul de creștere a numărului de beneficiari
care au solicitat asistență pentru probleme datorate consumului de droguri a
fost de 31,3% (14418 beneficiari înregistrați în perioada 2005-2012,
respectiv 23177 beneficiari înregistrați în perioada 2013-2020) pentru
numărul total de cazuri și 53,5% pentru numărul cazurilor noi (7852
beneficiari admişi pentru prima dată la tratament în perioada 2005-2012,

142
respectiv 15158 în perioada 2013-2020). De asemenea, în funcție de drogul
consumat, dacă în perioada 2005-2012 cazuistica era dominată de opioide
(cu o pondere de 57,4% din totalul admiterilor la tratament), în perioada de
implementare a SNA 2013-2020, solicitările adresate serviciilor de tratament
s-au diversificat fiind distribuite între canabis, noi substanțe psihoactive și
opioide, acestea din urmă înregistrând o pondere de 32,5%.
Bolile infecţioase asociate consumului de droguri
Nivelul scăzut al disponibilităţii tratamentului de substituţie pentru
dependenţa de opiacee şi scăderea numărului echipamentelor sterile
distribuite prin programele de schimb de seringi, precum şi tendințele
înregistrate în modelul consumului de droguri, identificate în ultima perioadă
de implementare a Strategiei Naționale Antidrog 2005-2012, au contribuit la
sporirea ratei de transmitere a HIV. Focarul de infecţie HIV din rândul
persoanelor care își injectează droguri din România, notificat la nivel
european de către Agenția Națională Antidrog la sfârşitul anului 2011, în
baza datelor furnizate de Compartimentul pentru Monitorizarea şi Evaluarea
infecţiei HIV/SIDA din cadrul Comisiei Naţionale de Luptă anti-SIDA, a
atins un maxim în anul 2013 (318 cazuri). Măsurile luate de autoritățile
statului împreună cu organizațiile neguvernamentale de profil, au condus,
începând cu anul 2014, la scăderea continuă a notificărilor HIV/SIDA
înregistrate în rândul persoanelor care își injectează droguri, ajungând, în
anul 2019 la aproximativ un sfert din valoarea vârfului de incidență
înregistrat în anul 2013 (87 cazuri).
Tendințe similare au fost observate și în cazul prevalențelor infecţiei
cu HIV, respectiv cu virusurile hepatice B şi C, înregistrate în rândul
persoanelor care își injectează droguri şi care au solicitat servicii de
tratament specializat (statusul serologic autodeclarat la admitere). Vârfurile
prevalențelor infecţiei cu HIV (49,2%), respectiv cu virusul hepatic B
(27,7%) s-au înregistrat în anul 2013, iar cel al prevalenței cu virusul hepatic
C (74,2%) în anul 2012. În perioada aplicării SNA 2013- 2020, cele trei
prevalențe au înregistrat scăderi, cele mai mici valori fiind observate la
sfârșitului primului interval de implementare a acesteia, respectiv 2013-2016
(4,4% pentru virusul hepatic B, 34,3% pentru virusul hepatic C și 11,6%
pentru HIV).

143
 În privința programelor de schimb de seringi adresate persoanelor care
își injectează droguri, se remarcă scăderea numărului de beneficiari (de la
5148 în anul 2013, la 2944 în anul 2018), în concordanță cu scăderea
numărului de seringi distribuite (de la 2052770 seringi în anul 2013, la
1181768 seringi în anul 2019, cea mai mică valoare înregistrându-se în anul
2018, când au fost distribuite 896397 seringi). Această scădere reprezintă o
consecință a disponibilității limitate a acestor tipuri de programe de reducere
a riscurilor.
Decese asociate consumului de droguri
În perioada de referință a Strategiei Naționale Antidrog 2013-2020, se
remarcă o creștere a numărului persoanelor care au decedat, direct sau
indirect, ca urmare a consumului de droguri, de la 30 cazuri în anul 2013, la
58 cazuri în anul 2019. Această ultimă cifră are impact asupra creșterii
numărului mediu de cazuri înregistrat în perioada de implementare a SNA
2005-2013, comparativ cu cel înregistrat în perioada de implementare a SNA
2013-2020, de la 25,5, la 31,1. Creșterea este determinată de evoluția
intoxicaţiilor cu metadonă în cazurile de decese asociate consumului de
droguri, numărul acestora dublându-se de la o perioadă la alta. De asemenea,
a crescut vârsta medie de deces, de la 25,8 în perioada 2005-2012, la 32,4 în
perioada de aplicare a SNA 2013-2020.
Estimarea consumului de opiacee în populația generală
În perioada 2013-2020 a fost realizată estimarea consumului
problematic de opiacee la nivel național. Cele mai recente date în acest sens
au fost obţinute în anul 2017, când s-a înregistrat o rată a consumatorilor
problematici de opioide la 1000 de locuitori din România de 1,618 (95% CI:
0,8 - 2,9). Majoritatea consumatorilor problematici de opioide prezenţi în
cele trei baze analizate este reprezentată de bărbați (81%), tineri, cu vârsta
cuprinsă în intervalul 25-34 ani (47,1%), heroina fiind drogul principal de
consum (95,6%).
Consumul de droguri în penitenciar
În perioada implementării SNA 2013-2020, ponderea deținuților aflați
în unitățile de detenție care au declarat consum de droguri la depunerea în
penitenciar a crescut de la 5,5%, la sfârșitul anului 2013, la 12,8% la sfârșitul
anului 2019. Pentru întreaga perioadă analizată, heroina, canabisul și noile

144
substanțe psihoactive reprezintă principalele droguri declarate ca fiind
consumate, la depunerea în penitenciar.
Deținuții consumatori de droguri pot beneficia de același tip de servicii
disponibile și în comunitate, serviciile de asistență fiind acordate atât de
către personalul specializat al Administrației Naționale a Penitenciarelor, cât
și de către specialiștii din Centrele de Prevenire, Evaluare și Consiliere
Antidrog ale Agenției Naționale Antidrog. Potrivit datelor rezultate din
monitorizarea de rutină a indicatorului Admitere la tratament ca urmare a
consumului de droguri, 1611 deținuți consumatori de droguri au primit
servicii de asistență în perioada de implementare a SNA 2013-2020, media
anuală a numărului de beneficiari fiind 230, în timp ce, în perioada de
implementare a SNA 2005-2012, 307 deținuți consumatori de droguri au
solicitat astfel de servicii, în acest interval de timp media anuală a numărului
acestora fiind 61.
În ceea ce privește tipul drogului consumat, pentru perioada analizată
(SNA 2013-2020), au fost identificate aceleași tendințe ca și în comunitate
și, în corelație cu drogul de consum autodeclarat la depunerea în penitenciar,
cererea de tratament a fost determinată, preponderent, de consumul de
opiacee, acesta fiind urmat de consumul de canabis și de cel de noi substanțe
psihoactive.
Având în vedere dezvoltarea serviciului de tratament substitutiv de tip
opioid, numărul beneficiarilor programului de menținere a abstinenței cu
metadonă, acordat în regim privativ de libertate, a crescut de 5 ori în
perioada de implementare a SNA 2013-2020, respectiv de la 16 beneficiari,
în anul 2013, la 140 beneficiari în anul 2019, media anuală a numărului de
beneficiari fiind 54. Comparativ, în perioada de implementare a SNA 2005-
2012, cel mai mare număr de beneficiari ai acestui tip de serviciu a fost
înregistrat în anul 2009, respectiv 27, iar media anuală a numărului de
beneficiari a fost 14,8.
Piaţa drogurilor
În ultimii ani, globalizarea a dus la dezvoltarea grupărilor criminale
responsabile de expansiunea fenomenului traficului de droguri la nivel
european și a creat și pe teritoriul nostru național numeroase oportunităţi
pentru intensificarea activităților ilicite de comercializare a drogurilor și,

145
implicit, pentru dezvoltarea unor legături criminale transfrontaliere
puternice. Astfel, piața ilicită a drogurilor din România a cunoscut o
dinamică continuă, cu o creştere a disponibilităţii pentru majoritatea tipurilor
de droguri, concretizată atât prin creșterea semnificativă a cantității totale de
droguri confiscate (în special cocaină și canabis), cât și a numărului total de
capturi realizate.
Scăderea preţului cocainei, atât preţul cu ridicata, cât şi preţul cu
amănuntul, concomitent cu creşterea purităţii, sunt aspecte ce constituie
indicii unei disponibilităţi în creştere a acestui drog pe piaţa ilicită a
drogurilor din România, anul 2019 înregistrând o creștere semnificativă atât
a cantității totale confiscate (1.615,69 kg faţă de 34,61 kg în anul 2018), cât
și a numărului de capturi realizate (534 capturi față de 361 în anul 2018).
Totodată, canabisul rămâne în continuare cel mai capturat drog la
nivel naţional, cu o creştere alarmantă a disponibilității sale pe piața
drogurilor din România, reflectată atât în creșterea consecutivă,
semnificativă, începând cu anul 2016, a numărului de capturi realizate, cât și
în creșterea numărului de culturi ilicite identificate, cu cele mai mari valori
înregistrate în anul 2018 (137 culturi), respectiv anii 2019 și 2016 (cu câte 83
culturi) aspecte ce evidențiază o preocupare și un interes crescut din partea
grupărilor de crimă organizată pentru dezvoltarea de activităţi ilicite
organizate privind cultivarea şi traficarea acestui drog.
Datele statistice aferente perioadei de implementare a SNA 2013-2020
pun în evidență o creștere semnificativă a cantității totale de droguri
confiscate comparativ cu perioada de implementare a SNA 2005-2012, fiind
consemnată cantitatea de 14.975,58 kg față de 8.511,71 kg înregistrată în
perioada 2005-2012. În ceea ce privește cantitățile semnificative de droguri
confiscate, raportat la cantitatea totală de droguri confiscată, acestea se
mențin în perioada ultimilor 7 ani la o valoare procentuală peste 92% din
cantitatea totală confiscată, cu excepția anilor 2013 și 2018, când aceasta s-a
situat în jurul valorii de 87%.
Analiza ultimilor 4 ani menține tendinţa fluctuantă a evoluţiei
cantității confiscate pe tip de drog, anul 2019 înregistrând creșteri
semnificative, cu maxim al valorilor pentru toate tipurile de droguri, cu

146
excepția cantității de rezină de canabis a cărei valoare maximă a fost
înregistrată în anul 2016.
Aceeași evoluție fluctuantă se menține și în cazul analizei pe categoria
droguri de risc și de mare risc, cu mențiunea că anul 2016 înregistrează cea
mai mare cantitate de cocaină confiscată (2.321,35 kg). Și anul 2019
înregistrează o creștere a cantității drogurilor de mare risc confiscate (kg), cu
a doua cea mai mare valoare absolută atinsă (1.786,07 kg). În ceea ce
privește ponderea celor două categorii de droguri din totalul cantităților
confiscate (kg/cp), aceasta atinge cele mai mari valori procentuale în anul
2019 (kg - 50,02%, cp - 91,64%), după valorile de maxim atinse în anul
2016 (kg - 47,10%, cp - 89,66%), acest aspect datorându-se cantităților de
heroină (138,39 kg), cocaină (1.615,69 kg) și MDMA (47.283 cp) confiscate
în anul 2019.
În ceea ce privește cantitățile totale de droguri confiscate, sub forma
de comprimate, ultimii 4 ani evidențiază o evoluție fluctuantă, cu maxim
procentual atins în anul 2018 pentru drogurile de risc și în anul 2019 pentru
cele de mare risc, tendința fiind una în creștere și pentru anul 2020.
O tendinţă în creştere este consemnată și pentru numărul de capturi pe
tip de drog, cu creșteri anuale semnificative pentru canabis și cocaină. În
ceea ce privește valoarea totală înregistrată în perioada de referință, cele mai
multe capturi au fost înregistrate pentru canabis iarbă şi fragmente vegetale
(12708), droguri sintetice (2755), heroină (1109) și rezină de canabis (900).
Analiza numărului de capturi raportat la cantitățile confiscate pe tip de
drog evidențiază în continuare canabisul ca drogul predominant, atât în
totalul numărului de capturi, cât și al cantității totale confiscate, cu excepția
anilor 2016 și 2019, care înregistrează cele mai mari cantități confiscate de
cocaină, cu o tendință în continuă creștere a disponibilității acestui tip de
drog pe piața ilicită autohtonă.
În ceea ce privește capturile semnificative de droguri realizate în
ultimii patru ani, numărul acestora înregistrează o creștere anuală
consecutivă, cu o valoare maximă atinsă în anul 2019 (259 capturi - 3,81%
din totalul capturilor realizate). Raportat la cantitățile (kg) confiscate, reține
atenția faptul că, în aceeași perioadă de analiză, acestea au reprezentat peste
96% din cantitatea totală confiscată, cu excepția anului 2018 când a fost

147
consemnat procentul de 87,5%. Și capturile semnificative de droguri sub
formă de comprimate reprezintă peste 63% din cantitatea totală confiscată,
cu evoluție fluctuantă și maxime atinse în anii 2018 (95,46%) și 2017
(81,74%).
De asemenea, se constată și o creștere anuală a numărului de capturi
semnificative care au avut România drept țară de destinație a drogurilor
traficate, cu peste 50% din numărul de capturi semnificative realizate, anul
2017 înregistrând valorile procentuale cele mai mari în ceea ce privește
destinația drogurilor către România din totalul capturilor semnificative
realizate, atât din punct de vedere al numărului de capturi (72%), cât și din
punct de vedere al cantității confiscate (kg - 84,88%). În ceea ce privește
cantitățile semnificative de comprimate confiscate care au avut ca țară de
destinație România, acestea ating maxime ale valorilor procentuale în anii
2016 și 2019, cu 93,43% și 70,82% din cantitatea totală aferentă capturilor
semnificative de comprimate confiscate.
Analiza ultimilor patru ani pune în evidență și faptul că peste 80% din
numărul total al capturilor realizate reprezintă capturi sub 5 grame, cu o
valoare maximă a cantității confiscate atinsă în anul 2018 (0,85% din
cantitatea totală capturată). Totodată, pentru dinamica pieței ilicite destinate
traficului pentru consum propriu, reține atenția și faptul că, peste 17% din
numărul de capturi realizate au vizat cantități de droguri între 5-1000 de
grame, cu o cantitate confiscată care a variat între 2,87- 17,04% din
cantitatea totală de droguri confiscate.
În ceea ce privește infracționalitatea la regimul drogurilor, în perioada
de implementare a SNA 2013-2020, numărul total al persoanelor
condamnate pentru infracţiuni la regimul drogurilor înregistrează o tendință
fluctuantă, cu cea de-a doua cea mai mare valoare înregistrată în anul 2015
(1028 persoane condamnate), după maximul istoric atins în anul 2012 (1096
persoane condamnate).
Datele statistice ale ultimilor patru ani mențin aceeași tendință
fluctuantă, cu o valoare absolută în creștere în anul 2019 (819 persoane
condamnate), dar sub maximul perioadei de analiză, înregistrat în anul 2017
(889 persoane condamnate). Deși ponderea persoanelor condamnate la
regimul drogurilor din numărul total al persoanelor condamnate definitiv la

148
nivel național se situează în jurul valorii de 2,64%, la nivelul tribunalelor
ponderea acestei categorii de persoane este în creștere, cu un maxim
procentual atins în anul 2019 (20,41% de la 17,45% în anul 2017 și 18,88%
în 2018). Totodată, se constată o evoluție ascendentă a numărului de cauze
soluționate de parchete și a numărului de rechizitorii, cu maxime atinse în
anul 2019 (7248 cauze soluționate, respectiv 1124 rechizitorii), cu excepția
anilor 2014 (pentru numărul de rechizitorii) și 2017 (pentru numărul de
cauze soluționate), când s-au înregistrat scăderi ale valorilor absolute ale
acestor indicatori. În ultimii patru ani, la nivelul tribunalelor, ponderea
dosarelor penale instrumentate la regimul drogurilor din numărul total al
dosarelor penale înregistrate se situează în jurul valorii de 0,20%, cu maxim
atins în anii 2016 (0,26%), respectiv 2019 (0,24%)
În contextul noilor măsuri legislative impuse de intrarea în vigoare a
noului cod de procedură penală, începând cu anul 2017, se înregistrează o
tendință de scădere atât a ponderii persoanelor condamnate din numărul total
al persoanelor trimise în judecată, cât și a ponderii persoanelor trimise în
judecată din totalul celor cercetate, aspecte determinate de aplicarea
măsurilor coercitive alternative, atât de către instanțele de judecată, cât și de
către unitățile de parchet. Aceste măsuri se reflectă și în datele statistice cu
privire la categoria pedepselor aplicate de către instanțe de-a lungul anilor.
Cea mai mare pondere din totalul persoanelor condamnate la regimul
drogurilor o reprezintă infracțiunile de trafic ilicit de droguri incriminate de
art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului
ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare, cu un maxim atins
în anul 2014 (87,24% - 547 persoane). Pe fondul unor variații anuale ale
valorilor înregistrate, ultimii patru ani pun în evidență o tendință generală de
scădere a valorii absolute și procentuale ale acestui indicator, concomitent cu
o evoluție, din anul 2015, în creștere a valorii absolute și procentuale a
numărului persoanelor condamnate pentru infracțiunea de consum de droguri
incriminată de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Astfel, anul 2019 consemnează
cea mai mare valoare procentuală înregistrată pentru acest indicator (18,93%
din totalul persoanelor condamnate la regimul drogurilor), și a doua cea mai
mare valoare absolută (155 persoane) după maximul atins în anul 2015 (157
persoane).

149
 În ceea ce privește pedepsele aplicate, analiza datelor statistice relevă
faptul că, pe fondul aplicării de măsuri coercitive alternative, instanțele
aplică cu precădere pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei
sub supraveghere, atât pentru traficul ilicit de droguri, cât și pentru deținere
în vederea consumului, cea mai mare valoare a acestui indicator fiind
consemnată în anul 2016 (440 pedepse aplicate), în timp ce anul 2015
înregistrează cea mai mare valoare pentru numărul pedepselor cu executare
în penitenciar (519 pedepse aplicate).
Raportat la numărul total de persoane condamnate, proporția se
păstrează, cu mențiunea că, pentru infracțiunile de trafic ilicit de droguri
incriminate de art. 2 din Legea nr.143/2000 ponderea pedepselor cu
executare în penitenciar este mai mare decât în cazul infracțiunilor pentru
deținere în vederea consumului prevăzute de art. 4 din Legea nr.143/2000,
valoarea maximă fiind consemnată în anul 2015 (45,59%). Cu toate acestea,
în ultimii ani se constată o tendință de creștere a valorilor absolute și
procentuale ale numărului pedepselor aplicate cu executare în penitenciar
pentru infracțiunile de deținere pentru consum propriu, dar sub maximul
atins în anul 2016 pentru acest indicator (30,77%), concomitent cu o creștere
procentuală a pedepselor cu suspendarea executării sub supraveghere și o
scădere a ponderii amenzilor penale aplicate și a amânării executării
pedepsei. Aceste aspecte ar putea constitui un indiciu fie al nerespectării de
către persoanele condamnate a măsurilor dispuse de către instanțe, fie al
cazurilor de recidivă.
Toate aceste aspecte conturează imaginea unui teritoriu național ce
rămâne în continuare un punct de tranzit pentru traficul de droguri, dovadă
fiind cantitățile mari de droguri capturate pe teritoriul național, având ca
destinație țări atât din spațiul european, cât și din alte zone, dar fiind,
totodată, și țară de destinaţie pentru majoritatea tipurilor de droguri.
România, prin portul Constanţa, rămâne o rută alternativă utilizată de reţelele
infracţionale organizate pentru introducerea în Europa a cocainei precum și o
zonă de comercializare a drogurilor, traficul stradal fiind însă caracterizat de
cantități mici destinate asigurării consumului propriu (micul trafic stradal).
În acest context, măsurile de investigare derulate de structurile
abilitate au fost canalizate pe monitorizarea și documentarea activităților

150
rețelelor de criminalitate organizată transfrontalieră, care, în conexiune cu
cele autohtone, au creat pe teritoriul țării noastre canale de traficare de
droguri de mare risc (cocaină, heroină, droguri sintetice, NSP), destinate
pieței de consum naționale și internaționale. Rezultatele activităților de
reducere o ofertei de droguri obținute în ultimii 7 ani au pus în evidență o
evoluție oscilantă a valorilor consemnate pentru indicatorii ,,grupările
infracţionale identificateʺ, ,,persoane implicate în aceste grupăriʺ și
,,persoane condamnate de către instanţele de judecată pentru comiterea de
infracţiuni la regimul juridic al drogurilorʺ, aspect ce rezultă din caracterul
dinamic si asimetric al fenomenului traficului de droguri care evoluează și se
adaptează rapid la schimbările sociale, economice, legislative și chiar
instituționale.
Raportat la bunurile provenite din săvârșirea de infracțiuni la regimul
drogurilor, în anul 2019 a fost înregistrată cea mai mare valoare a sumelor
indisponibilizate, comparativ cu perioada 2016 - 2018. Totodată, numărul
bunurilor relevante variază de la an la an, anul 2018 consemnând cea mai
mare valoare a imobilelor (52 imobile) și a autoturismelor (92 autoturisme)
supuse sechestrului asigurător. Se constată, de asemenea, o asociere a
faptelor penale la regimul drogurilor cu fapte de deținere de arme de foc și
muniție aferentă, fiind consemnate arme indisponibilizate și confiscate, cel
mai mare număr de arme fiind atins în anul 2017 (37 arme).
În ceea ce privește măsurile de confiscare dispuse de instanțe, cele mai
multe bunuri relevante confiscate au fost înregistrate în anul 2018 (9
autoturisme și 6 imobile). Cele mai mari sume de bani dispuse a fi
confiscate, extrase din hotărârile judecătorești definitive primite de Agenția
Națională Antidrog în baza prevederilor art. 5 din Legea nr. 381/ 2004
privind unele măsuri financiare în domeniul prevenirii și combaterii
traficului și consumului ilicit de droguri, au fost înregistrate în anul 14 2018
(4.371.229 lei, 321.712 euro, 1300 USD). Cu toate că anul 2019 evidențiază
cea mai mare valoare a contului Ministerului de Finanțe 20.35.01.06
„Încasări rezultate din valorificarea bunurilor confiscate ca urmare a
săvârşirii infracţiunilor la regimul drogurilor şi precursorilor” (1.629.251
lei), aceasta rămâne sub nivelul valorilor sumelor consemnate şi extrase din
hotărârile judecătoreşti definitive comunicate Agenţiei.

151
 În acest context al evoluției fenomenului traficului și consumului ilicit
la nivel național, identificarea şi destructurarea reţelelor de trafic, reducerea
disponibilităţii drogurilor pe piaţă şi utilizarea eficientă a sistemului de
aplicare a legii, concomitent cu dezvoltarea unor mecanisme instituţionale de
monitorizare şi control, coordonate şi adaptate nevoilor actuale şi evoluției
fenomenului rămân în continuare arii de intervenție pentru reducerea ofertei
de droguri, desigur, corelate și raportate la direcțiile europene de acțiune cu
impact major pentru asigurarea securității și siguranței cetățenilor la nivelul
UE.
De asemenea, în privința deturnării precursorilor, noile tendințe la
nivel european și mondial constând în substituirea precursorilor de droguri,
utilizarea substanțelor fabricate la comandă (designer-precursors) reprezintă
veritabile provocări la adresa autorităților.
În contextul circulației precursorilor în cadrul pieței unice și a
măsurilor de control unitare la nivel european, metodele actuale de procurare
și utilizare a precursorilor la producerea ilicită de droguri impun o adaptare
rapidă a măsurilor de răspuns.

III. PRIORITĂŢI, POLITICI ŞI CADRU JURIDIC

Noul model de dezvoltare sustenabilă, stabilit în Programul de

Guvernare 2021-2024, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 1284
din 23 decembrie 2020, stabilește viziunea și obiective generale pentru
fiecare minister, constituind, astfel, cadrul general pentru politici și
intervenții sectoriale. Prin implementarea obiectivelor strategice stabilite de
către Guvernul României prin Programul de guvernare, România va
beneficia de un sistem capabil să ofere siguranță individului și comunității,
să impună ordine și respect față de lege.
Prin Planul de implementare a angajamentelor MAI din Programul de
guvernare pentru perioada 2020-2024, dezideratul de creare a unui sistem de
ordine și siguranță publică adaptat viitoarelor provocări de securitate vizează
adoptarea unei noi Strategii naționale care să confere mecanisme și
responsabilități precise și a cărei implementare să contribuie la asigurarea
unui grad ridicat de siguranță a persoanelor și comunităților, inclusiv prin

152
consolidarea mecanismelor de prevenire a criminalității. Prioritățile stabilite
vor fi corelate cu cele naționale și internaționale referitoare la prevenirea și
combaterea criminalității grave, a celei organizate și transfrontaliere.
Obiectivele și prioritățile ministerelor stabilite în Programul de
guvernare oferă cadrul larg necesar definirii unor politici sectoriale a căror
corelare și intersectare, în contextul prezentei strategii, sunt necesare
promovării sănătății, stabilității sociale și securității, precum și creșterii
gradului de conștientizare, în acord cu deziderate asumate și la nivel
european.

CADRU JURIDIC
Modificări legislative
Procesul anterior, care a avut ca obiectiv armonizarea legislației
naționale cu cea a Uniunii Europene și adaptarea structurilor și
mecanismelor administrației publice naționale în mod corespunzător celor
europene, a continuat în ultimii ani în special în privința consolidării cadrului
legal, având în prezent reglementări naționale conforme cu standardele
europene și internaționale.
Relevante sunt modificările aduse Deciziei - Cadru 2004/757/JAI a
Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind
elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul
traficului ilicit de droguri și măsuri legislative europene subsecvente,
implementate sau în curs de aplicare de România prin modificări ale
legislației naționale, impuse de adoptarea Directivei (UE) 2017/2103 a
Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2017 de
modificare a Deciziei-cadru 2004/757/JAI a Consiliului pentru a include noi
substanțe psihoactive în definiția termenului „drog” și de abrogare a Deciziei
2005/387/JAI a Consiliului;
Acte normative de referință
România a adoptat gradual, alături de alte state şi în special Statele
Membre ale Uniunii Europene, un ansamblu de măsuri legislative destinate
construcţiei şi consolidării continue a cadrului legal şi instituţional naţional,
în contextul eficientizării cooperării internaţionale și în scopul prevenirii şi

153
combaterii traficului şi consumului de droguri având, în prezent,
reglementări naţionale conforme cu standardele europene şi internaţionale.
Viziunea prezentei strategii îşi propune să corespundă cadrului politic
și priorităților politicii UE în domeniul drogurilor în perioada 2021-2025.
Cadrul juridic și de politici în domeniul drogurilor
A. La nivel internațional
• Convenţia Unică privind Drogurile din 1961 și protocolul adiţional
din 1972;
• Convenţia asupra Substanţelor Psihotrope din 1971;
• Convenţia împotriva Traficului Ilicit de Droguri şi Substanţe
Psihotrope din 1988.
• Declarația politică și planul de acțiune privind cooperarea
internațională către o strategie integrată și echilibrată de combatere a
problemei mondiale a drogurilor, ONU 2009;
• Declarația ministerială comună de revizuire a punerii în aplicare de
către statele membre a declarației politice și a planului de acțiune privind
cooperarea internațională către o strategie integrată și echilibrată de
combatere a problemei mondiale a drogurilor, ONU 2014;
• Documentul final al celei de-a treizecea sesiuni speciale a Adunării
Generale a Națiunilor Unite în domeniul drogurilor, intitulat „Angajamentul
nostru comun de a aborda și contracara eficient problema mondială a
drogurilor”, ONU 2016;
• Declarația ministerială privind consolidarea acțiunilor noastre la
nivelurile naționale, regionale și internaționale pentru accelerarea punerii în
aplicare a angajamentelor noastre comune de abordare și combatere a
problemei mondiale a drogurilor, ONU 2019.
B. La nivel european
• Decizia-cadru 2004/757/JAI a Consiliului din 25 octombrie 2004 de
stabilire a dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale
infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri;
• Regulamentul (CE) nr. 111/2005 al Consiliului din 22 decembrie
2004 de stabilire a normelor de monitorizare a comerțului cu precursori de
droguri între Uniune și țările terțe;

154
 • Regulamentul (CE) nr. 1920/2006 al Parlamentului European și al
Consiliului din 12 decembrie 2006 privind Observatorul European pentru
Droguri și Toxicomanie;
• Regulamentul (UE) nr. 1258/2013 al Parlamentului European și al
Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE)
nr.273/2004 privind precursorii drogurilor;
• Regulamentul (UE) nr. 1259/2013 al Parlamentului European și al
Consiliului din 20 noiembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr.
111/2005 al Consiliului de stabilire a normelor de monitorizare a comerțului
cu precursori de droguri între Comunitate și țările terțe;
• Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1013 al Comisiei din
25 iunie 2015 de stabilire a normelor privind Regulamentul (CE) nr.
273/2004 al Parlamentului European și al Consiliului privind precursorii
drogurilor și Regulamentul (CE) nr. 111/2005 al Consiliului de stabilire a
normelor de monitorizare a comerțului între Uniune și țările terțe cu
precursori ai drogurilor;
• Regulamentul (UE) 2017/2101 al Parlamentului European și al
Consiliului din 15 noiembrie 2017 de modificare a Regulamentului (CE) nr.
1920/2006 în ceea ce privește schimbul de informații, sistemul de alertă
timpurie și procedura de evaluare a riscurilor pentru noile substanțe
psihoactive;
• Directiva (UE) 2017/2103 a Parlamentului European și a Consiliului
din 15 noiembrie 2017 de modificare a Deciziei-cadru 2004/757/JAI a
Consiliului pentru a include noi substanțe psihoactive în definiția termenului
„drog” și de abrogare a Deciziei 2005/387/JAI a Consiliului;
• Regulamentul delegat (UE) 2018/729 al Comisiei din 26 februarie
2018 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului
European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 111/2005 al
Consiliului în ceea ce privește includerea anumitor precursori ai drogurilor în
lista substanțelor clasificate;
• Regulamentul delegat (UE) 2020/1737 al Comisiei din 14 iulie 2020
de modificare a Regulamentului (CE) nr. 273/2004 al Parlamentului
European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 111/2005 al
Consiliului în ceea ce privește includerea anumitor precursori ai drogurilor în
155
lista substanțelor clasificate; Strategia Uniunii Europene în materie de
droguri 2021-2025, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.
2021/C 102 I/01 (ST/13932/2020/INIT) și Planul de acțiune al UE în materie
de droguri 2021- 2025, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
nr.2021/C 272/02 (ST/9819/2021/INIT).
C. Principalele documente legislative de interes național în
domeniul drogurilor
• Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind prevenirea şi combaterea
traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările
ulterioare;
• Legea nr. 339 din 5 decembrie 2005 privind regimul juridic al
plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, cu
modificările și completările ulterioare;
• Legea nr. 194 din 7 noiembrie 2011 republicată, privind combaterea
operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele
decât cele prevăzute de actele normative în vigoare;
• H.G. nr. 860 din 28 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de
aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare;
• H.G. nr. 1915 din 22 decembrie 2006 pentru aprobarea normelor
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 339/2005 privind regimul
juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, cu
modificările şi completările ulterioare;
• H.G. nr. 461 din 11.05.2011 privind organizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale Antidrog;
• Legea nr. 142/2018 privind precursorii de droguri;
• H.G. nr. 236/2019 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a
Legii nr. 142/2018 privind precursorii de droguri.

DEFINIREA PROBLEMEI

Eforturile de implementare a activităților prevăzute în Strategia

Națională Antidrog 2013-2020 au evidențiat faptul că nu există răspunsuri

156
simple la problemele cu care ne confruntăm și că lecțiile învățate sunt
importante în măsura în care sunt asumate și valorificate.
Realizarea obiectivelor pe termen lung necesită o abordare echilibrată,
comprehensivă, integrată şi bazată pe spiritul cooperării între instituții și
organizații care activează în segmentele de reducere a cererii şi ofertei de
droguri.
Răspunsul instituțional la fenomenul dinamic al drogurilor nu poate fi
limitat la o singură instituţie sau organizaţie, ci trebuie să fie rezultatul unei
cooperări inter-instituţionale constante şi eficiente.
Mecanismul de coordonare continuă să reprezinte elementul central în
asigurarea sinergiei, coerenţei şi unităţii răspunsului la fenomenul drogurilor,
pornind de la premisele asigurării unui schimb eficient de informaţii şi date
şi utilizării eficiente a resurselor.
În acest context, gradul de îndeplinire a obiectivelor strategice a fost
influențat de:
• Cadrul de planificare anterior, care a fost fundamentat pe date și
analize științifice, a prezumat o anumită constanță atât în evoluția factorilor
specifici legați de fenomen cât și în ceea ce privește factorii contextuali ai
mediului extern (financiar, organizatoric-administrativ), aspect ce nu s-a
dovedit pe deplin întemeiat/realist.
• O serie de evenimente cu caracter impredictibil (focarul de HIV în
rândul consumatorilor de droguri injectabile și pandemia de COVID-19) au
determinat modificări semnificative în abordarea și implementarea unora
dintre intervențiile planificate și au avut impact asupra strategiei inițiale de
alocare și disponibilității resurselor umane, financiare și logistice necesare.
• Cadrul legislativ restrictiv a determinat ca aplicarea mecanismelor de
finanțare prevăzute sa fie deficitară.
Actualul cadru de planificare strategică ia în considerare faptul că
există o serie de vulnerabilități de ordin economic identificate la nivel
național - deficit de resursă umană specializată, deprofesionalizare,
subfinanțare și disfuncții trenante în organizarea sistemelor de servicii
publice (sănătate, educație, asistență socială), accentuate de pandemia
COVID 19, cu impact asupra eficacității și sustenabilității măsurilor de

157
protecție a cetățeanului și comunităților vulnerabile precum și a serviciilor
specializate de prevenire și asistență a consumatorilor de droguri.
Vulnerabilitățile sistemice semnalate sunt amplificate și de persistența
factorilor de risc individuali, familiali și sociali în consumul de droguri, care
au impact atât asupra capacității personale de răspuns cât și asupra
autorităților publice cu responsabilități în implementarea politicilor în
domeniu.
Vulnerabilitățile cadrului legislativ și organizatoric (în special în ceea
ce privește sistemul de colectare a datelor privind drogurile, sistemul de
asistență integrată a consumatorilor de droguri, mecanismul de finanțare și
coordonare, sistemul de monitorizare a operațiunilor cu precursori de
droguri) au în continuare impact asupra fenomenului analizat.
Analiza mediului extern relevă o serie de amenințări și tendințe ale
fenomenului drogurilor la nivel mondial, european și regional ce pot
influența pe termen mediu și evoluția problematicii drogurilor in Romania.
Piața drogurilor este o sursă majoră de venit pentru grupările de
criminalitate organizată din regiunea UE (circa 30 miliarde EUR pe an). Pe
lângă impactul economic, decesele legate de droguri și alte consecințe pentru
sănătatea publică, piața drogurilor induce efecte negative și în planul
siguranței publice prin asocierea cu diferite forme de criminalitate precum
violența în comunități, alimentarea corupției și subminarea autorității
publice.
Disponibilitatea globală a drogurilor în spațiul european, atât pentru
drogurile naturale, cât și pentru cele sintetice, rămâne foarte ridicată.
Consumatorii au acces la o mare varietate de produse de puritate și potență
ridicate, care sunt echivalente ca preț sau mai ieftine decât au fost în ultimul
deceniu. Noile substanțe psihoactive (NSP) devin o problemă tot mai
persistentă, cocaina are un rol în creștere în problematica europeana a
drogurilor și există un potențial ridicat pentru consumul de heroină.
Asistăm la apariția unor noi substanțe de tip opioid sintetic - 6 noi
derivați de fentanyl, consumul în creștere al produselor de tip MDMA și
canabis cu potență ridicată și al noilor produse derivate din acesta.
Producția de droguri la nivel global și în interiorul UE este în creștere.
Există provocări specifice asociate cu diferite regiuni. Producția de cocaină

158
în America și cea de heroină în Afganistan sunt la niveluri fără precedent.
Europa a devenit un producător major de canabis și droguri sintetice și, într-
o oarecare măsură, este un furnizor global de MDMA și amfetamină. China
este, de asemenea, importantă ca țară sursă a precursorilor de droguri și a
noilor substanțe psihoactive. În unele țări precum Maroc, Turcia și cele din
Balcanii de Vest, există grupări de criminalitate organizată care sunt strâns
legate de grupurile etnice care locuiesc în UE, fapt ce influențează dinamica
aprovizionării cu droguri. Africa are un rol în creștere ca zonă de trafic și
tranzit, cu potențial impact negativ asupra securității și creșterii problematicii
drogurilor în regiune. Se înregistrează evoluții recente în ce privește
precursorii, factor important al extinderii producției de droguri.
Noi amenințări provin din capacitatea grupărilor de crimă organizată
de a exploata oportunitățile care decurg din dezvoltările logistice și
digitalizarea asociate piețelor comerciale globale. Tehnologiile emergente
(5G, inteligența artificială, cloud, INTERNET of Things, smart computing și
machine learning) și utilizarea criptomonedelor și a tehnologiei block-chain
pe piețele virtuale de droguri, sunt elemente aflate deja în arsenalul
grupărilor de criminalitate organizată. Atât internetul de suprafață cât și cel
ascuns (darknet) sunt utilizate pentru vânzările online de droguri, la fel ca și
rețelele sociale și aplicațiile pentru comunicațiile mobile. Serviciile de
criptare și anonimizare sunt tot mai frecvent folosite de grupările de
criminalitate organizată pentru securizarea comunicării, traficul și vânzarea
de droguri ilicite.
Se remarcă o creștere rapidă a volumului comerțului prin rețele de
transport intermodal pentru transporturi de volum mare (containere) și
servicii de livrare rapidă de colete și poștale pentru volume mai mici, tot mai
mult utilizate de grupările de crimă organizată pentru trafic de droguri.
Acestea acționează transfrontalier și exploatează lacunele și diferențele în
reglementarea și controlul drogurilor la nivel național.
În acest context, modelele de consum (amplitudinea consumului de
droguri, ritmul în creștere al consumului în ultimul an/ultima lună,
revigorarea interesului pentru noile substanţe psihoactive, evoluţia
consumului de canabis, asocierea diferitelor comportamente adictive la
vârsta adolescenței) corelate cu disponibilitatea și diversificarea pieței

159
drogurilor reprezintă, la nivel național, din perspectiva impactului asupra
sănătății și siguranței publice, problema abordată de această strategie.
Fenomenul se accentuează în condițiile existenței unor amenințări
globale în creștere și vulnerabilități trenante, care conturează un mediu
impredictibil ce afectează capacitățile naționale de răspuns.

V. VIZIUNE, SCOP, OBIECTIVE

Viziunea strategiei naționale în domeniul drogurilor 2021-2025 are ca

scop instituirea unei abordări orientate către obținerea de rezultate durabile
privind problematica drogurilor la nivel național, aducând plusvaloare
abordării fenomenului în context european, prin ajustarea rezilientă și
particularizată a măsurilor de sprijin și îndrumare.
În sinergie cu prevederile celorlalte documente de politici publice
naționale și europene, Strategia națională în domeniul drogurilor 2021-2025
își propune să contribuie la limitarea impactului și a consecințelor negative
ale fenomenului drogurilor asupra sănătății și siguranței publice,
concomitent cu dezvoltarea capacităților operaționale de răspuns ale
României, în condițiile unui mediu extern cu evoluții impredictibile.
Strategia naţională în domeniul drogurilor 2021-2025 urmărește
perspectiva reducerii cererii şi a ofertei de droguri, prin intermediul temelor
transversale: coordonare, cooperare internațională şi cercetare, evaluare,
informare și vizează atingerea a 11 obiective generale.

VI. PRINCIPII

Concepția strategică în domeniul drogurilor pentru perioada 2021-

2025 este guvernată de următoarele principii, a căror respectare este
esențială și obligatorie:
1. Principiul respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale
omului - activitățile desfășurate de instituțiile statului, organizațiile
neguvernamentale și alte structuri ale societății civile pentru realizarea
obiectivelor prezentei strategii se desfășoară cu respectarea prevederilor

160
convențiilor și tratatelor internaționale privind drepturile și libertățile
fundamentale ale omului.
2. Principiul coordonării și cooperării - instituțiile și organizațiile vor
coopera astfel încât să se asigure o concepție coerentă, integrată și
coordonată asupra problematicii drogurilor.
3. Principiul complementarității, transparenței și dialogului social -
presupune transparența procesului decizional și consultarea societății civile,
precum și implicarea acesteia în implementarea obiectivelor strategice.
4.Principiul legalității - activitățile pentru realizarea obiectivelor
strategice se desfășoară în baza prevederilor legale.
5. Principiul promovării parteneriatului - realizarea de parteneriate
vizând atingerea obiectivelor strategice.
6. Principiul responsabilității sociale - responsabilitatea pentru
răspunsul la fenomenul drogurilor aparține entităților sociale implicate în
limitele atribuțiilor și sferei lor de acțiune;
7. Principiul subsidiarității - constă în asigurarea luării deciziilor și
implementării acțiunilor la nivelul cel mai apropiat de cetățean și care
dispune de resursele necesare.
8. Principiul echilibrului - abordarea proporțională a intervențiilor din
domeniul reducerii cererii și a ofertei de droguri.
9. Principiul egalității de tratament în prestarea serviciilor publice -
reprezintă eliminarea oricărei discriminări a beneficiarilor serviciilor publice
bazate, după caz, pe criterii de origine etnică sau rasială, religie, vârstă, gen,
orientare sexuală, dizabilitate, precum și asigurarea aplicării unor reguli,
cerințe și criterii identice pentru toate autoritățile și organismele prestatoare
de servicii publice.

VII. DIRECŢII DE ACŢIUNE VII.1. REDUCEREA CERERII DE

DROGURI

Reducerea cererii de droguri constă într-o paletă de acțiuni

complementare, ce include prevenirea (contextuală, universală, selectivă și
indicată), depistarea și intervenția timpurie, consilierea, tratamentul,
reabilitarea, reintegrarea socială și recuperarea. Aceste intervenții contribuie

161
la creșterea gradului de reziliență al cetățenilor, al comunităților și al
societății românești în ansamblu, la impactul și consecințele negative ale
fenomenului drogurilor. Termenul de reziliență este înțeles aici în dublă
cheie: drept capacitatea inerentă a indivizilor de a rezista și reacționa
articulat și coerent la evenimente disruptive sau crize, precum și capacitatea
lor de a reveni rapid la o stare de normalitate funcțională.
În domeniul reducerii cererii de droguri, măsurile și intervențiile
specifice vor fi focalizate pe dezvoltarea sănătoasă și în siguranță a copiilor
și a tinerilor (subpopulațiile cel mai intens afectate de fenomenul drogurilor)
și pe reducerea consumului de droguri ilicite, în complementaritate cu
măsuri sustenabile de dezvoltare a comunităților vulnerabile. Vor fi abordate
cu prioritate și măsurile de asistență pentru anumite grupuri vulnerabile -
femei consumatoare de droguri, persoane cu istoric îndelungat de consum,
comunități cu o rată mare de infecție HIV, hepatită, TBC şi imigranți care
provin din țări cu o rată mare de infecție HIV, persoanele consumatoare
marginalizate sau excluse social, grupurile etnice, persoanele consumatoare
care practică sexul comercial, bărbați care fac sex cu bărbați, copiii
consumatori.
Intervențiile pentru reducerea cererii de droguri urmăresc să prevină
consumul, să întârzie vârsta de debut în consum, să reducă consumul
problematic de droguri, să trateze dependența de droguri, să contribuie la
recuperarea și reintegrarea socială printr-o abordare integrată,
multidisciplinară și bazată pe evidențe științifice și prin promovarea și
asigurarea coerenței între politicile din domeniul sănătății, cel social și cel al
justiției.
Consumul de droguri poate genera probleme de sănătate și efecte
sociale nocive asupra consumatorilor și familiilor acestora, dar și a
comunității în ansamblu. Prin urmare, această direcție strategică de acțiune
configurează măsuri și politici care previn sau reduc posibilele riscuri pentru
sănătate și consecințele negative pentru utilizatori, societate și penitenciare.
În comparație cu populația generală, în mediul penitenciar există o
probabilitate crescută pentru consumul de droguri și, de asemenea, pentru
practicarea unor forme riscante de consum, cum este cel injectabil.
Dificultățile în a face față încarcerării, disponibilitatea drogurilor și mai ales

162
creșterea prezenței noilor substanțe psihoactive agravează problemele
inerente consumului de droguri, însă detenția poate oferi și oportunități
pentru tratament și reabilitare.
Domeniu prioritar PREVENIRE
Obiectiv general 1: Consolidarea sistemului naţional de prevenire
ce cuprinde totalitatea programelor, proiectelor şi intervenţiilor de
prevenire (contextuală, universală, selectivă și indicată) adresate
populaţiei generale, şcolare şi grupurilor vulnerabile, în baza
evidenţelor ştiinţifice.
Obiective specifice:
1.1. Dezvoltarea intervenţiilor şi strategiilor contextuale și universale
de prevenire adresate populaţiei generale.
1.2. Dezvoltarea intervenţiilor şi strategiilor pentru întârzierea vârstei
de debut în consumul de droguri în rândul categoriilor de vârstă la risc şi
grupurilor vulnerabile.
1.3. Facilitarea accesului categoriilor de persoane aflate la debutul
consumului la măsuri de intervenție timpurie, în vederea evitării
transformării consumului experimental/ocazional de droguri în consum
regulat.
Domeniu prioritar ASISTENȚA INTEGRATĂ
Arie prioritară REDUCEREA RISCURILOR ASOCIATE
CONSUMULUI DE DROGURI
Obiectiv general 2: Dezvoltarea, bazată pe evidențe ştiinţifice, a
serviciilor şi intervenţiilor din cadrul sistemului naţional de asistenţă
medicală, psihologică şi socială destinate reducerii efectelor negative
asociate consumului de droguri.
Obiective specifice:
2.1. Îmbunătăţirea accesului consumatorilor de droguri injectabile la
servicii de prevenire, consiliere, tratament, testare şi vaccinare HIV, HVB,
HVC, TBC şi altor boli asociate.
2.2. Prevenirea supradozelor și deceselor asociate consumului de
droguri.
2.3. Consolidarea parteneriatului cu societatea civilă.

163
 Arie prioritară ASISTENȚĂ SPECIALIZATĂ
Obiectiv general 3: Consolidarea și dezvoltarea, bazate pe
evidențe ştiinţifice, a intervenţiilor şi serviciilor specializate de asistenţă
medicală, psihologică şi a celor de reintegrare socială.
Obiective specifice:
3.1. Facilitarea accesului persoanelor care consumă droguri la
serviciile integrate de asistență medicală, psihologică și socială, în
concordanță cu nevoile și particularitățile acestora.
3.2. Creșterea rezilienței și reducerea stigmatizării persoanelor care
consumă droguri.
3.3. Facilitarea accesului femeilor și a grupurilor vulnerabile (persoane
fără locuință, consumatori de droguri cu comorbidități psihice, persoane cu
un istoric de consum îndelungat sau policonsum) la serviciile integrate de
asistență, în funcție de particularitățile acestora.
3.4. Aplicarea măsurilor de tratament alternative la sancțiunile
coercitive în acord cu principiile justiției terapeutice pentru persoanele care
consumă droguri.
Obiectiv general 4: Dezvoltarea unei abordări integrate a
consumului de droguri în sistemele privative de libertate.
Obiective specifice:
4.1. Asigurarea continuității serviciilor de asistență pentru persoanele
care consumă droguri și care execută o pedeapsă privativă de libertate atât în
perioada de reținere, de detenție, cât și după liberare, având ca scop final
reintegrarea socială.
4.2. Prevenirea consumului de droguri și a riscurilor și consecințelor
asociate în sistemele privative de libertate.
4.3. Prevenirea supradozelor în rândul persoanelor care consumă
droguri sau se află în tratament substitutiv, atât în perioada de reținere şi
arest preventiv, de detenție, cât și după liberare.

VII.2. REDUCEREA OFERTEI DE DROGURI

Măsurile și intervențiile propuse pe această direcție strategică de

acțiune vor contribui la perturbarea piețelor, tradiționale și online, ale

164
drogurilor ilicite, dezmembrarea grupărilor infracționale organizate implicate
în traficul și producția de droguri, asigurarea respectării legii, reducerea
violenței asociate cu piețele drogurilor ilicite și intensificarea schimbului de
date și informații operative între părțile interesate responsabile. În privința
precursorilor de droguri, mecanismul de coordonare instituit vizează
asigurarea aplicării sistemului legislativ european, compatibilizarea
sistemelor normative și tehnice naționale cu cerințele stabilite unitar la nivel
european pentru asigurarea răspunsului la problematica deturnării acestora
din circuitele licite.
Obiectiv general 5: Consolidarea intervențiilor de contracarare a
grupărilor de criminalitate organizată care își desfășoară activitatea în
România sau a grupărilor de sorginte română care țintesc statele
membre U.E. care sunt implicate în traficul de droguri și au legături cu
alte amenințări la adresa securității naționale.
Obiective specifice:
5.1. Destructurarea grupărilor de criminalitate organizată active pe
teritoriul României, în special a celor cu o componentă transnațională și care
pot:
- încuraja colaborarea între diferite grupuri de criminalitate organizată;
- săvârși fapte de corupție;
- reprezenta o amenințare la adresa siguranței naționale.
5.2. Intensificarea aplicării mecanismelor de identificare şi punere sub
sechestru a bunurilor şi valorilor rezultate ca urmare a săvârşirii de
infracţiuni la regimul drogurilor şi precursorilor.
Obiectiv general 6: Întărirea capacității de detecție a cantităților
mari de droguri, precursori și pre-precursori traficate pe teritoriul
României.
Obiective specifice:
6.1. Intensificarea utilizării de tehnologii eficiente în identificarea și
investigarea grupărilor de criminalitate organizată implicate în traficarea
drogurilor în și prin România, precum și în țări U.E. sau non U.E., care
utilizează rutele de trafic comerciale consacrate (canale legale).

165
 6.2. Creșterea capacității de detecție a cantităților mari de droguri la
nivelul structurilor de aplicare a legii cu atribuții directe în combaterea
traficului de droguri.
Obiectiv general 7: Consolidarea mecanismului de control al
circuitului licit al precursorilor si medicamentelor cu conținut stupefiant
și de combatere a deturnării acestora precum și prevenirea și
combaterea producției de droguri și a cultivării ilicite a plantelor cu
conținut stupefiant.
Obiective specifice:
7.1. Prevenirea și combaterea deturnării și traficării precursorilor și
pre-precursorilor de droguri și identificarea laboratoarelor clandestine de
droguri.
7.2. Dezvoltarea mecanismelor de monitorizare și control a circuitului
legal a medicamentelor cu conținut psihotrop și stupefiant.
7.3. Creșterea capacității prevenire și combatere a cultivării ilicite a
canabisului în România.
Obiectiv general 8: Intensificarea monitorizării eficace a canalelor
logistice și digitale legale folosite pentru distribuția de droguri în volum
mediu și mic și sporirea confiscărilor de substanțe ilicite prin
intermediul acestor canale, în strânsă cooperare cu sectorul privat.
Obiective specifice:
8.1. Creșterea capacității de identificare a piețelor de droguri din
mediul virtual și a furnizorilor de droguri pe piața din România.
8.2. Intensificarea și diversificarea metodelor de detectare a drogurilor
și precursorilor de droguri care fac obiectul traficului prin utilizarea
serviciilor poștale şi curierat.

VII.3. CONSOLIDAREA CAPACITATII OPERAȚIONALE DE

RĂSPUNS - COOPERARE INTERNAȚIONALĂ, MONITORIZARE
ȘI COORDONARE

Obiectiv general 9: COOPERARE INTERNAȚIONALĂ -

Consolidarea angajamentului României, asumat prin documentele
internaţionale şi prin cele bilaterale sau multilaterale la care ţara

166
noastră este parte şi a poziţiei de partener activ în efortul mondial de
reducere a cererii şi ofertei de droguri precum şi a deturnării și
traficului de precursori.
Având în vedere caracterul global al fenomenului drogurilor, este
necesară interconectarea dimensiunii interne și externe ale politicii României
în materie de droguri, ceea ce presupune integrarea strategiei naționale și a
obiectivelor acesteia în cadrul politicii externe generale a României, ca parte
a unei abordări cuprinzătoare care utilizează pe deplin gama de politici și de
instrumente diplomatice, politice și financiare disponibile, într-un mod
coerent și coordonat.
Cooperarea internațională, așa cum este prevăzută în strategie,
contribuie la accelerarea punerii în aplicare a angajamentelor asumate de
România, în domeniul drogurilor, la nivel internațional, respectând
principiile responsabilității partajate, multilateralismului, promovării unei
abordări axate pe dezvoltare, respectării drepturilor omului și a demnității
umane, statului de drept și respectării prevederilor Convențiilor
internaționale în materie de droguri.
În cadrul acestei componente, România își propune să contribuie la
adoptarea pozițiilor comune ale UE și la crearea de sinergii, menite să
definească agenda internațională și multilaterală privind politica în materie
de droguri.
De asemenea, țara noastră va continua să se implice și să contribuie în
mod activ la derularea dialogurilor cu țările sau regiunile din afara U.E.,
menite să faciliteze schimbul de informații privind strategiile, obiectivele și
inițiativele relevante.
În perioada de referință, România va continua întreprinderea de
demersuri în vederea oferirii de asistență tehnică, în marja implementării
programelor de cooperare cu țări sau regiuni din afara UE și cu alți parteneri
sau a derulării programelor de înfrățire instituțională din domeniul
drogurilor, finanțate la nivelul Comisiei Europene. Astfel, dincolo de
perspectivele unor proiecte de înfrățire instituțională în care Agenția
Națională Antidrog se poate implica pe viitor, noul cadru financiar
multianual al U.E., precum și pachetul de stimulente finanțat din bugetul
U.E. în cadrul politicii Next Generation EU ar putea oferi României

167
posibilitatea de creare a noi legături și de dezvoltarea de inițiative în
domeniul drogurilor.
În contextul derulării activităților de cooperare internațională,
România va avea în vedere protejarea și promovarea respectării standardelor
și obligațiilor internaționale privind drepturile omului în cadrul politicilor
globale în materie de droguri.
Pe lângă obiectivele specifice stabilite în prezenta strategie, pe
componenta de cooperare internațională se va avea în vedere, totodată,
respectarea obiectivelor și direcțiilor de acțiune stabilite la nivel
guvernamental în cadrul cooperării cu partenerii externi din domeniul
relațiilor internaționale și al afacerilor Europene.
La nivel regional, al UE, se continuă asigurarea unui rol activ în cadrul
procesului decizional, pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din calitatea
de stat membru, contribuind la dialogul european în domeniu, în cadrul
următoarelor forumuri și structuri europene: Grupul Orizontal de Lucru
privind Drogurile (HDG) al Consiliului Uniunii Europene, Grupului Dublin,
precum și la activitățile derulate la nivelul Observatorului European pentru
Droguri și Toxicomanii (EMCDDA).Totodată, vor fi continuate demersurile
pentru participarea României la activitățile Grupului Pompidou al
Consiliului Europei.
Cooperarea strategică cu organizațiile internaționale, în special cu
Oficiul Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Criminalității (UNODC),
principala entitate din cadrul sistemului ONU responsabilă de abordarea și
combaterea problemei drogurilor la nivel mondial este vitală. Totodată, la fel
de importantă este participarea României la procesele de elaborare a
politicilor ONU, în marja activității Comisiei Națiunilor Unite privind
substanțele stupefiantele (CND), principalul organism responsabil de
controlul drogurilor și de definirea/revizuirea politicilor globale în materie,
precum și în cadrul activităților altor foruri ale ONU, axate pe aspecte legate
de sănătate, respectarea drepturilor omului și dezvoltare durabilă.
ONU reprezintă forul internaţional în cadrul căruia au fost negociate şi
adoptate convențiile în materie de droguri la care România este parte și
anume, Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961, astfel cum a fost
modificată prin protocolul din 1972, Convenția Naţiunilor Unite din 1971

168
asupra substanţelor psihotrope și Convenția din 1988 împotriva traficului
ilicit de stupefiante și substanţe psihotrope, ce reprezintă piatra de temelie a
sistemului internațional de control al drogurilor. Cele mai reprezentative
instituţii din structura ONU implicate în combaterea traficului ilicit și în
prevenirea consumului de druguri sunt: Oficiul Naţiunilor Unite pentru
Droguri şi Criminalitate (UNODC), Comisia ONU pentru substanțe
stupefiante (CND) şi Consiliul Internaţional privind Controlul
Stupefiantelor (INCB).
Obiective specifice:
9.1. Asigurarea unei prezențe active în cadrul mecanismelor europene
de coordonare și cooperare în materie de droguri, atât pe componenta de
reducere a ofertei de droguri, cât și cea de reducere a cererii de droguri,
precum și în domeniul coordonării, cooperării internaționale, cercetării,
monitorizării și evaluării, în vederea îndeplinirii obligațiilor ce decurg din
calitatea României de stat membru și implicării în procesul decizional de la
nivelul UE.
9.2. Consolidarea și dezvoltarea rolului României în cadrul forurilor
internaționale implicate în definirea politicii mondiale în materie de droguri,
în scopul coordonării acțiunilor și eforturilor mondiale de prevenire a
consumului și de combatere a traficului ilicit de droguri, precum și
dezvoltarea cooperării și continuarea implicării în proiecte/inițiative comune
din domeniul drogurilor, derulate în cadru bilateral sau în format
multilateral.
Obiectiv general 10: CERCETARE, EVALUARE, INFORMARE
- Dezvoltarea și consolidarea unui sistem integrat și flexibil de colectare
a datelor privind fenomenul drogurilor, în vederea utilizării celor mai
recente informații în procesul decizional și al formulării și aplicării
răspunsurilor din domeniul sănătății publice și securității cetățenilor.
Informațiile independente, bazate pe știință, reprezintă resursa
esențială în înțelegerea problemelor legate de droguri și în elaborarea
răspunsurilor adecvate. Datele fundamentează deciziile oferind un cadru de
referință pentru o abordare integrată, de la adaptarea legislației, a planurilor
de acțiune și până la identificarea celor mai bune practici și noilor domenii
de cercetare. În vederea maximizării beneficiilor oferite de evidențele

169
științifice este necesară o atenție sporită în înțelegerea legăturii dintre
obiectivele politicilor în domeniul drogurilor și factorii care intervin în
consumul de droguri.
Deși România are deja o serie de surse de date, prin care se obțin
informații valide, este nevoie este un sistem integrat și flexibil, care să se
poată adapta la realitatea dinamică și în schimbare a pieței drogurilor și a
consumului de substanțe psihoactive și la apariția unor noi dependențe
determinate de factori, precum noile tehnologii.
Obiective specifice:
10.1. Dezvoltarea și implementarea instrumentelor de supraveghere
epidemiologică pentru a obține și a analiza cele mai recente date privind
modelele și tendințele survenite în consumul de droguri.
10.2. Promovarea rolului ANA drept centru de excelență în furnizarea
de date şi informații referitoare la droguri și precursori în România.
10.3. Dezvoltarea sistemului de avertizare timpurie (EWS).
Obiectiv general 11: COORDONARE - Asigurarea unui cadru
unitar de acţiune în domeniul problematicii drogurilor şi precursorilor,
monitorizarea implementării politicilor naţionale în domeniul
drogurilor, utilizarea eficientă a resurselor şi maximizarea rezultatelor
intervenţiilor realizate.
Eficiența aplicării unor politici coerente de răspuns la fenomenul
drogurilor şi urmărirea tendinţelor acestui fenomen se pot asigura doar prin
colaborarea reală a tuturor actorilor sociali implicaţi.
Coordonarea este principiul de bază al eficienţei strategiei naţionale în
domeniul drogurilor, presupune sincronizarea tuturor activităţilor către un
obiectiv strategic comun, asumat de către toate structurile guvernamentale şi
neguvernamentale implicate, abordarea făcându-se inter-guvernamental,
inter-instituţional şi inter-sectorial, între nivelurile local, regional, naţional şi
internaţional. Coordonarea se realizează pe orizontală, între diferite ministere
şi administraţii la nivel naţional, şi pe verticală, de la nivel guvernamental
către nivelul regional şi local.
Mecanismele de coordonare instituite vor intensifica cooperarea între
sectoarele de reducere a cererii şi ofertei de droguri, vor asigura
complementaritatea eforturilor realizate în parteneriat de autoritățile publice

170
si societatea civilă, vor facilita utilizarea raţională şi eficientă a tuturor
resurselor existente, vor asigura evitarea contradicţiilor, suprapunerilor sau
consecinţele nedorite ale unor intervenţii specifice.
Coordonarea punerii în aplicare optime a strategiei și a planului de
acțiune este asigurată de Agenţia Naţionala Antidrog, instituţie specializată
din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, abilitată prin lege să coordoneze
la nivel naţional răspunsul la fenomenul drogurilor.
Obiective specifice:
11.1. Optimizarea platformei de coordonare și cooperare inter-
sectorială în domeniul drogurilor, suport decizional în asigurarea rolului
Agenției Naționale Antidrog ca principal organism de coordonare privind
politica națională în materie de droguri.
11.2. Dezvoltarea și consolidarea capacității de răspuns a structurilor
naționale specializate în reducerea cererii și ofertei de droguri.

VIII. REZULTATELE POLITICILOR PUBLICE

La sfârşitul perioadei de implementare a Strategiei naționale în

domeniul drogurilor 2021- 2025, structurile naționale implicate în reducerea
cererii si ofertei de droguri vor deține capacități operaționale consolidate
capabile să ofere un răspuns corelat cu evoluția traficului și consumului de
droguri.

IX. REZULTATELE ACŢIUNILOR

Planul de acţiune aferent strategiei detaliază şi stabilește concret

măsurile, intervenţiile și rezultatele preconizate în domeniul reducerii cererii
şi ofertei drogurilor, coordonării, cooperării internaţionale şi monitorizării
urmărind să contribuie la limitarea impactului și consecințelor negative ale
fenomenului drogurilor asupra sănătății și siguranței publice prin:
a. Sistemul integrat de reducere a cererii de droguri, comprehensiv,
bazat pe evidențe ştiinţifice și practici relevante în domeniu, care să includă
măsuri de prevenire, reducerea riscurilor şi consecinţelor asociate
consumului de droguri, tratament și reintegrare socială.

171
 b. Mecanismul integrat de prevenire și contracarare a infracționalității
la regimul drogurilor și precursorilor, care să consolideze cadrul național de
securitate și siguranță publică a cetățenilor.
c. Abordarea coerentă a politicii naționale, în acord cu politica UE și
cu răspunsul global în domeniul drogurilor, corelată cu afirmarea rolului
activ al României în cadrul forurilor internaționale și europene specializate.
d. Sistemul integrat și flexibil de colectare a datelor privind fenomenul
drogurilor, care să susțină procesul decizional, formularea și aplicarea
răspunsurilor în domeniul sănătății publice și securității cetățenilor.
e. Mecanismul optimizat de coordonare inter-sectorială capabil să
asigurare punerea în aplicare la nivel local și naţional a politicilor în
domeniul drogurilor.

X. INDICATORI

Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei cuprinde activitățile

concrete și indicatorii aferenți fiecărei acţiuni asumate de către entitățile
responsabile.
Indicatori globali pentru Planul de acțiune pentru implementarea
Strategiei naționale în domeniul drogurilor în perioada 2021-2025:
1. Procentul din populație care consumă droguri în mod curent (în
ultima lună), a consumat droguri recent (în ultimul an) și care a consumat
măcar o dată (în viață), în funcție de tipul de drog și grupa de vârstă (anchetă
GPS și ESPAD).
2. Tendințe privind consumul problematic de droguri.
3. Tendințe privind decesele cauzate de droguri și mortalitatea în
rândul consumatorilor de droguri.
4. Prevalența și incidența în rândul consumatorilor de droguri
injectabile, a bolilor infecțioase atribuite consumului de droguri, inclusiv
HIV și hepatita virală B și C.
5. Tendințe privind vârsta de debut în consumul de droguri ilicite
(Proiectul european de cercetare în școli privind alcoolul și alte droguri -
ESPAD).

172
 6. Tendințe privind numărul de persoane admise la tratament pentru
consum de droguri.
7. Tendințe privind numărul de capturi și cantitatea de droguri ilicite,
precursori și pre-precursori capturate.
8. Tendințe privind prețul și puritatea drogurilor.
9. Tendințe privind infracționalitatea la regimul drogurilor și
precursorilor.
10. Tendințe în consumul de droguri în rândul deținuților.
11. Intervenții bazate pe probe privind prevenirea, reducerea riscurilor
si asistență specializată (RDRA).
12. Dialog și cooperare sporite în materie de droguri cu state terțe,
organizații europene și internaționale.
13. Evoluții în implementarea strategiei naționale în materie de
droguri, legislație, mecanisme de coordonare și estimări ale cheltuielilor
publice.
14. Sistemul național de avertizare timpurie privind noile substanțe
psihoactive.
15. Vizibilitatea temelor de politici publice în domeniul drogurilor.

XI. IMPLICAŢII PENTRU BUGET

Identificarea şi dezvoltarea mecanismelor financiare, inclusiv a

componentelor legislative pentru punerea în aplicare a acestora, va contribui
la consolidarea rolului instituţiilor naţionale implicate şi creşterea capacităţii
de reacţie a acestora la dinamica fenomenului, utilizând următoarele paliere
de finanţare, respectiv:
1. asigurarea creditelor bugetare necesare susţinerii financiare a
măsurilor și intervențiilor destinate reducerii cererii şi ofertei de droguri prin
bugetele ordonatorilor de credite de la nivel central și local.
2. asigurarea creditelor bugetare necesare finanțării Programului
Național de prevenire și asistență medicală, psihologică și socială în
domeniul drogurilor, respectiv Programul de Interes Național de prevenire și
asistență medicală, psihologică și socială în domeniul drogurilor.

173
 3. atragerea şi valorificarea fondurilor externe nerambursabile pentru
susținerea politicilor în domeniul drogurilor.
Strategia se implementează în baza fondurilor alocate prin legile
anuale ale bugetului de stat în bugetul ordonatorilor de credite implicaţi, în
acord cu obiectivele şi priorităţile stabilite de către aceştia în domeniul
drogurilor și cu prevederile legale în vigoare.

XII. IMPLICAŢII JURIDICE

Consolidarea răspunsului național în domeniul drogurilor va implica

analiza și, după caz, îmbunătățirea legislației incidente, corelarea domeniilor
subsecvente precum şi conformarea cu actele comunitare aferente sau
aplicarea directă a acestora.

XIII. MONITORIZARE ȘI EVALUARE

Cadrul organizatoric necesar implementării, monitorizării şi evaluării

Strategiei naţionale presupune colaborarea intersectorială pentru a pune în
aplicare, într-un mod eficient, direcţiile de acţiune, obiectivele generale şi
obiectivele specifice prevăzute în prezenta strategie, facilitată printr-un cadru
de dialog conferit prin Consiliul Consultativ pentru Aplicarea Strategiei
Antidrog, format din reprezentanţi la nivel decizional ai instituţiilor
implicate. Secretariatul Consiliului va fi asigurat de Agenţia Naţională
Antidrog.
Monitorizarea implementării strategiei urmărește realizarea
obiectivelor generale și specifice în contextul acțiunilor/activităților propuse,
a resurselor umane, materiale și financiare alocate, respectarea planificărilor
în timp. Agenția Națională Antidrog va elabora, la termenele stabilite în
planul de acțiune, pe baza informațiilor comunicate de către fiecare instituţie
care desfăşoară activităţi de reducere a cererii și ofertei de droguri, rapoarte
de monitorizare pe care le prezintă spre avizare Consiliului Consultativ
pentru Aplicarea Strategiei Antidrog.

174
 Evaluarea permite aprecierea măsurii în care Strategia și-a atins
obiectivele propuse, iar rezultatele, măsurate cantitativ și calitativ, sunt cele
planificate, în termeni de eficiență, eficacitate și impact.
Strategia națională în domeniul drogurilor 2021-2025 și Planul de
Acțiune aferent vor fi evaluate ex-post la finalul perioadei de implementare
stabilite, iar concluziile acestei evaluări vor fi prezentate exhaustiv într-un
Raport de evaluare elaborat de Agenția Naționala Antidrog.

XIV. ETAPE ULTERIOARE ŞI INSTITUŢII RESPONSABILE

Planul de acţiune pentru implementarea Strategiei cuprinde instituțiile

și autoritățile centrale și locale responsabile pentru realizarea fiecărei
activități specifice domeniului de competență.
Societatea civilă asigură complementaritatea implementării acțiunilor
planificate, în conformitate cu prevederile statutare.

175
176
 CAPITOLUL XVI

INIȚIATIVĂ LEGISLATIVĂ

Consumul de droguri, pedepsit cu închisoarea. Liberalii vor sa modifice

legea și să elimine sancționarea cu amendă

Liberalii din Parlamentul României vor să mărească pedepsele pentru

traficul de droguri, dar și pentru consumatori. Printre cei care au semnat
proiectul de lege se află și deputatul PNL de Alba, Florin Roman.
În condițiile în care România nu are un sistem de prevenție, sau de
informare pus la punct cu privire la efectele consumului de droguri,
parlamentarii vor pedepse mai mari.
Pe lângă traficanții de droguri, de cele mai multe ori, ajung în fața
instanțelor de judecată și consumatorii, care în mare parte sunt tineri, elevi
de liceu sau studenți.
Notabil este faptul că cei din PNL vor să scoată pedeapsa cu amenda
pentru consumatori, iar aceștia să fie condamnați direct la pedepse privative
de libertate.
Momentan pentru consumatori, pedeapsa este de la 3 luni la 2 ani, sau
amendă. De cele mai multe ori magistrații dau pedepse cu amenzi penale,
sau dacă consumatorii au avut o cantitate mai mare de droguri la ei, o
pedeapsă cu suspendare sau amânare.
Însă noua inițiativă a liberalilor prevede pedepse mult mai dure.
Cum vor să schimbe legea
Art. 2: Momentan, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea,
extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea,
distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea,
cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc,
fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor
drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare
risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor
drepturi.

177
 Ce pedepse vor cei din PNL
Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,
prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea,
distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea,
cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc,
fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor
drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare
risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Art. 4. Momentan: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea,
extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri
de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la
3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare
risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Cum vor să schimbe cei din PNL legea
Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea,
prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc
pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5
ani.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare
risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Pedeapsa cu amenda pentru deținere de droguri dispare.
Art. 5. Momentan: punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a
unei locuințe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces
publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în
asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea
unor drepturi.
Textul de lege propus de PNL
Momentan: punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unei
locuințe sau a unui local ori a oricărui alt loc amenajat, în care are acces
publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în
asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și
interzicerea unor drepturi.

178
 Cum motivează cei care au inițiat proiectul modificarea legii
Potrivit acestora, o parte dintre persoanele care consuma droguri o fac
pentru a-și ,,reprima dureri din trecut, care de cele mai multe ori au de-a
face cu abuzuri ce li stârnesc sentimente de vinovăție, rușine, neputință, de
eșec, sentimente cărora nu le poate face față natural, motiv pentru care
apelează la un surogat, și anume, drogurile, pentru a ,,evada din realitate”
și pentru a-si suprima durerea”, se arată în expunerea de motive.
Inițiativa a fost semnată de 16 parlamentari.
Momentan initiațiva de modificare a legii a fost înregistrată în data de
28 martie 2022, la Senat și se află în dezbatere.
Pentru a intra în vigoare proiectul trebuie să fie adoptat de Parlament
şi promulgat apoi de preşedintele Klaus Iohannis.

179
180
 ANEXA 1

LEGISLAȚIE ÎN DOMENIUL ANTIDROG

Legislaţie naţională în domeniul antidrog

Legea nr. 143 din 26 iulie 2000 privind prevenirea şi combaterea

traficului şi consumului ilicit de droguri;

Legea nr. 339 din 5 decembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor,
substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope;

Legea nr. 381 din 28 septembrie 2004 privind unele măsuri financiare în
domeniul prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de
droguri;

Legea nr. 64/ 2005 privind participarea României ca membru cu drepturi

depline la Grupul de cooperare pentru combaterea consumului şi
traficului ilicit de droguri (Grupul Pompidou) din cadrul Consiliului
Europei;

Legea nr. 194 din 7 noiembrie 2011 republicată, privind combaterea

operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele
decât cele prevăzute de actele normative în vigoare;

H.G. nr. 860 din 28 iulie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de

aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului
şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare;

H.G. nr. 1915 din 22 decembrie 2006 pentru aprobarea normelor

metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 339/2005 privind
regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi
psihotrope, cu modificările şi completările ulterioare;

H.G. nr.461 din 11.05.2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei

Naţionale Antidrog;

181
H.G. nr. 784/09.10.2013 privind aprobarea Strategiei naţionale antidrog
2013-2020 şi a Planului de acţiune în perioada 2013-2016 pentru
implementarea Strategiei naţionale antidrog 2013-2020;

H.G. nr. 853/31.10.2018 pentru modificarea și completarea Hotărârii

Guvernului nr. 784/2013 privind aprobarea Strategiei naționale antidrog
2013-2020 și a Planului de acțiune în perioada 2013-2016 pentru
implementarea Strategiei naționale antidrog 2013-2020;

H.G. nr. 867/14.10.2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor

sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a
serviciilor sociale;

Legea nr. 78/24.06.2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat

în România;

H.G. nr. 684/19.08.2015 privind aprobarea Programului naţional de

prevenire şi asistenţă medicală, psihologică şi socială a consumatorilor
de droguri 2015-2018;

H.G. nr. 659/19.08.2015 privind aprobarea Programului de interes

naţional de prevenire şi asistenţă medicală, psihologică şi socială a
consumatorilor de droguri 2015-2018;

Ordinul nr. 103 din 26.04.2012 privind aprobarea Procedurii de

autorizare a operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte
psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, și a
cuantumului tarifelor de autorizare și evaluare;

Legislaţie internaţională în domeniul antidrog

Convenţii
internaţionale Ratificate la nivel naţional prin:

182
Convenţia unică
asupra stupefiantelor Decretul nr. 626 din 1973 pentru
din 1961, astfel cum a aderarea României la Convenția
fost modificată prin unică asupra stupefiantelor din
protocolul 1961 și la protocolul privind
din 1972; modificarea acesteia;

Legea nr. 118 din 15 decembrie

1992 pentru aderarea României
Convenția naţiunilor la Convenția asupra substanțelor
unite din 1971 asupra psihotrope din 1971 și la Convenția
substanţelor contra traficului ilicit de stupefiante
psihotrope; și substanțe psihotrope din 1988;

Legea nr. 118 din 15 decembrie

1992 pentru aderarea Romaniei
Convenția din 1988 la Convenția asupra substantelor
contra traficului ilicit psihotrope din 1971 și la Convenția
de stupefiante și contra traficului ilicit de stupefiante
substanţe psihotrope; și substante psihotrope din 1988;

Convenția cadru
WHO pentru controlul Legea nr. 332/2005 de aderare a
tutunului, adoptată la României la Convenția cadru
Geneva la 21 mai WHO pentru controlul tutunului
2003; (M.Of. nr. 1088/02.12.2005);

Convenţia de Legea nr. 214/02.07.2007 de

cooperare aderare a României la Convenţia de
poliţienească pentru cooperare poliţienească pentru
Europa de Sud-Est, Europa
adoptată la Viena în de Sud-Est (M.Of. nr.
data de 5 mai 2006. 475/16.07.2007).

183
 Legislaţie secundară (acte normative incidente, ordine, dispoziţii)

Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor

consumului produselor din tutun;

Legea nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor

clasificate;

Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003 ;

Legea nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul poliţistului;

Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile
de interes public;

Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în
mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției;

Legea nr. 363 din 28 decembrie 2018 privind protecția persoanelor fizice
referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile
competente în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării, urmăririi penale
și combaterii infracțiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor
educative și de siguranță, precum și privind libera circulație a acestor
date;

Legea nr. 98 din 19 mai 2016 privind achizițiile publice;

HOTĂRÂRE nr. 395 din 2 iunie 2016 pentru probarea Normelor

metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea
contractului de achiziţie publică / acordului-cadru din Legea nr. 98/2016
privind achiziţiile publice;

O.U.G. nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ;

Ordonanţa nr. 27 din 30.01.2002 privind reglementarea activităţii de

soluţionare a petiţiilor;

184
Hotărârea nr. 991 din 25 august 2005 pentru aprobarea Codului de etică
şi deontologie al poliţistului;

Ordinul comun MSP şi MIRA nr. 770 şi respectiv nr. 192 din 2007
pentru aprobarea Metodologiei de completare a fişelor standard şi de
transmitere a datelor prevăzute în foaia individuală de urgenţă pentru
consumul de droguri, foaia individuală de admitere la tratament pentru
consumul de droguri, cazurile înregistrate de HVC şi HVB în rândul
consumatorilor de droguri injectabile şi prevalenţa infecţiilor cu HIV,
HVB şi HVC în rândul consumatorilor de droguri injectabile, etc. (Anexa
nr. 1);

Ordin nr. 1389 din 4 august 2008 privind aprobarea criteriilor şi

metodologiei de autorizare a centrelor de furnizare de servicii pentru
consumatorii de droguri şi a Standardelor minime obligatorii de
organizare şi funcţionare a centrelor de furnizare de servicii pentru
consumatorii de droguri;

Ordin nr. 1216/C din 18 mai 2006 privind modalitatea de derulare a

programelor integrate de asistenţă medicală, psihologică şi socială pentru
persoanele aflate în stare privativă de libertate, consumatoare de droguri;

Ordin comun al Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi Ministerului Justiţiei

nr. 898/725/2002 privind măsurile medicale şi educative aplicate
toxicomanilor în penitenciare;

Decizia nr. 16 din 2 octombrie 2006 pentru aprobarea Standardelor

minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul asistenţei
consumatorului de droguri;

Decizia nr. 17 din 2 octombrie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de

elaborare, modificare şi implementare a planului individualizat de
asistenţă a consumatorului de droguri;

Decizia nr. 1862064 din 23 ianuarie 2006 pentru aprobarea Standardelor

minime de calitate ale programelor de prevenire a consumului de droguri

185
în şcoală;

Ghid de prevenire a consumului de droguri în rândul adolescenţilor şi

tinerilor;

186
 BIBLIOGRAFIE

Agenția Națională Antidrog, Formarea de bază în domeniul dependenței de

droguri, Editura Concordia, Arad, 2011;
Buzducea D., Aspecte contemporane în Asistenţă Socială, Editura Polirom,
Iași, 2005;
Creţu T., Adolescenţa şi contextul său de dezvoltare, Editura Credis,
București, 2001;
Creţu T., Psihologia vârstelor, Editura Credis, București, 2003;
Dincă M., Adolescenţi într-o societate de schimbare, Editura Paideia,
București, 2004;
Ferreol G., Adolescenţii şi toxicomania, Editura Polirom, Iași, 2000;
Ibiş A., Influenţa agenţilor de socializare aspra comportamentelor
predelincvente ale elevilor, Editura Pansofia, București, 2001;
Popescu O, Achim V, Popescu AL., Viaţa în hexagonul morţii, Editura Fiat
Lux, București, 2004;
Răşcanu R., Neuropsihofiziologia devianţei la adolescenţi şi tineri, Editura
ACTAMI, București, 1999;
Răşcanu R., Alcool şi droguri: «virtuţi» şi capcane pentru tineri, Editura
Universităţii, Bucureşti, 2004;
Şchiopu U, Verza E., Adolescenţa personalitate şi limbaj, Editura Albatros,
București, 1989;
Camelia Stanciu, Andrei Cotruș, Factori psihologici și sociali implicați în
consumul de droguri la adolescenți;
Şchiopu U., Psihologia modernă, Editura România Press, București, 2008;
Verza E., Psihologia vârstelor, Editura Hyperion XXI, București, 1993:
Ovidiu Balaban-Popa, Dependența de alcool și abuzul de droguri la
adolescenți, 2019;
Arthur W. Blume, Consumul și dependența de droguri. Ghid practic de
evaluare, diagnostic și tratament, Editura Polirom, București, 2011;
Daniela, Georgescu, Ana Maria Moldovan, Gabriel Cicu, Despre droguri,
Editura Concordia, Arad, 2007;
Pavel Abraham, Mihaela Potolea, Ghid de prevenire a consumului de alcool
și droguri la locul de muncă, Editura Concordia, Arad, 2007;

187
Aura Alexandra Per, Petru Ștețcu, Comportamentul simulat, Editura
Concordia, Arad, 2020;
Niculae Runcianu, Bunele maniere și comportamentul în societate, Editura
Concordia, Arad, 2021;
Tiberiu Tănase, Ovidiu Boureanu, Petru Ștețcu, Manual de educație
civică, Editura Concordia, Arad, 2021;
Cătălin Florin Tiriteu, Petru Ștețcu, Delincvența juvenilă, Editura Concordia,
Arad, 2017;
Viorica Martens, Violența domestică, Editura Concordia, Arad, 2018;
Florian Mircea Cenușă, Abuzul și neglijența părinților asupra copilului,
Editura Concordia, Arad, 2018;
www.wikipedia enciclopedialiberă.com;
www.ana.gov.ro/rapoarte%20nationale/raport_ro_2011.pdf;
www.ana.gov.ro/rapoarte%20nationale/Report_RO_2012.pdf.

188