Student- Zmarandache Alina

Conversie PIPP, Anul I

Copii eram noi amândoi

A fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată, o vreme îndepărtată în care

aveam timp de joacă.
În acele timpuri, împreună cu fratele meu, împărțeam și bune și rele. Așa
se făcea că toate cojile de nucă deveneau care cu boi, unde erau înhămați melci
bătrâni cu coarne. Tot atunci, citea aventurile lui Robinson, pe care mi le
povestea apoi, iar eu zideam Turnul Vavilon, o construcție mirifică, alcătuită
din cărți mari de joc, în care toți vorbeam aceeași limbă și eram uniți.
Scăldatul era activitatea care ne completa fericita copilărie. Ochiul de
pădure în care se afla balta era înconjurat de copaci înalți, falnici la umbra
cărora ne adăposteam în zilele toride. Pentru a ajunge în locul nostru, eram
nevoiți a traversa înot, până la insula plină de verdeața ca smaraldul. Refugiul
nostru era, de fapt, o cetate impunătoare, precum cele din vechile povești,
făurită din stuf mare și des, al cărei zid împrejmuitor era realizat din lut.
Turnurile mari de tinichea se puteau zări din depărtare.
Între zidurile fortăreței noastre, împăratul, fratele meu, îmi dădea sarcini
stricte, serioase, având misiunea de a anunța poporul broaștelor despre viitoarea
bătălie, în care trebuia să ne măsurăm puterile. Ambele tabere erau conduse de
împărați puternici și măreți, astfel că garnizoanele acestora se văzură nevoite să
înceapă lupta. Tărâmul broaștelor începu a clocoti de forfota voinicilor gata să
își măsoare puterile cu locuitorii cetății din stuf. Cele două oștiri erau aprige,
luptând din răsputeri, însă am reușit să prindem mai multe broaște inamice. La
un moment dat, când zgomotele asurzitoare năvăleau în pădurea întreagă, în
învălmășeala creată, am capturat chiar regele-broască. Toți inamicii au fost
prinși, deși opuseseră mult timp rezistență, și au fost încuiați în turnul negru cu
porțile ferecate, de pe mica noastră insulă.
Chinul ostaticilor a durat până la apus și, după multe tratative între cele
două tabere, i-am eliberat. Chipurile lor au fost luminate imediat de o bucurie
nemăsurată văzând că se pot reîntoarce la palatul lor, balta adâncă în care își
duceau zilele.
Împreună cu împăratul învingător, m-am îndreptat atunci spre casă. După
crâncena bătălie cu micile viețuitoare, am fost ridicat la rangul de rege, ca
recompensă pentru faptele mele pline de vitejie. Astfel, stăpâneam partea de la
miazănoapte, locuită de popoarele indiene. Au avut loc și alte numiri în funcții
Student- Zmarandache Alina
Conversie PIPP, Anul I

înalte, așa că cei proaspăt înnobilați aveau însărcinarea de o conduce corect

pentru ca pacea, liniștea și prosperitatea teritoriilor să domnească.
Bunătatea împăratului triumfător a fost fără margini, acceptând ca unica
sa fiică să îmi devină soție, mie, ajutorul său de nădejde cu care înfruntase
dușmanii. Aceasta era o fată frumoasă cu un zâmbet cuceritor, înzestrată cu
trăsături fizice cum rar se pot întâlni în rândul muritorilor de rând, așa cum se
cuvine unei fețe încoronate. După ce m-am închinat împăratului pentru răsplata
oferită, mi-am arătat recunoștința și m-am îndreptat spre casă. Deși încercasem
în nenumărate rânduri să port o discuție cu amanta mea de lemn, am aruncat-o
în foc, deoarece toată strădania îmi fusese zadarnică, aceasta nerăspunzând
solicitărilor mele.
Aventurile noastre continuau, erau nesfârșite, pline de peripeții în timp ce
ne plimbam pe șură, peste stuf și paie, momente în care visam străbătând munții
înalți, martori ai bătăliilor crâncene pe care le purtam. Casca de hârtie care îmi
acoperea capul în timpul înfruntărilor cu inamicii se ridica ușor în bătaia
vântului. Însemnul nostru regal era un steag de bătălie, izvorul curajului de care
dădeam dovadă.
Bucuria nevinovată, infantilă, din păcate, i-a sfârșit în momentul în care
constat că fratele meu murise și tot ceea ce reușiserăm să realizăm era pierdut.