Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Această reprezentare se face sub forma unei egalități între resursele utilizate (active
patrimoniale) și sursele de proveniență a acestora (pasive patrimoniale)
TOTAL ACTIV = TOTAL PASIV
2
Bazele contabilității
Activele imobilizate se împart în patru mari grupe:
a) Imobilizări necorporale
b) Imobilizări corporale
c) Imobilizări corporale și necorporale în curs de execuție
d) Imobilizări financiare
3
Bazele contabilității
Licenţa = dreptul obţinut de o persoană de a utiliza un brevet de invenţie.
Marca comercială = reprezintă un semn distinctiv folosit de un agent economic pentru
a-şi deosebi produsele, lucrările şi serviciile sale de altele cu caracteristici asemănătoare.
Cheltuielile efectuate cu ocazia utilizării concesiunilor, brevetelor de invenţie,
licenţelor, mărcilor comerciale se amortizează pe toată durata prevăzută pentru exploatarea
acestor imobilizări. La categoria ”altor valori similare” intră know-how-urile, uzufructul,
dreptul de superficie, franciza.
Fondul comercial = suma suplimentară achitată în cazul achiziţionării unei firme sau
a unor bunuri imobile pentru: marca de fabricaţie a firmei, reputaţie, vad comercial, clientelă,
legături comerciale, bun renume, etc. Fondul comercial se determină ca diferență între costul
de achiziție (mai mare) și valoarea justă, actuala (mai mică) aferentă activelor achiziționate.
Programe informatice = elemente ale muncii intelectuale stocate pe diferite suporturi
tehnice cum ar fi: hard-diskuri, CD-uri, USB-uri. Aceste programe se amortizează în cel mult
5 ani. (Pântea I.P., Ghe.Bodea, 2005)
b. Imobilizări corporale = se mai numesc şi active fixe tangibile (au corp, pot fi
atinse). Acestea cuprind bunurile materiale de folosinţă îndelungată în activitatea unei unităţi
economice şi au următoarea structură:
- terenuri
- amenajări de terenuri
- construcţii
- maşini, utilaje şi instalaţii de lucru
- aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare
- mijloace de transport
- animale şi plantaţii
- mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale
şi alte active corporale (conform OMFP nr.1898/2013, piesele de schimb importante precum
și echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări corporale atunci când o entitate
preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an).
Ultimele 6 grupe de imobilizări corporale au fost numite mijloace fixe.
Potrivit tradiției contabile românești, imobilizările corporale, cu excepția terenurilor și
amenajărilor de terenuri, formau o subgrupa distinctă, numită “mijloace fixe”. OMFP
nr.306/2002 nu a mai definit în mod explicit această noțiune.
4
Bazele contabilității
În categoria imobilizărilor corporale intră numai acele bunuri ce îndeplinesc simultan
două condiţii:
- valoare de intrare mai mare decât limita prevăzută de lege (2500 lei) (începând
cu data de 1 iulie 2013, prin HG nr.276 s-a stabilit o noua valoare de intrare a mijloacelor fixe
la 2500 lei)
- durată de funcţionare mai mare de 1 an
Terenuri se structureaza astfel : propriu-zise şi amenajări de terenuri
Terenurile sunt înregistrate în contabilitate, valoarea lor depinzând de zona de
fertilitate şi de categoria de folosinţă.
Amenajările de teren reprezintă cheltuielile care se fac cu amenajarea unor lacuri,
pentru păstrăvării, împrejmuiri, drumuri de acces, racordări la energia electrică, la gaz etc.
Cheltuielile cu amenajările de teren se amortizează, terenurile nu se amortizează.
Imobilizarile corporale se amortizează pe toată durata de utilizare a acestora. În
vederea calculării amortizării imobilizarilor corporale, evidenţa acestora se ţine pe grupe,
subgrupe, clase, subclase şi familii. Durata în care se amortizează acestea se stabileşte prin
Legea amortizării nr.15/1994, în funcţie de grupele şi subgrupele din care fac parte. (ex.
pentru găsirea duratei de utilizare a unui autobuz pentru transport urban, se caută succesiv
în Catalog grupa (grupa 4: mijloace de transport), subgrupa (subgrupa 2: mijloace de
transport auto), clasa (clasa 1: mijloace de transport pentru persoane), subclasa (subclasa 3:
autobuze). Deci la codul 4.2.1.3 se va găsi durata normală de funcţionare a acestei
imobilizari corporale, care este de 5 ani.
Imobilizările corporale îşi pierd treptat o parte din valoarea lor de întrebuinţare ca
urmare a folosirii lor, a acţiunii agenţilor naturali, a progresului tehnic. Această depreciere
fizică şi valorică se numeşte uzură. În funcţie de cauzele care o produc uzura poate fi:
fizică = generată de funcţionarea tehnică şi mecanică, dar şi de influenţa factorilor naturali
morală = cauzată de evoluţia rapidă a tehnicii, de apariţia a noi bunuri cu performanţe mai
ridicate.
Expresia valorică a uzurii care se include în mod eşalonat în cheltuieli se numeşte
amortizare. Prin includerea eşalonată în cheltuieli a unei cote din valoarea de intrare a
imobilizarilor corporale, se recuperează treptat costul de achiziţie sau de producţie al acestora.
c. Imobilizări corporale și necorporale în curs de execuție = reprezintă investiții
neterminate, efectuate în regie proprie (prin efort propriu, în unitatea proprie) sau în antrepriză
(realizate de către un antreprenor, respectiv o terță persoană din afara unității pe bază de
factură), care se evaluează la costul de productie, respectiv la costul de achizitie, reprezentând
5
Bazele contabilității
prețul de deviz al investiției. Imobilizarile in curs corporale și necorporale dupa recepția,
darea în folosință sau punearea în funcțiune se trec la categoria imobilizari corporale și/sau
necorporale, după care se amortizează.
Există și o categorie aparte de imobilizări corporale (în curs de aprovizionare), care,
potrivit pct.104 din Reglementările contabile conforme cu Directivele a IV-a și a VII-a a CEE,
aprobate prin OMFP nr.3055/2009, se înregistrează într-un cont distinct conform Planului de
conturi general. Acestea reprezintă imobilizări corporale achiziționate, pentru care ”s-au
transferat riscurile și beneficiile viitoare aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare ”,
adică acele imobilizări achiziționate pentru care s-au întocmit documente, dar care încă nu
sunt sosite în unitate.
d. Imobilizări financiare = reprezintă investiţii în titluri de valoare (acţiuni,
obligaţiuni şi alte titluri de valoare deţinute pe termen lung), precum şi creanţe imobilizate
cum ar fi împrumuturile şi garanţiile acordate altor unităţi.
Imobilizările financiare prezintă unele caracteristici:
a. nu au structură materială;
b. reprezintă sume băneşti imobilizate pe termen lung în afara unităţii;
c. generează venituri financiare sub forma dividendelor sau dobânzilor;
d. nu se amortizează pentru că nu suferă deprecieri ireversibile;
e. pentru deprecierile temporale reversibile se constituie ajustări pentru
pierdere de valoare;
Imobilizările financiare se clasifică astfel:
Acţiunile deţinute la entităţi afiliate = sunt drepturi sub formă de acţiuni sau alte
titluri deţinute pe termen lung în capitalul altei entități, în scopul obţinerii de avantaje
economice prin veniturile financiare încasate şi prin controlul şi influenţa
semnificativă exercitată asupra societăţii respective. Entitatea care deţine controlul
asupra unei alte entităţi se numeşte societate-mamă, iar cealaltă se numeşte societate-
fiică sau filială. Societatea-mamă împreună cu filialele acesteia reprezintă un grup de
entităţi. Se consideră că există control atunci când se deţine peste 50% din drepturile
de vot în conducerea filialei.
Interesele de participare = reprezintă drepturi deţinute în capitalul altei societăţi în
scopul obţinerii de venituri financiare, fără intervenţia în gestiunea unităţii la care sunt
deţinute titlurile. Deţinerea unei părţi din capitalul unei alte entităţi se presupune că
reprezintă interes de participare atunci când depăşeşte un procent de 20%. O
participare sub acest procent reprezintă un interes minoritar. Deţinerea acestor interese
6
Bazele contabilității
de participare nu dă dreptul deţinătorilor de a interveni în gestiunea unităţii la care
deţin aceste titluri.
Titluri puse în echivalenţă = apar în cazul consolidării conturilor. Potrivit metodei
punerii în echivalenţă, costul de achiziţie al acţiunilor deţinute de către o societate în
capitalul altei societăţi este înlocuită cu valoarea capitalurilor proprii ale societăţii
emitente şi care revin societăţii deţinătoare.
Certificate verzi amânate = certificatul verde este reprezentat de un titlu care atestă
producerea din surse regenerabile de energie a unei cantități de energie electrică. Acest
certificat se poate tranzacționa pe o piață organizată distinct de cantitatea de energie
electrică pe care acesta o reprezintă (OMFP 2067/2013). Aceste certificate se emit
lunar producătorilor de energie pentru cantitatea de energie produsă din surse
regenerabile și livrată furnizorilor sau consumatorilor finali. Certificatele verzi
amânate temporar, până la acordarea acestora se vor contabiliza la categoria
imobilizărilor financiare.
Creanţele imobilizate reprezintă drepturi ale entității asupra filialelor sau unităților din
cadrul grupului determinate de acordarea unor împrumuturi pe termen lung. Ele sunt
reprezentate de:
- sume datorate de filiale: împrumuturile acordate unităţilor de la care s-au
achiziţionat titluri sau interese de participare, sub formă de ajutoare financiare;
- împrumuturi acordate pe termen lung = sume de bani acordate terţilor pe baza unui
contract de împrumut pentru obţinerea de dobânzi;
- creanţe legate de interese de participare = creanţe aferente contractelor de leasing
financiar
- alte creanţe imobilizate: garanţii, depozite bancare, cauţiuni etc.
- dobânzi aferente creanţelor imobilizate.
7
Bazele contabilității
I. Stocurile = sunt active deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării
normale a activităţii, sau sunt sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce
urmează a fi folosite în procesul de producţie.
Principalele categorii de stocuri sunt:
materii prime: constituie substanţa de bază care compune produsul finit (ex. lemnul în
industria mobilei, caolinul în industria de porţelan, făina în industria de panificaţie etc.
materiale consumabile: participă sau ajută la procesul de fabricaţie fără a se regăsi, de
regulă, în produsul finit. (materiale auxiliare, combustibil, materiale pentru ambalat,
piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje, alte materiale consumabile)
- materiale auxiliare = se adaugă materiei prime în scopul de a ajuta la
transformarea ei (Ex: drojdia în industria de panificaţie, catalizatorii în
industria chimică etc), sau în scopul de a contribui la fabricarea produselor
finite (ex. aţa, substanţele de lipit şi de vopsit în industria de încălţăminte,
cuiele în industria mobilei etc.), sau sunt utilizate pentru asigurarea condiţiilor
necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii (ex. lubrifianţi, materiale de
întreţinere şi curăţenie etc)
- combustibili = iau parte direct sau indirect la procesele care au loc într-o
unitate patrimonială. În funcţie de rolul şi destinaţia lor deosebim: combustibili
tehnologici care se adaugă materiilor prime pentru a ajuta la transformarea
acestora (cocsul folosit în furnale pentru a ajuta la topirea şi transformarea
minereurilor), combustibili energetici care sunt utilizaţi fie la producerea
energiei electrice şi termice (păcura, cărbunele, gazul metan ), fie pentru
punerea în mişcare a unor utilaje şi maşini (benzina, motorina), combustibili
gospodăreşti care sunt consumaţi pentru încălzirea şi iluminatul locurilor de
muncă sau pentru alte nevoi neindustriale.
- Piese de schimb = sunt destinate înlocuirii pieselor uzate ale maşinilor şi
utilajelor în vederea reparării acestora
- Alte materiale consumabile = detergenţi, săpun, etc.
materiale de natura obiectelor de inventar = în această categorie intră acele bunuri care
nu îndeplinesc cumulativ cele două condiţii: de durată şi de valoare, ca să intre la
categoria imobilizărilor corporale ; prin urmare, sunt bunuri cu o valoare mai mică
decât limita prevăzută de lege pentru a fi imobilizari corporale, indiferent de durata lor
de utilizare, sau durata de utilizare mai mică de 1 an, indiferent de valoarea lor. Din
categoria materialelor de natura obiectelor de inventar fac parte: sculele, mobilierul
8
Bazele contabilității
mărunt, uneltele, echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru etc.
producţia în curs de execuţie = producţia neterminată, ea se găseşte fie între materie
primă şi semifabricat (piele la tăbăcit), fie între semifabricat şi produs finit (pantof
neterminat). Specific agriculturii, la culturile vegetale constituie producţie neterminată
grâul semănat până la recoltare sau porumb de la prelucrarea terenului până la
recoltat).
Semifabricate = acele bunuri care au trecut prin anumite faze ale procesului
tehnologic, sunt gata din punct de vedere al fazei respective, urmând să fie prelucrate
în continuare fie în întreprinderea noastră, fie vândute ca semifabricate (piele tăbăcită,
blatul pentru pizza, vinurile puse la învechit).
Produse finite = acele produse care au trecut prin toate fazele procesului de producţie
din întreprindere, au fost recepţionate din punct de vedere calitativ şi li s-au întocmit
documente de predare la depozitul de produse pentru a fi destinate vânzării.
Produse reziduale = acele produse care se obţin concomitent din procesul de producţie,
fără să avem ca scop obţinerea lor (gunoi de grajd, paie, cocenii de porumb, rumeguş
în industria lemnului etc)
Mărfurile = bunuri cumpărate în scopul revânzării lor, fără să le facem alte
transformări. Unitatea comercială cumpără de la unitatea producătoare produsele lor
finite, care se transformă în mărfuri la unitatea comercială. Calitatea de materie primă,
produs finit sau marfă nu depinde de bunul respectiv, ci de locul pe care acesta îl
ocupă în unitatea respectivă (ex. untul pentru fabrica de lapte este produs finit, pentru
patiserie este materie primă iar pentru unitatea comercială este marfă)
Ambalajele sunt bunuri destinate protejării calităţii şi integrităţii bunurilor pe timpul
transportului sau depozitării. Ambalajele pot fi de două feluri: de circulaţie (saci,
pungi, containere, recipienţi, sticle, borcane etc.), sau de producţie (sunt cerute de
procesul de producţie: cutii de conserve, tuburi pentru pasta de dinţi, flacoane pentru
parfumuri, fiole pentru medicamente etc)
9
Bazele contabilității
sumă de bani, de o lucrare sau un serviciu. Sunt cuprinse în cadrul activelor circulante numai
creanţele a căror scadenţă este sub 1 an. Cele care au termenul scadent mai mare de 1 an sunt
incluse la categoria imobilizărilor financiare.
La categoria creanțelor intră:
a).Debitori diverşi = toate persoanele fizice sau juridice de la care trebuie să încasăm
un echivalent valoric poartă denumirea de DEBITORI. Reprezintă creanţe faţă de alte
persoane fizice sau juridice în afară de creanţa pentru produse finite, mărfuri sau servicii.
(persoane fizice și juridice cărora le vindem bunuri care nu sunt cuprinse în obiectul de
activitate principal al societății)
b).Clienţi = această categorie a activelor circulante ia naştere în etapa circuitului
economic în care produsele sau mărfurile sunt expediate către beneficiar (client) şi care
urmează a se transforma în bani peste o anumită perioadă de timp. Acest drept de creanţă al
furnizorului de bunuri asupra beneficiarului se reflectă în contabilitate sub denumirea de
“clienţi”.
c).Avansuri acordate furnizorilor = dacă aceste sume sunt acordate înaintea începerii
execuţiei unei lucrări, a unei comenzi sau a unui contract ele sunt denumite avansuri, iar dacă
sunt acordate după executarea parţială a comenzilor sau contractelor sunt denumite aconturi.
Avansurile şi aconturile se acordă sub forma unor împrumuturi sau a unor finanţări temporare
înainte ca datoria faţă de furnizori să existe. Ca urmare, aceste avansuri şi aconturi dau naştere
la un drept de creanţă asupra beneficiarului. (Pântea I.P., Ghe.Bodea, 2008)
d).Efecte comerciale de primit = unitatea patrimonială care vinde produse către un
client, dacă doreşte să aibă o certitudine mai mare în ceea ce priveşte încasarea echivalentului
valoric, solicită clientului să semneze un efect de comerţ (bilet la ordin, filă CEC, cambie
etc.), prin care să existe dovada existenţei unei creanţe.
e). Decontări cu asociaţii privind capitalul = reprezintă un drept de creanţă asupra
acţionarilor sau asociaţilor care au acceptat să participe la constituirea sau mărirea capitalului
social al unei societăţi, dar nu au depus încă aportul la capital, urmează să-l depună într-o
perioadă următoare.
f).Alte creanţe = cuprind drepturile unităţii patrimoniale izvorâte din relaţiile de
decontare cum ar fi: avansuri acordate personalului, sume de încasat de organismele de
asigurări sociale şi protecţie socială, sume de încasat de la bugetul statului (obligaţii fiscale
plătite în plus, subvenţii de încasat etc.), sume de încasat de la alte unităţi din cadrul grupului,
sume de încasat ca urmare a vânzării activelor imobilizate şi a valorilor mobiliare de
plasament, diferite pagube de recuperat de la persoane din unitate sau din afara unităţii pentru
10
Bazele contabilității
care unitatea posedă titlu executoriu etc.
2. Plasamente şi disponibilităţi băneşti = cuprind toate valorile economice care
îmbracă forma sau îndeplinesc funcţia de bani, deoarece au cel mai ridicat grad de lichiditate.
În această categorie de active circulante intră: plasamente, disponibilităţi băneşti, alte valori
de trezorerie (Pântea I.P., Ghe. Bodea, 1999)
a).Titluri de plasament = sunt investiţii temporare care cuprind titluri achiziţionate în
vederea realizării unui câştig pe termen scurt, câştig care se determină ca diferenţă între preţul
de vânzare şi cel de cumpărare al acestor titluri. Din categoria titlurilor de plasament fac
parte:
- acţiunile altor societăţi cumpărate în vederea efectuării de operaţiuni speculative prin
revânzare;
- obligaţiuni emise de unitate şi răscumpărate ulterior, în vederea amortizării;
- obligaţiuni cumpărate pentru obţinerea de dobânzi sau în vederea revânzării.
- certificate verzi acordate = certificate verzi amânate, primite și admise la tranzacționare
b.Disponibilităţi băneşti = sunt reprezentate prin numerarul aflat în casieria unităţii şi
prin disponibilităţile aflate în conturi la bănci. Cu ajutorul acestor mijloace băneşti se
efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi, care pot fi în numerar (prin casă) şi prin decont
bancar (fără numerar, prin bancă).
- plăţile şi încasările în numerar nu pot fi efectuate în aceiaşi zi şi între aceiaşi
parteneri decât într-o anumită limită valorică stabilită prin norme legale. De asemenea,
unitatea nu poate păstra în casierie numerarul decât în limita unui plafon de casă aprobat de
către unităţile bancare. Acest plafon de casă permite unităţii patrimoniale să facă faţă plăţilor
mărunte şi urgente;
- plăţile şi încasările fără numerar ocazionează un ansamblu de operaţiuni bancare
prin intermediul cărora sumele se transferă din contul de disponibilităţi bancare al unei unităţi
plătitoare în contul de disponibilităţi bancare al unei unităţi încasatoare (beneficiare). Sistemul
decontărilor fără numerar prezintă numeroase avantaje: reduce necesarul de monedă în
circulaţie, scad cheltuielile cu transportul, manipularea şi paza banilor, uşurează munca de
control financiar, etc.
c. Alte valori de trezorerie = cuprind timbrele fiscale şi poştale, biletele de tratament şi
odihnă, tichete şi bilete de călătorie, bonuri valorice, bonuri de masă etc., achiziţionate şi
deţinute de o unitate patrimonială. (Pântea I.P., Ghe. Bodea, 1999)
11
Bazele contabilității
2.3. PASIVELE PATRIMONIALE
Pasivele patrimoniale reprezintă sursa de finanțare a unității, reprezentând practic
ceea ce datorează titularul de patrimoniu (datorii față de acționari și asociați (pasive interne) și
datorii față de terțe persoane (furnizori, creditori, bănci, personal, bugetul statului etc.(pasive
externe)).
O datorie este o obligație actuală, un angajament sau o responsabilitate de a acționa
într-un anumit fel. Majoritatea datoriilor reprezintă sume ce trebuie plătite pentru;
- bunurile si serviciile achizitionate (obligații comerciale)
- creditele luate de la o instituție specializată sau de la alte persoane fizice sau
juridice;
- pentru munca prestată (salarii și alte drepturi ale personalului);
- pentru stingerea datoriilor fiscale și a altor datorii legale;
Pasivele patrimoniale sunt ordonate în ordine inversă exigibilității lor.
Exigibilitate = perioada de timp în care o datorie devine scadentă și trebuie achitată
La categoria pasivelor patrimoniale se includ și capitalurile.
Din punct de vedere contabil, capitalurile deținute de agenții economici reprezintă
surse stabile și permanente de finanțare a activului patrimonial. Datorită faptului că se află la
dispozțtia agenților economici o perioadă mai mare de timp, ele poartă denumirea de
capitaluri permanente și se pot structura astfel: (Pop A., 2002)
a. capitaluri proprii (pasive interne)
b. capitaluri străine (pasive externe)
c. provizioane aferente capitalurilor
a) Capitalurile proprii cuprind totalitatea capitalurilor aflate în proprietatea
titularului de patrimoniu (acționari, asociați, întreprinzători individuali). Acestea se constituie
din aportul proprietarilor, din profitul realizat, etc. Capitalul propriu este structurat în:
- capital social
- prime legate de capital
- rezerve din reevaluare
- rezerve
- rezultatul exercitiului
- rezultatul reportat
b) Capitalurile straine sunt împrumuturi și datorii pe termen mediu și lung, iar
Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii (HG nr.704/1993), grupeaza datoriile astfel:
12
Bazele contabilității
a. Împrumuturi și datorii asimilate:
- împrumuturi din emisiunea de obligațiuni
- credite bancare pe termen lung
- datorii ce privesc imobilizările financiare
- alte împrumuturi și datorii asimilate
- dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate
b. Furnizori și conturi asimilate
c. Alte datorii
c) Provizioane aferente capitalurilor
Provizioanele aferente capitalurilor sunt datorii cu exigibilitate sau valoare incertă
(”provizii” constituite în scop de autoprotecție în fața a numeroase riscuri și deprecieri
posibile). Provizioanele se constituie pentru elemente precum: litigii, garanţii acordate
clienţilor, pentru restructurare, pentru pensii şi obligaţii similare, pentru impozite, etc.
13
Bazele contabilității
primelor legate de capital, a unei părţi din profit etc.)
- conversia unor datorii în acţiuni;
Principalele motive de reducere a capitalului social sunt:
- anularea unor pierderi din exerciţiile anterioare;
- retragerea unor acţionari sau asociaţi;
- existenţa unui capital în exces comparativ cu activitatea desfăşurată;
- scăderea valorii nominale a acțiunilor în cazul societăților pe acțiuni
2. Primele legate de capital = reprezintă suplimentul de aport neîncorporat în
capitalul social. In funcţie de modul de constituire, acestea se împart asfel:
- Prime de emisiune – se determină prin diferența dintre valoarea de emisiune a
noilor acțiuni și valoarea lor nominală; ele au un dublu rol: sa acopere cheltuielile
cu emisiunea de noi acțiuni, să egalizeze drepturile acționarilor noi cu cele ale
vechilor acționari prin compensarea diferenței dintre valoarea nominală și valoarea
contabilă a vechilor acțiuni.
- Primele de aport – corespund diferenței dintre valoarea bunurilor primite ca aport
și valoarea nominală a acțiunilor sau părților sociale atribuite în schimbul
contribuției.
- Primele de fuziune – se calculează ca diferență între valoarea bunurilor primite
prin fuziune și suma cu care a crescut capitalul social al întreprinderii absorbante.
- Primele de conversie – se stabilesc cu ocazia conversiei datoriilor în acţiuni.
3. Rezerve din reevaluare – se stabilesc prin compararea valorii actuale cu valoarea
de intrare a elementelor de activ supuse reevaluării. Acestea reprezintă plusuri sau minusuri
de valoare rezultate din reevaluarea activelor, de regulă, a imobilizărilor corporale.
4. Rezervele – sunt surse proprii care pot fi constituite din profit, prime de capital,
rezerve din reevaluare; ele consolidează baza materială a societății sporind capacitatea
acesteia de a face față unor conjuncturi nefavorabile și a eventualelor pierderi.
Dupa modul de constituire și utilizare, rezervele se structurează astfel:
1. Rezerve legale – se constituie anual din profitul brut în procent de 5%, cu condiţia să nu
depăşească 20% din capitalul social.
2. Rezerve statutare – nu sunt impuse de lege, dar se pot constitui din profitul net, în cota şi
limitele prevăzute de statutul societăţii.
3. Alte rezerve – se pot constitui din profitul net pe baza hotăririi AGA, precum și din alte
surse, având ca destinaţii finanţarea investiţiilor, acoperirea pierderilor, distribuirea de
dividende în exerciţiile financiare încheiate cu pierderi, creşterea capitalului social, etc.
14
Bazele contabilității
5. Rezultatul exerciţiului – sub aspect financiar – contabil, reprezinta diferența dintre
venituri și cheltuieli, care poate fi profit sau pierdere. Rezultatul se determină cu ocazia
închiderii conturilor de venituri și cheltuieli, operație care în țara noastra se face la sfârșitul
fiecărei luni. În conformitate cu OMFP nr.3055/2009, rezultatul definitiv al exercițiului
financiar se stabilește la închiderea acestuia și este reprezentat de soldul contului 121 ”Profit
sau pierdere”. Repartizarea profitului pe destinații se face la începutul exercițiului financiar
următor, după aprobarea situațiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se efectuează în
conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. Astfel, la sfârșitul exercițiului financiar curent
se constituie rezerva legală în limitele prevăzute de lege, iar profitul contabil rămas după
această repartizare se preia la începutul exercițiului financiar următor celui pentru care se
întocmesc situațiile financiare anuale, în contul 117”Rezultatul reportat”, de unde urmează a
fi repartizat pe celelalte destinații (constituirea de rezerve, acoperirea unor pierderi din anii
anteriori, destinații stabilite prin actul constitutiv al societății (rezerve statutare), destinații
hotărâte de către AGA (surse proprii de finanțare, alte rezerve, dividende, capital social, etc.).
6. Rezultatul reportat – reprezintă profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită din
exercițiile precedente. Profitul reportat urmează a se repartiza pe destinații în exercițiile
financiare următoare, iar pierderea reportată urmează a se acoperi din profitul exercițiilor
următoare, din rezerve, sau din capitalul social, potrivit hotărârii AGA.
15
Bazele contabilității
3. Obligaţiuni cu loterie – care se vând şi se răscumpără la valoarea nominală. Periodic, prin
tragere la sorţi, se vor putea caştiga venituri echivalente cu dobânzile datorate
obligatarilor. Obligaţiunile se rambursează fie la scadenţă, fie prin tragere la sorţi înainte
de scadenţă.
Deosebiri între obligaţiuni şi acţiuni:
- obligațiunea este un titlu de credit, acțiunea este un titlu de proprietate asupra unei părți din
capitalul social al societății unde sunt deținute aceste acțiuni;
- obligatarul primește ca venit o dobândă fixă sau variabilă, acţionarul primește ca venit
dividendul, care depinde de profitul realizat;
- obligațiunea nu conferă deținătorului dreptul de vot în AGA
- obligațiunea este valabilă până la scadenţă, iar acţiunea pe toată durata de funcţionare a
societăţii pe acţiuni.
2.Creditele bancare pe termen lung – sunt sume împrumutate de către bănci
persoanelor fizice și juridice și care trebuie rambursate la un anumit termen numit scadență.
Creditele bancare sunt purtătoare de dobânzi și sunt destinate finanțării investițiilor. Garanțiile
solicitate de bancă pentru acordarea creditului trebuie să depășească cu 20-30% valoarea
creditului și a dobânzilor.
3.Datorii ce privesc imobilizările financiare – acțiunile unei societăți pot fi
achiziționate de către o altă societate sub formă de titluri imobilizate. Titlurile pot fi
cumpărate de la societăți din cadrul grupului sau din afara acestuia. Societatea care a
cumpărat titlurile poate acorda societății care le-a emis ajutoare financiare sub formă de
împrumuturi în condiții avantajoase, cu dobândă preferențială. Pentru societatea care acordă
împrumutul aceste sume reprezintă creanțe imobilzate și se contabilizează ca imobilizări
financiare. Pentru societatea care beneficiază de împrumut, aceste sume reprezintă datorii ce
privesc imobilizările financiare.
4. Alte împrumuturi și datorii asimilate – aici sunt incluse obligațiile unei unități
patrimoniale care a preluat de la altă unitate bunuri economice în concesiune sau locație de
gestiune, a beneficiat de la acestea de brevete, licențe, sau alte valori similare.
A2. Furnizori și conturi asimilate
În această categorie sunt incluse datoriile pe care le are o unitate patrimonială izvorâte
din relațiile sale comerciale. Noțiunea generică de furnizori exprimă în contabilitate datoria
unei întreprinderi care s-a aprovizionat cu bunuri și servicii, plata lor urmând să se facă
ulterior (credit comercial). Dacă plata acestor obligații se face prin efecte de comerț (cambii,
16
Bazele contabilității
bilete la ordin, file CEC) acceptate de către furnizor, aceste obligaţii faţă de ei sunt cunoscute
sub denumirea de efecte de plată.
A3. Alte datorii
În această categorie se cuprind obligaţiile unei unităţi patrimoniale faţă de personal,
faţă de organismele de asigurări sociale şi protecţie socială, faţă de bugetul de stat şi bugetele
locale, datorii faţă de asociaţi, datorii faţă de creditori diverşi. Noţiunea generică de creditori
desemnează persoanele fizice sau juridice faţă de care unitatea patrimonială are anumite
obligaţii băneşti izvorâte din alte obligaţiuni decât cele legate de aprovizionarea cu bunuri şi
servicii.
2.4. ACTIVELE ȘI PASIVELE RECTIFICATIVE ȘI DE REGULARIZARE
1. Activele și pasivele rectificative
Corectează prin adunare sau scădere valoarea celorlalte elemente patrimoniale. Din
această categorie fac parte amortizările, provizioanele aferente capitalurilor, ajustările
pentru deprecierea sau pierderea de valoare a activelor. (Pântea I.P.,Ghe.Bodea, 2008)
Amortizarea este considerată din punct de vedere contabil un activ patrimonial
rectificativ, care corectează prin scădere valorea contabila de intrare a imobilizarilor, deşi ea
reprezintă prin conţinutul ei structuri patrimoniale de pasiv (este o resursă pe baza căreia se
reînnoiesc imobilizările – ea se include în costul producţiei, iar dupa vânzarea acestora se
recuperează ca element al preţului de vânzare). (Pop A., 2000)
Provizioanele aferente capitalurilor se constituie numai în cazul acoperirii datoriilor,
atunci când se constată că există datorii identificate ca natură (litigii, garanţii acordate
clienţilor, pensii private, etc), dar incerte fie ca valoare, fie ca exigibilitate.
Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a activelor, acestea se constituie
atunci când se constata o diminuare a valorii unor elemente care compun activul patrimonial.
Dacă această diminuare de valoare este sigură şi se poate aproxima mărimea ei, atunci
unităţile patrimoniale constituie corecţii (ajustări) pentru deprecierea elementelor respective.
Ajustările pentru deprecieri intervin în exerciţiile în care se constată o reducere
reversibilă a valorii unor active. Ele se constituie pe seama cheltuielilor, influenţând prin
aceasta rezultatele. Aceste ajustări asigură mijloace necesare pentru a face faţă unor cheltuieli
viitoare (deprecierea stocurilor) sau pentru compensarea reducerilor unor încăsari (clienţi
incerţi), etc.
În majoritate tărilor din Europa, din punct de vedere contabil, aceste ajustări sunt
prezentate ca şi active patrimoniale rectificative, care corectează prin scadere valoarea
contabilă de intrare a stocurilor, creanţelor şi a celorlalte elemente de activ la care se referă,
17
Bazele contabilității
deşi prin conţinutul lor reprezintă o sursă de autofinanţare (element al pasivului patrimonial)
până la reluarea lor la venituri. (Pântea I.P, Ghe.Bodea, 2005)
2. Activele și pasivele de regularizare
Sunt reprezentate de cheltuielile și veniturile care nu pot fi încorporate în rezultatele
exercițiului curent și care se “stochează” în bilanț provizoriu, urmând a influența rezultatele
exerciţiilor viitoare. (Oprean I. și colab., 2001)
Din categoria activelor de regularizare fac parte:
- cheltuieli înregistrate în avans: cheltuielile efectuate în cursul exerciţiului financiar
curent, dar care privesc exerciţiile financiare următoare (cheltuieli cu chirii înregistrate în
avans, cheltuieli cu abonamente, cu prime de asigurare, cu concesiuni plătite anticipat,
cheltuieli cu reparaţiile, etc.)
- decontări din operaţiuni în curs de clarificare: aici sunt incluse unele operaţiuni care
nu pot fi înregistrate direct pe cheltuieli, rezultate sau pe alte posturi deoarece necesită
cercetări şi lămuriri suplimentare pentru stabilirea cauzelor şi a responsabilităţilor care au
determinat plata de amenzi, cheltuieli de judecată etc., sau alte plăţi fără documente legal
întocmite.
Din categoria pasivelor de regularizare fac parte:
- veniturile înregistrate în avans: sunt reprezentate de încasări sau creanţe constatate în
exerciţiul curent, dar care vor influenţa rezultatele exerciţiilor viitoare. În această
categorie se includ veniturile anticipate din chirii sau veniturile de realizat cum sunt
dobânzile aferente vânzărilor cu plata în rate etc.
Pasivele de regularizare reflectă o “datorie” faţă de exerciţiul următor pentru veniturile
înregistrate în avans, iar activele de regularizare reflectă o “creanţă” faţă de exerciţiul următor
pentru cheltuielile înregistrate cu anticipaţie.
18
Bazele contabilității
distribuirea acestora către acţionari.
Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de intrări sau creşteri ale elementelor de activ sau scăderi ale
datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate
din contribuţiile acţionarilor.
Prin OMFP nr.1898/2013 s-a adus o ”îmbunătățire” a noțiunii de cheltuieli și anume
”cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua în
mod credibil o diminuare a beneficiilor economice viitoare, legate de o diminuare a valorii
unui active sau de o creștere a valorii unei datorii”.
Prin OMFP nr.1898/2013 s-a adus o ”îmbunătățire” a noțiunii de venituri și anume
”veniturile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când se poate evalua în mod
credibil o creștere a beneficiilor viitoare legate de creșterea valorii unui active sau de
scăderea valorii unei datorii”.
2.5.1. Caracterizarea cheltuielilor . Acestea sunt generate de: (Oprean I., și colab., 2001)
a. Ieşiri sau scăderi ale valorii activelor, ca urmare a :
1. ieșirilor de lichidități sau echivalent de lichidități datorită plăţii unor servicii
primite (cheltuieli cu serviciile executate de terţi – cheltuieli cu întreţinerea şi
reparaţiile, cheltuieli cu utilităţi, cheltuieli cu diverse servicii executate de terţi),
plăţii unor amenzi, penalităţi, dobânzi, despăgubiri etc.
2. ieșirilor din stocuri de materii prime și materiale eliberate în consum, la costul lor
de achizitie;
3. utilizărilor de active imobilizate o perioadă mai mare de timp, ceea ce duce la
eşalonarea cheltuielilor cu valorea activelor sub formă de amortizare;
4. calamităţilor naturale sau a unor deprecieri de active pentru care se constituie
ajustări pentru depreciere. Tot aici se înregistrează ca o cheltuială iesirile de
imobilizari care nu sunt complet amortizate.
b. Creșterea datoriilor, ca urmare a:
1. consumului de bunuri nestocabile și a serviciilor de la terți;
2. înregistrarea datoriilor faţă de salariaţi (cheltuieli cu salariile)
3. înregistrarea obligaţiilor de plată privind unele impozite, taxe, contribuţii;
4. creşterea obligaţiilor, ca urmare a creşterii cursului valutar;
5. constituirea de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
Cheltuiala se derulează, de regulă, în 4 etape: (Oprean I.,și colab., 2001, pag.120)
19
Bazele contabilității
a. Angajarea: intervine în momentul achiziţionării unui bun, când se creează
obligaţia bănească faţă de furnizori de a plăti bunurile sau serviciile achiziţionate
de la aceştia.
b. Plata: constă în achitarea unei sume de bani ca echivalent în cadrul relaţiilor
comerciale sau fără echivalent (de transfer) în cadrul relațiilor financiare. Ex.
achitarea unui furnizor reprezintă o plată ca echivalent, iar achitarea unui impozit
la stat reprezintă un transfer fară echivalent.
c. Consumul: este specific utilizării efective a bunurilor economice în vederea
satisfacerii unor nevoi ale unităţii patrimoniale.
d. Încorporarea : este o etapă strict contabilă în cadrul căreia cheltuielile sunt
decontate asupra rezultatului exerciţiului în vederea stabilirii rezultatului financiar
Aceste etape derulate în formarea cheltuielilor pot fi succesive sau simultane, astfel
consumurile de materii prime presupun aprovizionarea și stocarea acestora, plata făcându-se
concomitent sau ulterior, și consumul propriu-zis. Deci angajarea, poate să preceadă plata și
consumul.
Uneori materiile prime achiziționate se consumă înainte de a fi plătite (consumul
precede plata), iar în alte situaţii angajarea se suprapune în timp cu plata (aprovizionări cu
plata pe loc în numerar). Ex. consumurile de bunuri nestocabile (energia, apa, servicii de la
terti) au loc simultan cu angajarea (aprovizionarea), iar plata lor se face ulterior. Prin urmare,
nu toate cheltuielile iau naștere în urma parcurgerii acestor etape, unele dintre cheltuieli nu
presupun o plată, ele fiind consecinta unui “joc contabil”. Acestea cheltuieli calculate sunt
determinate de deprecierile ireversibile (amortizarea) şi de deprecierile reversibile
(provizioane şi ajustări) pe care le sufera elementele patrimoniale. In acelasi timp, unele plăţi
se suprapun cu cheltuielile corespunzatoare, cum este cazul plăţii dobânzilor.
20
Bazele contabilității
3. active primite sub forma subvenţiilor din exploatare, a donaţiilor, a despăgubirilor,
a amenzilor si penalităţilor, a dobânzilor, dividendelor, redevenţelor şi chiriilor
încasate sau de încasat;
4. câştiguri din vânzarea activelor imobilizate;
5. câştiguri din diferenţe de curs valutar favorabile, din reevaluarea unor titluri de
plasament etc.
b) Scăderea de datorii, adică:
1. venituri din anularea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli
2. venituri din anularea sau prescrierea unor datorii
3. venituri din impozitul pe profit amânat etc.
Etapele de formare a veniturilor:
1. Obținerea produselor finite (stocarea lor)
2. Facturarea producţiei constă în transferul dreptului de proprietate de la vânzător
la clienţii săi. Facturarea dă naştere la un drept de creanţă asupra beneficiarilor de
produse.
3. Încasarea: etapa în care se transformă în bani rezultatele producţiei
4. Încorporarea : este o etapă strict contabilă în cadrul căreia veniturile sunt
încorporate în rezultate, în vederea acoperirii cheltuielilor, și a stabilirii
rezultatului financiar
Etapele de creare a veniturilor pot fi și ele succesive sau simultane, astfel:
- produsele finite pot parcurge succesiv etapele de obținere, facturare și încasare, dar dacă
vânzarea are loc în numerar etapele de livrare (cu sau fără factură) şi încasare sunt
simultane;
- producţia nestocabilă presupune parcurgerea simultană a etapei de obținere şi facturare,
iar încasarea poate avea loc ulterior sau în acelaşi timp.
- totodată recunoașterea veniturilor se realizează simultan cu recunoașterea creșterii de
active sau reducerii datoriilor (de exemplu creșterea activelor în urma vânzării produselor
sau serviciilor, sau descreșterea datoriilor ca urmare a anulării acestora) (OMFP
nr.1898/2013)
Cheltuielile sunt asimilate elementelor de activ patrimonial, iar veniturilor elementelor de
pasiv.
21
Bazele contabilității
22
Bazele contabilității
c. marfă
5. Prezentați următoarele elemente de activ patrimonial în ordinea lichidității lor:
a. depozit bancar
b. utilaje
c. materii prime
d. mărfuri
e. creanțe imobilizate
f. construcții
g. casa in lei
h. concesiuni
i. disponibil la banca
j. titluri de plasament
argumentati răspunsul
6. Să se determine mărimea imobilizărilor financiare la o întreprindere care prezintă
următoarea situație: clienți 4.000 lei, materii prime 5.000 lei, ambalaje 2.500 lei, cheltuieli de
dezvoltare 60.000 lei, debitori diverși 4.500 lei, acțiuni deținute la entități afiliate 23.000 lei,
depozite bancare 20.000 lei, mijloace de transport 40.000 lei, creanțe imobilizate 9.000 lei,
garanții 3.000 lei.
7. O societate comercială prezintă un sold inițial de imobilizări corporale având următoarele
valori:
- cheltuieli de constituire în sumă de 1000 lei, care se amortizează în 2 ani;
- programe informatice în sumă de 3000 lei, a căror durată de utilizare este de 3 ani;
- mijloace de transport în sumă de 20.000 lei, a căror durată de utilizare este de 10 ani;
- terenuri în valoare de 35.000 lei
- imobilizări financiare a căror valoare este de 12.000 lei
Se vor determina și calcula amorizările imobilizărilor corporale astfel: pentru cheltuielile de
constituire se va calcula amortizarea liniară lunară, pentru programele informatice amortizarea
liniară trimestrială, iar pentru mijloacele de transport amortizarea semestrială.
B. Pasive patrimoniale
1. Să se determine mărimea capitalurilor proprii la o întreprindere care prezintă
următoarea situație a patrimoniului: capital social subscris și vărsat 5.000 lei, rezerve legale
500 lei, credite pe termen lung 50.000 lei, furnizori 5.000 lei, prime de emisiune 400 lei,
împrumuturi din emisiunea de obligațiuni 20.000 lei, creditori diverși 300 lei
23
Bazele contabilității
a. 70.000 lei
b. 11.200 lei
c. 5.900 lei
d. 50.300 lei
e. 81.200 lei
2. Aranjați în ordine inversă exigibilității următoarele elemente de pasiv patrimonial:
a. capital social subscris și vărsat
b. împrumuturi din emisiunea de obligațiuni
c. datorii privind imobilizările financiare
d. prime de emisiune
e. furnizori
f. rezultat reportat
g. rezerve legale
h. credite bancare pe termen lung
i. impozitul pe profit
j. contribuția unității la CAS si CASS
k. creditori diverși
3. O societate comercială dispune de un capital social de 10.000 lei divizat în 1.000 acțiuni.
Ulterior AGA hotărăște majorarea capitalului social prin emisiunea de noi acțiuni. Să se
calculeze valoarea de emisiune și prima de emisiune știind că unitatea deține rezerve în sumă
de 3.000 lei.
4. O societatea comercială are un capital social de 2.500 lei reprezentat de 1.000 acțiuni. AGA
hotărăște să emită încă 300 de noi acțiuni cu aport în natură reprezentat de un utilaj. Experții
evaluatori au stabilit valoarea utilajului la 820 lei. Să se calculeze prima de aport.
5. Capitalul social al unei societati comerciale este de 25.000 lei divizat in 10.000 actiuni. În
urma fuziunii se preia activul unei alte societati reprezentat de utilaje in valoare de 5000 lei si
disponibilitati banesti in suma de 3000 lei. Se hotărăşte ca în schimbul activului preluat să se
emită 3000 de actiuni. Să se determine prima de fuziune.
6. O societatea comercială obține la sfârșitul perioadei un profit brut de 1.000 lei. Să se
constituie rezerve legale știind că unitatea deține un capital social de 800 lei și are deja
rezerve constituite în suma de 120 lei.
24
Bazele contabilității
C. Active și pasive patrimoniale
1. Să se determine capitalul social al unei societăți știind că aceasta prezintă următoarea
situație a patrimoniului:
- mărfuri 1.400 lei
- rezerve legale 500 lei
- credite bancare pe termen lung 15.000 lei
- furnizori 1.250 lei
- clienţi 900 lei
- mijloace de transport 9.000 lei
- materii prime 1.550 lei
- materiale de natura ob.de inventar 150 lei
- reserve statutare 250 lei
- împrumuturi din emis.de oblig. 5.200 lei
- creditori diverşi 740 lei
- debitori diverşi 200 lei
- acțiuni deținute la entități afiliate 3.000 lei
- avansuri acordate furnizorilor 550 lei
- datorii față de bugetul asig.soc. 100 lei
- ambalaje 50 lei
- datorii faţă de casa de asig.de sănătate 70 lei
- creanţe imobilizate 14.000 lei
- datorii faţă de salariaţi 1.100 lei
- fond comercial 1.000 lei
- rezultatul exerciţiului (profit) 450 lei
- cheltuieli de constituire 500 lei
- prime de emisiune 200 lei
- casa în lei 100 lei
- disponibil la bancă în lei 1650 lei
- amortizarea imobilizarilor corporale 500 lei
- provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 550 lei
- venituri înregistate în avans 700 lei
La sfârşitul lunii societatea a înregistrat venituri în sumă de 150.000 lei şi cheltuieli în sumă
de 90.000 lei.
25
Bazele contabilității
Se cere:
1. Să se calculeze prima de emisiune ştiind că societatea hotărăşte să emită încă 2000 de
noi acţiuni, iar valoarea nominala a unei acţiuni este de 4 lei / bucată.
2. Să se determine rezerva legală care poate fi constituită în limitele prevăzute de lege.
3. Care este mărimea capitalului permanent? (CP + D pe t.lung)
4. Care este valoarea imobilizărilor corporale?
5. Care este valoarea activelor circulante?
6. Care este valoarea imobilizărilor financiare?
7. Care este valoarea imobilizărilor necorporale?
8. Care este mărimea capitalului propriu?
9. Care este mărimea pasivelor rectificative și de regularizare?
10. Care este mărimea capitalului împrumutat?
26
Bazele contabilității
27
Bazele contabilității
Preţurile de vânzare cu ridicata (en-gross) – sunt preţurile la care se vând bunurile
între agenţii economici, în cazul vânzării unor cantităţi mai mari de produse. Acestea se
formează din: costul de achiziţie al bunurilor + adaosul comercial (adaosul comercial stabilit
în sfera comerţului este destinat să acopere unele cheltuieli de circulaţie, precum şi realizarea
unei rate a profitului).
Preturile de vânzare cu amănuntul (en-detail) – sunt preţurile la care se vând
mărfurile direct către populaţie, în cazul vânzării unor cantităţi mai mici de produse
consumatorilor. Acestea se compun din: preț de vânzare cu ridicata + adaosul comercial al
comerțului cu amănuntul + Tva
Aceste preţuri se stabilesc în funcţie de cererea şi oferta de pe piaţă.
Tarifele = sunt elemente băneşti asemănătoare preţurilor, cu ajutorul lor se evaluează
lucrările executate şi serviciile prestate, precum şi munca depusă de personalul unităţii. Ele se
formează asemănător cu preţurile, dar se porneşte de la costul de producţie, şi nu de la cel
complet (comercial), deoarece bunurile şi serviciile nu necesită cheltuieli de desfacere.
(Oprean I., și colab., 2001)
Valorile = au acelaşi conţinut şi rol în evaluare ca şi preţurile, însă ele ţin seama de
preţul pieţei la un moment dat. Din acest punct de vedere există mai multe categorii de valori,
şi anume: valoare de piaţă (preţul care poate fi obţinut pe o piaţă activă ; prin piață activă
înțelegându-se acea piață în care bunurile existente sunt relativ omogene, există cantități
suficiente din aceste bunuri încât sa fie suficienți potențiali cumpărători și vânzători, iar
prețurile pot fi cunoscute de către public), valoare justa (suma la care poate fi tranzacţionat un
activ de bunavoie între părţi), valoare reala (valoarea recunoscută de părţi în cadrul
tranzacţiilor directe), valoare reziduală (valoarea pe care o societate estimează să o obţină prin
cedarea unor active, la încheierea duratei lor de utilizare, după deducerea cheltuielilor aferente
cedării), valoare recuperabilă (valoarea pe care o entitate speră să o recupereze din utilizarea
viitoare a unui activ, înclusiv valoarea sa reziduală în momentul cedării activului respectiv),
etc.
Toate elementele patrimoniale, conform principiului general de evaluare a elementelor
patrimoniale, sunt evaluate în contabilitatea curentă la cost istoric denumit şi valoare
contabila sau valoare de înregistrare.
28
Bazele contabilității
29
Bazele contabilității
4.2.1. Evaluarea bunurilor la intrarea în patrimoniu
La intrarea bunurilor în patrimoniu acestea se înregistrează la valoarea de intrare sau
valoarea contabilă, care se stabileşte în funcţie de provenienţa bunurilor, astfel:
- bunurile aduse ca aport la capital cu ocazia constituirii sau fuzionării unei unităţi
patrimoniale se evaluează la valoarea de aport (valoarea înscrisă în actul de evaluare
determinat prin expertize tehnice, de către experții evaluatori, în funcţie de preţul pieţei, de
utilitatea bunului respectiv, de starea lui, de amplasare etc.).
- bunurile dobândite cu titlu gratuit sau primite prin donaţii, se evaluează la valoarea
justă
- bunurile achiziţionate sau primite cu titlu oneros se evaluează la valoarea (costul) de
achiziţie.
- bunurile provenite din producţie proprie se evaluează la costul de producţie efectiv.
- creanţele şi datoriile se evaluează la valoarea lor nominală înscrisă în documentele
justificative.
4.2.2. Evaluarea bunurilor la ieşirea din patrimoniu sau la darea lor în consum
Bunurile ieşite din unitate sau din depozite (vândute sau date spre consum), sunt
evaluate sau scoase din evidență la valoarea lor de intrare denumită şi valoare contabila.
Intrucât valoarea de intrare pentru acelaşi bun poate să difere de la o intrare la alta, apar
dificultăţi în stabilirea valorii de intrare pentru bunurile ieşite, deoarece ordinea ieşirilor poate
să difere de ordinea intrărilor, deci se pune problema alegerii preţurilor unitare care să fie
utilizate pentru evaluarea acestor bunuri. (Oprean I., și colectiv, 2001)
In acest sens, contabilitatea utilizează pentru evaluarea bunurilor următoarele metode:
1. Metoda FIFO (first in, first out) – primei ieşiri i se atribuie costul de achiziţie
al primei intrări, până la epuizarea primului lot. După finalizarea primului lot,
se trece la costul de achiziţie al următorului lot, etc. Metoda prezintă
dezavantajul că, în perioada de inflaţie, apare un profit brut mai mare decât cel
real, ceea ce duce la un impozit pe profit mai mare (deaorece vor rămâne pe
stoc bunurile cu costurile de achiziție cele mai mari)
2. Metoda LIFO (last in, first out) – primele cantităţi ieşite se evaluează la preţul
de achiziţie al ultimei intrări, până la epuizarea lotului, după care se trece la
lotul anterior celui epuizat, etc. Metoda prezintă dezavantajul ca în perioada de
inflaţie, societatea va avea un profit mai mic decat cel real, prin urmare şi
impozitul pe profit va fi mai mic (vor rămâne pe stoc bunurile ale căror costuri
30
Bazele contabilității
de achiziție sunt cele mai mici)
3. Metoda Costului mediu ponderat (CMP) – se calculează un cost mediu
ponderat după fiecare intrare, sau la sfârșitul perioadei de gestiune, conform
formulei:
CMP = Vsi +Vi / Csi + Ci, unde Vsi = valoare stoc iniţial
Vi = valoare intrări
Csi = cantitate stoc iniţial
Ci = cantitate intrări
Cantităților de bunuri ieșite din gestiune prin vânzare i se vor atribui costul
mediu ponderat astfel determinat, obținându-se asfel valoarea bunurilor ieșite
din unitatea.
4. Metoda costului standard sau prestabilit – presupune stabilirea unui prêt
unic de înregistrare a ieşirilor, care se revizuieşte periodic. Diferenţa dintre
preţul real (prețul din factură) şi cel prestabilit se înregistrează în contabilitate
separat într-un cont al diferenţelor de prêţ. Pentru a calcula valoarea reală, la
costul prestabilit se adaugă diferenţele de prêţ aferente (care pot fi ”în roșu” sau
”în negru”). Astfel, daca prețul din factură este mai mare decât prețul
prestabilit, diferențele de preț vor fi ”în negru” adică pozitive (Pf - Ps = Dp (+)).
Dacă prețul din factură (costul de achiziție) este mai mic decât prețul prestabilit
(standard) atunci diferențele de preț vor fi ”în roșu” adică negative (Pf – Ps =
Dp (-)), unde Pf = prețul din factura furnizorului
Ps = prețul standard (prestabilit)
Dp = diferențele de preț
31
Bazele contabilității
lor de intrare, denumită şi valoare contabilă.
b) Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi cea contabilă
reprezintă o depreciere, care poate fi reversibilă sau ireversibilă.
- Deprecierea ireversibilă este specifică imobilizarilor corporale şi se datorează uzurii
fizice sau morale ale bunurilor amortizabile. Aceasta se înregistrează în contabiliate
ca amortizare, iar imobilizările rămân înregistrate în contabilitate la valoarea
contabila (valoarea de intrare sau valoare de înregistrare).
- Deprecierea reversibilă este specifică stocurilor de active circulante materiale fiind
determinate de unele fenomene conjuncturale (oscilaţia preţurilor pe piaţă). Prin
urmare, aceasta depreciere nu este definitivă, valoarea acestori bunuri poate să
crească sau să scadă în funcție de ”conjunctură”, iar pentru acest gen de depreciere
se constituie ajustări (corecţii), activele ramânând înregistrate în contabilitate la
valoarea lor contabilă.
In cazul pasivelor patrimoniale:
a) diferenţele constatate în minus nu se înregistrează în contabilitate conform
principiului prudenței
b) pentru diferenţele constatate în plus se constituie provizioane, pasivele respective
rămânând înregistrate în contabiliate la valorea lor contabilă.
32
Bazele contabilității
4.3. APLICAȚII PRACTICE
1. Folosind cele trei metode de evaluare la ieșirea din patrimoniul unității, să se determine
stocul cantitativ și valoric, cunoscând următoarele elemente:
Stoc inițial (Si) : 1.III.: 2000 kg , prêt unitar: 4.4 lei/kg
Intrări (I1) : 4.III: 10.000 kg, prêt unitar : 5 lei/kg
6.III: 4.000 kg , prêt unitar: 5.2 lei / kg
Ieșiri (E1) : 7.III: 13.000 kg
Intrări (I2) : 10.III: 7.000 kg, prêt unitar: 5.6 lei/kg
Ieșiri (E2) : 15.III: 4.500 kg
Intrări (I3) : 20.III: 6.000 kg, prêt unitar: 5.8 lei /kg
Ieșiri (E3) : 28.III: 6800 kg
2. Determinați stocul cantitativ și valoric folosind cele trei metode de evaluare la ieșirea din
patrimoniu, cunoscând următoarea situație a patrimoniului:
Stoc initial (Si) : 1IV: 2000 buc, prêt unitar: 5 lei/buc
Intrare (I1) : 3.IV: 1000 buc, prêt unitary: 7 lei/buc
Iesire (E1) : 10.IV: 1500 buc
Intrare (I2) : 15.IV: 300 buc, prêt unitary: 8 lei/buc
Iesire (E2) : 20.IV: 800 buc
Intrare (I3) : 28.IV: 500 buc, prêt unitary: 10 lei/buc
Iesire (E3) : 30.IV: 300 buc
33
Bazele contabilității
METODA CONTABILITĂȚII
34
Bazele contabilității
Societatea a achiziţionat materiale, pe care ulterior le dă spre prelucrare, derulându-se
astfel o serie de mişcări în interiorul unităţii A:
Intrările în secţia S2 = ieşirile din secţia S1
Intrările în secția S3 = ieșirile din secția S2
Așadar, va exista totdeauna o ecuaţie de echilibru a mişcărilor. Mişcările din interiorul
unităţii nu determină modificarea proprietarului, şi prin urmare, acestea nu dau naştere la
raporturi de drepturi şi obligaţii între sectoarele unităţii.
35
Bazele contabilității
La baza principiului partidei duble stă:
-Dubla reprezentare
-Dubla înregistrare
-Dubla determinare a rezultatelor
Dubla reprezentare a patrimoniului se realizează cu ajutorul Bilanţului contabil şi se
bazează pe urmatoarea relaţie de echilibru:
Active patrimoniale = Pasive patrimoniale
36
Bazele contabilității
- Contul de profit şi pierdere: documentul care reflectă totalitatea veniturilor şi
cheltuielilor, dar şi a rezultatelor financiare ale unitatii economice de la începutul şi sfârşitul
unei perioade de gestiune;
- Contul: toate mişcările succesive care au loc în structura şi mărimea elementelor
patrimoniale sunt oglindite cu ajutorul conturilor; contul este practic, instrumentul cu ajutorul
căruia se realizează principiul dublei înregistrări;
- Balanţa de verificare: Centralizarea şi verificarea tuturor operaţiunilor consemnate
în conturi se realizează cu ajutorul balanţei de verificare.
37
Bazele contabilității
periodice a patrimoniului, întrucât pune în mod explicit în evidenţă doi indicatori, şi anume:
- fondul de rulment calculat ca diferenţă între activele circulante şi obligaţii nete;
- poziţia financiară netă curentă, care se determină în bilanţ ca diferenţă între total
active şi obligaţii curente. (Pântea I.P., Ghe. Bodea, 2008)
38
Bazele contabilității
c) Modificări de volum în sensul creşterii = aceste operaţii produc modificări în
volumul patrimoniului în sensul creşterii unor posturi de activ concomitent cu cea a
unor posturi de pasiv, în urma acestor modificări totalul bilanţului se schimbă
comparativ cu cel precedent în sensul creșterii, dar se păstrează egalitatea bilanţieră. În
ceea ce priveşte ecuaţia matematică aferentă acestui gen de modificare, aceasta se
determină astfel: A+X=P+X
Active Pasive
+ +
39
Bazele contabilității
1. Se încasează de la clienţi în numerar o creanţă de 500 lei;
2. Se achită o parte din datoria către furnizor în sumă de 1.050 lei, dintr-un credit pe
termen scurt luat de la banca;
3. Se achiziţionează de la furnizor materii prime în sumă de 750, plata efectuâdu-se
ulterior;
4. Se achită o parte din obligaţia către creditori diverşi din disponibilul de la bancă în
sumă de 1.150 lei;
5. Se achiziţionează materii prime în sumă de 200 lei, şi materiale consumabile în
sumă de 300 lei de la furnizor;
6. Se achită o parte din datoria către furnizor de 1.350 lei, o parte din disponibilul de la
bancă (350 lei), restul din casieria unităţii (1.000 lei);
Rezolvare:
Bilanţ iniţial
Active Sume (lei) Pasive Sume (lei)
1. echipamente tehnologice 2.600 1. capital social 4.000
2. materii prime 4.500 2. rezerve 400
3.casa in lei 1.000 3. furnizori 5.000
4. clienti 4.500 4. creditori diverşi 2.700
5. conturi la banci in lei 1.500 5. credite pe termen scurt 2.000
Total Activ 14.100 Total Pasiv 14.100
40
Bazele contabilității
Concluzii:
1. Modificările în bilanţ s-au reflectat numai în activul bilanţului, pasivul rămânând
nemodificat, sunt deci modificări în structura activelor;
2. In activ a avut loc o creştere la postul de bilanţ „casa” cu 500 lei şi o scădere concomitentă
şi cu aceiaşi sumă la postul de bilanţ „clienţi”, adică scade creanţa faţă de clienţi cu 500 lei şi
concomitent creşte numerarul în casierie cu aceiaşi sumă.
3. Totalul bilanţului rămâne neschimbat faţă de bilanţul precedent
4. Ecuaţia de echilibru în acest caz este: A+X-X = P
2. Se achită o parte din datoria către furnizor în sumă de 1050 lei, dintr-un credit pe
termen scurt luat de la bancă.
Concluzii:
1. Modificările intervenite în bilant s-au reflectat numai în pasivul bilanţului, activul
rămânând nemodificat faţă de bilanţul precedent. Avem deci, modificări în structura
pasivului.
2. In pasiv a avut loc o creştere la postul de bilanț „credite pe termen scurt” cu 1.050 lei,
concomitent cu o scădere la postul de bilanţ „furnizori” cu aceiaşi sumă. Prin urmare, scade
obligaţia faţă de furnizor cu 1.050 lei, odată cu creşterea obligaţiei faţă de bancă prin
împrumutul acordat de către aceasta.
3. Totalul bilanţului rămâne neschimbat faţă de bilanţul precedent;
4. Ecuaţia de echilibru aferentă acestui gen de modificare este: A = P +X-X
41
Bazele contabilității
3.Se achiziţionează de la furnizor materii prime în sumă de 750, plata efectuâdu-se
ulterior;
Bilant nr.3 (întocmit pe baza bilanțului nr.2)
Active Sume (lei) Pasive Sume (lei)
1. echipamente tehnologice 2.600 1. capital social 4.000
2. materii prime (4.500+750) 5.250 2. rezerve 400
3.casa in lei 1.500 3. furnizori (3.950+750) 4.700
4. clienti 4.000 4. creditori diversi 2.700
5. conturi la banci in lei 1.500 5. credite pe termen scurt 3.050
Total Activ 14.850 Total Pasiv 14.850
Concluzii:
1. Această operaţie produce o modificare în volumul patrimoniului în sensul creşterii.
2. In activ are loc o creştere la postul de bilanţ „materii prime”, iar în pasiv are loc o creştere
la postul de bilanţ „furnizori”, respectiv creşte valoarea materiilor prime cu 750 lei (element
de activ) si creşte datoria faţă de furnizor (element de pasiv), concomitent şi cu aceiaşi sumă.
3. Totalul bilanţului se schimbă faţă de bilanţul precedent, în sensul creşterii cu 750 lei atât a
elementelor de activ cât şi a celor de pasiv, dar se păstrează egalitatea bilanţieră.
4. Ecuaţia de echilibru aferentă acestui tip de modificare (de volum în sensul cresterii) este:
A+X=P+X
4. Se achită o parte din obligaţia către creditori diverşi din disponibilul de la bancă în
sumă de 1.150 lei.
Bilant nr.4 (întocmit pe baza bilanțului nr.3)
Active Sume (lei) Pasive Sume (lei)
1. echipamente tehnologice 2.600 1. capital social 4.000
2. materii prime 5.250 2. rezerve 400
3.casa in lei 1.500 3. furnizori 4.700
4. clienti 4.000 4. creditori diversi (2.700- 1.550
1.150)
5. conturi la banci in lei 350 5. credite pe termen scurt 3.050
(1.500-1.150)
Total Activ 13.700 Total Pasiv 13.700
42
Bazele contabilității
Concluzii:
1. Operaţia produce o modificare în volumul patrimoniului în sensul scăderii sau micşorării.
2. In activul bilanţului are loc o scădere la postul de bilanţ „Conturi la banci în lei”, iar în
pasivul bilanţului are loc o scădere la postul de bilanţ „creditori diverşi”, respectiv scade
obligaţia faţă de creditori (element de pasiv) cu 1.150 lei, concomitent cu scăderea
disponibilului la bancă (element de activ) cu aceiaşi sumă.
3. Totalul bilanţului se modifică faţă de cel precedent, în sensul scăderii cu 1.150 lei, atât a
elementelor de activ cât şi a celor de pasiv, dar se pastrează egalitatea bilanţieră.
4. Ecuaţia de echilibru aferentă acestui tip de modificare (de volum în sensul micşorării) este:
A-X=P-X
Concluzii:
1. Această operaţie produce o modificare în volumul patrimoniului în sensul creşteri.
2. În activ a avut loc o creştere la posturile de bilanţ „materii prime” şi „materiale
consumabile”, iar în pasiv o creştere la postul de bilanţ „furnizori”, respectiv creşte valoarea
materiilor prime cu 200 lei, şi valoarea materialelor consumabile cu 300 lei (conturi de activ),
concomitent cu creşterea obligaţiilor faţă de furnizor (element de pasiv) cu 500 lei.
3. Totalul bilanţului se modifică faţă de cel precedent, în sensul creşterii cu 500 lei, atât a
elementelor de activ cât şi a celor de pasiv, dar se păstrează egalitatea bilanţieră.
4. Ecuaţia de echilibru aferentă acestui tip de modificare (de volum în sensul creşterii) este:
A+X=P+X
43
Bazele contabilității
6. Se achită o parte din datoria către furnizor de 1.350 lei, o parte din disponibilul de la
bancă (350 lei), restul din casieria unităţii (1.000 lei).
Bilant nr.6 (întocmit pe baza bilanțului nr.5)
Active Sume Pasive Sume
1. echipamente tehnologice 2.600 1. capital social 4.000
2. materii prime 5.450 2. rezerve 400
3.casa in lei (1.500-1.000) 500 3. furnizori (5.200-1.350) 3.850
4. clienti 4.000 4. creditori diversi 1.550
5. conturi la banci in lei (350- 0 5. credite pe termen scurt 3.050
350)
6. materiale consumabile 300
Total Activ 12.850 Total Pasiv 12.850
Concluzii:
1. Această operaţie produce o modificare în volumul patrimoniului în sensul scăderii.
2. In activ are loc o scădere la posturile de bilanţ „Casa in lei” şi „Conturi la bănci în lei”, iar
în pasiv are loc o scădere la postul de bilanţ „Furnizori”, respectiv scade disponibilul la bancă
cu 350 lei şi numerarul din casieria unităţii cu 1.000 lei (elemente de activ), şi concomitent
scade obligaţia faţă de furnizor (element de pasiv) cu 1.350 lei.
3. Totalul bilanţului se modifică faţă de cel precedent în sensul micşorării cu 1.350 lei, atât a
elementelor de activ cât şi a celor de pasiv, dar se păstrează egalitatea bilanţieră.
4. Ecuaţia de echilibru aferentă acestui tip de modificare (de volum în sensul scăderii) este:
A-X=P-X
Aşadar, indiferent de felul operaţiei economice, modificările în patrimoniu se reduc la
cele patru tipuri de modificari.
44
Bazele contabilității
sumă de 800 lei;
d. Se obţine de la bancă un credit pe termen scurt în sumă de 1.500 lei;
e. Se rambursează o parte din creditul pe termen scurt în sumă de 2.000 lei.
f. Se achită jumătate din datoria față de furnizori din disponibilul de la bancă
g.30% din rezervele statutare se încorporeză în capitalul social conform hotărârii AGA
2. Se dă următoarea situaţie a patrimoniului:
-mijloace de transport: 4000 lei
-acțiuni deținute la entități afiliate 2000 lei
-materii prime 3500 lei
-rezerve statutare 2000 lei
-produse finite 2500 lei
-capital social 10000 lei
-furnizori 6200 lei
-clienţi 6000 lei
-creditori diverşi 1200 lei
-împrumuturi pe termen scurt 5100 lei
-disponibil la banca 5000 lei
-casa in lei 1500 lei
Se cere:
a.Stabilirea bilanţului iniţial
b.In funcţie de modificările intervenite în structura şi volumul elementelor
patrimoniale, să se stabilească bilanţurile ulterioare, pentru următoarele operaţii economico-
financiare:
1. Se încasează de la clienţi o creanţă prin disponibilul de la bancă în sumă de 400 lei;
2. Se achită o datorie faţă de furnizor din casieria unităţii în sumă de 300 lei;
3. Se achiziţionează de la furnizori materii prime în sumă de 2000 lei, urmând ca plata
să se facă ulterior cu ordin de plata;
4. Se achită o parte din obligaţia către creditori diverşi în valoare de 1000 lei în
numerar;
5. Se achită o datorie faţă de furnizor în sumă de 1500 lei, o parte din disponibilul de
la bancă (1000 lei), restul din casieria unitătii;
6. Se achiziţionează de la furnizori materii prime în sumă de 500 lei şi materiale
consumabile în sumă de 150 lei, cu plata concomitent din numerarul casieriei.
45
Bazele contabilității
5.2.2. Dubla înregistrare a existenţei şi mișcării elementelor patrimoniale cu
ajutorul contului
1. Necesitatea şi conţinutul economic al contului
Bilanţul contabil nu poate prezenta la un moment dat decât existenţele de active şi
pasive, fără a putea reda cele două categorii de mişcări (creşteri şi micşorări) ale fiecarui
element patrimonial din cursul unei perioade de gestiune. Ori, în cursul perioadei de gestiune
este necesar să se cunoască de către factorii de decizie la intervale de timp mai mici, chiar
zilnic atât existenţele cât şi modificările elementelor patrimoniale.
De asemenea, întocmirea bilanţului după fiecare tranzacţie sau operaţiune necesită un
volum mare de muncă, iar bilanţul întocmit nu furnizeaza decât informaţii valorice, lipsind
factorii de decizie de informaţii exprimate şi în alte etaloane de evidenţă. De aici decurge
necesitatea unui alt instrument al metodei contabilităţii care a fost conceput de către practica
contabilă numit cont.
Acest procedeu este conceput în aşa fel încât să preia existenţele de active şi pasive
din bilanţul iniţial, de la începutul perioadei de gestiune, în cursul perioadei de gestiune
înregistrează modificările în patrimoniu, iar la finele perioadei oferă existenţele patrimoniale
necesare întocmirii bilanţului final, pe baza relatiei:
Solduri iniţiale + Creşteri – Micşorări = Solduri finale
Conturile se deschid pentru fiecare element patrimonial şi, în funcţie de conţinutul
economic al fiecărui element putem avea:
-conturi deschise pentru elemente de activ
-conturi deschise pentru elemente de pasiv.
După cum s-a arătat, contabilitatea are ca obiectiv principal prezentarea existenţei şi
starea elementelor patrimoniale la un moment dat cu ajutorul bilanţului, precum şi
performanţele obţinute de o entitate într-o perioadă de timp cu ajutorul contului de profit şi
pierdere. Ca urmare, contabilitatea utilizează separat conturi de venituri şi conturi de
cheltuieli.(Oprean I., și colab.,2001, pag.211)
2. Elementele contului
Elementele componente ale contului sunt:
a) Titlul contului sau denumirea
b) Explicaţia operaţiei economice înregistrate în cont
c) Debitul şi Creditul contului
d) Rulajul contului
46
Bazele contabilității
e) Total sume
f) Soldul iniţial şi Soldul final al contului
d. Rulajul contului
Totalitatea sumelor înscrise în cont într-o perioadă de timp, fără soldurile iniţiale
formează rulajul contului. Fiecare cont prezintă rulaj debitor şi rulaj creditor. Conţinutul
47
Bazele contabilității
economic al rulajului contului este diferit în funcţie de conţinutul economic al contului, astfel:
- dacă conturile sunt deschise pentru elemente de activ şi cheltuieli, rulajul debitor
reprezintă creşteri de active şi cheltuieli, iar rulajul creditor reprezintă mişcorări de active şi
cheltuieli, pe o anumită perioadă de timp;
- dacă conturile sunt deschise pentru elemente de pasiv şi venituri, rulajul debitor
reprezinta mişcorări de pasive şi venituri, iar rulajul creditor reprezintă creşteri de pasive şi
venituri pe o anumită perioada de timp.
e. Total sume
Totalitatea sumelor înscrise în cont într-o perioadă de timp, formate din existenţele
iniţiale şi rulaje reprezintă elementul contului numit total sume. Fiecare cont are total sume
debitoare şi total sume creditoare. Conţinutul economic al elementului “total sume” este
diferit în funcţie de conținutul economic al contului, atfel:
- în cazul conturilor deschise pentru elemente de activ, total sume debitoare se obţine
însumând existenţele iniţiale cu rulajul debitor şi reprezintă totalitatea activelor (sau numai a
unui element de activ) de care a dispus o unitate patrimonială pe o anumită perioadă de timp.
Total sume creditoare se identifică cu rulajul creditor şi reprezintă mişcorări de active pe o
anumită perioadă de timp;
- în cazul conturilor deschise pentru elemente de pasiv, totalul sumelor debitoare se
identifică cu rulajul debitor şi reprezintă mişcorări de pasive pe o anumită perioadă de timp,
iar total sume creditoare se obţin însumând existenţele iniţiale cu rulajul creditor şi reprezintă
totalitatea pasivelor (sau numai a unui element de pasiv) de care a dispus o unitate
patrimonială pe o perioadă de timp.
- în cazul conturilor deschise pentru cheltuieli şi venituri, total sume se identifică cu
rulajele conturilor, deoarece acestea nu prezintă solduri iniţiale.
f. Soldul iniţial şi soldul final al conturilor
Soldul iniţial al contului este egal cu soldul final al exercţiului precedent.
Soldul final al contului se stabilește ca diferenta între total sume, astfel:
- în cazul conturilor deschise pentru elemente de activ, soldul final se stabileste ca
diferenţă între total sume debitoare (care exprima existenţele şi creşterile de active) şi total
sume creditoare (formate din mişcorările de active)
- în cazul conturilor deschise pentru elemente de pasiv, soldul final se stabileşte ca
diferenţă între total sume creditoare (care cuprinde existenţele şi creşterile de pasive pe o
perioada de timp) şi total sume debitoare (formate din mişcorările de pasive pe aceiaşi
perioadă de timp).
48
Bazele contabilității
Calculul soldului final al oricărui cont se bazează pe relaţia:
Existențe iniţiale + Creşteri – Micşorări = Existenţe finale (Sold final)
Prin urmare, soldul contului reprezintă existenţele de active sau pasive la un moment dat.
Sfd = Tsd – Tsc (Rc)
Sfc = Tsc – Tsd (Rd)
In cazul în care Tsd = Tsc se spune despre contul respectiv că are sold zero sau nu
prezintă sold.
Conturile de venituri şi cheltuieli nu prezintă sold iniţial la începutul lunii, prin urmare
nici sold final la sfârşitul lunii (sfârșitul perioadei de gestiune). Ele sunt conturi nebilanțiere.
49
Bazele contabilității
Metoda de explicare pornind de la bilanţ la cont:
Bilanţ iniţial
Active Sume Pasive Sume
Materiale consumabile 1000 Capital social 15900
Mijloace de transport 10000 Rezerve 200
Conturi curente la banci 20000 Creditori diversi 10000
Casa in lei 100 Furnizori 5000
Total activ 31100 Total pasiv 31100
Aşadar, există o legătură între bilanţ şi conturi, care se realizează la începutul fiecărui
exerciţiu financiar când, pe baza bilanţului iniţial se deschid conturile. Un bilanţ iniţial nu este
altceva decât un bilanţ încheiat la sfârşitul exerciţiului precedent, şi care pentru exerciţiul
curent, la începutul acestuia, devine bilanţ iniţial.
Din cele prezentate se observă că pe baza existenţelor din activul bilanţului s-au
deschis cele trei conturi care sunt cuprinse în categoria conturilor de activ, iar pe baza
existenţelor din pasivul bilanţului s-au deschis cele tri conturi cuprinse în categoria conturilor
de pasiv. (s-a omis al patru-lea cont, dar se va ține cont și de existența acestuia).
50
Bazele contabilității
De aici decurge prima regulă de funcţionare a conturilor;
- Conturile de activ încep să funcţioneze prin a se debita şi se debitează cu existenţele
iniţiale de active preluate din activul bilanţului iniţial;
- Conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se credita şi se creditează cu
existenţele iniţiale preluate din pasivul bilanţului iniţial;
După ce s-au înscris existenţele iniţiale în conturi s-a pus problema părţii contului în
care se vor înregistra cele două categorii de modificări ale patrimoniului, respectiv creşteri şi
micşorări. Astfel, s-a ajuns la concluzia că în partea în care se înscriu existenţele iniţiale să se
înscrie şi creşterile, pe considerentul că împreună (existenţe + creşteri) au sens economic;
De aici decurge regula a doua de funcţionare a conturilor:
- Conturile de activ se mai debiteză cu creşterile de active determinate de operaţiile
economice, consemnate în documente justificative;
- Conturile de pasiv se mai creditează cu creşterile de pasive determinate de operaţiile
economice consemnate în documente justificative;
După ce a fost stabilită partea conturilor în care se înregistrează creşterile, este evident
că în partea opusă se vor înregistra micşorările.
De aici decurge cea de-a treia regulă de funcţionare a conturilor:
- Conturile de activ se creditează cu micşorările de active determinate de operaţiile
economice, consemnate în documente justificative.
- Conturile de pasiv se debitează cu mişcorările de pasive determinate de operaţiile
economice consemnate în documente justificative.
La sfârșitul unei perioade de gestiune este necesar să se întocmească bilanţul final.
Acesta se întocmeşte pe baza existenţelor de active şi pasive determinate cu ajutorul soldurilor
conturilor, care se vor înscrie în bilanţul final. Având în vedere cele 3 reguli parţiale de mai
sus se deduce şi a patra regula de funcţionare a conturilor:
- Conturile de activ pot prezenta numai sold final debitor şi reprezintă existenţele de
active la un moment dat;
- Conturile de pasiv pot prezenta numai sold final creditor şi reprezintă existenţele de
pasive la un moment dat.
Precizare: conturile de venituri şi cheltuieli deși funcţionează ca şi conturi de pasiv şi
de activ, acestea nu prezintă sold la sfârşitul perioadei de gestiune, deoarece se închid. Ca
urmare, ele nu prezintă nici sold iniţial, nici sold final, dar pot prezenta sold în cursul
perioadei. Din cele 4 reguli parţiale prezentate mai sus rezultă două reguli generale de
funcţionare a conturilor:
51
Bazele contabilității
1. Conturile de Activ: încep să funcţioneze prin a se debita, se debitează cu
existenţele iniţiale preluate din activul bilanţului iniţial; se mai debitează cu creşterile de
active şi cheltuieli determinate de operaţiile economice consemnate în documente
justificative; se creditează cu micşorările de active şi cheltuieli şi pot prezenta numai sold
final debitor care reprezintă existenţe de active la un moment dat.
2. Conturile de Pasiv: încep să funcţioneze prin a se credita, se creditează cu
existenţele iniţiale preluate din pasivul bilanţului iniţial; se mai creditează cu creşterile de
pasive şi venituri determinate de operaţiile economice consemnate în documente
justifiative; se debitează cu micşorările de pasive şi venituri şi pot prezenta numai sold final
creditor, care reprezintă existenţe de pasive la un moment dat.
Între cele două părţi ale bilanţului active (A) şi pasive (P) şi cele două părţi ale
contului debit (D) şi credit (C) există o strânsă legătură, însă ele nu trebuie confundate,
deoarece:
A – reprezintă totalitatea bunurilor economice şi drepturilor pe care le are unitatea la
un moment dat preluate, de regulă, din totalitatea soldurilor finale debitoare ale conturilor.
D – reflectă existentul şi creșterile unui singur element de activ, în cazul conturilor de
activ sau diminuările unui singur element de pasiv în cazul conturilor de pasiv
P – reprezintă totalitatea surselor de finanţare la un moment dat preluate, de regulă,
din totalitatea soldurilor finale creditoare ale conturilor;
C – reflectă existentul şi creșterile unui singur element de pasiv, în cazul conturilor de
pasiv şi diminuările unui singur element de activ în cazul conturilor de activ.
Există în sistemul de contabilitate aplicat în România şi conturi care la sfârşitul unei
perioade pot prezenta fie sold debitor, fie sold creditor, nesupunându-se acestor reguli de
funcţionare a conturilor. Astfel de conturi se numesc conturi bifuncţionale.
52
Bazele contabilității
prin urmare contul se debitează cu suma de 1500 lei;
-“Disponibil la bancă”, după conţinutul economic este cont de disponibilităţi băneşti,
iar după funcţia contabilă este cont de activ. Având loc o scădere a disponibilităţilor băneşti
contul se va credita cu suma de 1500 lei. Transpusă în conturi această operaţiune se prezintă
astfel:
D Disponibil la banca in lei C D Casa in lei C
Si: 4000 Si: 1000
1500 (1) (1) 1500
Rd: 0 Rc: 1500 Rd: 1500 Rc: 0
Tsd: 4000 Tsc: 1500 Tsd: 2500 Tsc: 0
Sfd: 2500 Sfd: 2500
53
Bazele contabilității
II.Determinarea modificărilor pe care le produce operaţia respectivă asupra
patrimoniului şi a rezultatului
În această etapă se stabileşte în care din cele două tipuri de modificări ale
patrimoniului şi rezultatelor se încadrează operaţia respectivă, după care se deduce concret ce
element patrimonial se modifică, în ce sens (creştere sau mişcorare) şi cu ce sumă.
III. Stabilirea conturilor corespondente
Dupa ce în etapa precedentă se stabilesc elementele patrimoniale şi categoriile de
venituri şi cheltuieli care au suferit modificări, în această etapa se deduc conturile utilizate
pentru fiecare element patrimonial şi pentru fiecare categorie de venit sau cheltuială.
IV. Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor
Cunoscând conturile corespondente, în această etapă se aplică cele două reguli
generale de funcţionare a conturilor, pentru fiecare cont corespondent în parte.
V. Întocmirea formulei contabile
La finalul analizei contabile, corespondenţa conturilor se realizează într-un anumit fel,
care se numește formulă contabilă. Formula contabilă va arăta astfel :
D=C
Exemplu:
Să se facă analiza contabilă a următoarei operaţii economice:
O societate comercială achiziţionează de la furnizor materii prime în sumă de 250 lei,
plata făcându-se concomitent în numerar.
Etapele analizei contabile:
EtapaI: Determinarea naturii operaţiei economice: achiziţie materii prime cu plata pe loc din
casieria unităţii în sumă de 250 lei
EtapaII: Influenţa operaţiei economice asupra patrimoniului: are loc o operaţie economică
care generează modificări numai în structura activelor, respectiv o creştere a stocului de
materii prime cu suma de 250 lei, concomitent cu o scădere a numerarului în casieria unităţii
cu aceiaşi sumă.
EtapaIII: Stabilirea conturilor corespondente: conturile corespondente sunt: 301”Materii
prime” și 5311”Casa în lei”
Etapa IV: Regula de funcţionare a conturilor:
- contul 301”Materii prime” este cont de activ; deoarece are loc o creştere a stocului
de materii prime contul se debitează cu suma de 250 lei;
54
Bazele contabilității
- contul 5311 “Casa în lei” este cont de activ; deoarece are loc o scădere a
numerarului în casieria unităţii contul se creditează cu suma de 250 lei;
Etapa V. Întocmirea formulei contabile: D = C, prin urmare, formula contabilă va fi:
301”Materii prime” = 5311 “Casa în lei” 250
c) Formula contabilă
Formula contabilă reprezintă modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţii
reflectată în conturile corespondente pe baza dublei înregistrări, sub forma unei egalităţi
valorice. Formula contabilă cuprinde următoarele componente:
a) Contul corespondent debitor, scris întotdeauna în partea stângă a egalităţii deoarece
debitul se gaseşte în stânga contului;
b) Contul corespondent creditor, scris întotdeauna în partea dreaptă a egalităţii,
deoarece creditul se gaseşte în partea dreaptă a contului;
c) Semnul “=”, care reprezintă egalitatea valorică dintre sumele înscrise în conturile
corespondente;
d) Sumele înscrise în conturile corespondente.
Exemplu: 301”Materii prime” = 5311”Casa in lei” 250
55
Bazele contabilității
- cu un singur cont corespondent creditor şi cu două sau mai multe conturi corespondente
debitoare; de exemplu, achiziţie de materii prime în sumă de 100 lei şi materiale de natura
obiectelor de inventar în sumă de 700 lei, de la furnizor. În acest caz formula contabilă va fi:
% = 401 “Furnizori" 800
301 “Materii prime” 100
303 “Materiale de natura 700
obiectelor de inventar”
200 200
200 200
200 200
Rd: 200 Rc: 200 Rd: 200 Rc: 400 Rd: 200
Sfd: 0 Sfd: 200
56
Bazele contabilității
Analizând informaţiile oferite de conturi, se constată:
- contul 371”Mărfuri” are un rulaj debitor de 200 lei, care ar reprezenta o intrare de
mărfuri de la furnizori şi un rulaj creditor tot de 200 lei care reprezintă ieşiri de mărfuri cu
aceiaşi sumă. În realitate nu a avut loc nici o intrare şi nici o ieşire de mărfuri în unitate,
situaţie care prezintă unul din dezavantajele stornării în negru deoarece generează rulaje
nereale ale unor conturi.
- contul 401”Furnizori” are un rulaj creditor de 400 lei, ceea ce înseamană că au avut
loc creşteri de datorii faţă de furnizor cu suma de 400 lei. Iar rulajul debitor de 200 lei
reprezintă achitarea datoriilor faţă de furnizor în sumă de 200 lei. În realitate nu a avut loc nici
o creştere a datoriilor faţă de furnizor cu suma de 400 lei şi nici o achitare a datoriilor cu suma
de 200 lei. Un alt dezavantaj al stornării în negru este acela că apar corespondenţe nereale
între conturi.
Formulele contabile de stornare în roşu, au fost concepute pentru a înlătura
dezavantajele stornării în negru. Acest tip de stornare presupune întocmirea unei noi formule
contabile eronate, dar cu sumele scrise cu o culoare roşie sau în lipsa acesteia cu sumele scrise
în chenar. Acest lucru se explică prin faptul că orice sumă scrisă cu culoarea roşie sau în
chenar se scade, fiind cu semnul minus şi prin aceasta se anulează rulajele nereale.
La exemplul anterior, vom înregistra stornarea în roşu, adică vom scrie aceiaşi formulă
contabilă cu suma încadrată în chenar:
371”Mărfuri” = 401”Furnizori” 200
apoi, formula contabilă corectă:
301”Materii prime” = 401”Furnizori” 200
În acest caz dezavantajele stornării în negru dispar, iar în contabilitate nu mai apar rulaje
nereale şi nici corespondenţe nereale între conturi.
În conturi situaţia se prezintă astfel:
D 371”Mărfuri” C D 401”Furnizori” C D 301”Materii prime” C
200 200
200 200
200 200
Rd: 0 Rc: 200 Rd: 200
Sfc: 200 Sfd: 200
57
Bazele contabilității
5.2.5. Evidenţa cronologică şi sistematică
Dacă la elementele formulei contabile se adaugă şi alte componente cum sunt: data la
care a avut loc operaţia economică, documentul care stă la baza operaţiei economice şi
explicaţia descriptivă a operaţiei economice, obţinem articolul contabil.
Evidenţa cronologică presupune înregistrarea tuturor operaţiilor economice în ordinea
cronologică a intrărilor în patrimoniul economic pe bază de document justificativ; aceasta se
face printr-un document de evidenţă cronologică numit “Registru jurnal”, şi în care se
înscriu toate formulele contabile în ordinea în care ele au avut loc.
Evidenţa sistematică presupune înregistrarea operaţiilor economice în conturi deschise
pe fiecare element patrimonial în parte, după ce acestea au fost iniţial înregistrate în
“Registrul jurnal”. Toate operaţiile înregistrate în Registrul jurnal (înregistrarea cronologică)
vor fi preluate apoi în Registrul Cartea – Mare (înregistrare sistematică), şi de aici, la final se
poate scrie balanţa de verificare.
Operaţiile economice care se realizează zi de zi într-o unitate patrimoniala se
înregistrează în conturi. În orice moment al activităţii economice, fiecare cont în parte pune în
evidenţă situaţia elementelor patrimoniale: existenţele la începutul perioadei, creşterile,
micşorările, totalul mişcărilor cumulate de la începutul anului, soldurile finale.
Însă necesităţile de conducere, control şi analiză a activităţii unităţii patrimoniale
impun generalizarea si prezentarea într-un tablou de ansamblu a întregii activităţi desfaşurate.
Metoda contabilităţii impune ca periodic, şi în mod obligatoriu cu ocazia întocmirii şi
elaborării bilanţului, să se facă verificarea exactităţii înregistrarilor făcute în contabilitate.
Acest lucru se poate realiza cu ajutorul balanţei de verificare.
58
Bazele contabilității
1. Funcţiile balanţei de verificare sunt: (Oprean I., și colab., 2001, pag.346)
- Funcţia de verificare a exactităţii înregistrării operaţiilor economice în conturi: -
această funcţie constă în controlul şi identificarea erorilor de înregistrare în conturi, prin
intermediul diferitelor egalităţi valorice care trebuie să existe în cadrul balanţei de verificare,
precum şi prin intermediul unor corelaţii valorice stabilite cu ajutorul ei. Inregistrarea greşită
a unor operaţii economice ca urmare a nerespectării principiului dublei înregistrări, trecerea
eronată a sumelor din Registrul Jurnal în Registrul Cartea Mare şi de aici în balanţa de
verificare, efectuarea unor calcule greşite în formulele contabile complexe, stabilirea eronată a
rulajelor şi a soldurilor conturilor determină inegalităţi între totalurile balanţei de verificare,
care se semnalizează cu ajutorul ei, fapt ce îi conferă caracterul unui instrument de verificare
şi control. Lipsa unei egalităţi valorice sau a unor corelaţii constituie dovada existenţei unor
erori, care trebuie identificate şi corectate.
- Funcţia de legatură între conturile sintetice şi bilanţ – balanţa de verificare
concentrează informaţiile din toate conturile folosite în contabilitatea curenta a întreprinderii.
Datele din bilanţul anual reprezintă soldurile finale ale conturilor, preluate din balanţa de
verificare, prelucrate şi grupate conform necesităţilor de întocmire a bilanţului. Soldurile
iniţiale ale conturilor la începutul anului sunt preluate din bilanţul anual, potrivit principiului
intangibilităţii bilanţului de deschidere a unui exerciţiu, care trebuie să corespundă cu bilanţul
de închidere a exerciţiului precedent.
- Funcţia de legatură între conturile sintetice şi cele analitice – această funcţie constă
în întocmirea unor balanţe de verificare ale conturilor analitice pentru fiecare cont sintetic
care se desfaşoară pe conturi analitice. Cu ajutorul acestor balanţe se controlează concordanţa
care trebuie să existe între datele înregistrate în contul sintetic şi conturile sale analitice;
- Funcţia de centralizare a existenţelor, mişcărilor şi transformărilor tuturor
elementelor patrimoniale – gruparea şi centralizarea datelor înregistrate în conturi cu ajutorul
balanţei de verificare oferă conducerii unităţii posibilitatea de a cunoaşte totalul modificărilor
intervenite în volumul şi structura patrimoniului economic, rezultatele financiare obţinute în
urma activităţilor desfăşurate etc. Balanţa de verificare asigură compararea datelor de la
începutul unei perioade de gestiune cu cele de la sfârşitul ei şi cu alte perioade de gestiune
expirate. Astfel, se pot stabili schimbările produse în mărimea şi structura patrimoniului
economic, eficienţa plasării resurselor, etc.
- Funcţia de analiză a activităţii economice – balanţa de verificare are un rol deosebit
de important în analiza situaţiei economico-financiare pe perioade scurte de timp şi în
intervalul dintre două bilanţuri, fiind astfel singurul instrument care furnizează informaţii
59
Bazele contabilității
necesare conducerii operative a unităţii patrimoniale. Această analiză are anumite limite
comparativ cu analiza care se poate face pe baza bilanţului contabil, cu ajutorul balanţei de
verificare obţinându-se un grad mai redus de sintetizare a datelor contabile.
60
Bazele contabilității
b.4) Balanţa de verificare cu patru egalităţi – cu ajutorul acestei balanţe se obţin
următoarele egalităţi:
SID = SIC
RD = RC
TSD = TSC
SFD = SFC
Cu toate avantajele pe care le prezintă faţă de celelalte balanţe de verificare, balanţa
conturilor cu patru egalităţi are următorul neajuns, şi anume, nu reflecta rulajele conturilor din
lunile precedente, acestea fiind cumulate cu soldurile iniţiale de la începutul anului.
Înlăturarea acestui neajuns s-ar putea realiza prin întocmirea unei balanţe de verificare cu
cinci egalităţi.
Balanţa de verificare se întocmeşte lunar, sau ori de cate ori este necesar în scopul
verificării exactităţii înregistrărilor operaţiilor economice în conturi şi pentru întocmirea
bilanţului contabil. În vederea întocmirii balanţei de verificare se efectuează următoarele
lucrări:
1. Se trec toate operaţiile din evidenţa cronologică (Registrul Jurnal) în evidenţa
sistematică (Registrul Cartea Mare), până la data când urmează a se întocmi balanţa de
verificare;
2. Se totalizează sumele din debitul şi creditul conturilor deschise şi se determină
soldul lor;
3. Se transpun datele din conturi în formularul de balanţă de verificare;
4. Se adună coloanele balanţei conturilor şi se verifică egalităţile dintre coloanele
perechi.
Pentru întelegerea modului de întocmire a balanţei de verificare a conturilor sintetice,
se porneşte de la deschiderea conturilor pe baza bilanţului iniţial, se continuă cu înregistrarea
operaţiilor economice efectuate într-o lună în evidenţa cronologică şi sistematică şi numai
după aceea se întocmeşte balanţa conturilor.
61
Bazele contabilității
-erori de stabilire a elementelor valorice ale conturilor
-erori de înregistrare în evidenţa sistematică
-erori de stabilire a sumelor în formulele contabile din evidenţa cronologică
Erorile de întocmire a balanţei de verificare se grupeaza astfel:
- erori ce se produc cu ocazia adunării coloanelor balanţei de verificare şi care se
identifică prin repetarea calculelor;
- erori ce apar cu ocazia transcrierii sumelor, rulajelor şi soldurilor conturilor din
Registrul Cartea Mare în formularul de balanţă de verificare. Aceste erori se verifica prin
punctare, adică prin confruntarea tuturor elementelor valorice transcrise în balanţa de
verificare cu cele din evidenţa sistematică.
Erori de stabilire a elementelor valorice ale conturilor – se datorează unor calcule
greşite, efectuate cu ocazia stabilirii rulajelor, totalului sumelor şi soldurilor conturilor.
Identificarea şi corectarea acestor erori se face prin repetarea calculelor din cadrul fiecarui
cont în parte;
Erori de înregistrare în evidenţa sistematică – se datorează transcrierii greşite a unor
sume din Registrul Jurnal în Registrul Cartea Mare. Identificarea lor se realizează prin
punctarea dintre cele două registre.
Erori de stabilire a sumelor din formulele contabile – se datorează adunării greşite a
sumelor în cadrul formulelor contabile complexe din evidenţa cronologică. Aceste erori se
identifică prin refacerea calculelor formulelor contabile complexe şi prin punctarea acestor
înregistrări cu documentele care au stat la baza lor.
Alte erori de înregistrare contabilă ar fi:
Erori datorate omisiunii de înregistrare contabilă – care constau în faptul că anumite
operaţii economice au rămas neînregistrate în contabilitatea curenta. Datorită acestor erori pot
apărea anumite anomalii în conturi, cum ar fi: solduri debitoare la conturi de pasiv sau solduri
creditoare la conturi de activ;
Erori de compensaţie – se datorează transcrierii greşite a unor sume din documente în
Registrul Jurnal sau din acesta în Registrul Cartea Mare, în sensul că s-a trecut o sumă în plus
într-o parte a unui cont sau a mai multor conturi şi o alta sumă în minus egala cu cea trecuta în
plus în aceiaşi parte a altui cont sau a altor conturi.
Erori de imputaţie – se datorează transcrierii unor sume exacte ca mărime din evidenţa
cronologică în cea sistematică, atât în debit cât şi în credit, însă nu în conturile în care trebuiau
să fie trecute, ci în alte conturi care nu corespund conţinutului economic al operaţiei
respective.
62
Bazele contabilității
Erori de înregistrare în evidenţa cronologică – se produc datorită următoarelor cauze:
stabilirea greşita a unor conturi corespondente; înregistrarea unor operatii economice de doua
ori, inversarea formulei contabile, întocmirea corectă a formulei contabile dar cu altă sumă
etc. Aceste erori pot fi evidenţiate cu ajutorul balanţei de verificare sah, care pe lângă unele
egalităţi valorice redă şi corespondenţa conturilor.
63
Bazele contabilității
7. Se încasează de la clienţi în numerar creanţa de la operația 6.
8. Se achită datoria faţă de furnizorul de la operaţia nr.2 din disponibilul de la banca
Bilanţ iniţial
Nr. ACTIVE SUME PASIVE SUME
crt
1 Actiuni deținute la entități af. 2.500 Capital social 93.600
2. Materii prime 15.000 Reserve statutare 400
3 Produse finite 700 Furnizori 16.000
4 Clienți 17.000 Creditori diverși 500
5 Disponibil la bancă în lei 75.000
6 Casa în lei 300
Total Activ 110.500 Total Pasiv 110.500
64
Bazele contabilității
A2) Înregistrarea în ordine sistematică (Registrul Cartea Mare sau înregistrarea în
conturi)
65
Bazele contabilității
D 605 C D 711 C
(4) 150 (6) 500 1.000 (5)
Rd: 150 Rd: 500 Rc: 1.000
Tsd: 150 Tsd: 500 Tsc: 1.000
Sfd: 150 Sfc: 500
66
Bazele contabilității
c) Întocmirea balanței de verificare cu patru egalități
Denumire cont Sold initial Rulaje curente Total sume Sold final
D C D C D C D C
Capital social 93.600 - - - 93.600 93.600
(1012)
Rezerve 400 - - - 400 400
statutare (1063)
Acțiuni deținute 2.500 - - 2.500 2.500
la entități
affiliate (261)
Mijloace de 51.000 51.000 51.000
transport (2133)
Amortizarea 425 425 425
imobilizărilor
corp. (2813)
Materii prime 15.000 - - 15.000 15.000
(301)
Produse finite 700 1.000 500 1.700 500 1.200
(345)
Furnizori (401) 16.000 10.000 150 10.000 16.150 6.150
Furnizori de 51.000 51.000 51.000 51.000
imobiliz. (404)
Clienți (411) 17.000 1.200 1.200 18.200 1.200 17.000
Creditori diverși 500 - - - 500 500
(462)
Disponibil la 75.000 61.000 75.000 61.000 14.000
bancă (5121)
Casa în lei 300 1.200 1.500 1.500
(5311)
Cheltuieli cu 150 150 150
energia (605)
Cheltuieli cu 425 425 425
amortizarea
(6811)
Venituri din 1.200 1.200 1.200
vânzarea
produselor
finite (701)
Venituri 500 500 500
aferente
costurilor
stocurilor de
produse (711)
TOTAL 110.500 110.500 115.975 115.975 226.475 226.475 102.775 102.775
67
Bazele contabilității
întocmi mai apoi situațiile financiare la sfârșitul exercițiului. Legea contabilității nr.82/1991
prevede la articolul 22 că ”pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiilor
se întocmește lunar balanța de verificare”.
68
Bazele contabilității
69
Bazele contabilității
Pentru subscrierea şi depunerea capitalului social se utilizează contul 456 “Decontări
cu asociaţii privind capitalul” – cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa aporturilor
subscrise de asociaţi sau acţionari pentru constituirea sau creşterea capitalului social, precum
şi de micşorare a capitalului hotărâtă de AGA. Acest cont, după funcţia contabilă este cont
bifuncţional. Poate avea sold final debitor, caz în care este un cont de creanţe, sau poate avea
sold final creditor, caz în care este un cont de datorii.
a) Contul 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” funcţionează ca şi cont de
activ în cazul constituirii unei societăţi comerciale sau în cazul majorării capitalului social
prin diverse căi.
În acest caz contul se debitează cu: capitalul subscris de către asociaţi sau acţionari în
natură sau în numerar, în corespondenţă cu contul 1011 “Capital social subscris şi nevărsat”.
Se creditează cu valoarea aporturilor în natură sau în bani aduse de către asociaţi sau
acţionari în corespondenţă cu debitul conturilor de mijloace băneşti, imobilizări, stocuri, în
funcţie de felul aporturilor depuse.
Soldul debitor al contului reprezintă sumele subscrise de asociaţi sau acţionari la
constituirea societăţii, dar nevărsate încă.
b) Contul 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” funcţionează ca şi cont de
pasiv în cazul în care are loc reducerea capitalului social prin retragerea unor acționari
(asociați) din societate sau în cazul scăderii valorii nominale a acțiunilor.
În acest caz se creditează cu micşorarea capitalului social, micşorare hotărâtă de AGA,
înregistrând astfel obligaţia unităţii faţă de asociaţi prin debitul contului 1012 “Capital social
subscris şi vărsat”.
Contul se debitează cu sumele achitate asociaţilor sau acţionarilor cu ocazia retragerii
capitalului în corespondenţă cu creditul contului 5311 “Casa în lei” sau 5121 “Conturi la
bănci în lei”.
Soldul creditor al contului reprezintă obligaţiile unităţii patrimoniale faţă de asociaţi
sau acţionari ca urmare a reducerii capitalului social.
Aplicaţii practice rezolvate:
1. La constituirea unei societăţi comerciale, asociaţii acesteia subscriu un capital social
de 3000 lei.
Această operaţie generează modificari de volum în sensul cresterii, respectiv crește
creanța față de asociați pentru capitalul subscris cu suma de 3000 lei, concomitent cu
creşterea capitalului subscris şi nevărsat cu aceiaşi sumă.
70
Bazele contabilității
Conturile corespondente în aces caz sunt: 456”Decontări cu asociații privind
capitalul” și 1011”Capital social subscris şi nevărsat”.
- contul 456”Decontări cu asociaţii privind capitalul” funcţionează ca şi cont de activ
în acest caz; deoarece are loc o creştere a creanţelor faţă de asociaţi contul se debitează cu
suma de 3000 lei.
- contul 1011”Capital social subscris şi nevărsat” este cont de pasiv; deoarece are loc o
creştere a capitalului social, ca urmare a subscrierii de capital, contul se creditează cu suma
de 3000 lei.
Formula contabilă este:
456”Decontări cu asociaţii = 1011”Capital social subscris 3000
privind capitalul” nevarsat”
2. Asociaţii depun capitalul social subscris în natură şi în bani, astfel: se aduce ca aport la
capital un echipament tehnologic în valoare de 1500 lei, restul capitalului va consta în
bani depuși în disponibilul de la bancă.
Această operaţie produce modificări numai în structura activelor, respectiv scade
creanţa faţă de asociaţi cu aportul de 3000 lei depus de aceştia în natură și în bani, şi creşte
valoarea activelor, respectiv valoarea echipamentelor cu suma de 1500 lei şi disponibilul la
bancă în lei, cu suma de 1500 lei.
Conturile între care se stabilesc corespondenţe sunt:
- 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul, care, în acest caz, are funcţia contabilă
de activ; scăzând creanţa faţă de asociaţi contul se creditează cu suma de 3000 lei.
- 2131 “Echipamente tehnologice” şi 5121 “Disponibil la bancă în lei”, ambele conturi
sunt conturi de activ; deoarece au loc creşteri ale valorii acestor elemente conturile se
debitează, cu aceleaşi sume (1500 + 1500)
Formula contabilă este următoarea:
% = 456 “Decontări cu asociaţii 3000
privind capitalul”
2131 “Echipamente tehnologice” 1500
5121 “Disponibil la bancă în lei” 1500
3. În urma depunerii integrale a capitalului social subscris de 3000 lei, capitalul social
subscris nevărsat se transformă în capital social subscris vărsat.
71
Bazele contabilității
Această operaţie produce modificări numai în structura elementelor de pasiv,
respectiv creşte capitalul social subscris şi vărsat cu suma de 3000 lei şi scade cu aceiaşi
sumă capitalul social subscris si nevărsat.
Conturile corespondente sunt 1011 “Capitalul social subscris şi nevărsat” şi 1012
“Capitalul social subscris şi vărsat”. Ambele sunt conturi de pasiv. Având loc scăderea
capitalului social subscris şi nevărsat, contul 1011”Capital social subscris şi nevărsat” se
debitează cu suma de 3000 lei; concomitent şi cu aceiaşi sumă creşte capitalul social subscris
şi vărsat, deci contul 1012 “Capital social subscris şi vărsat” se creditează.
Formula contabilă este următoarea:
1011 “Capital social subscris nevărsat” = 1012 “Capital social subscris vărsat 3000
2. Se achită asociatului care a solicitat retragerea din societate suma de 200 lei din
72
Bazele contabilității
disponibilul de la bancă.
Această operaţie generează modificări în volumul activelor şi pasivelor în sensul
scăderii lor, respectiv scade obligaţia faţă de asociaţi cu suma de 200 lei şi concomitent
scade disponibilul la bancă cu aceiaşi sumă.
Conturile corespondente sunt 456 “Decontări cu asociaţii privind capitalul” şi 5121
“Disponibil la bancă în lei”
- Contul 456 “Decontari cu asociatii privind capitalul”, în acest caz funcţionează ca și
cont de pasiv; având loc o scădere a obligaţiei faţă de asociat, contul se debitează cu suma de
200 lei;
- Contul 5121 “Disponibil la bancă în lei” este cont de activ; având loc o scădere a
disponibilităţilor bănesti, contul se creditează cu suma de 200 lei.
Formula contabilă este următoarea:
456”Decontări cu asociații = 5121”Disponibil la bancă în lei” 200
privind capitalul”
73
Bazele contabilității
comercial”, 208 “Alte imobilizări necorporale”. Toate aceste conturi sunt conturi de active
imobilizate, conturi de activ.
Se debitează cu valoarea de înregistrare (de intrare) a imobilizărilor necorporale
intrate în unitate.
Se creditează cu valoarea de înregistrare a imobilizărilor necorporale amortizate
integral sau ieşite din gestiunea unităţii patrimoniale.
Soldul poate fi numai debitor şi reprezintă valoarea de înregistrare a imobilizărilor
necorporale existente în unitate şi neamortizate încă.
74
Bazele contabilității
Exemple:
1. La constituirea unei societăţi se fac diferite cheltuieli de înfiinţare, diverse taxe
achitate în numerar, a căror valoare este de 500 lei.
Această operație produce modificări numai în structura activelor, respectiv cresc
cheltuielile de constituire cu suma de 500 lei şi scade numerarul din casieria unităţii cu
aceiasi sumă.
Conturile corespondente sunt 201”Cheltuieli de constituire” şi 5311 “Casa în lei”.
- contul 201”Cheltuieli de constituire” este cont de activ; având loc o creştere a
cheltuielilor de constituire contul 201 ”Cheltuieli de constituire” se debitează cu suma de 500
lei.
- contul 5311”Casa în lei” este cont de activ; deoarece are loc o scădere a numerarului
din casieria unității, contul se creditează cu suma de 500 lei.
Formula contabilă este următoarea:
201”Cheltuieli de constituire” = 5311“Casa în lei” 500
75
Bazele contabilității
3. Se scot din evidenţă cheltuieli de constituire complet amortizate în valoare de 500 lei.
Această operaţie produce modificări de volum în sensul diminuării, respectiv scad
cheltuielile de constituire cu suma de 500 lei, odata cu scăderea valorii amortizate cu aceiaşi
sumă.
Conturile corespondente sunt 201”Cheltuieli de constituire” şi 2801”Amortizarea
cheltuielilor de constituire”.
- contul 201”Cheltuieli de constituire” este cont de activ; deoarece are loc o scădere a
cheltuielilor de constituire, contul se creditează cu suma de 500 lei;
- contul 2801”Amortizarea cheltuielilor de constituire” este cont de pasiv; deoarece
are loc o diminuare a amortizărilor, contul se debitează cu suma de 500 lei.
Formula contabilă este următoarea:
2801”Amortizarea cheltuielilor = 201”Cheltuieli de constituire” 500
de constituire”
76
Bazele contabilității
Amortizarea se calculează pe toată durata de utilizare a imobilizării corporale până la
recuperarea integrală a valorii acesteia. Amortizarea anuală se calculează dupa relaţia: Aa =
Vi/Du, unde:
Aa = amortizarea anuală
Vi = valoarea de intrare
Du = durata de utilizare
Pentru înregistrarea în contablitate a imobilizărilor corporale se utilizează conturile din
grupa 21”Imobilizări corporale”, cu următoarele conturi sintetice:
-211 “Terenuri şi amenajări de terenuri”
-212 “Construcţii”
-213 “Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii”
-214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale”.
Toate aceste conturi după conţinutul economic sunt conturi de active imobilizate
corporale, iar după funcţia contabilă sunt conturi de activ.
Se debitează cu valoarea de înregistrare a acestor imobilizări corporale intrate în
patrimoniul unităţii pe diverse căi (achiziţii, producţie proprie, aport la capital, donații etc.)
Se creditează cu valoarea de înregistrare a imobilizărilor corporale ieşite din
patrimoniul unităţii prin scoatere din funcţiune, vânzări, donaţii, etc.
Soldul poate fi numai debitor şi reprezintă valoarea de înregistrare a imobilizărilor
corporale existente la un moment dat în patrimoniu.
Pentru înregistrarea amortizării imobilizărilor corporale se utilizează contul 281
“Amortizarea imobilizărilor corporale”, care după conţinutul economic este cont
rectificativ al valorii de intrare a imobilizărilor corporale, iar după funcţia contabilă este
cont de pasiv.
Se creditează cu:
- amortizarea imobilizărilor corporale calculate şi incluse lunar în cheltuieli, prin
debitul contului 6811 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările”
Se debitează cu:
- amortizarea aferentă imobilizărilor corporale ieşite din patrimoniul unităţii prin
vânzare, scoatere din evidenţă, donaţii, etc.
Soldul poate fi numai creditor şi reprezintă amortizarea aferentă imobilizărilor
corporale existente în patrimoniul unităţii.
77
Bazele contabilității
Exemple:
1. O societate comercială achiziţionează un calculator de la un oficiu de calcul, al cărui
cost de achiziţie este de 2600 lei.
Această operaţie produce modificări de volum în sensul creșterii, respectiv crește
valoarea imobilizarilor corporale cu suma de 2600 lei, odată cu creșterea datoriei față de
furnizor, cu aceiași sumă.
Conturile corespondente sunt:
- 214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale si alte active corporale” şi 404 “Furnizori de imobilizări”.
- contul 214 “Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane
și materiale și alte active corporale”, este cont de activ; având loc o creştere a valorii
imobilizarilor corporale, contul se debiteaza cu suma de 2600 lei;
- contul 404 “Furnizori de imobilizări”, este cont de pasiv; deoarece are loc o creştere
a datoriei faţă de furnizor contul se creditează cu suma de 2600 lei.
Formula contabilă este următoarea:
214 “Mobilier, aparatura birotica, etc” = 404”Furnizori de imobilizări” 2600
78
Bazele contabilității
3. Se înregistrează scoaterea din folosinţă a calculatorului complet amortizat, a cărui
valoare de intrare este de 2600 lei.
Această operaţie produce modificări de volum în sensul diminuării, respectiv scade
valoarea imobilizărilor corporale prin scoaterea din evidenţă a calculatorului cu suma de
2600 lei, în acelaşi timp scade şi amortizarea aferentă imobilizării corporale scoase din
evidenţă.
Conturile corespondente sunt 2814 “Amortizarea altor imobilizări corporale” şi 214
“Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte
active corporale”
- contul 214 “Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane
și materiale și alte active corporale” este cont de activ; deoarece are loc o scădere a valorii
calculatorului care este scos din evidenţă ca urmare a uzurii, contul se creditează cu suma de
2600 lei;
- contul 2814 “Amortizarea altor imobilizari corporale” este cont de pasiv; deoarece
are loc o scădere a amortizărilor contul se debitează cu suma de 2600 lei.
Formula contabilă este următoarea:
2814 “Amortizarea altor = 214 “Mobilier, aparatură birotică, etc.” 2600
imobilizări corporale”
Imobilizările corporale pot fi scoase din evidenţă şi înainte de expirarea duratei normale de
utilizare, când ele nu sunt complet amortizate. De exemplu,
79
Bazele contabilității
Formula contabilă este următoarea:
461 “Debitori diverşi” = 7583 “Venituri din vânzarea activelor 2800
şi alte operaţii de capital”
80
Bazele contabilității
cuvinte, imobilizările financiare reprezintă investiții financiare, respectiv sume de bani
investite de o societate comercială în patrimoniul altor societăți comerciale sub forma
acțiunilor deținute la entități afiliate, a intereselor de participare sau a creanțelor imobilizate.
Imobilizările financiare nu se amortizează, deoarece ele nu suferă deprecieri ireversibile.
Pentru deprecierile reversibile se constituie ajustări (corecții) pentru deprecierea sau pierderea
de valoare a imobilizărilor financiare.
Pentru înregistrarea în contabilitate a imobilizărilor financiare se utilizează conturile
din grupa 26”Imobilizări financiare”: 261 “Acțiuni deținute la entități afiliate”, 263
“Interese de participare”, 265 “Alte titluri imobilizate”, 267 “Creanțe imobilizate”.
Toate aceste conturi după conținutul economic sunt conturi de imobilizări financiare,
iar după funcția contabilă sunt conturi de activ.
Conturile 261 “Actiuni deținute la entități afiliate” și 263 “Interese de participare” au
funcții asemănătoare.
Se debitează cu:
- valoarea acțiunilor deținute la entități afiliate și valoarea intereselor de participare,
aduse ca aport la capital sau achiziționate.
Se creditează cu:
- valoarea acțiunilor deținute la entități afiliate și a intereselor de participare cedate
sau retrase.
Soldul debitor al conturilor reprezintă valoarea acțiunilor deținute la entități afiliate și
a intereselor de participare aflate în patrimoniu la un moment dat.
Exemple:
1. Se achiziționează de la o societate comercială titluri de valoare (acțiuni) in sumă de
20.000 lei, în scopul obținerii de dividende, dar și a influențării gestiunii unității de la
care au fost achiziționate. Plata acțiunilor se face concomitent prin disponibilul de la
bancă.
Această operație produce modificări numai în structura activelor, respectiv crește
valoarea imobilizărilor financiare prin elementul de activ acțiuni deținute la entități afiliate,
cu suma de 20.000 lei și în același timp scad disponibilitățile bănești de la bancă cu aceiași
sumă.
Conturile corespondente sunt: 261“Acțiuni deținute la entități afiliate” și
5121“Conturi la bănci în lei”.
- contul 261 “Acțiuni deținute la entități afiliate” este cont de activ; deoarece crește
81
Bazele contabilității
valoarea titlurilor de participare ale unității, contul se debitează cu suma de 20.000 lei;
- contul 5121 “Conturi la bănci în lei” este cont de activ; deoarece scade disponibilul
la bancă, contul se creditează cu suma de 20.000 lei.
Formula contabilă este următoarea:
261 “Acțiuni deținute = 5121 “Conturi la bănci în lei” 20.000
la entități afiliate”
2. Se vând 40% din acțiunile deținute (titluri de participare) terților la prețul de vânzare
de 9.500 lei, încasarea făcându-se ulterior.
Această operație generează modificări de volum în sensul creșterii, respectiv crește
creanța față de debitori diverși cu suma de 9.500 lei și concomitent cresc veniturile obținute
ca urmare a vânzării acțiunilor, cu aceiași sumă.
Conturile corespondente sunt: 461“Debitori diverși” și 7641”Venituri din imobilizări
financiare cedate”.
- contul 461 “Debitori diverși” este cont de activ; deoarece are loc o creștere a creanței
față de debitori diverși contul se debitează cu suma de 9.500 lei;
- contul 7641”Venituri din imobilizări financiare cedate” este cont de pasiv; deoarece
are loc o creștere a veniturilor contul se creditează cu suma de 9.500 lei.
Formula contabilă este următoarea:
461”Debitori diverși” = 7641”Venituri din imobilizări 9.500
financiare cedate”
82
Bazele contabilității
- contul 6641”Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate” funcționează după
regula conturilor de activ; deoarece are loc o creștere a cheltuielilor contul se debitează cu
suma de 8000 lei.
Formula contabilă este următoarea:
6641”Cheltuieli privind imobilizările = 261” Acțiuni deținute 8000
financiare cedate la entități afiliate”
83
Bazele contabilității
-30”Materii prime și materiale”
-32”Stocuri în curs de aprovizionare”
-33”Producția în curs de execțtie”
-34”Produse”
-35”Stocuri aflate la terți”
-36”Animale”
-37”Mărfuri”
-38”Ambalaje”
-39”Ajustări pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție”
84
Bazele contabilității
obiectelor de inventar cu suma de 1400 lei, concomitent și cu aceiași sumă crește datoria față
de furnizor (2400 lei + 1400 lei)
Conturile corespondente sunt: 301”Materii prime”, 303 “Materiale de natura
obiectelor de inventar” și 401”Furnizori”.
- contul 301”Materii prime” este cont de activ; deoarece crește stocul de materii prime
în urma achiziției, contul se debitează cu suma de 2400 lei;
- contul 303”Materiale de natura obiectelor de inventar” este cont de activ; deoarece
crește valoarea materialelor de natura obiectelor de inventar, contul se debitează cu suma de
1400 lei;
- contul 401”Furnizori” este cont de pasiv; deoarece crește datoria față de furnizor,
contul se creditează cu suma de 3800 lei;
Formula contabilă este următoarea:
% = 401”Furnizori 3800
301”Materii prime” 2400
303”Materiale de natura obiectelor de inventar” 1400
85
Bazele contabilității
cheltuielile cu materii prime și materialele de natura obiectelor de inventar ca urmare a
folosirii acestora, conturile se debitează cu aceleași sume.
Formulele contabile sunt următoarele:
601”Cheltuieli cu materii prime” = 301”Materii prime” 1500
603”Cheltuieli cu materiale de = 303”Materiale de natura 1400
natura obiectelor de inventar” obiectelor de inventar”
86
Bazele contabilității
Soldul debitor reprezintă prețul de înregistrare al semifabricatelor, produselor finite și
produselor reziduale existente în stoc.
Pentru înregistarea în contabilitate a produselor se pot utiliza ca prețuri de înregistare
costurile de producție sau prețurile standard (prestabilite). În cazul în care pentru evaluarea și
înregistrarea produselor se utilizează prețurile prestabilite, diferențele de preț dintre costurile
de producție și prețurile prestabilite calculate la sfârșitul lunii se înregistrează distinct într-un
cont de diferențe de preț și anume în contul 348”Diferențe de preț la produse”.
Exemple:
1. Se obțin produse finite în procesul de productie, costul efectiv de producție fiind
de 1600 lei.
Această operație generează modificări de volum în sensul creșterii, respectiv crește
stocul de produse finite cu suma de 1600 lei (element de activ) și, în același timp, cresc
veniturile aferente costurilor stocurilor de produse cu aceiași sumă (element de pasiv).
Conturile corespondente sunt: 345 “Produse finite” și 711 “Venituri aferente costurilor
stocurilor de produse”
- contul 345 “Produse finite” este cont de activ; deoarece crește stocul de produse
finite, contul se debitează cu suma de 1600 lei;
- contul 711”Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” funcționează după
regula conturilor de pasiv; deoarece are loc o creștere a veniturilor din producția stocată,
contul se creditează cu suma de 1600 lei.
Formula contabilă este următoarea:
345 “Produse finite” = 711”Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” 1600
2. Se vând 50% din produsele finite obținute, prețul de vânzare fiind de 1500 lei.
Această operație generează modificări de volum în sensul creșterii, respectiv crește
creanța față de clienți (element de activ) și în același timp, cresc veniturile din vânzarea
produselor finite (element de pasiv).
Conturile corespondente sunt: 411”Clienți” și 701”Venituri din vânzarea produselor
finite”
- contul 411 “Clienți” este cont de activ; deoarece are loc o creștere a creanței față de
clienți contul se debitează cu suma de 1500 lei;
87
Bazele contabilității
- contul 701”Venituri din vânzarea produselor finite” funcționează după regula
conturilor de pasiv; deoarece are loc o creștere a veniturilor din vânzarea produselor finite,
contul se creditează cu suma de 1500 lei;
Formula contabilă este următoarea:
411”Clienți” = 701”Venituri din vânzarea produselor finite” 1500
88
Bazele contabilității
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare al mărfurilor
existente în stoc.
Unitățile comerciale pot utiliza ca preț de înregistrare al mărfurilor fie costul de
achizitie, fie pretul de vânzare cu ridicata, prețul de vânzare cu amănuntul, fie un preț
prestabilit, motiv pentru care, alături de contul 371”Mărfuri” se utilizează și contul
378”Diferențe de preț la mărfuri”.
Exemple:
1. Se achiziționează mărfuri de la furnizori la cost de achiziție de 600 lei, cu plata
ulterioară.
Această operație generează modificări de volum în sensul creșterii sau majorării,
respectiv crește stocul de mărfuri (element de activ) și odată cu acesta crește datoria față de
furnizor, deoarece plata se face ulterior (element de pasiv).
Conturile corespondente sunt: 371”Mărfuri” și 401”Furnizori”
- contul 371”Mărfuri” este cont de activ; deoarece are loc o creștere a stocului de
mărfuri contul se debitează cu suma de 600 lei;
- contul 401”Furnizori” este cont de pasiv; deoarece are loc o creștere a datoriei față
de furnizor, contul se creditează cu suma de 600 lei.
Formula contabilă este următoarea:
371 “Mărfuri” = 401 “Furnizori” 600
89
Bazele contabilității
Formula contabilă este următoarea:
5311 “Casa in lei” = 707”Venituri din vânzarea marfurilor” 1000
90
Bazele contabilității
Contul 411”Clienți” după conținutul economic este cont de active circulante în
decontare, iar după funcția contabilă este cont de activ.
Se debitează cu:
- prețul de vânzare al produselor, semifabricatelor, mărfurilor, lucrărilor executate și
serviciilor prestate prin creditul conturilor de venituri (și Tva aferentă);
Se creditează cu:
- sumele încasate de la clienți în conturile de disponibilități bancare sau în numerar, cu
valoarea efectelor comerciale acceptate în contul drepturilor de creanță.
Soldul debitor al contului reprezintă drepturi de creanță care nu au fost încă încasate.
Contul 425 “Avansuri acordate personalului”, după conținutul economic este cont
de creanțe față de personal, iar după funcția contabilă este cont de activ.
Se debitează cu:
- în cursul lunii, cu avansurile plătite personalului conform contractelor de muncă din
casieria unității sau din disponibilul de la bancă.
Se creditează cu:
- sumele reținute pe statele de salarii reprezentând avansurile acordate.
Soldul debitor al contului reprezinta avansuri achitate în cursul lunii.
91
Bazele contabilității
Se creditează cu:
- valoarea debitelor încasate prin disponibilul de la bancă sau în numerar.
Soldul debitor al contului reprezintă debite de încasat.
Contul 401”Furnizori”, după conținutul economic este cont de datorii, iar după
funcția contabilă este cont de pasiv, care ține evidența decontărilor cu furnizorii pentru
aprovizionarile de bunuri, lucrări și servicii.
Se creditează cu:
- obligațiile de plată a valorii bunurilor intrate în patrimoniu la preț de achiziție, lucrărilor
executate și serviciilor prestate de terți, materialelor nestocabile aprovizionate și incluse
direct pe cheltuieli, precum și a taxei pe valoarea adaugată înscrisă în factura furnizorilor.
Se debitează cu:
- plățile efectuate către furnizori din disponibilul de la bancă sau în numerar, precum și cu
valoarea efectelor comerciale de plată acceptate de furnizori
Soldul creditor reprezintă sume datorate furnizorilor.
92
Bazele contabilității
Contul 403 “Efecte de plată”, este cont de datorii care reflectă obligațiile de plată
stabilite pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambia, filă CEC, etc.). După funcția
contabilă este cont de pasiv.
Se creditează cu valoarea acceptată a efectelor de comerț subscrise.
Se debitează cu plățile efectuate la scadență pe baza efectelor comerciale, din
disponibilul de la bancă.
Soldul creditor reprezintă valoarea efectelor de plătit.
Contul 421 “Personal – salarii datorate”, este cont de datorii salariale, iar după
funcția contabilă este cont de pasiv, care ține evidența decontărilor cu personalul unității
pentru salariile cuvenite acestuia în bani și în natură.
Se creditează cu salariile și alte drepturi cuvenite personalului, înregistrate pe seama
cheltuielilor.
Se debitează cu reținerile din salarii privind avansurile acordate, sumele datorate de
salariați terților, contribuțiile legate de salarii, precum și alte rețineri, cu salariile nete acordate
personalului.
Soldul creditor al contului reprezintă sume datorate personalului privind salariile.
93
Bazele contabilității
Se debitează cu sumele virate la bugetul statului din disponibilul de la bancă,
reprezentând impozitul pe salarii.
Soldul creditor reprezintă sume datorate bugetului, neachitate încă.
Exemple:
1. O societate comercială se aprovizionează cu materii prime în sumă de 2000 lei
și materiale consumabile în sumă de 500 lei de la furnizor, urmând ca plata să se facă
ulterior prin disponibilul de la bancă.
Această operație generează modificări de volum în sensul creșterii, respectiv crește
datoria față de furnizor (element de pasiv) cu suma de 2500 lei, și concomitent crește stocul
de materii prime cu suma de 2000 lei (element de activ), și stocul de materiale consumabile
cu suma de 500 lei (element de activ).
Conturile corespondente sunt: 301”Materii prime”, 302”Materiale consumabile” și
401 “Furnizori”.
- conturile 301”Materii prime” și 302 “Materiale consumabile” sunt conturi de active;
deoarece are loc o creștere a stocurilor de materii prime și materiale consumabile, conturile se
debitează cu suma de 2500 lei;
- contul 401 “Furnizori” este cont de pasiv; deoarece are loc o creștere a datoriei față
de furnizor contul se creditează cu suma de 2500 lei;
Formula contabilă complexă este următoarea:
% = 401”Furnizori” 2500
301 “Materii prime” 2000
302 “Materiale consumabile” 500
94
Bazele contabilității
- contul 701 “Venituri din vânzarea produselor finite” funcționează după regula
conturilor de pasiv; deoarece are loc o creștere a veniturilor din vânzarea produselor finite
contul se creditează cu suma de 3000 lei. (se face abstracție de TVA în acest caz!)
Formula contabilă este următoarea:
411 “Clienți” = 701 “Venituri din vânzarea produselor finite” 3000
95
Bazele contabilității
96
Bazele contabilității
Soldul creditor reprezintă costul de achiziție al investițiilor financiare pe termen scurt
achiziționate, dar neachitate încă.
Exemplu:
1. Se achiziționează 600 de obligațiuni cu prețul de 5 lei/bucată, care se vor plăti
ulterior prin disponibilul de la bancă.
Această operație generează modificări de volum în sensul creșterii, respectiv crește
valoarea obligațiunilor deținute de unitate cu suma de 3000 lei și crește datoria față de
creditori cu aceiași sumă, deoarece plata se va face ulterior.
Conturile corespondente sunt: 506 “Obligațiuni” și 509 “Vărsăminte de efectuat
pentru investiții financiare pe termen scurt”
- contul 506 “Obligațiuni” este cont de activ; deoarece crește valoarea obligațiunilor
prin achiziție, contul se debitează cu suma de 3000 lei;
- contul 509 “Vărsăminte de efectuat pentru investiții financiare pe termen scurt” este
cont de pasiv; deoarece are loc o creștere a datoriilor față de creditori (plata se face ulterior),
contul se creditează cu suma de 3000 lei;
Formula contabilă este următoarea:
506 “Obligațiuni” = 509 Vărsăminte de efectuat pentru 3000
investiții financiare pe termen scurt”
Contul 512 “Conturi curente la bănci”, după conținutul economic este cont de
active circulante bănești, iar după funcția contabilă este cont de activ, care ține evidența
existenței și mișcării disponibilităților bănești păstrate în conturi la bănci, în lei sau în valută.
Se debitează cu:
- toate încasările de la clienți sau de la debitorii unității patrimoniale, precum și cu sumele
depuse din casieria unității în contul de disponibil la bancă;
Se creditează cu:
97
Bazele contabilității
- toate plățile efectuate prin conturi la bănci, precum și cu numerarul ridicat din cont și
depus în casieria unității.
Soldul debitor al contului reprezintă disponibilitățile bănești în lei sau în valută
existente în cont la bănci.
Contul 519 “Credite bancare pe termen scurt”, după conținutul economic este un
cont de datorii bănești, iar după funcția contabilă este cont de pasiv, care ține evidența
creditelor bancare pe termen scurt contactate de la bancă.
Se creditează cu valoarea creditelor pe termen scurt primite de la bănci pentru nevoi
temporare.
Se debitează cu valoarea creditelor pe termen scurt restituite băncilor la scadență.
Soldul creditor reprezintă credite bancare pe termen scurt nerambursate încă.
98
Bazele contabilității
Soldul debitor al contului reflecta sumele acordate ca și avansuri de trezorerie, dar
nedecontate.
Exemple:
1. Se acordă un avans de trezorerie în numerar, în sumă de 500 lei.
Această operație generează modificări în structura activelor, respectiv crește
valoarea avansurilor de trezorerie cu suma de 500 lei și scade numerarul din casieria
unității cu aceiași sumă.
Conturile corespondente sunt: 542 “Avansuri de trezorerie” și 5311 “Casa în lei”
- contul 542 “Avansuri de trezorerie” este cont de activ; deoarece are loc o creștere a
valorii avansului de trezorerie, contul se debitează cu suma de 500 lei;
- contul 5311 “Casa în lei” este cont de activ; deoarece are loc o scădere a numerarului
din casierie, contul se creditează cu suma de 500 lei.
Formula contabilă este următoarea:
542 “Avansuri de trezorerie” = 5311 “Casa în lei” 500
99
Bazele contabilității
625 “Cheltuieli cu deplasări, 400
detașări și transferuri”
5311 “Casa în lei” 100
100
Bazele contabilității
Pentru determinarea rezultatelor financiare se cuprind în cadrul veniturilor: venituri
din producția stocată, venituri din producția imobilizată, prețul de vânzare al activelor cedate,
anularea sau diminuarea de provizioane sau ajustări pentru depreciere.
Veniturile se grupează după natura lor economica în următoarele categorii:
- venituri din exploatare;
- venituri financiare;
- venituri excepționale;
- venituri din diminuarea sau anularea provizioanelor și ajustărilor pentru depreciere
Contabilitatea veniturilor se realizează cu ajutorul conturilor din clasa a 7 a “Conturi
de venituri”, care cuprinde mai multe grupe de conturi conform Planului de conturi.
Conturile de venituri funcționează după regula conturilor de pasiv.
Se creditează cu veniturile înregistrate în cursul lunii, după natura lor economică.
Se debitează la sfârșitul lunii, când veniturile înregistrate în cursul lunii se trec asupra
rezultatelor exercițiului.
Prin urmare, la sfârșitul lunii conturile de venituri nu prezintă sold, deci ele nu sunt
conturi patrimoniale, nu apar în bilanț. Ele fac parte din grupa conturilor nebilanțiere.
Contul 121 “Profit sau pierdere”, după conținutul economic este cont de rezultate
(capitaluri proprii), iar după funcția contabilă este cont bifuncțional, care ține evidența
profitului sau pierderii realizată în cursul exercițiului.
Se creditează la sfârșitul perioadei de gestiune cu veniturile obținute în cursul
perioadei de gestiune, venituri preluate din conturile de venituri. Se mai creditează cu
pierderile realizate în exercițiul curent care se reporteaza în anul următor și care vor fi ulterior
acoperite din capitalului social sau din alte surse.
Se debiteză la sfârșitul perioadei de gestiune cu toate cheltuielile înregistrate în
conturile de cheltuieli și preluate în acest cont. Se mai debitează cu profitul net realizat în anul
curent și care se reportează la sfarșitul anului în vederea repartizării acestuia pe destinații, la
începutul anului următor, conform hotărârii AGA.
101
Bazele contabilității
După preluarea cheltuielilor și a veniturilor în contul 121 “Profit sau pierdere”, în
debitul contului 121 vom prelua totalul cheltuielilor, iar în creditul contului 121 totalul
veniturilor. In acest caz, contul 121”Profit sau pierdere” poate prezenta la sfârșitul perioadei
fie sold creditor, fie sold debitor.
Dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, contul 121 “Profit sau pierdere” va
avea sold creditor, ceea ce reprezintă profit.
Dacă cheltuielile sunt mai mari decât veniturile, contul 121 “Profit sau pierdere” va
avea sold debitor, ceea ce reprezintă pierdere.
Exemple:
1. Presupunând că în cursul lunii au fost efectuate cheltuieli, la sfârșitul lunii se
decontează aceste cheltuieli înregistrate, asupra rezultatelor, respectiv se închid
conturile de cheltuieli, preluându-se soldul lor debitor în debitul contului 121 “Profit sau
pierdere”.
Conturile corespondente sunt: 121 “Profit sau pierdere” și conturile din clasa a 6 a
- contul 121”Profit sau pierdere” este cont bifuncțional; având loc încorporarea
cheltuielilor în rezultat (scăderea rezultatului), contul se debitează cu totalul cheltuielilor
efectuate în cursul lunii;
- conturile de cheltuieli din clasa a 6 a funcționează după regula conturilor de activ;
deoarece cheltuielile se încorporează în rezultat acestea scad, deci conturile se creditează cu
sumele aferente fiecărei cheltuieli în parte;
Formula contabilă este următoarea:
121 “Profit sau pierdere” = %
60-65 “Cheltuieli de exploatare”
66 “Cheltuieli financiare”
67 “Cheltuieli excepționale”
68 “Cheltuieli cu amortizarea,
provizioanele și ajustările”
102
Bazele contabilității
Operațiunea nu are influențe asupra patrimoniului fiind pur contabilă.
Conturile corespondente sunt: 121”Profit sau pierdere” și conturile din clasa a 7 a;
- contul 121 “Profit sau pierdere” este cont bifuncțional; deoarece are loc încorporarea
venituilor în rezultat (creșterea rezultatului) contul se creditează cu totalul veniturilor
înregistrate în cursul lunii;
- conturile de venituri funcționează după regula conturilor de venituri; deoarece are
loc încorporarea veniturilor în rezultat conturile se debitează cu suma aferentă fiecărui venit
în parte;
Formula contabilă este următoarea:
% = 121”Profit sau pierdere”
70-75 “Venituri din exploatare”
76 “Venituri financiare”
77 “Venituri exceptionale”
78 “Venituri din provizioane și ajustări”
După închiderea conturilor de venituri și cheltuieli, contul 121 “Profit sau pierdere”
poate avea sold debitor (dacă Ch > V) sau sold creditor (dacă V > Ch). În cazul în care V >
Ch unitatea va înregistra profit, asupra căruia se calculează impozitul datorat statului de 16%.
103
Bazele contabilității
4. La sfârșitul perioadei de gestiune se repartizează cheltuielile cu impozitul pe profit
asupra rezultatelor, respectiv se închide contul 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit” prin
preluarea soldului debitor în debitul contului 121 “Profit sau pierdere”
Formula contabilă este:
121 “Profit sau pierdere” = 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit” 200
După această înregistrare soldul contului 121 “Profit sau pierdere” va reprezenta
profitul net, care urmează sa fie repartizat pe diferite destinații, conform hotărârii AGA.
Pentru evidențierea profitului repartizat pe destinații se utilizează contul
129”Repartizarea profitului”, care după conținutul economic este cont rectificativ, iar după
funcția contabilă este cont de activ.
Se debitează cu repartizarea profitului pentru constituirea de rezerve legale
Se creditează cu profitul repartizat la rezerve legale.
Soldul debitor reprezintă profitul anului curent repartizat pentru constituirea de
rezerve legale.
Exemplu:
1. Se repartizează profitul pentru constituirea de reserve legale în sumă de 110 lei.
Această operație generează modificări de volum în sensul creșterii, respectiv cresc
sumele repartizate din profitul anului curent (care determină scaderea situației nete) cu suma
de 110 lei, și concomitent cresc rezervele unității (care determină creșterea situației nete) cu
aceiași sumă.
Conturile corepondente sunt: 129 ”Repartizarea profitului” și 1061 ”Rezerve legale”.
- contul 129 “Repartizarea profitului” este cont de activ; deoarece are loc o creștere a
profitului repartizat, contul se debitează cu suma de 110 lei;
- contul 1061 “Rezerve legale” este cont de pasiv; deoarece are loc o creștere a
rezervelor legale, contul se creditează cu suma de 110 lei;
Formula contabilă este următoarea:
129 “Repartizarea profitului” = 1061 “Rezerve legale” 110
104
Bazele contabilității
Conturile corespondente sunt: 121 “Profit sau pierdere” şi 129 “Repartizarea
profitului”
- contul 121 “Profit sau pierdere” este cont bifuncțional; având loc micșorarea
profitului cu sumele repartizate din profit pentru crearea de reserve legale, contul se
debitează cu suma de 110 lei.
- contul 129 “Repartizarea profitului” este cont de activ; deoarece are loc o micşorare
a sumelor repartizate din profit, contul se creditează cu suma de 110 lei.
Formula contabilă este următoarea:
121 “Profit sau pierdere” = 129 “Repartizarea profitului” 110
2. După constituirea de rezerve legale, profitul rămas se ”reportează”, iar la
începutul anului următor acesta se va repartiza pe destinații conform hotărârii
AGA.
Conturile corespondente sunt: 121 “Profit sau pierdere” şi 117 “Rezultat reportat”
- contul 121 “Profit sau pierdere” este cont bifuncțional; având loc micșorarea
profitului cu sumele repartizate din profit pentru crearea de reserve legale, contul se
debitează cu suma rămasă din profit după repartizarea la rezerve legale.
- contul 117 “Rezultatul reportat” este cont bifuncțional; deoarece are loc o creștere a
sumelor care urmează să fie repartizate pe destinații, contul se creditează cu suma aceiași
sumă.
Formula contabilă este următoarea:
121 “Profit sau pierdere” = 117 “Rezultatul reportat”
105
Bazele contabilității
106
Bazele contabilității
APLICAȚIE NR.1
Să se înregistreze în ordine cronologică și sistematică, apoi să se determine rulajele,
total sume și solduri finale și să se stabilească bilanțul final, cunoscand următoarele operații
economico-financiare, care au loc pe parcursul unei luni :
1. Se înființează o societate comercială a cărei capital social subscris este de 15.000 lei.
2. Se depune aportul la capital sub forma de bani în disponibilul de la bancă.
3. Se achizițonează un mijloc de transport de la furnizor în sumă de 4.500 lei.
4. Se achită furnizorul de la operația nr.3 prin disponibilul de la bancă.
5. Se înregistrează factura de prestări servicii către terți în valoare de 5.500 lei.
6. Se înregistrează factura de chirie pe luna în curs în valoare de 200 euro la cursul valutar de
4.31 lei/euro (spațiu închiriat pentru o terță persoană).
7. Se ia un credit bancar pe termen scurt în valoare de 8.000 lei, cu scadență la o dată fixă
(peste 10 luni), și dobânda de 30% pe an.
8. La scadență se rambursează creditul bancar și se achită dobânda aferentă.
9. Se înregistrează salariile personalului în sumă de 2.000 lei
10. Se încasează creanța față de clienții de la operația nr. 5 și operația nr.6.
11. Se achită datoriile către stat și salariile aferente, prin virament bancar.
12. Unul dintre asociați se retrage din firma cu capitalul adus ca aport în sumă de 2.000 lei,
banii fiindu-i restituiți din disponibilul de la bancă.
13. Se închid conturile de venituri și cheltuieli și se stabilește rezultatul financiar.
14. Se determină bilanțul final.
APLICAȚIE NR.2
Să se înregistreze în ordine cronologică și sistematică, și să se determine modificările
intervenite în patrimoniul unei societăți comerciale, cunoscând următoarele operații
economico-financiare:
1. Se înființează o societate comercială a cărei capital social subscris este de 20.000 lei. Se
depune în prima fază aporul la capital și anume 80% din capitalul subscris, astfel:
- o clădire ………………… 7500 lei
- un mijloc de transport…….4000 lei
- restul bani în disponibilul de la bancă
107
Bazele contabilității
2. Se depune și restul aportului la capital sub formă de bani.
3. Se achiziționează un mijloc de transport de la furnizor în valoare de 5000 lei.
4. Se achită furnizorul de imobilizări prin disponibilul de la bancă.
5. Se calculează și se înregistrează amortizarea lunară a utilajului, știind că durata de utilizare
a acestuia este de 5 ani.
6. Se înregistrează factura de prestări servicii de la terți în valoare de 750 lei.
7. Se înregistrează factura de chirie catre terți, pe luna în curs, în valoare de 300 euro la cursul
valutar de 4.24 lei/euro.
8. Se ia un credit bancar pe termen scurt în valoare de 10000 lei, cu scadența peste 1 an, și
dobânda de 20% pe an.
9. La scadență se rambursează creditul bancar și se achită dobânda aferentă.
10. Se înregistrează salariile personalului în sumă de 5000 lei
11. Se încasează creanța față de debitori diverși pentru serviciile prestate.
12. Se achită datoriile către stat și salariile aferente, cu ordin de plată.
13. Se închid conturile de venituri și cheltuieli și se stabilește rezultatul financiar.
14. Se determină bilanțul final.
APLICAȚIE NR.3
Se dă următoarea situație a patrimoniului la începutul perioadei de gestiune:
Mijloace de transport 5000 lei
Acțiuni deținute la entități afiliate 1.200 lei
Capital social 6.900 lei
Furnizori 2.500 lei
Materii prime 700 lei
Rezerve 600 lei
Clienți 1.400 lei
Amortizarea imobilizărilor corporale 2.000 lei
Disponibil la bancă în lei 3.700 lei
În cursul lunii au loc următoarele operații eonomico-financiare:
1. Se achiziționează mărfuri de la furnizori în valoare de 2000 lei și materiale auxiliare în
sumă de 500 lei, cheltuielile de transport fiind de 100 lei.
2. AGA hotărăște majorarea capitalului social prin încorporarea rezervelor în sumă de
100 lei.
3. Se achiziționează un program informatic în valoare de 500 lei.
4. Se înregistrează amortizarea mijlocului de transport pe luna în curs, în suma de 420
lei;
5. Se vând mărfuri la prețul de vânzare de 3500 lei, apoi se încasează factura în numerar.
108
Bazele contabilității
6. Se înregistrează factura de chirie către terți în sumă de 300 euro la cursul valutar de
4.4 lei/euro.
7. Se înregistrează factura de apă în sumă de 200 lei, care se achită ulterior prin
disponibilul de la bancă.
8. Se achită datoria față de furnizorul de imobilizări de la operația nr.3, în numerar, și
datoria față de furnizorii de la operația nr.1 din disponibilul de la bancă.
9. Se vinde un mijloc de transport complet amortizat, preț de vânzare 3.500 lei, preț de
înregistrare 2.000 lei.
10. Se închid conturile de venituri și cheltuieli și se stabileste rezultatul financiar.
11. Se stabilește bilanțul final.
APLICAȚIE NR.4
Se dau următoarele elemente patrimoniale:
Mijloace fixe 5.500 lei
Furnizori 460 lei
Materii prime 550 lei
Mărfuri (1200 kg) 3,7 lei/kg
Disponibil la bancă 8.000 lei
Prime de emisiune 200 lei
Creditori diverși 600 lei
Împrumuturi pe termen lung 6.450 lei
Clienți 670 lei
Rezerve legale 100 lei
Credite pe termen scurt 6.250 lei
Acțiuni deținute la entități afiliate 3.250 lei
Debitori diverși 280 lei
Ambalaje 50 lei
Creanțe imobilizate 4.400 lei
Fond comercial 500 lei
Rezerve statutare 750 lei
Provizioane aferente capitalurilor 970 lei
Casa în lei 350 lei
Amortizarea imobilizarilor corporale 2.900 lei
Capital social ?
Se cere:
1. Să se ordoneze elementele patrimoniale și să se determine bilanțul inițial
2. Să se calculeze capitalul social
3. Să se facă înregistrările în ordine cronologică și sistematică, evidențiindu-se rulajele, total
sume și solduri finale
4. Să se întocmească bilanțul final
5. Să se întocmească balanța de verificare cu 4 egalități
109
Bazele contabilității
6. Să se facă analiza contabilă a primelor 5 înregistrări
Operații economico-financiare:
1. Se majorează capitalul social prin emisiunea a noi acțiuni în numerar, în urma hotărârii
AGA: nr. acțiuni 1000, valoare nominala 2 leu/acțiune, valoare de emisiune 2,4
lei/acțiune.
2. Un acționar aduce un aport în natură sub forma unui echipament, la valoarea de aport de
3000 lei pentru care emite 1200 de acțiuni.
3. AGA hotărăște majorarea capitalului social prin încorporarea primelor de emisiune
rămase cu sold
4. În urma hotărârii AGA unul dintre acționari hotărăște să-și retragă 100 de acțiuni, bani
care-i vor fi restituiti în numerar.
5. Se achiziționează un program informatic în valoare de 1750 lei.
6. Se înregistrează amortizarea mijloacelor fixe pe luna în curs în suma de 250 lei.
7. Se încasează de la clienți o creanță în sumă de 350 lei.
8. Se vinde un utilaj achiziționat cu suma de 1.000 lei, preț de vânzare 900 lei, amortizarea
înregistrată până la data vânzării este de 850 lei.
9. Se scoate din funcțiune o instalatie complet amortizată, valoare de intrare 800 lei.
10. Se dau în consum în procesul de productie 50% din materiile prime existente în stoc.
11. Se achiziționează materii prime în sumă de 550 lei, materiale consumabile în sumă de 100
lei și materiale de natura obiectelor de inventar în valoare de 620 lei.
12. Se achiziționează materiale auxiliare de la furnizori în valoare de 150 lei, cheltuieli de
transport 50 lei.
13. Se înregistrează factura de energie electrică utilizată în procesul de producție în valoare de
300 lei și factura de apa în valoare de 175 lei.
14. Se înregistrează factura de telefon în valoare de 75 lei și factura de salubritate în valoare
de 80 lei.
15. Se încasează în numerar de la un debitor suma de 380 lei.
16. Se achită prin disponibilul de la bancă factura de energie electrică, apă, telefon și
salubritate.
17. Se obțin în procesul de producție produse finite, prețul de înregistrare (cost de producție)
1.600 lei.
18. Se achiziționează mărfuri de la furnizori (1500 kg), preț unitar 3,2 lei/kg.
19. Se vând jumătate din mărfurile aflate în stoc, preț de vânzare 5400 lei si se descarcă
gestiunea, știind că societatea utilizează pentru evaluarea ieșirilor metoda CMP (cost
110
Bazele contabilității
mediu ponderat).
20. Se ia un credit pe termen scurt în valoare de 5.500 lei, cu sadență peste 1 an și dobanda de
20% din valoarea creditului /an.
21. Se ridică bani de la bancă și se achită salariile personalului.
22. Din disponibilul de la bancă se achită și datoriile față de stat (CAS, CASS, șomaj, FRA)
23. Se vând 80% din produsele finite obținute, preț de vanzare 2.500 lei.
24. Se încasează creanța pentru produsele finite vândute prin disponibilul de la bancă.
25. Se vinde un calculator complet amortizat, valoare de înregistrare 300 lei, preț de vânzare
250 lei.
26. La scadență se rambursează creditul bancar de la operația 20, și se achită dobânda aferentă
acestuia
27. Se înregistrează factura de prestări servicii efectuate către terți, în valoare de 3.500 lei.
28. Se încasează prin disponibilul de la bancă jumătate din creanța de la operația 29.
29. Se înregistrează factura de chirie de la terți, pe luna în curs, în valoare de 250 euro la
cursul de 4,2 lei/euro și se face plata cu ordin de plată.
30. Se închid conturile de venituri și cheltuieli și se stabilește rezultatul financiar.
31. Se calculează și înregistrează rezerva legala în limitele prevăzute de lege.
32. Se calculează și înregistrează impozitul pe profit de 16% și se stabileste profitul net.
33. Se achita impozitul pe profit datorat statului prin virament bancar.
34. Profitul net se repartizează pe destinații, astfel : pentru crearea de alte rezerve și
distribuirea de dividende acționarilor conform hotărârii AGA.
111
Bazele contabilității
b. 12.800 lei
c. 3.600 lei
d. 13.000 lei
e. 1.500 lei
3. Precizați care din elementele menționate reprezintă active patrimoniale :
a. capital social, clienți, rezerve statutare, cheltuieli înregistrate în avans
b. capital social, materii prime, prime de capital, venituri
c. marfuri, ambalaje, cheltuieli, avansuri acordate furnizorilor
d. produse finite, creditori diverși, profit, salarii datorate
e. titluri de plsament, imobilizari financiare, fond comercial, venituri înregistrate în
avans
4. Dispuneți de următoarele solduri finale ale conturilor : imobilizări corporale 40.000 lei,
amortizarea imobilizărilor corporale 10.000 lei, produse finite 5000, ajustări pentru
deprecierea produselor 1000 lei, venituri din vânzarea produselor finite 4500 lei, contribuția
unității la casa de asigurări de sanatate 200 lei. Precizați care este mărimea totală a pasivului
bilanțier :
a. 15.700 lei
b. 50.000 lei
c. 60.700 lei
d. 11.200 lei
e. 45.000 lei
112
Bazele contabilității
sensul micșorării)
c. achiziție materii prime de la furnizor cu plata pe loc din disponibilul de la bancă
(modificare de volum în sensul creșterii)
d. achiziție mărfuri de la furnizor cu plata concomitent în numerar (modificare de
structură în structura acivelor)
e. înregistrarea impozitului pe profit pe luna în curs (modificare de structură, în
structura pasivelor)
7. Precizați care element patrimonial nu a fost încadrat corect:
a. avansuri acordate furnizorilor (active circulante în decontare)
b. timbe fiscale și poștale (active circulante bănești)
c. avansuri de trezorerie (active circulante bănești)
d. decontări cu asociații privind capitalul (active circulante în decontare)
e. avansuri primite de la clienți (active circulante în decontare)
8. Care din metodele de evaluare a stocurilor la ieșire avantajează unitatea din punct de vedere
fiscal, în condiții de inflație?:
a. Metoda FIFO
b. metoda LIFO
c. Metoda CMP
d. Metoda costului istoric
e. Metoda costului standard (prestabilit)
9. Dispuneți de următoarele informații bilanțiere: capital social 50.000 lei, amortizarea
imobilizărilor 4.000 lei, împrumuturi din emisiunea de obligațiuni 16.000 lei, rezerve legale
8.000 lei, rezerve din reevaluare 2000 lei, provizioane aferente capitalurilor 2.000 lei, profit
1.000 lei. Care este suma capitalurilor proprii?:
a. 60.000 lei
b. 61.000 lei
c. 83.000 lei
d. 22.000 lei
e. 79.000 lei
10. Calculați și înregistrați amortizarea imobilizărilor corporale după metoda liniară, în primul
an de utilizare, pentru un utilaj achiziționat la data de 31 aprilie anul N, a cărui cost de
achiziție este de 12.000 lei, iar durata normală de utilizare este de 4 ani:
a. 6811 = 2131 3000
b. 6811 = 2131 2000
113
Bazele contabilității
c. 6811 = 2813 2000
d. 6811 = 2813 250
e. 6811 = 2813 3000
11. Ce semnifică înregistrarea contabilă?:
302 = 401 500
a. achiziție materii prime de la furnizor cu plata pe loc
b. achiziție materii prime de la furnizor cu plata ulterioară
c. achizitie materiale consumabile de la furnizor cu plata ulterioara
d. achiziție materiale consumabile de la furnizor cu plata în avans
e. plata furnizorului de materiale consumabile în numerar
12. La ce valori permite legislația românească să se înregistreze bunurile intrate în
patrimoniu?:
a. cost de achiziție, cost de producție, preț de vânzare, pret prestabilit, valoare actuală
b. cost de achiziție, cost de producție, cost prestabilit (cu condiția evidențierii distincte
a diferențelor de pret), valoare de utilitate, valoare nominală
c. cost de achizitie, cost comercial, pret standard, valoare reziduala, valoare de utilitate
d. cost prestabilit, pret de vânzare, valoare justă, cost de achiziție, valoare nominală
e. cost de productie, cost de achiziție, valoare reziduală, preț de vânzare
13. Valoarea de inventar se stabilește în funcție de:
a. valoarea de intrare
b. valoarea contabilă
c. valoarea nominală
d. valoarea de utilitate a bunului respectiv
e. valoarea de utilitate a bunului și prețul pieței
14. La data ieșirii din unitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează sau se scot din
evidență la:
a. valoarea actuală
b. valoarea de intrare
c. valoarea de inventar
d. valoare de utilitate
e. valoare probabilă de încasat
15. Care din elementele patrimoniale nu au fost încadrate corect?:
a. bonuri de masă și bonuri valorice (active circulante bănești)
b. bonuri de masă și bonuri valorice (active circulante în decontare)
114
Bazele contabilității
c. imprumuturi acordate pe termen lung (imobilizări financiare)
d. utilaje și instalații (imobilizări corporale)
e. acțiuni proprii (capitaluri proprii)
16. O unitate patrimonială dispune de următoarele date privind gestiunea stocurilor de materii
prime: stoc inițial 2000 bucăți*5 lei/bucată, întrări 1000 bucăți*8 lei/bucată, ieșiri 1800
bucăți. Care este valoare ieșirilor și a stocului final evaluate după metoda FIFO, LIFO, CMP:
CMP FIFO LIFO
a. 12.000 / 6.000 8.200 / 9.800 9.800 / 8.200
b. 10.800 / 6.000 9.000 / 6.000 9.000 / 8.200
c. 10.800 / 7.200 9.000 / 9.000 12.000 / 6.000
d. 10.000 / 8.000 8.000 / 10.000 12.000 / 6.000
e. 13.000 / 5.000 7.500 / 10.500 11.000 / 7.000
115
Bazele contabilității
20. Stocurile cuprind ansamblul bunurilor și serviciilor aferente ciclului de exploatare al
întreprinderii și sunt destinate:
a. a fi consumate la prima utilizare
b. a fi vândute în aceiași stare
c. a fi vândute după prelucrarea lor în procesul de producție
d. fie a fi consumate la prima utilizare, fie a vândute în aceiași stare, fie după prelucrarea
lor în procesul de producție
e. a fabrica produsele finite
21. Evaluarea stocurilor la cost istoric cuprinde:
a. numai costul de achiziție (pentru bunurile achiziționate)
b. numai costul de producție (pentru bunurile obținute din producție proprie)
c. costul de achiziție și costul de producție, după caz
d. prețul de vânzare al produselor finite
e. valoarea de inventar a stocurilor
22. Costul de achiziție cuprinde:
a. pretul din factura furnizorului
b. pretul din factura furnizorului și taxa pe valoarea adăugată
c. prețul din factura furnizorului, eventuale taxe vamale, cheltuieli de transport-
apovizionare, cheltuieli de montaj, TVA (daca unitatea nu este plătitoare de TVA)
d. prețul din factura furnizorului, TVA, adaos comercial
e. prețul din factura furnizorului și cheltuieli de desfacere
116
Bazele contabilității
a. în ordinea intrării bunurilor în gestiune
b. în ordinea întrării și a ieșirii bunurilor din gestiune
c. în ordinea vechimii loturilor de bunuri
d. în orice ordine
e. nici una din variante nu este corectă
25. Avizul de însoțire al mărfii însoțește bunul livrat:
a. în toate livrările făcute clienților
b. în cazul trimiterii stocurilor pentru prelucrare la terți
c. în cazul livrării bunurilor către clienți în tranșe
d. în toate cazurile când nu se întocmește factură
e. nici un răspuns nu este corect
26. Bonul de consum se completează de către:
a. biroul contabilitate
b. secția de producție
c. biroul aprovizionare
d. gestiunea de materiale
e. compartimentul de desfacere
27. Precizați care cont creditor este eronat în debitarea contului 371”Mărfuri”:
a. 408”Furnizori facturi nesosite”
b. 401”Furnizori”
c. 5311”Casa in lei”
d. 456”Decontări cu asociații privind capitalul”
e. 475”Subvenții pentru investiții”
28. Precizați care cont creditor este corect în debitarea contului 345”Produse finite”
a. 401”Furnizori”
b. 5311”Casa in lei”
c. 711”Venituri aferente costurilor stocurilor de produse”
d. 4427”TVA colectată”
e. 371”Mărfuri”
29. Care din bunuri nu fac parte din categoria materialelor de natura obiectelor de inventar?:
a. bunuri de uz comun cu valoare mică, indiferent de durata lor de utilizare
b. bunuri a căror durată de utilizare este mai mică de 1 an, indiferent de valoarea lor de
intrare
c. echipamente de protecție și lucru, indiferent de valoarea lor
117
Bazele contabilității
d. scule și dispozitive folosite la fabricarea producției în serie sau la mașini, indiferent de
valoarea lor
e. echipamente tehnologice
30. Plusurile la inventar de materii prime se inregistrează în contabilitate prin formula
contabilă:
a. 301”Materii prime” = 401”Furnizori”
b. 301”Materii prime” = 601”Cheltuieli cu materii prime”
c. 301”Materii prime” = 758”Venituri din exploatare”
d. 301”Materii prime” = 771”Venituri din subvenții pentru venimente extraordinare”
e. 301”Materii prime” = 671”Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente
extraordinare”
31. Provizioanele aferente capitalurilor se constituie pe seama:
a. cheltuielilor de exploatare
b. cheltuielilor excepționale
c. cheltuieli de exploatare sau cheltuieli excepționale
d. profitului brut
e. profitului net
32. După natura operațiilor pe care le generează, creanțele se clasifică astfel:
a. creanțe comerciale și financiare
b. creanțe pe termen lung și creanțe pe termen scurt
c. creanțe în lei sau în devize
d. creanțe legate de imobilizări financiare, creanțe legate de activitatea de exploatare,
creanțe diverse
e. toate răspunsurile sunt corecte
33. Înregistrarea în contabilitate a datoriilor și creanțelor unității patrimoniale se face la:
a. valoarea de inventar
b. valoarea de piață
c. valoarea de înlocuire
d. valoarea nominală
e. valoarea rezultată în urma reevaluării
34. Cheltuielile și veniturile înregistrate în avans reprezintă:
a. creanțe respectiv datorii ale exercițiului curent față de exercițiul sau exercițiile
următoare
b. o consecință a aplicării principiului independenței exercițiilor
118
Bazele contabilității
c. a și b
d. creanțe respectiv datorii ale lunii curente față de luna următoare
e. cheltuieli și venituri de exploatare
35. Care este modificarea bilanțieră adusă de achitarea datoriei față de furnizor prin
disponibilul de la bancă și în numerar?
a. A + X = P + X
b. A – X = P – X
c. A + X – X = P
d. A = P + X – X
e. a și b
36. Capitalul social al societății X este de 80.000 lei (50.000 acțiuni, valoarea nominală a
acțiunii 1,6 lei/acțiune. Societatea și-a constituit și rezerve la înființare în sumă de 5.000 lei.
În cazul în care societatea ar emite 1000 noi acțiuni, care ar fi valoarea de emisiune a noilor
acțiuni?
a. 1.700
b. 1.600
c. 100
d. 1.800
e. nici un răspuns nu este corect
119
Bazele contabilității
Bibliografie selectiva:
120
Bazele contabilității
16. *** Legea nr.31/1990, republicată în 1998, art.1, cu privire la constituirea societăților
comerciale
17. *** Legea nr.15/1990, art.16, privind reorganizarea unităților economice de stat ca
regii autonome și societăți comerciale
18. *** Ministerul Finanțelor: Sistemul contabil al agenţilor economici, Bucureşti, 1994
19. ***Ministerul Finanţelor: Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaţionale
Contabile, Editura Economicã, Bucureşti, 2001
20. ***OMFP nr.1040/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea
și conducerea evidenței contabile în partidă simplă, în conformitate cu Legea
nr.571/2003 privind Codul Fiscal
21. *** OMFP nr.1752/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
Directivele Europene, secțiunea 7
22. *** OMFP nr. 1898/2013 pentru modificarea și completarea Reglementărilor
contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin OMFP nr.3055/2009,
publicat în MO nr.727/26.11.2013
23. *** OMFP nr.1969/2007, anexa 1, privind aprobarea Reglementărilor contabile pentru
persoanele juridice fără scop patrimonial, actualizat în 2010
24. *** OMFP nr. 2067/2013 pentru modificarea și completarea unor reglementări
contabile, prevăzute în anexa la OMFP nr.3055/2009 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene
25. *** OMFP nr. 3055/2009 - Reglementări contabile conforme cu Directivele a IV a și a
VII a CEE, actualizat în 2014
26. *** Reglementările contabile conforme cu Directivele a IV-a și a VII-a a CEE,
aprobate prin OMFP nr.3055/2009, pct.104
27. *** Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității (HG nr.704/1993)
28. *** http://contabilul.manager.ro/a/11227/planul-de-conturi-2014-plan-de-conturi-general-
actualizat-cu-cele-mai-noi-modificari.html)
121
Bazele contabilității
ANEXE
122
Bazele contabilității
CLASA 1 – CONTURI DE CAPITALURI
10. CAPITAL ȘI REZERVE
101. Capital
1011. Capital subscris nevărsat (P)
1012. Capital subscris vărsat (P)
1015. Patrimoniul regiei (P)
1016. Patrimoniul public (P)
1018. Patrimoniul institutelor naționale de cercetare-dezvoltare (P)
104. Prime de capital
1041. Prime de emisiune (P)
1042. Prime de fuziune/divizare (P)
1043. Prime de aport (P)
1044. Prime de conversie a obligațiunilor în acțiuni (P)
105. Rezerve din reevaluare (P)
106. Rezerve
1061. Rezerve legale (P)
1063. Rezerve statutare sau contractuale (P)
1064. Rezerve de valoare justă (P)
1065. Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare (P)
1067. Rezerve din diferențe de curs valutar în relație cu investiția netă într-o entitate străină
(A/P)
1068. Alte rezerve (P)
107. Rezerve din conversie (A/P)
108. Interese care nu controlează
1081. Interese care nu controlează – rezultatul exercițiului financiar (A/P)
1082. Interese care nu controlează – alte capitaluri proprii (A/P)
109. Acțiuni proprii
1091. Acțiuni proprii deținute pe termen scurt (A)
1092. Acțiuni proprii deținute pe termen lung (A)
1095. Acțiuni proprii reprezentând titluri deținute de societatea absorbită la societatea
absorbantă (A)
11. REZULTATUL REPORTAT
117. Rezultatul reportat
1171. Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită (A/P)
1172. Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS, mai puțin IAS 29
(A/P)
1174. Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile (A/P)
1176. Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea Reglementărilor contabile
conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene (A/P)
12. REZULTATUL EXERCIȚIULUI FINANCIAR
121. Profit sau pierdere (A/P)
129. Repartizarea profitului (A)
14. CÂȘTIGURI SAU PIERDERI LEGATE DE EMITEREA, RĂSCUMPĂRAREA,
VÂNZAREA, CEDAREA CU TITLU GRATUIT SAU ANULAREA
INSTRUMENTELOR DE CAPITALURI PROPRII
141. Câștiguri legate de vânzarea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii (P)
149. Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea
instrumentelor de capitaluri proprii (A)
15. PROVIZIOANE
151. Provizioane
123
Bazele contabilității
1511. Provizioane pentru litigii (P)
1512. Provizioane pentru garanții acordate clienților (P)
1513. Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale și alte acțiuni similare legate de
acestea (P)
1514. Provizioane pentru restructurare (P)
1515. Provizioane pentru pensii și obligații similare (P)
1516. Provizioane pentru impozite (P)
1518. Alte provizioane (P)
16. ÎMPRUMUTURI ȘI DATORII ASIMILATE
161. Împrumuturi din emisiuni de obligațiuni
1614. Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de stat (P)
1615. Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de bănci (P)
1617. Împrumuturi interne din emisiuni de obligațiuni garantate de stat (P)
1618. Alte împrumuturi din emisiuni de obligațiuni (P)
162. Credite bancare pe termen lung
1621. Credite bancare pe termen lung (P)
1622. Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadență (P)
1623. Credite externe guvernamentale (P)
1624. Credite bancare externe garantate de stat (P)
1625. Credite bancare externe garantate de bănci (P)
1626. Credite de la trezoreria statului (P)
1627. Credite bancare interne garantate de stat (P)
166. Datorii care privesc imobilizările financiare
1661. Datorii față de entitățile afiliate (P)
1663. Datorii față de entitățile de care compania este legată prin interese de participare (P)
167. Alte împrumuturi și datorii asimilate (P)
168. Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate
1681. Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni (P)
1682. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung (P)
1685. Dobânzi aferente datoriilor față de entitățile afiliate (P)
1686. Dobânzi aferente datoriilor față de entitățile de care compania este legată prin interese
de participare (P)
1687. Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate (P)
169. Prime privind rambursarea obligațiunilor (A)
124
Bazele contabilității
125
Bazele contabilității
29. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA SAU PIERDEREA DE VALOARE A
IMOBILIZĂRILOR
290. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale
2903. Ajustări pentru deprecierea cheltuielilor de dezvoltare (P)
2905. Ajustări pentru deprecierea concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor comerciale,
drepturilor și activelor similare (P)
2907. Ajustări pentru deprecierea fondului comercial (P)
2908. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale (P)
291. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale
2911. Ajustări pentru deprecierea terenurilor și amenajărilor de terenuri (P)
2912. Ajustări pentru deprecierea construcțiilor (P)
2913. Ajustări pentru deprecierea instalațiilor, mijloacelor de transport, animalelor și
plantațiilor (P)
2914. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări corporale (P)
293. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuție
2931. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuție (P)
2933. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs de execuție (P)
296. Ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare
2961. Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile afiliate (P)
2962. Ajustări pentru pierderea de valoare a intereselor de participare (P)
2963. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor titluri imobilizate (P)
2964. Ajustări pentru pierderea de valoare a sumelor datorate de entitățile afiliate (P)
2965. Ajustări pentru pierderea de valoare a creanțelor legate de interesele de participare (P)
2966. Ajustări pentru pierderea de valoare a împrumuturilor acordate pe termen lung (P)
2968. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor creanțe imobilizate (P)
126
Bazele contabilității
34. PRODUSE
341. Semifabricate (A)
345. Produse finite (A)
346. Produse reziduale (A)
348. Diferențe de preț la produse (A/P)
35. STOCURI AFLATE LA TERȚI
351. Materii și materiale aflate la terți (A)
354. Produse aflate la terți (A)
356. Animale aflate la terți (A)
357. Mărfuri aflate la terți (A)
358. Ambalaje aflate la terți (A)
36. ANIMALE
361. Animale și păsări (A)
368. Diferențe de preț la animale și păsări (A/P)
37. MĂRFURI
371. Mărfuri (A)
378. Diferențe de preț la mărfuri (A/P)
38. AMBALAJE
381. Ambalaje (A)
388. Diferențe de preț la ambalaje (A/P)
39. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR ȘI PRODUCȚIEI ÎN CURS
DE EXECUȚIE
391. Ajustări pentru deprecierea materiilor prime (P)
392. Ajustări pentru deprecierea materialelor
3921. Ajustări pentru deprecierea materialelor consumabile (P)
3922. Ajustări pentru deprecierea materialelor de natura obiectelor de inventar (P)
393. Ajustări pentru deprecierea producției în curs de execuție (P)
394. Ajustări pentru deprecierea produselor
3941. Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor (P)
3945. Ajustări pentru deprecierea produselor finite (P)
3946. Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale (P)
395. Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terți
3951. Ajustări pentru deprecierea materiilor și materialelor aflate la terți (P)
3952. Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor aflate la terți (P)
3953. Ajustări pentru deprecierea produselor finite aflate la terți (P)
3954. Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale aflate la terți (P)
3956. Ajustări pentru deprecierea animalelor aflate la terți (P)
3957. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor aflate la terți (P)
3958. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor aflate la terți (P)
396. Ajustări pentru deprecierea animalelor (P)
397. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor (P)
398. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor (P)
127
Bazele contabilității
408. Furnizori – facturi nesosite (P)
409. Furnizori – debitori
4091. Furnizori – debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor (A)
4092. Furnizori – debitori pentru prestări de servicii (A)
41. CLIENȚI ȘI CONTURI ASIMILATE
411. Clienți
4111. Clienți (A)
4118. Clienți incerți sau în litigiu (A)
413. Efecte de primit de la clienți (A)
418. Clienți – facturi de întocmit (A)
419. Clienți – creditori (P)
42. PERSONAL ȘI CONTURI ASIMILATE
421. Personal – salarii datorate (P)
423. Personal – ajutoare materiale datorate (P)
424. Prime reprezentând participarea personalului la profit (P)
425. Avansuri acordate personalului (A)
426. Drepturi de personal neridicate (P)
427. Rețineri din salarii datorate terților (P)
428. Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul
4281. Alte datorii în legătură cu personalul (P)
4282. Alte creanțe în legătură cu personalul (A)
43. ASIGURĂRI SOCIALE, PROTECȚIA SOCIALĂ ȘI CONTURI ASIMILATE
431. Asigurări sociale
4311. Contribuția unității la asigurările sociale (P)
4312. Contribuția personalului la asigurările sociale (P)
4313. Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate (P)
4314. Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate (P)
437. Ajutor de șomaj
4371. Contribuția unității la fondul de șomaj (P)
4372. Contribuția personalului la fondul de șomaj (P)
438. Alte datorii și creanțe sociale
4381. Alte datorii sociale (P)
4382. Alte creanțe sociale (A)
44. BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE ȘI CONTURI ASIMILATE
441. Impozitul pe profit/venit
4411. Impozitul pe profit (P)
4418. Impozitul pe venit (P)
442. Taxa pe valoarea adăugată
4423. TVA de plată (P)
4424. TVA de recuperat (A)
4426. TVA deductibilă (A)
4427. TVA colectată (P)
4428. TVA neexigibilă (A/P)
444. Impozitul pe venituri de natura salariilor (P)
445. Subvenții
4451. Subvenții guvernamentale (A)
4452. Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții (A)
4458. Alte sume primite cu caracter de subvenții (A)
446. Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate (P)
128
Bazele contabilității
129
Bazele contabilității
130
Bazele contabilității
CLASA 6 – CONTURI DE CHELTUIELI
60. CHELTUIELI PRIVIND STOCURILE
601. Cheltuieli cu materiile prime
602. Cheltuieli cu materialele consumabile
6021. Cheltuieli cu materialele auxiliare
6022. Cheltuieli privind combustibilii
6023. Cheltuieli privind materialele pentru ambalat
6024. Cheltuieli privind piesele de schimb
6025. Cheltuieli privind semințele și materialele de plantat
6026. Cheltuieli privind furajele
6028. Cheltuieli privind alte materiale consumabile
603. Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar
604. Cheltuieli privind materialele nestocate
605. Cheltuieli privind energia și apa
606. Cheltuieli privind animalele și păsările
607. Cheltuieli privind mărfurile
608. Cheltuieli privind ambalajele
609. Reduceri comerciale primite
61. CHELTUIELI CU SERVICIILE EXECUTATE DE TERȚI
611. Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile
612. Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile
613. Cheltuieli cu primele de asigurare
614. Cheltuieli cu studiile și cercetările
62. CHELTUIELI CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERȚI
621. Cheltuieli cu colaboratorii
622. Cheltuieli privind comisioanele și onorariile
623. Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate
624. Cheltuieli cu transportul de bunuri și personal
625. Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări
626. Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații
627. Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate
628. Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți
63. CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE, TAXE ȘI VĂRSĂMINTE ASIMILATE
635. Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate
64. CHELTUIELI CU PERSONALUL
641. Cheltuieli cu salariile personalului
642. Cheltuieli cu tichetele de masă acordate salariaților
643. Cheltuieli cu primele reprezentând participarea personalului la profit
644. Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii
645. Cheltuieli privind asigurările și protecția socială
6451. Contribuția unității la asigurările sociale
6452. Contribuția unității pentru ajutorul de șomaj
6453. Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate
6455. Contribuția unității la asigurările de viață
6456. Contribuția unității la schemele de pensii facultative
6457. Contribuția unității la primele de asigurare voluntară de sănătate
6458. Alte cheltuieli privind asigurările și protecția socială
65. ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE
652. Cheltuieli cu protecția mediului înconjurător
131
Bazele contabilității
132
Bazele contabilității
Nota: Plan de conturi actualizat, modificat prin OMFP nr. 2067/2013 (sursa:
http://contabilul.manager.ro/a/11227/planul-de-conturi-2014-plan-de-conturi-general-actualizat-cu-
cele-mai-noi-modificari.html)
133