PROIECT DE DIPLOMĂ

CAPITOLUL II. MANAGEMENTUL DEȘEURILOR REZULTATE

DIN ACTIVITATEA MEDICALĂ

2.1. Clasificarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală

Regimul deșeurilor este reglementat de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 78/2000

care transpune în legislația națională Directiva CE nr. 75/442 privind deșeurile și Directiva CE
nr. 91/689 privind deșeurile periculoase [11].
Gestionarea deșeurilor implică următoarele operațiuni aplicate deșeurilor :
 colectare,
 ambalare,
 depozitare temporară
 transport,
 valorificare,
 tratare și eliminare.
În plus, este nevoie de supravegherea acestor operații și îngrijirea zonelor de depozitare
după închiderea acestora.
Gestionarea deșeurilor are ca obiective prioritare [11]:
 prevenirea sau reducerea producerii de deșeuri și a gradului de periculozitate al acestora
 reutilizarea și valorificarea deșeurilor prin reciclare sau recuperare (sau orice alt proces
prin care se obțin materii prime secundare)
 utilizarea deșeurilor ca sursă de energie.
Metodele și procesele aplicate în vederea valorificării sau eliminării deșeurilor trebuie să
nu pună în pericol sănătatea populației și a mediului, ținându-se cont de următoarele principii
[11]:
 să nu reprezinte riscuri pentru apă, aer, sol, faună sau vegetație;
 să nu producă poluare fonică sau miros neplăcut;
 să nu afecteze mediul înconjurător sau zonele protejate, fiind interzisă
abandonarea, aruncarea sau eliminarea necontrolată a deșeurilor.
Autoritatea competentă de decizie și control în domeniul gestionarii deșeurilor este
Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice. Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice ,
împreună cu Ministerul Sănătății, au o serie de atribuții stabilite prin art. 51, 52 din Legea
211/2011 (cu modificările ulterioare) [7]:
 evaluează impactul pe care deșeurile îl pot produce asupra sănătății populației;
 elaborează strategia ș i programul de gestionare a deșeurilor rezultate din activitățile
medicale;
 elaborează reglementări specifice privind gestionarea deșeurilor medicale;
 monitorizează și controlează activitățile de gestionare a deșeurilor medicale;
18
 PROIECT DE DIPLOMĂ

 gestionează baza de date a deșeurilor rezultate din activitatea medicală.

Conform legislației în vigoare referitoare la gestionarea deșeurilor rezultate din
activitățile medicale acestea se clasifică în deșeuri nepericuloase și deșeuri periculoase [6-8]:
 Deșeurile nepericuloase sunt deșeurile asimilabile deșeurilor menajere rezultate din
activitatea serviciilor medicale, administrative, de cazare sau a blocurilor alimentare. Din
categoria deșeurilor nepericuloase fac parte următoarele materiale: ambalajele
materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu au venit în contact cu sânge sau cu alte
lichide biologice, ghipsul necontaminat cu lichide biologice, hârtia, resturile alimentare
(cu excepția celor provenite de la secțiile de boli contagioase), sacii și alte ambalaje din
material plastic, recipientele din sticlă care nu au venit în contact cu sânge sau alte
lichide biologice; aceste deșeuri își pierd clasificarea de nepericuloase dacă sunt
amestecate cu o cantitate oarecare de deșeuri periculoase.
 Deșeurile periculoase rezultate din activitățile medicale se clasifică în patru mari
categorii:
o deșeuri anatomo-patologice și părți anatomice (care cuprind părți anatomice,
material biopsic, fetuși , placente, cadavre de animale rezultate din activitățile de
cercetare și experimentare);
o deșeuri infecțioase (care conțin sau care au venit în contact cu sânge sau cu alte
fluide biologice, precum și cu virusuri, bacterii, paraziți);
o deșeuri înț epătoare-tăietoare (reprezentate de ace, catetere, seringi cu ac, branule,
lame de bisturiu de unică folosință, pipete, sticlărie de laborator care a fost în
contact cu material infecțios);
o deșeuri chimice și farmaceutice (includ serurile, vaccinurile, medicamentele cu
termen de valabilitate expirat, reziduurile de substanțe chimioterapice, reactivii și
substanțele folosite în laboratoare).
Tot la această categorie a deșeurilor periculoase mai pot intra:
o deşeuri radioactive - deşeurile solide, lichide şi gazoase rezultate din activităţile
nucleare medicale, de diagnostic şi tratament, care conţin materiale radioactive.
Acestea sunt gestionate în ţara noastră, conform “Normelor Republicane de
Securitate Nucleară; regimul de lucru cu surse radioactive”.
o deşeuri speciale – deşeurile periculoase care sunt generate în cursul activităţii
medicale (deşeuri genotoxice şi citotoxice, recipiente sub presiune, termometre
sparte, baterii uzate, deşeuri rezultate din activitatea Laboratoarelor de medicină
nucleară, etc.); acestea se vor colecta separat în vederea reciclării şi reutilizării
conţinutului, dacă este cazul.
Din cantitatea totală de deşeuri produse într-o unitate medicală, 75-90% sunt deşeuri
nepericuloase, asimilabile cu cele menajere şi numai 10-25% sunt deşeuri periculoase.
Cantităţile de deşeuri produse în unităţile medicale sunt în creştere, mai ales datorită
folosirii în cantități tot mai mari a materialelor de unică folosinţă. În plus, sterilizarea
instrumentarului în pachete ambalate, utilizând material poros special, duce la creşterea
însemnată a cantităţilor de deşeuri. Toate aceste ambalaje sunt nepericuloase, dacă nu au ajuns să
19
 PROIECT DE DIPLOMĂ

fie contaminate cu sânge. De asemenea, separarea deşeurilor nepericuloase de cele periculoase

încă de la locul de producere determină scăderea cantităţii de deşeuri periculoase.
Atât cantităţile cât şi tipurile de deşeuri rezultate din activitatea medicală variază în
funcţie de mai mulţi factori, cum ar fi: mărimea unităţii medicale, specificul activităţii şi al
serviciilor prestate, numărul de pacienţi asistaţi sau internaţi la un moment dat, perioada anului
etc.
Cunoaşterea tipurilor şi cantităţilor de deşeuri produse şi a modului de gestionare a
acestora este obligaţia fiecărui producător. Înregistrarea datelor reprezintă modul de ț inere sub
control a ciclului producere – transport – eliminare finală de către producător. Determinarea
tipurilor şi cantităţilor de deşeuri produse în unitatea sanitară se realizează prin monitorizare
lunară şi trimestrială, pe baza Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţională de date
a deşeurilor rezultate din activitatea medicală (Metodologia este reprezentată de Anexa 2 a
Ordinului Ministrului Sănătăţii nr.219/2002 cu modificările şi completările ulterioare) [8].
Cele mai importante reglementări legislative naționale privitoare la gestionarea
deşeurilor rezultate din activitatea medicală sunt:
 Legea nr. 211/2011 pentru aprobarea O.G. nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor
(controlează şi reglementează activitățile de gestionare a deşeurilor);
 HGR nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei
cuprinzând deșeurile, incluziv deşeurile periculoase;
 HGR nr. 162/2002 privind depozitarea deșeurilor, cu modificările și completările
ulterioare (HGR nr. 349/2005);
 HGR nr. 1862/2005 pentru aprobarea proiectului ”Incinerarea deşeurilor
periculoase și sterilizarea deşeurilor periculoase generate din activitatea
medicală”
 Ordonanța nr. 18/2005 pentru modificarea Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi
sancționarea contravențiilor la normele legale de igienă şi sănătate public.
Conform legislației în vigoare, categoriile de deşeuri care pot rezulta din activităţile
medicale sunt codificate astfel (* indică faptul că deşeul este considerat periculos, conform HG
nr. 856/2002):
 18 01 01 (18 01 03*) - deşeuri înţepătoare tăietoare
 18 01 02 (18 01 03*) - deşeuri anatomo-patologice şi părţi anatomice, recipiente
de sânge şi sânge
 18 01 03* - deşeuri infecţioase
 18 01 04 – deşeuri nepericuloase ce pot fi asimilabile celor menajere
 18 01 06* - deşeuri chimice constând din sau conţinând substanţe periculoase
 18 01 07 – deşeuri chimice, altele decât cele specificate la 18 01 06*
 18 01 08* - deşeuri de medicamente citotoxice si citostatice
 18 01 09 – deşeuri de medicamente, altele decât cele specificate la 18 01 08*
 18 01 10* - deşeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice

20
 PROIECT DE DIPLOMĂ

2.2. Riscuri și pericole generate de gestionarea incorectă a deșeurilor medicale și

măsuri de prevenire a acestora

În cazul contactului cu deşeurile medicale periculoase pot să apară anumite boli sau
leziuni. Astfel, riscurile apărute la manipularea deşeurilor medicale se datorează următoarelor
caracteristici:
 conţin agenţi infecţioşi;
 sunt genotoxice;
 conţin produse chimice sau farmaceutice toxice sau periculoase;
 sunt radioactive;
 prezintă caracter înțepător-tăietor.
Toate persoanele care vin în contact cu deşeurile medicale periculoase prezintă un risc
potenţial de îmbolnăvire. Cele mai expuse persoane sunt cele care lucrează în cadrul unităţilor
sanitare producătoare de deşeuri medicale, precum şi cei din afara acestor unităţi care, fie
manipulează aceste deşeuri, fie vin în contact cu acestea ca urmare a unei gestionari incorecte.
Astfel, persoanele care reprezintă principalele grupe de risc sunt:
 medici, asistente medicale, personal auxiliar şi de întreţinere a unităţii sanitare;
 pacienţi și vizitatori;
 lucrători din serviciile auxiliare (spălătorie, depozitul de materiale sanitare etc);
 persoanele care se ocupă cu colectarea şi transportul deşeurilor;
 persoanele care se ocupă cu tratarea şi eliminarea deşeurilor în unitatea sanitară.
Deşeurile cu potenţial infecţios pot conţine o mare varietate de microorganisme
patogene, care pot supravieţui în cantităţi suficient de mari pentru a determina producerea unei
infecţii în urma contactului cu aceste deşeuri. Astfel, posibilitățile prin care o persoană se poate
îmbolnăvi în urma contactului cu deşeurile potenţial infecţioase sunt:
 prin înţepare, zgâriere sau tăiere;
 prin intermediul mucoaselor de la nivelul ochilor, gurii şi nasului;
 prin inhalarea sau prin ingerarea agenţilor infecţioşi.
Pentru orice activitate susceptibilă să prezinte un risc de expunere la diferiți agenți
infecțioși este necesar să se determine natura, nivelul și durata de expunere, pentru a se putea
evalua orice risc pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor și pentru a se putea stabili măsurile
ce trebuie luate pentru prevenirea apariției acestora. Riscurile sunt evaluate pe baza pericolelor
reprezentate de către toți agenții periculoși prezenți [11].
Astfel, evaluarea riscurilor trebuie să se efectueze periodic sau la orice modificare a
condițiilor de lucru care pot determina expunerea lucrătorilor la agenți infecțioși dar și atunci
când crește numărul bolilor profesionale înregistrate la nivelul sistemului sanitar [11].
Evaluarea riscurilor profesionale se efectuează pe baza tuturor informațiilor existente dar,
mai ales, pe baza [11]:
a) clasificării agenților biologici care pot constitui un pericol pentru sănătate;
b) recomandărilor emise de inspectorii de muncă sau de inspectorii autorităților de
21
 PROIECT DE DIPLOMĂ

sănătate publică;
c) informațiilor asupra bolilor ce pot fi contractate datorită unei activități profesionale a
lucrătorilor;
d) efectelor alergice și toxicogene care pot să rezulte ca urmare a activității lucrătorilor;
e) faptului ca un lucrător suferă de o boală legată direct de munca sa.
Pentru realizarea unei evaluări a riscului biologic trebuie să se țină cont de următorii
factori [11]:
1. Patogenitatea agentului infecțios și doza infectantă
2. Consecințele posibile ale expunerii la agentul patogen
3. Calea naturală de infectare sau alte căi de transmitere, rezultate în urma manipulării
în laborator (parenterală, aeriană, ingerare)
4. Stabilitatea agentului infecțios în mediul extern
5. Concentrația agentului infecțios și volumul de material concentrat ce se manipulează
6. Disponibilitatea unei gazde susceptibile (umane sau animale)
7. Informații disponibile din studii pe animale, raportări privind infecții dobândite în
laborator (profesionale) sau raportări de cazuri clinice
8. Intenția de a utiliza anumite tehnici în laborator (ultrasonarea, aerosolizarea,
centrifugarea, etc)
9. Orice manipulare genetică a microorganismului care poate duce la extinderea gamei de
gazde susceptibile sau poate modifica sensibilitatea acestuia la terapiile
considerate eficace
10. Accesul efectiv la măsuri profilactice sau terapeutice eficace.
Pe baza informațiilor obținute prin evaluarea riscului, se stabilește nivelul de siguranță
biologică necesar desfășurării activității planificate, se selectează echipamentul
corespunzător protecției personalului și procedurile operaționale standard (POS) ce vor
include aspecte de siguranță a muncii, cu scopul desfășurării activității în modul cel mai sigur
posibil [11].
După evaluarea riscului se pot lua măsuri pentru reducerea riscului de contaminare a
lucrătorilor din unitatea sanitară, respectiv:
 Purtarea echipamentului de protecție individual (mănuşi, măşti, ochelari de protecție,
sorturi, halate, etc.);
 Respectarea regulilor de igienă: spălarea mâinilor, utilizarea de prosoape antiseptice;
 Interzicerea consumului de alimente și băuturi, a fumatului, a aplicării fardurilor, în
zonele de lucru unde există risc de contaminare;
 Folosirea procedeelor de decontaminare: curățenie, dezinfecție;
 Raportarea accidentelor prin înțepare/tăiere cu deşeuri înțepătoare-tăietoare;
 Vaccinarea împotriva hepatitei B.
Toate persoanele expuse la risc trebuie să fie informate cu privire la modul de
transmitere, simptomatologie, epidemiologie, semnale de alarmă referitoare la o posibilă
contaminare şi procedura ce trebuie urmată în cazul contaminării.

22
 PROIECT DE DIPLOMĂ

2.3. Gestionarea deșeurilor periculoase medica le

Gestionarea deșeurilor periculoase presupune parcurgerea următorului circuit colectare –

ambalare - depozitare temporară – transport – valorificare – tratare - eliminare finală.

2.3.1. Colectarea și ambalarea deșeurilor medicale

Colectarea şi separarea pe categorii a deşeurilor este prima etapă în gestionarea
deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală şi este responsabilitatea producătorului.
În cazul în care nu se realizează separarea pe categorii, întreaga cantitate de deşeuri se tratează
ca şi deşeuri periculoase [13].
Ambalajul în care are loc colectarea deșeurilor periculoase și care vine direct în contact
cu deșeurile periculoase este de unică folosință și se elimină odată cu conținutul acestuia.
Ambalajele în care se colectează deșeurile rezultate din activitatea medicală sunt
împărțite în funcție de cele două coduri de culori, stabilite prin legislație. Aceste culori sunt
(Fig.2.1):
galben - pentru deșeurile periculoase
negru - pentru deșeurile nepericuloase.
Pentru deșeurile infecțioase care nu sunt tăietoare-înțepătoare se folosesc cutii din carton
prevăzute în interior cu saci de polietilenă sau saci din polietilenă galbeni, marcați cu pictograma
"Pericol biologic".
Deșeurile înțepătoare -tăietoare se colectează în cutii galbene, marcate cu pictograma
"Pericol biologic", dotate cu capac special care să împiedice scoaterea deșeurilor după umplerea
cutiei.

23
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Figura 2.1. Ambalaje destinate deșeurilor medicale periculoase.

Un alt ambalaj în care se depun sacii și cutiile pentru deșeuri periculoase este reprezentat
de containere mobile, aflate în spațiul de depozitare temporară. Containerul trebuie să fie etanș și
prevăzut cu sistem de prindere adaptat sistemului automat de preluare din vehiculul de transport
sau adaptat sistemului de golire în incinerator.
Deșeurile nepericuloase se colectează în saci din polietilenă de culoare neagră,
inscripționați "Deșeuri nepericuloase" (Fig.2.2).

Figura 2.2. Ambalaje deșeuri medicale nepericuloase (saci plastic).

2.3.2. Depozitarea deșeurilor periculoase

Durata depozitării temporare a deșeurilor va fi cât mai scurtă posibil, iar condițiile de
depozitare vor respecta normele de igienă în vigoare.
Pentru deșeurile periculoase durata depozitării temporare nu trebuie să depășească 72 de
ore, din care 48 de ore în incinta unității și 24 de ore pentru transport și eliminare finală.
În fiecare unitate sanitară trebuie să existe spațiul de depozitare temporară (în funcție de
categoriile de deşeuri colectate la locul de producere) și acesta trebuie să aibă două
compartimente: un compartiment pentru deș eurile periculoase, prevazut cu dispozitiv de
închidere care să permită accesul doar persoanelor autorizate și un compartiment pentru
deșeurile nepericuloase (asimilabile celor menajere), amenajat conform normelor de igienă în
vigoare, privind mediul de viață al populației (Fig.2.4).

24
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Figura 2.4. Depozitarea deșeurilor medicale periculoase.

2.3.3.Transportul deșerilor periculoase

Transportul deşeurilor medicale periculoase se face cu respectarea strictă a normelor de
igienă şi securitate în scopul protejarii personalului şi al populației în general [13].
Transportul deșeurilor periculoase în incinta unității se face pe un circuit separat de cel al
pacienților și al vizitatorilor. Deșeurile sunt transportate în cărucioare speciale sau containere
mobile, care se spală și se dezinfectează după fiecare utilizare, la locul unde sunt descărcate.
Transportul deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală pe drumurile publice spre
locul de eliminare finală se face pe rute avizate de Direcția de Sănătate Publică Județeană [12-
13].
Vehiculul care transportă deșeurile periculoase trebuie să corespundă următoarelor
cerinț e minime (Fig.2.5, 2.6):
 compartimentul destinat containerelor să fie separat de cabina șoferului;
 să aibă dispozitive de fixare a containerelor în timpul transportului;
 să fie utilat cu sisteme etanșe de închidere a ușilor compartimentului destinat
containerelor;
 să conțină sisteme de asigurare împotriva răspândirii deșeurilor periculoase în mediu în
caz de accident.

Figura 2.5. Transportul deșeurilor medicale periculoase.

25
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Figura 2.6. Traseul deșeurilor medicale. Sursa [14].

Utilizarea autovehiculelor pentru transportul deșeurilor periculoase rezultate din

activitatea medicală se realizează pe baza unui referat tehnic eliberat de unul dintre institutele de
sănătate publică din București, Cluj-Napoca, Iași sau Timișoara, conform Metodologiei de
evaluare a autovehiculelor utilizate pentru transportul deșeurilor periculoase rezultate din
activitate medicală din 15.05.2009 [12].

2.3.4. Tratare și eliminare deșeuri periculoase

În conformitate cu principiul "poluatorul plătește", costurile operațiilor de eliminare a
deșeurilor se suportă de către deținătorul de deșeuri. Acesta încredințează deșeurile unui
colector. Deținătorii ș i producătorii de deșeuri, în conformitate cu legislația în vigoare, au
obligația:
 de a preda deșeurile, pe bază de contract, unor colectori sau să asigure valorificarea sau
eliminarea deșeurilor prin mijloace proprii;
 de a desemna un angajat care să urmărească și să asigure îndeplinirea obligaț iilor
prevăzute;
 să permită autorităț ilor de inspecție și control accesul la metodele, tehnologiile și
instalațiile pentru tratarea, valorificarea și eliminarea deșeurilor precum și la
documentele care se referă la deșeuri;
 să separe deșeurile în vederea valorificării sau eliminării acestora.
Metodele de eliminare a deș eurilor trebuie să asigure distrugerea rapidă și completă a
factorilor cu potențial nociv pentru mediu și pentru starea de sănătate a populației. Potrivit
legislației în vigoare, metodele folosite pentru eliminarea finală a deșeurilor periculoase rezultate

26
 PROIECT DE DIPLOMĂ

din activităț ile medicale sunt incinerarea în incineratoare (care respectă normele și standardele în
vigoare privind emisiile de gaze în atmosferă) și depozitarea în depozitul de deșeuri.
Deșeurile nepericuloase nu necesită tratamente speciale și se includ în ciclul de eliminare
a deșeurilor municipale, cu excepția resturilor alimentare provenite din spitalele de boli
contagioase (acestea necesită autoclavare înainte de a fi preluate de serviciile de salubritate).
În cazul deşeurilor periculoase, în managementul modern al deşeurilor se urmăreşte un
obiectiv major, acela de a trata deşeurile astfel încăt să se ajungă la inertizarea lor prin
distrugerea materialelor organice, nocive. La aceasta se mai adaugă condițiile privind
funcționarea optimă (în condiții ecologice) a unei instalații de tratare şi anume siguranța
funcționării şi asigurarea de spații specifice. Principalele procedee termice de tratare a
deşeurilor sunt: incinerarea, piroliza, coincinerarea, neutralizare [13]. Dintre acestea, cel folosit
procedeu aplicat deşeurilor periculoase rezultate din activităț i medicale este incinerarea.
Principalele avantaje ale acestei metode sunt reducerea semnificativă a volumului deşeurilor (cu
cca 90 % din volumul inițial) şi a masei lor, sterilizarea garantată şi posibilitatea de a trata
majoritatea tipurilor de deşeuri, fără prelucrarea lor preliminară. Printre dezavantaje, se
includ riscurile de poluare a mediului şi, implicit, costul ridicat al metodelor de tratare şi de
control al emisiilor. Reglementarea activității de incinerare şi coincinerare are drept scop
prevenirea sau reducerea efectelor negative asupra mediului (poluarea aerului, solului,
apelor de suprafață şi subterane ) şi a oricăror riscuri pentru sănătatea populației [13].
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) prin Legea 219/2002 a acceptat următoarele
metode de eliminare a principalelor deşeuri medicale periculoase: neutralizare prin sterilizare
termică (deşeurile infecţioase şi deşeurile înţepătoare tăietoare); autoclavare (deşeurile chimice
şi farmaceutice) şi incinerare (deşeurile anatomo-patologice şi părţile anatomice) [8] În figura 1
sunt enumerate schematic metodele de neutralizare a deşeurilor periculoase provenite din
activitatea medicală [21].
La nivelul unităților sanitare, deșeurile periculoase pot fi supuse tratamentelor de
neutralizare (autoclavare, dezinfecție chimică, dezinfecție cu microunde, încapsulare, iradiere)
înainte de a fi eliminate final prin depozitare în depozitul de deșeuri (Fig.2.7).

Figura 2.7. Metode de neutralizare a deşeurilor periculoase [21].

27
 PROIECT DE DIPLOMĂ

În ceea ce priveș te implementarea acquis-ului comunitar referitor la deșeurile medicale,

Uniunea Europeana și Guvernul Romaniei au stabilit închiderea tuturor crematoriilor mici din
unităț ile medicale și înlocuirea acestora cu instalații alternative de gestionare a deș eurilor
medicale periculoase. Astfel, alături de metoda incinerării deșeurilor în incineratoarele moderne,
a început și în ț ara noastră să se răspândească metoda sterilizării termice a deșeurilor (Fig.2.8-
2.10).

Figura 2.8. Instalații de incinerare deșeuri medicale.

Figura 2.9. Neutralizarea deșeurilor medicale.

Figura 2.10. Autoclavarea deșeurilor mdicale / Aparat pentru neutralizarea deșeurilor medicale.

28
 PROIECT DE DIPLOMĂ

În prezent, cantitatea de deș euri rezultate din activităț ile medicale este în continuă
creștere, mai ales ca urmare a utilizării materialelor de unică folosință, în contextul actual impus
de pandemia globală. În aceste condiții, este evidentă importanța reducerii cantităț ii de deșeuri.
Separarea deșeurilor medicale în deșeuri periculoase și nepericuloase încă de la locul de
producere constituie primul pas pentru reducerea cantității de deșeuri. De asemenea, scăderea
cantitativă a deșeurilor medicale se obține și prin reutilizarea și reciclarea categoriilor de deșeuri
medicale care pot face obiectul acestor tipuri de operațiuni [13].
Reducerea cantităț ii de deșeuri rezultate din activitatea medicală dar și modul de tratare și
eliminare a acestora au o importanță deosebită, deoarece aceste aspecte influențează într-o mare
protejarea mediului înconjurator, o mai bună protectie a muncii și, nu în ultimul rand, protejarea
sănătății populației. Astfel, este deosebit de importantă utilizarea diferitelor echipamente și
instalații ecologice pentru tratarea și eliminarea deșeurilor medicale periculoase.

2.3.5. Incinerarea ecologică a deșeurilor

Deoarece unitățile sanitare nu au incineratoare speciale, deşeurile spitaliceşti sunt arse
în cuptoare vechi, construite impropriu. În cea mai mare parte, deşeurile spitalicesti nu pot fi
distruse în totalitate doar printr-o simplă ardere şi, astfel, atât emisiile rezultate cât şi resturile
nearse sunt purtătoare de microbi, care pot determina efecte nocive care pot conduce la
izbucnirea unor epidemii. Utilizarea procesului de incinerare clasică conduce la o ardere
incompletă a deşeurilor, cu producere de gaze toxice de tipul dioxinelor, halogenurilor.
Acestea, pe lângă efectul lor nociv, împiedică şi oxidarea reziduurilor de metale grele [13].
În acest context s-a pus problema reducerii efectelor cu impact negativ asupra mediului,
prin utilizarea de Instalații ecologice pentru neutralizare deșeuri medicale, de tip HCV-
HIE/HIG. Acestea prezintă importante avantaje [13,15]:
 eliminarea deşeurilor cu respectarea limitelor de noxe conținute în gazele evacuate în
atmosferă;
 obținerea unei cenuşi sterile;
 sunt flexibile, datorită configurației modulare (care se adaptează ușor condițiilor);
 dimensiunile sunt relativ reduse;
 sunt complet automate și ușor de utilizat;
 emisii controlate în mediu, fără fum și miros;
 nu necesită condiții speciale de amplasare sau personal calificat la exploatare;
 programarea digitală a temperaturii
 menține temperatura constantă și omogenă, asigurând în același timp și un consum scăzut
de energie
 amortizare rapidă a investiției (prin recuperarea energiei termice).

29
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Figura 2.11. Instalatii ecologice de incinerare si neutralizare deseuri medicale [15, 16].

Clasa de incineratoare ecologice a fost concepută pentru a răspunde necesităților

de ordin ecologic, respectiv eliminarea deşeurilor prin incinerare cu respectarea limitelor de
noxe conținute în gazele evacuate în atmosferă şi anume la nivelul a 3-20% din valorile
concwntrației maxim e admise, conform H.G. nr. 128/2002) şi necesităților de ordin energetic
(obținerea de energie în condiții economice, comparativ cu echipamentele clasice, tradiționale).

În concluzie, aspectele prezentate prezintă în sinteză considerații asupra priorităților de

gestionare a deşeurilor rezultate din activități medicale şi care prezintă riscuri asupra sănătății şi
asupra mediului. Un rol important în acest context îl au modalitățile specifice şi normele stricte
de depozitare temporară, de transport şi de eliminare în condiții de securitate a deşeurilor
medicale periculoase, pornind de la conceptul de eco-management al deşeurilor periculoase cu
accent pe eliminarea finală a acestora prin incinerare ecologică.
Astfel, etapele gestionării deșeurilor pot fi sintetizate astfel:
 colectarea selectivă la sursă a deşeurilor este soluția corectă iar depozitarea temporară trebuie
să fie de durată limitată, în locuri special amenajate în funcție de categoriile de deşeuri
colectate la locul de producere
 depozitarea selectivă a deşeurilor este o soluție la îndemână; fiecare dintre noi, ca
reprezentant al comunității are obligația de a influența procesul de ecologizare a propriei urbe;
 transportul intern al deşeurilor medicale periculoase se face cu respectarea strictă a
normelor de igienă şi securitate, iar transportul extern se realizează în conformitate cu
prevederile legislative în vigoare care reglementează transportului deşeurilor pe teritoriul
României.
 eliminarea finală a deşeurilor se face prin metode specifice care trebuie să asigure
distrugerea rapidă şi completă a elementelor cu potențial nociv pentru mediu şi pentru starea
de sănătate a populației.
 incinerarea ecologică are ca avantaje importante eliminarea deşeurilor cu respectarea
limitelor de noxe conținute în gazele evacuate în atmosferă şi amortizarea rapidă a investiției
prin recuperarea energiei termice.

30
 PROIECT DE DIPLOMĂ

În România, deosebit de importante sunt datele prezentate în Raportul pentru Sănătate și

Mediu. Astfel, la nivelul anului 2018, ca urmare a analizei datelor privind modalitatea de tratare
şi eliminare a deșeurilor periculoase și nepericuloase provenite din activitatea medicală
(conform Secțiunea 5.3. din OMS nr. 1226/2012), au rezultat următoarele (Fig. 2.12) [29]:
 62% din unitățile sanitare care au raportat date, au precizat că au contract cu firme
specializate în vederea eliminării finale prin incinerare a deșeurilor periculoase generate;
 16% din unitățile sanitare au specificat că au contract cu firme specializate în vederea
tratării prin decontaminare termica la temperaturi scăzute a deșeurilor periculoase
generate.
 16% elimină deșeurile prin depozitare într-un depozit de deșeuri nepericuloase;
 6% - elimină deșeurile tratare prin decontaminare termica la temperaturi scăzute, în
cadrul unității sanitare prin instalații proprii.

Figura 2.12. Modalități de tratare și eliminare a deșeurilor medicale, în România [29]

Conform datelor mai recente din Raportul pentru Sănătate și Mediu , în anul 2018 funcționau
următoarele stații de tratare/eliminare finală destinate procesării deșeurilor medicale [29]:
 11 incineratoare ce funcționează în sistem centralizat;
 14 stații de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute ce funcționează în
sistem centralizat;
 23 echipamente de tratare ce funcționează în cadrul unităților sanitare;
 5 stații de transfer utilizate pentru anumite categorii de deșeuri medicale.
Instalațiile existente au o capacitate cumulată de aprox. 15.000 t/an: 11 mii tone
eliminare prin incinerare și 4 .000 t prin tratament criogenic. Totuși, nu există informații cu
privire la calitatea instalațiilor existente, gradul de uzură, gradul de încărcare al capacităților,
performanțele atinse etc. Se poate aprecia că există un număr prea redus al instalațiilor de tratare
prin decontaminare termică a deșeurilor medicale periculoase (în incinta unităților sanitare sau în
sistem centralizat). Astfel, în prezent, în 14 județe nu există nicio instalație de tratare prin
decontaminare termică la temperaturi scăzute a deșeurilor medicale periculoase și există un
număr de 20 de județe care nu dispun de nicio capacitate centralizată pentru incinerarea
deșeurilor medicale periculoase [29].

2.4. Modul de gestionare a deșeurilor în actualul context al pandemiei COVID 19

În contextul pandemiei COVID-19 este necesar a se ține cont și de gestionarea deșeurilor
colectate de la zonele izolate sau carantinate.
31
 PROIECT DE DIPLOMĂ

Astfel, Comisia Europeană are în vedere modul de colectare a deșeurilor de la persoanele

izolate la domiciliu sau infectate; acesta trebuie să se facă separat până se va putea afirma cu
certitudine că procedurile standard sunt sigure. În acest scop, Comisia Europeană și Centrul
European de Prevenire și Control al Bolilor (CEPCB) au stabilit că este necesară adoptarea unor
măsuri specifice și clare solicitând municipalităților să nu mai colecteze pe fracții (așa cum
impunea legislația specifică în vigoare), ci astfel încât toate deșeurile generate (măști, mănuși,
șervețele de unică folosință etc.) să fie tratate separat sau incinerate. Comisia consideră că aceste
deșeuri trebuie să fie colectate într -un recipient sau sac separat și apoi golite într-o altă pungă și
închise ermetic pentru a preveni contaminarea altor persoane / altor tipuri de deșeuri. Ele devin,
în acest fel, deșeuri medicale și necesită o atenție mai m are și un tratament diferențiat [28].
Comisia mai recomandă ca persoanele care manipulează sau care gestionează aceste
tipuri de deșeuri să respecte o igienă strictă și cunoscută de toate persoanele (săpun, dezinfectant,
etc.) [28].
De asemenea, este necesar ca autoritățile să aibă în vedere asigurarea unui flux continuu
și a unei frecvențe mari de colectare a bio-deșeurilor și a deșeurilor municipale pentru a preveni
riscurile pentru sănătatea umană și pentru mediu. Nu este de neglijat nici aspectul schimbului de
informații și informarea publicului. Astfel, în această perioadă, Comisia Europeană [28]:
 pune la dispoziția părților interesate un site specific, prin care sunt comunicate măsurile
luate în această perioadă (ENV-WASTE-COVID-19@ec.europa.eu.).
 monitorizează îndeaproape măsurile adoptate de statele membre cu privire la gestionarea
deșeurilor în contextul pandemiei și le încurajează să împărtășească bunele practici și
măsurile pe care le-au adoptat.
Astfel, pentru deșeurile rezultate din gospodării este necesar să se stabilească a serie de
reguli pe care cetățenii să le respecte. De exemplu [30], înainte de orice:
- se va evita consumul și generarea inutil ă de deșeuri
- nu se vor depozita în recipiente alte deșeuri (de exemplu, deșeurile voluminoase și
periculoase, deșeurile vegetale și deșeurile din construcții și demolări ) decât cele menajere
- există reguli speciale pentru persoanele aflate în izolare la domiciliu.

Sursa: [30]
În condițiile epidemiei COVID-19 în România, o mare problemă este creșterea
probabilă a cantității de deșeuri medicale periculoase, într-un timp scurt. În privința scenariilor,
acestea sunt scenarii de creștere a cantităț ilor de deșeuri periculoase care c uprind și deșeurile
infecțioase și de care trebuie să se țină cont în toate previziunile efectuate pe termen scurt/mediu
și lung.
32
PROIECT DE DIPLOMĂ

33