Iuliu FULGA

CURS DE
MEDICINĂ LEGALĂ

1
 1. CADRU LEGISLATIV AL ACTIVIT II MEDICO-
LEGALE. ORGANIZAREA RE ELEI DE MEDICIN
LEGAL

1.1. ORGANIZAREA ACTIVIT II ŞI FUNC IONAREA

INSTITU IILOR DE MEDICIN LEGAL
Organizarea activit ii şi func ionarea institu iilor de medicin legal este
reglementat de legea nr. 459/2001, OG 57/2001 şi legea 271/2004.
Activitatea de medicin legal , parte integrant a asisten ei medicale, const în
efectuarea de expertize, examin ri, constat ri, examene de laborator şi alte lucr ri
medico-legale asupra persoanelor în via , cadavrelor, produselor biologice şi corpurilor
delicte, în vederea stabilirii adev rului în cauzele privind infrac iunile contra vie ii,
integrit ii corporale şi s n t ii persoanelor ori în alte situa ii prev zute de lege, precum
şi efectuarea de expertize medico-legale psihiatrice şi de cercetare a filia iei.
În România, re eaua de medicin legal este organizat la nivel na ional şi are o
structur piramidal , fiind compus din urm toarele nivele de competen :
(I) Servicii de medicin legal jude ene, din structura c rora fac parte şi cabinetele
de medicin legal ;
(II) Institute de medicin legal din centrele medicale universitare;
(III) Institutul Na ional de Medicin Legal „Mina Minovici“ Bucureşti.
Activitatea de medicin legal este coordonat , sub raport ştiin ific şi
metodologic, de Ministerul S n t ii şi de Consiliul Superior de Medicin Legal , cu
sediul la Institutul de Medicin Legal „Prof. Dr. Mina Minovici“ Bucureşti.
Ministerul S n t ii şi Ministerul Justi iei asigur controlul şi evaluarea activit ii
de medicin legal .
Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici“ Bucureşti - unitate cu
personalitate juridic în subordinea Ministerului S n t ii - colaboreaz cu Ministerul de
Justi ie, Parchetul General şi cu Ministerul de Interne.
Instan a ştiin ific suprem este constituit de Comisia Superioar Medico-Legal
(format din membri de diferite specialit i - medici legişti, chirurgi, ortopezi,
neurochirurgi, microbiologi etc.).
Institutele de medicină legală sunt unit i cu personalitate juridic în subordinea
administrativ a Ministerului S n t ii care îşi au sediul în centre medicale universitare
Cluj, Iaşi, Timişoara, Târgu-Mureş, Craiova.
Institutul de Medicin Legal „Prof. Dr. Mina Minovici“ Bucureşti, precum şi
celelalte institute de medicin legal , în limitele competen ei lor teritoriale, au
urm toarele atribu ii principale:
a) controleaz din punct de vedere ştiintific şi metodologic un anumit num r de
laboratoare jude ene;
b) efectueaz , din dispozi ia organelor de urm rire penal , a instan elor

2
judec toreşti sau la cererea persoanelor interesate, expertize şi constat ri, precum şi alte
lucr ri cu caracter medico-legal;
c) efectueaz noi expertize medico-legale dispuse de organele de urm rire penal
sau instan ele judec toreşti, precum şi în cazurile de deficien e privind acordarea
asisten ei medicale ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-
legale psihiatrice;

MINISTERUL S N T II ŞI FAMILIEI

Consiliul Superior de Medicin Legal

Institutele de Institutul Na ional de Medicin Legal Comisia

Medicin Legal „Mina Minovici” Bucureşti Superioar

Servicii Jude ene de Comisia de

Comisii de Control şi Avizare
Control şi Medicin Legal
Avizare
Direc iile Jude ene
Cabinetele Medico-Legale de S n tate

Fig. 1 Organizarea Reţelei de Medicină Legală în România

d) execut examene complementare de laborator, solicitate de serviciile de

medicin legal jude ene, de organele de urm rire penal , de instan ele judec toreşti sau
de persoanele interesate;
e) îndeplinesc, pentru jude ele în care îşi au sediul, respectiv pentru municipiul
Bucureşti, atribu iile ce revin serviciilor de medicin legal jude ene prev zute în
prezenta ordonan ;
f) efectueaz cercet ri ştiin ifice în domeniul medicinii legale şi pun la dispozi ie
înv mântului universitar şi postuniversitar, materiale documentare, precum şi alte mijloace
necesare procesului de înv mânt;
g) contribuie la sprijinirea asisten ei medicale, atât prin analiza aspectelor medico-
legale din activitatea unit ilor sanitare, la cererea lor, cât şi prin analiza unor probleme
constatate cu ocazia desf şur rii activit ii de medicin legal ;
h) propun Consiliului superior de medicin legal m suri corespunz toare în
vederea asigur rii, din punct de vedere metodologic, a unei practici unitare în domeniul
medicinii legale pe întreg teritoriul rii;
i) avizeaz func ionarea, în condi iile legii, a agen ilor economici care desf şoar
activit i de îmb ls mare şi alte servicii de estetic mortuar ;
În cadrul institutelor de medicin legal din centrele medicale universitare,
precum şi în cadrul Institutului de Medicin Legal „Prof. Dr. Mina Minovici“
func ioneaz Comisii de avizare şi control al actelor medico-legale.
Comisiile de avizare şi control al actelor medico-legale din cadrul institutelor de

3
medicin legal examineaz şi avizeaz :
a) actele de constatare sau de expertiz medico-legal , efectuate de serviciile de
medicin legal jude ene, în cazurile în care organele de urm rire penal sau instan ele
judec toreşti consider necesar avizarea;
b) actele noilor expertize efectuate de serviciile medico-legale jude ene înainte de
a fi transmise organelor de urm rire penal sau instan elor judec toreşti.
Serviciile medico-legale judeţene func ioneaz în oraşele reşedin de jude fiind
subordonate, din punct de vedere administrativ, direc iilor de s n tate public .
Serviciile medico-legale jude ene pot organiza Cabinete medico-legale în
localit ile mai importante din jude ul respectiv sau pot decide numirea unui medic de
alt specialitate ca medic legist delegat (temporar).
Serviciile de medicin legal jude ene au urm toarele atribu ii principale:
a) efectueaz expertize şi constat ri medico-legale din dispozi ia organelor de
urm rire penal sau a instan elor judec toreşti, precum şi în cazurile de deficien e în
acordarea asisten ei ori în cazurile în care, potrivit legii, sunt necesare expertize medico-
legale psihiatrice;
b) efectueaz orice alt expertiz sau constatare medico-legal , în cazul în care se
apreciaz c aceasta nu poate fi efectuat de cabinetul de medicin legal ;
c) efectueaz , cu plata, examin ri medico-legale, la cererea persoanelor interesate,
precum şi orice alte lucr ri medico-legale, cu excep ia celor care intr în competen a
cabinetului de medicin legal ;
d) efectueaz noi expertize medico-legale, cu excep ia celor care intr în
competen a institutelor de medicin legal ;
e) pun la dispozi ie catedrelor de medicin legal din universit ile de medicin şi
farmacie, în condi iile prev zute de dispozi iile legale, de deontologia medical şi de
reglement rile privind drepturile omului, materiale documentare, cadavre, esuturi şi alte
produse biologice necesare procesului didactic;
f) pun la dispozi ia Institutului de Medicin Legal „Prof. Dr. Mina Minovici“ şi a
institutelor de medicin legal materiale necesare pentru cercetarea ştiin ific ;
g) contribuie la ridicarea nivelului de acordare a asisten ei medicale din unit ile
sanitare, comunicând organului ierarhic superior al acestor unit i deficien ele constatate
cu ocazia desf şur rii activit ii de medicin legal ;
h) particip , la cererea institu iilor sanitare şi a Colegiului Medicilor din România,
la lucr rile comisiilor de anchet , instituite de acestea şi contribuie, atunci când
diagnosticul este incert, la clarificarea cauzelor care au provocat v t marea integrit ii
corporale, a s n t ii sau decesul bolnavilor.
Cabinetele de medicină legală au urm toarele atribu ii principale:
a) efectueaz orice expertiz şi constatare medico-legal , din dispozi ia organelor
de urm rire penal sau a instan elor judec toreşti, cu excep ia celor ce intr în atribu iile
serviciilor de medicin legal ;
b) asigur , cu plat , efectuarea examin rilor medico-legale, la cererea persoanelor
interesate;
c) asigur , cu plat , efectuarea altor lucr ri medico-legale.
În prezent exist unusprezece cabinete medico-legale situate în urm toarele oraşe
sau municipii nereşedin de jude : Lugoj, Câmpulung-Argeş, Com neşti, F g raş,
Petroşani, Sighetul Marma iei, Mediaş, Câmpulung Moldovenesc, R d u i, Bârlad,

4
Oneşti.

1.2. ACTELE MEDICO-LEGALE

Sec iunea 2 a Normelor Procedurale privind efectuarea expertizelor, constat rilor
şi a altor lucr ri medico-legale prevede c actele medico-legale sunt raportul de
expertiză, raportul de constatare, certificatul, buletinul de analiză şi avizul.
Din textul acestui act normativ reiese c prin raport de expertiză medico-legală se
în elege actul întocmit de un expert la solicitarea organului de urm rire penal sau a
instan ei de judecat şi care cuprinde datele privind expertiza efectuat . Expertiza
medico-legal se efectueaz în situa iile prev zute la art. 116 şi 117 din Codul de
procedur penal , precum şi la art. 201 din Codul de procedur civil . Expertizele sunt de

• expertize pe cadavru: autopsia, reautopsia şi exhumarea cadavrului

urm toarele tipuri:

efectuate numai pe baza ordonan ei judiciare; examinarea la fa a locului;

• expertize pe persoane: examin ri clinice şi complementare în caz de

examin ri complementare;

agresiuni, infrac iuni privitoare la via a sexual , amânarea/întreruperea

• expertize pe baz de acte;

execut rii pedepsei, expertize psihiatrice, a filia iei, capacit ii de munc etc.;

• expertize de laborator.
Prin raport de constatare medico-legală se în elege actul întocmit de medicul
legist la solicitarea organului de urm rire penala sau a instan ei de judecat şi care
cuprinde date privind constatarea efectuat . Constatarea medico-legal se efectueaz în
situa iile prev zute la art. 112 si 114 din Codul de procedur penal .
Prin certificat medico-legal se în elege actul întocmit de medicul legist la cererea
persoanelor interesate şi care cuprinde date privind examinarea medico-legal .

1.3. CONTROLUL ACTELOR MEDICO-LEGALE

Dup Iftenie şi Boroi [2002], corectitudinea şi obiectivitatea actelor medico-legale
este asigurat prin triplu control:
(a) din exteriorul re elei de medicin legal (art. 115 CPP „completarea sau refacerea
raportului de constatare medico-legal ”; art. 124 CPP „supliment de expertiz ”; art. 125 CPP
„noua expertiz medico-legal ”);
(b) din interiorul re elei de medicin legal (verificarea documentelor de c tre
conducerea institu iilor medico-legale; avizarea de c tre Comisiile de Control şi Avizare
a actelor medico-legale şi Comisia Superioar Medico-Legal ; existen a metodologiei
unice pe tot teritoriul rii);
(c) control combinat prin comisii mixte şi prin Consiliul de Analiz şi Evaluare.
Odat cu intrarea în vigoare a prevederilor privind înfiin area şi func ionarea
cabinetelor de consultan medico-legal (art. 34-39 Regulament de Aplicare), se contureaz
a patra, poate cea mai eficient , modalitate de control a corectitudinii actelor medico-legale,
exper ii medico-legali angaja i de p r i putând:

5
 • s întocmeasc „note de expert”, care cuprind obiec iuni ale actelor
medicale şi/sau medico-legale prezentate de client;
• s propun obiective pentru efectuarea expertizelor oficiale prin

•
intermediul organelor de justi ie;
s recomande efectuarea unei noi examin ri de specialitate şi/sau
investiga ii necesare cazului în etapa premerg toare expertizei oficiale,
pentru a putea fi efectuat pe baza unei documenta ii complete.

2. TANATOLOGIA MEDICO-LEGAL
La ora actual tanatologia (gr. thanatos = zeul mor ii, logos = studiu) reprezint o
ramur a medicinei teoretice şi practice care se ocup de studiul st rii organismului în
ultima faz a procesului patologic, dinamicii şi mecanismelor tanatogeneratoare, cauzelor
directe (imediate) de deces, manifest rilor clinice, morfologice şi biochimice ale
organismului muribund, precum şi a fenomenelor bio-morfologice care au loc dup
moartea organismului.
Dup Dragomirescu [1996], moartea este încetarea definitiv şi ireversibil a
vie ii, prin oprirea func iilor vitale, fiind rezultatul rupturii echilibrului biologic care este
necesar men inerii vie ii, încetarea fenomenelor vitale mergând pân la oprirea activit ii
metabolice celulare.

2.1. ETAPELE MOR II

Instalarea mor ii este un proces progresiv, parcurgând trei etape succesive:

2.1.1. Agonia (gr. agon = lupta, întrecere) este o etap tranzitorie de la via la
moarte în care se duce o lupt între procesele biologice şi cele tanatologice. Durata
agoniei este variabil în func ie de cauza de deces, de la câteva ore/zile (lung ) pân la
minute (scurt ), uneori poate lipsi (zdrobirea capului, unele mor i subite). Pielea
muribundului devine palid , temperatura corpului scade, apar transpira i reci. Se pierde
contactul cu realitatea imediat . Activitatea cardiac şi respiratorie se perturb . Dispar
sim urile: primul dispare v zul şi ultimul auzul.
Din punct de vedere clinic se intâlnesc diferite forme:
(a) Agonia lucid – cu conştiin a nealterat ;
(b) Agonia cu delir – cu stare de agita ie, mişc ri bruşte; în cadrul acesteia exist
posibilitatea de producere a unor leziuni autoprovocate (prin c dere din pat, zgâriere cu
unghiile) ;
(c) Agonia alternant .

2.1.2. Moartea clinică se caracterizeaz prin dispari ia func iilor respiratorii şi

cardiace cu p strarea activit ii biologice a esuturilor. În aceast etap înc mai exist

6
posibilitatea reanim rii tuturor func iilor vitale. Durata acestei etape este de aproximativ
5 minute.
2.1.3. Moartea biologică este o etap în care manevrele de resuscitare nu mai sunt
eficiente deoarece se caracterizeaz prin încetarea proceselor metabolice la nivelul
celulelor.
Dup instalarea mor ii biologice esuturile organismului mai rezist o scurt
perioad de timp, dup care, datorit lipsei de oxigen, activitatea proceselor scade
progresiv pân la oprire complet . Primele schimb ri au loc la nivelul scoar ei cerebrale
( esut nervos cel mai sensibil la lipsa sau sc derea oxigenului).

2.2. DIAGNOSTICUL MOR II

• Imobilitate absolut ;
2.2.1. Semnele negative de viaţă:

• Absen a pulsului;
• Absen a mişc rilor respiratorii;
•
• Lipsa r spunsului la stimuli durero i, termici şi olfactivi;
esuturile sunt palide;

• Absen a reflexelor.
Deşi reprezint absen a activit ilor caracteristice organismului viu, semnele
negative de via au o valoare orientativ în diagnosticul mor ii: imobilitatea se poate
întâlni în st ri de inconştien , paloarea esuturilor poate fi consecin a unor tulbur ri ale
sistemului cardio-vascular sau anemiei, ş.a.m.d.

2.2.2. Semne ale morţii reale (de certitudine) se datoresc unor procese fizice şi
biochimice nespecifice organismului viu. Manifest rile morfologice ale acestor procese
se numesc modific ri cadaverice. Modific rile cadaverice pot fi clasificate în precoce şi
tardive.

2.2.2.1. Modificările cadaverice distructive precoce:

2.2.2.1.1. Răcirea cadavrului. Oprirea metabolismului şi circula iei în organism

determin sc derea temperaturii acestuia pân la nivelul temperaturii mediului
înconjur tor.

• temperatura, umiditatea şi mişcarea maselor aeriene;

Viteza de r cire a cadavrului depinde de mai mul i factori:

• calitatea şi grosimea îmbr c min ii;

• greutatea corporal ;
• cauza de deces.
Astfel, cadavrul unei persoane care a avut febr în perioada precedent decesului
se va r ci mai lent decât cadavrul care anterior decesului a avut temperatura normal ;
cadavrul unei persoane corpolente se r ceşte mai lent, decât al unui copil; por iunile
corpului neacoperite cu îmbr c minte se r cesc cu vitez mai mare decât por iunile
acoperite. Se consider c temperatura rectal a cadavrului aflat la temperatura camerei
(16-18oC) scade cu câte 1o pe or în primele şase ore; în etapa urm toare viteza de r cire
creşte pân la 2oC/or .

7
 Importanţa practică a răcirii cadavrului: constituie pentru medicina legal un
semn cert de moarte şi are o valoare orientativ pentru stabilirea datei mor ii.

2.2.2.1.2. Deshidratarea cadavrului cuprinde acele zone care în timpul vie ii au

fost umezite sau unde pielea este sub ire: mucoasa buzelor, sclerele, scrotul, labiile mici,
precum şi zonele unde pielea este lipsit de stratul sau superior: excoria ii (inclusiv cele
produse dup moarte), marginile pl gilor, şan ul de spânzurare sau strangulare ş.a.m.d.
Momentul apari iei şi claritatea deshidrat rii în mare parte depind de condi iile mediului
înconjur tor. Cu cât mai crescut este temperatura, mai sc zut umiditatea mediului
ambiant, mai sumar îmbr c mintea şi mai intens mişcarea maselor aeriene, cu atât mai
mare este viteza şi mai clare semnele deshidrat rii cadaverice. Viteza deshidrat rii mai
depinde şi de cauza de deces. Pielea atrofiat a persoanelor cu vârsta înaintat sau pielea
fin a copiilor se deshidrateaz mai repede decât pielea unui adult s n tos.
Dac dup deces ochii r mân deschişi, procesul deshidrat rii sclerelor şi corneelor
este intens: corneele îşi pierd luciul, sclerele deshidratându-se, se opacifiaz . Peste câteva
ore acestea au aspectul de pete albicioase-g lbui (petele Liarche), corneele îşi pierd
transparen a, devin albicioase. Deshidratarea pielii manifestat morfologic prin pete
brune, pergamentoase se observ la b rba i la nivelul scrotului, la cadavrele de sex
feminin acest aspect se observ la nivelul labiilor mari. Petele brune pergamentoase de la
nivelul scrotului pot fi greşit interpretate de examinatori neexperimenta i drept leziuni
traumatice produse prin ac iunea unor corpuri dure. Leziunile se pot exclude prin lipsa
excorierii stratului superficial al pielii şi a rev rsatelor de sânge.
Importanţa practică a deshidratării cadavrului: semnele deshidrat rii cadaverice, cu
toate c au o valoare orientativ , se iau în calcul în cadrul stabilirii momentului la care a
survenit decesul.

2.2.2.1.3. Lividităţile cadaverice (pete cadaverice) sunt consecin a opririi

circula iei sanguine cu migrarea sângelui datorit for elor de gravita ie prin vase în p r ile
declive necomprimate ale corpului. Imediat dup moarte se produce spasmul vaselor
arteriale, sângele din acestea trece prin capilare în vene. Dup ce umple venele, sângele
coboar în regiunile cele mai declive. La aproximativ 2-4 ore dup deces, venele pline de
sânge îi confer pielii ini ial culoare roşiatic , devenind treptat violacee pân la violaceu-
alb strui (fig. 2).
În intoxica iile cu cianuri (v. cap. „Leziuni şi moarte prin agen i chimici”) sau cu
monoxid de carbon, precum şi în cazuri de deces prin hipotermie, lividit ile cadaverice
sunt cireşii-aprinse, pe când în intoxica iile cu substan e methemoglobinizante sau
hemolitice acestea sunt cafenii; dac decesul s-a datorat unei hemoragii acute, lividit ile
cadaverice sunt mai discrete şi au culoarea roziu-violacee-palid . În asfixii mecanice
lividit ile cadaverice sunt intense, vinete, difuze şi confluente.
Localizarea lividit ilor cadaverice depinde de pozi ia cadavrului. În zonele în
care se exercit presiunea maxim a greut ii corporale sau a elementelor îmbr c min ii
(curele, elastic etc.), lividit ile cadaverice nu apar.

8
 Fig. 2. Aspectul lividităţilor cadaverice

Evolu ia lividit ilor cadaverice poate fi împ r it în trei faze:

(a) Hipostaza se instaleaz dup aproximativ 2-3 ore de la deces şi dureaz 12-16
ore, pe parcursul acestei faze intensitatea petelor creşte progresiv. La presiunea exercitat
cu degetele asupra acestor zone, sângele se evacueaz şi, pentru o scurt perioad de
timp, pata dispare pentru ca apoi s reapar rapid. Dupa modificarea pozi iei cadavrului
lividit ile dispar în zonele în care au fost vizibile şi apar în zonele declive.
Hipostaza se observ şi în organele interne: sângele din unele por iuni se scurge
în altele în func ie de pozi ia cadavrului.
(b) Difuziunea apare la aproximativ 16 ore dup deces şi dureaz pân la 24-30
ore. Pe parcursul acestei faze se observ descompunerea eritrocitelor, prin urmare
hemoglobina pe care o con in coloreaz plasma în roşu. Aceasta din urm începe
p trunderea prin peretele vaselor în esuturile înconjuratoare. Lividit ile cadaverice în
aceast faz au caracter permanent: la digito-presiune aceste pete nu dispar, doar p lesc,
deoarece esuturile sunt deja colorate de plasm . La modificarea pozi iei cadavrului apar
în noile zone declive, cu toate c nu dispar în zonele ini iale.
(c) Imbibiţia apare dup 22-26 ore de la producerea decesului şi se caracterizeaz prin
colora ia stabil a esuturilor cu plasma sanguin . Aceast faz corespunde cu începerea
proceselor de autoliz şi putrefac ie: lividit ile capat treptat o tent verzuie. La digito-presiune
sau la modificarea pozi iei cadavrului lividit ile nu mai dispar. „Migrarea” lividit ilor se
exclude.

• intensitatea şi culoarea lividit ilor au caracter orientativ asupra cauzelor

Importanţa examinării lividităţilor cadaverice pentru practica medico-legal :

• localizarea acestora îl poate orienta pe expert şi anchetator asupra pozi iei

de deces;

ini iale a cadavrului, precum şi asupra modific rilor pozi iei cadavurului;
• este unul din criteriile prin care se stabileşte momentul în care a survenit
decesul.
Uneori lividit ile izolate pot fi confundate cu echimozele. În astfel de cazuri se
va recurge la sec ionarea esuturilor pentru excluderea leziunii traumatice.

2.2.2.1.4. Rigiditatea cadaverică se caracterizeaz prin contractura şi creşterea

consisten ei masei musculare, consecutive unor procese biochimice complexe
(descompunerea ATP urmat de creşterea vâscozit ii miozinei).

9
 Apare la aproximativ 2 ore de la deces şi se instaleaz progresiv într-o anumit
ordine (legea lui Nysten): grupa muscular interesata în primul rând este cea facial ,
urmând muşchii gâtului, toracelui, membrelor superioare, abdomenului şi membrelor
inferioare. În primele 14-24 ore de la deces, ce corespunde fazei de instalare, rigiditatea
invins se reface, dar nu mai are intensitatea initial .
În faza de generalizare, între 14-24 si 48 ore de la deces, rigiditatea este complet
şi intereseaz toate grupele musculare. Pentru a mobiliza articula iile este necesar o for
considerabil . În aceast faz , rigiditatea o dat învins mecanic nu se reinstaleaz .
Faza de rezoluţie începe dup 48 ore de la moarte, rigiditatea disp rând progresiv
în ordinea instal rii. Rezolu ia complet poate dura pân la o sapt mân postmortem.
Durata stadiilor este variabil în func ie de cauza mor ii şi condi iile mediului

• instalarea şi rezolu ia sunt mai accelerate în condi ii de temperatur înalt ,

ambiant:

• în intoxica iile cu stricnin , cianuri, pesticide, în boli convulsivante, ca

la temperaturi sc zute se observ întârzierea acestora;

tetanos, în electrocut ri sau traumatismele cranio-cerebrale rigiditatea

• în st ri septice, intoxica ii cu ciuperci, fosfor, rigiditatea se poate instala mai

apare foarte rapid;

târziu cu o rezolu ie mai rapid sau poate lipsi.

Rigiditatea cataleptică se manifest prin instalare instantanee cu fixarea pân la
cele mai mici detalii a pozi iei persoanei în momentul decesului. Asemenea cazuri sunt
descrise in decapit ri, traumatisme cranio-cerebrale mortale cu zdrobirea capului,
fulgera ie.

• este unul din semnele mor ii reale;

Importanţa practică a rigidităţii cadaverice:

• are caracter orientativ asupra stabilirii cauzei mor ii;

• în coroborare cu alte semne ale mor ii reale ajut la stabilirea datei mor ii.
2.2.2.1.5. Autoliza cadaverică este un proces de distrugere aseptic precoce a
esuturilor datorat ac iunii enzimelor proprii. Astfel, esuturile organismului devin mai
moi, pentru ca ulterior s se lichefieze.
Rapiditatea proceselor de autoliz depinde de con inutul cantitativ a enzimelor în
diferite organe sau esuturi. Astfel, organele cu con inut crescut de enzime sunt mai pu in
rezistente la autoliz : pancreasul, suprarenalele, splina, ficatul. Pielea fiind cea mai rezistent la
ac iunea enzimelor autolitice.
2.2.2.2. Modificările cadaverice distructive tardive
Dup deces cadavrul poate fi supus unor modific ri cadaverice:

• prin putrefac ie;

(1) Distructive:

• prin fauna necrofag şi necrofor (animale sau insecte);

• produse de oameni.

• artificiale (îmb ls marea, congelarea);

(2) Conservatoare:

• naturale (mumificarea, saponificarea, lignificarea, mineralizarea, congelarea).

2.2.2.2.1. Putrefacţia este un proces de descompunere a substan elor organice sub
ac iunea florei microbiene.

10
 Primele semnele ale putrefac iei – pata verde la nivelul abdomenului - sunt
vizibile în medie la 48 ore dup deces.
Procesul de putrefac ie este foarte complex şi depinde de mai mul i factori. Unul din
aceşti factori este temperatura: valorile optime ale temperaturii aerului pentru procesul de
putrefac ie fiind cuprins între +20 şi +30oC, evolu ia putrefac iei este lent la temperaturi mai
înalte (peste +50 - +55oC) şi sc zute (sub +20oC), pentru ca la valori de peste +55oC şi sub 0oC
s fie oprit , cadavrul fiind conservat prin mumifiere şi respectiv congelare. Dezvoltarea
fulminant a putrefac iei este favorizat de existen a în organism a bacteriilor purulente.
Dinamica procesului de putrefac ie depinde şi de caracteristicile solului (argilos, nisipos, uscat,
umed, bogat sau s rac în substan e organice).
În procesul de putrefac ie se descriu doua faze: faza de formare a gazelor şi faza
de lichefiere.

Fig. 3. Stare avansată de putrefacţie: faza de formare a gazelor.

În faza de formare a gazelor flora bacterian din intestinul gros produce o cantitate mare
de hidrogen sulfurat, care împinge peretele intestinal spre peretele abdominal. Hidrogenul
sulfurat se combin cu hemoglobina, rezultând o substan de culoare verde – sulfhemoglobina.
Aceasta din urm difuzeaz prin peretele abdominal, rezultând primele semne vizibile de
putrefac ie – pata verde abdominală. Pata verde se extinde treptat pe toat suprafa a corporal .
La câteva zile de la deces apare circulaţia postumă: re eaua venoas de culoare verzui-
murdar (presiunea gazelor de putrefac ie propulseaz sângele putrefiat prin vasele sanguine şi
favorizeaz ieşirea sângelui din vase).
Spre sfârşitul primei s pt mâni se dezvolt emfizemul cadaveric subcutanat,
consecutiv form rii gazelor de putrefac ie şi localiz rii preponderente a acestora sub piele
(fig. 3). Primele semne ale emfizemului subcutanat se observ la nivelul fe ei (aspect de „cap
de negru”), buzelor (aspect de „buze de peşte”), glandelor mamare, scrotului, abdomenului.
Ulterior emfizemul se r spândeşte în toate regiunile. Cadavrul creşte foarte mult în volum. Prin
putrefac ie, în faza gazoas , se poate produce expulzia f tului din uter („naştere în sicriu”),
emisia de urin , materii fecale, con inut gastric.
Dup aproximativ dou zile pielea este sub tensiune, crepit , de culoare verzui-
murdar , suprafa a este acoperit cu bule de gaz cu con inut lichidian tulbure, care se
sparg uşor.
Putrefac ia intereseaz majoritatea esuturilor. Cele mai rezistente la putrefac ie
sunt: uterul, ligamentele şi cartilajele. Dup câteva luni organele interne au aspectul unei
mase amorfe gri-murdare cu structura greu distinctibil . Peste aproximativ 4-6 luni, în
mediu cald şi umed, esuturile moi se descompun, scheletizarea are loc în medie peste 4-9
ani. Oasele se pot p stra zeci de ani [Panaitescu, 1995].

11
 Putrefac ia, indiferent de faz , nu poate fi un motiv de refuz de efectuare a expertizei
medico-legale a cadavrului. Chiar şi în stadii avansate de descompunere pot fi puse în eviden
diferite leziuni, în special la nivelul oaselor, urmele împuşc rii la nivelul pielii şi alte semne cu
valoare diagnostic .
2.2.2.2.2. Distrugerea cadavrelor de animale şi insecte. Distrugerea cadavrului
poate fi produs şi de animale, insecte sau plante. Ciupercile, mucegaiul sau algele de
asemenea particip la distrugerea şi utilizarea substan elor biologice a esuturilor şi
organelor cadavrului. Importan mai mare o au reprezentan ii lumii animale: mamiferele,
p s rile, reptilele, peştii, crustaceii, insectele.
Mamiferele (lup, vulpe, şobolan) distrug esuturile moi ale cadavrului, îl
fragmenteaz şi deseori duc fragmentele la distan e apreciabile. Se descriu cazuri de
distrugere a esuturilor moi cadaverice de animale domestice (pisici, câini).
În cazuri în care cadavrul se afl în ap , la distrugerea acestuia pot lua parte peştii
r pitori, crustaceii, lipitorile şi al i reprezentan i ai faunei acvatice.

Fig. 4 . Modificările cadaverice distructive tardive: faţa cadavrului

este acoperită de larvele muştelor
Din insecte, cea mai mare eficien şi agresivitate distructiv o au muştele. În
condi ii favorabile a mediului, ciclul biologic al muştelor are o intensitate sporit .
Cadavrul unui nou-n scut poate fi distrus complet de larvele muştelor în aproximativ
dou s pt mâni, iar cadavrul unui adult în aproximativ una-dou luni. Dup deces,
aproape instantaneu, în jurul orificiilor naturale (gur , nas, ochi) sau în jurul pl gilor,
muştele depun ou în cantit i mari. Dup 24 de ore se formeaz larvele, care elimin
enzime cu ac iune distructiv foarte rapid şi intens asupra esuturilor moi (fig. 4). La
temperatura mediului de 15-20oC, ciclul biologic a muştelor dureaz aproximativ 21-28
zile (la 30oC durata scade pân la 2 s pt mâni), pe parcursul c rora masa larvei creşte de
ordinul sutelor de ori. Informa ia privind ciclul biologic al muştelor are o valoare
orientativ pentru stabilirea datei mor ii.

2.2.2.2.3. Distrugerile produse de oameni pot fi accidentale sau inten ionate.

Leziunile accidentale se produc în marea majoritate a cazurilor în cadrul
manipul rii sau manevrelor de transport al cadavrului. Distrugerea inten ionat poate

• disimularea unei crime prin diferite modalit i (prin incendiere,

avea ca scop:

fragmentare, aruncare de la în l ime, plasare pe c ile ferate sau pe şosea,

„spânzurarea” unui cadavru sugrumat sau strangulat);

12
 • împiedicarea identificării prin distrugerea unor anumite regiuni (fa ,
degetele, zone cu semne particulare, ca tatuaje, cicatrici).

2.2.2.2.4. Modificări cadaverice conservatoare naturale

şi artificiale
2.2.2.2.4.1. Mumificarea. Pentru mumificare natural este necesar combinarea
unor condi ii obligatorii: aer uscat, aerisire bun şi temperatur crescut . În cadrul
mumific rii se pierd lichidele, cadavrul mumificat ajungând la 10% din greutatea ini ial .
Pielea devine dur , cafenie, sf râmicioas . Organele interne se micşoreaz semnificativ,
consisten a acestora creşte.
Viteza mumific rii depinde de factori externi şi de starea cadavrului. În condi ii
favorabile, cadavrul unui nou-n scut poate fi mumificat complet în aproximativ o lun .
Pentru mumificarea cadavrului unei persoane adulte casectice este necesar o perioad
între 1 şi 12 luni.

• pe cadavru mumificat se p streaz leziunile;

Importanţa medico-legală a mumificării:

• frecvent exist posibilitatea identific rii.

2.2.2.2.4.2. Saponificarea (adipoceara) se produce în condi ii de umiditate

crescut pe fondul lipsei de oxigen. Astfel de condi ii se g sesc în cazurile în care
cadavrul se afl în ap sau este înhumat în sol argilos, umed sau în condi ii similare.
Putrefac ia început se opreşte din cauza lipsei de oxigen.
Natura saponific rii cadavrului este legat de descompunerea gr similor,
rezultând glicerin şi acizi graşi. Acizii graşi împreun cu s rurile de calciu şi magneziu
formeaz s punuri, protejând cadavrul de putrefac ie. esuturile saponificate au culoare
alb-g lbuie, consisten moale şi degaj miros specific de brânz rânced . Treptat
esuturile se înt resc, pân la solidificare complet , când devin sf râmicioase.
Din punct de vedere medico-legal, astfel de cadavre pot fi uşor identificate,
procesul de saponificare conserv bine leziunile traumatice şi modific rile patologice de
la nivelul organelor interne.

2.2.2.2.4.3. Lignificarea (tăbăcirea) se produce la cadavre aflate în medii acide

care împiedic putrefac ia, bogate în acid tanic şi acid humic (mlaştini). Sub ac iunea
acestor substan e pielea devine cafenie-negricioas , dur , cu elasticitatea sc zut . Din
oase se elimin s rurile minerale: acestea devin elastice şi cu uşurin pot fi sec ionate cu
cu itul.

2.2.2.2.4.4. Mineralizarea este rezultatul p str rii în lichide cu concentra ii

crescute de s ruri minerale cu transformarea într-o „statuie“.
2.2.2.2.4.5. Congelarea naturală. Temperatura scazut a mediului înconjur tor
creeaz condi ii favorabile pentru conservarea cadavrelor. De exemplu, iarna cadavrele se
pot p stra luni de zile, iar în zonele polare conservarea este practic nedeterminat .
Cadavrul se conserv cu p strarea leziunilor traumatice şi a modific rilor patologice.

13
 2.2.2.2.4.6. Modificări cadaverice conservatoare artificiale. Conservarea
artificial a cadavrelor în scop medico-legal sau funerar, se poate realiza prin mijloace
fizice (p strarea în frigidere) sau chimice (îmb ls marea cadavrelor cu diferite substan e
conservatoare).

2.3. CLASIFICAREA MOR II

Clasificarea socio-juridic a mor ii se bazeaz pe cauze de deces. Cauzele de

deces fac parte din dou mari categorii: moarte violent (nenatural ) şi moarte neviolent
(natural , patologic ).
Prin moarte violentă se în elege moartea determinat de ac iunea unor factori
vulneran i din afara organismului (mecanici, chimici, fizici). Din punct de vedere juridic,
moartea violent poate fi rezultatul unui omor, suicid sau accident.
Moartea neviolentă este moartea datorat unor cauze intrinseci organismului, prin
care nu se încalc normele de drept.

Fig. 4 bis. Clasificarea socio-juridică a morţii

(linie punctată - felul morţii; gri - forma juridică a morţii; alb – cauza morţii).

14
 3. EXPERTIZA MEDICO-LEGAL
PE CADAVRU

În conformitate cu normele procedurale privind efectuarea expertizelor,

constat rilor şi a altor lucr ri medico-legale (art. 34, al. 1), expertiza medico-legal pe

• examin ri la locul unde s-a g sit cadavrul sau în alte locuri, pentru
cadavru implic :

constatarea indiciilor privind cauza mor ii şi circumstan ele ei;

• examinarea exterioar a cadavrului şi autopsia, inclusiv exhumarea, dup

• examin ri complimentare de laborator, cum ar fi cele histopatologice,

caz;

bacteriologice, toxicologice, hematologice, serologice, biocriminalistice.

3.1. PRINCIPALELE METODE DE EXAMINARE FOLOSITE

ÎN EXPERTIZA MEDICO-LEGAL PE CADAVRU

În cadrul expertizelor medico-legale pe cadavru se folosesc dou mari categorii de

metode de examinare: metodele care nu modific caracteristicile fizice şi chimice ale
obiectelor examinate şi metodele care modific caracteristicile obiectelor examinate.

• vizual macroscopic ,
Din prima categorie fac parte urm toarele metode de examinare:

• vizual microscopic ,
• m sur torile (dimensiuni, greutate, temperatur ),
• fotografic ,
• radiografic , echografic , tomografic , RMN,
• examin ri în raze ultraviolete sau infraroşii,
• traseologic .
Categoria metodelor de examinare care modific caracteristicile obiectelor

• histologice,
cuprinde metodele:

• histochimice,
• chimice (cromatografice),
• spectrale,
• microbiologice,
• serologice.
Metodele vizuale macroscopice permit stabilirea: caracteristicilor marginilor,
pere ilor, extremit ilor, fundului leziunilor esuturilor moi şi organelor interne;
aspectului fracturilor osoase; existen ei corpurilor str ine; semnelor proceselor
reparatorii.
Prin metoda de m surare se stabilesc dimensiunile urmelor, leziunilor, corpurilor
str ine, greutatea corporal şi a unelor organe, temperatura corpului.

15
 Examin rile în raze ultraviolete şi infraroşii permit stabilirea existen ei, localiz rii
şi dimensiunilor a urmelor de pe piele, îmbr c minte sau alte obiecte ce con in diferite
substan e ca sperm , sânge, metale, produse petroliere etc.
Metoda fotografic permite ob inerea imaginilor leziunilor esuturilor moi, organelor
interne, fracturilor osoase; fixarea particularit ilor morfologice microscopice a esuturilor şi
organelor, precum şi a urmelor de pe îmbr c minte sau alte obiecte.
Metoda radiografic este util pentru punerea în eviden şi stabilirea
caracteristicilor fracturilor osoase; stabilirea existen ei metaliz rii în leziuni prin
împuşcare şi electrocu ie; punerea în eviden şi localizarea corpurilor str ine ca gloan e,
schije etc.
Prin metodele histologice se stabilesc modific rile morfologice microscopice în
esuturi şi organe, având ca scop rezolvarea obiectivelor expertale privind vechimea şi
caracterul vital al leziunilor, momentul declanş rii mor ii, existen ei fondului patologic.
Metodele chimice se folosesc pentru determinarea în esuturi şi organe a diferitelor
substan e chimice ca etanolul, substan ele medicamentoase şi toxice, precum şi pentru stabilirea
valorilor cantitative a acestora.
Metoda spectral are scopul de stabilire cantitativ şi calitativ a substan elor
organice şi anorganice în esuturi, organe şi oase.

3.2. EXAMINAREA CADAVRULUI ŞI CERCETAREA LA LOCUL

FAPTEI

3.2.1. Prevederile procedurale privind cercetarea locului faptei. Art. 129 CPP
prevede c cercetarea la locul faptei se efectueaz atunci când este necesar s se fac
constat ri cu privire la situa ia locului s vârşirii infrac iunii, s se stabileasc pozi ia şi
starea mijloacelor materiale de prob şi împrejur rile în care infrac iunea a fost s vârşit .
Organul de urm rire penal sau instan a de judecat , dac g seşte necesar pentru
verificarea şi precizarea unor date, poate s procedeze la reconstituire la fa a locului, în
întregime sau în parte, a modului şi a condi iilor în care a fost s vârşit fapta (art. 130 C.
p. p.).
Din echipa de cercetare la locul faptei fac parte procurorul, ofi erul criminalist şi
expertul medico-legal.
Este necesar precizarea faptului c procurorul este cel care se ocup nemijlocit
de cercetarea la fa a locului, atât per ansamblu, cât şi ocupându-se de detalii. Ceilal i
membri ai echipei doar îl ajut . În practic , uneori, acest principiu nu este respectat, prin
aceasta fiind îngreunat procesul de analiz a consecin elor materiale a evenimentelor
petrecute.
3.2.2. Etapele cercetării la locul faptei. Dup Belis [1998], cercetarea la locul
faptei cuprinde doua etape: faza static şi faza dinamic .
Etapa statică presupune examinarea cadavrului f r modificarea pozi iei acestuia.
Aceast etap are ca scop fixarea exact a locului şi pozi iei cadavrului, st rii
îmbr c min ii acestuia şi pozi ia fa de alte obiecte.
Etapa dinamică permite modificarea pozi iei ini iale şi localiz rii cadavrului.

16
 Informa iile primite anterior cercet rii la locul faptei, precum şi informa iile
ob inute în cadrul acestei cercet ri fundamenteaz avansarea unor ipoteze privind
evenimentul cercetat. În consecin , neavansarea ipotezelor pe parcursul desf şur rii
cercet rilor duce spre sc derea calit ii examin rilor şi sc derea eficien ei adun rii
probelor, ceea ce diminueaz considerabil şansele rezolv rii corecte şi rapide a cazului.
De regul , la fa a locului se avanseaz ipoteze standard, care se adapteaz la fiecare caz
în parte.
În cadrul examin rii cadavrului la fa a locului vor fi obligatoriu avansate şi, dac
este posibil, verificate trei ipoteze principale privind aspectul evenimentului: omor, suicid
sau accident. Pentru ca anchetatorul s evite ulterior minimalizarea sau ignorarea unor
piste de lucru, este inadmisibil , chiar dac exist probe evidente, excluderea precipitat a
unora dintre aceste ipoteze.
Examinarea cadavrului de c tre expertul medico-legal este reglementat de
metodologia de efectuare a autopsiei medico-legale.

3.2.3. Rolul poliţiei la examinarea cadavrului la locul faptei. Metodologia

prevede clar rolul fiec rui membru al echipei sosite la locul faptei.
Astfel, în cadrul cercet rii la locul faptei, printre altele, ofi erii de poli ie au
urm toarele sarcini:
a. identificarea şi înregistrarea identit ii tuturor persoanelor de la locul faptei;
b. fotografierea corpului în pozi ia în care a fost g sit;
c. s se asigure c toate urmele relative sunt înregistrate şi c toate probele, cum
sunt arme şi proiectile, sunt ridicate pentru examinarea ulterioar ;
d. în cooperare cu expertul medico-legal, s realizeze identificarea cadavrului şi
s ob in alte informa ii pertinente privitoare la circumstan ele decesului de la martorii de
la locul faptei, incluzându-i pe acei martori care au v zut ultima dat decedatul în via ,
dac sunt disponibili;
e. s protejeze mâinile şi capul decedatului cu pungi de hârtie sub controlul
expertului medico-legal;
f. s conserve locul faptei şi împrejurimile.
Este recomandabil fixarea video sau fotografic a aspectelor atât în faza static ,
cât şi în faza dinamica. Nici o zona anatomic a cadavrului nu ar trebui s r mân
nefotografiat .

3.2.4. Rolul expertului medico-legal la examinarea cadavrului la locul faptei. În

cadrul cercet rii la locul faptei expertul medico-legal urm reşte:
(a) s fie informat asupra circumstan elor mor ii;
(b) s se asigure c fotografiile corpului sunt corect executate;
(c) s înregistreze pozi ia corpului şi rela iile sale asupra îmbr c min ii şi cu
distribu ia şi instalarea rigidit ii cadaverice şi a lividit ilor cadaverice, ca şi stadiul
descompunerii postmortem;
(d) s examineze şi s înregistreze distribu ia leziunilor traumatice externe şi
forma oric ror urme de sânge de pe corp şi de la locul faptei, ca şi alte probe biologice;
(e) s examineze preliminar cadavrul;

17
 (f) exceptând cazurile în care corpul este descompus sau scheletizat, s noteze
temperatura ambiental şi s estimeze momentul când a survenit decesul, prin
înregistrarea temperaturii, localizarea şi stadiul rigidit ii şi lividit ilor;
(g) s se asigure c decedatul este transportat şi depozitat într-un loc sigur şi
refrigerat f r a fi lezat.
În conformitate cu actele normative, organele de drept asigur crearea unor
condi ii optime pentru desf şurarea activit ilor exper ilor solicita i.
Imediat dup sosirea la locul faptei medicul legist stabileşte diagnosticul de deces,
prin aceasta asigurându-se c nu mai sunt necesare manevrele de reanimare a victimei.
Examinarea victimei începe cu verificarea existen ei respira iei şi a b t ilor
inimii. Pentru aceasta se recurge la ausculta ia zonei sternale şi palparea arterelor
superficiale de calibru mare şi mijlociu.
Unul dintre semnele certe de moarte este sc derea temperaturii intrarectale sub
20oC [Dragomirescu, 1996].
Dup examinarea cadavrului la fa a locului medicul legist îi comunic

• datele privind vârsta, sexul şi aspectele particulare;

anchetatorului urm toarele date:

• pozi ia cadavrului, inclusiv a extremit ilor acestuia, precum şi pozi ia fa

• existen a, aspectul şi stadiul modific rilor cadaverice: precoce (lividit ilor

de alte obiecte;

cadaverice, rigidit ii cadaverice, gradul de r cire a cadavrului şi existen a

semnelor de deshidratare) şi tardive (putrefac ia, mumificarea,
saponificarea etc.), precum şi a semnelor de ac iune distructiv a

• existen a, localizarea, caracteristicile leziunilor traumatice, precum şi alte

animalelor;

• descrierea îmbr c min ii, inclusiv st rii acesteia (defecte, impurit i,

informa ii care pot fi culese la fa a locului;

imbibi ie cu substan e lichide), precum şi a obiectelor din buzunare.

Descoperirea şi asigurarea prelev rii corecte a urmelor biologice este de asemenea
una dintre obliga iile expertului medico-legal privind cercetarea la fa a locului. În
categoria urmelor biologice intr toate substan ele de provenien uman sau substan ele
suspecte de a fi de provenien uman .
Mult mai frecvent la locul faptei se pot g si sânge, sperm , fire de p r, materii
fecale, diferite esuturi ale corpului şi alte substan e. Asem n ri aparente le vor avea
esuturile corespunz toare de provenien animal , materiile vegetale sau substan ele
sintetice sau minerale.
La locul faptei pot fi bine vizibile urmele biologice, în mare parte urmele de
sânge, în special în situa iile în care se constat multiple leziuni traumatice sau leziuni ale
vaselor sanguine. Lipsa urmelor de sânge coroborat cu existen a leziunilor la nivelul
cadavrului pledeaz pentru producerea leziunilor în alt loc decât locul unde a fost g sit
cadavrul.
În mare parte, descoperirea urmelor biologice nu creeaz mari dificult i dac sunt
examinate am nun it toate por iunile locului faptei. Urmele descoperite se descriu în
procesul verbal de cercetare la locul faptei (pozi ia şi distan a de cadavru, dimensiuni,
form ), se fixeaz prin fotografiere sau înregistrare video. Prelevarea urmelor biologice

18
vizibile se face astfel încât la laborator s fie trimise urmele de toate tipurile, din diferite
zone a locului faptei.
Unele substan e biologice formeaz urme slab vizibile. De regul , acestea sunt de
dimensiuni reduse, contrastul cu suportul fiind estompat, fiind greu de descoperit cu
ochiul liber. Pe suporturile absorbante reliefate (p mânt, gazon), chiar şi petele de sânge
de dimensiuni mari creeaz dificult i pentru punerea lor în eviden . Pentru descoperirea
acestor urme este necesar folosirea unor mijloace speciale ca sursa de lumin
ultraviolet sau monocolor , lup etc. Aceste mijloace permit punerea în eviden a
urmelor biologice f r ca acestea s fie deteriorate, ceea ce este important în cazurile în
care dimensiunile sunt reduse.
Şi urmele din aceast categorie vor fi fotografiate, dar în astfel de cazuri pentru
documentare se va recurge la tehnici speciale de fotografiere în lumini amintite anterior.
În caz de imposibilitate de fixare prin fotografiere, urmele se descriu în procesul verbal
pe cât posibil de am nun it, cu precizarea localiz rii, formei, dimensiunilor, distan ei de
repere. Prelevarea urmelor slab vizibile se face împreun cu suportul, iar în caz de
dimensiuni mari al acestuia se va preleva un fragment sau se va îndep rta doar urma sau
un fragment a acesteia.
Împachetarea probelor prelevate este precedat de uscarea la temperatura camerei
(16-18oC), fiind ferite de surse de c ldur şi de razele solare. Este recomandabil
expedierea cât mai rapid a probelor la laborator pentru evitarea compromiterii acestora
prin depozitarea necorespunz toare. În ambalaje din plastic la temperaturi pozitive
probele biologice se compromit datorit proceselor de autoliz şi putrefac ie, pe de alt
parte, metodologia analizei amprentei genetice interzice congelarea probelor prelevate.
În cadrul efectu rii cercet rii la locul faptei se vor respecta unele reguli îndreptate
spre conservarea, pe cât posibil, a st rii ini iale a cadavrului şi a urmelor biologice. La locul
faptei, în mod special, sunt interzise: (1) examin rile canalelor pl gilor cu ajutorul sondelor,
(2) aplicarea oric ror substan e pe corpul sau în cavit ile cadavrului, (3) manevrele care pot
atinge integritatea organelor sau a esuturilor (sec ionarea, detaşarea etc), (4) orice manevre
care duc la compromiterea urmelor biologice.
Dupa efectuarea cercet rii la fa a locului medicul legist va r spunde la
urm toarele întreb ri:
1. Care este data şi ora la care a survenit decesul?
2. Dac pe cap, corp sau membre se constat leziuni traumatice şi, în limitele
posibilit ilor, natura acestora?
3. Dac pozi ia ini ial a cadavrului a fost modificat (dac locul g sirii
cadavrului este acelaşi cu locul unde a survenit decesul)?
4. Dac pe corpul sau îmbr c mintea decedatului exist urme biologice? În caz
afirmativ, care este natura acestora?
Având în vedere particularit ile fiec rui caz în parte, medicul legist va r spunde
şi la alte întreb ri formulate de anchetator.
De regul , pentru a evita inducerea în eroare a organelor judiciare, medicii legişti
cu experien evit formularea unor concluzii doar pe baza datelor culese de la locul
faptei. Chiar dac informa iile au fost furnizate, acestea au caracter preliminar şi trebuie
s fie folosite cu rezerv , deoarece în cadrul efectu rii autopsiei pot fi confirmate sau
infirmate.

19
 Dup efectuarea cercet rii la locul faptei datele ob inute se analizeaz de c tre
membrii echipei şi se centralizeaz . În majoritatea cazurilor, pentru evitarea şi repararea
eventualelor omisiuni, este necesar reevaluarea şi reverificarea sumar a tuturor
aspectelor fundamentale de la locul faptei.
În ultima faz se întocmeşte varianta final a procesului verbal de cercetare la fa a
locului, care este semnat de to i membrii echipei şi de martorii oculari. Procesul verbal
se întocmeşte în mai multe copii, una va fi trimis la morga împreun cu cadavrul.

3.2.5. Transportul şi depunerea cadavrului la morgă. Cadavrul este ridicat de la

fa a locului, împachetat în hus de plastic şi expediat în condi ii optime la morg pentru
efectuarea autopsiei medico-legale.
Organele de urm rire penal poart r spunderea întocmirii dosarului de
identificare al cadavrului, în care se va include şi rezultatul necropsiei medico-legale:
• În toate cazurile, trebuie asigurat identificarea cadavrului prin aplicarea
unei br ri de identificare (la mâna dreapt ) pe care s figureze data
aplic rii, datele de identificare şi persoana sau autoritatea care a

• Aplicarea br rii de identificare trebuie asigurat de c tre unit i sanitare

consemnat datele.

(în cazul decesului în aceste unit i), lucr torii de poli ie şi medicii legişti.
• Odat aplicat , br ara de identificare nu se mai înl tur nici cu ocazia
exhum rii. Eventualele corec ii ale datelor de identitate se fac prin

• Nu se admite transportarea cadavrelor f r br ara de identificare.

aplicarea unei alte br ri, f r îndep rtarea br rii/br rilor deja aplicate.

Cadavrul va fi depus la morg împreun cu urm toarele acte înso itoare:

1. Ordonan a prin care se solicit efectuarea autopsiei medico-legale, din care
rezult : (a) institu ia care solicit efectuarea autopsiei medico-legale, (b)
num rul de înregistrare a dosarului, (c) datele de identitate a cadavrului
(nume, prenume, vârst , CNP, domiciliul), (d) scurt istoric (datele
preliminare de anchet ), (e) obiectivele expertizei medico-legale
(întreb rile la care trebuie s r spund medicul legist, formulate de
anchetator), (f) elementele de siguran (semnatura anchetatorului şi
ştampila institu iei emitente).
2. Procesul verbal de cercetare la fa a locului.
3.2.6. Cercetarea suplimentară a locului faptei se efectueaz în urm toarele
situa ii:
1. Imposibilitatea efectu rii unei cercet ri complete datorit condi iilor
necorespunz toare (ploaie, furtun , pe timp de noapte).
2. Apari ia unor informa ii noi, care urmeaz s fie verificate prin
examinarea detaliat a unor por iuni de la fa a locului sau prin m rirea
ariei de cercetare.
3. Efectuarea incomplet sau necorespunz toare a primei cercet ri.

20
 3.3. PREVEDERILE LEGALE PRIVIND AUTOPSIA MEDICO-
LEGAL A CADAVRULUI
În conformitate cu prevederile legale, autopsia medico-legal a cadavrului se
efectueaz la solicitarea organelor de urm rire penal , numai de c tre medicul legist.
Normele Procedurale privind efectuarea lucr rilor medico-legale (art. 34, al. 2) prev d
obligativitatea efectuării autopsiilor în urm toarele cazuri:
(1) moarte violent , chiar şi atunci când exist o anumit perioad între
evenimentele cauzale şi deces;
(2) cauza mor ii nu este cunoscut ;
(3) cauza mor ii este suspect .
Un deces este considerat moarte suspectă în urm toarele situa ii:
1. moarte subit ;
2. decesul unei persoane, a c rei s n tate, prin latura serviciului, este
verificat periodic din punct de vedere medical;
3. deces care survine în timpul unei misiuni de serviciu, în incinta unei
întreprinderi sau institu ii;
4. deces care survine în custodie, precum moartea persoanelor aflate în
deten ie sau private de libertate, decesele în spitalele psihiatrice, decesele
în spitalele penitenciare, în închisoare sau în arestul poli iei, moartea
asociat cu activit ile poli iei sau ale armatei în cazul în care decesul
survine în cursul unor manifesta ii publice sau orice deces care ridic
suspiciunea nerespect rii drepturilor omului, cum este suspiciunea de
tortur sau oricare alt form de tratament violent sau inuman;
5. multiple decese repetate sau concomitent;
6. cadavre neidentificate sau scheletizate;
7. decese survenite în locuri publice sau izolate;
8. moartea este pus în legatur cu deficien e în acordarea asisten ei
medicale sau aplicarea m surilor de profilaxie ori de protec ie a muncii;
9. decesul pacientului a survenit în timpul sau la scurt timp dup o
interven ie diagnostic sau terapeutic medico-chirurgical ;
Înainte de a lua decizia trimiterii sau netrimiterii cadavrului pentru efectuarea
autopsiei medico-legale, organele de urm rire penal fac toate demersurile pentru
adunarea datelor preliminare prin care se va justifica decizia luat şi care ulterior vor avea
pentru exper ii medico-legali un rol orientativ pentru alegerea metodelor de examinare.
Autopsia medico-legal se efectueaz numai în cazul în care organele de urm rire
penal pun la dispozi ia medicului legist:
1. ordonan a procurorului sau încheierea instan ei de efectuare a autopsiei,
care con ine obiectivele acesteia;
2. procesul-verbal de cercetare la fa a locului;
3. copia de pe foaia de observa ie clinic complet , în cazul persoanelor
decedate în cursul spitaliz rii.
Conform art. 35 din Normele Procedurale privind efectuarea lucr rilor medico-
legale, autopsiile medico-legale se efectueaz numai la morga institu iilor medico-legale
sau a spitalului în a c rui raz teritorial
s-a produs moartea sau a fost g sit cadavrul. În mod excep ional, dac nu exist o astfel

21
de morg şi nici posibilitatea transport rii cadavrului la morga cea mai apropiat , cu
acordul medicului legist, autopsia se poate efectua acolo unde se afl cadavrul sau într-un
loc anume ales pentru aceasta.
Transportul cadavrelor care urmeaz s fie autopsiate se asigur , de la locul faptei
pân la morg , cu vehicule special amenajate. Cadavrele se transport în huse de plastic
impermeabile şi cu br ri de identificare, aplicate de lucratorii de poli ie, unit ile
sanitare sau medicii legişti, dup caz.
Cadavrele şi probele ajunse la morg se înregistreaz . De regul , autopsia se
efectueaz în urm toarea zi dup sosire, putând fi efectuat imediat în caz de urgen
judiciar sau în situa iile în care orice întârziere va influen a negativ stabilirea corect a
cauzei de deces (de exemplu, dispari ia sau bio-transformarea unor substan e toxice).
În majoritatea institu iilor medico-legale, cadavrele şi probele ajunse la morg
sunt depozitate în camere frigorifice.

3.4. CONSIDERA II GENERALE ASUPRA DESF ŞUR RII

EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PE CADAVRU

Metodologia de efectuare a autopsiei medico-legale a fost elaborat de c tre

Consiliul Superior de Medicin Legal (adresa CSML nr. C1/509/2005) cu respectarea
recomand rilor Consiliului Europei privind armonizarea regulilor autopsiei medico-
legale pentru statele membre şi aprobat prin ordin al ministrului s n t ii (ordin MS nr.
321 din 06 aprilie 2005).
Expertul medico-legal desemnat pentru efectuarea autopsiei medico-legale, în
primul rând, face cunoştin cu con inutul documenta iei puse la dispozi ie în leg tur cu
cazul de fa . În cazul în care expertului îi sunt necesare date suplimentare în legatur cu
cazul, acesta are dreptul de a solicita punerea la dispozi ie a acestor materiale.
Coroborând datele rezultate din actele oficiale puse la dispozi ie cu obiectivele
expertale formulate de organele judiciare în ordonan , expertul medico-legal îşi planific
timpii de efectuare a expertizei, stabilind succesiunea, tipul şi metodele examin rilor,
schi eaz lista obiectelor ( esuturilor) care vor fi prelevate etc. Pe parcursul efectu rii
autopsiei, în func ie de datele ob inute cu ocazia autopsiei, succesiunea, metodologia şi
tehnica examin rilor pot fi revizuite.
Majoritatea autorilor sunt de p rere c rezultatele mai bune ale autopsiilor
medico-legale sunt ob inute de exper ii medico-legali care au participat la cercetarea la
fa a locului. Aflarea retrospectiv a adev rului, uneori pe baza unor semne s race, este o
misiune dificil , prin urmare importan a datelor preliminare de anchet poate fi cu greu
exagerat , oferind expertului medico-legal mai mult precizie şi posibilitatea detalierii
mecanismului de producere a leziunilor şi mor ii.
Practica a demonstrat c cea mai rezonabil succesiune a timpilor expertizei
medico-legale pe cadavru este urm toarea:
(a) studierea documenta iei puse la dispozi ie (ordonan a de efectuare a autopsiei
medico-legale, procesul-verbal de cercetare la fa a locului, foile de observa ie, alte date);
(b) elaborarea unui plan de efectuare a expertizei medico-legale a cadavrului;
(c) examenul extern al cadavrului;

22
 (d) examenul intern al cadavrului;
(e) prelevarea probelor pentru examene suplimentare de laborator;
(f) stabilirea diagnosticului anatomo-patologic şi întocmirea raportului de
constatare/expertiz medico-legal .
Este recomandat efectuarea autopsiei cadavrelor la lumina natural , care asigur
perceperea normal a culorilor obiectelor examinate.
Examin rile cadavrului se efectueaz nemijlocit de c tre expertul medico-legal,
pe tot parcursul de la primele manevre şi pân la etapa prelev rii probelor biologice
pentru examene suplimentare de laborator. Expertul medico-legal este asistat la
efectuarea autopsiei de personal sanitar mediu sau elementar.
Autopsia poate fi efectuat în prezen a reprezentan ilor organelor de urm rire
penal şi, cu permisiunea acestora, altor categorii de persoane (de exemplu, medicul
curant). În astfel de cazuri, în Raportul de Constatare/Expertiz Medico-Legal se vor
men iona toate persoanele care au fost prezente.

3.5. TIMPII AUTOPSIEI MEDICO-LEGALE

Timpii autopsiei medico-legale sunt urm torii:

3.5.1. Descrierea îmbrăcăminţii: enumerarea, materialul din care este

confec ionat , culoarea, deterior ri, defecte (se va c uta concordan a cu leziunile de pe
corp), impurit i, con inutul buzunarelor.
În cazul g sirii unor rupturi, urme de alunecare, sec ion ri, arsur , defecte de
es tur , urme caracteristice (urme de funingine, vopsea, desenul negativ al anvelopei sau
radiatorului) sau impregn ri asem n toare cu sângele, con inutul gastric, substan ele
corosive sau alte substan e chimice, expertul medico-legal ia m suri de conservare şi
punere la dispozi ia organelor de urm rire penal .
Îmbr c mintea se fotografiaz , se usuc , se împacheteaz , se eticheteaz , dup
care, este restituit anchetatorului care a dispus efectuarea autopsiei.

3.5.2. Examinarea externă a cadavrului începe cu stabilirea sexului, vârstei

biologice, grupului etnic, taliei, greut ii, st rii de nutri ie, caracteristicilor speciale cum
sunt cicatricile, tatuajele sau amput rile. La cadavre cu identitate necunoscut descrierea
se va efectua prin metoda „portretului vorbit”.
Urmeaz descrierea semnelor mor ii reale: localiz rii şi intensit ii rigidit ii
cadaverice, temperaturii corporale, semnelor de deshidratare, aspectului, colora iei,
reversibilit ii şi localiz rii lividit ilor cadaverice, semnelor de putrefac ie sau altor
modific ri cadaverice tardive (adipoceara, mumificarea, scheletizarea etc).
Vor fi examinate toate regiunile anatomice ale corpului: capul şi orificiile faciale;
gâtul; toracele; abdomenul; anusul şi organele genitale; extremit ile.
În cazul existen ei semnelor de violen , se precizeaz localizarea, tipul leziunii,
forma, culoarea, dimensiunile, relieful, aspectul marginilor, pere ilor, extremit ilor,
fundului şi alte aspecte. Dac este necesar, se va recurge la metode speciale de
examinare, cum ar fi: incizarea local a echimozelor; în cazul pl gilor, prelev ri pentru
investiga ii ulterioare histologice şi histochimice; efectuarea mulajelor în cazul m rcilor
dentare prin muşc tur ; efectuarea investiga iilor radiologice etc.

23
 3.5.3. Examinarea internă a cadavrului presupune deschiderea şi examinarea
obligatorie a tuturor cavit ilor naturale.
Succesiunea deschiderii şi examin rii cavit ilor va fi aleas de expertul medico-
legal în func ie de particularit ile cazului, obiectivele expertale stabilite şi recomand rile
metodologice. Dar, în toate cazurile se va respecta principiul sistemic de examinare şi de
descriere a rezultatelor.
Dac exist posibilitatea, sec ionarea esuturilor moi se va efectua f r s fie
interesate leziunile externe, pl gile postoperatorii, tuburile de dren etc., precum şi
corpurile str ine din pl gi.
La examinarea capului se vor descrie: esuturile moi (culoarea, prezen a sau
absen a leziunilor sau rev rsatelor sanguine, iar în caz afirmativ, aspectul, culoarea,
forma şi dimensiunile acestora); oasele calotei şi bazei craniului (grosimea, existen a,
aspectul, dimensiunile leziunilor traumatice); duramater (integritatea, colec ii sanguine
sau purulente sub- sau extradurale); creierul (relieful, arhitectura, leziuni traumatice,
consisten a), învelişurile şi vasele acestuia; regiunea oral (existen a corpurilor str ine,
leziuni ale limbii, buzelor).
La regiunea gâtului se vor urm ri şi descrie esuturile moi (rev rsate sanguine,
forma, dimensiunile, localizarea), glanda tiroid (dimensiuni, aspect, culoarea,
consisten a), esofagul (culoarea mucoasei, con inutul lumenului), cartilagele laringiene şi
osul hioid (integritatea, rev rsate sanguine, fracturi); laringe (starea mucoasei,
permeabilitatea lumenului).
Examinarea peretelui toracic şi organelor cavit ii toracice include descrierea
st rii esuturilor moi şi peretelui osos (coaste şi stern), pleurelor, mediastinului,
pl mânilor, inimii, aortei, esofagului, traheei şi bronhiilor.
Succesiunea examin rii organelor abdominale va fi stabilit de expertul medico-
legal. În caz de suspiciune de intoxica ie se vor efectua ligaturi la nivelul esofagului,
stomacului, intestinului gros şi intestinului sub ire. Se examineaz integritatea, starea
pere ilor şi con inutul stomacului, intestinelor. Prin examinarea ficatului, splinei,
pancreasului, rinichilor şi suprarelalelor se stabilesc dimensiunile, consisten a, culoarea,
arhitectura acestor organe, precum şi caracteristicile eventualilor leziuni traumatice. Se
descrie cantitatea şi aspectul con inutului vezicii urinare, precum şi aspectul pere ilor
vezicii. Se evalueaz conforma ia şi aspectul organelor genitale.

3.5.4. Prelevarea probelor pentru examene suplimentare de laborator se

efectueaz pe parcursul examin rii cadavrului. Expertiza medico-legala pe cadavru nu se
rezum doar la examinarea macroscopic . În func ie de obiectivele expertale formulate de
organele judiciare şi de particularit ile cazului, expertul care efectueaz autopsia
cadavrului decide utilitatea tipurilor examin rilor suplimentare de laborator
(microscopice, toxicologice, serologice, traseologice, bacteriologice, balistice, spectrale).
Prelevarea, împachetarea şi etichetarea probelor pentru examin ri suplimentare se vor
efectua sub strict supraveghere din partea medicului legist.

3.5.5. Întocmirea raportului de constatare/expertiză medico-legală se efectueaz

de c tre expertul medico-legal care a autopsiat cadavrul, pe baza rezultatelor examin rilor
efectuate şi în limitele competen ei profesionale a acestuia.

24
 Structura şi con inutul Raportului de Constatare/Expertiz Medico-Legal este
prev zut în actele normative, care prev d c acesta este alc tuit din trei p r i: partea
introductiv , partea descriptiv şi partea de sintez .
Raportul trebuie s fie întocmit într-o succesiune logic , bine structurat şi uşor de
înteles în orice sec iune a sa; s fie într-o form permanent şi legal , copiat pe hârtie,
chiar dac este con inut în fişiere electronice.
A. În partea introductivă se consemneaz : datele expertului care a efectuat
autopsia, num rul ordonan ei şi institu ia care a solicitat efectuarea autopsiei, datele de
identitate a cadavrului, obiectivele expertale formulate de organele de anchet , locul unde
s-a efectuat autopsia, datele persoanelor care au fost prezente, istoricul faptelor rezultat
din primele cercet ri.
B. În partea descriptivă sunt reflectate datele ob inute pe parcursul autopsiei.
Întocmirea corect a p r ii descriptive este posibil doar cu condi ia respect rii

• descrierea trebuie să fie completă şi detaliată încât s fie suficient pentru a

urm toarelor cerin e:

• obiectivitatea expunerii (în partea descriptiv se evit formularea unor

r spunde motivat la întreb rile (obiectivele) formulate de anchetator;

diagnostice sau concluzii, modific rile se descriu cu o exactitate minu ioas , astfel încât

• inteligibilitatea descrierii cu un num r cât mai mic de termeni profesionali,

prin descriere s fie posibil în elegerea particularit ilor cazului);

pentru a fi accesibil nu numai medicilor, ci şi unor persoane nefamiliarizate cu

domeniul.
Toate datele ob inute de expertul medico-legal, precum şi metodele prin care au
fost ob inute trebuie s fie descrise în aceast parte a raportului. Se recomand ca
descrierea s fie înso it de iconografie şi/sau scheme (schi e).
La capitolul „Examene suplimentare” se consemneaz organele şi esuturile care
au fost prelevate şi trimise în laborator.
Dup primirea rezultatelor examin rilor suplimentare, medicul legist le
consemneaz în raport.
C. În partea de sinteză se include diagnosticul anatomo-patologic macroscopic şi
concluziile, iar în unele cazuri şi discu ia cazului (capitol facultativ).
Pe baza rezultatelor examin rilor macroscopice (cu ochiul liber) a cadavrului
autopsiat se stabileşte diagnosticul anatomo-patologic macroscopic.
Concluziile raportului de constatare/expertiz medico-legal pe cadavru, de
regul , sunt expuse sub form de r spunsuri la întreb ri, trebuind s îndeplineasc

• se vor baza pe datele obiective ob inute în cadrul examin rilor efectuate;

urm toarele cerin e:

• vor fi fundamentate ştiin ific în concordan cu nivelul actual de

dezvoltare a medicinei şi biologiei;
• nu ar trebui s fie ambigue.
Raportul este semnat şi parafat de medicul legist şi expediat organului de urm rire
penala sau instan ei judec toreşti, care a dispus efectuarea autopsiei (art. 122 CPP).
Organele de urm rire penal sau instan a pot dispune refacerea, completarea raportului
sau efectuarea unei noi expertize în cazurile în care consider c acesta nu corespunde
cerin elor, fiind incomplet sau imprecis (art. 115 si 125 CPP). În conformitate cu
prevederile art. 124 CPP se pot cere l muriri suplimentare scrise sau verbale.

25
 3.5.6. Controlul calităţii concluziilor expertale este asigurat:
• de c tre medicul legist şef al institu iei de Medicin Legal , care verific
şi contrasemneaz raportul înainte de a fi expediat;
• de c tre Comisiile de Control şi Avizare a Actelor Medico-Legale din

• de Comisia de Control şi Avizare a Actelor Medico-Legale de pe lâng

cadrul Institutelor de Medicin Legal ;

• de c tre exper ii medico-legali angaja i de p r i, a c ror atribu ii sunt

Institutul Na ional de Medicin Legal „Mina Minovici” Bucureşti;

expuse în anexe.
Art. 20 din Normele Procedurale privind efectuarea lucr rilor medico-legale
prevede ca rezultatele examin rilor, finalizate într-un raport de expertiz sau constatare
medico-legal , dup caz, se expediaz organului care a dispus examinarea, în termen de 7
zile de la examinare. Orice dep şire a acestui termen trebuie s fie motivat .

3.6. EXPERTIZA MEDICO-LEGAL A CADAVRELOR

EXHUMATE
Exhumarea cadavrelor este o ac iune judiciar , care se efectueaz de c tre
anchetator în prezen a martorilor oculari, cu participarea medicului legist. Aceasta const
în autopsia sau reautopsia unui cadavru care a fost îngropat.
Exhumarea se efectueaz numai la solicitarea scris a procurorului sau instan ei
judecatoreşti.
Motivele de solicitare a exhum rii judiciare pot fi diferite. În majoritatea cazurilor
aceasta este dispus pentru efectuarea expertizei pe cadavre neautopsiate, deşi au existat
motive de efectuare a autopsiei. Mult mai rar se efectueaz exhumarea cadavrelor
autopsiate anatomo-patologic sau medico-legal, cadavrelor îngropate ilegal, cadavrelor
g site întâmpl tor, precum şi în situa ii în care rezultatele primei expertize nu sunt în
concordan cu datele de anchet .
Art. 37, al. 2 a Normelor Procedurale privind efectuarea lucr rilor medico-legale
prevede: „Examinarea cadavrului deja autopsiat se face de c tre o comisie de exper i care
au un grad profesional mai mare decât cel al expertului care a efectuat prima expertiz ”.
Uneori exhumarea este motivat prin necesitatea prelev rii mostrelor probelor
biologice (sânge, fire de p r) şi altor probe de laborator sau altor tipuri de expertize,
pentru identificarea cadavrului, pentru reînhumarea cadavrului în alt loc, în scop ştiin ific,
istoric etc.
Din punct de vedere juridic, exhum rile pot fi de trei feluri: aprobate oficial
(legale), criminale şi întâmpl toare. Din categoria exhum rilor aprobate oficial fac parte
toate exhum rile amintite anterior. Exhum rile ilegale pot fi efectuate în scop de
profanare a cadavrelor, din motive religioase, din r zbunare, şantaj, motive necrofilice.
Exhum rile întâmpl toare se întâlnesc în domeniul construc iilor (demolarea cl dirilor
vechi, s p turi pentru fundament sau evi, cabluri), în agricultur etc.

26
 Fig.5. Clasificarea exhumărilor.

Perioada lung de înhumare sau eventualele modific ri cadaverice distructive

avansate nu pot fi motivul prin care se refuz efectuarea exhum rii.
Exhumarea este precedat de m surile: de identificare a locului unde se afl
cadavrul, atât pe baza unor documente, cât şi prin declara iile martorilor; fotografierea
sau înregistrarea video a mormântului; descrierea exact în procesul verbal a locului
înhum rii, tipului mormântului, datelor de identificare de pe obiecte funerare (cruce,
piatr funerar , monument).
Fiecare etap se descrie am nun it în procesul verbal şi se fixeaz prin
fotografiere sau înregistrare video.
Se descriu: tipul şi culoarea solului, adâncimea la care se afl sicriul, inscrip iile
de pe sicriu, materialul din care este confec ionat sicriul şi obiectele din interiorul
acestuia, modul de fixare a capacului, existen a şi caracterul defectelor sau deform rilor
sicriului.
Dup ridicarea capacului sicriului se fac demersuri pentru identificarea
cadavrului. Se descrie îmbr c mintea, alte obiecte din interiorul sicriului.
În conformitate cu actele normative, examinarea cadavrului se efectueaz în locul
unde se afl cadavrul sau la o morg din apropiere.
În caz de suspiciune de deces prin intoxica ie se va recolta solul de sub sicriu şi
deasupra acestuia, obiectele din sicriu care pot con ine substan a toxic .
Trebuie subliniat faptul c efectuarea etapelor tehnice de exhumare a cadavrului,
cum ar fi dezgroparea şi scoaterea cadavrului, nu intr în competen a exper ilor medico-
legali, prin urmare anchetatorul este obligat s asigure prezen a personalului tehnic.
Având în vedere faptul c exhumarea presupune anumite dificult i în plan
organizatoric şi tehnic, precum şi faptul c aceasta poate fi cauza unor st ri de stres

27
pentru rudele decedatului, solicitarea efectu rii acesteia trebuie s fie bine întemeiat . Se
recomand ca înainte de a fi solicitat oficial exhumarea, anchetatorul s consulte în
prealabil un expert medico-legal cu privire la utilitatea, posibilit ile şi limitele acestei
expertize medico-legale pentru rezolvarea cazului de fa .
inând cont de gradul crescut de dificultate a acestui tip de expertize, este
recomandat ca din componen a echipei s fac parte cei mai experimenta i judiciarişti,
criminalişti şi exper i medico-legali.

3.7. PARTICULARIT ILE AUTOPSIEI ÎN CAZURILE DE

MOARTE SUBIT
Prin moarte subit se în elege o moarte patologic ce survine la un subiect aparent
s n tos şi într-un interval de timp relativ scurt, în care posibilit ile de diagnostic, datorit
evolu iei rapide a accidentului, sunt dificile [Gh. Scripcaru, 1983].
Dup Dermengiu [2002], moartea subit reprezint un deces brusc, neaşteptat,
neexplicat, survenit la un individ în plin stare de s n tate aparent , cu simptomatologie
premonitorie de scurt durat sau absent . În practica medico-legal cazurile de moarte
subit au o pondere de aproximativ 40-45% din totalul autopsiilor efectuate.
Moartea subit poate surveni în diferite circumstan e: la domiciliu, la locul de
munc , la volan etc.; în prezen a sau f r martori. Mecanismul mor ii (mecanismul
tanatogenerator) în deces subit este asem n tor mecanismului de deces în mor i prin
ac iunea factorilor externi.
Iat de ce, în astfel de cazuri, pentru excluderea eventualei mor i violente, este
obligatorie efectuarea autopsiei medico-legale a cadavrelor.
Cercetarea la locul faptei în cazurile g sirii unor persoane decedate subit va fi
efectuat cu maxim minu iozitate, f r s fie ignorate sau minimalizate unele din etape,
deoarece, în cazul constat rii ulterioare la autopsie a unor semne de moarte violent ,
pierderile de informa ii de la locul faptei nu mai pot fi reparate.
Teoretic, este posibil ca unele omoruri de înalt calificare s fie reduse prin
disimulare pân la moarte subit . Se presupune c în mare parte astfel de omoruri r mân
cu autor necunoscut tocmai datorit superficialit ii cu care a fost efectuat cercetarea la
fa a locului.
Cauzele de moarte subit difer în func ie de grupa de vârst .
În aproximativ 80-90% din cazuri, moartea subit la copii de sub un an se
datoreaz afec iunilor sistemului respirator.
La persoanele tinere moartea subit este mai rar , putând fi determinat de: boli
latente (mascate) ale inimii, infec ii, alte afec iuni. Autopsierea cadavrelor din aceasta
grup de vârst presupune o aten ie sporit din partea medicului legist, deoarece tabloul
morfologic al bolii este deseori şters.
Mult mai frecvent moartea subit se întâlneşte la persoanele cu vârst înaintat .
Cele mai des întâlnite cauze de deces în aceast categorie de vârst sunt: ateroscleroza
arterelor coronariene, infarctul miocardic, hipertensiunea arterial . B rba ii decedeaz
subit mai frecvent decât femeile.
Infarctul miocardic este o boal a inimii consecutiv sc derii aportului sângelui
arterial prin modific ri aterosclerotice sau spasm al arterelor care irig muşchiul inimii

28
(miocardul). Factorii care favorizeaz apari ia infarctului miocardic sunt: stresul
emo ional, fumatul, efortul fizic, consumul b uturilor alcoolice, factorii meteorologici.
Pe locul doi dup boli ale inimii, cu 23-25% din mor ile subite [Dermengiu,
2002], sunt bolile sistemului respirator: astm bronşic, embolii pulmonare, pneumonii,
tuberculoz , cancer, viroze hipertoxice.
Exist şi o mul ime de alte cauze de deces subit la persoane aparent s n toase. În
unele dintre cazuri se pune chiar problema concursului de cauze, când se constat
semnele ac iunii mai multor factori tanatogeneratori (de exemplu, bronhopneumonia şi
infarct miocardic).
În astfel de cazuri, pentru stabilirea cauzei de deces, examin rile macroscopice (cu
ochiul liber) a modific rilor organelor sunt suplimentate de examin rile microscopice ale
fragmentelor de organe prelevate pentru examen histopatologic. Mai mult uneori este necesar
efectuarea altor examin ri suplimentare: toxicologice, bacteriologice, serologice, tanatochimice
etc.
De o mare valoare expertal în cazurile de moarte subit sunt datele preliminare
privind circumstan ele decesului, care au rol orientativ pentru expertul medico-legal a
alegerii celor mai ra ionale metode de examinare.

3.8. AUTOPSIA CADAVRULUI COPILULUI NOU-N SCUT

Art. 177 CP defineşte pruncuciderea prin: „Uciderea copilului nou-n scut,
s vârşit imediat dup naştere de c tre mama aflat într-o stare de tulburare pricinuit de
naştere”. Încadrarea juridic corect în astfel de cazuri nu este posibil f r ajutorul
medicilor legişti.
Principalele obiective expertale formulate de organele de urm rire penal în
cazurile de suspiciune la pruncucidere decurg din textul articolului, fiind urm toarele:
1. Dac copilul este nou-n scut?
2. Dac a fost n scut la termen, viu şi viabil?
3. Cât a tr it dup naştere?
4. Dac a fost îngrijit dup naştere?
5. Care a fost felul şi cauza mor ii?
Stabilirea st rii de nou-n scut se face prin urm toarele semne caracteristice: (a)
cordonul ombilical este umed, turgescent, f r modific ri de mumifica ie, (b) existen a
stratului protector de gr sime (vernix caseosa) şi de sânge pe corp, în special la nivelul
plicilor, (c) existen a unei tumefac ii (bosa sero-sanguin ) la nivelul capului care dispare
dup 48 de ore de la naştere, (d) existen a meconiului (materiilor fecale ale nou-
n scutului) în intestinul gros şi (e) unele semne la nivelul inimii.
Pentru a stabili dac a fost n scut la termen, trebuie s cunoaştem faptul c durata
unei sarcini normale este de 9 luni calendaristice (10 luni lunare de câte 28 de zile = 40
s pt mâni = 280 de zile). La aceast vârst intrauterin f tul are talia de aproximativ 45–
54 cm şi greutatea de 3000-3500 g. Pentru stabilirea naşterii la termen se folosesc o serie
de parametri: talia, greutatea, lungimea cordonului ombilical, aspectul exterior (lungimea
p rului, aspectul unghiilor, aspectul organelor genitale externe) şi existen a sau absen a
punctelor de osificare.
În lipsa vie ii f tului în afara organismului matern nu poate exista omucidere.
Dovedirea faptului c f tul s-a n scut viu şi a tr it dup naştere se face prin existen a

29
semnelor de respira ie sau de alimenta ie. Semnele de respira ie se stabilesc prin
examinarea pl mânilor cu ochiul liber (exist mari diferen e între aspectul macroscopic
între pl mânii respira i şi nerespira i), prin docimazie (fragmentele de pl mân respirat
plutesc pe suprafa a vasului cu ap ) şi prin examen microscopic. G sirea în stomac a
laptelui va confirma naşterea unui f t viu.
Prin viabilitate se în elege capacitatea de a se adapta la condi iile vie ii în afara
organismului matern. Criteriile de stabilire a viabilit ii sunt: greutatea de peste 1500 g. şi
talia de peste 38 cm., lipsa unor malforma ii grave incompatibile cu via a sau a unor
afec iuni dobândite în timpul sarcinii.
Aprecierea duratei vie ii dup naştere se face prin aspectul tegumentelor,
modific rile la nivelul cordonului ombilical, la nivelul capului (cefalhematom şi bosa sero-
sanguin ), la nivelul inimii şi intestinelor.
Semnele prin care se stabileşte acordarea îngrijirilor sunt: ligaturarea cordonului
ombilical, alimentarea, protejarea împotriva frigului, dezobstruarea orificiilor respiratorii.
Decesul nou-n scutului sau f tului poate surveni dup naştere, în timpul naşterii

• neviolentă, consecutiv unor afec iuni din partea organismului matern sau
sau înainte de a fi n scut. În oricare dintre aceste perioade moartea poate fi:

• violentă (omucidere sau accident), consecutiv ac iunii unor factori

a organismului noului n scut;

externi.
Moartea patologic a f tului sau noului n scut poate fi determinat de diferite
cauze: tulbur ri de dezvoltare, malforma ii, bolile mamei, patologia placentei sau a
cordonului ombilical, infec ii.
Moartea violent intrauterin a f tului este consecin a ac iunii unor factori externi:
în intoxica ii, manopere medicale, traumatisme puternice (c deri, loviri, accidente
rutiere).
Moartea violent în timpul naşterii se poate datora defec iunilor de acordare a
asisten ei din partea personalului medical sau chiar de mam în naştere auto-asistat .
Moartea violent dupa naştere poate fi un accident sau omucidere. Omuciderea
comisiv se produce prin asfixie mecanic (sugrumare, sufocare, compresiune toraco-
abdominal , strangulare, înecare, l sare în spa ii lipsite de aer), prin ac iunea unor obiecte
contondente (lovire cu sau de corpuri dure), prin ac iunea unor obiecte cu margini sau
vârfuri ascu ite, prin agen i chimici sau fizici.

30
 4. TRAUMATOLOGIA MECANIC

4.1. DEFINI II. CLASIFICAREA AGEN ILOR TRAUMATICI

Dup Belis şi Nanes [1985], no iunea de „traumatism” semnific numai ac iunea
unei forme exterioare de energie asupra corpului capabil s genereze modific ri
lezionale morfologice sau func ionale a c ror gravitate este în func ie de o serie de
factori, putând uneori determina moartea.
Practicienii din domeniul medicinii legale se ocup de analiza efectelor acestei
ac iuni traumatice, rezolvând obiectivele expertale formulate de organele de drept :

1. realitatea traumatismului,
2. mecanismul de producere a leziunilor traumatice,
3. gravitatea acestora,
4. vechimea,
5. leg tura de cauzalitate între leziunile initiale şi prejudiciu (infirmitate,
invaliditate, pierdere de organ etc).

Dragomirescu [1996], clasifica agen ii traumatici în mecanici, fizici, chimici,

biologici sau psihici. Agen ii mecanici sunt reprezenta i de :

1. Corpuri contondente: cu diferite caracteristici ale suprafe ei de contact (plan ,

neregulat , cu suprafa a mare sau mic ), de la pumn, picior, bât , pân la planul de
sus inere (sol). Efectele lezionale produse de aceast categorie de agen i traumatici
mecanici se întâlnesc în c deri de la acelaşi nivel sau de la în l ime, accidente de trafic,
agresiuni, asfixii mecanice etc.

2. Corpurile cu vârfuri sau margini ascu ite :

(a) t ietoare : cioburi de sticl , brici, lam de ras, bisturiu;

(b) t ietoare-în ep toare : cu it, pumnal, briceag, baionet ;
(c) în ep toare: spi , pil , ac;
(d) despic toare: topor, sap , baltag, satâr.

4.2. LEZIUNI TRAUMATICE PRIMARE

4.2.1. Eritemul posttraumatic. Este cea mai superficial leziune traumatic , fiind
consecin a unei lovituri de intensitate mic cu palma, pumnul sau prin compresiune cu
durat mare. Leziunea se prezint ca o zona de culoare roşiatic , bine delimitat ,
respectând forma obiectului vulnerant. Dispare spontan în câteva minute, pân la 1-2 ore.
Eritemul posttraumatic nu necesit îngrijiri medicale.

4.2.2. Echimoza (vânătaia). Echimoza (greceşte, ecchimosis) este o zona de esut

infiltrat cu sânge, rezultat prin scurgerea sub tensiune din vasele sanguine rupte, cu

31
p strarea integrit ii pielii. Echimozele se produc ca urmare a ac iunii corpurilor
contondente a c ror for traumatic se propag aproximativ perpendicular cu suprafa a
traumatizat . În primele ore echimozele sunt roşii-alb strui datorit sângelui înc
oxigenat (oxihemoglobina). Dup care, prin pierderea oxigenului, culoarea echimozei se
modific în violacee. Pe parcursul timpului, hemoglobina sângelui ce a infiltrat esuturile
se descompune, transformându-se în bilirubin . În consecin , echimoza devine brun-
g lbuie, pentru ca evolu ia s se finalizeze prin paloarea progresiv pân la resorb ie
(dispari ie) total . Modificarea culorii echimozei este determinat de o serie de factori, a
c ror ac iune este luat în calcul de medicii legişti pentru stabilirea vechimii leziunilor.
Lovirea unei persoane decedate nu determin producerea echimozelor.
Examinarea medico-legal a echimozelor permite stabilirea: (a) locului aplic rii
loviturii şi direc iei de propagare a for ei traumatice; (b) vechimii leziunilor; (c) uneori poate fi
stabilit forma suprafe ei de contact a obiectului vulnerant; (d) cu aproxima ie poate fi stabilit
intensitatea for ei cu care a fost aplicat lovitura; (e) în unele cazuri pot fi stabilite alte date.
De regul , pentru echimoze nu se acord zile de îngrijiri medicale, excep iile
constituie echimozele situate în regiuni care duc la impoten func ional sau cele dispuse
pe suprafe e mari, de peste 40 cm2.

4.2.3. Hematomul. Hematomul este o colec ie mare de sânge care ocup o

cavitate în organul lezat, determinat de ruptura unui vas mai mare. Localizându-se în
apropierea organelor vitale (pl mân, inim , creier), hematoamele, prin ac iune
compresiv , pot perturba func ionarea normal a acestora, ducând uneori spre moarte.
Num rul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea hematomului
depinde de mai mul i factori: localizarea, dimensiunile şi alterarea func iilor organului
sau segmentului.
Pentru hematomul mic localizat sub piele, care necesit deschidere, se acord 5-7
zile îngrijiri medicale, iar în cazul suprainfect rii perioada de îngrijiri medicale poate
dep şi 10 zile.
4.2.4. Excoriaţia (zgârietura). Excoria ia (lat. excoriatio) este o solu ie de
continuitate superficial a pielii consecutiv ac iunii mecanice tangen iale a corpurilor
contondente cu îndep rtarea stratului superficial. În func ie de form şi dimensiuni, se
deosebesc: zone excoriate, când sunt dispuse pe suprafe e mai mari, şi excoria ii lineare
(semilunare), când sunt produse de vârful ascu it a unui obiect vulnerant.

• în primele 12 ore aceasta este umed , rozie sau roşiatic , sub nivelul pielii
În procesul vindec rii excoria iile parcurg câteva faze consecutive [Raiski, 1953]:

• dup 12-24 ore se formeaz o crust brun , fiind la aproximativ acelaşi

din jur;

nivel cu pielea din jur, dup care o dep şeşte;

• dup 3-4 zile începe ridicarea marginilor şi detaşarea crustei de la periferie

• dup 7-12 zile dispare complet cu vindecare total ;

spre centru;

• zona neted depigmentat de culoare rozie dispare între 7 şi 15 zile, pielea

rec p tând culoarea obişnuit .
Procesul vindec rii este condi ionat de mai mul i factori, care se iau în calcul de
exper ii medico-legali în cadrul evalu rii acestui tip de leziuni.

32
 Examinarea atent a excoria iilor permite stabilirea direc iei în care a fost
denudat pielea, indicând direc ia de ac iune a obiectului vulnerant. Dup form ,
dimensiuni, direc ie, num r şi dispozi ie, frecvent se poate stabili obiectul care le-a
produs (în sugrumare: excoria ii semilunare pe fa a anterioar a gâtului; în târâre: zone
excoriate formate din linii paralele între ele, extinse, pe p r ile proeminente ale corpului).
Importan a practic a examin rii medico-legale a excoria iei const în faptul c
pot fi stabilite: (a) vechimea excoria iilor; (b) direc ia de propagare a for ei traumatice;
(c) unele particularit i ale obiectului vulnerant, mai exact a por iunii cu care a intrat în
contact cu corpul victimei.
Excoria iile liniare sau zonele excoriate pe suprafe e mici necesit
1-2 zile de îngrijiri medicale. Excoria iile liniare multiple sau zonele excoriate pe
suprafe e întinse necesit 3-5 zile îngrijiri medicale, iar în cazul suprainfect rii acestora
num rul de zile de îngrijiri medicale se prelungeşte pân la 5-6 zile.

4.2.5. Plăgile. Prin plag (lat. = vulnus) se în elege solu ia de continuitate cu

lezarea tuturor straturilor pielii sau a mucoaselor, cu sau f r interesarea esuturilor moi,
vaselor, nervilor periferici, ligamentelor, fasciilor, muşchilor, organelor interne. Pl gile
care p trund în cavit ile interne ale organismului se numesc penetrante. La pl gi se
descriu marginile, extremit ile, fundul sau canalul.
Pl gile pot fi produse prin ac iunea diferitor obiecte, instrumente, arme. În func ie
de tipul agentului traumatic mecanic, pl gile se clasific în:

• contuze;
I. Pl gile produse prin ac iunea obiectelor contondente:

• plesnite;
• zdrobite;
• sfâşiate;
• delabrante;
• prin muşcare.

• t iate;
II. Pl gile produse prin ac iunea obiectelor cu margini sau vârfuri ascu ite:

• în epate;
• în epat-t iate;
• despicate.
III. Pl gile prin arme de foc.
Aspectele şi particularit ile pl gilor depind de caracteristicile obiectelor cu care
au fost produse.
Pl gile produse prin ac iunea obiectelor contondente se caracterizeaz prin forme
variate (liniare, stelate, arcuite, în zig-zag, fusiforme), margini neregulate, excoriate,
infiltrate cu sânge. Între buzele acestor pl gi uneori se constat prezen a unor pun i de
esut, fiind în unele cazuri singurul semn prin care se stabileşte ac iunea obiectului
contondent. Pl gile produse prin muşcare au elemente particulare prin care, uneori, poate
fi identificat agresorul.
Pl gile pot fi produse atât unei persoane în via , cât şi dup moarte. Pl gile
intravitale se deosebesc de cele postmortem prin existen a unor semne de hemoragie
abundent , precum şi printr-o serie de alte aspecte care pot fi puse în eviden prin
examin ri de laborator. În unele cazuri, stabilirea caracterului vital al pl gilor şi altor

33
leziuni are o mare importan pentru analizarea circumstan elor de producere a
evenimentelor. La o persoan în via , cu trecerea timpului, pl gile se modific datorit
mecanismelor fiziologice interne. În plag se dezvolt fenomene inflamatorii, se
trombozeaz vasele, apare fenomenul de respingere a zonelor de esut distrus. Ulterior se
observ semnele de vindecare. Dup vindecarea complet a pl gilor r mân cicatrici, care,
la rândul lor, se modific pe parcursul timpului.
În general, prin pl gi se pot stabili urm toarele caracteristici ale instrumentului
vulnerant şi a mecanismului de ac iune a acestuia:
• caracteristicile por iunii traumatizante a obiectului vulnerant;
• direc ia de ac iune a for ei traumatice;
• locul aplic rii for ei traumatice;
• caracterul vital (postmortem) al pl gii;
• vechimea pl gii.
În unele condi ii exist posibilitatea rezolv rii şi a altor obiective expertale
formulate de anchetator, inclusiv pân la identificarea obiectului vulnerant pe baza
aspectelor lezionale.
De regul , pl gile contuze nu necesit mai mult de 8-9 zile îngrijiri medicale,
excep ie f când pl gile multiple infectate, necesitând 12-15 zile îngrijiri medicale.
Num rul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecarea pl gilor t iate şi
despicate nepenetrante multiple infectate poate ajunge pân la 15-25.
4.2.6. Fracturile. Prin fracturi se în eleg leziunile esuturilor osoase cu pierderea
integrit ii anatomice a acestora. Aspectul fracturilor depinde de for a cu care a ac ionat
obiectul vulnerant, de particularitatile anatomice ale osului lezat, de aspectele
suprafe elor de contact, de direc ia de propagare a for ei traumatice, de localizarea
contactului între os şi obiectul vulnerant şi de o serie de alte condi ii.
Leziunile limitate pot avea aspect de fisuri sau smulgeri de fragmente.
Fracturile intravitale se deosebesc de fracturi postmortem. În primul rând, acestea
se deosebesc prin existen a sângelui rev rsat din vase în zona fracturii.
Examin rile medico-legale ale fracturilor sunt foarte importante deoarece esutul
osos este rezistent la ac iunea majorit ii factorilor ce distrug cadavrul.
Examinarea medico-legal a fracturilor permite stabilirea:
1. aspectelor obiectului vulnerant;
2. locului în care a fost aplicat for a traumatic ;
3. for ei cu care a ac ionat obiectul vulnerant;
4. direc iei de propagare a for ei traumatice.
În unele condi ii pot fi stabilite şi alte aspecte.
Num rul de zile de îngrijiri medicale acordat pentru fracturi depinde de osul lezat
(unele fracturi ale oaselor faciale necesitând sub 20 zile îngrijiri medicale, iar fracturile
oaselor bazinului sau oaselor membrelor putând s dep şeasc 60 de zile îngrijiri
medicale, fiind posibil s evolueze spre sechele morfologice sau func ionale, constituind
infirmitate fizic ), de aspectul fracturii (cu sau f r deplasare), de calitatea actului
terapeutic, de respectarea indica iilor medicului curant şi de al i factori.
Exper ii medico-legali analizeaz şi alte câteva categorii de leziuni: entorse,
luxa ii, rupturi, amputa ii traumatice, dilacer ri şi altele. Examinarea acestor categorii
lezionale permite, într-o oarecare m sur , rezolvarea obiectivelor expertale formulate de
anchetator.

34
 4.3. CAUZE DIRECTE DE DECES ÎN TRAUMATISME
MECANICE
În traumatisme mecanice decesul poate fi cauzat de diferite procese patologice în
organe şi esuturi de importan vital . Dintre acestea cele mai frecvente sunt :
(A) Leziuni incompatibile cu viaţa. De exemplu, zdrobirea capului, zdrobirea sau
fragmentarea corpului, dilacererarea organelor de importanta vital (creier, pl mâni,
inim ) ş.a. Astfel de leziuni se întâlnesc în cazuri de traumatisme prin explozie, dup
ac iunea unor mijloace de transport cu greutate mare şi în alte categorii de traumatisme.
Moartea survine instantaneu deoarece nu este posibil efectuarea principalelor func ii
pentru men inerea vie ii.
(B) Hemoragia. Lezarea integrit ii re elei vasculare determin rev rsarea
sângelui, proces denumit hemoragie. În mod normal, organismul unei persoane adulte
con ine o cantitate de sânge egal cu aproximativ 6-8% din greutatea sa, prin urmare,
organismul unui b rbat de corpolen medie are în medie 5-6 litri de sânge, iar
organismul unei femei aproximativ 4-5 litri.
Se descrie hemoragia acut (masiv ) şi hemoragia cronic (lent ). Pierderea
sângelui în cadrul unei hemoragii acute este rapid , în câteva zeci de secunde printr-o
leziune a arterelor de calibru mare (artera femural , artera carotid ). Hemoragia cronic
are mai pu in relevan medico-legal .
Moartea poate surveni dup pierderea unei jum t i din cantitatea total de sânge
din organism, iar dup pierderea a 2/3 din masa sangvin decesul este inevitabil f r
interven ie medical de urgen .
În cadrul expertizelor medico-legale a cadavrelor persoanelor decedate prin
hemoragie se observ semnele macroscopice şi microscopice specifice, ce permit
stabilirea faptului c persoana a decedat tocmai din aceasta cauz .
(C) Şoc. Din punct de vedere medico-legal, exist dou posibilit i :
• şoc traumatic şi hemoragic (primar), care apare imediat dup iritarea
termina iilor nervoase ; practic, nu exist semne specifice pe care s se poat baza
expertul medico-legal pentru a concluziona c moartea s-a datorat şocului ; diagnosticul
de şoc traumatic şi hemoragic se fundamenteaz pe existen a leziunilor în zone şocogene
şi prin excluderea altor cauze de deces;
• şocul secundar apare la minim 6 ore de la traumatism ca urmare a ac iunii
algice intense asupra sistemului nervos ; în astfel de cazuri se constat o serie de semne
care permit stabilirea diagnosticului de deces prin şoc.
(D) Contuzie şi compresiune cerebrală. Contuziile cerebrale sunt consecin a
lovirii capului cu sau de corpuri dure. Ca urmare a ac iunii traumatice apar hemoragii
punctiforme sau de dimensiuni mai mari, care determin decesul. Uneori zonele
hemoragice sunt confluente între ele datorit rev rs rii progresive a sângelui. Prin
m rirea dimensiunilor zonelor hemoragice se comprim esutul nervos a creierului, ceea
ce duce la moarte. În unele cazuri decesul nu survine imediat dup traumatism, persoana
supravie uind câteva ore sau chiar zile.
La autopsie medico-legal se pun în eviden semnele macro- si microscopice ale
contuziei şi compresiunii creierului.
(E) Oprirea reflectorie a inimii. Oprirea reflectorie a inimii poate fi provocat
prin ac iuni mecanice intense efectuate asupra cutiei toracice. În unele cazuri procesul de

35
oprire poate evolua chiar f r leziuni evidente ale inimii, în special la persoane cu
afec iuni ale muşchiului cardiac. În alte cazuri, ca urmare a unor lovituri puternice, se pot
constata rupturi ale inimii, ca de exemplu, în accidente de trafic rutier sau c deri de la
în l ime.
Sunt posibile şi alte mecanisme de moarte prin leziuni mecanice. De regul ,
acestea se stabilesc de c tre exper ii medico-legali prin analiza semnelor macro- şi
microscopice în cazuri de leziuni mecanice mortale.
În afara perioadei imediat urm toare traumatismului, moartea prin traumatism
mecanic poate surveni şi dup perioade mai îndelungate, datorit unor complica ii.
Apari ia complica iilor depinde de particularit ile traumatismului şi de calitatea
tratamentului efectuat. Cele mai frecvente complica ii care evolueaz spre deces
sunt insuficien a renal , diferite infec ii ş.a. Toate complica iile au evidente semne
clinice, deci pot fi descoperite de medicul curant şi uşor se g sesc de exper ii medico-
legali la masa de autopsie.

4.4. LEZIUNILE PRODUSE PRIN AC IUNEA CORPURILOR

CONTONDENTE
Cele mai frecvent întâlnite în practica medico-legal sunt leziunile produse prin
ac iunea corpurilor contondente. Aceasta se explic prin faptul c astfel de corpuri sunt
foarte larg r spândite şi uşor accesibile. Din aceast categorie fac parte cele mai diferite
obiecte: de la pumn şi bât , pân la suprafa a p mântului.
Corpurile contondente ac ioneaz diferit asupra obiectelor lezate. Cele mai
frecvente mecanisme de ac iune a corpurilor contondente sunt lovirea, frecarea,
comprimarea. În timpul producerii leziunilor în mişcare poate fi atât obiectul vulnerant,
cât şi obiectul lezat, unul dintre aceste obiecte sau ambele. Aspectul leziunilor depinde de
mai mul i factori: greutatea obiectului vulnerant, energia cinetic a interac iunii
obiectelor, dimensiunile suprafe ei de contact între obiecte, particularit ile îmbr c min ii
de pe victim şi al i factori.
Ca urmare a ac iunii corpurilor contondente rezult urm toarele leziuni:
excoria ii, echimoze, pl gi contuze, delabrante şi alte tipuri de pl gi, luxa ii, rupturi şi
dilacer ri ale organelor interne, amputa ii, leziuni combinate complexe.
În cadrul contactului între esuturile umane şi corpul contondent se poate
reproduce forma şi dimensiunile suprafe ei de contact. Uneori, prin aceste leziuni poate fi
chiar identificat obiectul vulnerant, dac s-au reprodus aspectele individuale ale
obiectului vulnerant. Uneori, la nivelul leziunilor se pot observa particulele (fragmentele)
obiectului vulnerant de diferite dimensiuni. G sirea acestora confer informa ii foarte
pre ioase.
Dup contactul cu victima, pe obiectul vulnerant pot r mâne defecte mai mult sau
mai pu in vizibile. Aceste considerente ar trebui s fie luate în calcul în special în cadrul
examin rii victimelor accidentelor de trafic. Mai mult, pe obiectul vulnerant practic
întotdeauna r mân urme biologice apar inând victimei. G sirea şi examinarea acestora
din punct de vedere genetic (teste ADN) au o mare valoare probatorie.
Moartea violent prin ac iunea corpurilor dure poate fi omucidere (traumatism
hetero-provocat), sinucidere (traumatism auto-provocat) sau accidental . Stabilirea
acestor categorii ale mor ii nu intr în competen a exper ilor medico-legali, fiind

36
prerogativ oganelor de drept. Cu toate acestea, expertul medico-legal poate fi de mare
ajutor pentru rezolvarea acestor obiective. Referitor la leziunile prin ac iunea corpurilor
contondente expertul are posibilitatea: stabilirii sau excluderii posibilit ii producerii
leziunilor cu mâna proprie; stabilirii intensit ii loviturii; punerii în eviden a mai multor
leziuni grave, ceea ce practic exclude auto-provocarea; corobor rii leziunilor de pe corpul
victimei în contextul informa iilor culese de la fa a locului şi analiz rii mecanismului de
producere a acestora. De o mare valoare expertal pot fi reconstituirile, care au drept scop
stabilirea mecanismului posibil de producere a leziunilor.
Pentru rezolvarea corect a cazurilor este important ca formularea obiectivelor
expertizei medico-legale s fie complet şi corespunz toare cazului, deşi actele normative îl
oblig pe expert s expun toate particularit ile.
Principalele obiective care se formuleaz de anchetator spre rezolvare în cazuri de
deces prin ac iunea corpurilor contondente (unele dintre obiective pot fi formulate şi în
cazurile de traumatisme nemortale) :
1. Care este cauza şi felul mor ii ?
2. Dac pe corpul victimei exist leziuni traumatice ?
3. Natura leziunilor şi mecanismul de producere a acestora ?
4. Vechimea, succesiunea şi gravitatea leziunilor ?
5. Daca între leziuni şi prejudiciu (deces, infirmitate) exist legatur de
cauzalitate ?
6. Care dintre obiectele puse la dispozi ie expertului a putut cauza leziunile
existente ?
7. Daca exist posibilitatea producerii leziunilor cu mâna proprie ?
Având în vedere individualitatea fiecarui caz în parte, obiectivele pot avea
anumite diferen e în compara ie cu cele prezentate mai sus.
În cadrul examin rii leziunilor de orice natur , în special celor prin ac iunea
corpurilor contondente, este foarte important descrierea cât mai detaliat a acestor
leziuni de c tre expert. În cazul în care concluziile expertizei nu vor satisface cerin ele
anchetei sau vor exista neconcordan e între rezultatele expertizei şi datele de anchet , cu
condi ia existen ei descrierilor calitative, va exista posibilitatea reevalu rii de c tre un
expert mai experimentat.
Este extrem de util efectuarea planşelor fotografice sau unor scheme care
înso esc textul raportului de expertiz medico-legal . În ultima perioad în dotarea
institu iilor de medicin legal au ap rut camerele foto digitale, a c ror utilizare este pe
cât de simpl , pe atât de util şi eficient .
Uneori pentru rezolvarea corect a cazului expertul poate recomanda efectuarea
reconstituirii. Reconstituirile dau rezultate bune în special atunci când exist necesitatea
excluderii mai multor variante de mecanism de producere a leziunilor. Prin coroborare cu
datele ob inute prin examin ri medico-legale astfel de reconstituiri dau posibilitatea
excluderii sau confirm rii diferitelor variante de mecanism traumatic.
4.4.1. Leziunile şi moartea prin cădere de la înălţime (de la un nivel la altul).
Leziunile prin c dere fac parte din categoria leziunilor prin ac iunea corpurilor contondente,
deosebindu-se prin particularit i ale factorului (suprafe ei) vulnerant şi prin mecanismul de
ac iune asupra corpului uman.
Exist mai multe variante de c dere de la în l ime: c derea se poate finaliza
printr-o singur lovire de plan dur sau în timpul c derii corpul se loveşte succesiv de

37
câteva obiecte (obstacole). În cadrul c derii unele obiecte pot s scad viteza c derii, prin
aceasta influen ând condi iile de producere a leziunilor traumatice.
Dupa c dere de la în l ime se produc leziuni traumatice, care, analizate separat nu
au deosebiri specifice, dar, evaluarea întregului tablou lezional coroborat cu datele
ob inute dup cercetarea de la locul faptei, permite stabilirea naturii şi mecanismului de
producere a leziunilor.
Tabloului (complexului) lezional de c dere de la în l ime îi sunt caracteristice
multiple leziuni ale organelor interne şi ale oaselor, cu p strarea, de regul , a integrit ii
pielii. Leziunile sunt localizate preponderent pe partea cu care corpul a intrat în contact cu
suprafa a vulnerant .
Aspectul leziunilor prin c dere de la în l ime în mare parte depinde de pozi ia
corpului în momentul primului contact cu suprafa a vulnerant . Primul contact cu
suprafat vulnerant poate fi în pozi ie vertical (cu capul, cu picioarele), orizontal (cu
fa a anterioar , posterioar sau lateral a corpului) sau oblic . De exemplu, în c dere în
picioare extinse se pot constata pl gi şi fracturi la nivelul gleznelor, fracturi la nivelul
bazinului, fracturi prin tasare a coloanei vertebrale, rupturi şi smulgeri ale organelor
interne toracice şi abdominale, telescoparea coloanei vertebrale în craniu. În cazurile în
care capul a intrat primul în contact cu solul (planul vulnerant), se va constata deformarea
acestuia prin multiple fracturi ale craniului, zdrobirea creierului şi hemoragii masive.
Sunt posibile fracturi ale coloanei vertebrale şi ale coastelor.
Gravitatea traumatismului depinde şi de particularit ile suprafe ei pe care a c zut
corpul victimei, leziunile fiind mai grave în c deri pe suprafe e dure (asfalt, beton) decât
pe suprafe e moi (p mânt, gazon).
Gravitatea leziunilor este invers propor ional cu grosimea îmbr c min ii de pe
victim .
În cazul lovirii de obstacole (balustrade, cornize) în timpul c derii, tabloul
lezional de izbire de planul dur se va suprapune peste leziunile ce nu fac parte din acest
tablou. În acest mecanism de producere a leziunilor pot ap rea diferite leziuni (pl gi,
excoria ii) care nu sunt caracteristice pentru lovire de o suprafa plan .
În cazurile de suspiciune de moarte prin c dere de la în l ime, cercetarea la fa a
locului difer prin câteva particularit i: se fixeaz pozi ia cadavrului şi localizarea
acestuia fa de obiectul de pe care se presupune c ar putea s cad ; se caut pe cadavru
urmele, în special cele care nu sunt caracteristice suprafe ei pe care a fost g sit cadavrul;
se caut leziunile necaracteristice c derii de la în l ime pe suprafa a pe care a fost g sit
etc.
4.4.2. Leziunile şi moartea prin cădere de la acelaşi nivel. În practica medico-
legal sunt frecvente expertizele cadavrelor cu leziuni prin c dere de la acelaşi nivel.
Aceste c deri pot fi rezultatul auto-propulsiei (de exemplu, alunecarea pe ghea ,
împiedicarea, în st ri de ebrietate) sau hetero-propulsiei, când persoana cade datorit
for elor din exteriorul organismului propriu (de exemplu, fiind împins sau lovit de o
alt persoan ).
Pentru via a persoanei sunt deosebit de periculoase c derile cu lovirea capului de plan
dur şi, în mod special, de suprafe e cu neregularit i. Pentru acest mecanism de producere sunt
caracteristice localiz rile leziunilor în zonele proeminente ale corpului: « linia p l riei »
[Michalodimitrakis şi Scripcaru C, 2003], b rbia, nasul, coate, genunchi.

38
 Tabloul lezional include o palet foarte larg : fracturi ale oaselor craniului, ale
oaselor membrelor, entorse, luxa ii, rupturi şi dezinser ii ale organelor interne, pl gi
contuze, echimoze şi excoria ii.

4.5. LEZIUNILE ŞI MOARTEA PRODUSE ÎN TRAFIC

În practica medico-legal ponderea expertizei pe cadavru sau pe persoana cu
consecin e ale ac iunii mijlocelor de transport are un trend ascendent. Prin marea
diversitate constructiv a mijloacelor de transport şi complexitatea dinamicii de
producere a traumatismului, aceast categorie de expertize face parte din grupa
expertizelor medico-legale cu grad mare de dificultate.
Din punct de vedere juridic, leziunile şi moartea produse în trafic sunt cel mai
frecvent accidentale, fiind descrise şi cazurile de omucideri şi sinucideri. Tocmai din
aceste considerente am considerat c aceast denumire a capitolului ar fi mai corect şi
complet .
4.5.1. Leziunile şi moartea produse în condiţii de trafic rutier. În mare parte,
leziunile traumatice sunt produse de elementele constructive exterioare ale
autovehiculelor, de componentele din interiorul acestora sau de ro i. De regul , toate
aceste elemente ac ioneaz ca niste corpuri dure prin lovire, compresiune, alunecare-
frecare. Cioburile de parbriz au ac iune în ep toare-t ietoare.
Dup Solohin şi Ungurean [1999], exist cinci mecanisme fundamentale de producere
a leziunilor în accidente de trafic rutier:
1. leziuni prin impact între autovehicul în miscare şi pieton;
2. leziuni prin c lcare cu roata unui autovehicul în mişcare;
3. leziuni produse în interiorul autovehiculului;
4. leziuni prin c dere din autovehicul în mişcare;
5. comprimarea între autovehicul şi alt obiect.

• Viteza de deplasare a autovehiculului;

Factorii de care depinde mecanismul de producere a accidentului rutier sunt:

• Forma suprafe ei de contact;

• Dimensiunile autovehiculului;
• Pozi ia victimei în momentul contactului cu autovehiculul;
• Existen a unor elemente ce atenueaz ac iunea traumatic (air-bag,

• În l imea, greutatea şi alte particularit i ale victimei.

îmbr c mintea groas , centurile de siguran );

Leziunile produse în cadrul accidentelor rutiere se împart în dou mari categorii:

1. leziuni caracteristice pentru un anumit mecanism de producere a
accidentului rutier, aceast categorie include şi leziunile-marker (de
exemplu, leziuni presternale la şofer prin lovire de volan, leziuni-amprent
a radiatorului sau farului şi leziuni la nivelul membrelor inferioare la
pietoni);
2. leziuni caracteristice pentru orice tip de ac iune mecanic asupra corpului
uman.
În cazurile de deces prin accident de trafic rutier este necesar efectuarea
cercet rii la fa a locului cu participarea expertului medico-legal. În oraşe mari sau în
afara acestora, pe şosele, circula ia intens reduce foarte mult posibilitatea efectu rii

39
acestor cercet ri. În astfel de cazuri cercetarea se rezum la constatarea decesului,
descrierea şi fotografierea pozi iei cadavrului fa de autovehiculul implicat sau urmele
de frânare, fixarea st rii îmbr c min ii şi a urmelor de pe îmbr c minte, stabilirea
existen ei pe autovehicul a urmelor de impact cu victima şi a urmelor biologice.
Expertiza medico-legal a cadavrului va fi mai complet dac în cadrul efectu rii
acesteia expertul se bazeaz pe datele privind cercetarea la locul faptei, privind starea
tehnic a vehiculului implicat, precum şi examinarea îmbr c min ii.
Expertiza medico-legala a cadavrului începe cu examinarea am nun it a
îmbr c min ii victimei, având ca scop g sirea (sau excluderea) urmelor de c lcare cu
ro ile, amprentei radiatorului sau farului, urmelor de pe carosabil sau urme de vopsea sau
grund. De mare importan practic sunt semnele de frecare pe t lpile înc l mintei,
având forma unor dungi lineare.
În diferite mecanisme de producere a accidentelor rutiere expertul medico-legal
are posibilitatea s constate şi s examineze o mare varietate de leziuni.
Tabloul lezional produs prin impact între autovehicul în mişcare şi pieton se
produce în câteva faze succesive, fiecare având mecanismul propriu de ac iune
traumatic : (1) contactul primar între autovehicul şi victim (lovire); (2) basculare pe
capot /arip /parbriz/acoperiş (lovire); (3) izbire de carosabil (lovire); (4) alunecare sau
rostogolire pe carosabil (frecare).
Prin lovire cu bara sau alte elemente proeminente ale autovehiculului asupra
membrelor inferioare se produc rev rsate sanguine marcate în esuturile moi, în special în
esutul muscular, şi fracturi caracteristice ale oaselor subiacente. Ca urmare a lovirii unei
persoane de un autovehicul cu viteza de peste 40-50 km/h, corpul acesteia este proiectat
la distan e considerabile. Cu cât mai aproape de centrul greut ii este locul impactului, cu
atât mai mare va fi distan a de proiectare a corpului victimei şi, implicit, gravitatea
leziunilor prin proiectare.
Izbirea de carosabil (planul de sus inere) produce leziuni diferite, fiind localizate
cel mai frecvent pe partea opus leziunilor de impact cu vehiculul. Deplasarea
(alunecarea sau rostogolirea) ulterioar pe planul de sus inere se traduce prin prezen a
unor numeroase semne de frecare de pe îmbr c minte sau por iuni neacoperite ale
corpului victimei.
Prin urmele de frecare de pe t lpile înc l mintei poate fi stabilit pozi ia
picioarelor în momentul impactului între autovehicul şi victim . De exemplu, dac
victima în momentul lovirii se afla nemişcat în picioare, vor rezulta urme de frecare pe
ambele t lpi şi aproape pe toat suprafa a. Dac victima alerga în momentul impactului,
urmele de frecare se vor g si doar pe talpa piciorului de sprijin.
Lovirea capului cu autovehicul în mişcare sau lovirea capului de planul dur
determin producerea fracturilor multieschiloase ale oaselor craniului.
Tabloul lezional de lovire de componentele din interiorul autovehiculului a şoferului
sau ocupan ilor dup impact cu un obstacol, se caracterizeaz prin leziuni produse prin lovire
de volan, de bord, parbriz etc., sub forma unor leziuni contuzive ale toracelui şi abdomenului cu
fracturi costale şi rupturi ale organelor interne, fracturi craniene, ale coloanei vertabrale,
bazinului şi oaselor membrelor. Ac iunea cioburilor de parbriz se soldeaz cu leziuni la nivelul
fe ei şi capului sub forma unor pl gi şi excoria ii.
Tabloul lezional de călcare presupune existen a unor leziuni caracteristice pentru
acest mecanism. Semnele specifice pentru acest mecanism sunt: echimoze care imit

40
desenul negativ a reliefului anvelopei; fracturi caracteristice ale oaselor craniului,
coastelor şi ale bazinului; urme de târâre a corpului sub forma unor zone excoriate pe
suprafe e mari. C lcarea toracelui, abdomenului şi a capului determin deformarea
acestor regiuni şi rupturi, dezinser ii şi dilacer ri ale con inutului acestor regiuni.
Dup cum s-a mai ar tat, multitudinea tipurilor de mijloace de transport determin
o mare varietate a leziunilor prin mijloace de transport, care depind direct de aspectele
factorului vulnerant.
În accidente de motocicletă exist câteva mecanisme care se întâlnesc mai
frecvent : leziuni produse prin impact cu un obstacol (vehicul, perete); leziuni prin impact
între pieton şi motociclet ; c dere de pe motociclet ; prin lovirea unui motociclist cu un
alt autovehicul.
În accidente de motociclet , în toate mecanismele, predomin leziunile produse
prin lovire: echimoze, pl gi contuze, rupturi şi dezinser ii ale organelor interne, fracturi
costale şi ale oaselor membrelor, fracturi ale coloanei vertebrale, precum şi leziuni grave
ale craniului şi creierului, cu condi ia nefolosirii echipamentului de protec ie (casc ).
Aceste leziuni sunt succedate de leziuni de alunecare pe carosabil, de lovire secundar ,
c lcare cu ro ile, târâre.

4.5.2. Leziunile şi moartea produse în condiţii de trafic feroviar.

Mecanismul de producere a leziunilor în accidente de tren poate fi variat şi
depinde de mai mul i factori. Particularit ile mijloacelor de transport feroviar constau în
mişcarea unor mecanisme grele pe o linie special cu aspecte constructive bine
cunoscute. Tocmai prin aceste condi ii particulare tabloul lezional în accident feroviar se
deosebeşte de alte tipuri de traumatisme.
În accidente de trafic feroviar se pot deosebi câteva mecanisme de producere a
leziunilor. O bun parte dintre acestea nu au caracteristici specifice şi, de regul , sunt
asem n toare cu leziunile din alte tipuri de traumatisme, de exemplu, c derea din tren în
mişcare, traumatismul în interiorul trenului prin lovire de obiecte dure. Dar exist şi un
mecanism care este strict specific pentru acest tip de traumatism: leziunile de c lcare cu
roata.
Deoarece aceste vehicule se deosebesc prin masa şi viteza crescut , urm rile
ac iunii traumatice a reprezentan ilor acestui tip vor fi mai marcate decât prin alte tipuri
de mijloace de transport.
Cercetarea la fa a locului în astfel de cazuri are unele particularit i: în afar de
alte, trebuie s fie descris pozi ia cadavrului fa de şine, descris existen a şi
caracteristicile urmelor de pe îmbr c mintea cadavrului, examinat zona întins a liniei
ferate atât în direc ia de mers a trenului, cât şi în direc ia opus , prin care se vor caut
urme biologice, iar în caz afirmativ, se va m sura distan a de la aceste urme pân la
cadavru. Uneori târârea cadavrului sau fragmentelor acestuia poate fi efectuat pe
distan e de ordinul sutelor de metri.

4.5.3. Leziuni şi moarte produse în condiţii de trafic aerian. Prin leziuni produse
în condi iile de trafic aerian se în elege tabloul lezional produs prin ac iunea
componentelor exterioare sau interioare ale avioanelor în mişcare, precum şi în cazurile
de explozii sau incendii de pe aeronave.

41
 În practica medico-legal cele mai frecvente variante de traumatisme produse în
condi ii de trafic aerian sunt cele din interiorul aeronavei şi se datoresc impactului
acesteia cu solul. Leziunile produse în aceste condi ii pot fi precedate de leziuni prin
modificare brusc a presiunii (depresurizare) sau prin distrugerea aeronavei prin explozie.
În catastrofe aviatice este necesar stabilirea unei serii de circumstan e.
Primul dintre obiectivele ce in de competen a medicilor legişti în cazurile de
catastrofe aviatice este stabilirea cauzei decesului fiec rei victime, dac este posibil.
Participarea exper ilor medico-legali este foarte util pentru stabilirea urmelor
traseologice de pe componentele din interiorul aeronavei de care s-au lovit victimele în
momentul catastrofei.
Practica arat c cea mai frecvent cauz de deces în catastrofe aviatice este
zdrobirea (fragmentarea) corpului.
De importan major este cercetarea la locul faptei. Primul şi cel mai important
obiectiv al acestei cercet ri este fixarea pozi iei fragmentelor aeronavei şi a victimelor.
Existen a unui num r mare de corpuri fragmentate aduce în prim plan obiectivul stabilirii,
fix rii şi culegerii datelor privind identificarea victimelor. De o mare importan
expertal este constatarea unor leziuni necaracteristice pentru catastrofa aerian , de
exemplu pl gi în epat-t iate, pl gi împuşcate ş.a., în special la membrii echipajului
aeronavei. G sirea acestora poate fi extrem de util pentru stabilirea circumstan elor de
producere a catastrofei.
În cazul apari iei în cadrul anchet rii catastrofei a unor versiuni de producere,
acestea ar trebui s fie furnizate medicilor legişti, care, pe baza rezultatelor examin rilor
efectuate, vor exclude sau vor confirma versiunile.

4.5.4. Leziunile şi moartea produse în condiţii de trafic acvatic. Variantele

specifice ale leziunilor produse în cadrul traficului acvatic sunt urmarea ac iunii
componentelor ambarca iunilor în mişcare asupra corpului victimei aflat în apa. Unele
variante ale leziunilor produse în condi iile accidentelor de trafic acvatic sunt
asem n toare cu alte mecanisme de producere a leziunilor în trafic.
Majoritatea leziunilor corporale consecutive ac iunii componentelor
ambarca iunilor au aspectul unor pl gi despicate, fiind caracteristice aspectele specifice
ac iunii unor obiecte despic toare mai pu in ascu ite. În func ie de component
constructiv cu care au fost produse (elice, chil ), aceste pl gi pot fi mai mult sau mai
pu in întinse, unice sau multiple.
Ac iunea componentelor ambarca iunilor dup moarte se stabileşte de exper ii
medico-legali f r mari dificult i prin modific ri cadaverice de putrefac ie cu existen a
unor leziuni f r caracter vital.
În afara hemoragiilor masive, contuziilor cerebrale sau altor cauze legate de
traumatism mecanic, moartea poate surveni prin înec, ceea ce se poate stabili în cadrul
expertizei medico-legale pe cadavru.

42
4.6. LEZIUNILE ŞI MOARTEA PRODUSE PRIN ARME DE FOC
4.6.1. Caracteristicile agentului vulnerant în împuşcare. Conform Legii nr.
17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muni iilor, prin arm de foc se în eleg
„armele a c ror func ionare determin aruncarea unuia sau mai multor proiectile,
substan e aprinse sau luminoase ori împr ştierea de gaze nocive, iritante sau de
neutralizare. Principiul de func ionare are la baz for a de expansiune a gazelor provenite
din detonarea unei capse ori prin explozia unei înc rc turi “.
Exista dou mari categorii de arme de foc: sta ionare şi portabile. Dup destina ie
armele de foc portabile se clasific în: militare, pentru sport, de vân toare, speciale şi
artizanale sau modificate.
Fa a intern a canalului armelor militare, sportive şi a unei p r i dintre armele de
vân toare este ghintuit . Aceast particularitate constructiv îi confer glon ului stabilitate în
timpul zborului prin mişcare rotatorie în jurul axului. Alte tipuri de arme de vân toare,
precum şi armele artizanale au canalul evii cu suprafa a lis . În func ie de lungimea evii,
armele de foc se împart în arme cu: eava lung (carabine, puşti – 50-80 cm.), cu eava
mijlocie (pistoale-mitraliere – 20-50 cm.) şi cu eava scurt (revolvere, pistoale – 3-20 cm.).
În func ie de diametrul evii, exist arme de foc: cu calibru mic (sub 6,35 mm.),
mijlociu (6,35 – 8 mm.) şi mare (peste 8 mm.). Dac calibrul armelor cu eava ghintuit
se m soar în milimetri, pentru armele cu eava lis cifra ce indic calibrul arat num rul
alicelor sferice dispuse în diametrul evii, care pot fi confec ionate dintr-un pound
englezesc (432 grame). Armele cu eava lis au calibrul de 12, 16, 20 si 24.
Cartuşul are urm toarele elemente: proiectilul (glon sau alice), tubul, capsa şi
pulberea.
Proiectilul este componenta cartuşului care se mobilizeaz sub ac iunea gazelor
rezultate din arderea pulberii şi loveşte inta. Exist proiectile monocorporeale (glon ) şi
pluricorporeale (alice, mitralii). Proiectilele pot fi confec ionate din diferite materiale, de
regul , metale cu densitate mare (plumb, o el, cupru etc.). Glonţul obişnuit este de form
cilindric sau tronconic , cu extremitatea liber ascu it , rotunjit sau boant ; miezul este
din o el, c maşa din plumb sau alam . Alicele sunt sfere din plumb cu diametru de sub 5
mm., proiectilele sferice de peste 5 mm. în diametru se numesc mitralii.
Tubul cartuşelor pentru arme de foc militare este din alam sau o el, la armele de
vân toare acesta este confec ionat din carton sau plastic.
În fundul tubului este incorporat capsa ce con ine substan a chimic ini iatoare
(fulminat de mercur sau trinitrozortinat de plumb) necesar pentru aprinderea pulberii.
Cartuşele militare sunt înc rcate cu pulbere coloidal , iar cartuşele de vân toare
cu pulbere neagr .
În compara ie cu cartuşele pentru arme de foc militare, cartuşul de vân toare are
cel pu in un element constructiv în plus: bura (un cilindru din pâsl sau carton). Fiind
plasat între pulbere şi alice, aceasta are rol de piston care, mobilizat de gaze,
propulseaz proiectilul.
Cunoaşterea componentelor constructive a cartuşelor şi în elegerea mecanismului
împuşc rii au o mare importan expertal , deoarece componentele (factorii) împuşc rii
se g sesc la nivelul esuturilor victimei ( intei).
4.6.2. Mecanismul împuşcării. Prin ap sare pe tr gaci, capsa este lovit de
percutor. Substan a ini iatoare a capsei aprinde pulberea, producând creşterea presiunii

43
ân la 2000-3000 atmosfere (400-700 atmosfere la armele cu eava lis ) şi a temperaturii
pân la 3000-3500oC. Proiectilul este împins din cartuş şi propulsat prin canalul evii cu o
vitez mare. În func ie de tipul armei, viteza proiectilului la nivelul gurii evii variaz
între 500 m/s şi 1800 m/s.
Împreun cu proiectilul, factorul primar al împuşc rii, din canal se lanseaz
factorii suplimentari sau secundari ai împuşc rii: particulele de pulbere nears ,
funinginea, flac ra, care în anumite condi ii pot participa la producerea leziunilor
corporale. Aceşti factori ai împuşc rii ac ioneaz diferit asupra esuturilor biologice.
4.6.3. Factorii vulneranţi ai împuşcării
Factorul primar ai împuşcării. Factorul (vulnerant) primar al împuşc rii este
reprezentat de ac iunea proiectilului, fiind factorul de baz şi având caracter constant.
Leziunile pot fi produse pe întreaga traiectorie balistic a proiectilului. Proiectilul
ac ioneaz predominant mecanic şi, în func ie de energia cinetica (for a vie), are efecte
diferite.
Având energia cinetic mare, proiectilul are efect de perforare, formând un
orificiu cu lips de esut („minus- esut”). Interesând organele cu con inut bogat în ap ,
proiectilul ce are energie cinetic mare produce efect hidrodinamic, iar interesând osul îl
va deforma prin efect de zdrobire.
Proiectilul care în momentul impactului cu inta (corpul uman) are energia
cinetic sc zut va avea efect de înfundare, supraextinzând şi desf când esuturile, va
produce un orificiu în form de fant , sau chiar efect contuziv, rezultând echimoze,
excoria ii sau pl gi contuze superficiale.
Factorii secundari ai împuşcării. Factorii (vulneranti) secundari ai împuşc rii nu
se g sesc constant pe inta (corpul uman) deoarece aria de ac iune a acestora este limitat .
Aceast distan este diferit de la un tip de arm la altul, fiind direct propor ional
calibrului şi puterii armelor de foc. Unii autori arat c limita de ac iune a factorilor
secundari este egal cu lungimea evii, prin urmare, în cazul unei arme foarte puternice,
cum este carabina, distan a maxim de ac iune a factorilor suplimentari va fi de
aproximativ 80-100 cm. Dup al i autori, la armele moderne foarte puternice factorii
secundari a împuşc rii ac ioneaz la distan e de pân la 2,5 m.

• mecanic (efect de perforare, rupere şi contuziv);

(a) Gazele au o ac iune mai complex :

• termic (mai pronun at în cazul pulberilor negre);

• chimic (formarea carboxihemoglobinei prin reac ie chimic între gaze şi
hemoglobin ).
Efectul de perforare a gazelor este posibil doar în cazul ac iunii compacte. Întrucât
imediat dup p r sirea canalului evii gazele se dilat , efectul este posibil doar în cazul
tragerilor cu eava lipit de piele (distan a minim absolut ) sau distan e foarte mici pân
la int (sub 2-3 cm.). Ca urmare a ac iunii perforante a gazelor se constat rupturi ale
pielii, iar dup ac iunea contuziv - la distan e de pân la 15-20 cm - echimoze şi
excoria ii. Ac iunea termic a gazelor se manifest prin arsuri ale pielii, cu interesarea
firelor de p r şi a îmbr c min ii.
Ac iunea chimic a gazelor se traduce prin colora ia cireşie a esuturilor consecutiv
combin rii gazelor rezultate dup arderea pulberii cu hemoglobina, rezultând
carboxihemoglobina, sulfhemoglobina şi methemoglobina.

44
 (b) Funinginea este format din oxizii metalelor supraînc lzite la temperaturi de
peste 1000oC. Din componen a funinginii fac parte metalele din care este confec ionat
proiectilul (cupru, plumb). Funinginea ac ioneaz pân la 25-35 cm. prin efect
preponderent mecanic şi mai pu in chimic sau termic, depunându-se pe piele sau
îmbr c minte în jurul orificiului de intrare sub forma unor zone cenuşii-negricioase.
Dimensiunile zonei de depunere a funinginii depind de distan a dintre gura evii şi int şi
unghiul de tragere.

(c) Particulele de pulbere nears având cea mai mare densitate din factorii
secundari, ac ioneaz pân la 2,5 m. distan . Acestea p trund în grosimea pielii din jurul
orificiului de intrare, rezultând puncte verzui-negricioase, care nu dispar dup sp lare cu
ap , aspect numit tatuaj. Particulele de pulbere au ac iune combinat : chimic , termic şi
mecanic .
(d) Flac ra ac ioneaz pân la 50 cm.: în cazul cartuşelor înc rcate cu pulbere
neagr efectele fiind mai marcate decât în cazul cartuşelor cu pulbere coloidal . Flac ra
produce arsuri termice ale pielii, firelor de p r şi îmbr c min ii.
Importanţa practică a analizei factorilor secundari ai împuşcării. Din punct de
vedere medico-legal, expertul are posibilitatea s se pronun e asupra distan ei de la care
s-a tras, limitându-se doar la folosirea sintagmei „în limitele ac iunii factorilor secundari
ai împuşc rii”, fie „în afara limitelor de ac iune a factorilor secundari ai împuşc rii”.
Limitele ac iunii factorilor secundari ai împuşc rii, dupa cum s-a ar tat, depind de tipul
armei, fiind maxime – de pân la 2-2,5 m. – în cazul tragerii cu carabina. În cazurile în
care aceast distan este dep şit , factorii secundari nu se g sesc pe corpul victimei,
neexistând posibilitatea stabilirii exacte a distan ei. Astfel, leziunile produse cu proiectile
de acelaşi calibru, dar din arme diferite (cu un pistol de la distan a de 10 m. şi cu o
carabin de la 300 m.) pot fi aproape identice. Iar g sirea pe corpul victimei a semnelor
de ac iune a factorilor secundari ofer posibilitatea stabilirii distan ei de la care s-a tras cu
un grad mult mai mare de probabilitate.
4.6.4. Tabloul lezional în împuşcare. Pl gile împuşcate pot fi transfixiante,
perforante (oarbe) sau contuze. Prin plaga împuşcat transfixiant se în elege un complex
lezional având în componen orificiul (plaga) de intrare al proiectilului, canal-traiect şi
orificiul (plaga) de ieşire. Pl gile transfixiante se produc de proiectile cu energie cinetic
crescut la momentul impactului cu corpul victimei.
(a) Orificiul de intrare al plăgii împuşcate. Caracteristicile orificiului de intrare,
în mare parte, depind de energia cinetic a glon ului şi de ac iunea factorilor secundari ai
impuşc rii.
În cazul împuşc rii de la distanţa minimă absolută (cu eava lipit ), gura evii se
afl în contact cu suprafa a corpului. În aceste condi ii, primul dintre factori care va
ac iona asupra pielii şi esuturilor subiacente este aerul aflat în eav în fa a glon ului,
fiind împins de acesta. În continuare va ac iona glon ul, formând canalul-traiect. În
canalul-traiect se propag gazele, flac ra, funinginea şi particulele de pulbere. Gazele,
împingând pielea dinspre interior, o comprim de retez tura anterioar a evii, rezultând
inelul de imprimare. Inelul de imprimare este mai marcat în por iunile corpului în care
pielea se afl imediat deasupra esutului osos, de exemplu, în împuşc ri în cap.
În cazurile imprim rii formei originale a retez turii anterioare a armei, inelul de
imprimare îl poate orienta pe expert spre un anumit tip de arm (fig. 16). Consecutiv

45
ac iunii mecanice a gazelor se produc rupturi de piele în form de cruce (rupturi radiare).
Funinginea şi al i factori secundari ai împuşc rii se depun în interiorul canalului-traiect şi
nu în jurul orificiului de intrare. Tot în canal pot fi g site fragmente de îmbr c minte. În
trageri de la distan minim absolut , sub ac iunea gazelor, din plag spre arm şi,
eventual, pe mân persoanei care a tras se propag sângele amestecat cu factorii
secundari ai împuşc rii, precum şi fragmentele de esuturi distruse. Aceste elemente pot fi
g site ulterior pe arma din care s-a tras, iar prin constatarea pe pielea mâinilor a factorilor
secundari ai împuşc rii sau a urmelor de sânge pulverizat se poate stabili chiar persoana
care a ap sat pe tr gaci.
În cazul contactului incomplet între int (corpul victimei) şi retez tura anterioar
a armei, o parte din factorii secundari ai împuşc rii se vor g si pe piele. În astfel de
cazuri, funinginea va fi depus sub forma unui oval, m rginit de orificiul de intrare.
Diametrul ovalului se m reşte spre direc ia în care a fost înclinat arma, indicând locul în
care nu a existat contact între gura evii şi piele. Aceste aspecte ale factorilor secundari ai
împuşc rii sunt foarte pre ioase pentru stabilirea pozi iei armei în momentul declanş rii
focului, permi ând, prin coroborare cu alte date, diferen ierea între crim şi sinucidere.
Dup cum s-a mai ar tat, ac ionând asupra pielii, glon ul cu energie cinetic crescut nu
îndep rteaz esuturile, ci le perforeaz . Rezultanta acestei ac iuni este lipsa de substan , aspect
denumit de unii autori ca „minus- esut”, unul din semnele caracteristice ale orificiului de intrare
a pl gii împuşcate. Apropierea marginilor acestui orificiu este incomplet . În cazurile energiei
cinetice mai sc zute acest aspect nu se observ , producându-se plaga sub forma de fant , ale
c rei margini pot fi apropiate perfect.
Marginile orificiului de intrare sunt excoriate prin ştergere cu suprafa a glon ului.
Aceste ac iuni determin apari ia inelelor (guleraşelor) de ştergere, metalizate şi
depozitare, care se suprapun unul peste altul, reprezentând semne diagnostice foarte
importante ale orificiului de intrare a pl gii împuşcate. L imea acestor inele este de pân
la 5 mm.
În cazul tragerilor de la distanţe mici, plaga va fi format în alte condi ii decât în
împuşcare cu eava lipit . Primul ac ioneaz glon ul, dup care, în jurul orificiului de
intrare, pe piele se vor depune factorii secundari ai împuşc rii. În func ie de distan a de
tragere, în limita ac iunii factorilor secundari, acestea se depun în jurul orificiului de
intrare diferit. Cea mai exact metod de stabilire a distan ei de tragere în limita de
ac iune a factorilor secundari ai împuşc rii este cea de efectuare a unor trageri
experimentale. Prin aceast metod distan a se stabileşte prin examinarea comparativ a
caracteristicilor semnelor produse dupa tragerile experimentale cu tabloul lezional de pe
esuturile victimei. Concluziile expertale privind distan a de tragere sunt valide doar în
cazul analiz rii tuturor datelor: ob inute prin cercetarea la fa a locului, prin examinarea
cadavrului în morga şi prin trageri experimentale.
În cazurile folosirii cartuşelor cu alice se observ dispersarea alicelor pe m sura
creşterii distan ei. La o distan de sub 50 cm. alicele ac ioneaz compact (snop de alice),
formând un orificiu unic de intrare. Între 50 cm. şi 2,5 m. se va observa un orificiu central şi
mai multe orificii mici laterale (fig. 18,19). La distan a de aproximativ 20 m. alicele se vor
dispersa pe o suprafa de 50-60 cm2, iar la distan a de 50 m. suprafa a de dispersie va fi de 1
m2.

46
 (b) Prin canal-traiect se în elege totalitatea leziunilor traumatice produse de
proiectil de-a lungul traiectoriei acestuia în corpul victimei, de la orificiul de intrare pâna
la orificiul de ieşire.
Canalul-traiect poate fi transfixiant sau orb. Despre canal transfixiant se vorbeşte
în cazurile în care proiectilul a str b tut toate straturile unui segment anatomic a omului.
În cazul canalului orb, proiectilul, intrând în corpul victimei, r mâne în acesta. În
ultima por iune a canalului orb, de regul , se g seşte proiectilul. În func ie de forma
canalului, acestea pot fi rectilinii, frânte, întrerupte sau în seton.
Mişcarea rectilinie a glon ului în corpul victimei se observ în cazurile în care
glon ul distruge toate esuturile întâlnite de-a lungul traiectoriei, f r s se abat . Canalele
frânte se produc în situatia in care glon ul întâlneşte un obstacol cu densitate crescut
(oase) sau atunci când victima în momentul declanş rii focului a fost într-o pozi ie
diferit de cea obişnuit (de exemplu, ghemuit). Canalul întrerupt se constat dup
ac iunea succesiv a glon ului asupra segmentelor corpului separate prin strat de aer (de
exemplu, bra -torace, picior-picior, mân -cap).
Str b tând oasele plate (craniu, omoplat, stern), glon ul formeaz un orificiu. Pe
fa a de intrare orificiul respect fidel dimensiunile glon ului, iar pe fa a de ieşire din osul
plat orificiul este mai mare decât calibrul glon ului. Astfel, în os se formeaz un defect
sub forma unui con cu baza mare spre direc ia de deplasare a glon ului. Prin aceste
leziuni se poate stabili cu mare uşurin direc ia de deplasare a glon ului.
Aspectul canalului produs de alice în mare m sur depinde de distan a de tragere. În
trageri de la distan e mici alicele intr compact în corp, formând ini ial un canal unic.
Ulterior, consecutiv rezisten ei inegale a esuturilor, alicele se disperseaz , formând
canale proprii. De regul , cea mai mare parte a alicelor r mâne în corpul victimei în
por iunea terminal a canalelor, putând fi g site foarte uşor în cadrul expertizei medico-
legale a cadavrului. Fiecare alic dispersat anterior impactului formeaz orificiul de
intrare şi canal propriu.
(c) Orificiul de ieşire al pl gilor împuşcate este consecin a ac iunii glon ului
asupra pielii dinspre interior. Aceast direc ie de propagare a ac iunii traumatice
determin caracteristicile orificiilor de ieşire ale pl gilor împuşcate: de regul , sub form
de fant , cu margini neregulate, care pot fi ieşite în afar ; apropierea marginilor este
perfect , f r lipsa de substan ; la acest nivel nu se observ depuneri de funingine, inele
de ştergere, metalizare sau depozitare.
Forma stelat sau în cruce şi dimensiunile mai mari se pot observa ca urmare a
ac iunii gloan elor cu energie cinetic crescut (fig. 21).
Consecutiv ac iunii alicelor (proiectilului pluricorporeal), chiar de la distan e
apropiate, se produc câteva mici orificii de ieşire, fiind determinate de str baterea tuturor
straturilor segmentului corpului. Excep ie o fac tragerile în cap cu eava lipit , mai ales,
dac eava este introdus în gura (cavitatea bucal ) victimei. În astfel de cazuri orificiile
de ieşire au aspectul unor distrugeri masive ale capului, consecutive ac iunii unei cantit i
mari de gaze şi efectului hidrodinamic.

4.6.5. Obiectivele expertizei medico-legale în cazuri de leziuni prin împuşcare:

1. Diagnosticul pozitiv de leziuni prin împuşcare.
2. Num rul, vechimea şi succesiunea de producere a leziunilor împuşcate.
3. Dac leziunile au fost produse în timpul vie ii victimei.

47
 4. Tipul şi calibrul proiectilului.
5. Stabilirea distan ei de tragere (existen a sau absen a factorilor secundari ai
împuşc rii pe corpul sau îmbr c mintea victimei).
6. Localizarea orificiilor de intrare şi celor de ieşire.
7. Stabilirea direc iei de tragere.
8. Stabilirea posibilit ii producerii leziunilor cu mân proprie.
4.6.6. Cercetarea locului faptei în caz de leziuni sau moarte prin
împuşcare: în plus fa de metodele obişnuite, vor fi analizate am nun it caracteristicile
leziunilor corporale şi a defectelor îmbr c min ii; se va acorda o aten ie deosebit
c ut rii, ridic rii şi conserv rii armelor, tuburilor trase şi a gloan elor; se vor c uta,
analiza şi descrie urmele sau corpurile str ine din apropierea leziunilor; se va fixa
localizarea defectelor şi urmelor biologice de pe obiectele de la locul faptei; în cazul
g sirii armei se va proceda la fixarea locului şi pozi iei în care a fost g sit arma, pozi ia
cocoşului, a închiz torului şi a pârghiei de siguran , prin fotografiere şi descriere în
procesul verbal; arma se va ambala astfel încât s poat fi examinat în vederea relev rii
de urme papilare sau ridic rii de urme biologice; tuburile şi gloan ele se vor ridica cu
mâna înm nuşat sau cu o batist , ambalându-se separat în vat şi apoi în plicuri sau cutii
de carton, evitându-se crearea de urme suplimentare prin contact cu alte obiecte metalice;
gloan ele încastrate se vor ridica, pe cât posibil, cu tot cu suport.

4.7. LEZIUNILE ŞI MOARTEA PRODUSE PRIN ARME ALBE

Din punct de vedere medico-legal, din categoria armelor albe fac parte obiectele
care pot produce leziuni ac ionând cu vârful sau/şi marginea ascu it .
Clasificarea armelor albe se bazeaz pe mecanismul de ac iune a acestor obiecte:
1. t ietoare;
2. în ep toare;
3. în ep toare-t ietoare;
4. despic toare.

4.7.1. Leziunile şi moartea produse prin acţiunea instrumentelor tăietoare.

Elementul distinctiv al obiectelor t ietoare este marginea ascu it (t işul). Din categoria
obiectelor t ietoare putând face parte atât obiectele tipice, ca briciul, lama de ras, precum
şi o gam larg de alte obiecte care au astfel de margini: cioburile de sticl , chiar şi
hârtia.
Ac iunea t ietoare este determinat de exercitarea unei presiuni cu t işul asupra
esuturilor concomitent cu mişcarea de-a lungul axului s u. Ca urmare a acestei ac iuni se

• forma lor liniar sau arcuit ;

produc pl gi t iate, caracterizate prin:

• prevalarea lungimii pl gii asupra profunzimii;

• margini netede si extremitati ascutite;
• inexisten a pun ilor de esut între marginile pl gii;
• profunzimea mai mare la nivelul capului pl gii (por iunea ini ial sau
« punctul de atac ») şi superficializarea pl gii spre „codi “ (por iunea
terminal ), care se poate continua cu o excoria ie liniar .

48
 Pl gile profunde pot interesa vase sanguine mari şi nervi, uneori p trunzând pân
la oase sau cartilaje. Dup ac iunea t ietoare, pe oase se poate observa crest turi
superficiale. Prin sec ionarea cartilajului, pe suprafa a de sec iune se formeaz urme
(microrelief) utile pentru examen traseologic, prin care poate fi identificat obiectul
vulnerant.
Diferen ierea pl gilor autoprovocate de cele heteroprovocate se bazeaz pe
coroborarea datelor privind localizarea pe corpul victimei, direc ia, num rul,
profunzimea, precum şi inclina ia pere ilor pl gilor t iate.

4.7.2. Leziunile şi moartea produse prin acţiunea instrumentelor înţepătoare.

Obiectele în ep toare se caracterizeaz prin forma alungit şi vârf ascu it. Reprezentan ii
tipici ai acestei categorii sunt acul, andreaua, cuiul. Forma sec iunii transversale a
obiectelor în ep toare este foarte variat : p trat , romboid , ovalar , rotund , neregulat .

Fig. Raportul dintre forma secţiunii transversale a obiectelor înţepătoare şi a plăgilor produse de acestea.

Obiectele în ep toare, lezând pielea cu vârful, p trund în profunzimea corpului

prin îndep rtarea lateral a esuturilor.
Forma şi dimensiunile pl gii în epate depind de forma şi dimensiunile sec iunii
transversale a obiectului în ep tor.
Marginile pl gilor în epate sunt uşor neregulate, uneori, în jurul marginilor se
observ zona excoriat . Nu se observ lipsa de substan , apropierea marginilor pl gii
fiind perfect .
Deşi la nivelul pielii plaga are dimensiuni relativ mici, profunzimea (lungimea
canalului) acesteia poate fi semnificativ , str b tând uneori chiar toate straturile unui
segment anatomic (plaga transfixiant ). În astfel de cazuri se poate vorbi despre plaga de
intrare şi plaga de ieşire.
Interesarea vaselor sanguine mari sau a organelor interne determin producerea
hemoragiei interne masive. Hemoragiile externe masive nu sunt caracteristice pentru
pl gile in epate.
Ac ionând asupra oaselor plate (craniu, omoplat, stern) instrumentele în ep toare
pot produce fracturi orificiale, care seam n cu leziunile prin arme de foc.
4.7.3. Leziunile şi moartea produse prin acţiunea instrumentelor înţepătoare-
tăietoare
4.7.3.1. Caracteristicile factorului vulnerant. Leziunile în epat-t iate se produc
prin ac iunea unor instrumente confec ionate cu o lam relativ îngust şi alungit , care are

49
vârful şi una sau mai multe margini longitudinale ascu ite; având aceste particularit i,
ac ioneaz prin în epare şi sec ionare a tegumentelor.
În func ie de caracteristicile lamei, instrumentele în ep toare-t ietoare se împart în
dou mari categorii: cu o margine ascu it (cu ite) şi cu amândou marginile ascu ite
(pumnale); sec iunea transversal a celor din prima categorie este cuneiform (în triunghi
foarte turtit), a celor din cea de a doua este în form de romb sau elips îngust alungit şi
foarte turtit . Se mai întâlnesc şi lame cu sec iunea transversal triunghiular (pile cu trei
margini ascu ite) sau p trat (baionete cu patru margini ascu ite) marginile ascu ite ale
acestor lame sec ioneaz cu uşurin tegumentele, motiv pentru care pot fi clasificate
drept în ep toare-t ietoare.
Obiectele care au lame în ep toare-t ietoare sunt confec ionate pentru diferite
scopuri: industriale, casnice, în scop de producere a leziunilor (de vân toare şi militare)
ş.a.
Reprezentantele celor dou mari categorii sunt alc tuite din dou p r i componente
principale: mâner şi lamă. De regul , lama este confec ionat din o el rezistent. Marginea
ascu it a lamei se numeşte tăiş. Por iunea dinspre vârf a taişului este în general convex ,
dar la instrumentele cu dou t işuri pot fi rectilinii şi chiar concave. La unele modele ale
instrumentelor în ep toare-t ietoare t işul se întinde pân la mâner, la altele, t işul, în
apropierea mânerului, se prelungeşte cu o por iune net ioas a lamei, care, în cazul în
care se afl pe aceeaşi linie cu t işul, se numeşte baza lamei. În special la briceag aceast
por iune neascu it a lamei proiemin , fiind numit bărbia.
La instrumente în ep toare-t ietoare cu un singur t iş, marginea opus acestuia se
numeşte muchia sau dorsul. Unele cu ite au muchia rectilinie, altele curb (concav sau
convex ) în apropierea extremit ii opuse mânerului, care se numeşte vârf.
Unele instrumente în ep toare-t ietoare au între lam şi mâner un limitator, care
împiedic alunecarea mâinii pe lama în momentul aplic rii loviturii.
Pentru a simplifica descrierea instrumentelor în ep toare-t ietoare cu un singur t iş este
bine s distingem fa a lateral stâng şi dreapt , pozi ionând cu itul cu mânerul spre
examinator, cu muchia în sus şi t işul în jos.
La instrumente în ep toare-t ietoare cu dou t işuri (pumnale) marginile ascu ite
se întâlnesc la nivelul vârfului, putând fi în apropierea acestuia convexe, concave sau
rectilinii pe toat lungimea. Între lam şi mâner se afl limitatorul. Suprafa a lamei
pumnalului poate fi plan , regulat sau „în jgheaburi” mici longitudinale.
Bricegele pot avea una, dou sau mai multe lame (limbi).
Instrumentele în ep toare-t ietoare pot fi confec ionate industrial sau produse
artizanal. Indiferent de tipul instrumentului, trebuie s se respecte terminologia unic a
p r ilor componente şi a detaliilor.
Al turi de vârful şi t işul lamei (elementele vulnerante principale), asupra
corpului victimei pot ac iona şi muchia şi curbura acesteia; în cazul p trunderii complete
la producerea leziunii va „contribui” şi baza lamei sau b rbia.
4.7.3.2. Fazele acţiunii vulnerante. În cazul leziunilor produse prin ac iunea
instrumentelor în ep toare-t ietoare se poate vorbi despre faza de pătrundere şi extragere
a lamei. În prima faz , asupra îmbr c min ii, pielii şi esuturilor ac ioneaz în primul rând
vârful, dup care curburile muchiei şi t işului, fe ele laterale ale lamei. În faza de
extragere ac ioneaz predominant t işul şi în mai mic m sur curburile muchiei şi

50
t işului. În leziunile acestei categorii distingem plaga principal şi crest tura
suplimentar .
4.7.3.3. Tabloul lezional. Caracteristicile şi particularit ile pl gilor în epat-t iate
reproduc atât caracteristicile obiectului vulnerant (l imea, grosimea, lungimea lamei,
existen a b rbiei, mânerului, gradul de ascu ime şi num rul t işurilor), cât şi direc ia de
propagare a for ei traumatice (dispozi ia canalului pl gii). Tabloul morfologic lezional
este format din plaga de intrare, canal şi, uneori, plaga de ieşire. Plaga în epat-t iat de
intrare are margini si extremităţi. Canalul este limitat de pereţi, ce corespund cu
marginile pl gii cutanate. Plaga cutanat de ieşire are, asem n tor cu cea de intrare,
margini şi extremit i.
În practic , mult mai frecvent se întâlnesc pl gile fusiforme (sau „c scate”,
„beante”), lineare şi cu crest tura suplimentar . Pl gile fusiforme se explic prin
îndep rtarea moderat a marginilor, care depinde de elasticitatea pielii şi de contrac ia
fibrelor musculare sec ionate. Forma linear o capat pl gile ale c ror margini sunt
apropiate. Forma pl gilor cu crest tur suplimentar se datoreaz mişc rii rotatorii în
jurul axului longitudinal cu ap sare pe t iş, efectuat în faza de extragere a cu itului,
rezultând o solu ie de continuitate - crest tura suplimentar dispus sub un unghi fa de
plaga pincipal .
Marginile pl gilor sunt netede. Forma extremit ilor pl gilor în epat-t iate
depinde de caracteristicile lamei. În partea corespunz toare t işului se formeaz
extremitatea ascu it , în cea corespunz toare muchiei extremitatea este rotunjit sau
rectangular . Prin urmare, în cazul ac iunii unei lame cu dou t işuri (pumnal) ambele
extremit i vor fi ascu ite, iar în cazul ac iunii unui instrument cu un singur t iş (cu it)
extremit ile vor avea forma diferit : una ascu it şi, cea opus , rotunjit sau
rectangular .
Examinând leziunile, expertul, în primul rând descrie plaga cutanat , dup care
examineaz leziunile de la nivelul canalului: leziunile oaselor, organelor interne şi altor
esuturi. Informa ii foarte pre ioase se pot culege în cadrul examin rii am nun ite a
îmbr c min ii. Examinând îmbr c mintea, expertul trebuie s fie atent la defectele
obiectelor din buzunare: agende, fotografii, acte ş.a.m.d.
În cazul examin rii persoanelor expertul se limiteaz la examinarea pl gii de la
nivelul pielii, a îmbr c min ii şi a obiectelor de pe sau din aceasta, având posibilitatea de
a se informa recomandând examene suplimentare (radiografii, tomografii, ecografii).
În marea majoritate a cazurilor pl gile în epat-t iate se produc inten ionat prin
heteroagresiune, urm rindu-se producerea unor leziuni sau a decesului. De regul ,
loviturile se aplic în zona toracelui, abdomenului sau spatelui. Mai rar se întalnesc
accidentele şi sinuciderile. În cazul autoprovocarii (sinuciderii) leziunile se situeaza în
zonele accesibile mâinii proprii, de regul , interesând gâtul, zona precordial sau
abdomenul.
Expertiza medico-legal a cadavrelor/persoanelor cu suspiciune de leziuni în epat-
t iate permite stabilirea :
1. diagnosticului pozitiv de leziuni (pl gi) produse prin ac iunea unor
instrumente în ep toare-t ietoare;
2. caracteristicilor generale ale acestor instrumente (cu unul sau dou t işuri;
l imea lamei; grosimea muchiei lamei ; lungimea lamei ; forma vârfului
lamei ; unele aspecte ale bazei lamei şi mânerului) ;

51
 3. exemplarului instrumentului în ep tor-t ietor vulnerant (identificarea) ;
4. numarului loviturilor si succesiunii de producere ale acestora ;
5. pozi iei instrumentului vulnerant în momentul aplic rii loviturii şi în faza de
extragere ;
6. direc iei de propagare a for ei traumatice în momentul aplic rii loviturii şi
direc iei de extragere ;
7. pozi iei victim -agresor şi altor circumstan e ale producerii ;
8. auto- sau heteroprovoc rii.
Unele dintre aceste obiective pot fi rezolvate în toate cazurile; rezolvarea altora
presupune existen a unor anumite semne care nu sunt constante.

4.7.4. Leziunile şi moartea produse prin acţiunea instrumentelor despicătoare.

Instrumentele despic toare (topor, sap , satâr, secure, sabie) se deosebesc prin existen a
unei sau mai multor margini ascu ite şi prin greutate considerabil . Ac iunea despic toare
a acestor instrumente este determinat de energia cinetic sporit exercitat asupra
obiectului.
Pl gile despicate se caracterizeaz prin dimensiuni considerabile, atât lungimea,
cât şi profunzimea. Datorit energiei cinetice sporite, ac iunea vulnerant a
instrumentelor despic toare intereseaz nu numai esuturile moi, dar şi oasele subiacente.
Caracteristicile pl gilor despicate în mare parte depind de particularit ile
instrumentului cu care au fost produse, de gradul de ascu ime a t işului, de unghiul de
propagare a for ei traumatice ş.a. Dup ac iunea perpendicular a unui instrument bine
ascu it, marginile pl gii vor fi netede. Dac lam este tocit , vor rezulta pl gi cu margini
neregulate, excoriate, care pot fi confundate cu pl gile contuze. În cazurile loviturilor sub
un unghi cu suprafa a pielii, una din margini va fi în detrimentul celei opuse, care, de
regul , prezint o zon excoriat .
De importan a major pentru identificarea instrumentului folosit sunt urmele
(traseele) l sate de lam pe supraf a de sec iune a oaselor sau cartilajelor.
Leziunile despicate pot fi produse în cadrul heteroagresiunilor, accidentelor şi
automutilarilor. Leziunile autoprovocate se situeaz în regiuni anatomice accesibile
mâinii proprii, cea mai vizat este pielea p roasa a capului ; pl gile sunt multiple,
paralele între ele, în majoritate superficiale.
În omoruri pl gile pot fi situate la nivelul capului, pe fa a anterioar (ventral ) a
corpului, cât şi în alte regiuni ca spatele, fesele sau membrele inferioare. Localizarea
leziunilor în regiuni anatomice inaccesibile mâinii proprii este semnul ac iunii unei alte
persoane. De mare importan expertal sunt pl gile despicate ale mâinilor şi
antebra elor, deoarece demonstreaz încercarea ap r rii de loviturile aplicate şi, în final,
ac iunea unei alte persoane.
Leziunile accidentale sunt localizate de regul la nivelul membrelor superioare
(degete, mân ) sau inferioare.

• caracteristicilor instrumentului vulnerant (tipul, forma, dimensiuni);

Expertiza medico-legal are ca obiective stabilirea:

• vechimii şi caracterului vital al leziunilor ;

• leziunilor tanatogeneratoare (cele care au determinat decesul);
• stabilirea pozi iei victim -agresor ;
• dac leziunile au putut fi produse de mâna proprie.

52
 5. ASFIXIA MECANIC

5.1. PARTEA GENERAL

5.1.1. Definiţia. Fazele evolutive ale asfixiilor.

Asfixia (lb. greaca: a = lips , sfigmos = puls) – stare fiziopatologic consecutiv
p trunderii insuficiente de oxigen în sânge şi esuturi cu creşterea simultan a bioxidului
de carbon. Cauzele acesteia pot fi mecanice, toxice şi consecutive unor boli.
Asfixia afecteaz în primul rând func iile sistemului nervos central. Minima
sc dere a oxigenului în sânge prvoac atât tulbur ri func ionale, cât şi modific ri
morfologice vizibile ale structurii substan ei nervoase.

• Dispnee inspiratorie, traducându-se prin dificult i de inspira ie ce dureaz

Asfixia se manifest prin perturb rile actului respirator, cu cinci faze succesive:

• Dispnee expiratorie manifestat prin dificult i de expira ie, faza având

aproximativ 1 min.

• Mişc ri respiratorii convulsive cu durata de pân la 5 secunde.

durata de aproximativ 1 min.

• Pauza respiratorie cu lipsa mişc rilor respiratorii dureaz 1 – 1,5 min.

• Respira ie terminal (1 – 7 min.).
Treptat mişc rile respiratorii devin tot mai superficiale, pân la oprirea complet a
respira iei. Dac nu se restabileşte ritmul şi amplitudinea mişc rilor respiratorii, la scurt
timp se opreşte inima.
Dup oprirea respira iei inima işi mai p streaz contractibilitatea timp de pân la
câteva zeci de minute.
Reac ia esutului muscular la asfixsii prezint o mare importan medico-legal :
pierderea rapid a tonusului muscular explic dispari ia aproape instantanee a mişc rilor
active de autoaparare a victimelor şi imposibilitatea autosugrum rii.
Cunoştin a este p strat doar în faza de dispnee inspiratorie.
5.1.2. Semnele asfixice generale. Tabloul morfologic lezional în cazurile de
asfixii este constituit din semne (generale) comune tuturor asfixiilor şi semne specifice
fiec rui tip de asfixie.

5.1.2.1. Semne asfixice generale externe :

- lividit ile cadaverice vinete, pe suprafe e mari, confluente ;
- colora ia violacee (cianoza) a pielii, mucoaselor, unghiilor ;
- hemoragii punctiforme sub conjunctiva globului ocular şi sub stratul superficial
al pielii toracelui şi spatelui;
- dilata ia pupilelor ;
- emisie de sperm , urin şi materii fecale.
5.1.2.2. Semne asfixice generale interne :
- sânge închis la culoare, f r cheaguri ;

53
 - petele Tardieu (fig. 31): mici puncte hemoragice sub stratul extern al pl mânilor
(pleura) şi al inimii (epicard) ;
- culoarea intens violacee a tuturor organelor (staza visceral );
- dilatarea cavit ilor drepte ale inimii, care sunt pline cu sânge („inima
asfixic ”).
Culoarea lividit ilor şi cianoza sunt consecin a concentra iei excesive a
bioxidului de carbon în sânge. Hemoragiile în piele, sub conjunctive, pleur şi epicard se
explic prin creşterea permeabilit ii vasculare, în special a vaselor mici şi a capilarelor,
sub influen a concentra iei crescute a bioxidului de carbon în sânge.
Relaxarea sfincterelor cu mic iuni, ejaculare şi defeca ie spontan , sunt rezultatul
perturb rii func iei musculaturii netede şi striate. În asfixii, esutul muscular este supus
atât contrac iei, cât şi relax rii. În stare asfixic se produce în mod reflex contrac ia
splinei şi contrac ia spastic a arterelor. Sângele din sistemul arterial trece prin capilare în
vene, ceea ce determin umplerea excesiv a organelor interne cu sânge (staza).
5.1.3. Clasificarea asfixiilor mecanice. Asfixiile de cauz violent (asfixiile
mecanice) se clasific , dup modul lor de producere, în asfixii prin compresiune şi asfixii
prin obstruc ie.
(A) Asfixii prin compresiune :
- compresiunea gâtului cu la ul în spânzurare, strangulare;
- compresiunea gâtului cu mâna (sugrumarea) ;
- compresiunea toracelui şi abdomenului.
(B) Asfixii prin obstrucţie:
- obstruc ia orificiilor respiratorii cu mâna, obiecte compacte, materiale textile
ş.a. (sufocarea) ;
- obstruc ia c ilor respiratorii cu:
(a) corpi str ini solizi (tamponada cavit ii bucale şi nazale cu diferite obiecte;
p trunderea în arborele respirator a protezelor dentare, monedelor, nasturilor) ; (b) con inut
gastric, sânge (aspirat) ; (c) lichide (înec).

5.2. ASFIXIILE MECANICE: PARTEA SPECIAL

5.2.1. ASFIXIILE PRIN COMPRESIUNE

5.2.1.1. Spânzurarea. Prin spânzurare se în elege comprimarea gâtului de c tre un

la , realizat prin greutatea propriului corp. În calitate de la se pot folosi curele, cabluri
electrice, frânghii, eşarfe etc. La urile se clasific în :
• fixe şi culante;
• moi, semimoi, dure;
• cu una, dou sau trei circulare.
Aspectul nodului poate sugera profesia persoanei care l-a legat.

Despre spânzurarea tipic se vorbeşte în cazurile în care nodul se situeaz la nivelul

cefei. În spânzurarea atipic nodul se afl lateral sau anterior.
În situa iile în care nodul se afl lateral sau posterior, la ul p trunde între cartilajul
tiroid şi osul hioid. Coarnele hioidului se deplaseaz posterior spre coloana vertebral .
R d cina limbii se ridic uşor, închizând orificiul laringean, p trunderea aerului în trahee

54
este stopat . În afara comprim rii mecanice a c ilor respiratorii, se blocheaz circula ia
sângelui arterial c tre creier şi celui venos în direc ie opus . Acest fapt se explic prin
comprimarea arterelor carotide şi a venelor jugulare. Comprimarea nervului vag (drept şi stâng)
poate avea ca efect perturb ri grave, inclusiv deces prin inhibi ie reflex .
Despre spânzurare complet se vorbeşte în cazurile în care corpul este suspendat
în la f r a lua contact cu vreun punct de sprijin, iar spânzurarea incomplet presupune
situa ia în care corpul este suspendat în la , dar atinge planul de sus inere cu diferite
regiuni anatomice (c lcâi, genunchi, fese, mâini).
Dac nodul se afl anterior, la nivelul b rbiei, c ile respiratorii nu se închid
complet. Moartea în aceste cazuri se datoreşte compresiunii pachetului vasculo-nervos
(arterele carotide, venele jugulare, nervul vag).
În spânzurare se observ dou categorii de modific ri anatomo-patologice :
semnele asfixice generale (vezi 5.1.2.) şi semnele traumatice specifice acestui tip de
asfixie.
Semnele traumatice specifice spânzur rii sunt :
a) Semnul distinctiv al comprim rii gâtului cu la ul este şanţul de spânzurare,
amprenta la ului pe pielea gâtului. În unele cazuri relieful şi modelul se amprenteaz pân la
mici detalii. Spre deosebire de şan ul de strangulare ce are pozi ie orizontal , profunzime egal ,
este complet, f r întreruperi, în cazul spânzur rii şan ul este dispus oblic-ascendent în
por iunea superioar a gâtului. Şan ul de spânzurare nu are adâncime uniform : ea este mai
mare în zona de compresiune maxim a la ului asupra pielii, punctul diametral opus nodului, şi
mic în zona de compresiune minim . Şan ul de spânzurare se produce prin compresiune cu
frecare concomitent a pielii, rezultând detaşarea stratului superficial cu pergamentare (uscare)
ulterioar . Culoarea şan ului de spânzurare poate varia de la palid-rozie, imediat dup
producere, pân la g lbui-violacee. Consisten a şan ului de spânzurare este de asemenea
variat . În cele mai multe cazuri aceasta are consisten a dur . La urile confec ionate din
materiale moi (eşarf , prosop) las pe tegumente leziuni discrete, iar în cazurile în care corpul a
fost atârnat o perioad scurt nu se va constata pergamentare.

• infiltrate sanguine în musculatura şi ganglioni limfatici ;

b) Leziuni ale părţilor moi :

• rupturi transversale ale intimei carotidelor.

Leziuni osoase şi cartilaginoase :
• fracturi ale osului hioid, ale cartilagelor laringiene,
c)

• fracturi sau luxa ii ale coloanei vertebrale cervicale.

Spânzurarea, în majoritatea cazurilor este sinucidere. În practica se descriu cazuri

de accidente (copii), omorul prin spânzurare se citeaz foarte rar.

5.2.1.2. Strangularea. Prin strangulare se în elege comprimarea gâtului cu un la

care se strânge progresiv. În marea majoritate a cazurilor strangularea este omucidere.
Dac în cazul spânzur rii şan ul este dispus oblic-ascendent în por iunea superioar a
gâtului şi are profunzime inegal , în strangulare acesta are pozi ie orizontal , profunzime
egal , este complet, f r întreruperi. În afara şan ului de strangulare, în cazurile de
omucidere, la nivelul capului, corpului şi membrelor se pot constata multiple leziuni de
atac-ap rare (excoria ii, echimoze, pl gi contuze, fracturi costale ş.a.).

55
 Suicidul prin strangulare se poate realiza prin rotirea unui b introdus între la şi
tegumentele gâtului.
5.2.1.3. Sugrumarea. Sugrumarea este o asfixie mecanic prin comprimarea
gâtului cu mâinile. În toate cazurile sugrumarea este rezultatul unei heteroagresiuni, deci
forma juridic a mor ii este cea de omucidere, suicidul fiind imposibil datorit sc derii
for ei musculare odata cu pierderea conştien ei.
Semnele caracteristice pentru comprimarea gâtului cu mâna sunt:
- excoria iile de la nivelul pielii gâtului, de form semilunar , cu concavitatea
anterior (amprentele unghiilor agresorului), sau de forma liniar ;
- echimozele ovalare la nivelul pielii gâtului, l sate de pulpele degetelor
agresorului ;
- infiltratele sanguine în esuturile moi ale gâtului ;
- fracturile ale coarnelor osului hioid şi cartilajelor laringelui.
Comprimarea gâtului cu mâna frecvent se asociaz cu multiple alte leziuni care
atest lupta şi autoap rarea (echimoze, fracturi costale, leziuni ale organelor interne).

5.2.1.4. Compresia toraco-abdominală. În marea majoritate a cazurilor, decesul

prin comprimarea toracelui şi a abdomenului este accidental. Omuciderea se întâlneste rar
şi este posibil la nou-n scu i, sugari sau persoane cu vârsta înaintat . Comprimarea
toracelui şi a abdomenului împiedic mişc rile respiratorii. Greutatea considerabil
repartizat pe toat suprafa a poate declanşa perturb ri grave, care în 30-50 minute
evolueaz spre deces. Rapiditatea instal rii mor ii depinde de gradul de dezvoltare fizic
a victimei: persoanele cu masa muscular bogat reprezentat pot supravie ui perioade mai
lungi, rezistând la greut i mai mari.
Leziunile anatomo-patologice care se constat la autopsia cadavrelor persoanelor
decedate prin compresiune toraco-abdominal sunt:
- semnele asfixice generale ;
- culoarea violacee (cianoza) marcat a pielii capului, gâtului şi jum t ii
superioare a toracelui ;
- fracturi costale, rupturi ale organelor interne.

5.2.2. ASFIXIILE PRIN OBSTRUC IE

5.2.2.1. Sufocarea. Sufocarea este asfixia mecanic prin obstruarea (închiderea)

orificiului bucal şi a orificiilor nazale (orificiile respiratorii superioare) cu mâna sau alte
obiecte moi.
Una dintre cele mai grele expertize medico-legale este expertiza pe cadavru în caz
de sufocare prin intermediul obiectelor moi (perna, punga din plastic ş.a.). Pe corpul
victimei, în zonele de aplicare a acestor obiecte, leziunile pot s nu apar . Iar dac
victima se afl în stare de imposibilitate de autoap rare, nu se va constata nici un semn de
violen . Datele de anchet (examinarea am nun it a locului faptei, cunoaşterea unor
elemente de istoric) sunt foarte pre ioase şi absolut necesare pentru rezolvarea corect a
acestor cazuri.
Din punct de vedere juridic, exsist şi obstru ri accidentale ale orificiilor
respiratorii superioare cu obiecte moi.

56
 Decesul prin asfixie poate surveni şi în situa iile obstru rii orificiilor respiratorii
superioare cu mâna. Pentru aceste cazuri sunt caracteristice leziunile pe fa a intern a
buzelor şi obrajilor, care se produc prin strivirea esuturilor între palm şi din i.
Dup obstruarea orificiului bucal şi nazal cu mâna decesul survine în aproximativ
3 – 5 minute. În prima faz a acestei perioade de timp, în marea majoritate a cazurilor,
victima opune rezisten . În afara leziunilor caracteristice în zona din jurul gurii şi
nasului, pe cap, corp şi membre se vor constata leziuni traumatice care atest lupta între
victim şi agresor.

5.2.2.2. Obstruarea căilor respiratorii. Obstruarea c ilor respiratorii este asfixia

mecanic care se datoreşte închiderii lumenului laringelui şi/sau traheei cu corpuri
str ine.
Deseori în laringe, traheee, bronhii p trund monede, nasturi, boabe şi alte obiecte
mici. Cel mai frecvent aceast situa ie se întâlneşte la copii, care le introduc în cavitatea
bucal . În mediul umed al c ilor respiratorii boabele de grâu, fasole sau maz re se m resc
în volum, ocupând întreg lumenul. La persoane adulte aceast form de deces poate
surveni dupa p trunderea în timpul somnului în c ile respiratorii a protezelor dentare.
Uneori în timpul mesei, pe fond de stres emo ional sau de consum de b uturi alcoolice, se
produce obstruarea cu bol alimentar : buc i de carne, salam, pâine.
Asfixia mecanic prin aspirarea con inutului gastric se poate produce în timpul
somnului sau în stare de ebrietate. Con inutul gastric ocup tot spa iul liber al arborelui
respirator şi produce decesul. La autopsie este foarte important stabilirea p trunderii
intravitale a con inutului gastric în c ile respiratorii. Pentru aceasta trebuie s fie stabilit
nivelului pân la care au p truns masele gastrice, obligatoriu se efectueaz examenul
microscopic al fragmentelor de pl mâni pentru constatarea elementelor con inutului
gastric în por iunile terminale ale arborelui respirator (alveole şi bronsiole).
Este bine cunoscut faptul ca uneori con inutul gastric poate p trunde în c ile
respiratorii postmortem. Gazele de putrefac ie care se formeaz în stomac şi intestin,
deplaseaz con inutul în cavitatea bucal şi ulterior în trahee şi bronhii. Con inutul gastric
poate p trunde în c ile respiratorii şi în cadrul manevrelor de resuscitare, în special în
timpul respira iei artificiale.
Examinarea atent a cadavrului, stabilirea nivelului de p trundere a con inutului
gastric în c ile respiratorii, examenul microscopic al fragmentelor pl mânilor permit
diferen ierea aspiratului intravital de cel postmortem.
5.2.2.3. Înecarea. Prin înecare se în elege asfixia mecanic prin înlocuirea aerului
din c ile respiratorii cu lichide.
Lichidul p trunde în c ile respiratorii pân la alveole, producând blocaj mecanic
ce nu permite aerului s ajung la pl mâni. Se declanşeaz starea asfixic . Dac victima
nu este scoas din ap şi resuscitat în timp util, aceasta stare evolueaz rapid spre deces.
Comportamentul persoanei în momentul înecului este condi ionat de mai mul i
factori. În cele mai multe cazuri persoana aflat în ap , sim ind pericolul înec rii,
încearc s se salveze, prin mişc ri active energice a mâinilor şi picioarelor se str duieşte
s r mân pe suprafa a, respir adânc, opreşte respira ia. Dac nu reuşeşte s ias la
suprafa în cîteva zeci de secunde, mişc rile respiratorii sunt reluate sub ap . Lichidul
p truns în laringe, trahee, bronhii este expulzat cu for a prin tuse reflex – rezultatul
irita iilor mucoasei c ilor respiratorii. Stoparea p trunderii aerului la pl mâni duce la

57
accentuarea asfixiei şi pierderea cunoştin ei. Mişc rile respiratorii devin aritmice,
convulsive, dup care progresiv se superficializeaz pân la stop cardio-respirator.
Mai rar, procesul înec rii se caracterizeaz prin evolu ie foarte rapid spre deces,
când succesiunea fazelor asfixiei specific înecului nu este respectat . Aceste aspecte se
observ în situa iile înec rii în lichide cu temperatura sc zut , când se produce şocul
hipotermic cu contrac ia spastic a musculaturii scheletice şi a laringelui, proces denumit
hidrocuţie. Persoanele c zute în lichid rece îşi pierd capacitatea de a efectua mişc rile
respiratorii active, aspectul pl mânilor la autopsie fiind diferit de cel în cazuri de înec.

Dup scoaterea din ap supravie uirea este posibil cu condi ia efectu rii
manevrelor de reanimare în primele 5 minute. Starea persoanei dupa înec depinde de
durata asfixiei, complica iile posibile fiind: pierderi de memorie (amnezii), pneumonia,
edem pulmonar şi alte complicatii, care pot evolua spre deces.

Leziunile şi modificările specifice pentru înecare. În primele minute dup

scoaterea cadavrului din ap , la nivelul orificiilor respiratorii superioare şi în jurul gurii
se constat spuma alb , foarte dens – ciuperca înecaţilor. Producerea acesteia se
datoreşte p trunderii apei în c ile respiratorii, care irit mucoasa laringelui, traheei şi a
bronhiilor. Organismul r spunde prin secre ie excesiv de mucus, bogat în proteine, care
se amestec cu ap , în special în fazele de tuse reflex şi respira ie convulsiv , rezultând
spuma dens .

M rirea volumului pl mânilor (emfizem hidroaeric pulmonar), amprentele costale

pe suprafa a lor, p strarea amprentelor dup presiune cu degetele, acoperirea par ial a
inimii cu marginile pulmonare rotunjite, sunt semnele frecvent întâlnite în cazurile de
deces prin înec. M rirea volumului pl mânilor se produce în faza dispneic şi se datoreşte
rupturilor septurilor alveolare.
Prezen a sub pleur a unor pete alb strui cu margini neclare - petele Paltauf - este
un semn caracteristic pentru înec în ap dulce. Aceste pete sunt rezultatul p trunderii apei
în re eaua vascular , dilu rii sângelui şi a distrugerii eritrocitelor.
Mul i autori consider existen a de lichid în cavitatea pleural şi peritoneal ,
precum şi în tubul digestiv (stomac, intestine), drept semn caracteristic penrtu înec.
Aceste semne apar în timp şi la cadavre aruncate în ap .
Sunt cunoscute şi alte semne de deces prin înec, care se stabilesc prin examene de
laborator. În primul rând trebuie amintit constatarea microalgelor (planctonului) din ap ,
care p trund în sânge şi organe.
Unele dintre microalge sunt acoperite cu un strat de siliciu, formând un fel de
carapace. Aceast categorie de plancton se numeşte diatomee. Ele pot fi g site în sângele,
organele şi oasele cadavrului, în acestea din urm putând fi constatate şi dup distrugerea
total a esuturilor moi prin putrefac ie. Împreun cu lichidul, planctonul ajunge în
re eaua vaselor sanguine prin rupturile pere ilor alveolari. Constatarea se face cu ajutorul
microscopului dup centrifugarea prealabil a fragmentelor organelor. Dup punerea în
eviden a planctonului, prin examen comparativ cu probele de ap recoltate de la locul
g sirii cadavrului, se poate stabili cu exactitate locul decesului prin înec.
Examenul sângelui: se compar temperatura de înghe are (punctul crioscopic),
concentra ia de ioni şi rezisten a electric a sângelui din ventricolul stâng cu cel din
ventricolul drept. În caz de înec în ap dulce, datorit dilu rii sângelui în ventricolul

58
stâng, se va constata sc derea în acesta a concentra iei ionilor, rezisten ei electrice şi a
punctului crioscopic. Efectul invers este valabil pentru înec în apa s rat .
Modificările datorate apei depind de durata afl rii cadavrului în ap , temperatura,
tipul apei (s rat , dulce) şi fauna.
La examenul extern se observ paloarea pielii şi aspectul de «piele de g in ».
Aceste semne sunt consecin a ac iunii temperaturii sc zute a apei, care produce contrac ia
musculaturii pielii şi spasmul vaselor acesteia.
Sub ac iunea apei pielea se macereaz . Primele semne ale macera iei se observ pe
pielea palmelor şi plantelor. Ini ial pielea se albeşte, devine reliefat , dup care este încre it şi
alb şi pe fe ele posterioare a mâinilor şi picioarelor, c p tând aspectul « mâinilor de
sp l toreas ». Cu trecerea timpului, stratul superficial umflat se detaşeaz de pielea mâinilor şi
picioarelor împreun cu unghiile, aspect demnumit « m nuşa mor ii ».
Cu cât mai scurt este perioada de aflare în ap şi mai scazut temperatura
acesteia, cu atât mai pu in evidente vor fi semnele de macerare. La temperatura de +18 -
+20oC primele semne de macera ie vor ap rea peste 3 ore, iar « m nuşa mor ii » peste
dou -trei s pt mâni [Ungurean, 1993].
Cadavrele aflate în ap sunt frecvent atacate de fauna acvatic . Spectrul leziunilor
este de la mici zone de lips a esuturilor moi şi pân la detaşarea unor membre.
Corpul înecatului la scurt timp iese la suprafa a. Perioada depinde de viteza
form rii gazelor de putrefac ie în intestin. În apa rece procesul de putrefac ie este încetinit
şi cadavrul nu iese la suprafa mult timp. Vara cadavrele ies la suprafa a apei dulci în 2-
5 zile [Taylor, cit. de Panaitescu, 1995]. Semnele decesului prin înec se estompeaz sau
dispar, unul singur p strându-şi validitatea : examenul diatomeelor.
Leziunile produse anterior decesului în apa, atest o posibil agresiune sau
accident (lovire cu elice, explozie pe nav , incendiu).
Dac pe cadavru scos din ap , se constat leziuni intravitale direct mortale, se
poate vorbi despre omucidere cu aruncare ulterioar a corpului în ap . În acelaşi timp,
expertul nu trebuie s uite despre posibilitatea producerii leziunilor intravitale, cu nivel
diferit de gravitate, în momentul afl rii în apa. Aşa se produc leziunile prin lovire de
corpuri dure de pe fundul lacului, râului, piscinei, dup plonjare în ap .
Sunt posibile leziunile cadavrelor în ap prin lovire de diferite obstacole (stânci,
baraje) din albia unui râu sau în cazul propulsiei corpului înecatului de valurile m rii cu
izbire de pietre, poduri. În cazurile examin rii cadavrelor g site în ap expertul medico-
legal are nevoie de date despre locul g sirii cadavrului, în special despre caracteristicile
fundului şi viteza curen ilor de ap .
Din punct de vedere juridic, înecul, în majoritatea cazurilor, este accident, urmând
apoi suicidul (g sirea scrisorii de adio, diferite obiecte grele în buzunare). Foarte rar se
recurge la omor prin înecare. Excep ie fac cazurile de omor a noului n scut.
Particularităţile cercetării la locul faptei în caz de asfixii: aten ia va fi îndreptat
asupra existen ei semnelor de violen la nivelul gâtului, fe ei şi toracelui, existen ei
hemoragiilor sub conjunctiva ochilor; se vor c uta obiectele cu care ar putea fi folosite
pentru comprimarea gâtului sau altor regiuni corporale; se va stabili concordan a între
dimensiunile şan ului de spânzurare şi la .
În caz de înec se vor c uta obiectele care ar fi putut s men in cadavul la
suprafa a apei sau obiectele grele; existen a şi localizarea leziunilor; se va descrie starea

59
îmbr c min ii şi urmele existente de pe aceasta; se va descrie gradul de macerare a pielii,
existen a „ciupercii înecatului” din zona gurii şi nasului .

6. LEZIUNILE ŞI MOARTEA PRODUSE

PRIN FACTORI FIZICI
6.1. LEZIUNILE ŞI MOARTEA
PRIN TEMPERATURI EXTREME
Temperaturile extreme au efecte negative asupra organismului uman. Ac iunea
acestora poate fi local , general sau mixt .
Dep şirea temperaturii esuturilor umane peste valori de 45-47oC determin
modificari ireversibile cu coagularea proteinelor şi blocarea enzimelor.
6.1.1. Efectele locale ale temperaturilor înalte (arsurile). Leziunile corporale
consecutive ac iunii locale a temperaturii înalte se numesc arsuri. Temperatura înalt se

• contact cu corpuri solide supraînc lzite;

poate transmite corpului uman prin:

• lichide fierbin i;
• vapori supraînc lzi i;
• flac r .
Morfopatologia arsurilor. Profunzimea arsurilor depinde de tipul agentului
termic, de durata ac iunii şi de factorii lega i de organism.
Se descriu patru grade de arsuri:
Gradul I: se caracterizeaz prin culoarea roşiatic a pielii (eritem), uşoar
tumefiere a zonei afectate şi durere. Arsurile de gradul I se vindec f r s lase pe piele
vreun semn, iar în caz de deces nu sunt vizibile pe suprafa a corporal .
Gradul II: ini ial se observ tumefierea şi eritemul, pentru ca dup câteva ore s
apar flictene cu con inut lichidian transparent, care peste o zi devine tulbure (fig. 43).
Dup spargere se observ fundul de culoare roşie-vie a flictenei, care se vindec în
aproximativ 7-10 zile f r cicatrizare.
Gradul III: se caracterizeaz prin distrugerea (necroza) pielii; straturile distruse
ale pielii cap t o culoare brun-negricioas , sunt dure la palpare, se vindec foarte lent cu
cicatrici.
Gradul IV: distrugerea (necroza) profund a esuturilor cu carbonizare, interesând
uneori şi oasele; vindecarea este îndelungat , cu formarea unor cicatrici mutilante (fig.
44).

De regul , carbonizarea cadavrului pe suprafe e mari se produce dup ce persoana

a decedat mult mai devreme prin intoxica ie cu monoxid de carbon sau prin şoc. Pielea
devine dur , se înnegreşte, volumul esuturilor moi se diminueaz prin pierderea
lichidelor, proteinele se coaguleaz : cadavrul cap t „poziţia de boxer”. Oasele se
distrug în ultimul rând, cap tând ini ial aspectul de „por elan vechi”. Din ii sunt foarte

60
rezisten i la ac iunea termic , p strând toate caracteristicile chiar în cazurile carboniz rii
complete ale oaselor.
Carbonizarea cadavrului poate fi total sau par ial . În practica medico-legal
carbonizarea total în scop de disimulare a crimei este mai rar , fiind favorizat de
depeşaj (fragmentarea cadavrului) şi de ac iunea îndelungat a fl c rii.
Dup Kuvsinov [cit. Ungurean, 1993], pentru arderea complet a unui sugar sunt
necesare 11 kg de lemne şi aproximativ 96 de minute, rezultând 1 kg de cenuş ; pentru
arderea complet a unui cadavru depeşat apar inând unei persoane adulte sunt necesare
aproximativ 21 – 29 kg de lemne şi 4 - 4,5 ore, rezultând 2,5 – 3 kg de cenuş şi
fragmente osoase de dimensiuni relativ mici. În crematoriile moderne cu gaz incinerarea
complet se realizeaz în 50 – 60 de minute [Ungurean, 1993].
Se consider c incinerarea cadavrului unei persoane adulte practic nu poate fi
complet : de regul , în cenuş se p streaz din ii şi fragmentele oaselor lungi şi oaselor plate
(craniu). Examinarea resturilor de cenuş şi a fragmentelor osoase restante permite stabilirea
originii organice a cenuşii, apartenen ei de grup ale oaselor, sexului şi a vârstei. În astfel de
cazuri se recurge la examin ri anatomice comparative, radiologice, histologice, spectrale.
Flacăra, spre deosebire de al i agen i termici, produce arsuri profunde şi pe arii
mari. Suprafa a arsurii este acoperit cu depuneri de funingine, fiind caracteristic
interesarea firelor de p r şi a îmbr c min ii.
Arsurile prin lichid supraîncălzit se caracterizeaz prin flictene, prin lipsa
depunerilor de funingine, integritatea firelor de p r şi a îmbr c min ii. Deplasându-se sub
ac iunea for elor gravita iei, lichidul produce arsuri de forma unor benzi descendente.
În func ie de temperatura şi perioada de contact, corpurile solide supraîncălzite
(fier de c lcat, vase, reşouri) produc arsuri de gravitate diferit . De regul , acestea se
caracterizeaz prin profunzimi relativ mici şi prin respectarea formei obiectului care a
ac ionat. Arsurile profunde pe suprafe e relativ mici se constat în special în cazurile ac iunii
metalelor topite.
Arsurile prin vapori fierbinţi sunt dispuse în zonele descoperite f r s fie afectat
p rul.
Mecanismele morţii (tanatogeneza). Arsurile de gradul II pot fi mortale în
situa ia în care ocup mai mult de 50% din suprafa a corporal ; pentru gradul III acest
indice se situeaz la 33%, iar arsurile de gradul IV pun în pericol via a când sunt dispuse
pe o suprafa de peste 15%.

Dac moartea nu survine la fa a locului, în organismul victimei se dezvolt boala

arşilor. Evolu ia bolii arşilor include patru etape succesive:
1. Şocul combustional (în primele 2-3 zile) pentru care sunt caracteristice
perturb ri ale func iilor inimii, vaselor sanguine şi a rinichilor, deshidratarea
organismului, tulbur ri de conştiin .
2. Şocul toxic este consecin a p trunderii în sânge a produselor de descompunere
a esuturilor arse, care au efect toxic asupra organismului.
3. Şocul septic se datoreşte suprainfect rii cu diferite bacterii patogene, rezultând
procese purulente la nivelul organelor interne (bronhopneumonii) şi a sângelui
(septicopiemia).

61
 4. Şocul cronic este rezultatul epuiz rii organismului şi distrofiei organelor
interne consecutive nevindec rii îndelungate a esuturilor lezate.
Moartea poate surveni în orice etap a bolii arşilor.

Obiectivele expertizei medico-legale în cazurile de ac iune local a temperaturii

înalte (arsuri) sunt:
1. Dacă leziunile de pe corpul victimei sunt arsuri ?
Diagnosticul pozitiv de arsur presupune examinarea atent a leziunilor cu
stabilirea modific rilor tipice pentru arsuri şi excluderea altor tipuri de leziuni. Expertul
medico-legal va fixa pozi ia cadavrului, localizarea, gradul şi dimensiunile ariei pe care
sunt dispuse arsurile.
2. Ce agent termic a produs arsurile ?
Expertul are posibilitatea s stabileasc agentul termic cu care au fost produse
arsurile: prin flac r , prin contact cu corp supraînc lzit, prin lichide fierbin i sau vapori.
De importan major este examinarea st rii îmbr c min ii : topirea firelor de a şi
depunerea de funingine pledeaz pentru ac iunea fl c rii; imbibi ia es turii cu lichide
este semnul caracteristic op ririi; existen a unei zone ce imit conturul şi relieful negativ
al suprafe ei cu care îmbr c mintea a intrat în contact va certifica ac iunea corpurilor
supraînc lzite.
3. Dacă arsurile au fost produse în timpul vieţii sau după moarte?
Semnele care certific producerea arsurilor în timpul vie ii sunt:
•
•
flictenele de pe piele cu con inut lichidian bogat în leucocite;
arsurile şi particulele de funingine g site la nivelul c ilor respiratorii;
•
•
lipsa funinginii la nivelul ridurilor din jurul ochilor;
p trunderea monoxidului de carbon în sânge cu formarea
carboxihemoglobinei.
4. Care este gravitatea arsurilor după profunzime şi suprafaţă?
Profunzimea arsurilor este estimat în grade (vezi „Morfopatologia arsurilor”). Suprafa a
arsurilor se poate calcula prin mai multe metode, cea mai folosit fiind regula lui
Wallace, prin care: capul şi gâtul au 9% din suprafa a corporal , membrele superioare
câte 9% fiecare, fa a anterioar şi posterioar a trunchiului câte 18% (9% x 2) fiecare,
membrele inferioare câte 18% (9% x 2) fiecare şi zona organelor genitale 1%. Alt
metod folosit , mai util pentru suprafe e mici, este regula „palmei”. Regula se bazeaz
pe considerentul c suprafa a palmei fiec rui individ este egal cu 1% din suprafa a
corporal a acestuia.
5. Data producerii arsurilor ?
6.Dacă între arsuri şi deces (invaliditate, infirmitate) există legătură de
cauzalitate ?

6.1.2. Efectele generale ale acţiunii temperaturilor înalte. Efectele generale ale
ac iunii temperaturii înalte asupra organismului uman se împart în şoc termic şi insola ie.

62
 Şocul termic. Organismul uman produce c ldur în mod constant, temperatura
corporal fiind men inut la nivelul 36° – 37°C. Aflându-se în mediu înconjurator cu
temperatura mai ridicat decat cea a corpului, organismul, prin mecanismele de adaptare,
accelereaz pierderea de c ldur şi temperatura corpului r mâne în limite normale. Astfel
organismul s n tos se adapteaz la temperaturi de peste 40°C. În înc peri prost aerisite,
cu umiditate crescut , temperatura înalt înfrânge reac iile de adaptare ale organismului,
stopând pierderea c ldurii determin creşterea temperaturii corporale pân la 42° – 43°C.
Se produce şocul termic, care se manifest prin vertij, pierdere de cunoştin , v rs turi,
convulsii, tulbur ri cardiace. Moartea se datoreşte paraliziei centrului respirator.
La autopsie se constat semnele nespecifice ale « mor ii rapide »: lividit ile
cadaverice confluente, organele sunt pline cu sânge (staza visceral ), cavit ile cordului
con in sânge lichid, hemoragii punctiforme sub învelişurile pl mânilor şi inimii. De
asemenea se constat staz şi edem cerebral. În miocard, ficat şi rinichi se observ
modific ri distrofice.
Diagnosticul de moarte prin şoc termic se stabileşte pe baza datelor ob inute la
autopsie, coroborate cu analiza am nun it a circumstan elor în care a survenit decesul.
Cazurile de moarte prin şoc termic sunt foarte rare şi, în mare parte, survin în
timpul exercit rii atribu iilor de serviciu, punându-se problema unor accidente de munc .
Insolaţia. Este o variant a şocului termic, în care concomitent cu c ldura, asupra
pielii capului şi a zonelor neacoperite, ac ioneaz şi razele solare. Pentru insola ie nu este
obligatorie creşterea extrem a temperaturii corporale. La autopsie se vor constata
semnele caracteristice pentru şoc termic, se pot observa şi arsuri prin raze solare.

6.1.3. Acţiunea temperaturii scăzute. Leziunile sunt determinate de ac iunea

îndelungat a temperaturii sc zute a mediului înconjur tor, de contact cu obiecte sau gaze
extrem de reci.
Factorii care favorizeaz ac iunea frigului asupra organismului:
• ac iunea local a frigului, cu apari ia consecutiv a deger turilor, este favorizat
de umiditate, vânt, îmbr c mintea mulat şi înc l mintea de m rime
necorespunz toare, precum şi de bolile şi leziunile regiunii afectate;
• ac iunea general a frigului depinde de factori ai mediului (umiditatea, vântul
favorizeaz ac iunea) şi de rezisten a organismului (oboseal , şocul,
hemoragiile, bolile cronice, intoxica iile, în special cea cu alcool, care
accelereaz ac iunea frigului).
Din punct de vedere juridic, în mare parte, moartea prin ac iunea frigului este
accidental , mult mai rar moartea este autoprovocat (suicid).

6.1.3.1. Efectele locale ale temperaturilor scăzute (degerăturile). Modific rile

locale determinate de ac iunea frigului asupra organismului se numesc degerături.
Acestea se localizeaz în special la nivelul por iunilor descoperite (vârful nasului,
pavilioanele urechilor) şi la nivelul extremit ilor (degete).
În func ie de profunzimea afect rii esuturilor, deger turile se împart în patru
grade:
Gradul I: pielea este palid , uşor tumefiat , ini ial zona afectat este dureroas ,
apoi sensibilitatea scade.

63
 Gradul II: flictene cu con inut lichidian limpede; deoarece sunt afectate straturile
superficiale ale pielii, vindecarea este complet , f r formarea cicatricilor.
Gradul III: flictene cu con inut lichidian sanguinolent; sunt afectate toate
straturile pielii, ducând la vindecare îndelungat cu formarea unor cicatrici.
Gradul IV: se caracterizeaz prin distrugerea esuturilor moi, muşchilor şi oaselor
cu mumificarea esuturilor (gangrena uscat ), fiind necesar îndep rtarea chirurgical a
esuturilor distruse.
Din punct de vedere medico-legal, existen a deger turilor semnific faptul ac iunii
îndelungate a frigului şi, în unele cazuri, prin acestea se poate stabili caracterul vital al
ac iunii frigului.

6.1.3.2. Efectele generale ale temperaturilor scăzute asupra organismului

(hipotermia). Ac iunea îndelungat a frigului ini ial duce la creşterea produc iei de
c ldur în organism. Dac frigul ac ioneaz în continuare, indicele de produc ie este
dep şit de cel de pierdere de c ldur prin convec ie şi conduc ie. Temperatura corpului
începe s scad progresiv. Paralel cu sc derea temperaturii corpului scade activitatea
biologic a esuturilor (metabolismul celular). La temperaturi corporale de sub 31oC,
persoana devine inconştient , la 25-20oC func iile organismului sunt abolite, survine
decesul.

• lividit ile cadaverice de culoare roşie (ca semn al sc derii metabolismului

La examenul medico-legal al cadavrului se constat :

• pete brune-maronii (microhemoragii) la nivelul mucoasei gastrice (pete

cu utilizarea incomplet a oxigenului de c tre esuturi);

• sângele şi plamanii de culoare roşie-aprins ;

Visnevski);

• lipsa aproape complet a glicogenului în ficat;

modific ri distrofice la nivelul creierului, miocardului, rinichilor. Cercetarea la
fa a locului poate furniza informa ii foarte pre ioase pentru stabilirea circumstan elor de

• Cadavrul poate fi g sit în pozi ie „embrionar ”, prin care pierderile de

producere a decesului:

• Topirea z pezii sub cadavru prin c ldura corpului (vezi fig. 46: pe z pad
c ldur în mediul înconjur tor scad semnificativ.

se observ depresiuni corespunz toare capului (C), membrelor superioare

(MS) şi inferioare (MI)).
• ur uri de ghea la orificiile nazale.
Din obiectivele medico-legale, cel mai important este diagnosticul pozitiv al
mor ii prin ac iunea temperaturii sc zute. Acesta se bazeaz pe existen a unui tablou
clinic şi morfologic caracteristic: pete Visnevski, sc derea sau lipsa glicogenului în ficat,
lividit i de culoare roşie-aprins . Se ine cont de condi iile meteorologice şi de gradul de
influen al factorilor privind rezisten a organismului. Este obligatorie recoltarea sângelui
pentru stabilirea alcoolemiei. Indiscutabil, stabilirea diagnosticului pozitiv de moarte prin
ac iunea îndelungat a temperaturii sc zute este posibil doar în lipsa unor leziuni
traumatice sau modific ri patologice, care prin gravitatea lor pot fi generatoare de deces.
În mare parte, moartea prin hipotermie este accidental . Mai rar este consecin a
expunerii voluntare la frig: omuciderile sugarilor, persoanelor de vârst înaintat sau cu
afec iuni grave şi sinuciderile persoanelor cu tulbur ri psihice.

64
6.2. LEZIUNILE ŞI MOARTEA PRIN AC IUNEA CURENTULUI
ELECTRIC
Prin electrocuţie se întelege totalitatea modific rilor morfologice şi func ionale
ale organismului consecutive ac iunii curentului electric industrial (tehnic) sau atmosferic
(fulgera ie, tr snet).

6.2.1. Acţiunea curentului electric industrial.

Formele juridice ale decesului prin ac iunea curentului industrial :
̇ Moarte accidental :
1. în mediul casnic;
2. la locul de munc .
̇ Omor.
̇ Suicid.
Factorii care influenţează gravitatea electrocuţiei. Gravitatea electrocu iei
depinde de: caracteristicile curentului electric, de tipul şi durata contactului, precum şi de
caracteristicile organismului.
1. Caracteristicile curentului:
̇ pentru organismul uman în egal m sur este periculos atât curentul
continuu, cât şi cel alternativ, cu toate c unii autori consider c mult
mai periculos este curentul alternativ de mic frecven (între 40 şi 60
Hz);
̇ tensiunii de 110-240 V îi corespunde mortalitatea maxim ;
̇ intensitatea de 0,1 A este periculoas pentru via , iar valorile cuprinse
între 0,12 si 0,15 A sunt considerate mortale.
2. Tipul de contact. În majoritatea cazurilor, ac iunea curentului electric industrial se
produce prin contact direct între conductorul electric şi corpul victimei.
Contactul direct poate fi unipolar, atunci când o zon a corpului intr în contact
cu o singur surs a curentului electric. Mult mai grav pentru organism este contactul
multipolar, situa ia în care mai multe zone a corpului intr în contact cu o surs de curent
electric, formându-se un scurt-circuit. În cazul contactului bipolar, curentul electric trece
prin organism prin trei traiectorii principale:
̇ Superioar , prin atingerea concomitent a conductorului electric cu
ambele mâini.
̇ Inferioar , prin contact cu conductorul electric cu ambele picioare.
̇ Supero-inferioar , cu atingerea conductorului electric cu mâna cu ieşirea
curentului prin picior.
Pericolul maxim pentru via este reprezentat de traiectoriile superioare cu
trecerea curentului electric prin creier şi inim .
În practica medico-legal rareori se întâlnesc cazurile de electrocutare prin
contact indirect: arc voltaic. Arcul voltaic se produce de curent cu tensiune mare şi în
cazuri în care între conductor şi corpul victimei exista un strat intermediar de aer de pân
la 5 cm.
3. Durata şi suprafa a contactului cu counductorul electric sunt direct
propor ionale cu gravitatea modific rilor func ionale în organism. De exemplu, ac iunea

65
curentului electric cu intensitate de 1000 V cu durata contactului între conductor şi piele
de 0,02 s. produce modific ri func ionale nesemnificative, iar dac durata de contact
creşte pân la 1 secund , curentul cu aceeaşi intensitate declanşeaz moartea.
4. Caracteristicile organismului. Evolu ia electrocut rii depinde de rezisten a
general a organismului şi rezisten a local a esuturilor. Rezisten a esuturilor este invers
propor ional cu con inutul de ap . Astfel cea mai mare rezisten o are pielea groas ,
b t torit , uscat ; organele interne, sângele, nervii, muşchii au un nivel de rezisten mult
mai sc zut. Vârstele extreme (copiii, vârstnicii), bolile cardio-vasculare preexistente,
intoxica iile şi hemoragiile, cresc sensibilitatea la ac iunea curentului electric, m rind
riscul unei evolu ii spre deces.

Mecanismul de acţiune a curentului electric asupra organismului. Mecanismul de

ac iune este complex, fiind manifestat prin:
̇ Efect mecanic: transmiterea energiei cinetice a fluxului electronilor
tuturor esuturilor cu care contacteaz , rezultând pl gi, fracturi osoase,
amputa ii ale membrelor, rupturi tegumentare, în special în fulgera ie.
̇ Efect biochimic: perturbarea proceselor bioelectrice interne în organism
cu fenomene de electroliz .
̇ Efect termic: este determinat de transformarea energiei electrice în
energia termic . Cu cât mai mare este intensitatea, tensiunea curentului
electric, rezisten a şi durata contactului, cu atât mai mult se înc lzeşte
conductorul (pielea). La nivelul pielii, în locul contactului, se produc
arsuri specifice – m rci electrice - de diferite profunzimi, de la
carboniz ri, pân la m rci abia vizibile.

Tanatogeneza (mecanismul morţii) în electrocuţie. Electrocut rile pot fi mortale şi

nemortale. Moartea poate surveni imediat dup trecerea curentului electric prin corp sau
dup o anumit perioad . Evolu ia spre deces se poate realiza prin mai multe mecanisme:
̇ Stop respirator prin paralizia musculaturii respiratorii.
̇ Stop cardiac prin paralizia inimii.
̇ Paralizia sistemului nervos central.

Modificările locale produse prin acţiunea curentului electric industrial.

Marca electrică apare la locul de intrare şi ieşire a curentului electric, are aspectul
unui crater cenuşiu-g lbui sau cenuşiu-albicios, a c rui forma şi dimensiuni depind de
relieful şi suprafa a conductorului electric cu care a intrat în contact corpul. La palpare se
constat consisten crescut şi marginile uşor ridicate. Uneori marca electric imit
conturul şi relieful sursei de curent electric cu care a intrat în contact pielea.
În unele cazuri se formeaz m rci electrice atipice, care, prin caracteristicile lor,
au aspectul asem n tor cu excoria iile sau pl gile contuze superficiale; unele m rci
electrice de pe palme pot fi greşit interpretate drept b t turi.
Stabilirea cert a diagnosticului de marc electric este posibil prin efectuarea
examenului microscopic. Ac iunea curentului electric asupra pielii produce unele
modific ri microscopice specifice, care nu se observ în alte leziuni.
Metalizarea se observ la locul de intrare a curentului electric, în jurul m rcii
electrice, fiind caracteristic încrustarea particulelor de metal pe piele. Uneori metalizarea

66
poate fi v zut cu ochiul liber: în func ie de metalul din care a fost confec ionat
conductorul, se observ colora ie brun-g lbuie sau cenuşiu-negricioas . Prin analiza
spectral se poate stabili natura chimic a conductorului electric cu care a intrat în contact
victima.
Arsura electrică se localizeaz la locul de intrare sau ieşire a curentului electric şi
este consecin a contactului cu conductorul sau a arcului voltaic. Arsura electric se
deosebeşte de arsura termic prin margini clare, bine delimitate şi prin localizare. Se
caracterizeaz prin dimensiuni variabile, culoarea brun-cenuşie, consisten crescut . Prin
aprinderea îmbr c min ii se pot produce şi arsuri termice care se pot localiza şi în afara
locului de contact între corp şi conductor.
Edemul electrogen este reprezentat de o tumefac ie dureroas , dur la palpare, cu
dimensiuni variabile, situat în jurul locului de contact.
Modific rile de la nivelul organelor interne nu sunt caracteristice. Se observ
semnele generale asfixice.

6.2.2. Acţiunea curentului electric atmosferic (fulgeraţia). Fulgerul, având

intensitate de ordinul sutelor de mii de amperi, tensiune de ordinul milioanelor de vol i,
temperatura de 20.000-25.000oC, ac ioneaz asupra organismului uman preponderent
prin efect mecanic şi termic. La locurile de contact se produc rupturi ale pielii,
carboniz ri profunde, uneori pân la amput ri ale membrelor. Se constat arsuri termice
superficiale pe suprafe e mari. Semnul caracteristic este „figura de trăsnet” situat pe
pielea cadavrului, reprezentat de benzi brun-rozii sau brun-roşietice, având forma unor
« ramuri de brad », putând fi dispuse pe suprafe e mari. Acestea devin mai palide, pentru
ca s dispar în câteva ore.
De regul , îmbr c mintea este rupt şi carbonizat , cu topirea obiectelor metalice
din sau de pe aceasta (nasturi, brichete, bijuterii).

6.2.3. Obiectivele expertizei medico-legale în cazuri de electrocuţie. Decesul prin

electrocu ie se stabileşte prin coroborarea urm toarelor:
̇ date ob inute la autopsia cadavrului;
̇ rezultatele examin rilor suplimentare (examen microscopic, spectral);
̇ date prin care au fost excluse alte cauze de deces;
̇ date privind circumstan ele de producere a decesului comunicate de
anchetator, expertul tehnic, rude;
̇ date ob inute în cadrul cercet rii la fa a locului.
În cadrul autopsiei cadavrului se stabileşte: diagnosticul pozitiv de electrocu ie,
locul de intrare şi ieşire a curentului electric.
La fa a locului se va ine cont de pericolul electrocut rii membrelor echipei de
cercetare, fiind recomandabil prezen a unui expert tehnic. În cadrul cercet rii la fa a
locului:
̇ se va stabili pozi ia cadavrului, existen a contactului cu conductorul
electric, existen a pe corp a leziunilor caracteristice electrocut rii (marca
electric , „figura de tr snet”);
̇ se va descrie îmbr c mintea (arsuri, topirea obiectelor metalice şi alte
defecte) ;
̇ se va identifica posibila surs de electrocutare;

67
 ̇ se va stabili existen a condi iilor favorizante electrocu iei (umiditatea
crescut a aerului şi a obiectelor).

6.3. LEZIUNILE ŞI MOARTEA PRIN VARIA IILE PRESIUNII

ATMOSFERICE (BAROTRAUMA)
Presiunea atmosferic optim pentru organismul uman este de aproximativ 760
mm Hg. Creşterea sau sc derea presiunii în limita a 30-40 mm Hg, practic nu produce
nici-o senza ie nepl cut la om.
În cazurile modific rii semnificative a valorilor presiunii atmosferice în
organismul uman apar deregl ri func ionale care pot evolua spre deces. Modific rile de
presiune capabile s provoace traumatisme (barotrauma) se întâlnesc în cadrul diferitelor
activit i ale omului în condi ii speciale, de exemplu, în condi ii de altitudine sau în
lucr ri sub ap .
Uneori în cadrul efectu rii acestor activit i apar situa ii extreme, în care
persoanele sunt traumatizate sau decedeaz . Aceste considerente dau naştere la
necesitatea cercet rii circumstan elor evenimentelor, inclusiv stabilirea cauzelor şi
mecanismului de producere a traumatismului sau decesului, putând fi rezolvate cu
ajutorul medicinei legale.
În majoritatea cazurilor barotrauma este accidental , fiind vorba despre accidente
de munc , accidente aviatice, accidente terapeutice, dar poate avea şi caracter voluntar,
de exemplu, explozii în acte teroriste sau în sinucideri.

6.3.1. Acţiunea presiunii atmosferice scăzute. Presiunea sc zut ac ioneaz

asupra organismului uman la altitudini mari (la munte, în aeronave). Ac iunea vulnerant
în condi ii de presiune sc zut este exercitat de hipoxie prin sc derea cantit ii de oxigen
în aer şi fenomene de decompresie, asem n toare cu cele ap rute în cadrul trecerii de la
presiune crescuta la presiune normal .
Ini ial, în urcare la altitudine, sc derea oxigenului se compenseaz prin
mecanisme de adaptare. Ulterior, pe m sura sc derii presiunii atmosferice, la altitudini de
câteva mii de metri apar fenomene hipoxice marcate, manifestându-se prin tulbur ri
respiratorii şi cardiace. Mai târziu apar tulbur ri la nivelul sistemului nervos central:
euforie, halucina ii, pierderea cunoştin ei, cianoza şi edeme la nivelul membrelor.
Moartea survine prin stop cardio-respirator.
Viteza şi intensitatea hipoxiei de altitudine depinde de mai mul i factori, cel mai
important fiind starea fizic şi rezisten a organismului. Persoanele cu boli cronice,
precum şi vârstnicii sunt mult mai sensibili la sc derea oxigenului în aer.
La autopsie, în cazuri de sc dere progresiv a presiunii atmosferice, se constat
semnele mor ii prin hipoxie: lividit i cadaverice extinse, confluente; cianoza
extremit ilor; hemoragii în urechea medie ; hemoragii în conjunctivele globului ocular;
hemoragii punctiforme subpleurale; sângele închis la culoare; staza marcat şi alte semne.
În condi iile sc derii bruşte a presiunii atmosferice se produc fenomenele de
decompresie. În aceste cazuri apar dureri la nivelul urechilor, rupturi timpanice şi
hemoragii în cavit i. Sc derea foarte brusc a presiunii pân la valori semnificative, ca
de exmplu în cazul defect rii sistemului de presurizare a navelor aeriene, se soldeaz cu

68
eliminarea azotului direct în sânge şi esuturi cu apari ia unei cantit i mari de gaze în
sânge şi sub piele (emfizem subcutanat).
Dup sc derea brusc a presiunii, în special în momentul ieşirii prea rapide la
suprafa de la adâncimi mari, se dezvolt boala de chesoane, care uneori poate fi
mortal . În astfel de cazuri se constat : rupturi bronşice şi alveolare cu hemoragii
consecutive; rupturile esutului pulmonar care duc la apari ia emboliei gazoase
(acumulare de gaz în sânge), pneumotoraxului (acumulare de gaz între pleure) şi
emfizemului subcutanat (acumulare de gaz sub piele). Gravitatea maxim pentru via
este reprezentat de embolia gazoas . Bulele de gaz obstrueaz vasele creierului,
pl mânului şi a altor organe, perturbând aportul de sânge. Se dezvolt s r cirea
esuturilor în oxigen, evoluând progresiv spre moarte.
Autopsia nu va începe pân când exper ii în domeniul aparaturii de scufundare şi
a camerelor de decompresiune nu vor efectua examin rile de specialitate. Fotografierea
complet a fiec rui timp al autopsiei şi radiografierea toracelui şi a articula iilor mari sunt
manevre esen iale înainte de a proceda la disec ie, fiind recomandate recolt rile mostrelor
de aer din pl mân pentru analiza chimic a propor iei oxigen/azot [C. Scripcaru, 1995].
La autopsia persoanelor decedate prin embolie gazoas în condi iile unei
decompresii sau bolii de chesoane, se constat emfizemul subcutanat (bule de gaz sub
piele), rupturi şi hemoragii la nivelul organelor interne, precum şi bule de gaz în sânge.

6.3.2. Acţiunea presiunii atmosferice crescute. Limitele de rezisten ale

organismului uman la creşterea lent şi progresiv a presiunii, cu câte o atmosfer la 5
minute, sunt mari. Presiunea de 4 atmosfere sau chiar mai mult, poate fi suportat de
organism f r s provoace st ri patologice, fiind compensat prin mecanisme interne de
adaptare [Belis, 1992].
Ac iunea presiunii crescute se întâlneşte, de regul , în condi iile efectu rii unor
lucr ri subacvatice la adâncimi mari. Intensitatea maxim a presiunii crescute este
suportat de esuturile corpului dispuse în apropierea unor cavit i (urechea medie,
pl mânii, tubul digestiv). Factorul traumatic principal este reprezentat de diferen a
semnificativ dintre valoarea presiunii externe din mediul înconjur tor şi presiunii interne
în cavit ile corpului. Ca urmare a barotraumei apar rupturi ale pl mânilor şi timpanelor,
cu hemoragii consecutive.
Au fost descrise cazuri de accidente terapeutice (culp medical ) cu creştere
brusc a presiunii în sistemul de respira ie artificial sau aparatul de narcoz . Ca urmare,
au fost produse rupturi alveolare care au determinat moartea fie prin p trunderea gazului
în vase sanguine cu obstruarea acestora la nivelul creierului, fie prin acumularea masiv a
acestuia în cavitatea pleural [Ungurean, 1993].
Efectul ac iunii combinate ale zonelor de presiune crescut şi presiune sc zut
poate fi constatat în cazuri de explozii de intensitate mare. Aceste ac iuni combinate
determin apari ia unei palete largi de leziuni.

6.4. LEZIUNI ŞI MOARTE PRIN RADIA II IONIZANTE

Organismele vii sunt supuse ac iunii constante a diferitelor tipuri de radia ii. Din
categoria radia iilor nocive fac parte radia iile ionizante ale c ror particularitate const în
faptul c acestea ionizeaz esuturile prin str baterea acestora.

69
 Urm toarele tipuri de radia ii au ac iune ionizanta: razele X; razele gama;
neutronii; particulele alfa şi beta.
Prin ionizaţie se în elege procesul diviz rii atomului neutru din punct de vedere
electric în dou particule: ion (pozitiv ) şi electron (negativ ). Procesul interrela ional
între sursa ionizant şi mediu se numeşte iradiere, când sursa transmite esuturilor
energia sa.
Trecând prin organismul viu radia iile ionizante transmit neuniform energia
esuturilor şi celulelor : o cantitate foarte mare de energie fiind concentrat asupra unei
zone de esut şi celule, ceea ce provoac deregl ri marcate la acest nivel, iar majoritatea
celulelor r mân totuşi neafectate. Existen a zonelor de esut afectate determin apari ia
unei palete largi de procese patologice: de la modific ri cicatriceale pân la deregl ri de
transmitere a informa iei genetice. Alte tipuri de energie, de exemplu energia termic ,
sunt absorbite şi r spândite uniform în organism, f r ca s perturbe func ionarea normal
a esuturilor şi celulelor, fiind nocive doar în cantit i foarte mari.
Organismul uman poate fi afectat de radia ii ionizante în cele mai diferite
circumstan e. Radia iile sunt larg folosite în sistemul energetic, în medicin , în ştiin ,
agricultur şi în alte domenii.
În domeniile în care radia iile ionizante se folosesc sub stricta supraveghere, de
exemplu în medicin , probabilitatea decesului şi a afect rii grave a persoanelor scade
semnificativ. Cele mai frecvente situa ii în care medicii legişti se întâlnesc cu cazurile de
leziuni prin radia ii ionizante sunt accidentele de munc şi în sfera militar , în cazuri de
înc lcare a normativelor privind protec ia muncii şi în alte cazuri.
Este foarte important localizarea sursei de iradiere. Exista dou posibilit i:
iradiarea de la o sursa extern şi iradiarea prin produse radiaoactive p trunse în interiorul
organismului uman.
În mare parte, asanarea unei surse exterioare este mult mai simpl decât în cazul
unei surse interne.
Consecin ele ac iunii ionizante asupra organismului uman pot fi urm toarele:
̇ afectarea local sau general a organismului ;
̇ modific ri la nivelul celulelor care duc la apari ia unor tumori;
̇ modific ri genetice care pot afecta genera iile descendente;
̇ afectarea f tului din organismul matern.
Dup C. Scripcaru [1995], doza letal de iradiere a întregului organism pentru
50% dintr-o popula ie dat este de aproximativ 450 remi (roentgen echivalent la om).
Cazurile de deces prin iradiere sunt extrem de rare. Dozele mari, de peste 5.000
remi, provoac decesul în primele dou zile prin afec iuni ale sistemului nervos central.
În astfel de cazuri sunt afectate şi alte sisteme ale organismului, dar, pe fondul afect rii
marcate a sistemului nervos central, aceste deregl ri nu au suficient timp pentru
manifestare. La autopsie se constat hemoragii sub capsul şi în grosimea organelor
interne, staz şi edem ale organelor interne, edem şi hemoragii intracerebrale. Se observ
modific ri distrofice şi necrotice ale celulelor organelor interne, leziuni ale mucoasei
stomacului şi în special a intestinului. În func ie de doza şi localizarea sursei se mai
constat şi alte modific ri.
Prin iradiere cu doze de aproximativ 600 remi, decesul survine dup aproximativ
dou s pt mâni, cu varia ii individuale, uneori foarte semnificative. În astfel de doze
simptomatologia se caracterizeaz prin preponderen a manifest rilor din partea sistemului

70
digestiv şi în special din partea intestinului: gre uri, vom , diaree. De regul , în cazuri de
diaree de lung durat prognosticul este nefavorabil, evolu ia fiind infaust spre deces. În
aceste variante ale bolii se produc modific ri semnificative la nivelul mucoasei
intestinale, care treptat îşi pierde func iile şi este respins de organism. Decesul se
datoreaz deshidrat rii şi infect rii organismului (intestinul nefiind protejat de mucoas
permite p trunderea microorganismelor în vasele de sânge). La autopsie se constat :
extinse ulcera ii şi zone de necroz la nivelul mucoasei intestinale; în cazuri avansate,
perforarea peretelui intestinal. R spândirea infec iei se manifest prin modific ri
distrofice, inflamatorii şi necrotice la nivelul organelor interne.
La doze de 200-300 remi decesul poate surveni dup perioade îndelungate prin
afectarea sistemului hemopoetic (de producere a elementelor figurate ale sângelui). Lipsa
m surilor terapeutice sau calitatea sc zut a acestora poate determina apari ia unor
complica ii infec ioase sau a unor hemoragii, frecvent mortale. Modific rile de la nivelul
organelor interne permit stabilirea cauzelor de deces.
Manifest rile locale ale ac iunii radia iilor ionizante au loc la nivelul pielii:
imediat dup iradiere pielea este nemodificat , pentru ca ulterior s apar roşea a şi
edemul, care evolueaz spre apari ia veziculelor şi necroz . Vindecarea este foarte lent .
Rezolvarea corect a celui mai important obiectiv expertal formulat de anchetatori
în astfel de cazuri, şi anume, dac leziunile au fost produse prin ac iunea radia iilor
ionizante, în mare parte depinde de calitatea informa iilor preliminare culese de
anchetatori şi furnizate medicului legist. Este recomandabil culegerea acestor informa ii
cu participarea exper ilor tehnici din domeniu. Cea de-a doua direc ie este furnizarea
informa iilor medicale privind evolu ia cazului în dinamic , existente în documenta ia
medical . Având aceste elemente, medicul legist va avea posibilitatea s se pronun e
asupra cauzelor care au produs decesul sau îmboln virea.
Rezolvarea altor obiective expertale privind natura şi doza radia iilor, precum şi
gravitatea consecin elor iradierii, ar fi mai corect şi mai complet doar în cazul form rii
unei comisii mixte cu participarea medicilor specialişti radiologi şi a exper ilor tehnici în
domeniul radiologiei. Concluziile comisiei de specialişti vor avea valoare probatorie mult
mai ridicat şi, prin urmare, vor fi mai utile pentru anchet .

71
 7. LEZIUNI ŞI MOARTE PRIN AGEN I CHIMICI
(TOXICOLOGIE MEDICO-LEGAL )

7.1. PARTEA GENERAL

Prin toxic se în elege orice substan exogen care, odat p truns în organism,
induce alter ri func ionale şi/sau lezionale ce caracterizeaz starea de intoxica ie
[Dermengiu, 2002].
Dup Droc şi Droc [1995], în practica medico-legal cele mai frecvente cazuri de
intoxica ii mortale sunt produse de urm toarele substan e:
1. Pesticidele c rora le revin aproximativ 40% din cazurile mortale prin
intoxica ie.
2. Monoxidul de carbon (CO), aproximativ 20-25%.
3. Alcoolul etilic (etanolul), având ponderea de 15%.
4. Substan ele medicamentoase cu 12%.
Urmeaz , cu pondere mai mic , alte substan e chimice întâlnite în industrie şi în
mediul casnic-gospod resc.
Cel mai frecvent intoxica iile se produc în mediul casnic.
Din punct de vedere juridic, intoxica iile pot fi accidentale şi voluntare
(omucidere, sinucidere, toxicomanie).
Toxicitatea substan elor este condi ionat atât de propriet ile toxicului, cât şi de
reactivitatea organismului, dintre care cele mai importante sunt:
1. Doza (cantitatea) substan ei toxice. În doze mici substan a poate avea
efect benefic (curativ) sau s nu ac ioneze deloc asupra organismului
uman, iar în cantit i mari, ac iunea acesteia va fi toxic .
2. Concentra ia. Ac iunea dozei egale va fi mai rapid şi mai prompt
atunci când substan a este mai concentrat .
3. Propriet i fizico-chimice. Starea gazoas este mai periculoas datorit
gradului de dispersie. Doar substan ele solubile pot p trunde în
organism, cele nesolubile vor avea doar ac iune local .
4. Viteza de p trundere şi eliminare. Capacitatea de absorb ie şi de a
p trunde în sânge, al turi de capacitatea de eliminare din organism,
determin concentra ia toxicului în sânge. Concentra ia toxicului în
sânge arat intensitatea ac iunii acestuia asupra organismului uman.
5. C ile de p trundere a toxicelor: prin respira ie; pe cale digestiv (prin
mucoasa bucal , stomac, intestin şi mucoasa rectal inferioar ); pe cale
transcutanat (prin piele); parenteral (intravenos, intramuscular,
subcutanat); transplacentar ; pe cale genital ; prin mucoasa nazal sau

72
 conjunctival . Cu cât mai rapid ajunge toxicul spre organul- int , cu atât
mai repede se declanşeaz intoxica ia.
6. Existen a efectului cumulativ. Dac substan a se acumuleaz în
organism f r ca s se elimine, concentra ia acesteia creşte pân la
apari ia efectului toxic (metalele grele, medicamentele).
7. Starea organismului. Reac ia organismului este individual şi depinde de
sex, vârst , greutatea corpului, toleran şi existen a bolilor cronice.
8. Combina ia cu alte substan e poate diminua sau poten a efectul toxic
(cazul Rasputin, diminuarea efectului arsenicului în combina ie cu
vinul).
Consecin ele ac iunii substan elor toxice asupra organismului uman pot fi
urm toarele: îns n toşirea complet ; apari ia unor complica ii cu modific ri sechelare;
deces.
Principalele obiective ale expertizei medico-legale pe persoane sunt:
̇ stabilirea substan ei care a determinat intoxica ia;
̇ stabilirea gravit ii leziunilor (num rul de zile de îngrijiri medicale,
punerea în primejdie a vie ii, pierderea unei func ii sau a unui organ,
infirmitate sau invaliditate);
̇ stabilirea c ilor de p trundere a toxicului în organism.
În cazuri de deces prin intoxica ii, la toate obiectivele expertale privind persoanele
în via se adaug examenul toxicologic comparativ între substan a g sit la fa a locului
şi toxicul care a cauzat moartea (cu condi ia g sirii recipientelor), precum şi leg tura de
cauzalitate între deces şi ac iunea substan ei toxice.
La cercetarea la fa a locului, în cazurile de suspiciune la intoxica ie, se vor c uta,
fixa şi ridica toate substan ele care ar putea determina apari ia intoxica iilor şi toate
recipientele care le con in. Este necesar c utarea, descrierea şi ridicarea produselor
biologice ca voma, urina, materiile fecale, precum şi resturile alimentare, b uturile,
smocurile de igar , precum şi alte obiecte asem n toare. Toate obiectele g site şi ridicate
se consemneaz în procesul verbal de cercetare la fa a locului şi se trimit pentru analiza
de laborator la institu iile de medicin legal .
De o mare importan pentru eficacitatea expertizei medico-legale sunt datele
preliminare privind circumstan ele de producere a decesului. Destul de frecvent aceste
date permit avansarea unor ipoteze asupra caracteristicilor substan ei toxice şi sursei de
provenien a acesteia.
În astfel de cazuri, datele preliminare pot fi culese din diferite surse: de la rudele
victimei; de la colegi de serviciu; de la vecini; de la personalul medical; de la poli iştii
care au ajuns primii la fa a locului şi din alte surse. Sunt extrem de utile datele din
documeta ia medical întocmit dup efectuarea manevrelor de resuscitare a victimei.
Adunarea tuturor acestor informa ii face parte din atribu iile anchetatorilor.
Autopsia cadavrelor cu suspiciune de deces prin intoxica ii are anumite
particularit i, dictate de necesitatea determin rii substan ei toxice care a produs moartea
persoanei.
La examenul extern al cadavrului expertul urm reşte cu aten ie constatarea pe
îmbr c minte şi pe corpul victimei a unor substan e str ine, semnelor de injec ii şi a
resturilor de substan e chimice în buzunare. Se examineaz cu aten ie lividit ile şi

73
rigiditatea cadaveric , deoarece îl pot orienta pe expert asupra ac iunii unor substan e
toxice. Expertul caut s stabileasc existen a unor mirosuri neobişnuite de la cadavru.
În toate cazurile în care se presupune moartea prin intoxica ie, este obligatorie
efectuarea examenului toxicologic a esuturilor şi organelor recoltate de la cadavru. Dac
exist informa ii orientative privind ac iunea substan ei toxice concrete, se vor preleva, în
primul rând, organele şi esuturile care pot con ine aceast substan .
În lipsa suspiciunii ac iunii unei anumite substan e se recolteaz esuturile şi
organele pentru examenul toxicologic general. Exist o metod special de recoltare a
esuturilor şi organelor pentru aceste examin ri.
Organele şi esuturile recoltate de la cadavru se examineaz concomitent cu
substan ele ridicate de la fa a locului, ceea ce permite stabilirea sau excluderea
apartenen ei aceleiaşi grupe.
Pentru identificarea substan elor toxice se recurge la diferite metode: chimice,
fizice (spectrale), histologice, biologice (pe cobai), botanice ş.a.
Evaluarea final a substan ei toxice care a ac ionat asupra organismului victimei se face
doar prin coroborarea tuturor rezultatelor: examin rii cadavrului, examin rilor histologice
(microscopice) a fragmentelor de organe recoltate de la cadavru, examenului toxicologic.
În unele cazuri g sirea substan elor toxice în corpul decedatului nu vor fi puse în
leg tur direct cu decesul, deoarece pot fi substan e medicamentoase, introduse în
organism în scop curativ. Se poate constata şi existen a unor substan e care au ajuns în
corpul uman dup moarte (îmb ls m ri neautorizate, din sol, ap , alte surse).
Unele substan e toxice pot fi depozitate în cadavre perioade nedeterminate, prin
urmare acestea pot fi g site dup perioade lungi, de ordinul lunilor şi anilor, de la moarte,
chiar dac cadavrul va fi supus unor modific ri cadaverice distructive pân la
scheletizare.
Exist o palet foarte larg de substan e toxice care difer prin particularit ile
sale. Iat de ce, în fiecare caz în parte, medicul legist are nevoie de abordare individual a
obiectivelor expertale formulate de anchetatori. Informa iile preliminare de nivel calitativ
ridicat îl vor ajuta s elaboreze planul examin rilor, pentru ca, într-o perioad relativ
scurt , s ajung la concluzii. În cazurile în care nu exist informa ii orientative, prin
c utarea din tot spectrul substan elor, identificarea toxicului se prelungeşte, putând fi f r
rezultat.

7.2. INTOXICA IILE CU PESTICIDE

În agricultur şi în mediul gospod resc se folosesc pe scar larg substan ele

chimice îndreptate împotriva d un torilor. Toate aceste substan e au o denumire comun
– pesticide.
Pesticidele se împart în mai multe grupe: raticide (substan e folosite împotriva
roz toarelor), insecticide (substan ele folosite împotriva insectelor), erbicide (substan ele
folosite în scop de protec ie a plantelor), fungicide-bactericide (substan ele folosite pentru
distrugerea ciupercilor şi a bacteriilor) ş.a.
Din punct de vedere chimic aceste substan e sunt foarte variate.

PESTICIDE ORGANOFOSFORICE. La momentul actual se cunosc peste 50

de mii de compuşi organofosforici, care se folosesc larg în agricultur în scop insecticid,

74
erbicid, fungicid, defoliant, acaricid. Mult mai frecvent în practica medico-legal se
întâlnesc consecin ele ac iunii unor substan e ca parationul, paraoxonul, schradanul.
Din punct de vedere juridic, intoxica iile pot fi sinucideri, accidente sau, mai rar,
omucideri.
Dozele letale sunt diferite în func ie de substan . Pentru paration doza minim
letal este de 0,2-0,5 g substan pur .
P trunderea acestor toxice în organism se efectueaz prin inhalare de vapori, prin
ingestie sau prin contact între substan şi piele.
Modul de ac iune a substan elor din aceast grup const în blocarea enzimelor
colinesterazice, care r spund de transmiterea impulsurilor prin elementele esutului
nervos, precum şi în perturbarea metabolismului la nivelul celulelor.
P trunderea dozelor mari determin st ri comatoase cu evolu ie rapid spre
moarte prin insuficien cardio-respiratorie. Manifest rile clinice sunt urm toarele:
crampe musculare şi convulsii, dureri abdominale, gre uri, v rs turi, saliva ie şi
transpira ie abundent , diaree, sc derea num rului de b t i ale inimii, îngustarea
pupilelor, agita ie, ame eli.
La autopsie se constat mioza (îngustarea pupilelor), rigiditatea cadaveric
precoce, de lung durat şi intens , în cazuri de ingestie con inutul stomacului va avea
miros de usturoi sau de petrol.
PESTICIDE ORGANOCLORURATE. Din aceasta clas fac parte substan ele
ca DDT, hexaclorhexan (HCH), heptaclor, aldrina, toxafen.
Formele juridice ale intoxica iilor cu aceste substan e sunt: accidentele,
sinuciderile şi, mai rar, omuciderile.
Doza minim letal este cuprins între 2-10 g, pentru HCH şi aldrin , şi 10-15 g
pentru DDT.
C ile de p trundere în organism sunt: prin ingestie, prin inhalare şi prin contact cu
pielea. Mecanismul de ac iune a acestor substan e este caracterizat prin ac iunea toxic
asupra elementelor celulare a tuturor organelor, ceea ce duce la perturbarea func iei
tuturor organelor interne cu apari ia durerilor abdominale, gre urilor, v rs turilor,
scaunului diareic, afect rii ficatului, apari ia sângelui şi a proteinelor în urin , durerilor
de cap, convulsiilor, comei. Moartea survine prin paralizia centrilor respiratori sau, în
evolu ii mai lungi, prin complica ii hepatice.
În toate cazurile de intoxica ii cu pesticide substan a toxic poate fi determinat
prin examene de laborator asupra materialului biologic recoltat de la cadavru. Concluziile
finale privind cauzele de deces se bazeaz pe datele ob inute la fa a locului, pe datele
ob inute la autopsie, precum şi pe rezultatele examenelor de laborator.

7.3. INTOXICA IILE CU MONOXID DE CARBON (CO)

Dintre toate intoxica iile întâlnite în practica medico-legal , intoxica iile cu
monoxid de carbon ocup locul doi dup intoxica iile cu pesticide.
Monoxidul de carbon este un gaz incolor, f r miros, mai uşor decât aerul; este
produsul arderii incomplete a c rbunelui.
Din punct de vedere juridic, intoxica iile cu monoxid de carbon, în mare parte,
sunt accidente casnice (sobe defecte, incendii, intoxica iile în garaje prin gaze de

75
eşapament). Sunt descrise şi cazuri rare de sinucidere. Sunt posibile şi omuciderile cu
disimul ri de sinucideri sau accidente.
Monoxidul de carbon are o mare afinitate pentru hemoglobin ; iat de ce,
p trunzând prin pl mâni în sânge, moleculele acestuia intr într-o leg tur foarte stabil ,
blocând func ia de transport a sângelui. Se formeaz carboxihemoglobina, fiind
imposibil cuplarea şi transportarea oxigenului. Dac p trunderea monoxidului de carbon
nu este stopat , se formeaz o cantitate de carboxihemoglobin care perturb transportul
normal de oxigen, determinând s r cirea esuturilor în oxigen. Dup blocarea unei
jum t i din cantitatea total de hemoglobin , în lipsa ajutorului calificat, survine decesul.
Cu cât mai mare este concentra ia monoxidului de carbon în aer, cu atât mai
repede creşte concentra ia carboxihemoglobinei în sânge. De exemplu, dac concentra ia
monoxidului de carbon în aer este de 0,0001, în câteva ore concentra ia de
carboxihemoglobina va creşte pân la 10%, iar dac concentra ia în aer a monoxidului de
carbon va fi de 0,002%, în câteva zeci de minute concentra ia de carboxihemoglobina va
ajunge pân la valori letale de aproximativ 66% [Panaitescu, 1992].
Una din variantele de sinucidere este bine cunoscut din literatura de specialitate.
Cu ajutorul unui furtun din cauciuc, gazele de eşapament, care con in o cantitate mare de
monoxid de carbon, se introduc în interiorul autovehiculului, unde se afl sinucigaşul.
Observa iile practice şi experimentale arat c în câteva minute în interiorul
autovehiculului concentra ia ajunge pân la 1%. În astfel de condi ii decesul unei
persoane survine în câteva minute. În sângele acestor persoane se constat o concentra ie
de carboxihemoglobin ce dep şeşte valorile letale.
În func ie de concentra ie, manifest rile intoxica iei cu monoxid de carbon pot
ap rea cu vitez diferit . În concentra ii foarte mari intoxica ia apare aproape instantaneu,
cu pierderea cunoştin ei, convulsii şi stop respirator. În sângele recoltat din ventricolul
stâng al inimii sau din aort , se constat valori ridicate de carboxihemoglobin , dep şind
uneori concentra ia letal de 66%. În concentra ii mai mici a monoxidului de carbon în
aer, debutul simptomelor este mai lent: apare sc derea tonusului muşchilor, vertij, gre uri,
vom , somnolen (uneori agita ie), scade controlul şi coordonarea mişc rilor, delir,
halucina ii, pierderea cunoştin ei, convulsii, coma şi decesul prin paralizia centrului
respirator. Se descriu cazurile de moarte dup perioade mai lungi, de ordinul
s pt mânilor, dup intoxicare.
Pentru stabilirea faptului de intoxicare cu monoxid de carbon se iau în calcul
datele ob inute prin cercetarea la fa a locului: aspectul scenei evenimentelor şi existen a
unor surse de monoxid de carbon ce permit avansarea unor ipoteze privind cauza de
deces. De o mare valoare expertal sunt informa iile ob inute în cadrul examin rii
cadavrului atât la fa a locului, cât şi la morg . În special, la examenul extern al cadavrului
atrag aten ia lividit ile cadaverice de culoare cireşie, fapt datorat culorii roşii aprinse a
sângelui cu con inut ridicat de carboxihemoglobin . Prin examene de laborator a sângelui
recoltat de la cadavre se stabileşte existen a carboxihemoglobinei şi concentra ia acesteia
cu valori de peste 50%, fiind mai mici la persoanele cu tare organice grave.
În sângele cadavrelor ajunse în zone cu concentra ii ridicate de monoxid de
carbon se formeaz de asemenea carboxihemoglobina, datorit conjug rii între monoxid
de carbon şi hemoglobin , dar în astfel de cazuri valorile concentra iei
carboxihemoglobinei nu dep şesc 20%. Aceste considerente se folosesc pentru stabilirea
faptului ajungerii persoanei în zona cu concentra ie crescut de monoxid de carbon în

76
timpul vie ii sau dup moarte. Diferen ierea suicidului de omucidere nu intr în
competen a medicilor legişti, acestea se limiteaz doar la constatarea unor semne de lupt
şi autoap rare de pe corpul victimei, care ajut la încadrarea juridic a faptelor.

7.4. INTOXICA IILE CU ETANOL (ALCOOL ETILIC)

Etanolul (alcoolul etilic) este o substan lichid , volatil , mai uşoar decât apa,
cu un miros caracteristic. Necesitatea examin rilor medico-legale în cazuri de intoxica ii
etanolice apare în cazurile de examinare a unor categorii de persoane, precum şi în cadrul
efectu rii autopsiilor cadavrelor cu diferite cauze de deces, inclusiv prin intoxica ie cu
etanol.
Etanolul intr în componen a b uturilor alcoolice. În organismul uman acesta
ac ioneaz predominant asupra sistemului nervos central. Ca urmare a ac iunii unor doze mici
se modific intensitatea şi echilibrul proceselor de excita ie şi inhibi ie. Ac iunea unor doze
mari de etanol determin inhibarea profund a sistemului nervos central, pân la narcoz şi
anestezie.
De regul , calea de p trundere a etanolului în organism este cea digestiv . Cea
mai mare parte se absoarbe în stomac. Absorb ia în stomac este cu atât mai intens , cu cât
este mai concentrat solu ia alcoolic ingerat . Viteza de absorb ie creşte prin consumul
unor b uturi alcoolice carbo-gazoase şi înc lzite; iar pe stomacul plin cu alimente, în
special celor bogate în proteine şi gr simi, efectul este invers.
Valoarea maxim a concentra iei alcoolului în sânge (alcoolemiei) pe stomacul
gol este atins în 20-30 minute, iar pe stomacul plin, în 60-120 minute. Aceste procese
depind de particularit ile individuale ale organismului, fiind variabile de la om la om.
De regul , 90-95% din cantitatea alcoolului se metabolizeaz în organism, iar
restul de 5-10% se elimin în form nedegradat prin respira ie, transpira ie, urin , bil ,
saliv , lapte, fecale. Principalul enzim care oxideaz etanolul este alcooldehidrogenaza
(ADH), localizat în celulele ficatului.
Se descriu trei faze: faza de absorb ie, platoul şi faza de eliminare. Faza de
absorb ie dureaz în medie pân la 3 ore. Aproximativ peste 60-90 de minute alcoolul
este repartizat în toate esuturile şi organele, direct propor ional cu con inutul lor în ap .
În faza de platou ingestia alcoolului se continu , paralel cu metabolizarea şi eliminarea
acestuia, dup care alcoolemia începe s scad . Sc derea alcoolemiei corespunde încet rii
absorb iei de alcool şi dezintoxic rii organismului. Durata fazei de eliminare depinde de
mai mul i factori, în primul rând de cantitatea alcoolului ingerat.
Pentru organele de anchet sunt foarte importante datele ob inute prin calculul
retroactiv a alcoolemiei. Cunoscând to i factorii de care depinde dinamica absorb iei şi
elimin rii alcoolului în ficare caz în parte, pot fi luate drept reper unele valori medii.
Alcoolemiei de 1g%o într-un organism uman de aproximativ 70 kg dup consum
pe stomacul gol îi corespunde ingestia a 40-50 ml de alcool pur (sau 100-120 g de
whisky). Alcoolemia scade constant cu 0,15 g%o în fiecare or . Prin urmare, în
aproximativ 6-6,5 ore toat cantitatea de alcool ingerat va fi metabolizat şi eliminat din
organism. Desigur, repetarea consumului de alcool va aduce modific ri în aceste calcule.
Cantitatea de alcool ingerat poate fi calculat prin urm toarea formul [Popa şi
Popa, 1979]:
C%o = A/(P x r),

77
 în care C%o = alcoolemia, în grame alcool/l sânge; A = cantitatea de alcool ingerat, în grame; P = greutatea
corpului, în kg; r = coeficientul de distribu ie (0,68 pentru b rbat şi 0,55 pentru femei).
Dar, trebuie s men ion m faptul c în astfel de calcule marjele individuale pot fi
semnificative.
Simptomele intoxica iei etilice acute depind, în primul rând, de alcoolemie. Se
descriu trei etape de be ie alcoolic acut : etapa de intoxicare a func iilor intelectuale;
etapa infractogen sau medico-legal ; etapa comatoas .
În cursul primei etape, care corespunde alcoolemiilor cuprinse între 0,30 g%o şi 1
g%o este afectat sobrietatea, discriminarea şi memoria individului. Apare senza ia de
c ldur , confort fizic şi relaxare muscular ; individul devine euforic, comunicativ, logoreic.
Coordonarea mişc rilor scade.
În etapa medico-legal sau infractogen , care corespunde valorilor de alcoolemie
cuprinse între 1 g%o si 2,5 g%o, individul devine impulsiv, recalcitrant, tinde spre acte
antisociale; scade voin a, autocontrolul, aten ia; apar transpira ii, sughi uri, vom ;
vorbirea şi coordonarea mişc rilor sunt perturbate, scade sensibilitatea la durere şi la
modificarea temperaturilor. Uneori, datorit toleran ei (obişnuin ei) sau particularit ilor
individuale, simptomatologia este modificat fa de cea descris mai sus.
Etapa comatoas se caracterizeaz prin inhibarea scoar ei creierului. Ca urmare,
apar tulbur ri de conştiin , care se traduce prin com , inhibarea centrelor de respira ie şi
circula ie sanguin (colaps, sc derea temperaturii corporale), perturbarea func iilor
sistemului vegetativ (voma, roşea a fe ei, transpira ii); pot ap rea convulsii, emisia
necontrolat de urin . În aceast etap se observ amnezia (pierderea total a fix rii în
memorie a faptelor întâmplate cu persoana în cauz în timpul intoxica iei).
În practica medico-legal , pentru stabilirea gradului de intoxica ie etanolic se iau
în calcul valorile alcoolemiei.
Reiter m faptul c manifest rile clinice şi posibilitatea declanş rii decesului prin
intoxica ie etanolic sunt strict individuale. În cazuri din practic se întâlnesc cazurile în
care la alcoolemii de peste 5 g%o persoanele reveneau f r interven ii de reanimare, iar în
altele cazuri, decesul se datora unor valori relativ mici ale alcoolemiei la persoanele cu
boli cronice.
Evaluarea clinic a st rii de ebrietate la persoanele în via se efectueaz înainte
de prelevarea probelor biologice de c tre medicii de gard din institui ile sanitare.
Examenul toxicologic a sângelui recoltat atât de la persoane (dou probe de sânge la
interval de o or ), cât şi la cadavre, se efectueaz conform metodelor standard,
reglementate în actele normative privind efectuarea lucr rilor medico-legale.
La autopsia medico-legal a cadavrelor se urm reşte stabilirea prezen ei
alcoolului etilic în esuturile organismului, concentra ia alcoolului în sânge, precum şi
stabilirea leg turii cauzale între prezen a alcoolului şi deces. La alcoolemii mari, de peste
5 g%o, expertul este îndrept it s trag concluzia c decesul s-a datorat intoxica iei
etanolice; aceast situa ie este fundamentat ştiin ific. Iar la valori mai mici de
alcoolemie, între 2 şi 4 g%o, trebuie s fie demonstrate tarele patologice cronice la
nivelul organelor vitale (ficat, inim , rinichi ş.a.), care ar putea s favorizeze declanşarea
decesului prin intoxica ie etanolic .
La autopsie, la nivelul organelor interne nu se constat modific ri specifice
ac iunii etanolului. Pentru examen toxicologic se recolteaz sânge şi urin .

78
 7.5. INTOXICA IILE CU METANOL (ALCOOL METILIC)
Metanolul este o substan chimic lichid care prin caracteristicile sale este
foarte apropiat de etanol. Iat de ce aceast substan este foarte frecvent confundat cu
etanolul, fiind consumat din greşeal . Metanolul este un toxic agresiv cu ac iune asupra
sistemului neuro-vascular, intoxica iile grave apar dup ingerarea unor cantit i mici, de
câ iva ml, iar dozele letale sunt apreciate la nivelul valorilor de 10-50 ml. Dar, în unele
cazuri din practic , s-a constatat îns n toşirea complet a persoanelor care au ingerat
doze ce dep şesc de 5-10 ori cantitatea letal . În literatura de specialitate se consemneaz
c în cazurile de consum concomitent a etanolului cu metanol se diminua poten ialul
toxic a alcoolului metilic.
Be ia metanolic nu produce euforie, ci dimpotriv cauzeaz stare de ame eal ,
dureri de cap, tulbur ri de coordonare a mişc rilor, somnolen . Dup 12-24 de ore starea
general se agraveaz brusc, apar dureri abdominale, lombare, vertij, sunt posibile
pierderi de cunoştin , crize de agita ie. Alcoolul etilic afecteaz vederea, chiar dac
persoana supravie uieşte, foarte frecvent r mâne oarb . În lipsa tratamentului, moartea
survine prin paralizia centrului respirator. Alcoolul metilic se g seşte în sângele şi urina
cadavrelor şi persoanelor în primele 72-96 de ore dup ingestie.

7.6. INTOXICA IILE CU SUBSTAN E PSIHOTROPE

În medicin , prin substan e psihotrope se în elege multitudinea substan elor cu

ac iune predominant asupra proceselor psihice. Aceste substan e se caracterizeaz prin
faptul c dup consumul sistematic determin apari ia obişnuin ei, dependen ei fizice şi
psihice, ducând la suprasolicitarea şi epuizarea progresiv a organismului în general şi a
sistemului nervos central în special.
Din categoria substan elor psihotrope fac parte:
̇ substan ele psiholeptice, cu efect de deprimare a activit ii psihice, se
folosesc ca mijloace de lupt împotriva stresului, reducerea st rii de
tensiune, agresivit ii (fenobarbital, veronal, ciclobarbital, fenotiazina,
tioxantene, butirofenone, alcaloizi din Rauwolfia, diazepam);
̇ substan ele psihoanaleptice ce au ac iune de stimulare a activitatii psihice
(psihotonice sau euforice, antidepresive) : amfetamina, amitriptilina,
imipiramina ;
̇ substan ele psihodisleptice, care au ac iune deviant a activit ii psihice –
narcoticele (morfina, cocaina, canabinoizi, LSD, drogurile sintetice).
Consumul acestor substan e în doze crescute determin ac iunea toxic cu
manifest ri specifice fiec rei clase. Unele dintre ele, ca de exemplu cocaina, dau naştere
la palpita ii, tulbur ri ale frecven ei respiratorii, inapeten , tulbur ri senzoriale, vizuale şi
auditive. Altele, ca de exemplu fenotiazinele, produc somnolen , dezorientare, ame eli,
com , spasme musculare.
SUBSTAN ELE SOMNIFERE. În practica medico-legal cele mai des întâlnite
somnifere care produc intoxica ii sunt substan ele din clasa barbituricelor: thiopentalum,
fenobarbital, ciclobarbital, pentobarbital.
În func ie de substan , doza letal este cuprins între 1,5 g şi 10 g. La persoanele
c rora li s-au administrat sistematic medicamentele somnifere toleran a la aceste

79
substan e este crescut , dozele letale putând s fie de zece ori mai mari decât la persoane
c rora nu li s-au administrat somnifere. Pe de alt parte, în combina ie cu alcoolul sau cu
unele medicamente, somniferele au o toxicitate crescut , putând determina intoxica ii şi
chiar moartea la doze mai mici.
Mecanismul de ac iune a substan elor somnifere, p trunse în doze mari, se rezum
la inhibarea progresiv a sistemului nervos central; afectarea centrului respirator şi
vasomotor determin decesul. La autopsie nu se pun în eviden leziuni caracteristice.
Examenele de laborator permit identificarea substan ei şi a cantit ii majorit ii
somniferelor, ceea ce ofer posibilitatea, în coroborare cu datele ob inute la fa a locului,
stabilirii cauzei de deces.
Barbituricele se p streaz foarte bine în materialul cadaveric chiar şi la cadavre cu
putrefac ie avansat . În literatura de specialitate se descriu cazuri de punere în eviden a
acestor substan e la 30-40 zile de la deces.
Autopsia medico-legal în cazuri de ac iune toxic a substan elor psihotrope nu
relev modific ri specifice la nivelul organelor interne. Motivele ce dau naştere la
avansarea unor ipoteze privind cauza de deces sunt reprezentate de datele ob inute la fa a
locului, declara iile persoanelor care se aflau în apropierea muribundului, în special a
personalului medical. Aceste date se ob in de medicii legişti de la organele de anchet .
Elementul fundamental pe care se bazeaz concluziile finale ale expertizei medico-legale
este reprezentat de rezultatele examenului toxicologic de laborator a probelor biologice
recoltate de la cadavru.

7.7. INTOXICA IILE CU MERCUR ŞI DERIVA II S I

Mercurul este un metal lichid argintiu, care poate s p trund în organismul uman
prin: ingestie, prin piele, iar datorit faptului c se evapor la temperatura camerei, prin
inhalare.
În practica medico-legal se întâlnesc cazuri de intoxica ii cu: calomel, sublimat
corosiv, oxizii mercurici, iodur mercuric , mercurul metalic fiind practic netoxic.
Dup p trunderea toxicului în cavitatea bucal , apare gust metalic, dureri în
esofag şi stomac, gre uri, v rs turi cu con inut amestecat cu sânge. Mai târziu, starea
general se agraveaz , apare scaun diareic amestecat cu sânge, perturb ri ale elimin rii de
urin din organism, prezen a sângelui în urin , perturbarea func ion rii inimii, tulbur ri
ale conştiin ei. Se constat şi alte semne ale intoxica iei.
Doza letal pentru om este de 10 g de calomel şi 0,15-0,30 g de clorur mercuric .
La doze mari decesul poate surveni în primele ore dup ingestie prin paralizia sistemului
nervos central. La doze mai mici moartea survine dup 5-10 zile de la p trunderea
toxicului prin modific ri irecuperabile la nivelul organelor interne, în special la rinichi,
care evolueaz spre intoxicarea general a organismului.
La autopsie se constat zone de necroz a mucoasei stomacului, intestinului gros,
modific ri distructive ale rinichilor, distrofia ficatului şi miocardului.
Prin examene de laborator mercurul poate fi pus în eviden f r mari dificult i
în majoritatea organelor.

80
 7.8. INTOXICA IILE CU ETILENGLICOL
Etilenglicolul intr în componen a lichidului de r cire din radiatoarele motoarelor
cu explozie intern şi a altor substan e folosite în industrie. Ac ioneaz ca toxic neuro-
vascular şi protoplasmatic. Este un lichid incolor, f r miros, solubil în ap , cu gust
dulceag, cu aspect siropos.
C ile de p trundere a toxicului în organism: digestiv , respiratorie.
Din punct de vedere juridic, intoxica iile cu etilenglicol sunt, în mare parte,
accidentale prin confuzie cu unele b uturi sau prin inhalare a vaporilor, iar cazurile de
omor sau sinucidere sunt rare.
Dup ingestie apare uşoara senza ie de ame eal , dup care urmeaz durerile de
cap, gre urile, voma, dureri abdominale, convulsii, pierderea cunoştin ei. Organele- int a
acestui toxic sunt rinichii şi sistemul nervos central.
Doza letal este de peste 100 ml.
Moartea survine prin insuficien respiratorie, la intervale variabile de la
momentul ingestiei.
La autopsie se constat leziuni caracteristice la nivelul ficatului şi a rinichilor.
Prezen a toxicului în organism se stabileşte prin efectuarea examenelor de
laborator (cromatografia) pe sp l tura gastric , fiind comparat , dac este cazul, cu
substan a corp-delict g sit la fa a locului.

7.9. INTOXICA IILE CU ACID CIANHIDRIC ŞI DERIVA II S I

Acidul cianhidric este un lichid incolor, cu miros specific de migdale amare,

volatil. Cianurile (cianura de sodiu, cianura de potasiu, cianura de calciu, glicozizii
cianogenetici, fericianura de potasiu) sunt substan e cristaline, albe, solubile în ap .
Glicozizii cianogenetici fac parte din con inutul unor sâmburi de fructe (cireşe, prune,
caise, vişine), a c ror consum excesiv poate determina apari ia unor intoxica ii
alimentare.
Cianurile p trund în organism prin ingestie, dar exist şi posibilitatea inhal rii
vaporilor sau p trunderii prin piele.
Dozele letale sunt apreciate la 0,05 g pentru acidul cianhidric, iar pentru cianuri
alcaline 0,1-0,2 g. P trunderea unor doze mari determin decesul în câteva secunde.
Imediat dup p trundere cianurile blocheaz fermen ii respiratori, care r spund de fixarea
oxigenului în esuturi. Celulele nu mai sunt oxigenate de sângele bogat în oxigen.
Organul cel mai sensibil la lipsa sau sc derea oxigenului este creierul, fiind afectat
primul, ca urmare, se perturb func ionarea centrului respirator şi circulator.
Manifest rile intoxica iei debuteaz cu pierderea imediat a cunoştin ei, creşterea
frecven ei respiratorii, apar convulsiile şi, în câteva secunde, survine decesul.
La doze mai mici decesul poate surveni peste câteva minute. În astfel de cazuri
primele semne apar peste câteva minute dup ingestie: gre uri, v rs turi, ame eli,
convulsii, pierderea cunostin ei, stop cardio-respirator.
La autopsie se constat culoarea roşie-aprins a sângelui şi a lividit ilor
cadaverice. Organele interne şi esuturile sec ionate degaj un miros caracteristic de

81
migdale amare. Cu ajutorul examenelor de laborator cianurile pot fi puse în eviden f r
mari dificult i.

7.10. INTOXICA IILE CU PLUMB TETRAETIL

Plumbul tetraetil este un lichid uleios, volatil, cu gust dulceag; intr în
componen a substan elor care se adaug la benzina cu cifr octanic sc zut . Efectul
toxic este determinat prin ingestie, prin p trundere prin piele, precum şi prin inhalarea
vaporilor. Doza letal în cazuri de ingestie este de circa 10-15 ml, iar în cazuri de inhalare
fiind de ordinul sutimilor de grame. Plumb tetraetil ac ioneaz preponderent asupra
sistemului nervos central; se depoziteaz pentru perioade îndelungate, de ordinul lunilor,
în esutul gras din organism. Ac iunea îndelungat a toxicului duce frecvent spre apari ia
unor complica ii infec ioase ale pl mânilor (pneumonia). La autopsie se constat
modific ri distrofice şi necrotice la nivelul creierului.

7.11. INTOXICA IILE CU SUBSTAN E COROSIVE

Din grupul heterogen de toxici corosivi fac parte acizii şi unele s ruri minerale,
substan e cu activitate chimic crescut , ce au particularitatea comun de a produce
leziuni la locul de contact.
Se descriu clasele de acizi: minerali (clorhidric, azotic, sulfuric) şi organici (acid
acetic). Acizii ac ioneaz prin ionii hidrogenului, care deshidrateaz activ esuturile,
denatureaz proteinele, producând necroza de coagulare sau arsuri chimice: zona dur
(uscat ), detaşabil , bine delimitat . De asemenea, prin ac iunea hidrogenului asupra
hemoglobinei, zonele afectate sunt colorate: cenuşiu-negricios pentru acid sulfuric,
cenuşiu-albicios pentru acid clorhidric, galben-portocaliu pentru acid azotic şi albicioas
pentru acid acetic.
Acizii pot p trunde în organism pe cale oral (cel mai frecvent), prin inhalarea
vaporilor sau prin piele.
Evaluarea medico-legal a intoxica iilor cu acizi nu pune mari probleme, deoarece
aceste substan e produc leziuni evidente şi specifice ac iunii sale. Examin rile de
laborator permit identificarea acidului care a produs intoxica ia. Foarte important este
g sirea la fa a locului, fixarea, ridicarea şi trimiterea în laborator a recipientelor cu
substan a toxic . Prin analiza concentra iei şi a componentelor acesteia poate fi stabilit
sursa, ceea ce este important pentru elucidarea tuturor circumstan elor evenimentelor.
ACIDUL AZOTIC (NITRIC) este un lichid brun, cu miros în ep tor. Doza letal
este de 3-5 g pentru acidul azotic de 98% şi 8-10 g pentru acidul azotic de cca 65%. Are
efect distructiv crescut asupra esuturilor biologice. Imediat dup p trundere apar dureri
intense de-a lungul tubului digestiv, vom cu amestec de sânge roşu-deschis. Inhalarea
vaporilor duce la afectarea c ilor respiratorii cu apari ia crizei de tuse sufocant . În locul
de contact cu esuturile victimei apar zone de necroz (respingere a esuturilor distruse),
care treptat cap t culoarea galben -portocalie. Progresiv apare dereglarea func ion rii
normale a inimii. Decesul survine fie în perioada imediat urm toarea ingestiei, prin şoc,
fie dup câteva ore prin hemoragii masive.
ACIDUL SULFURIC este un lichid incolor, siropos, f r miros. Are larg
r spândire în industrie, laboratoare, ceea ce explic inciden a mare a accidentelor.

82
 Dup unii autori, acest acid a fost cel mai frecvent folosit în scop de agresiuni prin
stropire şi în sinucideri.
Activitatea chimic (agresivitatea) a acidului sulfuric este aproximativ egal cu a
acidului azotic. Doza letal este apreciat la 5-10 g acid sulfuric concentrat. Intoxica ia
are o evolu ie asem n toare cu ac iunea acidului azotic. În mare parte, leziunile seam n
cu cele consecutive ac iunii acidului azotic, deosebindu-se doar prin colora ia cenuşie-
negricioas datorit efectului termic puternic.
ACIDUL CLORHIDRIC se foloseşte în industrie sub form gazoas sau lichid .
Pentru ambele forme este caracteristic mirosul specific, în ep tor. Este mai pu in toxic
decât acidul sulfuric şi acidul azotic. Doza letal este de 10-15 g acid concentrat (35-
37%). Evolu ia intoxica iei şi aspectul leziunilor la autopsie sunt asem n toare ac iunii
acidului azotic.
ACIDUL ACETIC (ESEN A DE O ET) este un acid organic cu larg r spândire
în mediul casnic, industrial. Datorit accesibilit ii largi, intoxica iile cu aceast substan
sunt destul de frecvente, în mare parte accidentale prin confuzia de b utur .
Gravitatea intoxica iei depinde de doz , concentra ie, plenitudinea stomacului şi
de al i factori. Doza letal este apreciat la 10-20 g de acid concentrat (65-95%) şi 200 ml
de o et de 9%.
Manifest rile principale ale ac iunii acidului acetic se observ la locul de contact
cu esuturile umane, producând arsuri chimice de culoare albicioas .
Imediat dup ingestie victima acuz dureri intense la nivelul cavit ii bucale, apar
arsurile chimice şi edeme la nivelul pielii din jurul gurii, mucoasei bucale, esofagului,
stomacului şi a intestinelor, voma cu con inut gastric amestecat cu sânge. Este posibil
instalarea şocului. Ca urmare a ac iunii acidului apar ulcera ii şi zone de necroz
(respingere a esutului distrus) la nivelul stomacului şi a esofagului. Consecutiv reac iei
chimice între esuturile victimei şi acid se formeaz o cantitate mare de substan e nocive
care afecteaz grav rinichii.
La autopsie se constat arsurile chimice la nivelul pielii din jurul gurii sau pe
mucoase. Organele interne au miros p trunzator de o et. La nivelul rinichilor şi a ficatului
se stabilesc semnele unor modific ri consecutive ac iunii toxice.
Moartea poate fi declanşat fie imediat dup intoxica ie prin şoc, fie dup
perioade îndelungate prin complica ii.

7.12. INTOXICA IILE CU SUBSTAN E CAUSTICE

Substan ele caustice sunt larg r spandite în industrie, laboratoare şi în mediul
gospodaresc. Din aceast categorie fac parte substan ele toxice cu inciden mai crescut
medico-legal : hidroxidul de sodiu (soda caustic ), hidroxidul de potasiu (potasa
caustic ) şi hidroxidul de amoniu (amoniacul). Dozele letale sunt apreciate la 10 ml
pentru hidratul de amoniu (25-27%) şi 10-20 g pentru hidroxizi de potasiu şi sodiu.
Cu unele diferen e, evolu ia, leziunile, complica iile şi cauzele de deces sunt
asem n toare celor prin ac iunea acizilor. Diferen a este dat de :
̇ profunzimea leziunilor, care, în cazul substan elor caustice, sunt mai
profunde, caracterizându-se prin necroza de colicva ie (sau arsura
chimic umed ) ;
̇ gravitatea mai mare a arsurilor chimice prin substan e caustice.

83
 În cazurile de deces prin intoxica ie cu substan e caustice, la autopsie se stabileşte
uşor cauza şi mecanismul mor ii. Prin examin ri de laborator se stabilesc caracteristicile
calitative şi cantitative ale substan ei toxice.

7.13. INTOXICA IILE CU ARSEN ŞI DERIVA II S I

În prezent intoxica iile cu arsen şi deriva ii s i sunt extrem de rare. Deriva ii
arsenului sunt : hidrogenul arseniat (aresina), sulfura de arsen, levisita şi adamsita (gaze
de lupta).
Dintre to i deriva ii, în intoxica iile acute cel mai des întâlnit în practica medico-
legal a fost anhidrida arsenioas (şoricioaic ), produs rezultat din oxidarea arsenului la
aer. Aceast substan , datorit particularitatilor sale fizico-chimice de a fi uşor mascabil
în produsele alimentare, a determinat o multitudine de acte criminale.
Calea de p trundere a arsenului în organism este cea digestiv . Ac iunea toxic a
arsenului şi deriva ilor s i este îndreptat asupra sistemului gastro-intestinal şi sistemului
nervos central. Dup ingestie, ini ial apare senza ie de gust acru, irita ii ale mucoasei
bucale, vom ; ulterior se adaug dureri abdominale şi musculare, diaree, convulsii.
Ac iunea predominant asupra sistemului nervos central se manifest prin pierderea
cunoştin ei, convulsii, com , paralizia centrului respirator. În func ie de intensitatea
intoxica iei moartea survine fie în primele ore de la ingestie, fie în câteva zile.
La autopsie se constat edem şi staz cerebral , leziuni ale mucoasei intestinale şi
ale stomacului, modific ri distrofice la nivelul miocardului, rinichilor şi al ficatului. Sunt
posibile şi alte manifestari.
Prin examene de laborator arsenul poate fi pus în eviden în con inut gastric, în
sânge, în urin , în toate organele interne. Arsenul se depoziteaz în oase, unghii şi p r,
putând fi g sit în concentra ii semnificativ mai mari decât în organele interne chiar şi
dup zeci de ani de la deces. În unghii arsenul se depoziteaz sub forma unor dungi
transversale de culoare alb (liniile Mees). Se consider c dup localizarea acestor dungi
poate fi stabilit retrospectiv data şi evolu ia intoxica iei arsenicale. Considerentele
enun ate mai sus demonstreaz utilitatea şi obligativitatea recolt rii unghiilor şi p rului în
cazuri de suspiciune la intoxica ie cu arsen.

84
 8. EXPERTIZA MEDICO-LEGAL PE PERSOANE
În practica judiciar , deseori apare necesitatea rezolv rii problemelor medico-
biologice în cazurile în care obiectul expertizei este persoana în via . Aceste persoane
pot avea calitatea de victime ale infrac iunilor, precum şi de învinui i sau inculpa i.
În mare parte, prin efectuarea unor astfel de expertize sau constat ri se stabilesc
retroactiv cele mai importante elemente probatorii privind circumstan ele evenimentelor.
În alte cazuri, concluziile expertale fundamenteaz încadrarea juridic a faptei. În
consecin , problematica expertizei medico-legale pe persoan trebuie s fie atent tratat
din partea organelor de urm rire penal . Practicienii care reprezint aceste organe sunt
obliga i s cunoasc în ce cazuri şi cum se solicit corect din punct de vedere procedural
acest tip de expertize sau constat ri şi cum pot fi utilizate rezultatele acestora pentru
anchet .

8.1. MOTIVELE SOLICIT RII ŞI TIMPII PRINCIPALI AI

EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PE PERSOAN
Examin rile medico-legale ale persoanelor se efectueaz în conformitate cu
normele procedurale şi metodologice cu privire la expertize.
Persoana în via poate fi examinat la cerere sau pe baz de ordonan emis de
organele de urm rire penal sau instan a de judecat . În cazul examin rii medico-legale
la cerere se întocmeşte Certificatul Medico-Legal, iar dup efectuarea examin rii medico-
legale solicitate prin ordonan se emite Raportul de Constatare sau Expertiza Medico-
Legal , dup caz.
În practica judiciar exist o mare diversitate de motive pentru care se solicit
efectuarea expertizei (constat rii) medico-legale. Cele mai frecvent întâlnite sunt
urm toarele:
1. Stabilirea naturii leziunilor, mecanismului de producere, vechimii şi
gravit ii acestora în cazuri de lovire sau v t mare a integrit ii
corporale.
2. Stabilirea unor circumstan e faptice în cazuri de infrac iuni privitoare la
via a sexual .
3. Stabilirea capacit ii de munc .
4. Stabilirea st rii de s n tate.
5. Stabilirea vârstei.
6. Stabilirea gradului de intoxica ie (alcool sau droguri).
7. Stabilirea filia iei.
De regul , examinarea persoanelor în via se efectueaz la sediile institu iilor de
medicin legal , în cadrul Compartimentelor de Medicin Legal Clinic . În condi iile în
care nu sunt necesare examin ri speciale şi nu sunt înc lcate normele deontologice,
efectuarea acesteia este posibil şi în unit ile spitaliceşti, biroul anchetatorului, locuri de
deten ie sau în alte institu ii.

85
 Concluziile expertale formulate dup examinare se bazeaz pe urm toarele
elemente:
̇ examinarea nemijlocit a corpului persoanei expertizate;
̇ datele examin rilor suplimentare (radiografii, echografii, examin ri
tomografice, examin ri de laborator etc.);
̇ datele din documenta ia medical pus la dispozi ie de organele de
urm rire penal sau instan (fişe medicale, adeverin e medicale, foi de
observa ie, note sau referate medicale).
Este foarte important ca la formularea concluziilor expertale medicul legist s in
cont de datele de anchet privind circumstan ele de producere a faptei.
În cazuri excep ionale este permis efectuarea expertizei f r examinarea
persoanei, doar pe baz de acte medicale originale, puse la dispozi ie de organele de
urm rire penal sau instan . Uneori exper ii medico-legali sunt nevoi i s efectueze
expertiza pe baz de acte medicale deoarece s-a produs vindecarea complet a persoanei.
Ierarhia lucr rilor medico-legale pe persoan este urm toarea: Certificatul
Medico-Legal, Raportul de Constatare Medico-Legal , Raportul de Expertiz Medico-
Legal , Raportul de Nou Expertiz Medico-Legal . Normele Procedurale prev d
efectuarea Suplimentului de Expertiz Medico-Legal . Expertizele pot fi efectuate de
expertul medico-legal sau în comisie.
Din componen a comisiilor va face parte obligatoriu un expert medico-legal, care
este preşedintele comisiei, precum şi specialiştii din alte domenii medicale,
corespunz tori obiectului expertizei: psihiatrie, ortopedie, chirurgie, ginecologie etc.
Dac expertul medico-legal consider c datele ob inute în cadrul examin rii
medico-legale nu sunt suficiente pentru formularea concluziilor, persoana expertizat va
fi îndrumat la medicii specialişti din alte domenii pentru consult de specialitate. În astfel
de cazuri, medicul legist va consemna rezultatele consultului recomandat în Raportul de
Expertiz /Constatare, luându-le în calcul la formularea concluziilor.
Timpii expertizei medico-legale pe persoan variaz în func ie de specificul
cazului concret şi de obiectivele expertale formulate de organele judiciare. De regul ,
examinarea complet include urm toarele etape principale:
1. Analiza datelor preliminare privind circumstanţele de producere a
faptei. Datele preliminare privind circumstan ele de producere a evenimentelor pot fi
comunicate expertului verbal de c tre persoana expertizat , scris de c tre organele de
urm rire penal , prin completarea capitolului „Istoric” din ordonan a prin care se solicit
efectuarea expertizei sau pot proveni din documenta ia medical . Informa iile ob inute se
consemneaz în raportul medico-legal cu precizarea sursei.
2. Examinarea corpului persoanei expertizate. Expertul trebuie s
efectueze examinarea complet şi obiectiv a persoanei, fiind obligat s documenteze
leziunile şi modific rile constatate prin descriere, fotografiere sau alte metode.
3. Examinarea îmbrăcăminţii, în cazul constat rii defectelor sau unor urme
biologice, poate avea rol orientativ pentru stabilirea mecanismului de producere a
leziunilor.
4. Examene suplimentare. Pentru rezolvarea corect a obiectivelor
expertale formulate de organele de urm rire penal sau instan uneori este necesar
stabilirea diagnosticului de c tre medicii din alte domenii (ortopedie, chirurgie,

86
neurochirurgie, ginecologie etc.), precum şi efectuarea examenelor suplimentare de
laborator: radiologice, serologice, toxicologice ş.a.
5. Întocmirea actului medico-legal. Ca şi în alte tipuri de expertize, actele
medico-legale (Certificat Medico-Legal, Raport de Constatare Medico-Legal , Raport de
Expertiz Medico-Legal ) întocmite dupa examinarea persoanelor au trei p r i
componente principale: partea introductiv , partea descriptiv , partea de sintez . În partea
introductiv se consemneaz toate datele privind expertul (nume, prenume, institu ia
medico-legal ), motivele efectu rii (la cerere; pe baz de ordonan , cu specificarea
institu iei emitente, num rului de înregistrare, datei şi obiectivelor expertale). În partea
descriptiv se documenteaz toate datele ob inute pe parcursul examin rii. În partea de
sintez expertul formuleaz concluziile sub form de r spunsuri la întreb ri.
Normele Procedurale privind efectuarea lucr rilor medico-legale (art. 18 si 20)
prev d c eliberarea actului medico-legal final nu poate dep şi 7 zile de la examinare sau
de la depunerea rezultatelor examenelor clinice şi paraclinice indicate de medicul
examinator. În situa ia în care expertiza se efectueaz de c tre o comisie, termenul de
expediere este de 10 zile.
Art. 21 din Normele Procedurale privind efectuarea expertizelor, constat rilor şi
altor lucrari medico-legale prevede: „În cazul în care organele de drept solicit concluzii
imediat, în mod excep ional, dup efectuarea unei lucr ri medico-legale, institu ia de
medicin legal înainteaz informa iile solicitate, sub form de constat ri preliminare, de
îndat sau cel mult 72 ore de la solicitare. Constat rile preliminare nu au caracter de
concluzii şi se refer numai la elementele obiective rezultate din lucr rile efectuate pân
în acel moment, pe baza materialelor avute la dispozi ie”.
Pentru evitarea înc lc rii normativelor privind p strarea secretului profesional,
actele medico-legale se vor elibera numai solicitantului.

8.2. EXPERTIZA MEDICO-LEGAL ÎN CAZURI DE LOVIRE ŞI

V T MARE A INTEGRIT II CORPORALE SAU A
S N T II
Necesitatea examin rii medico-legale în cazuri de lovire şi v t mare a integrit ii
corporale sau a s n t ii reiese din textul articolelor corespunz toare din Codul Penal.
În cazuri de traumatisme ale persoanelor prin ac iunea factorilor externi de mediu,
organele judiciare sunt interesate în rezolvarea medico-legal a unor aspecte ca: realitatea
v t m rii corporale, localizarea, caracteristicile morfologice, vechimea, mecanismul de
producere a leziunilor ş.a.
Prin unele aspecte, examinarea medico-legal a persoanelor v t mate se
deosebeşte de examin rile cadavrelor prin urm toarele elemente: (a) aspectul leziunilor
traumatice de pe corpul persoanelor în via se modific prin manopere medicale sau/şi
prin procese de vindecare şi (b) în cadrul examin rii persoanelor medicul legist nu poate
folosi toate metodele de examinare a leziunilor, care se folosesc de regul în examin ri pe
cadavru.
Unele dintre cele mai importante probleme pentru organele judiciare sunt
stabilirea realit ii şi gravit ii v t m rii corporale. Codul Penal prevede pedepse diferite
pentru autorii acestor infrac iuni în func ie de gravitatea v t m rii corporale produs
victimei şi de inten ie. Stabilirea gravit ii v t m rii corporale intr în atribu iile

87
exper ilor medico-legali. În astfel de cazuri, încadrarea juridic a faptelor depinde de
rezultatele expertizei medico-legale, ceea ce presupune o mare responsabilitate din partea
exper ilor medico-legali.
Astfel, art. 180 CP „Lovirea sau alte violen e” prevede:
1. Lovirea sau orice acte de violen cauzatoare de suferin e fizice se
pedepsesc cu închisoarea de la o lun la 3 luni sau cu amend . (11)
Faptele prev zute la alin. 1 s vârşite asupra membrilor familiei se
pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amend .
2. Lovirea sau acte de violen care au pricinuit o v t mare ce necesit
pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 zile se pedepsesc cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amend . (21) Faptele prev zute la
alin. 2 s vârşite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de
la unu la 2 ani sau cu amend .
3. Ac iunea penal se pune în mişcare la plângerea prealabil a persoanei
v t mate. În cazul faptelor prev zute în alin. !1 şi 21, ac iunea penal se
pune în mişcare din oficiu.
4. Împ carea p r ilor înl tur r spunderea penal producându-şi efectele şi
în cazul în care ac iunea penal a fost pus în mişcare din oficiu.
Art. 181 CP „V t marea corporal ”:
1. Fapta prin care s-a pricinuit integrit ii corporale sau s n t ii o v t mare
care necesit pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. (11) Fapta prev zut la
alin. 1 s vârşit asupra membrilor familiei se pedepseşte cu închisoare de
la unu la 5 ani.
2. Ac iunea penal se pune în mişcare la plângerea prealabil a persoanei
v t mate. În cazul faptelor prev zute la alin. 11, ac iunea penal se pune
în mişcare şi din oficiu.
3. Împ carea p r ilor înl tur r spunderea penal , producându-şi efectele şi
în cazul în cazul în care ac iunea penal a fost pus în mişcare din oficiu.
Art. 182 CP „V t marea corporal grav ”:
Fapta prin care s-a pricinuit integrit ii corporale sau s n t ii o
v t mare care necesit pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60
de zile sau care a produs vreuna dintre urm toarele consecin e: pierderea
unui sim sau organ, încetarea func ion rii acestora, o infirmitate
permanent fizic sau psihic , slu irea, avortul, ori punerea în primejdie a
vie ii persoanei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Când fapta a fost s vârşit în scopul producerii consecin elor
prev zute în alineatul precedent pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10
ani.
Tentativa faptei prev zute în alin. 2 se pedepseşte.
Art. 183 CP „Lovirile sau v t m rile cauzatoare de moarte”:
Dac vreuna dintre faptele prev zute în art. 180-182 CP a avut ca
urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.
Art. 184 CP „V t marea corporal din culp ”:
(1) Fapta prev zut la art. 180 alin. 2 si 21, care a pricinuit o
v t mare ce necesit pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10

88
 zile, precum şi cea prev zut la art. 181, s vârşite din culp , se pedepsesc
cu închisoare de la o lun la 3 luni sau cu amend .
(2) Dac fapta a avut vreuna din urm rile prev zute la art. 182
alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
(3) Când s vârşirea faptei prev zute in alin. 1 este urmarea
nerespect rii dispozi iilor legale sau a m surilor de prevedere pentru
exerci iul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume
activit i, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amend .
(4) Fapta prev zut în alin. 2 dac este urmarea nerespect rii
dispozi iilor legale sau a m surilor de prevedere ar tate în alineatul
precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(41) Dac faptele prev zute la alin. 3 si 4 sunt s vârşite de c tre o
persoan care se afl în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la
unu la 3 ani, în cazul alin. 3, şi închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin.
4.
(5) Pentru faptele prev zute în alin. 1 si 3, ac iunea penal se
pune în mişcare la plângerea prealabil a persoanei v t mate. Împ c rea
p r ilor înl tur r spunderea penal .
Gravitatea traumatismului poate fi apreciat prin câteva categorii de criterii.
Criteriul duratei îngrijirilor medicale este elementul fundamental pentru
încadrarea juridic a faptelor prev zute în art. 180-184 CP. Prin durata îngrijirilor
medicale se în elege perioada necesar expertizatului de a urma tratamentul. Aceast
perioad nu depinde de perioada de concediu medical şi nici nu are întotdeauna
concordan cu num rul de zile de spitalizare. Pentru stabilirea gravit ii v t m rii
integrit ii corporale sau a s n t ii prin criteriul de durat a îngrijirilor medicale exper ii
medico-legali folosesc un barem orientativ (vezi Anexa nr.1). Având în vedere faptul c
fiecare caz poate prezenta anumite particularit i legate nu numai de leziunea propriu-
zis , ci şi de vârsta sau bolile cronice preexistente traumatismului, în mare parte, acest
criteriu depinde de discern mântul şi obiectivitatea medicului legist.
În conformitate cu art. 182 CP gravitatea leziunilor poate fi apreciat şi prin
criteriile „pierderii unui simţ sau organ, încetării funcţiei acestora, infirmităţii
permanente fizice ori psihice, sluţirii, avortului sau punerii în primejdie a vieţii”. Aceste
criterii sunt independente de durata îngrijirilor medicale.
Constatând în cadrul examin rii realitatea traumatismului, medicul legist
apreciaz gravitatea acestuia. Pe baza concluziilor expertale medico-legale, inând cont şi
de alte împrejur ri, organele de urm rire penal încadreaz fapta în articolele din Codul
Penal.

8.2.1. Leziuni traumatice uşoare şi de gravitate medie (0-20 zile îngrijiri

medicale). Din prima categorie fac parte leziunile care nu necesit îngrijiri medicale,
acestea fiind: excoria ii, echimoze pe arii mici în diferite zone anatomice cu excep ia
capului, smulgerea p rului pe arii limitate.
Leziunile care de regul necesit între 1 şi 10 zile îngrijiri medicale sunt
echimozele şi zonele excoriate pe arii mai extinse, hematoamele de sub piele, pl gile
superficiale contuze, t iate, în epat-t iate şi în epate, leziunile din ilor (dar nu mai mult

89
de 4 din i), como ia cerebral şi contuzia cerebral uşoar , unele leziuni uşoare ale
ochilor, coloanei vertebrale etc.
Leziunile care necesit peste 10 zile îngrijiri medicale, dar, în mod obişnuit, nu
dep şesc 20 de zile sunt: fracturile unor oase ale fe ei, fracturile costale izolate (1 - 4
coaste), entorse, luxa ii şi fracturi incomplete, rupturi ale timpanului, pavilionului urechii,
vaselor, nervilor periferici, ale tendoanelor ş.a.

8.2.2. Leziuni traumatice grave (21-60 zile îngrijiri medicale). Din aceast
categorie fac parte fracturile simple ale oaselor lungi, ale bazinului şi ale coloanei
vertebrale, fracturi a mai mult de 4 din i, fracturi ale claviculei, omoplatului, maxilarului,
a mai mult de 4 coaste, hemoragiile interne cu leziuni ale organelor interne, contuzia
cerebral medie ş.a.

8.2.3. Leziunile traumatice foarte grave (peste 60 zile îngrijiri medicale).

Evolu ia acestor leziuni destul de frecvent duce la apari ia sechelelor sau altor consecin e
prev zute în textul art. 182 CP. Din aceast categorie fac parte traumatismele cranio-
cerebrale cu contuzie cerebral grav , cu com prelungit , traumatisme ale coloanei
vertebrale cu afectarea m duvei spin rii, fracturi multiple ale oaselor fe ei, craniului,
toracelui, fracturile cu deplasare ale oaselor lungi şi ale bazinului, leziunile grave ale
ochilor ş.a.
Dup cum s-a mai ar tat, consecin ele prev zute în art. 182 CP, altele decât cele
stabilite prin criteriul duratei de îngrijiri medicale sunt pierderea unui sim sau organ,
încetarea func iei acestora, infirmitatea fizic sau psihic , avortul, punerea în primejdie a
vie ii sau slu irea.
Din punct de vedere medico-legal, prin leziuni care pun în primejdie viaţa se
în eleg acele leziuni care prin evolu ia lor obişnuit declanşeaz decesul. Uneori, datorit
tratamentului medico-chirurgical de înalt calificare aplicat în timp util, evolu ia
leziunilor este favorabil spre îns n toşire complet a victimei. Dar aceast situa ie nu
are influen asupra evalu rii medico-legale a gravit ii leziunilor, acestea fiind apreciate
ca primejdioase pentru via în momentul producerii.
Pentru a putea fi apreciate ca fiind leziuni ce au pus în primejdie via a victimei,
trebuie s fie demonstrat alterarea evident a st rii generale a victimei cu tulbur ri ale
respira iei, circula iei sanguine sau a conştien ei.
Pierderea unui simţ sau organ ori încetarea funcţiei acestora presupune
pierderea anatomic (amputa ia traumatic sau chirurgical de necesitate) şi/sau
func ional a organului (paralizia unui picior integru anatomic, pierderea v zului sau
auzului cu p strarea integrit ii organelor).
Avortul posttraumatic. Pierderea produsului de concep ie consecutiv ac iunii
traumatice asupra organismului unei femei gravide echivaleaz cu leziunile foarte grave.
În cazurile în care între momentul producerii traumatismului şi avort exist o
perioad mai lung de timp, stabilirea leg turii cauzale este uneori foarte dificil . În
aceste situa ii exper ii medico-legali pot solicita internarea victimei în spital pentru
investiga ii am nun ite, având posibilitatea de a se consulta cu specialiştii din domeniul
obstetric -ginecologie.

90
 Prin infirmitate se în elege starea cu caracter permanent de inferioritate fizic sau
psihic a persoanei fa de alte persoane sau de starea proprie anterioar faptei, ce
presupune existen a unei urm ri cu caracter morfologic, morfo-func ional sau func ional.
Dup Belis [1995], sluţirea presupune o deformare evident morfologic sau
estetic cu caracter permanent a unei regiuni anatomice, indiferent de localizarea sa, dar
care creeaz victimei un prejudiciu real fizic sau psihologic.
Perju-Dumbrav şi Zaharie [2001], definesc slu irea ca fiind alterarea în orice fel
a înf iş rii fizice sau a aspectului normal al unei p r i a corpului de aşa natur încât
produce un aspect nepl cut estetic, urât sau chiar resping tor, indiferent dac acesta este
vizibil sau nu, cu condi ia s fie permanent şi ireversibil, adic aspectul ini ial nu mai
poate fi restabilit printr-un proces natural sau medico-chirurgical de vindecare.
În unele cazuri, no iunea de slu ire se suprapune cu cea a infirmit ii (de exemplu,
dac consecutiv unui traumatism persoana pierde o mân ). În alte cazuri, ca de exemplu
în pierderea postoperatorie de necesitate a splinei rupte dup un traumatism, no iunea de
slu ire nu poate fi folosit , deoarece persoana nu este prejudiciat estetic, iar pierderea de
organ constituind infirmitate fizic permanent .
Una din variantele de evolu ie a leziunilor traumatice, în special celor cu gravitate
sporit , este decesul. În astfel de cazuri, pentru încadrarea juridic corect a cazului, apare
necesitatea rezolv rii medico-legale obiectivului expertal privind leg tura cauzal între
leziunile traumatice şi deces.
Expertiza medico-legal în cazuri de lovire şi v t mare a integrit ii corporale sau
s n t ii nu este întotdeauna atât de simpl pe cât pare a fi dup prima informare asupra
no iunilor fundamentale. Gradul de complexitate a acestei expertize este determinat de
mai mul i factori, dar în primul rând de particularit ile evolu iei traumatismelor şi bolilor
la diferite persoane.

8.3. EXPERTIZA MEDICO-LEGAL ÎN CAZURI PRIVITOARE LA VIA A

SEXUAL A PERSOANEI

În practica medico-legal , în cazurile cu caracter penal, cât şi cu caracter civil,

deseori apare necesitatea rezolv rii unor obiective expertale ca: constatarea virginit ii,
capacit ii sexuale, realit ii actului sexual, demonstrarea constrângerii prin violen a
victimei.
Capitolul 3 din Codul Penal prevede responsabilitatea pentru infrac iuni privitoare
la via a sexual :
Art. 197 « Violul » :
(1) Actul sexual, de orice natur , cu o persoan de sex diferit sau
de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea
ei de a se ap ra ori de a-şi exprima voin a, se pedepseşte cu închisoare de
la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea
unor drepturi, dac :
a) fapta a fost s vârşit de dou sau mai multe persoane
împreun ;
b) victima se afl în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în
tratamentul f ptuitorului;

91
 b1) victima este membru al familiei;
c) s-a cauzat victimei o v t mare grav a integrit ii corporale
sau a s n t ii .
(3) Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani şi interzicerea
unor drepturi, dac victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dac fapta a
avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este
închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(4) Ac iunea penal pentru fapta prev zut în alin. 1 se pune în
mişcare la plângerea prealabil a persoanei v t mate.
Art. 198 CP «Actul sexual cu un minor » :
Actul sexual, de orice natur , cu o persoana de sex diferit sau de
acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani, se pedepseşte cu închisoare
de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeaps se sanc ioneaz actul sexual, de orice
natur , cu o persoan de sex diferit sau de acelaşi sex între 15-18 ani, dac
fapta este s vârşit de tutore sau curator ori de c tre supraveghetor,
îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa,
ori dac f ptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori
influen a sa asupra acesteia.
Dac actul sexual, de orice natur , cu o persoan de sex diferit
sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de
oferirea sau darea de bani ori alte foloase de c tre faptuitor, direct sau
indirect, victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea
unor drepturi.
Dac faptele prev zute în alin. 1-3 au fost s vârşite în scopul
producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la
15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dac pentru realizarea acestui scop
s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Cand fapta prev zut în alin. 1 a fost s vârşit în împrejur rile
prev zute în art. 197 alin. 2 lit. b) ori dac faptele prev zute în alin. 1-4 au
avut urm rile prev zute în art. 197 alin. 2 lit. c), pedeapsa este inchisoarea
de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.
Daca fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei,
pedeapsa este inchisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor
drepturi.
Art. 201 CP «Perversiunea » :
(1) Actele de perversiune sexual s vârşite în public sau dac au
produs scandal sexual public se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani.
(2) Actele de perversiune sexual cu o persoan care nu a
împlinit vârsta de 15 ani se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi
interzicerea unor drepturi.
(3) Cu aceeaşi pedeaps se sanc ioneaza şi actele de perversiune
sexual cu o persoan între 15-18 ani, dac fapta este s vârşit de tutore
sau curator ori de c tre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor

92
 sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dac f ptuitorul a abuzat de
încrederea victimei sau de autoritatea ori influen a sa asupra acesteia.
(31) Dac actele de perversiune sexual cu o persoan care nu a
împlinit vârsta de 18 ani au fost determinate de oferirea sau darea de bani
ori alte foloase de c tre f ptuitor, direct sau indirect, victimei, pedeapsa
este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
(32) Dac faptele prev zute în alin. 2, 3 si 31 au fost s vârşite în
scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de
la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dac pentru realizarea acestui
scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani
şi interzicerea unor drepturi.
(4) Actele de perversiune sexual cu o persoan în imposibilitate
de a se ap ra ori de a-şi exprima voin a sau prin constrângere se pedepsesc
cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
(5) Dac fapta prev zut în alin. 1-4 are ca urmare v t marea
grav a integrit ii corporale sau a s n t iil, pedeapsa este închisoarea de
la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dac are ca urmare moartea
sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Art. 203 CP « Incestul » :
Raportul sexual între rude în linie direct sau între fra i şi surori
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
În cazul infrac iunilor privitoare la via a sexual apar o serie de probleme care pot fi
rezolvate numai cu ajutorul cunoştin elor speciale în domeniul medico-biologic. Pentru
rezolvarea obiectivelor expertale formulate de organele judiciare, exper ii medico-legali pot
recurge la urm toarele examin ri:
8.3.1. Stabilirea semnelor deflorării. Membrana himenial este o plicatur a
mucoasei care separ vestibulul vaginal de vagin. Se descrie o mare diversitate a formelor
membranei himeniale: inelar (întâlnit la majoritatea femeilor), semilunar , bilobat etc.
Mai rar se întâlneşte himenul cribriform, imperforat, septat.
Prin deflorare se în elege pierderea integrit ii anatomice a himenului.
Unele dintre membrane himeneale, prin particularit ile sale morfologice, nu
permit consumarea raportului sexual f r deflorare, iar altele, în general, prin elasticitate
şi mic în l ime, îşi pot p stra integritatea anatomic pân la prima naştere. Himenele din
cea de-a doua categorie sunt denumite himene complezente.

În mare parte, stabilirea medico-legal a st rii membranei himemeale se

efectueaz prin examinare vizual cu ochiul liber sau stereoscopic: cu ajutorul lupei,
colposcopului.
Himenul poate fi rupt nu numai în condi iile unui raport sexual vaginal cu
intromisiune penian sau dup naşterea unui copil, dar şi prin diferite manipula ii în zona
organelor genitale (de exemplu în perversiuni sexuale), manipula ii medicale, precum şi
prin alte variante de traumatisme.
Caracteristicile leziunilor himenului produse în cadrul unui raport sexual vaginal
cu intromisiune penian depind de o serie de factori. În mare parte, în cazul concordan ei

93
conforma iei organelor genitale a partenerilor, primul raport sexual se caracterizeaz prin
apari ia unor rupturi ale himenului. În func ie de particularit ile membranei himeneale,
rupturile pot fi de diferite dimensiuni. De regul acestea au localizare specific , dar exist
posibilitatea producerii şi în alte locuri.
Evaluarea datelor ob inute prin examinare depinde de caracteristicile şi vechimea
modific rilor constatate. Astfel, prin examinare medico-legal se poate constata una
dintre urm toarele posibilit i: (1) leziuni himeneale recente (deflorare recent ); (2)
deflorarea veche, a c rei dat nu mai poate fi precizat ; (3) lipsa leziunilor himeneale.
În cazurile în care la nivelul himenului nu s-au constatat leziuni, concluziile
depind de forma şi particularit ile himenului. În astfel de cazuri concluziile corect
formulate vor con ine una dintre urm toarele variante:
1. „Numita A.B., la data examin rii medico-legale, este virgin din punct
de vedere anatomic; particularit ile morfologice ale membranei
himeneale permit consumarea raportului sexual vaginal cu intromisiune
f r deflorare”;
2. „Numita C.D., la data examin rii medico-legale, este virgin ;
particularit ile morfologice ale membranei himeneale exclud
intromisiunea vaginal penian f r deflorare”.
Marginile rupturilor himeneale se modific prin procese de vindecare, ceea ce
permite stabilirea vechimii leziunilor. Semnele unor rupturi recente se p streaz în
primele 10-14 zile, dup care nu mai exist posibilitatea stabilirii datei de producere a
deflor rii.
8.3.2. Stabilirea semnelor de raport sexual recent are la baz constatarea
spermatozoizilor în organele genitale, anus sau cavitatea bucal . Majoritatea autorilor
arat c , în lipsa m surilor igienice, spermatozoizii pot fi observa i în secre ia vaginal
pân la 72 ore dup ejaculare.
Pentru punerea în eviden a spermatozoizilor secre ia vaginal , anal sau/şi
bucal se recolteaz cu ajutorul unui tampon.
Examinarea spermei în vederea identific rii autorului infrac iunii poate fi
efectuat prin diferite metode, cea mai eficient şi sigur la ora actual fiind metoda
amprentei genetice.
Unul dintre semnele raportului sexual este starea de graviditate, cu condi ia
excluderii îns mân rii în vitro. Existen a unei boli cu transmitere sexual , ca semn al
unui raport sexual, este condi ionat de excluderea contamin rii prin alte c i decât cea
sexual .
Realitatea raportului sexual recent poate fi atestat indirect prin prezen a
leziunilor traumatice la nivelul organelor genitale: infiltrate sanguine (echimoze) şi solu ii
de continuitate (excoria ii, pl gi). Aceste leziuni pot fi produse şi prin perversiuni, sadism
sau alte acte cu caracter sexual.
Dup raporturi sexuale anale repetate regiunea ano-rectala poate c p ta aspect
infundibuliform, cu ştergerea pliurilor radiare şi sc derea tonusului sfincterian. Aceste
modific ri pot fi de asemenea consecutive unor procese patologice sau modific ri legate
de vârsta înaintat .

94
 8.3.3. Stabilirea existenţei semnelor de violenţă are o importan capital pentru
demonstrarea constrângerii şi, prin urmare, pentru încadrarea juridic a faptei. Medicul
legist descrie caracteristicile, localizarea şi num rul leziunilor traumatice. Pe corpul
victimei se pot g si excoria ii semilunare prin zgâriere cu unghiile, echimoze, semne de
muşcare, imobilizare-fixare, având localiz ri posibile la nivelul fe ei, gâtului, bra elor,
organelor genitale, pe coapse, spate, fese şi alte regiuni ale corpului. Caracteristicile şi
localizarea acestor leziuni pot doar indirect s confirme declara iile p rtii v t mate.
În cazurile în care agresorul profit de imposibilitatea victimei de a se ap ra sau
exercita presiuni psihice, exist posibilitatea ca pe capul, corpul şi membrele p r ii
v t mate s nu se constate semne de violen .
8.3.4. Problemele expertizei medico-legale a sarcinii (diagnosticul de sarcin ,
diagnosticul de vârst a sarcinii, data raportului sexual fecundant), naşterii (diagnosticul
naşterii recente sau de naştere veche) sau avortului (diagnosticul de sarcin , vârst a
sarcinii, diagnosticul de întrerupere a sarcinii, diagnosticul etiologic al avortului,
precizarea mijloacelor utilizate pentru întreruperea sarcinii, stabilirea datei întreruperii
sarcinii şi existen ei complica iilor) se rezolv cu participarea medicilor din domeniul
obstetric -ginecologie. Datele examin rii de specialitate sunt analizate de exper ii
medico-legali şi consemnate în raportul de expertiz medico-legal .
8.3.5. Stabilirea capacităţii de coabitare sau procreare poate fi cerut de
organele judiciare în cazuri în care persoanele suspectate în s vârşirea infrac iunilor
privitoare la via a sexual se declar nevinova i, invocând impoten a sexual , dar şi în
alte situa ii. În astfel de cazuri se urm resc factorii organici şi psihici care pot da tulbur ri
de dinamic sexual : tulbur ri de erec ie, tulbur ri de libidou, tulbur ri de ejaculare,
tulbur ri de orgasm. Se analizeaz istoricul vie ii sexuale, rezultat din actele medicale sau
din declara iile persoanei expertizate, se stabileşte existen a sau absen a particularit ilor
morfologice care pot împiedica consumarea raportului sexual şi se examineaz func ia
glandelor sexuale.

8.4. EXPERTIZA MEDICO-LEGAL A CAPACIT II DE MUNC

Expertiza medico-legal a capacit ii de munc se efectueaz în comisie, din care
fac parte: medicul legist, care este preşedintele comisiei, medicul expert în domeniul
capacit ii de munc şi, în func ie de particularit ile cazului, medicii specialişti din alte
domenii (ortopedie, ginecologie, chirurgie, neurologie etc.).
Principalele obiective ale expertizei sunt:
1. în ce m sur s-a pierdut şi este recuperabil capacitatea de munc
profesional ;
2. care este gradul prejudiciului func ional, somatic, psihic al persoanei.
Membrii comisiei analizeaz obiectivele expertale formulate în ordonan şi, în
func ie de tipul afec iunilor, efectueaz explor ri sau investiga ii, pe baza c rora se va
stabili diagnosticul func ional de certitudine şi starea actual a persoanei expertizate.
Gradul de pierdere a capacit ii de munc se stabileşte în conformitate cu un
barem unic. Având în vedere individualitatea fiec rui caz în parte, pentru aprecierea

95
final se iau în calcul: vârsta, profesia şi starea de s n tate a persoanei expertizate,
precum şi alte date.
Concluziile finale se pot formula numai dup epuizarea tuturor metodelor de
tratament.
Pentru în elegerea mai bun a problematicii, trebuie men ionat diferen a dintre
infirmitate şi invaliditate.
Prin invaliditate se în elege un deficit obligatoriu func ional, cu sau f r prejudicii
morfologice. Invaliditatea se exprim în grade sau procente.
Dup Belis [1990], invaliditatea gradul I provoac pierderea total a capacit ii de
munc şi nevoia de îngrijire şi supraveghere a invalidului de c tre alt persoan ;
invaliditatea de gradul II provoac pierderea total a capacit ii de munc , cu posibilitatea
invalidului de a servi f r ajutorul altei persoane; invaliditatea de gradul III provoac
pierderea par ial a capacit ii de munc , invalidul având posibilitatea s presteze în
profesia sa un program redus de munc sau o munc permanenta în alt profesie, cu
condi ii de munc mai uşoare.
Prin infirmitate se în elege un prejudiciu corporal care presupune una dintre
variante: deficit morfologic, deficit func ional sau deficit morfo-func ional. Prin urmare
orice invaliditate este obligatoriu juxtapus cu infirmitate şi nu orice infirmitate constituie
invaliditate.
Incapacitatea de munc poate fi par ial sau total , definitiv sau temporar .

8.5. EXPERTIZA MEDICO-LEGAL PSIHIATRIC

În conformitate cu art. 116 C. pr. penal şi 201 C. pr. civil , efectuarea expertizei
medico-legale psihiatrice, ca şi alte tipuri de expertize, este cerut de organele de
urm rire penal sau de instan ori de câte ori este necesar l murirea unor fapte sau
împrejur ri ale cauzei atunci când exist suspiciuni asupra st rii psihice a inculpatului,
p r ii v t mate sau a martorului, în proces penal, pârâtului şi reclamantului în proces
civil.
Expertiza medico-legal psihiatric este obligatorie, conform art. 117 C. pr. pen.,
în omor deosebit de grav sau când exist îndoieli asupra st rii psihice a inculpatului
(conduit anormal în timpul anchet rii, doesebit cruzime, lipsa unui mobil evident sau
când exist date c inculpatul a suferit de o boala psihic ).
Expertiza medico-legal psihiatric se efectueaz numai pe baza unei ordonan e
scrise emise de organele de urm rire penal sau instan .
Ordonan a de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice con ine: denumirea
institu iei emitente, num rul de înregistrare şi data emiterii, numele exper ilor (sau
denumirea institu iei medico-legale care urmeaz s efectueze), datele de identitate a
persoanei expertizate, descrierea am nun it a circumstan elor faptelor, obiectivele
expertizei (întreb rile la care vor r spunde exper ii). Ordonan a trebuie s con in şi
elementele de siguran (semn tura şi ştampila unit ii). La prezentarea persoanei
expertizate în fa a comisiei vor fi puse la dispozi ie: dosarul complet al cauzei,
documenta ia medical pe numele persoanei expertizate, ancheta social . În cazul în care
aceste elemente lipsesc sau datele sunt insuficiente, în conformitate cu prevederile

96
normative, exper ii pot s refuze efectuarea expertizei, motivând refuzul şi precizând
elementele care sunt necesare.
Principalele obiective expertale sunt:
1. Dac expertizatul sufer de vreo boal psihic ? În caz afirmativ, care
este diagnosticul acesteia.
2. Dac se exclude simularea sau disimularea unei boli psihice?
3. Dac expertizatul are capacitate psihic în momentul expertiz rii?
4. Dac expertizatul avea discern mântul critic p strat în momentul
comiterii faptei?
5. Dac în prezent se impun m suri de ordin medical pentru prevenirea,
tratarea şi reinser ia social ?
În mare parte, persoanele supuse expertizei medico-legale psihiatrice sunt
cet enii care au comis fapte cu caracter penal. Martorii, p r ile v t mate, pârâ ii şi
reclaman ii, constituie doar o mic parte din num rul total de expertiza i.
Aprecierea discern mântului critic se cere în urm toarele situa ii [Perju-

• suspendarea cercet rii penale sau a judec ii (art. 239 C. pr. pen.);
Dumbrava, 1999]:

• încetarea ac iunii penale (art. 242 C. pr. pen.) ca o consecin a aplic rii

• aplicarea m surilor de siguran (art. 113, 114 CP) sau revocarea acestora
prevederilor art. 48 CP (iresponsabilitatea);

• aplicarea m surilor coercitive;

(art. 239 C. pr. pen);

• cazuri în care infractorii au vârste cuprinse între 14 si 16 ani (art. 99 al. 2

• eventuala infirmitate sau invaliditate psihic posttraumatic permanent

CP);

(art. 182 CP).

• stabilirea capacit ii civile (punere sub interdic ie);

În cauze civile discern mântul critic se apreciaz pentru:

• validarea unor ac iuni civile de tipul contractelor, dona iilor,

• anularea c s toriei;
testamentelor;

• încredin area creşterii şi educ rii minorilor rezulta i din c s torie;

• stabilirea capacit ii de munc pentru ob inerea unor pensii de între inere.
Normele metodologice privind efectuarea lucr rilor medico-legale prev d c
expertiza se desf şoar ambulatoriu sau prin internare. Din comisie fac parte 2 psihiatri,
un psiholog şi un medic legist, care este preşedintele comisiei. În caz de nou expertiz ,
comisia se va compune din 2 medici legişti şi 3 psihiatri.
Expertiza psihiatric medico-legal pe baz de acte se efectueaz în cazurile în
care nu este posibil examinarea imediat a persoanei sau în cazurile în care dup
moartea persoanei este necesar stabilirea st rii psihice a acesteia în anumite perioade ale
vie ii. Aceast expertiz postmortem se efectueaz în cazuri de sinucideri, precum şi în
procese civile, când se pune la îndoial starea psihic a persoanei în momentul încheierii
unor acte ca testamente sau dona ii.
Rezultatele ob inute în urma examin rilor şi analizei documenta iei puse la
dispozi ie se finalizeaz într-un Raport de Expertiz Medico-Legal Psihiatric . Structura
şi principiile întocmirii acestui act nu difer de alte acte medico-legale, fiind reglementat

97
în Normele Procedurale privind efectuarea lucr rilor medico-legale, având trei p r i
componente: partea introductiv , partea descriptiv şi partea de sintez .
Raportul de Expertiz Medico-Legal Psihiatric este unul din acte cu valoare
probatorie şi, prin urmare, trebuie s :
• con in toate datele faptice cu precizarea surselor;
• fie inteligibil persoanelor din afara sferei medicale;
• con in nu numai concluziile, dar şi argumentarea ştiin ific a acestora,
care decurge din descrierea datelor concrete privitoare la starea psihic a
persoanei expertizate.
În cazurile în care au ap rut date noi, ori organul de urm rire penal sau instan a
care a solicitat efectuarea expertizei nu este l murit suficient sau argumentat pune la
îndoial rezultatele, poate solicita efectuarea unui supliment de expertiz sau unei noi
expertize medico-legale psihiatrice, putând fi numi i aceeaşi sau al i exper i.

8.6. SIMULAREA, AGRAVAREA, DISIMULAREA, DISAGRAVAREA

În cazurile examin rilor pe persoan exper ii medico-legali sunt obliga i s in

cont de posibilitatea inducerii în eroare din partea expertizatului în leg tur cu
circumstan ele de producere a leziunilor, vechimea acestora, precum şi alte circumstan e
relatate. Iat de ce expertul medico-legal ar trebui s priveasc critic informa iile ob inute
de la p r i, fiind obligat ca în fiecare caz în parte s rezolve obiectivele expertale cu
maxim obiectivitate cu epuizarea tuturor metodelor de investiga ie, dup care s
coroboreze datele obiective cu relat rile persoanei expertizate.
În unele situa ii, persoana, a c rei stare de s n tate reprezint un anumit interes
pentru organele de drept, recurge la diferite variante de ascundere a adev rului. În
practica medico-legal sunt numeroase cazurile de creare inten ionat a unor v t m ri
corporale sau a s n t ii, urm rindu-se înscenarea violului, tâlh riei, accidentului,
sinuciderii, în scop de şantaj sau r zbunare, ob inerea unor avantaje ca premii,
contravaloarea poli elor de asigurare, ascunderea unor infrac iuni, învinuire fals ,
evocarea legitimei ap r ri etc.
Se descriu urm toarele forme principale ale ascunderii st rii adev rate de
s n tate: simularea, agravarea, disimularea şi disagravarea.
Prin simulare (lat. simulatio = imitare) este încercarea conştient şi premeditat de
a demonstra unele boli sau traumatisme inexistente. Aceasta poate fi efectuat fie prin
imitarea simptomatologiei unei boli, de la simptome simple de durere de cap, ame eli,
tulbur ri de auz şi pân la mimarea crizelor de epilepsie, incontinen urinar , tulbur ri
psihice, fie prin crearea unor boli sau infirmit i artificiale, de la boli infec ioase ale
pielii, ochilor sau urechilor, pân la automutilare, de exemplu, amputarea degetelor.
Agravarea (lat. gravis = greu) presupune exagerarea simptomelor unei boli sau
traumatism existent. Diferen a între simulare şi agravare const în faptul c simulantul
este o persoan s n toas iar simptomele şi boala/traumatismul sunt imitate, iar
agravantul este într-adev r o persoan bolnav , care exagereaz simptomele sau
prelungeşte artficial unele procese patologice.
Disimularea (lat. dyssimulatio = ascunderea) este ascunderea conştient şi
premeditat a bolii sau traumatismului existent. În practic se poate întâlni în cazuri de
examinare a persoanelor suspectate în comiterea unor infrac iuni (viol, omor) cu încerc ri

98
de a ascunde leziunile corporale de autoap rare produse de victim , în domeniul
asigur rilor de via sau s n tate, în cazuri de angajare sau reevaluare periodic a st rii de
s n tate a persoanelor care nu sunt apte pentru aceasta munc (de exemplu la pilo i,
militari, mecanici de locomotive).
Prin disagravare se în elege diminuarea premeditat a gravit ii bolii sau
traumatismului existent prin metode asem n toare cu cele în disimulare.
Principalele metode de descoperire a acestor fenomene sunt: internarea pentru
supraveghere continu ; metodele diagnostice obiective ca tomografia computerizat ,
rezonan a megnetic nuclear , examene de laborator, radiografia, ecografia etc; repetarea
analizelor de laborator cu excluderea prelev rii de la o alt persoan .

9. EXPERTIZA MEDICO-LEGAL DE LABORATOR

În conformitate cu actele normative examin rile urmelor biologice fac parte din
atribu iile institu iilor de medicin legal . În unele dintre aceste institu ii exist
laboratoare speciale de bio-criminalistic şi serologie medico-legal .
Pentru a avea valoare probatorie produsele biologice descoperite şi recoltate de la
fa a locului trebuie s fie anexate la dosar în conformitate cu prevederile procedurale.
Probele biologice se trimit pentru expertiz medico-legal înso ite de o ordonan
prin care se solicit efectuarea expertizei medico-legale. În aceast ordonan se

• circumstan ele de producere a evenimentului (infrac iunii);

consemneaz obligatoriu:

• data recolt rii;

• se formuleaz obiectivele expertale medico-legale (întreb rile la care
trebuie s r spund expertul).
Produsele biologice pot fi trimise atât pe suport, cât şi f r . De exemplu, firele de
p r pot fi aduse separat, fiind recoltate la fa a locului sau de pe corpuri delicte (topor,
cu it sau bât ).
Obiectele care pot fi supuse expertizei medico-legale de laborator sunt: sângele,
sperma, firele de p r, urina, materiile fecale, saliva, diferite secre ii (nazale, vaginale),
diferite obiecte, îmbr c mintea sau corpurile delicte cu urme biologice.

9.1. EXAMENUL MEDICO-LEGAL AL PETELOR DE SÂNGE

În diferite circumstan e (omor, accident de trafic rutier, suicid), leziunile

corporale pot determina apari ia unor hemoragii externe, traduse prin exteriorizarea
sângelui din organismul uman. Prin urmare, destul de frecvent, organele de anchet
g sesc la fa a locului şi recolteaz în scop probator urme de sânge. Din aceste motive, se
consider c sângele este produsul biologic cel mai des întâlnit în cadrul expertizelor
medico-legale de laborator.

9.1.1. Descoperirea urmelor de sânge la locul faptei. În mare parte, descoperirea

sângelui nu este dificil , deoarece se g seşte în cantit i mari pe obiectele de la locul
faptei. Dar exist şi cazuri în care cantit ile de sânge sunt mici, urmele acestuia sunt
distruse, vechi (descompuse) sau se afl în locurile în care este dificil s fie pus în

99
eviden (pe p mânt). În astfel de cazuri descoperirea urmelor de sânge este mult mai
dificil .
Ini ial petele de sânge se caut cu ochiul liber sau cu ajutorul unei lupe. Culoarea
petelor de sânge depinde de mai mul i factori: vechime, temperatura mediului, culoarea
suportului; de regul , sângele proasp t are culoare de la roşu-deschis la roşu-brun. Petele
de sânge putrefiat au o culoare negricioas ; petele supuse unor modific ri au tent
cafenie, verzuie, iar petele la care s-a încercat îndep rtarea, prin sp lare sau ştergere
incomplet , au de regul o tent g lbuie.
Petele de sânge greu vizibile pot fi puse în eviden cu ajutorul unor surse de
lumin ultraviolet : în func ie de starea petei de sânge şi de lungimea undelor se poate
constata reflectarea petei de sânge, contrastând cu fondul suportului.
C utarea metodic reduce cu mult posibilitatea omiterii unor pete de sânge slab
perceptibile cu ochiul liber.
În condi iile improprii proceselor de putrefac ie, urmele de sânge uscat se pot
p stra pentru perioade foarte lungi de timp. Prin urmare, cercetarea la locul faptei cu
scopul descoperirii acestora nu îşi pierde utilitatea chiar dup perioade considerabile de
timp de la momentul desf şur rii actului antisocial. Chiar dac înc perea a fost igienizat
de mai multe ori, urmele de sânge pot fi descoperite în diferite fisuri, depresiuni sau alte
locuri asem n toare.

9.1.2. Descrierea urmelor de sânge. Dup ce urmele au fost puse în eviden

acestea trebuie s fie descrise corect şi am nun it, ceea ce va permite organelor de
anchet s formuleze o ipotez asupra condi iilor şi circumstan elor în care a survenit
decesul. Pentru aceasta se consemneaz : localizarea, caracteristicile suportului, forma
urmelor, dimensiunile, culoarea, existen a şi caracteristicile altor substan e (vomismente,
fire de p r, substan cerebral , sperm ). Se recomand documentarea urmelor de sânge
cu ajutorul camerelor foto sau video.
9.1.3. Prelevarea urmelor de sânge. Prelevarea urmelor de sânge se face în
func ie de caracteristicile suportului.
Când nu este posibil prelevarea întregului suport, datorit dimensiunilor sau a
fragmentului acestuia, se recurge la raclare sau la impregnarea petei cu un tampon
înmuiat în ap (metoda Taylor). Aceast metod are anumite avantaje, constând în
p strarea aspectului de la locul faptei, dimensiunilor şi formei urmelor g site, dar şi
dezavantajul imposibilit ii efectu rii ulterioare a examenului microscopic.
Suporturile transportabile (îmbr c mintea, corpurile delicte) sunt prelevate în
întregime, iar de pe suporturile netransportabile care nu reprezint valoare material
deosebit , se decupeaz un fragment cu urme de sânge.
Când petele se afl pe p mânt sau z pad , se recomand prelevarea obligatorie:
(1) a urmelor de sânge pe tampon prin metoda Taylor, (2) prelevarea urmelor cu o
cantitate minim de suport şi (3) a unei probe de control de suport f r urme de sânge dar
din apropierea acestora.

9.1.4. Conservarea şi expedierea urmelor de sânge prelevate. Toate obiectele cu

urme de sânge, înainte de a fi împachetate, se usuc la temperatura camerei, fiind ferite
de razele solare şi de surse de c ldur . Probele prelevate se împacheteaz , se sigileaz şi

100
se eticheteaz . P strarea probelor se face în locuri uscate, bine aerisite, în care se exclude
ac iunea razelor solare, surselor de caldur sau a unor substan e chimice.
Probele se trimit la institu iile de medicin legal înso ite de adresa de efectuare a
expertizei, copia procesului verbal de cercetare la locul faptei. Aceste documente
înso itoare au o valoare orientativ pentru expert, fiind importante pentru alegerea
metodelor examin rii de laborator.
Probele ajunse la institu iile de medicin legal se înregistreaz , se verific
integritatea sigiliului.
În unele cazuri, probele recoltate la locul faptei pot fi înso ite de probele de sânge
sau alte esuturi biologice de la persoanele suspecte, învinuite sau de la p r ile v t mate.
Recoltarea acestor probe se efectueaz în conformitate cu normele procedurale de c tre
personalul medical în condi ii corespunz toare. Se recolteaz aproximativ 10 ml de sânge
venos, care se sigileaz şi se trimite la institu iile de medicin legal împreun cu
procesul verbal de recoltare. Probele de sânge de la cadavre se recolteaz de c tre exper ii
medico-legali în cadrul efectu rii autopsiei.

9.1.5. Obiectivele expertale şi căile de rezolvare a acestora în expertiza medico-

legală de laborator a petelor de sânge. Principalele obiective expertale formulate de
organele de anchet în cazuri de g sire la locul faptei a unor substan e ce seam n cu
sângele sunt:
1. Dac pata/urma este format din sânge sau nu?
2. Care este originea petei de sânge, uman sau animal ?
3. Apartenen a de grup al sângelui g sit?
4. Din ce zona anatomic provine sângele?
De regul , stabilirea existen ei sângelui pe obiectul trimis spre expertizare preced
tuturor celorlalte metode, deoarece în cazul rezultatului negativ, efectuarea celorlalte
obiective expertale este de prisos. Cea mai simpl şi mai sigur metod de stabilire a
prezen ei sângelui este proba morfologic , prin care, la microscop, se pot pune în
eviden eventualele hematii.
Prin metodele spectrale, cromatigrafice sau electroforetice se pune în eviden
prezen a hemoglobinei, f r s fie precizat originea uman sau animal a sângelui.
Metodele se bazeaz pe particularit ile hemoglobinei de a absorbi undele luminoase de
anumit lungime. Studiul spectrelor de absorb ie permite stabilirea cert a existen ei sau
absen ei sângelui pe obiect, precum şi a vechimii acestora. Stabilirea vechimii petelor de
sânge se bazeaz pe faptul c în timp hemoglobina se modific , trecând prin câteva stadii
succesive, se transform în porfirin . Fiecare din formele hemoglobinei are propriul
spectru de absorb ie a undelor. Pe baza studiului spectrului de absorb ie se stabileşte
etapa de transformare a hemoglobinei şi, în consecin , vechimea aproximativ a petei de
sânge.
Sângele con ine proteina specific fiec rei specii de animale, denumit antigen.
Dac solu ia care con ine antigen este amestecat cu o substan ce con ine anticorp de
acelaşi tip, va rezulta reac ia de precipitare. Cu ajutorul reac iilor de precipitare poate fi
comfirmat sau infirmat originea uman a sângelui, precum şi stabilit specia de la care
provine acesta.

101
 Confirmarea sau excluderea provenien ei sângelui de la o anumit persoan
(partea v t mat , inculpat) este un pas important pentru restabilirea circumstan elor
evenimentelor.
În ultima peroad au devenit accesibile metodele de identificare prin amprenta
genetic , care se bazeaz pe analizarea ADN din nucleele oric ror celule ale corpului
uman. Prin aceast metod poate fi analizat atât sângele lichid, cât şi crustele de sânge
deshidratat.
Exist un num r mare de sisteme prin care se stabileşte apartenen a de grup
(HLA, MNSs, Lu, Hp etc), cele mai frecvent utilizabile fiind sistemele ABO şi Rh.
Apartenen a de grup a petei de sânge prin sistemul ABO se stabileşte prin reac ii
de tip antigen/anticorp. În func ie de antigeni moşteni i de la p rin i, toate persoanele sunt
împ r ite în 4 grupe sanguine: O(I), A(II), B(III) si AB(IV). Prin analiza sângelui expertul
stabileşte existen a în acesta a anumitor antigeni şi anticorpi. Dac starea sângelui
analizat permite elaborarea unor concluzii certe, expertul stabileşte apartenen a de grup a
sângelui prin sistemul ABO.
Factorul Rhesus (Rh) este mai pu in rezistent la deshidratare, prin urmare, se
stabileşte bine în sângele lichid şi mai greu în sângele uscat. Conform acestui sistem,
85% din popula ia uman are Rh pozitiv, iar 15% negativ.
Zona anatomic din care provine sângele poate fi stabilit prin examen
microscopic. În urme de sânge pot fi g site celulele sau con inutul specifice organelor din
care acesta provine: celulele vaginale, celulele mucoasei nazale, materiile fecale etc.
Stabilirea mecanismului form rii urmelor de sânge nu intr în competen a
medicilor legişti, fiind atribu ia exper ilor criminalişti. Dar, prin importan a orientativ a
acestor urme pentru elaborarea unui tablou lezional complet, pentru stabilirea
mecanismului de producere a leziunilor, pentru stabilirea pozi iei victim -agresor,
precum şi, nu în ultimul rând, prin faptul c medicul legist este obligat s ajute la
descoperirea urmelor biologice, este recomandabil ca la desf şurarea cercet rii la locul
faptei, al turi de exper ii criminalişti, s participe şi medicul legist.

9.2. EXAMENUL MEDICO-LEGAL AL PETELOR DE SPERM

Lichidul spermatic (sperma) este un lichid vâscos, tulbure, albicios-g lbui, cu un

miros p trunz tor specific.
Lichidul spermatic poate fi g sit în secre iile vaginale, anale, bucale şi sub form
de pete pe îmbr c mintea victimelor unor infrac iuni de viol, incest, perversiuni sexuale
sau rela ii sexuale cu persoan minor .
În func ie de caracteristicile suportului petele de sperm sunt mai mult sau mai
pu in vizibile: pe suporturile neabsorbante petele au aspectul unor pelicule solzoase, care
cu timpul devin pulverulente; iar pe suporturile absorbante petele de sperm pot fi g lbui-
murdare sau gri-albicioase, cu contur neregulat. Dup sp lare sau ştergere incomplet
petele de sperm cap t o tenta g lbui-palid . Petele de sperm pot fi puse în eviden
prin folosirea razelor ultraviolete, la care dau o fluorescen alb strui-albicioas ,
contrastând cu culoarea suportului.
Prelevarea suportului petelor de sperm este asem n toare cu prelevarea petelor
de sânge. Proba prelevat se usuc la temperatura camerei, se împacheteaz , sigileaz şi
eticheteaz .

102
 Principalele obiective ale expertizei medico-legale a petelor de sperm sunt:
1. Dac pata/urma este format din sperm sau nu?
2. Apartinen a de grup a persoanei de la care provine lichidul spermatic
g sit?
3. Identificarea persoanei de la care provine lichidul spermatic?
Cea mai simpl şi accesibil metod de stabilire a existen ei spermei pe suport se
face prin examinarea microscopic (metoda morfologic ), care const în punerea în
eviden a spermatozoizilor. Constatarea unui singur spermatozoid sau a unei p r i a
acestuia semnific faptul c pata g sit con ine sperm . Rezultatul negativ al examin rii
microscopice nu permite excluderea naturii spermatice a petei, deoarece spermatozoizii
au putut fi distruse prin factori de mediu extern sau b rbatul de la care provine lichidul
spermatic sufer de azoospermie (lipsa spermatozoizilor în lichidul spermatic).
În cazul rezultatului negativ al examin rii microscopice pentru spermatozoizi se
recurge la alte metode de constatare a semnelor caracteristice pentru sperm : prin metoda
cromatografic pot fi g site principalele componente biochimice ale spermei (cholina,
spermina, fosfataza acid , aminoacizi). Costatarea existen ei acestui ansamblu de
componente ale spermei permite s tragem concluzia c pata g sit con ine lichid
spermatic.
În practica medico-legal pot fi utile şi metodele de stabilire a prezen ei spermei
prin electroforez , prin care poate fi constatat prezen a fermentului lactatdehidrogenazei
(LDH), ceea ce confirm cu certitudine c în pat exist sperm .
Dup confirmarea prezen ei spermei în pata/urma g sit , se recurge la stabilirea
grupei prin sistemul ABO. Sperma, ca şi altele esuturi ale organismului uman, con ine
antigenele sistemului ABO. Prin faptul existen ei sau absen ei în secre ii (urina, saliva,
sperma etc) a antigenelor ABO, toate persoanele se împart în doua grupe inegale:
secretori (85%) şi nesecretori (15%). Principiul stabilirii antigenelor sistemului ABO în
sperm este asem n tor cu metodele stabilirii în sânge. Se efectueaz examenul comparativ
cu rezultatele analizei probelor recoltate de la persoana suspectat în s vârşirea infrac iunii.
Pentru acest examen comparativ se recolteaz saliva şi sângele, prin care se stabileşte
caracterul secretor/nesecretor şi, respectiv, grupa sanguin .
Excluderea persoanei este posibil doar în situa iile în care în probele g site la
locul faptei şi în probele de control recoltate de la suspect se constat antigene diferite.
G sirea antigenelor din aceeaşi grup îi va permite expertului s trag concluzii,
limitându-se la sintagma: „nu este exclus provenien a lichidului spermatic g sit la locul
faptei (pe îmbr c mintea şi/sau corpul victimei) de la persoana X”. Aceast metod nu
permite identificarea persoanei de la care provine lichidul spermatic.
La ora actual pentru identificarea persoanei prin produse biologice în general şi
prin sperm în special se recurge la metode de identificare prin amprenta genetic (vezi
cap. 10).

103
 9.3. EXAMENUL MEDICO-LEGAL AL FIRELOR DE P R

Firele de p r au urm toarele p r i componente principale: r d cina, tija sau

tulpina şi anexele.
Firele de p r se reînnoiesc continuu, c zând sau rupându-se, în unele condi ii,
firele de p r pot fi smulse, t iate, iar în locul acestora cresc fire noi. Iat de ce, practic în
orice fel de infrac iuni, la locul faptei pot fi g site fire de p r de origine uman sau
animal .
La locul faptei firele de p r se examineaz cu ochiul liber sau cu ajutorul unei
lupe. Este necesar documentarea acestora în procesul verbal de cercetare la fa a locului,
precum şi efectuarea înregistr rilor foto sau video.
Firele de p r g site la locul faptei se recolteaz , se împacheteaz separat de pe
fiecare suport. Prelevarea şi împachetarea se efectueaz cu respectarea tuturor
prevederilor procedurale. În unele cazuri, pentru examen comparativ se pun la dispozi ie
şi firele de p r recoltate de la diferite persoane (victim , presupus autor).
Firele de p r pot fi utile pentru identificarea persoanei de la care provin, precum şi
pentru stabilirea retroactiv a unor circumstan e.
Pentru atingerea scopurilor enun ate anterior, exper ii medico-legali ar trebui s
r spund la urm toarele întreb ri formulate de organele de anchet :
1. Dac obiectele g site sunt fire de p r?
2. Care este provenien a firelor de p r, uman sau animal ?
3. Care este mecanismul detaş rii firelor de p r: t ierea, smulgerea,
c derea, tunderea?
4. Din ce regiune corporal provin firele de p r?
5. Dac firele de p r g site la locul faptei sunt identice cu firele recoltate de
la presupusul autor (victima, suspect, martor)?
6. Care este culoarea natural a firelor de p r?
7. Dac la nivelul firelor de p r se constat semne particulare (vopsit,
permanent, semne de ac iune fizic , chimic , termic , boli ale p rului)?
Rezolvarea primului obiectiv expertal se face prin constatarea existen ei p r ilor
componente ale firului de p r: r d cinii, tulpinei.
Particularit ile morfologice ale firelor examinate permit stabilirea speciei de la
care provin. Prin semnele morfologice se stabileşte regiunea anatomic din care provin
firele examinate: de pe pielea p roas a capului, din zona pubian , axilar sau facial .
Mecanismul detaş rii firelor de p r este stabilit de exper i pe baza examin rii
extremit ilor: existen a bulbului normal pledeaz pentru smulgere cu tot cu r d cin , iar
limita neted liniar va pleda pentru sec ionare (t iere).
Firele de p r con in elemente chimice care pot fi stabilite prin analiz spectral .
Concentra ia acestor substan e poate fi inegal la diferite niveluri a firului de p r.
Constatarea concentra iei crescute a diferitelor substan e chimice (arsen), în coroborare
cu datele preliminare de anchet , pot avea o anumit importan pentru stabilirea
circumstan elor evenimentelor.
Obiectivul expertal privind confirmarea sau excluderea provenien ei firelor de p r
de la o anumit persoan se rezolv prin examen comparativ a obiectelor ridicate de la

104
fa a locului şi a probelor de control recoltate de la persoanele care au putut l sa urme la
locul faptei: presupusul autor, victima şi, dac este necesar, martori.
Probele de control se recolteaz prin smulgerea a câte cel pu in 10-15 fire din

• pielii p roase a capului (frontal, occipital, temporal dreapta şi stânga),

fiecare regiune anatomic , dar, obligatoriu de la nivelul:

• axilar dreapta şi stânga,

• pubian.
Prelevarea probelor se va consemna în procesul verbal de cercetare la locul faptei.
Probele prelevate se împacheteaz separat pentru fiecare regiune, se eticheteaz în
conformitate cu normele procedurale şi se trimit la laborator.
Prin examenul comparativ se studiaz toate caracteristicile posibile: lungimea,
grosimea, culoarea, aspectele cuticulei, aspectele particulare, componen a chimic (în
special se urm resc elementele chimice rare). La nivelul firelor de p r se stabilesc destul
de bine antigenele sistemului ABO, ceea ce permite excluderea provenien ei acestora de
la anumite persoane.
Firele de p r îi pot oferi expertului informa ii pre ioase despre persoana de la care
provin: sexul (cu condi ia integrit ii bulbului), culoarea p rului, faptul contactului cu
anumite substan e chimice rare, grupa sanguin , existen a unor boli.
Introducerea în practica medico-legal a metodelor de identificare prin analiza
ADN m resc cu mult importan a examin rii medico-legale a firelor de p r.

10. IDENTIFICAREA MEDICO-LEGAL

Stabilirea identit ii persoanei este unul dintre cele mai importante obiective ale
activit ii organelor de drept. În mare parte, stabilirea identit ii persoanei presupune
aflarea numelui, prenumelui, datei şi locului naşterii şi altor date. Pentru identificare sunt
elaborate şi se folosesc o mul ime de metode. În domeniul economic, judiciar şi în alte
domenii mult mai des este folosit metoda identific rii prin acte de identitate a persoanei,
care au scopul confirm rii principalelor date. În Romania, principalul act prin care se
identific persoana este buletinul/carnetul de identitate. Pentru confirmarea sau
excluderea identit ii posesorului prin metoda comparativ aceste acte con in imagini
fotografice.
Simpla identificare a persoanei prin acte sau prin metoda portretului vorbit nu este
posibil când, datorit unor diferite cauze, aspectele exterioare au fost supuse unor
modific ri evidente (de exemplu, datorit proceselor cadaverice distructive avansate s-au
produs modific ri marcate ale fe ei sau altor regiuni anatomice) sau în situa ii în care
pentru expertiz sunt puse la dispozi ie fragmente de cadavru, unele secre ii, urme sau
alte obiecte asem n toare.
În cazurile în care simpla identificare a persoanei nu este posibil , dar exist
necesitatea stabilirii identit ii persoanei, se recurge la efectuarea examin rilor speciale.
Din punct de vedere medico-legal, obiectele prin care poate fi identificat
persoana, prin natura sa, sunt foarte variate:
1. Cadavrele:
(a) Cadavrele cu evidente modificări cadaverice sau traumatice pot fi
identificate doar prin metode speciale de identificare. În practica medico-legal au fost

105
numeroase cazurile de identificare prin îmbr c minte sau prin obiectele din sau de pe
aceasta.
(b) Cadavrele nemodificate postmortem care nu au asupra lor acte de identitate
sau/şi care au decedat în condi ii neprecizate fac parte din aceast categorie de obiecte
supuse identific rii. Majoritatea cadavrelor a c ror aspect exterior nu a fost modificat de
procese distructive se identific de c tre rude, vecini sau cunoştin e, dar o bun parte din
acestea necesit totuşi efectuarea examin rilor speciale în vederea identific rii.
Principalele metode de identificare în astfel de situa ii pot fi: metoda portretului vorbit,
metoda compara iei caracteristicilor principale ca sexul, vârsta, semnele particulare,
identificarea prin statusul dentar, amprenta digital , amprenta genetic (analiza ADN),
identificarea prin analiza aspectelor irisului.
(c) Fragmente de cadavru, întâlnite în special în cazuri de catastrofe, depesaj
sau alte situa ii. Existen a capului sau mâinilor uşureaz cu mult identificarea, metodele
nefiind cu mult diferite de cele expuse anterior, folosite în cazuri de identificare a
cadavrelor f r modific ri distructive. Situa ia este mai dificil în cazurile în care capul şi
mâinile lipsesc, posibilit ile şi metodele de identificare fiind mult reduse. Prin fragmente
de cadavre pot fi stabilite doar unele caracteristici principale: sexul, vârsta şi talia (cu
marja variabil de probabilitate). Identificarea prin aspecte morfologice este posibil doar
în cazurile în care exist semne particulare dobândite în timpul vie ii ca tatuaje, cicatrici,
fracturi osoase consolidate etc. În astfel de cazuri, cu condi ia existen ei probelor de
control, este foarte eficient metoda de identificare prin analiza ADN.
2. Persoana în viaţă va fi identificat atunci când nu poate (bolnavi mintal,
copii) sau se opune (infractor) s furnizeze datele de identitate. În mare parte, persoanele
vii se identific prin aceleaşi metode ca şi cadavrele f r modific ri distructive. Mai rar
se recurge la metode speciale de identificare.
3. Sângele, ţesuturile, secreţiile sau firele de păr se analizeaz prin diferite
metode de identificare prin care poate fi exclus sau s nu fie exclus provenien a
obiectului de la o anumit persoan . Singura metod care permite identificarea persoanei
de la care provin produsele biologice este metoda de analiz ADN.

10.1. METODA DE IDENTIFICARE PRIN AMPRENTA GENETIC

Este bine cunoscut faptul c molecula ADN (acid dezoxiribonucleic) este

purt toarea informa iilor genetice.
Primul care a reuşit s identifice persoana prin metode de amprent genetic a fost
profesorul Alec Jeffreys, care a publicat în anul 1985 în revista „Nature” articolul s u
„Amprentele digitale individual-specifice ale ADN-ului uman”.
Termenul de „fingerprints” sau „amprente digitale” nu are nici o leg tura cu
metodele tradi ionale de înregistrare a dermatoglifelor. Metoda descris de Jeffreys se
bazeaz pe capacitatea enzimelor de origine bacterian (enzime de restric ie) de a
recunoaşte secven ele strict specifice ale ADN şi de a le fragmenta. Acest fapt este bine
cunoscut de mult vreme, Jeffreys fiind primul care a constatat c fragmentele ob inute
au lungimi strict individuale de la o persoan la alta (de aici şi denumirea metodei
Restiction Fragment Length Polymorphism, RFLP) şi sunt identice la nivelul diferitelor
esuturi şi organe a aceluiaşi organism. Introducerea acestei metode în practica medico-
legal a coincis cu evenimente tragice, petrecute cu doi ani mai devreme.

106
 La data de 21 noiembrie 1983 numita Linda Mann de 15 ani, dintr-un mic
oraş din Anglia, a fost găsită decedată la o mică distanţă de locuinţă. Autorul nu
a fost identificat, deşi pe corpul victimei au fost găsite pete de spermă. Iar cu trei
ani mai târziu, la data de 1 august 1986, este raportat un caz similar: într-o
localitate vecină a fost violată şi sugrumată numita Don Eshwort de 15 ani.
Prin metode serologice s-a stabilit că sângele persoanei de la care
provine sperma găsită pe corpul victimei aparţine grupei sanguine A(II) şi
conţine factorul fosfoglucomutază. S-a constatat concordanţa între aceste date şi
datele obţinute la primul caz. Dar pe baza acestor date puteau fi suspectate 10%
din populaţia masculină din Marea Britanie.
Unele probe îl incriminau pe un tânăr, care a fost reţinut şi învinuit în
dublul asasinat. Învinuitul a recunoscut fapta. Dar nu toate elemente din
declaraţiile acestuia aveau concordanţă cu alte probe.
Unul dintre anchetatori şi-a adus aminte de articolul din revista
„Nature”, în care A. Jeffreys primă dată a descris noua metodă de identificare.
Poliţia a solicitat efectuarea analizei comparative a materialului genetic. Analiza
a confirmat provenienţa materialului găsit pe corpurile ambelor victime de la
aceeaşi persoană, excluzând-ul pe tânărul suspect. La data de 21 noiembrie 1986
acesta a fost eliberat datorită probelor obţinute prin metoda amprentei genetice.
Adevăratul asasin C.P. a fost arestat peste un an.
Astfel, identificarea persoanelor prin analiza ADN a început s fie aplicat în
medicina legal , rezolvând dou mari categorii de probleme: (a) analiza concordan ei
mostrelor biologice g site la fa a locului cu mostrele ob inute de la persoana suspectat în
s vârşirea infrac iunii şi (b) stabilirea paternit ii prin ADN.
Teoretic, metoda identific rii prin amprenta genetic este cea mai universal ,
deoarece cu ajutorul acesteia pot fi identificate diferite obiecte de origine biologic , cu
condi ia p str rii unui num r minim de molecule ADN sau fragmentelor acestora.
Rezultatele ob inute prin aceast metod au o marj de eroare mai mic de unu la câteva
miliarde, ceea ce permite identificarea unei singure persoane din toat popula ia uman
de pe glob.
Dup Belis şi Panaitescu [1995], metoda amprentei genetice este folosit pentru:
• Identificarea persoanelor pe baza urmelor biologice (în crime, violuri,

• Identificarea cadavrelor.
incest).

• Paternitate, începând din s pt mâna a 8-10-a de sarcin .

• Controlul imigra iei în unele ri.
• Identificarea sexului.
Dup Samischenko, aplicarea metodei de identificare prin amprenta genetic în
practic poate permite rezolvarea unor multiple probleme ap rute în cadrul anchet rii
infrac iunilor, fiind posibile urm toarele:
• Stabilirea provenien ei sângelui, spermei şi altor produse biologice de la o
anumit persoan .

107
 • Comasarea infrac iunilor, dac acestea au fost s vârşite de aceeaşi
persoan care a l sat la fa a locului urme biologice, de exemplu sperm ,

• Stabilirea sau excluderea paternit ii presupusului autor a infrac iunii de

sânge.

• Identificarea autorilor infrac iunilor în cazurile în care au fost g site urme

viol, în situa ia în care victima a r mas gravid .

biologice mixate (dac este necesar, expertul având posibilitatea s

probeze provenien a urmei de la mai multe persoane, putându-le

• Stabilirea apartenen ei fragmentelor cadavrului unei singure sau mai

identifica).

• Stabilirea sau excuderea paternit ii anumitor persoane.

multor persoane.

Variantele concluziilor expertale în cazuri de analiz a amprentei genetice sunt:

1. „Provenien a obiectului pus la dispozi ie de la numitul X.Y. se exclude“.
2. „Moleculele ADN izolate din obiectul examinat sunt identice cu
moleculele izolate din probele recoltate de la numitul X.Y. Prin urmare
obiectul examinat provine de la numitul X.Y“.
În cazuri de stabilire a paternit ii exist urm toarele variante de concluzii:
• „Se exclude provenien a minorului A.B. de la unul (ambii) din presupuşii

• „P rin ii biologici ai minorului A.B. sunt numitul A.C. şi numita A.D.“

p rin i“.

Unul dintre avantajele incontestabile ale metodei este faptul c analiza poate fi
efectuat pe cantit i minuscule ale mostrelor. Mai mult, în calitate de material pentru
izolarea ADN pot fi folosite sângele, saliva, sperma, firele de p r, secre ia vaginal ,
unghiile, urina, pulpa dentar , oasele sau alte esuturi sau secre ii care con in chiar şi un
num r minim de celule.
Prin urmare, exist câteva cauze prin care molecula ADN este atât de util pentru
identificarea medico-legal :
1. Unicitatea ADN-ului individual. Fiecare persoan este din punct de vedere
genetic individual (cu excep ia gemenilor monozigoti).
2. Stabilitatea genetică a organismului. Informa ia genetic nu se modific
pe parcursul vie ii, fiind acceaşi la nivelul tuturor celulelor din care a fost
izolat .
3. Stabilitatea ADN. În compara ie cu alte proteine, ADN este cea mai
rezistent protein fa de factorii mediului înconjur tor. Aceast
particularitate a ADN este foarte pre ioas pentru medicii legişti, deoarece
permite identificarea persoanelor dup perioade îndelungate sau atunci
când r m şi ele nu mai pot fi descrise şi identificate prin alte metode
(catastrofe aeriene, explozii).
4. Sensibilitatea metodei. Pentru metodele moderne de analiz a amprentei
genetice sunt suficiente chiar şi dou pic turi de sânge, saliva de pe mucul
de igar sau urmele de sperm mai mici de g m lia unui ac.

108
 10.2. IDENTIFICAREA PRIN AMPRENTE DIGITALE

Metoda identific rii prin analiza amprentelor digitale este una dintre cele mai
eficiente, fiind considerat de criminalişti şi medici legişti drept cea mai sigur şi
complet metod .
Pe fe ele palmare ale mâinilor şi pe fe ele plantare ale picioarelor exist desen
papilar format din linii papilare (şanturi şi creste), linii de flexiune, încre ituri şi pori.
Termenul de creste papilare provine de la cuvântul latin papilla. Denumirea de linii
papilare se explic prin faptul c structura lor depinde de alte forma iuni – papile – situate
în stratul profund al pielii (derm) sub liniile papilare, fiind reprodus de stratul superficial
al pielii (epiderm).
Desenul papilar apare la embrionul uman în perioada de formare a pielii şi r mâne
nemodificat pe tot parcursul vie ii. În timpul vie ii, leziunile superficiale de la acest nivel
se vindec complet cu restabilirea desenului papilar ini ial, iar dup leziuni profunde
(arsuri termice, ac iunea instrumentelor ascu ite, ac iunea subs antelor caustice, corosive
etc) se formeaz cicatrici care au aspecte individuale.
Distrugerea desenului papilar are loc dup moarte şi coincide cu modific rile de
putrefac ie de la nivelul pielii, pentru care este necesar o perioad îndelungat de timp.
Structura desenului papilar este strict individual . Experien a de peste un secol a
demonstrat c desenul papilar nu poate fi acelaşi la diferite persoane. Aceste aspecte
permit folosirea eficient a analizei desenului papilar pentru identificarea persoanelor.

10.3. IDENTIFICAREA ODONTO-STOMATOLOGIC

Metodele de identificare a persoanelor prin statusul dentar se folosesc în cazurile

g sirii unor cadavre cu identitate necunoscut , precum şi în situa iile în care aspectele
exterioare ale cadavrelor sunt supuse unor modific ri evidente, în special în catastrofe
aviatice, explozii, incendii, modific ri cadaverice distructive (putrefac ie avansat ,
scheletizare) şi alte situa ii, care îngreuneaz sau exclud identificarea prin semne
exterioare.
Organele de urm rire penal pun la dispozi ia exper ilor medico-legali fotografiile
efectuate în timpul vie ii a presupusei persoane, documenta ia medical ce con ine datele
privind statusul dentar (fişele medicale, foile de observa ie, radiografiile). Pot fi puse la
dispozi ie şi declara iile rudelor, vecinilor, cunostin elor, precum şi ale medicilor
stomatologi sau tehnicienilor dentari, care con in descrierile tr s turilor exterioare
(portretul vorbit), particularit ilor structurale ale danturii, bolilor dentare de care a
suferit, precum şi a tratamentului efectuat (protezare etc.).
În cadrul expertizei medico-legale a cadavrelor se efectueaz examenul extern al
fe ei cu descrierea esuturilor moi prin metoda portretului vorbit, dup care urmeaz
descrierea aparatului dentar, fiind men ionate atât caracteristicile generale (formula
dentar , procese patologice şi semnele de tratament), cât şi particularit ile individuale.
În unele situa ii, în condi iile existen ei unei cantit i suficiente de informa ii
(formula dentar ; aspectele particulare şi individuale ale denti iei), persoana poate fi
identificat doar prin examinarea aparatului dentar, f r s fie necesar efectuarea altor
metode de identificare.

109
 Identificarea odonto-stomatologic se bazeaz pe descoperirea şi analiza

• particularit ile de structur şi localizare a din ilor;

urm toarelor grupe de semne:

• existen a sau lipsa din ilor;

• existen a unor procese patologice (carii, paradontoz etc.);
• semne de tratament (proteze, plombe etc.).
Comparând din ii persoanei/cadavrului cu identitate necunoscut cu datele
existente în documenta ia medical , exper ii analizeaz concordan ele şi diferen ele pe
grupe de semne amintite anterior. Concordan a perfect a unui num r de semne
particulare de structur şi localizare pot fi uneori concludente pentru identificarea
persoanei. Diferen ele constatate trebuie s fie corect evaluate. În unele cazuri, diferen ele
în statusul dentar pot fi determinate de modific rile ap rute dup efectuarea descrierii şi
document rii st rii aparatului dentar în timpul vie ii persoanei.
Excluderea sau confirmarea identit ii persoanei se bazeaz doar pe analiza
semnelor certe, f r ca s fie luate în calcul aspectele structurale îndoielnice.

11. EXPERTIZA MEDICO-LEGAL

ÎN CAZURILE PRIVIND ANALIZA RESPONSABILIT II
PROFESIONALE MEDICALE
Responsabilitatea poate fi definit ca un fapt social ce se rezum la reac ia ini iat
de o ac iune pe care societatea o consider condamnabil . Responsabilitatea medicală
decurge din particularit ile profesiei medicale, dar şi din posibilit ile actului medical de
a se desf şura uneori imprevizibil sau ireversibil [Belis, 1992].
De regul , abaterile morale ale medicilor sunt analizate de Colegiul Medicilor. În
cazurile în care se constat c aceste abateri au dep şit limitele regulamentelor moralei
medicale, vor fi sanc ionate de acest for. Iar dac abaterile sunt de natur juridic , vor
intra în competen a organelor de drept.

• administrativ (sanc iuni disciplinare şi contraven ionale);

Dup Belis [1992], r spunderea juridic a personalului medico-sanitar poate fi:

• civil (sanc ionat de codul civil, referindu-se în general la patrimoniu –

• penal (sanc ionat de codul penal).

bunuri, bani);

Expertiza medico-legal în anchetarea responsabilit ii penale are ca temei juridic

art. 178, 184, 315, 358 din Codul Penal.

ART. 178 ” UCIDEREA DIN CULP ”

Uciderea din culp a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la
1 la 5 ani.
Uciderea din culp ca urmare a nerespect rii dispozi iilor legale ori
a m surilor de prevedere pentru exerci iul unei profesii sau meserii, ori
pentru efectuarea unei anume activit i, se pedepseşte cu închisoare de la 2
la 7 ani.

110
 Când uciderea din culp a unei persoane este s vârşit de un
conduc tor de vehicul cu trac iune mecanic , având în sânge o îmbiba ie
alcoolic ce dep şeşte limita legal sau care se afl în stare de ebrietate,
pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 15 ani.
Cu aceeaşi pedeaps se sanc ioneaz fapta s vârşit din culp , de
orice alt persoan în exerci iul profesiei sau meseriei şi care se afl în
stare de ebrietate.
Dac prin fapta s vârşit s-a cauzat moartea a dou sau mai multor
persoane, la maximul pedepselor prev zute în alineatele precedente se
poate ad uga un spor pân la 3 ani.

ART. 184 „V T MAREA CORPORAL DIN CULP ”

(1) Fapta prev zut la art. 180 alin. 2 si 21, care a pricinuit o
v t mare ce necesit pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10
zile, precum şi cea prev zut la art. 181, s vârşite din culp , se pedepsesc
cu închisoare de la o lun la 3 luni sau cu amend .
(2) Dac fapta a avut vreuna din urm rile prev zute la art. 182 alin.
1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amend .
(3) Când s vârşirea faptei prev zute în alin. 1 este urmarea
nerespect rii dispozi iilor legale sau a m surilor de prevedere pentru
exerci iul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume
activit i, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amend .
(4) Fapta prev zut în alin. 2 dac este urmarea nerespect rii
dispozi iilor legale sau a m surilor de prevedere ar tate în alineatul
precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(41) Dac faptele prev zute la alin. 3 şi 4 sunt s vârşite de c tre o
persoan care se afl în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la
unu la 3 ani, în cazul alin. 3, şi închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin.
4.
(5) Pentru faptele prev zute în alin. 1 şi 3, ac iunea penal se pune
în mişcare la plângerea prealabil a persoanei v t mate. Împ carea p r ilor
înl tur r spunderea penal .

ART. 315 „L SAREA F R AJUTOR”

Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a înştiin a autoritatea,
de c tre cel care a g sit o persoan a c rei via , s n tate sau integritate
corporal este în primejdie şi care este lipsit de putin de a se salva, se
pedepseşte cu închisoare de la o lun la 1 an sau cu amend .

ART. 358 „TRATAMENTELE NEOMENOASE”

Supunerea la tratamente neomenoase a r ni ilor ori bolnavilor, a
membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Roşii ori al organiza iilor
asimilate acesteia, a naufragia ilor, a prizonierilor de r zboi şi în general a
oric rei alte persoane c zute sub puterea adversarului, ori supunerea
acestora la experien e medicale sau ştiin ifice care nu sunt justificate de un

111
 tratament medical în interesul lor, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20
de ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeaps se sanc ioneaz s vârşirea fa de
persoanele ar tate în alineatul precedent a vreuneia dintre urm toarele
fapte:
a) constringerea de a servi în for ele armate ale adversarului;
b) luarea de ostateci;
c) deportarea;
d) dislocarea sau lipsirea de libertate f r temei legal;
e) condamnarea sau execu ia f r o judecat prealabil efectuat de
c tre un tribunal constituit în mod legal şi care s fi judecat cu
respectarea garan iilor judiciare fundamentale prev zute de lege.
Torturarea, mutilarea sau exterminarea celor prev zu i în alin. 1
se pedepseşte cu deten iune pe via sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani
şi interzicerea unor drepturi.
Dac faptele prev zute în prezentul articol sunt s vârşite în timp
de r zboi, pedeapsa este deten iunea pe via .

Pentru în elegerea încadr rii corecte a responsabilit ii medicale este

fundamental diferen ierea între culp şi eroare.
Eroarea medical reprezint un eşec imprevizibil al unui comportament medical
normal. Ea ine mai mult de domeniul cunoaşterii, de oboseal , de lipsa de echilibru
psihic al medicului, lipsa experien ei medicale. Este considerat ca o posibilitate admis
şi nu atrage r spunderea penal a medicului. Eroarea, starea de necesitate şi cazul fortuit
nu fac obiectul r spunderii juridice, ele vor fi aduse în discu ia Colegiului Medicilor, ca şi
colegiului de disciplin cu inten ia de a preveni unele fapte similare. Eroarea medical va
fi judecat deontologic, iar sanc iunile vor fi administrative şi/sau civile [Belis, Gangal,
2002].
Culpa medical reprezint înc lcarea unei obliga ii profesionale minime de aten ie şi
pruden . Se consider c nu a fost îndeplinit o obliga ie sau un act care trebuia îndeplinit, c
a existat o conduit anormal pe care un alt medic în condi ii similare şi cu aceeaşi preg tire
nu ar fi f cut-o [Belis, Gangal, 2002].
Dup Trif şi Ast r stoaie [2000], pentru a fi considerat culp , greşeala trebuie s
îndeplineasc urm toarele condi ii: s fie evident , material , demonstrat ; s existe
sigur, în afara oric ror dubii ; s fie urmarea lipsei de profesionalism ; s fie apreciat ca
greşeala de c tre al i medici competen i.

• existen a unei datorii profesionale ;

Aceiaşi autori arat c defini ia culpei medicale presupune :

• neîndeplinirea acestei datorii f cute cu vinov ie ;

• apari ia unui prejudiciu datorat ac iunii sau inac iunii ;
• demonstrarea leg turii cauzale între fapta medical şi prejudiciu.
Culpa medical poate fi [Trif, Ast r stoaie, 2000]:
1. culp medical prin nepreg tire (ignoran , incompeten ,
neştiin , nepricepere) ;
2. culp prin neprevedere (impruden );
3. culp prin neglijen (neaten ie);

112
 4. culp prin uşurin (nep sare).
Expertizele din aceast categorie sunt unanim considerate ca fiind unele dintre

• caracterul retrospectiv al evalu rii s n t ii persoanei ;

cele mai dificile din practica medico-legal . Gradul de dificultate fiind determinat de :

• dificult ile legate de stabilirea reac iei individuale a organismului bolnav

la tratamentul aplicat, eficacit ii şi complexit ii acestuia ;
• necesitatea rezolv rii obiectivelor expertale pe baz de acte în cazuri de
imposibilitate de examinare a pacientului sau cadavrului.
Expertiza se efectueaz numai pe baz de ordonan emis de organele de
urm rire penal sau instan , în care se specific datele preliminare de anchet şi cauzele
care au determinat începerea anchetei penale, precum şi obiectivele (întreb rile)
expertale. În mare parte, în astfel de cazuri, sunt formulate urm toarele întreb ri :
1. Dac diagnosticul a fost stabilit corect şi în timp util ?
2. Dac tratamentul a fost aplicat corect, în timp util, a fost eficient şi
complet ?
3. Dac exist leg tur de cauzalitate între actul medical (stabilirea
diagnosticului şi tratamentul aplicat) şi evolu ia nefavorabil a
cazului (deces, infirmitate)?
4. În cazul în care s-au constatat deficien e în investiga ii, diagnostic sau
tratament, care au fost acestea şi cum au influen at asupra înr ut irii
s n t ii pacientului sau asupra evolu iei spre deces ?
5. Care ar putea fi evolu ia în caz de stabilire corect şi în timp util a
diagnosticului, precum şi a tratamentului complet şi corect ?
În func ie de obiectivele expertale formulate în ordonan şi de specificul cazului,
din comisie vor face parte medicii de diferite specialit i, care, al turi de cunoştin e
teoretice, au şi o mare experien practic . Preşedintele comisiei este expertul medico-
legal cu un bogat bagaj de cunoştin e teoretice şi practice.
Dac se analizeaz un caz letal şi la momentul efectu rii expertizei cadavrul este
înhumat, principalele obiecte de analiz vor fi diferite documente medicale : fişele,
adeverin ele şi notele medicale, foile de observa ie, documenta ia întocmit dup autopsie
etc.
În unele cazuri aceste date sunt completate de rezultatele analizelor de laborator
(microscopice, bacteriologice, toxicologice etc). Dac cadavrul nu a fost înhumat, acesta
va fi reautopsiat.
Când datele rezultate din documenta ia medical pus la dispozi ie nu sunt
suficiente pentru rezolvarea corect a obiectivelor expertale, se impune exhumarea
cadavrului în vederea reautopsierii.
Analiza datelor rezultate din materialele documentare şi cadaverice se finalizeaz
prin întocmirea raportului de expertiz medico-legal care con ine descrierea tuturor
examin rilor efectuate şi r spunsurile argumentate ştiin ific la întreb rile formulate de
anchetator.

113
 12. PRINCIPIILE CAUZALIT II ÎN PRACTICA
MEDICO- LEGAL
Cunoaşterea no iunilor filozofice de cauzalitate (determinism) este esen ial
pentru stabilirea pe baze ştiin ifice a corela iei ce exist între cauz (leziuni) şi efect
(moarte, infirmitate, v t marea integrit ii corporale şi s n t ii), fiind atât un principiu
fundamental, cât şi o metod de obiectivare a concluziilor.
Determinismul materialist se bazeaz pe no iunea de cauzalitate, care deriv de la
faptul c „orice fenomen are o cauz ” şi c „aceleaşi cauze în condi ii asem n toare duc
la aceleaşi efecte”.
Stabilirea leg turii de cauzalitate între traumatism şi prejudiciu fizic sau moarte
presupune analiza rela iei complexe între patru categorii de factori: victim , agresor,
corpul vulnerant şi condi iile la locul faptei.
Pentru stabilirea corect a corela iei între dou fenomene ar trebui s ştim c
leg tura de cauzalitate poate fi primar (direct ) sau secundar (indirect ).
Leg tura direct de cauzalitate poate fi de dou tipuri: necondiţionată (imediat )
şi condiţionată (mediat ).

Cauzalitatea directă necondiţionată se caracterizeaz prin absen a oric ror verigi

între cauz (traumatism) şi efect (moarte). Din aceast categorie fac parte cazurile de:
(a) zdrobirea capului sau corpului, ruptura inimii,
(b) leziuni ale organelor vitale (contuzia trunchiului cerebral, contuzia cardiac
etc.),
(c) leziuni ale vaselor sanguine cu hemoragie extern sau intern ,
(d) şocul primar sau secundar,
(e) compresiunea organelor cu sângele extravazat şi/sau cu aer,
(f) emboliile (gazoas , gras , tromboembolia)
(g) asfixiile mecanice.
În legătură directă condiţionată, între cauz şi efect exist o serie de factori
preexisten i, care pot fi favorizanţi, agravând traumatismul (de exemplu, friabilitatea
vaselor în ateroscleroza la o persoan cu traumatism cranio-cerebral cu intensitate
crescut ) sau determinanţi, traumatismul agravând boala preexistent (de exemplu,
ruperea unui anevrism dup o lovitur uşoar cu palma, acesta putând s se rup şi f r
lovire în creşterea brusc a tensiunii arteriale, defeca ie, act sexual etc.).

Legătura indirectă (secundar ) de cauzalitate între cauz (traumatism) şi efect

(prejudiciu corporal sau moarte) se stabileşte în cazul existen ei unei verigi suplimentare,
care nu a fost preexistent traumatismului şi este legat de acesta. De regul , aceast
verig este reprezentat de toate complica iile ap rute în evolu ia traumatismului. În
mare parte, între traumatism şi deces prin complica ii exist o anumit perioad , care, în
unele cazuri, poate fi destul de lung . Multitudinea complica iilor poate fi împ r it în trei
categorii: infec ii, intoxica ii, alte boli de origine neinfec ioas . Infec iile (peritonita
purulent , pneumonia, pleurita, meningita, abces cerebral, septicopiemia) sunt cele mai
frecvente complica ii ale traumatismelor. Intoxica iile dup traumatisme survin ca urmare
a p trunderii în organism a produşilor de descompunere a esuturilor lezate. Din categoria
complica iilor neinfec ioase fac parte: epilepsia posttraumatic , pneumonia de aspira ie,

114
anevrisme posttrumatice, tulbur rile de tranzit intestinal consecutive aderentelor
peritoneale etc.

115
 BIBLIOGRAFIE SELECTIV

1. Antoniu G., Raportul de cauzalitate în dreptul penal, Editura Ştiin ific , Bucureşti, 1968.
2. Antoniu G., Danes St., Popa M., Codul penal pe înţelesul tuturor, Editura Societ ii Tempus, Bucureşti, 1995.
3. Ast r stoaie, V., Grigoriu, C., Scripcaru, C., Ghid practic de medicină legală pentru jurişti, Editura Contact, 1993.
4. Arseni, C., Oprescu, I., Traumatologia cranio-cerebrală, Editura Medical , Bucureşti, 1972.
5. Avdeev, M. I., Sudebno-meditsinskaia expertiza jivih lits, Izdatelistvo „Meditsina”, Moscova, 1968.
6. Beliş V., Medicină legală – Curs pentru facultăţile de drept, Editura Juridic , Bucureşti, 2001.
7. Beliş, V. et al, Medicină legală, Editura Teora, Bucureşti, 1992.
8. Beliş, V., Tratat de medicină legală, Editura Medical , Bucureşti, 1995.
9. Beliş, V., Îndreptar de practică medico-legală, Editura Medical , Bucureşti, 1990.
10. Beliş, V., Investigaţia microscopică în medicina legală, Editura Academiei, Bucureşti, 1993.
11. Beliş V., Gangal M., Cadrul juridic şi deontologic al practicii medicale. Responsabilitatea medicală, Editura Via a
Medical Româneasc , Bucureşti, 2002.
12. Beliş, V., Nanes, C., Traumatologie mecanică în practica medico-legală şi judiciară, Editura Academiei R.S.R.,
Bucureşti, 1985.
13. Beliş, V., Ghid de urgenţe medico-judiciare, Editura Scripta, Bucureşti, 1998.
14. Curc , C., Adrian, L., Tutuianu, R., Barem orientativ de apreciere a gravităţii leziunilor traumatice ale scheletului,
Rom. J. Leg. MEditura 9. (1); 115-134, 2001.
15. Daghie, V., Etica şi deontologia medicală, Editura Na ional, 2000.
16. Dermengiu, D., Medicină legală note de curs, litografie 1999, U.M.F. „Carol Davila”.
17. Dermengiu, D., Patologie medico-legală, Editura Via a Medical Româneasc , Bucureşti, 2002.
18. Derobert, L., Medicine legale, Editura Flammarion, Paris, 1974.
19. Dragomirescu, V. T., Tratat de medicină legală odonto-stomatologică, Editura All, Bucureşti, 1996.
20. Dragomirescu, V. T., Determinism şi reactivitate uman , Editura Ştiin ific , Bucureşti, 1990.
21. Fulga I., Perju-Dumbrav D., Botez St., Dinamica pattern-urilor violului heterosexual în Galaţi în perioada 1996-
2003, Revista Societ ii Na ionale de Medicin Legal 12(3) 191-194 (2004).
22. Fulga, I., Perju-Dumbrav , D., Expertiza medico-legală în leziunile produse cu instrumente în epătoare-tăietoare,
Editura „Accent”, Cluj-Napoca, 2004.
23. Fulga I., Perju-Dumbrav , D., Georgescu, C., Clinical-social Aspects of the Persons with Light Forms of
Oligophrenia Having Diminished Discernment, Al 2-lea Congres al Academiei Balcanice de Medicin Legal ,
Serres, Grecia, 2004, vol. rez. p. 26
24. Fulga, I., Mihalache, C., Analyse at structure du traumatisme cranio-cerebral, Analele Universit ii « Dun rea de
Jos » Gala i, fasc. XVII, an III, nr. 5, 2004, p. 47.
25. Iftenie, V., Medicină legală pentu facultăţile de drept, Editura Ştiin elor Medicale, trustul Editorial Lider,
Bucureşti, 2002.
26. Iftenie, V., Traumatologie medico-legală buco-maxilo-facială – repere orientative de interpretare în traumatismele
nemortale, Editura Funda ia Român de Mâine, Bucureşti, 2000.
27. Iftenie, V., Boroi, A., Infracţiunile de lovire şi vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, Editura Juridic ,
Bucureşti, 2002.
28. Ion, M., Criminalistica, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999.
29. Kernbach, M., Medicină judiciară, Editura Medical , Bucureşti, 1958.
30. Kristal, V.V., Grigorian, S.R., Sexologhia. Ucebnoie posobie, PerSe, Moscova, 2002.
31. Leibovici, M., Necropsia şi semiologia anatomo-clinică, Editura Medical , Bucureşti, 1967.
32. Michalodimitrakis, E. N., Scripcaru, C., Botez, St., Medicina legală a traumatismelor cranio-cerebrale, Editura
Junimea, Iaşi, 2003.
33. Moraru, I., Medicină legală, Editura Medical , Bucureşti, 1967.
34. Nacu, Al., Nacu, An., Psihiatrie judiciară, FEP „Topografia Centrala”, Chişin u, 1997.
35. Nistoreanu, Gh., Paun, C., Criminologie, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1996.
36. Panaitescu, V., Caiet de lucrări practice; medicină legală pentru studenţii anului IV – stomatologie, Editura Sylvi,
Bucureşti, 2001.
37. Panaitescu, V., Metode de investigaţie în practica medico-legală, Editura Litera, Bucureşti, 1984.
38. Panaitescu V., Traumatisme chimice (toxicologia medico-legala) – în „Medicina legal ” sub Editura Beliş Vl.,
Editura Teora, Bucureşti, 1992.
39. Perju-Dumbrav , D., Betianu, L.B., Genotiparea ADN în expertiza medico-legală, Editura Accent, Cluj-Napoca,
2004.

116
40. Perju-Dumbrav , D., Fulga, I., Avram, A., Mucichescu, D.P., Eutanasia:perspective clinice, etice şi medico-legale,
Editura Comer Cupon, Chişin u, 2005.
41. Perju-Dumbrav , D., Zaharie, T., Medicină Legală, Editura Argonaut, 2001.
42. Perju-Dumbrav , D., Marginean, V., Teorie şi practică medico-legală, (Seria Juridic ), 1996.
43. Perju-Dumbrav , D., Expertiza medico-legală în practica juridică, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 1999.
44. Perju-Dumbrav D., Rebeleanu, C., Cuceu, M., Lucian, M., Fulga I., Cuceu, A., Medico-legal Considerations about
8 Cases Regarded as Deaths to Psychic Agents, Al 2-lea Congres al Academiei Balcanice de Medicin Legal ,
Serres, Grecia, 2004, vol. rez. p. 29.
45. Perju-Dumbrav , D., Fulga, I., Apahidean, V., Rebeleanu, C., Pintea, L., Muresan, L., Aspecte medico-legale ale
leziunilor specifice prin împuşcare cu arme de foc speciale utilizând gaze nocive, iritante sau de neutralizare,
Revista “Fiat Justitia” nr. 2/2000, pag. 165-169.
46. Plahteanu M., Medicină legală: Curs de lucrări practice pentru stomatologi, IMFI, Iaşi, 1986.
47. Plahteanu M., Curs de medicină legală, Ed, Timpul, Iaşi, 1999.
48. Polson, C.J., The Essentials of Forensic Medicine, Pregamon Press, 1965.
49. Pop, O., Anghelescu, I., Coman, L., Tratat practic de criminalistică, Editura M.I., Bucureşti, 1976.
50. Popov V. L., Sudebno-meditsinskaia expertiza. Spravocinik, Spetsialnaia literatura, St. Peterburg, 1997.
51. Procop, O., Gohler, W., Forenzische Medizin, VEB Verlag, Berlin, 1975.
52. Procop, O., Lehrbuch der gerichtlichen Medizin, Veb Verlag, Berlin, 1960.
53. Quai, I., Terbancea, M., Margineanu, V., Popa, L., Introducere în teoria şi practica medico-legală, Editura Dacia,
Cluj-Napoca, 1979
54. Samischenko S.S., Sudebnaia meditsina: ucebnik dlia iuridiceskih vuzov, OCR Paliok, 1998.
55. Scripcaru C., Scripcaru Gh, Ast r stoaie V., Medicina legală a leziunilor prin agenţi fizici – în Tratatul de medicină
legală, sub Editura Beliş V., Editura Medical , Bucureşti, 1995.
56. Scripcaru C., Ioan B., Medicina legală în justiţie, Editura Cugetarea, Iaşi, 2001.
57. Scripcaru C., Covalciuc M., Accidentele rutiere, Editura Panfilius, Iaşi, 2004
58. Scripcaru, Gh., Medicina legală expertală în România, Editura Cugetarea, Iaşi, 2000.
59. Scripcaru Gh., Scripcaru C., Medicina legală pentru jurişti, Editura Cugetarea, 1999.
60. Scripcaru, Gh., Ciornea, T., Ivanovici, N., Medicină şi drept, Editura Junimea, Iaşi, 1979.
61. Scripcaru, Gh., Medicina legală a exhumării, Probleme criminalistice, Bucureşti, 1982.
62. Scripcaru, Gh., Epistemologia cercetării medico-legale în infracţiunile contra vieţii, Probl. MEditura Leg.,
Bucureşti, 1986, XIX.
63. Scripcaru, Gh., Medicină legală, Editura Didactic şi Pedagogic , 1993.
64. Scripcaru, Gh., Terbancea, M., Patologie medico-legală, Editura Didactic şi Pedagogic , Bucureşti, 1978, 1983.
65. Simonin, C., Medicine Legale Judiciare, Maloine, Paris, 1962.
66. Solohin, A.A., Ungurean, S., Atlas de medicină legală (traducere), OLSEDIM, Chişin u, 1999.
67. Spitz, W., Fischer, R., Medico-legal Investigation of Death, C. Thomas, 1980.
68. Stancu, E., Criminalistică, Ed, Didactic şi Pedagogic , Bucureşti, 1994.
69. Suciu, C., Criminalistică, Editura Didactic şi Pedagogic , Bucureşti, 1972.
70. Teteris O., Tiesu Medicinas Esence, Apgads „Rasa ABC”, SIA, Riga, 2004.
71. Trif A. B., Ast r stoaie V., Responsabilitatea juridică medicală în România, Editura Polirom, Iaşi, 2000.
72. Thomas, C., Handbook of Forensic Pathology, New York, 1992.
73. Ungureanu, S., Medicină legală, Editura Ştiin a, Chişin u, 1993.
74. Zahvalniuk, A.H., Kratkii slovari sudebno-meditsinskih terminov, GIIO „Vischa scola”, Kiev, 1982.
*** Codul Penal.
*** Codul Civil
*** Codul de Pocedură Penală.
*** Codul de Procedură Civilă.

117
 CUPRINS

1. Cadru legislativ al activit ii medico-legale.

Organizarea re elei de medicin legal …………………………………..
1.1. Organizarea activit ii şi func ionarea
institu iilor de medicin legal ………………………………..
1.2. Actele medico-legale ………………………………………..…
1.3. Controlul actelor medico-legale ……………………………....
2. Tanatologia medico-legala ………………………………………….….
2.1. Etapele mor ii ………………………………………………..…
2.1.1. Agonia …………………………………………………....
2.1.2. Moartea clinic …………………………………………..
2.1.3. Moartea biologic ……………………………………….
2.2. Diagnosticul mor ii ……………………………………………
2.2.1. Semnele negative de via ………………………………
2.2.2. Semne ale mor ii reale …………………………………...
2.2.2.1. Modific rile cadaverice distructive precoce ……
2.2.2.1.1. R cirea cadavrului ……………………
2.2.2.1.2. Deshidratarea cadavrului ……………..
2.2.2.1.3. Lividit ile cadaverice…………………
2.2.2.1.4. Rigiditatea cadaveric ………………..
2.2.2.1.5. Autoliza cadaveric ………………….
2.2.2.2. Modific rile cadaverice distructive tardive …….
2.2.2.2.1. Putrefac ia ……………………………
2.2.2.2.2. Distrugerea cadavrelor de c tre
animale şi insecte …………………..
2.2.2.2.3. Distrugerile produse de oameni …….
2.2.2.2.4. Modific ri cadaverice conservatoare
naturale şi artificiale ………………..
2.2.2.2.4.1. Mumificarea ……………..
2.2.2.2.4.2. Saponificarea …………….
2.2.2.2.4.3. Lignificarea ………………
2.2.2.2.4.4. Mineralizarea …………….
2.2.2.2.4.5. Congelarea natural ……...
2.2.2.2.4.6. Modific ri cadaverice
artificiale conservatoare ….
2.3. Clasificarea mor ii ……………………………………………

3. Expertiza medico-legal pe cadavru ………………………………...

3.1. Principalele metode de examinare
folosite în expertiza medico-legal pe cadavru ………………
3.2. Examinarea cadavrului şi cercetarea la locul faptei ………….
3.2.1. Prevederile procedurale privind cercetarea
locului faptei ……………………………………………………….……
3.2.2. Etapele cercet rii la locul faptei ………………………

118
 3.2.3. Rolul politiei la examinarea cadavrului
la locul faptei ………………………………………….
3.2.4. Rolul expertului medico-legal la examinarea
cadavrului la locul faptei ……………………………..
3.2.5. Transportul şi depunerea cadavrului la morg ……….
3.2.6. Cercetarea suplimentar a locului faptei ……………..
3.3. Prevederile legale privind autopsia
medico-legal a cadavrului …………………………………..
3.4. Considera ii generale asupra desf şur rii
expertizei medico-legale pe cadavru …………………………
3.5. Timpii autopsiei medico-legale ………………………………
3.5.1. Descrierea îmbr c min ii …………………………….
3.5.2. Examinarea extern a cadavrului ……………………..
3.5.3. Examinarea intern a cadavrului ……………………..
3.5.4. Prelevarea probelor pentru examene suplimentare
de laborator …………………………….
3.5.5. Întocmirea raportului de constatare/expertiz
medico-legal ……………………………………….
3.5.6. Controlul calit ii concluziilor expertale ……………
3.6. Expertiza medico-legal a cadavrelor exhumate …………….
3.7. Particularit ile autopsiei în cazurile de moarte subit ………
3.8. Autopsia cadavrului copilului nou-n scut …………………..
4. Traumatologia mecanic …………………………………………….
4.1. Defini ii. Clasificarea agen ilor traumatici ………………….
4.2 Leziuni traumatice primare …………………………………..
4.2.1. Eritemul posttraumatic ………………………………..
4.2.2. Echimoza ……………………………………………..
4.2.3. Hematomul ……………………………………………
4.2.4. Excoria ia ……………………………………………..
4.2.5. Pl gile …………………………………………………
4.2.6. Fracturile ………………………………………………
4.3. Cauze directe de deces în traumatisme mecanice …………...
4.4. Leziunile şi moartea produse prin ac iunea corpurilor
contondente ………………………………………………….
4.4.1. Leziunile şi moartea produse
prin c dere de la în l ime ………………………………
4.4.2. Leziunile şi moartea produse
prin c dere de la acelaşi nivel ………………………….
4.5. Leziunile şi moartea produse în trafic ……………………….
4.5.1. Leziunile şi moartea produse
în condi ii de trafic rutier ……………………………..
4.5.2. Leziunile şi moartea produse în condi ii de trafic
feroviar …………………………………………………
4.5.3. Leziunile şi moartea produse în condi ii
de trafic aerian …………………………………………
4.5.4. Leziunile şi moartea produse în trafic acvatic …………

119
 4.6. Leziunile şi moartea produse prin arme de foc ………………
4.6.1. Caracteristicile agentului vulnerant în împuşcare …….
4.6.2. Mecanismul împuşc rii ………………………………..
4.6.3. Factorii vulneran i ai împuşc rii ………………………
4.6.4. Tabloul lezional în împuşcare …………………………
4.6.5. Obiectivele expertizei medico-legale în cazuri de
leziuni prin împuşcare …………………………………
4.6.6. Cercetarea locului faptei în caz de leziuni sau moarte
prin împuşcare ………………………………………
4.7. Leziunile şi moartea produse prin arme albe ………………..
4.7.1. Leziunile şi moartea produse prin ac iunea
instrumentelor t ietoare ………………………………
4.7.2. Leziunile şi moartea produse prin ac iunea
instrumentelor în ep toare ……………………………
4.7.3. Leziunile şi moartea produse prin ac iunea
instrumentelor în ep toare-t ietoare …………………
7.4.3.1. Caracteristicile factorului vulnerant ………..
7.4.3.2. Fazele ac iunii vulnerante …………………..
7.4.3.3. Tabloul lezional ……………………………
4.7.4. Leziunile şi moartea produse prin instrumente
despic toare …………………………………………..
5. Asfixiile mecanice …………………………………………………….
5.1. Partea general ………………………………………………
5.1.1. Defini ia. Fazele evolutive ale asfixiilor ……………..
5.1.2. Semnele asfixice generale ……………………………
5.1.2.1. Semnele asfixice generale externe ………….
5.1.2.2. Semnele asfixice generale interne ………….
5.1.3. Clasificarea asfixiilor mecanice …………………….

5.2. Partea special ………………………………………………

5.2.1. Asfixiile prin compresiune …………………………
5.2.1.1. Spânzurarea …………………………………
5.2.1.2. Strangularea ……………………………..
5.2.1.3. Sugrumarea ………………………………
5.2.1.4. Compresia toraco-abdominal …………...
5.2.2. Asfixiile prin obstruc ie ……………………………
5.2.2.1. Sufocarea ………………………………...
5.2.2.2. Obstruarea c ilor respiratorii …………….
5.2.2.3. Înecarea …………………………………..
6. Leziunile şi moartea prin factori fizici ………………………………
6.1. Leziuni şi moarte prin ac iunea temperaturilor extreme ……..
6.1.1. Efectele locale ale temperaturilor înalte …………...
6.1.2. Efectele generale ale ac iunii temperaturilor înalte ..
6.1.3. Ac iunea temperaturilor sc zute …………………...
6.1.3.1. Efectele locale
ale temperaturilor sc zute ………………..

120
 6.1.3.2. Efectele generale ale ac iunii
temperaturilor sc zute ……………………
6.2. Leziuni şi moarte prin ac iunea curentului electric ………….
6.2.1. Ac iunea curentului electric industrial ……………
6.2.2. Ac iunea curentului electric atmosferic …………..
6.2.3. Obiectivele expertizei medico-legale în cazuri de
electrocu ie ………………………………………..
6.3. Leziunile şi moartea prin varia iile presiunii atmosferice …
6.3.1. Ac iunea presiunii atmosferice sc zute ………….
6.3.2. Ac iunea presiunii atmosferice crescute …………
6.4. Leziuni şi moarte prin ac iunea radia iilor ionizante ………
7. Leziuni şi moarte prin agen i chimici
(toxicologie medico-legal ) …………………………………………
7.1. Partea general …………………………………………….
7.2. Intoxica iile cu pesticide …………………………………..
7.3. Intoxica iile cu monoxid de carbon ……………………….
7.4. Intoxica iile cu etanol (alcool etilic) ………………………
7.5. Intoxica iile cu metanol (alcool metilic) …………………..
7.6. Intoxica iile cu substan e psihotrope ………………………
7.7. Intoxica iile cu mercur şi deriva ii s i …………………….
7.8. Intoxica iile cu etilenglicol ………………………………..
7.9. Intoxica iile cu acid cianhidric şi deriva ii s i ……………..
7.10. Intoxica iile cu plumb tetraetil ……………………………
7.11. Intoxica iile cu substan e corosive ………………………..
7.12. Intoxica iile cu substan e caustice ………………………..
7.13. Intoxica iile cu arsen şi deriva ii s i ……………………...
8. Expertiza medico-legal pe persoane ……………………………..
8.1. Motivele principale şi timpii principali ai expertizei medico-
legale pe persoan …………………………………………..
8.2. Expertiza medico-legal în cazuri de lovire şi v t mare a
integrit ii corporale sau a s n t ii …………………………
8.2.1. Leziuni traumatice uşoare şi de gravitate medie …
8.2.2. Leziuni traumatice grave ………………………...
8.2.3. Leziuni traumatice foarte grave …………………..
8.3. Expertiza medico-legal în cazuri privitoare la via a sexual a
persoanei ……………………………………………
8.3.1. Stabilirea semnelor deflor rii ……………………
8.3.2. Stabilirea semnelor de raport sexual recent ………
8.3.3. Stabilirea existen ei semnelor de violen ……….
8.3.4. Problemele expertizei medico-legale a sarcinii,
naşterii, avortului …………………………………
8.3.5. Stabilirea capacit ii de coabitare sau procreare …
8.4. Expertiza medico-legal a capacit ii de munc ……………
8.5. Expertiza medico-legal psihiatric ………………………..
8.6. Simularea, agravarea, disimularea, disagravarea …………..
9. Expertiza medico-legal de laborator ……………………………..

121
 9.1. Examenul de laborator al petelor de sânge …………………
9.1.1. Descoperirea urmelor de sânge la locul faptei ……
9.1.2. Descrierea urmelor de sânge ………………………
9.1.3. Prelevarea urmelor de sânge ……………………...
9.1.4. Conservarea şi expedierea
urmelor de sânge prelevate ……………………….
9.1.5. Obiectivele expertale şi c ile de rezolvare
a acestora în expertiza medico-legal
de laborator al petelor de sânge …………………...
9.2. Examenul de laborator al petelor de sperm ………………..
9.3. Examenul de laborator al firelor de p r …………………….
10. Identificarea medico-legal ……………………………………….
10.1. Metoda de identificare prin amprenta genetic ……………
10.2. Identificarea prin amprente digitale ……………………….
10.3. Identificarea odonto-stomatologic ……………………….
11. Expertiza medico-legal în cazurile privind analiza
responsabilit ii profesionale medicale …………………………..
12. Principiile cauzalit ii în practica medico-legal ………………..
Bibliografie selectiv ……………………………………………………

122