Cadru General+protecția Animalelor de Fermă

LEGE nr.
205 din 26 mai 2004 (*republicată*)
privind protecția animalelor*
EMITENT: PARLAMENTUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 320 din 30 aprilie 2014
Notă *) Republicată în temeiul art. 248 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12
noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu
modificările ulterioare, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 205/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 14 iunie
2004 și a mai fost modificată și completată prin Legea nr. 9/2008 pentru modificarea și completarea
Legii nr. 205/2004 privind protecția animalelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 29 din 15 ianuarie 2008.
Notă **) Conform art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-
veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
215/2004, cu modificările și completările ulterioare, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și
pentru Siguranța Alimentelor se înființează prin reorganizarea Agenției Române pentru Siguranța
Alimentelor, a Agenției Naționale Sanitare Veterinare din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și
Dezvoltării Rurale, precum și a unor servicii care funcționează în structura aceluiași minister.
Capitolul I Dispoziții generale
Articolul 1
(1) Prezenta lege reglementează măsurile necesare pentru asigurarea condițiilor de viață și bunăstare
ale animalelor cu sau fără deținător.
(2) Gestionarea populației canine fără stăpân de pe teritoriul României se reglementează prin lege
specială.
Articolul 2
În sensul prezentei legi, prin deținător de animale se înțelege proprietarul, persoana care deține cu
orice titlu valabil, precum și orice persoană fizică sau juridică în îngrijirea căreia se află animalul.
Articolul 3
Deținătorii de animale au obligația de a asigura aplicarea normelor sanitare veterinare și de zooigienă

privind adăpostirea, hrănirea, îngrijirea, reproducția, exploatarea, protecția și bunăstarea animalelor.
Articolul 4
Deținătorii de animale au obligația de a avea un comportament lipsit de brutalitate față de acestea, de a

asigura condițiile elementare necesare scopului pentru care sunt crescute, de a nu le abandona și/sau
izgoni.
Articolul 5
(1) Deținătorii de animale au obligația de a asigura acestora, în funcție de nevoile etologice, specie,
rasă, sex, vârstă și categorie de producție, următoarele:
a) un adăpost corespunzător;
b) hrană și apă suficiente;
c) posibilitatea de mișcare suficientă;
d) îngrijire și atenție;
e) asistență medicală.
(2) Deținătorilor de animale le este interzis să aplice rele tratamente și cruzimi.
Articolul 6
(1) În sensul prezentei legi, prin rău tratament se înțelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea
animalelor, supunerea animalelor la eforturi inutile, precum și neasigurarea condițiilor prevăzute la art.
5 alin. (1).
(2) În sensul prezentei legi, prin cruzime față de animale se înțelege:
a) omorârea animalelor, cu intenție;
b) practicarea tirului pe animale domestice sau captive;
c) organizarea de lupte între animale sau cu animale;
d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea;
e) folosirea de animale pentru expoziții, spectacole, publicitate, realizare de filme și în scopuri

asemănătoare, dacă aceste activități le provoacă suferințe fizice și psihice, afecțiuni sau răniri;
f) abandonarea și/sau alungarea unui animal a cărui existență depinde de îngrijirea omului;
g) administrarea de substanțe destinate stimulării capacităților fizice ale animalelor în timpul

competițiilor sportive, sub forma dopajului;
h) maltratarea și schingiuirea animalelor;
i) intervențiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal sau altor scopuri necurative,
cum ar fi codomia, cuparea urechilor, secționarea corzilor vocale, ablația ghearelor, coltilotul ciocului
și dinților;
j) provocarea de suferințe fizice și psihice prin orice mijloace;
k) despărțirea puilor de mamă până la vârsta de minimum opt săptămâni de viață;
l) capturarea animalelor prin alte metode decât cele prevăzute de lege;
m) folosirea armelor cu tranchilizant în alte situații decât pentru imobilizarea animalelor;
n) zoofilia.
(la 19-05-2022, Alineatul (2) din Articolul 6 , Capitolul I a fost completat de Punctul 1, ARTICOLUL
UNIC din LEGEA nr. 138 din 13 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 16 mai
2022 )
Articolul 7
Abandonul constă în lăsarea unui animal aflat în proprietatea și îngrijirea omului, pe domeniul public,
fără hrană, adăpost și tratament medical.
Articolul 8
Animalele folosite în scopuri experimentale sunt supuse unor reguli de protecție specifice, fără a li se
provoca suferințe inutile.
Articolul 9
(1) Este interzisă eutanasierea câinilor, a pisicilor și a altor animale realizată cu nerespectarea
procedurii prevăzute de lege.
(2) Prin excepție, animalele cu boli incurabile constatate în condițiile legii de medicul veterinar vor fi
eutanasiate de îndată.
Articolul 10
(1) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor**) reprezintă autoritatea
națională în domeniul protecției animalelor.
(2) Condițiile de deținere, adăpostire și întreținere a animalelor se stabilesc prin ordin al președintelui
Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
Capitolul II Condiții privind deținerea animalelor
Articolul 11
(1) Deținătorii de animale pot deține animale sălbatice, potrivit legii, numai dacă sunt autorizați de
direcția sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană, respectiv a municipiului
București.
(2) Condițiile privind deținerea animalelor sălbatice se stabilesc prin ordin al ministrului agriculturii și
dezvoltării rurale, la propunerea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța
Alimentelor.
(3) Deținătorii de animale pot deține animale sălbatice pe o perioadă determinată de timp, în vederea
îngrijirii și recuperării fizice, pentru animalele aflate în impas de supraviețuire, cu acordul Autorității
Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
Articolul 12
(1) Deținătorii de animale au obligația de a îngriji și trata în mod corespunzător un animal bolnav sau
rănit.
(2) Autoritatea sanitară veterinară poate dispune tăierea sau uciderea, după caz, a unui animal bolnav
ori rănit, pentru a-l scuti de suferințe fizice și psihice inutile, în condiții stabilite prin ordin al
președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
(3) Prevederile alin. (1) și (2) nu se aplică animalelor folosite în scopuri științifice sau în alte scopuri
experimentale.
Articolul 13
Deținătorii de animale care selecționează un animal pentru reproducție au obligația de a respecta

caracteristicile anatomice, fiziologice și comportamentale ale speciei și rasei respective, astfel încât să
nu fie compromise performanțele, sănătatea și bunăstarea descendenților.
Articolul 14
Persoana care contribuie la dresarea unui animal are obligația de a folosi mijloace de dresaj care să nu
provoace traume psihice sau fizice, precum și de a folosi metode care să nu prejudicieze sănătatea ori
bunăstarea animalului.
Capitolul III Condiții privind comerțul cu animale, transportul animalelor, precum și folosirea
acestora în scop publicitar, în spectacole, expoziții, competiții și manifestări similare
Articolul 15
Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, din considerente privind
protecția animalelor sau conservarea speciilor de animale existente pe teritoriul țării, poate impune
anumite condiții, precum și limita sau interzice importul, exportul, tranzitul și comerțul cu animale,
ținând cont de reglementările comunitare.
Articolul 16
(1) Transportatorii au obligația de a transporta animalele în condiții corespunzătoare, în funcție de

specie, stare fiziologică, sex, vârstă, categorie de producție, pentru a evita rănirea ori epuizarea fizică
și/sau psihică a acestora.
(2) Condițiile privind transportul animalelor se stabilesc prin ordin al președintelui Autorității
Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
Articolul 17
(1) Animalele pot fi folosite în scop publicitar, în spectacole, expoziții, competiții sau alte manifestări
similare numai dacă:
a) organizatorul asigură condițiile prevăzute la art. 5;
b) sănătatea și bunăstarea animalelor nu sunt puse în pericol.
(2) Se interzice folosirea animalelor aparținând subîncrengăturii vertebrate indiferent de gradul de

îmblânzire, născute în captivitate sau capturate din natură, în spectacole de circ, circuri ambulante,
caravane și trupe de artiști ambulanți, precum și în orice alte tipuri de spectacole similare.
(la 22-07-2017, Articolul 17 din Capitolul III a fost completat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr.
171 din 14 iulie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 576 din 19 iulie 2017 )
(3) Fac excepție de la prevederile alin. (2) caii, câinii, unele specii de păsări exotice granivore și
animalele folosite în delfinarii, acvarii. Caii, câinii și animalele de rentă pot participa la concursuri,
târguri, competiții și expoziții de profil organizate și autorizate conform legii.
(la 22-07-2017, Articolul 17 din Capitolul III a fost completat de Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr.
171 din 14 iulie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 576 din 19 iulie 2017 )
Articolul 18
(1) În cursul competițiilor sau cu alte ocazii este interzis să se administreze animalelor substanțe ori să
fie supuse unor procedee pentru creșterea sau diminuarea nivelului natural al performanțelor.
(2) Comisia de organizare a competițiilor și/sau de arbitraj va cuprinde obligatoriu și un reprezentant

al organizațiilor de protecție a animalelor.
Capitolul IV Intervenții chirurgicale
Articolul 19
(1) Animalele sunt supuse intervențiilor chirurgicale numai în cazurile motivate.
(2) Intervențiile chirurgicale se efectuează sub anestezie locală sau, după caz, generală, numai de către
medici veterinari.
(3) Intervențiile chirurgicale se efectuează în spații autorizate, cu excepția situațiilor în care intervenția
se impune la fața locului.
(4) Manoperele medicale care pot provoca suferință animalului trebuie efectuate de către medicul
veterinar.
Articolul 20
Prin excepție de la dispozițiile art. 19 alin. (2), în cazul animalelor utilizate în scopuri științifice sau în
alte scopuri experimentale, intervențiile chirurgicale ori alte tratamente pot fi efectuate și de alte
persoane care au calificarea necesară.
Capitolul V Sacrificarea și uciderea animalelor
Articolul 21
Animalele nu vor fi supuse unor suferințe inutile în cazul sacrificării sau uciderii.
Articolul 22
Sacrificarea și uciderea animalelor se vor efectua cu respectarea prevederilor legale specifice în

vigoare.
Articolul 23
Prevederile art. 22 nu se aplică animalelor care, din cauza unor accidente sau boli, trebuie sacrificate
ori ucise imediat.
Capitolul VI Folosirea animalelor în scopuri științifice sau în alte scopuri experimentale

Articolul 24
Animalele pot fi folosite pentru cercetare științifică, diagnosticarea de boli, producerea unor
medicamente sau produse biologice, atunci când obiectivul activității nu poate fi atins prin alte metode
ce nu implică folosirea animalelor.
Capitolul VI^1 Măsuri pentru protecția temporară a animalelor aflate într-o situație de pericol
(la 16-10-2020, Actul a fost completat de Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 175 din
14 octombrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 954 din 16 octombrie 2020 )
Notă
Conform art. VI din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 175 din 14 octombrie 2020, publicată în
MONITORUL OFICIAL nr. 954 din 16 octombrie 2020, dispozițiile art. I referitoare la emiterea
ordinului de plasare a animalului în adăpost se aplică la 60 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei ordonanțe de urgență.
Articolul 24^1
(1) Polițiștii din cadrul Poliției Române care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că un
animal se află într-o situație de pericol emit, de îndată, ordin de plasare a animalului în adăpost pentru
o perioadă de 45 de zile sau încredințarea lui unei asociații sau fundații de protecția animalelor care are
contract de prestări de servicii medicale veterinare cu un cabinet veterinar înregistrat conform legii.
(la 19-05-2022, Alineatul (1) din Articolul 24^1 , Capitolul VI^1 a fost modificat de Punctul 2,
ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 138 din 13 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr.
484 din 16 mai 2022 )
(2) În sensul alin. (1), prin animal aflat într-o situație de pericol se înțelege animalul aflat în oricare
dintre următoarele situații:
a) animal care a fost rănit, schingiuit sau supus zoofiliei;
(la 19-05-2022, Litera a) din Alineatul (2) , Articolul 24^1 , Capitolul VI^1 a fost modificată de
Punctul 3, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 138 din 13 mai 2022, publicată în MONITORUL
OFICIAL nr. 484 din 16 mai 2022 )
b) animal care a fost implicat în lupte între animale sau cu animale;
c) animal domestic sau animal sălbatic captiv asupra căruia a fost practicat tirul;
d) animal folosit pentru dresajul altor animale sau pentru a controla agresivitatea altor animale;
e) animal domestic expus forțat la temperaturi foarte ridicate ori foarte scăzute;
f) animal din speciile ecvidee, bovine, ovine și caprine aflat, fără supraveghere, pe căile de circulație
publică;
g) animal care nu beneficiază de hrană și apă în cantități suficiente, de un adăpost corespunzător sau
de tratamente medicale.
(la 19-05-2022, Alineatul (2) din Articolul 24^1 , Capitolul VI^1 a fost completat de Punctul 4,
484 din 16 mai 2022 )
(3) Polițiștii constată existența situației de pericol pe baza evaluării situației de fapt și a stării fizice a
animalului care rezultă, după caz, din:
a) constatarea directă și consemnarea celor constatate întrun înscris ori înregistrarea celor constatate cu
mijloace tehnice;
b) declarațiile persoanelor implicate în activitățile desfășurate cu privire la situațiile de pericol

prevăzute la alin. (2) sau ale persoanelor care au asistat la activitățile respective sau au cunoștință
despre desfășurarea acestora;
c) înregistrări video sau audio ori fotografii, indiferent de proveniența acestora;
d) înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau publicărilor în mediul electronic și/sau de telefonie
mobilă;
e) fișa de observație clinică întocmită de un medic veterinar.
(4) Polițiștii nu emit ordin de plasare a animalului în adăpost atunci când constată că situația de pericol
nu a fost generată de către deținătorul animalului, iar acesta declară în scris că va asigura respectarea
dispozițiilor art. 5.
(la 16-10-2020, Capitolul VI^1 a fost completat de Articolul I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr.
175 din 14 octombrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 954 din 16 octombrie 2020 )
Articolul 24^2
(1) Ordinul de plasare a animalului în adăpost cuprinde în mod obligatoriu mențiuni cu privire la:
a) data, ora și locul unde este emis;
b) numele, prenumele, calitatea și unitatea de poliție din care face parte polițistul care îl emite;
c) date care să asigure identificarea deținătorului animalului, dacă acesta este cunoscut;
d) date care să asigure identificarea animalului pentru care se dispune plasarea în adăpost;
e) descrierea motivelor de fapt care au determinat dispunerea măsurii și indicarea surselor de

informare pe baza cărora a fost evaluată situația de fapt și starea fizică a animalului;
f) temeiul de drept pentru emiterea acestuia;
g) data la care încetează aplicarea măsurii de plasare în adăpost a animalului;
h) dreptul de a contesta ordinul de plasare a animalului în adăpost, termenul de exercitare a acestui

drept și instanța la care se poate depune contestația.
(2) Ordinul de plasare a animalului în adăpost se semnează în mod obligatoriu de către polițistul care îl
emite și se comunică entității responsabile cu prestarea serviciului de adăpostire a animalelor, precum
și deținătorului animalului, dacă acesta este cunoscut.
(3) Ordinul de plasare a animalului în adăpost poate fi contestat de deținătorul animalului în condițiile
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 24^3
(1) Consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București au obligația de a asigura cu

caracter continuu și permanent servicii publice de adăpostire a animalelor ce fac obiect al ordinului de
plasare în adăpost.
(2) Serviciile publice prevăzute la alin. (1) se asigură prin una sau mai multe dintre următoarele
modalități:
a) organizarea și funcționarea unor adăposturi proprii, înregistrate sanitar-veterinar în condiții stabilite

prin ordin al președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor;
b) încheierea unor contracte cu grădini zoologice, acvarii publice și centre de reabilitare și/sau îngrijire
pentru animalele din fauna sălbatică, inclusiv cele deținute de organizații neguvernamentale de
protecție a animalelor;
c) încheierea unor contracte cu adăposturi pentru câini fără stăpân sau a altor adăposturi pentru
animale domestice, inclusiv cele deținute de organizații neguvernamentale de protecție a animalelor.
(3) Serviciile publice prevăzute la alin. (1) constau în capturarea/preluarea/ridicarea, asistența

veterinară de urgență, inclusiv intervenția chirurgicală, transportul, cazarea, hrănirea, deparazitarea,
vaccinarea și controlul bolilor animalelor, conform legislației sanitar-veterinare.
(4) În scopul cunoașterii modalităților de asigurare a serviciilor publice prevăzute la alin. (1), consiliile
județene și Consiliul General al Municipiului București au obligația de a pune la dispoziție, pe site-ul
propriu, informații privind datele de contact ale entităților care asigură serviciile respective și ale
locațiilor în care se desfășoară aceste activități.
(5) După evaluarea stării de sănătate, animalele cazate în adăposturile prevăzute la alin. (2) lit. a) pot fi
date în custodie temporară unor organizații neguvernamentale de protecție a animalelor, la cererea
acestora, dacă fac dovada îndeplinirii condițiilor de adăpostire și îngrijire. Animalele date în custodie
temporară se restituie adăpostului, la cererea acestuia.
Articolul 24^4
(1) Ordinul de plasare a animalului în adăpost se pune în executare de îndată de către personalul care
asigură prestarea serviciilor publice prevăzute la art. 24^3 alin. (1), în prezența polițistului care l-a
emis.
(2) Polițistul consemnează într-un proces-verbal modalitatea de punere în executare a ordinului de

plasare a animalului în adăpost, menționând în mod obligatoriu date privind adăpostul în care urmează
a fi plasat animalul și mijlocul de transport utilizat.
(3) În situația infracțiunilor prevăzute la art. 25, dacă polițistul pătrunde, în condițiile art. 52 alin. (2)
lit. c) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată, într-o
locuință sau într-un spațiu delimitat ce aparține ori este folosit de o persoană fizică sau juridică, fără
consimțământul acesteia sau al reprezentatului legal, în procesul-verbal întocmit cu această ocazie se
înscriu și mențiunile obligatorii prevăzute la alin. (2).
(4) În scopul preluării în custodie temporară sau restituirii către deținător, în condițiile prezentei legi,
consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București au obligația de a pune la dispoziție,
pe site-ul propriu, informațiile privind animalele care fac obiect al ordinelor de plasare în adăpost, în
termen de maximum 10 zile de la emiterea acestora.
Articolul 24^5
(1) Deținătorul poate solicita entității care asigură prestarea serviciului public de adăpostire a
animalelor restituirea animalului plasat în adăpost, în termen de maximum 30 de zile de la data la care
încetează aplicarea măsurii de plasare în adăpost. Prin excepție, deținătorii animalelor plasate în
adăpost potrivit art. 24^1 alin. (2) lit. f) pot solicita restituirea acestora și în perioada de aplicare a
măsurii de plasare în adăpost.
(2) În situația restituirii, deținătorul are obligația de a plăti către consiliul județean sau către Consiliul
General al Municipiului București cheltuielile cu asistența veterinară de urgență, inclusiv intervenția
chirurgicală, hrănirea, cazarea, deparazitarea, vaccinarea și controlul bolilor animalelor efectuate cu
animalul plasat în adăpost.
(3) Animalul plasat în adăpost nu se restituie deținătorului dacă animalul face obiectul unei măsuri
asigurătorii sau de confiscare în cadrul procesului penal ori al unei măsuri de confiscare în materie
contravențională.
(4) În sensul alin. (1), aplicarea măsurii de plasare în adăpost încetează la data expirării perioadei de
45 de zile prevăzute la art. 24^1 alin. (1) sau, în interiorul acestei perioade, la data pronunțării de către
instanța de contencios administrativ a soluției de suspendare sau de anulare a ordinului de plasare a
animalului în adăpost.
(5) Animalul plasat în adăpost se consideră abandonat dacă deținătorul nu solicită restituirea acestuia
în termenul prevăzut la alin. (1).
Capitolul VII Sancțiuni
Articolul 25
(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă:
a) intervențiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal sau altor scopuri necurative,
cum ar fi codotomia, cuparea urechilor, secționarea corzilor vocale, ablația ghearelor, coltilotul
ciocului și dinților;
b) despărțirea puilor de mamă până la vârsta de minimum opt săptămâni de viață în vederea
comercializării, exceptând îndepărtarea puilor de mamă înainte de perioada minimă specifică speciei
pentru înțărcare;
c) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea, dacă le
creează suferință.
(2) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani sau cu amendă:
a) folosirea animalelor sălbatice aparținând subîncrengăturii vertebrate, indiferent de gradul de

îmblânzire, născute în captivitate sau capturate din natură, în spectacole de circ, circuri ambulante,
caravane și trupe de artiști ambulanți, precum și în orice alte tipuri de spectacole similare;
b) folosirea armelor cu tranchilizant asupra animalelor în alte situații decât pentru imobilizarea
acestora;
c) practicarea tirului pe animale domestice sau pe animale sălbatice captive;
d) rănirea cu intenție a animalelor.
(3) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani:
a) uciderea animalelor, cu intenție, fără drept;
b) schingiuirea animalelor;
c) organizarea de lupte între animale sau cu animale;
d) zoofilia.
(4) În cazul condamnării pentru una dintre infracțiunile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța poate
dispune ca pedeapsă complementară interdicția de a deține animale pentru o perioadă de la un an la 5
ani.
(la 19-05-2022, Articolul 25 din Capitolul VII a fost modificat de Punctul 5, ARTICOLUL UNIC din
LEGEA nr. 138 din 13 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 16 mai 2022 )
Articolul 25^1
Nu constituie infracțiune:
a) fapta persoanei de rănire sau ucidere a unui animal ca reacție la atacul acestuia;
b) sterilizarea animalelor.
(la 19-05-2022, Capitolul VII a fost completat de Punctul 6, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 138
din 13 mai 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 16 mai 2022 )
Articolul 26
(1) Constituie contravenții următoarele fapte:
a) nerespectarea dispozițiilor art. 5 alin. (1);
b) nerespectarea dispozițiilor art. 6 alin. (2) lit. e)-g);

(la 19-05-2022, Litera b) din Alineatul (1) , Articolul 26 , Capitolul VII a fost modificată de Punctul 7,
484 din 16 mai 2022 )
c) nerespectarea dispozițiilor art. 14;
d) nerespectarea dispozițiilor art. 30 alin. (3).
(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 3.000 de lei la 12.000 de lei.
(la 19-05-2022, Alineatul (2) din Articolul 26 , Capitolul VII a fost modificat de Punctul 8,
484 din 16 mai 2022 )
Articolul 27
În cazul săvârșirii de două ori a faptelor prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. a) și b) de către proprietarul
animalelor, pe lângă sancțiunile aplicate, se aplică și măsura confiscării animalelor. După caz, toate
animalele vor fi cazate în adăposturi care funcționează pe lângă consiliile locale, în vederea adopției
sau a valorificării, în condițiile legii.
(la 19-05-2022, Articolul 27 din Capitolul VII a fost modificat de Punctul 9, ARTICOLUL UNIC din
Articolul 28
Abrogat.
(la 19-05-2022, Articolul 28 din Capitolul VII a fost abrogat de Punctul 10, ARTICOLUL UNIC din
Articolul 29
(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 26 se fac de persoane

împuternicite, potrivit atribuțiilor de serviciu, din cadrul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și
pentru Siguranța Alimentelor și al Ministerului Afacerilor Interne.
(2) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii
procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii
prevăzute la art. 26, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
(3) Contravențiilor prevăzute la art. 26 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Capitolul VIII Dispoziții finale
Articolul 30
(1) Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Ministerul Afacerilor
Interne, prin organele abilitate, în colaborare cu reprezentanții organizațiilor de protecție a animalelor,
monitorizează aplicarea prezentei legi.
(2) Pentru îndeplinirea prevederilor prezenței legi, persoanele împuternicite, potrivit atribuțiilor de
serviciu, din cadrul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și al
Ministerului Afacerilor Interne au acces în clădiri, adăposturi și alte locuri unde sunt ținute animalele,
precum și dreptul de a solicita orice informație și documente necesare controlului și de a preleva probe
pentru cercetări și analize de laborator.
(3) În situația în care locul unde sunt ținute animalele se află la domiciliul sau reședința deținătorilor
de animale, accesul persoanelor prevăzute la alin. (2) în acest spațiu se face cu acordul deținătorului.
În lipsa acordului, deținătorul de animale are obligația de a face dovada respectării dispozițiilor art. 5.
Articolul 31
Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se aprobă în termen de 60 de zile, prin ordin comun
al ministrului internelor și reformei administrative și al președintelui Autorității Naționale Sanitare
Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor*), cu consultarea reprezentanților organizațiilor de
protecție a animalelor.
Notă *) A se vedea Ordinul președintelui Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța
Alimentelor și al ministrului internelor și reformei administrative nr. 31/523/2008 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 205/2004 privind protecția animalelor (în prezent
Ministerul Internelor și Reformei Administrative are titulatura Ministerul Afacerilor Interne).
Articolul 32
Ordinele prevăzute la art. 10 alin. (2), art. 11 alin. (2), art. 12 alin. (2) și art. 16 alin. (2) se emit în
termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articolul 33
(1) Radiodifuziunea și Televiziunea Română promovează programe de protecție a animalelor.
(2) Ministerul Educației Naționale, în cadrul orelor de educație civică, va promova acțiuni de protecție
a animalelor.
Articolul 34
Prezenta lege intră în vigoare la 10 zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea
I**).
Notă **) Legea nr. 205/2004 privind protecția animalelor a fost publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 531 din 14 iunie 2004.
ORDIN nr. 31 din 31 martie 2008
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 205/2004 privind protecţia
animalelor
EMITENT: AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU

SIGURANŢA ALIMENTELOR
Nr. 31 din 31 martie 2008
MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE
Nr. 523 din 30 iunie 2008
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 511 din 8 iulie 2008
Văzând Referatul de aprobare nr. 188.894 din 31 martie 2008, întocmit de Direcţia generală sanitară
veterinară din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, având
în vedere prevederile:
- art. 26^1 din Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, cu modificările şi completările
ulterioare;
- art. 7 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008;
- art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare
şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu
modificările şi completările ulterioare;
- art. 3 alin. (3), precum şi art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind organizarea şi
funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor
din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare,
preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi ministrul

internelor şi reformei administrative emit următorul ordin:
Articolul 1
Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 205/2004 privind protecţia animalelor,
prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 2
Deţinătorii de animale vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Articolul 3
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi direcţiile sanitar-

veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti vor controla
modul de îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
Articolul 4
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Preşedintele Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Radu Roatiş Cheţan
Ministrul internelor
şi reformei administrative,
Cristian David
Anexa
NORME METODOLOGICE de aplicare a Legii nr. 205/2004 privind protecţia animalelor
Capitolul I Dispoziţii generale
Articolul 1
(1) Prezentele norme metodologice reglementează măsurile necesare în vederea asigurării condiţiilor
de bunăstare şi protecţie a animalelor.
(2) Prezentele norme metodologice se aplică pentru următoarele categorii de animale:
a) animale de interes economic;
b) animale de companie;
c) animale sălbatice;
d) animale utilizate în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice.
Articolul 2
În sensul prezentelor norme metodologice, termenii şi sintagmele de mai jos au următoarele

semnificaţii:
a) animale de interes economic - animalele crescute în scopul obţinerii diferitelor produse de origine
animală, precum alimente, lână, piele şi blană, inclusiv animalele destinate a fi utilizate în scopuri
economice;
b) animale de companie - animalele, astfel cum sunt definite în Legea nr. 60/2004 privind ratificarea
Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie, semnată la Strasbourg la 23 iunie 2003;
c) animale sălbatice - toate animalele, exceptându-le pe cele domestice şi pe cele de companie;
d) animale utilizate în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice - animalele folosite sau
destinate a fi folosite în scop experimental.
Articolul 3
Comercializarea animalelor de interes economic şi a celor de companie se face doar în spaţii

autorizate/înregistrate conform legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare.
Articolul 4
Numărul de animale, cu excepţia animalelor sălbatice, deţinut de o persoană fizică sau juridică nu este
restricţionat, cu condiţia respectării normelor de sănătate, protecţie şi bunăstare a acestora, prevăzute
de legislaţia în vigoare.
Capitolul II Protecţia şi bunăstarea animalelor de interes economic
Articolul 5
(1) Condiţiile pentru protecţia viţeilor sunt reglementate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 72/2005 privind aprobarea Normei
sanitare veterinare ce stabileşte standarde minime pentru protecţia viţeilor.
(2) Condiţiile pentru protecţia porcinelor sunt reglementate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 202/2006 pentru aprobarea Normei
sanitare veterinare care stabileşte standarde minime pentru protecţia porcinelor.
(3) Condiţiile pentru protecţia găinilor ouătoare sunt reglementate prin Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 136/2006 pentru
aprobarea Normei sanitare veterinare privind standardele minime pentru protecţia găinilor ouătoare.
(4) Condiţiile pentru protecţia animalelor crescute în scop economic, altele decât cele prevăzute la
alin. (1)-(3), sunt reglementate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi
pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind
protecţia animalelor de fermă.
Capitolul III Protecţia şi bunăstarea animalelor de companie
Articolul 6
(1) Condiţiile care trebuie respectate de către deţinătorii animalelor de companie sunt prevăzute în
Legea nr. 60/2004.
(2) Deţinătorii animalelor de companie ţinute în aer liber trebuie să le asigure acestora un adăpost
individual, construit în funcţie de necesităţi, care să ofere protecţie împotriva intemperiilor, să fie
confecţionat din materiale ce nu dăunează sănătăţii animalului şi care pot fi întreţinute cu uşurinţă.
(3) Adăposturile şi accesoriile pentru legarea animalelor de companie trebuie să fie construite şi
întreţinute astfel încât să nu aibă margini ascuţite sau proeminenţe care pot răni animalul.
(4) Cuştile utilizate pentru adăpostirea câinilor vor fi dimensionate în funcţie de talia animalului,
oferindu-i acestuia posibilitatea de a sta în picioare şi de a se întoarce.
(5) Pentru câinii care sunt legaţi, zgarda trebuie să fie confecţionată dintr-un material care să nu fie
dăunător sănătăţii animalului; zgarda trebuie să fie astfel concepută încât să se elimine riscul de
strangulare.
(6) Pentru limitarea mişcării câinilor ţinuţi în aer liber se vor folosi următoarele mijloace:
a) lanţ confecţionat din zale metalice, cu lungimea minimă de 2 m; lanţul va fi ancorat la punct fix sau
va culisa pe un cablu metalic şi va fi prevăzut la extremităţi cu dispozitive de tip "vârtej";
b) padoc împrejmuit, cu o suprafaţă minimă de 6 ori mai mare decât cea a cuştii; padocul va fi
împrejmuit astfel încât să nu permită evadarea câinilor.
(7) Se interzice utilizarea altor metode pentru limitarea mişcărilor câinilor ţinuţi în aer liber.
(8) Pentru evitarea riscurilor unor accidente, a montelor necontrolate şi a transmiterii bolilor, câinii
care nu sunt legaţi sau care nu au mişcările limitate nu vor fi lăsaţi liberi în afara proprietăţii fără
supravegherea deţinătorului.
(9) Pentru animalele de companie, altele decât cele ţinute în aer liber, se vor asigura condiţii de cazare
şi bunăstare cel puţin egale cu cele existente în grădinile zoologice.
(10) Transportul animalelor de companie, precum şi ţinerea acestora în vehicule staţionate se vor face
astfel încât să se asigure temperatura şi ventilaţia corespunzătoare nevoilor animalelor, în funcţie de
factorii meteorologici.
Articolul 7
(1) Deţinătorii de animale de companie au obligaţia de a le asigura acestora asistenţă medicală,

constând în deparazitări interne şi externe periodice, vaccinări, precum şi tratamente profilactice sau în
scop terapeutic, în funcţie de necesităţi.
(2) Asistenţa medicală va fi asigurată de persoane competente, în conformitate cu legislaţia sanitar-

veterinară în vigoare.
Articolul 8
Pentru dresajul animalelor se interzic:
a) toate echipamentele care produc şocuri electrice, obiectele ascuţite sau contondente;
b) toate metodele care presupun pedepsirea sau corecţia animalului prin loviri, răniri, inducerea fricii,
legarea membrelor, legarea la punct fix pentru perioade lungi de timp;
c) orice formă de dopaj;
d) supunerea la condiţii climatice extreme;
e) toate metodele care duc la epuizarea fizică şi/sau psihică a animalului.
Articolul 9
Este strict interzisă instigarea unui animal împotriva altuia, fie şi numai simulat, pentru dezvoltarea
agresivităţii sau pentru orice alt scop.
Articolul 10
Cu excepţia câinilor utilitari, este strict interzisă dresarea unui animal pentru a ataca omul, un alt
animal sălbatic sau domestic.
Articolul 11
La vânzarea animalelor de companie din unităţile destinate comercializării animalelor de companie,

canise şi felise, vânzătorul are obligaţia de a înmâna cumpărătorului instrucţiuni scrise cu privire la
nevoile etologice, fiziologice, de protecţie şi de bunăstare ale animalului comercializat.
Capitolul IV Protecţia şi bunăstarea animalelor sălbatice
Articolul 12
(1) Deţinătorii temporari de animale sălbatice din fauna locală sunt obligaţi să anunţe deţinerea
acestora direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, în vederea asigurării asistenţei medicale acestor animale.
(2) După perioada de recuperare fizică a animalului sălbatic, reprezentantul direcţiei sanitar-veterinare
şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti împreună cu deţinătorul
temporar vor elibera animalul sălbatic în habitatul natural al acestuia.
(3) În cazul în care animalul sălbatic nu poate fi reteritorializat, acesta va fi încredinţat unor rezervaţii
specializate, în colaborare cu organizaţiile de protecţie a animalelor.
Articolul 13
(1) Se interzice comercializarea animalelor sălbatice deţinute temporar.
(2) Se interzice utilizarea animalelor sălbatice de către persoanele fizice sau juridice, în vederea
obţinerii de profit, în unităţi de tip restaurant, hotel sau complex turistic.
(3) Se interzice realizarea de materiale fotografice sau filmate cu animale sălbatice care nu se află
libere în habitatul lor natural, cu excepţia grădinilor zoologice.
Capitolul V Protecţia şi bunăstarea animalelor utilizate în scopuri experimentale sau în alte

scopuri ştiinţifice
Articolul 14
Condiţiile privind protecţia animalelor utilizate în scopuri experimentale sau în alte scopuri ştiinţifice
sunt reglementate prin Ordonanţa Guvernului nr. 37/2002 pentru protecţia animalelor utilizate în
scopuri ştiinţifice sau alte scopuri experimentale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 471/2002, cu
modificările şi completările ulterioare.
Articolul 15
Instrucţiunile privind adăpostirea şi îngrijirea animalelor folosite în scopuri experimentale sau în alte
scopuri sunt aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor şi al ministrului
apelor şi protecţiei mediului nr. 143/400/2002 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind adăpostirea şi
îngrijirea animalelor folosite în scopuri ştiinţifice sau în alte scopuri experimentale.
Capitolul VI Protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului
Articolul 16
Condiţiile privind protecţia animalelor în timpul transportului sunt reglementate prin Regulamentul
Consiliului nr. 1/2005 privind protecţia animalelor în timpul transportului şi al operaţiunilor conexe şi
de modificare a directivelor 64/432/CEE şi 93/119/CE şi a Regulamentului Consiliului nr.
1.255/97/CE , publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 3 din 5 ianuarie 2005, şi prin
Regulamentul Consiliului nr. 1.255/97/CE privind criteriile comunitare pentru punctele de control şi
de modificare a planului de rută prevăzut în anexa la Directiva 91/628/CEE , publicat în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene nr. 174 din 2 iulie 1997.
Capitolul VII Protecţia animalelor în timpul sacrificării şi uciderii
Articolul 17
(1) Protecţia animalelor în timpul sacrificării şi uciderii este reglementată prin Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 180/2006 pentru
aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor în timpul sacrificării şi uciderii.
(2) Utilizarea altor metode de sacrificare şi ucidere decât a celor prevăzute în Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 180/2006, şi a celor
permise de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în baza aceluiaşi
ordin se sancţionează conform prevederilor legale în vigoare.
Capitolul VIII Dispoziţii finale
Articolul 18
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac conform prevederilor art. 25 alin. (1) din
Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Pentru efectuarea controlului privind modul de aplicare a prevederilor Legii nr. 205/2004, cu
modificările şi completările ulterioare, se pot realiza echipe mixte de control formate din persoane
împuternicite potrivit atribuţiilor de serviciu din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi
pentru Siguranţa Alimentelor, al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, precum şi din
cadrul unităţilor aflate în subordinea acestora, care îşi exercită atribuţiile în condiţiile legii.
(3) Direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului

Bucureşti ţin evidenţa contravenţiilor aplicate şi prevăzute la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 205/2004,
cu modificările şi completările ulterioare.
Protecţia animalelor de fermă
ORDIN nr. 75 din 15 august 2005
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor de ferma
EMITENT AUTORITATEA NAŢIONALA SANITARĂ VETERINARA ŞI PENTRU

SIGURANTA ALIMENTELOR
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 776 din 25 august 2005
Vazand Referatul de aprobare nr. 33.807 din 12 august 2005, întocmit de Direcţia generală
sanitară veterinara din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor, având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004
privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 3
alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 738/2005 privind organizarea şi
funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a
unităţilor din subordinea acesteia, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi
pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:
Articolul 1
Se aprobă Norma sanitară veterinara privind protecţia animalelor de ferma, prevăzută în anexa
care face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 2
Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutele
veterinare centrale şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Articolul 3
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abroga orice alte dispoziţii contrare.
Articolul 4
Prezentul ordin constituie transpunerea oficială a Directivei Consiliului 98/58/CE privind
protecţia animalelor de ferma, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE)
nr. L 221 din 8 august 1998, p. 23.
Articolul 5
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
p. Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Constantin Lupescu
Bucureşti, 15 august 2005.
Nr. 75.
Anexă
NORMA 15/08/2005
NORMA SANITARĂ VETERINARA din 15 august 2005
privind protecţia animalelor de ferma

Articolul 1
(1) Prezenta norma sanitară veterinara stabileşte standardele minime pentru protecţia
animalelor crescute sau ţinute în ferma.
(2) Prezenta norma sanitară veterinara nu se aplică:
a) animalelor care trăiesc în mediul salbatic;
b) animalelor destinate participării la competitii, expoziţii, evenimente sau activităţi culturale
sau sportive;
c) animalelor de laborator sau pentru experimente;
d) oricăror animale nevertebrate.
(3) Prezenta norma sanitară veterinara se aplică fără a se aduce atingere altor reguli
comunitare specifice şi, în special, directivelor 88/166/CEE, 91/629/CEE şi 91/630/CEE , care
vor continua să se aplice.
Articolul 2
Pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare trebuie să se aplice următoarele definiţii:
a) animal - orice animal (incluzând peşti, reptile sau amfibieni) crescut sau ţinut pentru
producţia de alimente, lana, piele ori blana sau pentru alte scopuri de ferma;
b) proprietar sau deţinător - orice persoană fizica sau juridică ori persoane responsabile pentru
sau care au în îngrijire animale permanent sau temporar;
c) autoritate competentă - o autoritate competentă în înţelesul art. 2 pct. 6 din Norma sanitară
veterinara privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu
statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animala,
aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, ce
transpune în legislaţia naţionala Directiva Consiliului 90/425/CEE .
Articolul 3
Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor elaborează
dispoziţii pentru ca proprietarii sau deţinătorii sa ia toate măsurile necesare în vederea
asigurării bunastarii animalelor aflate în îngrijirea lor şi pentru a se asigura ca acestor animale
nu le sunt provocate dureri, suferinţe sau vătămări inutile.
Articolul 4
Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se
asigure ca, în fapt, condiţiile în care animalele (altele decât peşti, reptile sau amfibieni) sunt
crescute sau ţinute, având în vedere specia acestora şi gradul de dezvoltare, adaptare şi
domesticire, nevoile fiziologice şi etologice ale acestora, în conformitate cu experienta
acumulată şi cunoştinţele ştiinţifice, respecta prevederile stabilite în anexa la prezenta norma
sanitară veterinara.
Articolul 5
(1) Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor şi autorităţile
sanitare veterinare competente judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, efectuează
inspecţii pentru a se verifica conformitatea cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare,
inspecţii ce pot fi efectuate concomitent cu controalele realizate în alte scopuri.
(2) Începând cu o dată ce urmează să fie stabilită în conformitate cu cerinţele Uniunii
Europene, Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie
să înainteze Comisiei Europene rapoarte privind inspecţiile la care se face referire în alin. (1).
Articolul 6
(1) Experţii sanitar-veterinari ai Comisiei Europene pot, în colaborare cu reprezentanţii
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, sa verifice dacă în
România sunt respectate prevederile prezentei norme sanitare veterinare şi să efectueze
controale la faţa locului în teritoriu pentru a se asigura ca acestea sunt efectuate în
conformitate cu prezenta norma sanitară veterinara, în măsura în care acest lucru este
indispensabil pentru evaluarea asigurării aplicării uniforme a prevederilor prezentei norme
sanitare veterinare.
(2) Când se efectuează un control pe teritoriul României trebuie să se acorde experţilor
Comisiei Europene şi ai statelor membre ale Uniunii Europene toată asistenţa necesară pentru
îndeplinirea obligaţiilor acestora.
(3) Reprezentanţii Comisiei Europene şi ai statelor membre ale Uniunii Europene trebuie să
discute cu Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor
rezultatele acestor controale, înaintea elaborării şi difuzării raportului final.
(4) Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia
orice măsuri care se pot dovedi necesare pentru a tine seama de rezultatele acestor controale.
(5) Acolo unde este necesar trebuie să fie adoptate reguli detaliate pentru aplicarea prezentului
articol, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
Articolul 7
(1) Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor emite şi pune în
aplicare acte normative, reglementări şi prevederi administrative, necesare pentru
conformarea cu prezenta norma sanitară veterinara, pe care le va transmite Comisiei
Europene, prin intermediul Ministerului Integrării Europene şi al Misiunii României pe lângă
Uniunea Europeană, împreună cu tabelele de concordanta, în vederea evaluării conformitatii
transpunerii legislative, şi va stabili măsurile necesare pentru implementarea corecta şi la timp
a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Atunci când Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor
acţionează potrivit prevederilor alin. (1), trebuie să facă o referire expresă la prezenta norma
sanitară veterinara. Procedura privind realizarea referirii menţionate rămâne în
responsabilitatea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
(3) Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor va lua toate
măsurile necesare şi va sanctiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme
sanitare veterinare. De asemenea, va facilita întocmirea documentelor necesare pentru
sancţionarea incalcarilor legislaţiei sanitare veterinare ce constituie infracţiuni.
(4) Totuşi, după data aderării României la Uniunea Europeană, Autoritatea Naţionala Sanitară
Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor poate, în conformitate cu regulile generale ale
tratatului, sa menţină sau să aplice în teritoriul naţional prevederi mai stricte pentru protecţia
animalelor de ferma decât cele stabilite de prezenta norma sanitară veterinara. Autoritatea
Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să informeze Comisia
Europeană despre orice astfel de măsuri.
(5) Prezenta norma sanitară veterinara constituie transpunerea oficială a Directivei Consiliului
98/58/CE , astfel cum a fost amendata ultima data de Regulamentul 806/2003/CE .
Articolul 8
Anexa face parte integrantă din prezenta norma sanitară veterinara.
Anexa
la norma sanitară veterinara
Personalul
1. Animalele trebuie să fie ingrijite de personal suficient şi care are competenţa profesională,
cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare.
Inspecţiile
2. Toate animalele ţinute în sisteme de creştere în care bunăstarea acestora depinde de
îngrijirea umană frecventa trebuie să fie inspectate cel puţin o dată pe zi. Animalele crescute
sau ţinute în alte sisteme trebuie să fie inspectate la intervale de timp suficiente pentru a se
evita orice suferinta.
3. Trebuie să fie disponibile surse de iluminat adecvate (fixe sau mobile) pentru a permite o
inspecţie amănunţită a animalelor în orice moment.
4. Orice animal care pare bolnav sau rănit trebuie să fie îngrijit corespunzător fără întârziere,
iar atunci când animalul nu răspunde la aceste îngrijiri, trebuie să se consulte, cat de curând
posibil, un medic veterinar. Atunci când este necesar, animalele bolnave sau ranite trebuie să
fie izolate în adaposturi adecvate cu asternut uscat şi confortabil, după caz.
Ţinerea evidentelor
5. Proprietarul sau deţinătorul animalelor trebuie să păstreze o evidenta a tuturor tratamentelor
medicale efectuate şi a numărului de animale moarte găsite la fiecare inspecţie.
Atunci când este necesar ca informaţii echivalente să fie ţinute pentru alte scopuri, acestea vor
satisface, de asemenea, scopurile prezentei norme sanitare veterinare.
6. Aceste evidente trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie
puse la dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează inspecţie oficială sau la
cerere.
Libertatea de mişcare
7. Libertatea de mişcare a unui animal, având în vedere specia acestuia şi în conformitate cu
experienta acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice, nu trebuie să fie îngrădită de o asemenea
maniera încât sa i se cauzeze acestuia suferinţe sau vătămări inutile.
Atunci când un animal este legat sau are miscarile limitate permanent ori cu regularitate,
trebuie să i se asigure spaţiu suficient pentru necesităţile fiziologice şi etologice, în
conformitate cu experienta acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice.
Adaposturi şi cazare
8. Materialele utilizate pentru construcţia adaposturilor şi, în special, pentru boxele şi
echipamentele cu care animalele pot intră în contact nu trebuie să fie dăunătoare pentru
animale şi trebuie să poată fi curatate şi dezinfectate riguros.
9. Adăposturile şi accesoriile pentru legarea animalelor trebuie să fie construite şi întreţinute
astfel încât sa nu aibă margini ascutite sau proeminente care să poată rani animalele.
10. Circulaţia aerului, nivelul de pulberi, temperatura, umiditatea relativă a aerului şi
concentraţia gazelor trebuie menţinute în limite care să nu fie dăunătoare animalelor.
11. Animalele ţinute în adaposturi nu trebuie să fie menţinute în permanenta în intuneric şi
nici să fie expuse la lumina artificiala fără întrerupere pentru un interval de timp
corespunzător. Atunci când lumina naturala disponibilă este insuficienta pentru a satisface
necesităţile fiziologice şi etologice ale animalelor, trebuie să fie asigurat iluminatul artificial
corespunzător.
Animale ce nu sunt ţinute în adaposturi
12. Animalelor care nu sunt ţinute în adaposturi trebuie, după caz şi în măsura posibilităţilor,
sa li se asigure protecţia necesară împotriva intemperiilor, animalelor de prada şi riscurilor
privind sănătatea lor.
Echipamente mecanice sau automate
13. Toate echipamentele mecanice sau automate indispensabile pentru sănătatea şi bunăstarea
animalelor trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi. Atunci când se descoperă defectiuni,
acestea trebuie să fie remediate imediat sau, dacă acest lucru nu este posibil, trebuie luate
măsuri corespunzătoare pentru protejarea sănătăţii şi bunastarii animalelor.
Atunci când sănătatea şi bunăstarea animalelor depind de un sistem de ventilaţie artificiala,
trebuie să fie elaborate prevederi privind un sistem de rezerva corespunzător care să garanteze
reînnoirea suficienta a aerului pentru asigurarea sănătăţii şi bunastarii animalelor în
eventualitatea defectării sistemului de baza. De asemenea, trebuie să fie asigurat un sistem de
alarma care să avertizeze în cazul defectării sistemului de ventilaţie artificiala. Sistemul de
alarma trebuie să fie testat cu regularitate.
Hrana pentru animale, apa şi alte substanţe
14. Animalele trebuie să primească o hrana nutritiva, corespunzător vârstei şi speciei acestora,
care să le fie administrată în cantitate suficienta pentru a le menţine într-o stare buna de
sănătate şi pentru a le satisface necesităţile nutritive. Nici un animal nu trebuie să fie hranit
sau adapat într-un mod care să producă suferinţe ori vătămări inutile, iar hrana sau lichidele
nu trebuie să conţină nici o substanţa ce ar putea produce suferinţe sau vătămări inutile.
15. Toate animalele trebuie să aibă acces la hrana la intervale de timp corespunzătoare
necesităţilor lor fiziologice.
16. Toate animalele trebuie să aibă acces la o sursa de apa adecvată sau să-şi poată satisface
necesarul de lichide prin alte mijloace.
17. Instalaţiile de furajare şi adapare trebuie să fie proiectate, construite şi amplasate astfel
încât să fie reduse la minimum riscul de contaminare a hranei şi a apei şi efectele dăunătoare
ale competitiei dintre animale.
18. Cu excepţia substanţelor administrate în scopuri terapeutice, profilactice sau în scopul
unui tratament zootehnic astfel cum este definit la art. 1 lit. c) din Ordinul ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 298/2001 privind interzicerea comercializării şi
administrării unor substanţe cu acţiune thyreostatica şi a celor betaagoniste la animalele de
ferma, ce transpune în legislaţia naţionala Directiva 96/22/CE , animalelor nu trebuie să li se
administreze nici o alta substanţa, cu excepţia cazului în care s-a demonstrat, prin studii
ştiinţifice de bunastare a animalelor sau în baza experienţei acumulate, ca efectul substanţei
respective nu este daunator sănătăţii sau bunastarii animalelor.
Mutilari
19. Până la adoptarea unor prevederi specifice cu privire la mutilari, în conformitate cu
cerinţele Uniunii Europene şi fără a se aduce atingere Directivei 91/630/CEE , trebuie să se
aplice prevederile naţionale relevante, în conformitate cu regulile generale ale tratatului.
Metode de creştere
20. Nu trebuie să fie practicate creşterea sau metodele de creştere naturale ori artificiale ce
provoacă sau ar putea cauza suferinţe ori vătămări oricăruia dintre animalele implicate.
Prezenta prevedere nu trebuie să împiedice utilizarea anumitor metode ce pot produce
suferinţe sau vătămări minime ori momentane sau care ar putea necesita intervenţii ce nu ar
produce afectari de lungă durata, atunci când acestea sunt permise de prevederile naţionale.
21. Nici un animal nu trebuie să fie ţinut pentru scopuri de ferma, cu excepţia cazului în care
este de asteptat în mod rezonabil ca, pe baza genotipului şi fenotipului, poate fi ţinut fără
efecte nefavorabile asupra sănătăţii sau bunastarii lui.
PORCI

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte standarde minime pentru protecţia
porcinelor
EMITENT AUTORITATEA NAŢIONALA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU
SIGURANȚA ALIMENTELOR
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 749 din 1 septembrie 2006
Văzând Referatul de aprobare nr. 25.373 din 18 august 2006, întocmit de Direcţia generală
modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 130/2006 privind
organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:
Articolul 1
Se aprobă Norma sanitară veterinara care stabileşte standarde minime pentru protecţia
porcinelor, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 2
Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor şi direcţiile sanitare
veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti vor duce la
îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Articolul 3
(1) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 76/2005
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte standarde minime pentru
protecţia porcinelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 31
august 2005.
(2) De la data intrării în vigoare a prezentului ordin, referirile făcute la ordinul menţionat
la alin. (1) se vor considera ca fiind referiri la prezentul ordin.
Articolul 4
Prezentul ordin transpune Directiva Consiliului 91/630/CEE ce stabileşte standarde minime
pentru protecţia porcinelor, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE)
nr. L 340 din 11 decembrie 1991, p. 33, asa cum a fost modificată ultima data de
Regulamentul Consiliului 806/2003/CE , publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor
Europene (JOCE) nr. L 122 din 16 mai 2003, p. 1
Articolul 5
(1) Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intră în
vigoare de la data publicării.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), art. 5 alin. (1) şi art. 8 din norma sanitară
veterinara vor intră în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.
p. Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Radu Roatis Chetan
Nr. 202.
Anexă
NORMA 25/08/2006
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 25 august 2006 (*actualizată*)

care stabileste standarde minime pentru protectia porcinelor
(actualizată până la data de 19 septembrie 2012*)
EMITENT AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU

*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 19 septembrie 2012 este realizată
de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A.
Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către ORDINUL
nr. 57 din 28 august 2012.
Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru
informarea utilizatorilor.
Articolul 1
Prezenta norma sanitara veterinara stabileste standarde minime pentru protectia porcilor
destinati cresterii şi ingrasarii.
Articolul 2
Pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare trebuie să se aplice urmatoarele definitii:
a) porc - un animal din specia porcine, de orice vârsta, tinut pentru reproductie sau ingrasare;
b) vier - un porc mascul după pubertate, destinat reproductiei;
c) scrofita - o femela din specia porcine, după pubertate şi înainte de fatare;
d) scroafa - o femela din specia porcine, după prima fatare;
e) scroafa fatata - o femela din specia porcine, între perioada perinatala şi intarcarea purceilor;
f) scroafa în asteptare - o scroafa între intarcarea purceilor şi perioada perinatala;
g) purcel sugar - un porc de la fatare până la intarcare;
h) purcel intarcat - un porc de la intarcare până la vârsta de 10 saptamani;
i) porc în crestere/tineret porcin - un porc de la vârsta de 10 saptamani până la taiere sau
monta;
j) autoritate competentă - Autoritatea Naţionala Sanitara Veterinara şi pentru Siguranţa
Alimentelor competenţa să efectueze controale veterinare sau orice autoritate careia i s-a
delegat această competenţă.
Articolul 3
(1) Toate exploatatiile de porcine trebuie să corespunda urmatoarelor cerinţe:
a) suprafaţa libera de pardoseala disponibila pentru fiecare purcel intarcat sau purcel în
crestere, tinut în grup, cu excepţia scrofitelor după monta şi a scroafelor, trebuie să fie de cel
puţin:
(i) 0,15 mp pentru purceii cu o greutate vie de până la 10 kg;
(îi) 0,20 mp pentru porcii cu o greutate vie cuprinsa între 10 şi 20 kg;
(iii) 0,30 mp pentru porcii cu o greutate vie cuprinsa între 20 şi 30 kg;
(iv) 0,40 mp pentru porcii cu o greutate vie cuprinsa între 30 şi 50 kg;
(v) 0,55 mp pentru porcii cu o greutate vie cuprinsa între 50 şi 85 kg;
(vi) 0,65 mp pentru porcii cu o greutate vie cuprinsa între 85 şi 110 kg;
(vii) 1,00 mp pentru porcii cu o greutate vie mai mare de 110 kg;
b) suprafaţa libera totala de pardoseala disponibila pentru fiecare scrofita după monta, precum
şi pentru fiecare scroafa, atunci când scrofitele şi/sau scroafele sunt tinute în grup, trebuie să
fie de cel puţin 1,64 mp, respectiv 2,25 mp.
Atunci când aceste animale sunt tinute în grupuri mai mici de 6 indivizi, suprafaţa libera de
pardoseala trebuie să fie marita cu 10%.
Atunci când aceste animale sunt tinute în grupuri de 40 sau mai mulţi indivizi, suprafaţa libera
de pardoseala poate fi redusa cu 10%.
(2) Suprafaţa pardoselii trebuie să corespunda urmatoarelor cerinţe:
a) pentru scrofite după monta şi scroafe gestante: o parte din suprafaţa prevăzută la alin. (1)
lit. b), egala cu cel puţin 0,95 mp pentru o scrofita şi cel puţin 1,3 mp pentru o scroafa, trebuie
să fie pardoseala continua, solida, din care maximum 15% să fie rezervate pentru fante de
drenaj;
b) atunci când sunt utilizate pardoseli din gratare de beton, pentru porcii tinuti în grup:
(i) latimea maxima a fantelor trebuie să fie:
1. 11 mm pentru purcei sugari;
2. 14 mm pentru purcei intarcati;
3. 18 mm pentru tineret porcin;
4. 20 mm pentru scrofite după monta şi scroafe;
(îi) latimea minima a barei de gratar trebuie să fie:
1. 50 mm pentru purcei sugari şi purcei intarcati; şi
2. 80 mm pentru tineret porcin, scrofite după monta şi scroafe.
(3) Construirea sau montarea de instalaţii pentru legarea scroafelor şi scrofitelor este interzisa.
De la data intrarii în vigoare a prezentei norme sanitare veterinare, legarea scroafelor şi
scrofitelor este interzisa.
(4) Scroafele şi scrofitele trebuie să fie tinute în grupuri, pe parcursul unei perioade începând
cu 4 saptamani după monta şi până la o săptămâna înainte de data estimată a fatarii. Boxa în
care este tinut grupul de scroafe trebuie să aibă laturile mai mari de 2,8 m lungime. Când sunt
tinuti mai puţin de 6 indivizi într-un grup, boxa respectiva trebuie să aibă laturile mai mari de
2,4 m lungime.
(5) Prin derogare de la prevederile alin. (4), scroafele şi scrofitele crescute în exploatatii de
mai puţin de 10 scroafe pot fi tinute individual, în timpul perioadei menţionate la alin. (4), cu
condiţia ca acestea să se poată intoarce cu usurinta în boxele proprii.
(6) Fără a se aduce atingere prevederilor cuprinse în anexa, scroafele şi scrofitele trebuie să
aibă acces permanent la materiale ocupationale, respectandu-se cel puţin cerinţele relevante
ale anexei menţionate anterior.
(7) Scroafele şi scrofitele tinute în grupuri trebuie să fie hranite utilizandu-se un sistem ce
asigura fiecarui individ accesul la hrana suficienta, chiar şi în situaţia în care sunt prezenţi
concurenti pentru hrana.
(8) Tuturor scroafelor în asteptare şi scrofitelor trebuie să li se asigure o cantitate suficienta de
hrana de volum sau bogata în fibre, precum şi hrana energizanta, pentru a-şi satisface foamea
şi ţinând cont de necesitatea de a mesteca a acestora.
(9) a) Porcii care trebuie să fie tinuti în grupuri şi care sunt agresivi în mod special, au fost
atacati de alti porci sau sunt bolnavi ori raniti pot fi tinuti temporar în boxe individuale.
b) Boxa individuala utilizata trebuie să permită animalului să se roteasca cu usurinta, dacă
acest lucru nu este în contradictie cu recomandarea medicului veterinar.
(10) Prevederile alin. (1) lit. b), alin. (2), (4), (5), (6) şi alin. (9) lit. b) se aplică tuturor
exploataţiilor nou-construite ori reconstruite sau date în folosinţă pentru prima dată după
intrarea în vigoare a prezentei norme sanitare veterinare, iar începând cu 1 ianuarie 2013
aceste prevederi se aplică tuturor exploataţiilor.
------------
Alin. (10) al art. 3 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDINUL nr. 57 din 28 august 2012,
publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 19 septembrie 2012.
(11) Prevederile alin. (4) nu se aplică exploatatiilor cu mai puţin de 10 scroafe.
Articolul 4
(1) Condiţiile de creştere a porcilor trebuie să respecte prevederile generale stabilite în anexa
la norma sanitară veterinară.
------------
Alin. (1) al art. 4 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDINUL nr. 57 din 28 august 2012,
publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 19 septembrie 2012.
(2) Autoritatea competenţa trebuie:
a) să se asigure ca orice persoană fizica sau juridica care angajează sau recruteaza personal
pentru a ingriji porcine a asigurat acestuia instructajul şi indrumarea asupra prevederilor
relevante ale art. 3 şi ale anexei;
b) să asigure cursuri corespunzătoare de instruire care să puna accentul în special pe aspecte
de bunastare a animalelor.
Articolul 5
(1) Autoritatea Naţionala Sanitara Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor va verifica
modul în care sunt aplicate şi respectate prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
Aceste inspecţii, ce pot fi efectuate şi cu ocazia unor controale efectuate în alte scopuri,
trebuie să acopere, în fiecare an, un numar reprezentativ din punct de vedere statistic de
sisteme de crestere diferite, utilizate în România.
(2) La fiecare 2 ani, până în ultima zi lucratoare a lunii aprilie şi pentru prima data înainte de
30 aprilie 2008, Autoritatea Naţionala Sanitara Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor
trebuie să informeze Comisia Europeana cu privire la rezultatele inspecţiilor efectuate în
ultimii 2 ani anteriori, în conformitate cu prezentul articol, incluzând numărul inspecţiilor
efectuate raportat la numărul de exploatatii din teritoriul naţional.
Articolul 6
Pentru a fi importate în România, animalele provenind din ţări terţe trebuie să fie însoţite de
un certificat eliberat de autoritatea competentă din ţara respectivă, care să ateste că au
beneficiat de standarde minime pentru protecţia porcinelor, similare celor aplicate animalelor
de origine comunitară, în conformitate cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare.
------------
Art. 6 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDINUL nr. 57 din 28 august 2012, publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 19 septembrie 2012.
Articolul 7
(1) În cazul în care experţii veterinari ai Comisiei Europene efectuează controale la faţa
locului pe teritoriul României, în măsura în care acest lucru este necesar pentru aplicarea
uniformă a prezentei norme sanitare veterinare, autoritatea competentă acordă experţilor
Comisiei tot sprijinul de care este nevoie pentru îndeplinirea misiunii lor; persoanele care
efectuează aceste controale trebuie să pună în aplicare măsuri speciale de igienă personală,
pentru a exclude orice risc de transmitere a bolilor.
(2) Autoritatea competentă ia măsurile care se dovedesc necesare ca urmare a controlului
respectiv.
(3) În ceea ce priveşte relaţiile cu ţările terţe se aplică prevederile cap. III din Norma sanitară
veterinară privind stabilirea principiilor care reglementează organizarea controalelor
veterinare pentru animalele care intră în Comunitatea Europeană din ţări terţe, aprobată prin
Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor nr. 243/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
------------
Art. 7 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDINUL nr. 57 din 28 august 2012, publicat în
Articolul 7^1
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate să menţină
sau să aplice dispoziţii mai stricte în ceea ce priveşte protecţia porcilor decât cele prevăzute de
prezenta normă sanitară veterinară şi trebuie să informeze Comisia Europeană cu privire la
orice astfel de măsuri.
------------
Art. 7^1 a fost introdus de pct. 6 al art. I din ORDINUL nr. 57 din 28 august 2012, publicat în
Articolul 8
Anexa face parte integrantă din prezenta norma sanitara veterinara.
Anexa
la norma sanitara veterinara
Capitolul I Condiţii generale

În completare la prevederile relevante ale anexei la Norma sanitara veterinara privind
protectia animalelor de ferma, aprobata prin Ordinul presedintelui Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005, publicat în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 776 din 25 august 2005, ce transpune în legislatia naţionala
Directiva Consiliului 98/58/CE , trebuie să se aplice urmatoarele cerinţe:
1. În partea de cladire în care porcii sunt tinuti în mod continuu trebuie să fie evitate niveluri
de zgomot de peste 85dBA. Trebuie să fie evitat zgomotul constant sau brusc.
2. Porcii trebuie tinuti în condiţii de iluminat cu o intensitate de cel puţin 40 lucsi, pentru o
perioadă de minimum 8 ore pe zi.
3. Adaposturile pentru porci trebuie construite astfel încât să permită animalelor:
a) să aibă acces la o zona de odihnă confortabila din punct de vedere fizic şi termic, drenata şi
curatata corespunzător şi care să permită tuturor animalelor să se odihneasca în acelasi timp;
b) să se odihneasca şi să se ridice normal;
c) sa vada alti porci. În săptămâna dinaintea datei estimate a fatarii şi în timpul fatarii,
scroafele şi scrofitele pot fi tinute în afara razei vizuale a congenerelor.
4. Fără a se lua în considerare prevederile art. 3 alin. (6) din norma sanitara veterinara, porcii
trebuie să aibă acces permanent la o cantitate suficienta de material cum ar fi paie, fan, lemn
rumegus, compost de ciuperci, turba sau un amestec din acestea care să nu le compromita
sănătatea şi care să le permita activităţi adecvate de provocare a curiozitatii şi contactul cu
acestea.
5. Pardoseala trebuie să fie neteda, dar nealunecoasa, pentru a se preveni ranirea porcilor, şi
astfel proiectata, construita şi mentinuta încât sa nu cauzeze raniri sau suferinte porcilor.
Pardoseala trebuie să fie adecvata pentru marimea şi greutatea porcilor şi, dacă nu este
asigurat asternut, sa formeze o suprafaţa rigida, plana şi stabila.
6. Toţi porcii trebuie să fie hraniti cel puţin o dată pe zi. Atunci când porcii sunt hraniti în
grupuri şi nu ad libitum (la discretie) sau printr-un sistem automat de hranire individuala a
animalelor, fiecare porc trebuie să aibă acces la hrana în acelasi timp cu celelalte animale din
grup.
7. Toţi purceii în vârsta de peste doua saptamani trebuie să aibă acces permanent la o cantitate
suficienta de apa proaspata.
8. Toate procedurile destinate sa constituie o interventie efectuata pentru alte scopuri decat
cele de terapie sau de diagnostic sau pentru identificarea porcilor în conformitate cu legislatia
în domeniu şi care determina afectarea ori pierderea sensibilitatii unei părţi a corpului sau
alterarea structurii osoase sunt interzise, cu urmatoarele excepţii:
a) reducerea uniforma a coltilor purceilor sugari prin pilire sau taiere, efectuata nu mai tarziu
de vârsta de 7 zile şi lasand o suprafaţa intacta şi neteda. Coltii vierilor pot fi redusi în
lungime, atunci când este necesar, pentru a se preveni ranirea altor animale sau din motive de
siguranţă;
b) taierea parţială a cozii;
c) castrarea porcilor masculi prin alte mijloace decat desirarea tesuturilor;
d) aplicarea inelului nazal numai atunci când animalele sunt tinute în sisteme de crestere în
aer liber şi în conformitate cu legislatia naţionala.
Taierea cozilor şi reducerea coltilor nu trebuie să fie efectuate ca un procedeu de rutina, ci
numai atunci când exista o dovadă clara ca au aparut leziuni ale mameloanelor scroafelor sau
ale urechilor şi cozilor la ceilalti purcei. Înainte de efectuarea acestor proceduri trebuie să fie
luate şi alte măsuri pentru a se preveni muscarea cozii şi alte vicii, luandu-se în considerare
mediul şi densitatea animalelor. Din acest motiv trebuie să fie schimbate condiţiile de mediu
şi sistemele de management inadecvate.
Oricare dintre procedurile descrise anterior trebuie să fie efectuata numai de un medic
veterinar sau de o persoană instruita, asa cum este prevăzut la art. 5 din norma sanitara
veterinara, cu experienta în efectuarea tehnicilor în mod practic, cu mijloace corespunzătoare
şi în condiţii igienice.
Dacă se practica castrarea sau taierea cozilor după vârsta de 7 zile, aceasta trebuie efectuata
numai sub anestezie şi analgezie prelungita şi numai de un medic veterinar.
Capitolul II Dispozitii specifice pentru diferite categorii de porcine

A. Vieri
Boxele pentru vieri trebuie construite şi situate în asa fel încât să permită acestora să se
roteasca, să se miroasa, să se auda şi să se vada între ei. Suprafaţa de pardoseala libera
disponibila pentru un vier adult trebuie să fie de cel puţin 6 mp. Atunci când boxa este folosita
şi pentru monta naturala, suprafaţa pardoselii disponibila pentru un vier adult trebuie să fie de
cel puţin 10 mp, iar boxa trebuie să nu prezinte niciun obstacol.
Începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana, aceasta prevedere trebuie să se
aplice tuturor exploatatiilor.
B. Scroafe şi scrofite
1. Trebuie să fie luate măsuri pentru a se reduce pe cat posibil agresiunea în grup.
2. Dacă este necesar, scrofitele şi scroafele gestante trebuie să fie tratate pentru paraziti interni
şi externi, iar când sunt transferate în spatiile special amenajate pentru fatare acestea sunt
spalate pe tot corpul.
3. În săptămâna anterioara datei preconizate a fatarii, scroafelor şi scrofitelor trebuie să li se
repartizeze material adecvat pentru culcus, în cantitate suficienta, cu excepţia cazului în care,
din punct de vedere tehnic, nu este fezabil pentru sistemul de evacuare a purinei utilizate în
unitate.
4. În spatele scroafelor şi scrofitelor trebuie să fie disponibila o zona libera, pentru a facilita
fatarea naturala sau asistată.
5. Atunci când scroafele sunt tinute libere, boxele de fatare trebuie să fie prevăzute cu
dispozitive de protecţie a purceilor, cum ar fi bare despartitoare pentru fatare.
C. Purcei sugari
1. O parte din suprafaţa totala a pardoselii, suficienta pentru a permite animalelor să se
odihneasca împreună în acelasi timp, trebuie să fie solida sau acoperita cu un strat izolator ori
cu un asternut din paie sau orice alt material adecvat.
2. Când se utilizeaza o boxa de fatare, purceii sugari trebuie să aibă suficient spatiu pentru a
putea fi alaptati fără dificultate.
3. Purceii nu trebuie să fie intarcati la mai puţin de 28 de zile, cu excepţia cazului în care
bunastarea sau sănătatea femelei ori a purceilor sugari ar fi afectată în mod nefavorabil.
Purceii pot fi intarcati cu până la 7 zile mai devreme, dacă acestia sunt mutati în adaposturi
speciale care sunt depopulate, curatate temeinic şi dezinfectate înainte de introducerea unui
nou grup şi care sunt separate de adaposturile în care sunt tinute scroafele, pentru a se diminua
pe cat posibil transmiterea de boli la purceii sugari.
D. Purcei intarcati şi tineret porcin
1. Atunci când porcii sunt tinuti în grupuri, trebuie să fie luate măsuri pentru a se preveni
luptele ce depasesc comportamentul normal.
2. Acestia trebuie tinuti în grupuri, cu evitarea amestecarii purceilor provenind de la scroafe
diferite. Dacă purceii care nu sunt familiarizati unul cu altul trebuie să fie amestecati, aceasta
trebuie să se faca la o vârsta cat mai frageda, de preferat înainte de sau cu până la o săptămâna
după intarcare. Când porcii sunt amestecati, trebuie să li se asigure posibilitatea de a se feri şi
a se ascunde unii de altii.
3. Atunci când apar semne de lupta violenta, cauzele trebuie să fie cercetate imediat şi trebuie
luate măsuri corespunzătoare cum ar fi asigurarea de cantitati mari de paie, dacă este posibil,
sau alte materiale ocupationale pentru acestia. Animalele expuse riscului de a fi agresate sau
cele agresive în mod deosebit trebuie să fie tinute separat de grup.
4. Utilizarea de medicamente tranchilizante cu scopul de a se facilita amestecarea trebuie
limitata la condiţii excepţionale şi numai după consultarea unui medic veterinar.
ORDIN nr. 129 din 21 noiembrie 2017
pentru aprobarea Normelor metodologice de monitorizare a standardelor de microclimat, în
vederea asigurării statusului minim de bunăstare a porcinelor din exploatațiile comerciale
EMITENT AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 15 decembrie 2017
Văzând Referatul de aprobare nr. 5.205 din 24.08.2017, întocmit de Direcția generală sanitară
veterinară și pentru siguranța alimentelor din cadrul Autorității Naționale Sanitare Veterinare
și pentru Siguranța Alimentelor, având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanța
Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța
alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și
completările ulterioare, în temeiul art. 3 alin. (3) și al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului
nr. 1.415/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și
pentru Siguranța Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia, cu modificările și
completările ulterioare, președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru
Siguranța Alimentelor emite următorul ordin:
Articolul 1
Se aprobă Normele metodologice de monitorizare a standardelor de microclimat, în vederea
asigurării statusului minim de bunăstare a porcinelor din exploatațiile comerciale, prevăzute
în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 2
Direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului
București verifică și dispun măsurile de conformare a exploatațiilor comerciale de porcine la
standardele de microclimat prevăzute în normele metodologice aprobate prin prezentul ordin,
în vederea asigurării statusului minim de bunăstare a porcinelor.
Articolul 3
Respectarea prevederilor legale privind protecția porcinelor revine în exclusivitate
proprietarului acestora.
Articolul 4
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul președintelui Autorității
Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor nr. 20/2012 pentru aprobarea
Normelor metodologice de monitorizare a standardelor de microclimat, precum și a
necesarului de apă și de hrană, în vederea asigurării statusului minim de bunăstare a
porcinelor din exploatațiile comerciale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 254 din 17 aprilie 2012.
Articolul 5
Președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor,
Geronimo Răducu Brănescu
București, 21 noiembrie 2017.
Nr. 129.
ANEXĂ
NORME METODOLOGICE de monitorizare a standardelor de microclimat, în vederea
asigurării statusului minim de bunăstare a porcinelor din exploatațiile comerciale
NORME METODOLOGICE din 21 noiembrie 2017

de monitorizare a standardelor de microclimat, în vederea asigurării statusului minim de
bunăstare a porcinelor din exploatațiile comerciale
EMITENT AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 998 din 15 decembrie 2017
Notă
Aprobate prin Ordinul nr. 129 din 21 noiembrie 2017, publicat în Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 998 din 15 decembrie 2017.
Articolul 1
Prezentele norme metodologice reglementează standardele de microclimat, în vederea
asigurării statusului minim de bunăstare a porcinelor din exploatațiile comerciale.
Articolul 2
(1) În exploatațiile comerciale de porcine circulația aerului, nivelul de pulberi, temperatura,
umiditatea relativă a aerului și concentrația de gaze trebuie menținute în conformitate cu
prevederile prezentelor norme metodologice, care nu sunt dăunătoare pentru animale.
(2) În exploatațiile comerciale de porcine, intervalele de temperatură care asigură confortul
termic al porcilor se evaluează în funcție de tipul de adăpost, starea fiziologică, vârstă,
greutate, viteza curenților de aer și umiditatea relativă.
(3) În perioadele de caniculă, respectiv la temperaturi peste 35ºC sau în perioadele cu
temperaturi extreme, iarna sub –15ºC sau mai puțin decât această limită, trebuie asigurate
măsuri de protecție termică care să asigure menținerea sănătății și bunăstării animalelor.
(4) În adăposturile pentru porcine, volumul de aer circulant trebuie să fie suficient și adecvat
vârstei porcinelor și anotimpului (iarna/vara).
(5) Microclimatul din adăpost trebuie să se încadreze în următorii parametri:
a) vieri, scroafe gestante și scrofițe: temperatură 15-30ºC umiditate relativă 55-85%, viteza
aerului pentru temperatura minimă 0,2-0,3 m/s, iar pentru temperatura maximă 1 m/s;
b) scroafe lactante: temperatură 15-30ºC, umiditate relativă 55-85%, viteza aerului pentru
temperatura minimă 0,2-0,3 m/s, iar pentru temperatura maximă 1 m/s;
c) purcei sugari în primele 72 de ore: temperatură 27-35ºC, umiditate relativă 55-85%, viteza
d) purcei sugari până la înțărcare: temperatură 24-30ºC, umiditate relativă 55-85%, viteza
e) purcei prima săptămână după înțărcare: temperatură 24-30ºC, umiditate relativă 55-75%,
viteza aerului pentru temperatura minimă 0,2-0,3 m/s, iar pentru temperatura maximă 1 m/s;
f) porci 10-30 kg: temperatură 18-30ºC, umiditate relativă 55-75%, viteza aerului pentru
temperatura minimă 0,2-0,3 m/s, iar pentru temperatura maximă 1 m/s;
g) porci 30 kg - până la abatorizare: temperatura 15-30ºC, umiditate relativă 55-75%, viteza
aerului pentru temperatura minimă 0,2-0,3 m/s, iar pentru temperatura maximă 1 m/s.
(6) Nivelul de pulberi din adăpost nu trebuie să depășească 15 mg/mc.
(7) Concentrația de dioxid de carbon (CO_2) nu trebuie să depășească 1.000 ppm.
(8) Abrogat.
(la 09-06-2022, Alineatul (8) din Articolul 2 a fost abrogat de Punctul 1, Articolul I din
ORDINUL nr. 86 din 27 mai 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 09 iunie
2022 )
(9) Concentrația de amoniac (NH_3) nu trebuie să depășească 26 ppm.
(10) În zona în care porcii sunt cazați permanent trebuie să se evite zgomotele mai puternice
de 85 dBA; se vor evita, de asemenea, zgomotele constante sau bruște.
(11) Porcii nu trebuie ținuți în întuneric și trebuie să li se asigure zilnic, pe durata a minimum
8 ore, cel puțin 40 de lucși intensitate luminoasă.
Articolul 3
(1) Toate animalele trebuie să aibă acces la o sursă de apă adecvată speciei sau să își poată
satisface necesarul de lichide prin alte mijloace.
(2) În exploatațiile de porcine, apa trebuie să fie asigurată constant în cantități
corespunzătoare, pentru toate categoriile de porci.
(3) Instalațiile de adăpare și hrănire trebuie să fie proiectate, construite și amplasate astfel
încât să fie reduse la minimum riscul de contaminare a apei și efectele dăunătoare ale
competiției dintre animale.
(4) Apa și/sau hrana nu trebuie să conțină nicio substanță care ar putea produce suferințe
inutile, excepție făcând substanțele administrate în scop terapeutic, profilactic ori în scopul
unui tratament zootehnic, cu respectarea prevederilor legislației sanitare veterinare specifice.
(la 09-06-2022, Alineatul (4) din Articolul 3 a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din
ORDINUL nr. 86 din 27 mai 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 09 iunie
2022 )
(5) Din punct de vedere fizico-chimic, nivelul maxim al nitraților + nitriților este de 100
mg/litru, iar nivelul maxim al nitriților este 10 mg/litru.
(6) După împlinirea vârstei de două săptămâni, purceii trebuie să aibă acces permanent la o
sursă de apă proaspătă.
(7) Pentru a preveni apariția și dezvoltarea unor tulburări comportamentale, cum sunt
mușcarea cozii, urechilor sau a flancurilor, proprietarii animalelor pun în aplicare tehnici de
prevenire a apariției acestora.
(7^1) Proprietarii sau deținătorii porcinelor din exploatațiile comerciale pot practica
codotomia numai dacă anterior au realizat o evaluare a riscurilor legate de apariția/incidența
codofagiei, luând în considerare în mod deosebit parametrii și indicatorii din anexa care face
parte integrantă din prezentele norme metodologice, și dețin rezultate care demonstrează că
menținerea/creșterea animalelor cu cozile intacte prezintă un risc pentru statusul de sănătate.
(la 09-06-2022, Articolul 3 a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDINUL nr. 86 din
27 mai 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 09 iunie 2022 )
(7^2) Proprietarii sau deținătorii porcinelor din exploatațiile comerciale trebuie să
monitorizeze lunar incidența codofagiei și să dețină evidențe în acest sens; evidențele sunt
păstrate pentru o perioadă de trei ani.
(la 09-06-2022, Articolul 3 a fost completat de Punctul 3, Articolul I din ORDINUL nr. 86 din
27 mai 2022, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 562 din 09 iunie 2022 )
(8) Este esențial să se satisfacă nevoile specifice fiecărei categorii de porcine și, în același
timp, să se furnizeze hrană în cantități suficiente pentru ca întreg efectivul să atingă nivelul
optim de performanță.
(9) Toți porcii trebuie să fie hrăniți cel puțin o dată pe zi; atunci când porcii sunt hrăniți în
grupuri, și nu la discreție sau printr-un sistem automat de hrănire individuală a animalelor,
fiecare porc trebuie să aibă acces la hrană în același timp cu celelalte animale din grup.
(10) Tuturor scroafelor în așteptare și scrofițelor trebuie să li se asigure o cantitate suficientă
de hrană bogată în fibre, precum și hrană energizantă.
ANEXĂ
Parametri și indicatori de referință pentru evaluarea riscului privind codofagia
Nr. crt. Parametrul evaluat Indicatori

Interesul continuu
Materialele de îmbogățire
1. Comportamentul explorator
Numărul de animale raportat la numărul de
Gradul de competiție pentru hrană și spațiu
2. hrănitori/adăpători
Valorile temperaturii
Viteza curenților de aer
3. Confortul termic și calitatea aerului
Intensitatea luminii
Nivelul noxelor
4. Gradul de curățenie
Modificări ale compoziției
Alimentația Lipsa sodiului
5. Deficitul de triptofan
6. Starea de sănătate Apariția leziunilor Înțărcarea
BOVINE

privind aprobarea Normei sanitare veterinare ce stabileşte standarde minime pentru
protecţia viteilor

Vazand Referatul de aprobare nr. 33.806 din 12 august 2005, întocmit de Direcţia generală
Articolul 1
Se aprobă Norma sanitară veterinara ce stabileşte standarde minime pentru protecţia viteilor,
prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 2
veterinare centrale şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a
municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Articolul 3
Articolul 4
Prezentul ordin constituie transpunerea oficială a Directivei Consiliului 91/629/CEE ce
stabileşte standarde minime pentru protecţia viteilor, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 340 din 11 decembrie 1991, p. 28.
Articolul 5
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intră în vigoare
la 6 luni de la publicare.
p. Preşedintele
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
Constantin Lupescu
Nr. 72.
Anexă
NORMA 15/08/2005

ce stabileşte standarde minime pentru protecţia viteilor

Articolul 1
Prezenta norma sanitară veterinara stabileşte standarde minime pentru protecţia viteilor
destinaţi creşterii şi ingrasarii.
Articolul 2
Pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare, termenii de mai jos au următoarele
semnificatii:
a) vitel - un animal din specia bovine până la vârsta de 6 luni;
b) autoritate competentă - autoritatea competentă astfel cum este definită la art. 2 pct. 6 din
Norma sanitară veterinara privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului
României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine
animala, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce transpune
în legislaţia naţionala Directiva Consiliului 90/425/CEE .
Articolul 3
(1) Autoritatea sanitară veterinara centrala a României, reprezentată de Direcţia generală
sanitară veterinara din structura Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor, trebuie să se asigure ca, începând cu data aderării României la Uniunea
Europeană, toate exploatatiile sunt conforme cel puţin cu următoarele cerinţe:
a) viteii nu trebuie ţinuţi în boxe individuale după vârsta de 8 săptămâni, cu excepţia cazului
în care un medic veterinar certifica faptul ca sănătatea sau comportamentul vitelului necesita
ca acesta să fie izolat pentru a fi supus tratamentului. Lăţimea oricărei boxe individuale pentru
un vitel trebuie să fie cel puţin egala cu înălţimea vitelului la greaban, masurata în poziţie
patrupeda, iar lungimea acesteia trebuie să fie cel puţin egala cu lungimea corpului vitelului,
masurata de la vârful nasului până la marginea caudala a tuberozitatii ischiatice, înmulţită cu
1,1. Boxele individuale pentru viţei, exceptându-le pe cele pentru izolarea animalelor bolnave,
trebuie să aibă pereţi perforati care să permită viteilor să aibă contacte vizuale şi tactile;
b) pentru viteii crescuti în grupuri, spaţiul liber alocat şi disponibil pentru fiecare vitel trebuie
să fie de cel puţin 1,5 mp pentru fiecare vitel cu o greutate vie de până la 150 kg, de cel puţin
1,7 mp pentru fiecare vitel cu greutatea vie între 150 kg şi 220 kg şi de cel puţin 1,8 mp
pentru fiecare vitel cu greutatea vie de 220 kg şi peste.
(2) Totuşi, prevederile alin. (1) lit. b) nu se aplică:
a) exploataţiilor cu mai puţin de 6 viţei;
b) viteilor ţinuţi alături de mame în vederea alaptarii.
(3) Durata de utilizare a instalaţiilor construite înainte de intrarea în vigoare a prezentei norme
sanitare veterinare şi care nu întrunesc prevederile alin. (1) trebuie să fie stabilită de
autoritatea competentă în lumina rezultatelor inspecţiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) şi nu
trebuie prelungită în nici un caz după data aderării României la Uniunea Europeană.
Articolul 4
Autoritatea sanitară veterinara centrala a României trebuie să se asigure, prin direcţiile
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi, respectiv, a municipiului
Bucureşti, ca, în fapt, condiţiile pentru creşterea viteilor sunt în conformitate cu prevederile
anexei la prezenta norma sanitară veterinara.
Articolul 5
Prevederile anexei la prezenta norma sanitară veterinara pot fi modificate şi completate
aplicându-se cerinţele Uniunii Europene, pentru a se tine cont de progresul ştiinţific.
Articolul 6
(1) Autoritatea sanitară veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca sunt efectuate
inspecţii sub responsabilitatea acesteia, pentru a se verifica dacă sunt respectate prevederile
prezentei norme sanitare veterinare şi ale anexei la aceasta. Aceste inspecţii ce pot fi efectuate
şi cu ocazia controalelor realizate în alte scopuri trebuie să acopere anual un număr
reprezentativ din punct de vedere statistic de sisteme diferite de creştere a animalelor, utilizate
în România.
(2) De la data aderării României la Uniunea Europeană, la fiecare 2 ani, înainte de ultima zi
lucrătoare a lunii aprilie, autoritatea sanitară veterinara centrala a României trebuie să
informeze Comisia Europeană despre rezultatele inspecţiilor efectuate în cursul celor 2 ani
precedenti, în conformitate cu prezentul articol, incluzând numărul de inspecţii efectuate în
raport cu numărul de exploataţii din teritoriul naţional.
Articolul 7
Pentru a fi importate în România animalele care provin din tari ce nu sunt membre ale Uniunii
Europene trebuie să fie însoţite de un certificat emis de autoritatea competentă a tarii
exportatoare, care să ateste faptul ca acestea au beneficiat de un tratament cel puţin echivalent
cu cel administrat animalelor din România, asa cum este prevăzut de prezenta norma sanitară
veterinara.
Articolul 8
(1) a) Experţii veterinari ai Comisiei Europene pot, în cooperare cu reprezentanţii Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, să efectueze inspecţii la faţa
locului în România, în măsura în care acest lucru este indispensabil pentru evaluarea aplicării
uniforme a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. Persoanele care efectuează astfel
de inspecţii trebuie să implementeze măsurile speciale de igiena personală necesare pentru a
exclude orice risc de transmitere a bolii.
b) Experţii responsabili pentru aceste inspecţii trebuie să fie desemnaţi de Comisia Europeană,
la propunerile statelor membre.
c) Inspecţiile trebuie să fie efectuate în numele Comunităţii Europene, care suporta
cheltuielile ocazionate de vizita experţilor veterinari comunitari.
d) Frecventa şi procedura acestor inspecţii trebuie să fie stabilite în conformitate cu procedura
comunitara.
e) Când pe teritoriul României se efectuează o astfel de inspecţie, trebuie să se acorde
experţilor Comisiei Europene şi ai statelor membre ale Uniunii Europene toată asistenţa
necesară în îndeplinirea obligaţiilor acestora.
f) Reprezentanţii Comisiei Europene şi ai statelor membre ale Uniunii Europene trebuie să
informeze Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor despre
rezultatele acestor inspecţii.
g) Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia
orice măsuri care se pot dovedi necesare, pentru a tine seama de rezultatele acestor inspecţii.
h) Dacă Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor nu ia
aceste măsuri, Comisia Europeană poate, după ce situaţia a fost examinata în cadrul
Comitetului Veterinar Permanent, sa recurgă la prevederile care îi dau dreptul sa suspende
temporar sau definitiv importul de viţei din exploatatia respectiva.
i) Dacă deficientele nu sunt inlaturate în termenul prevăzut, Comisia Europeană poate elimina
România de pe lista ţărilor terţe din care este autorizat oficial importul de viţei. Comisia
Europeană trebuie să notifice României măsurile luate şi motivele aplicării acestora.
j) Prevederi generale pentru implementarea prezentului articol, în special în ceea ce priveşte
frecventa şi modalităţile de efectuare a inspecţiilor la care se referă lit. a), trebuie să fie
stabilite în conformitate cu procedura comunitara.
(2) a) Experţii veterinari ai Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor, ca autoritate competentă a României, pot, în cooperare cu reprezentanţi ai
autorităţii competente din ţara terta vizata, să efectueze inspecţii la faţa locului în acea ţara
terta, în măsura în care acest lucru este indispensabil pentru evaluarea aplicării uniforme a
prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
b) Experţii responsabili pentru aceste inspecţii trebuie să fie numiţi de Autoritatea Naţionala
Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor la propunerile directorilor generali ai
acesteia.
c) Inspecţiile trebuie să fie efectuate în numele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi
pentru Siguranţa Alimentelor, care suporta cheltuielile ocazionate de vizita experţilor
veterinari români.
d) Frecventa şi procedura acestor inspecţii trebuie să fie stabilite în conformitate cu procedura
naţionala emisă de Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor.
e) Ţara terta vizata, pe teritoriul căreia se efectuează o astfel de inspecţie, trebuie să acorde
experţilor Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor toată
asistenţa necesară în îndeplinirea obligaţiilor acestora.
f) Reprezentanţii Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor
trebuie să informeze autoritatea competentă a tarii terţe vizate despre rezultatele acestor
inspecţii.
g) Autoritatea competenţa a tarii terţe vizate trebuie să ia orice măsuri ce se pot dovedi
necesare, pentru a tine seama de rezultatele acestor inspecţii.
h) Dacă autoritatea competentă a tarii terţe vizate nu ia aceste măsuri, Autoritatea Naţionala
Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor recurge la prevederile ce îi dau dreptul sa
suspende temporar sau definitiv importul de viţei din exploatatia respectiva.
i) Dacă deficientele nu sunt inlaturate în termenul prevăzut, Autoritatea Naţionala Sanitară
Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor elimina acea ţara terta de pe lista ţărilor terţe din
care este autorizat oficial importul de viţei în România. Autoritatea Naţionala Sanitară
Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să notifice autorităţii competente a acelei
tari terţe măsurile luate şi motivele aplicării acestora.
j) Prevederi generale pentru implementarea prezentului articol, în special în ceea ce priveşte
frecventa şi modalităţile de efectuare a inspecţiilor la care se referă lit. a), trebuie să fie
stabilite în conformitate cu procedura naţionala.
Articolul 9
(1) Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor pune în aplicare
acte normative, reglementări şi prevederi administrative, necesare pentru conformarea cu
prezenta norma sanitară veterinara, pe care le va transmite Comisiei Europene, prin
intermediul Ministerului Integrării Europene şi al Misiunii României pe lângă Uniunea
Europeană, împreună cu tabelele de concordanta, în vederea evaluării conformitatii
(2) Autoritatea sanitară veterinara centrala a României poate să menţină sau să aplice în
teritoriul propriu prevederi mai stricte pentru protecţia viteilor decât cele stabilite în prezenta
norma sanitară veterinara. Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa
Alimentelor trebuie să informeze Comisia Europeană despre orice astfel de măsuri.
(4) Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor va lua măsurile
necesare şi va sanctiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare
veterinare, iar în caz de infracţiuni, sesizează organele de cercetare penală.
91/629/CEE , astfel cum a fost amendata ultima data prin Regulamentul Consiliului
806/2003/CE .
Articolul 10
Anexa
CONDIŢIILE PENTRU CREŞTEREA VITEILOR
1. Materialele utilizate pentru construcţia adaposturilor pentru cazarea viteilor şi, în special, a
boxelor şi a echipamentului cu care aceştia intră în contact, trebuie să nu fie dăunătoare şi să
permită curăţenia mecanică, precum şi dezinfectia temeinica.
2. Până la elaborarea unor reguli comunitare în acest sens, ce trebuie să fie transpuse în
legislaţia naţionala, circuitele electrice şi echipamentul trebuie să fie instalate în conformitate
cu normele naţionale în vigoare, pentru a se preveni socurile electrice.
3. Izolarea, încălzirea şi ventilatia adaposturilor trebuie să asigure ca circulaţia aerului, nivelul
impuritatilor, temperatura, umiditatea relativă a aerului şi concentratiile de gaze sunt
menţinute în limite ce nu sunt dăunătoare viteilor.
4. Toate echipamentele automate sau mecanice, indispensabile pentru sănătatea şi bunăstarea
viteilor, trebuie să fie inspectate cel puţin o dată pe zi. Atunci când se constata defectiuni,
acestea trebuie remediate imediat sau, dacă acest lucru nu este posibil, trebuie să fie luate
măsuri corespunzătoare în vederea protejării sănătăţii şi bunastarii viteilor până la remedierea
defectiunii, în special prin utilizarea metodelor alternative de furajare şi de menţinere a
condiţiilor de mediu în limite normale.
5. Atunci când se utilizează un sistem de ventilaţie artificiala, trebuie prevăzute un sistem de
rezerva corespunzător care să poată asigura o reinnoire a aerului suficienta pentru a păstra
sănătatea şi bunăstarea viteilor în eventualitatea unei avarii şi un sistem de alarma care să
atenţioneze ingrijitorul în caz de aparitie a defectiunilor. Sistemul de alarma trebuie să fie
testat periodic.
6. Viteii nu trebuie să fie ţinuţi în permanenta în intuneric. Pentru a răspunde nevoilor lor
fiziologice şi etologice, trebuie elaborate prevederi care să permită, pentru diferite condiţii de
climat, un iluminat artificial sau natural corespunzător. În cazul iluminatului artificial, acesta
trebuie să funcţioneze pentru o perioadă cel puţin echivalenta cu perioada de lumina naturala
disponibilă în mod normal între orele 9,00 şi 17,00. Trebuie sa existe, de asemenea, surse
adecvate de iluminat, fixe sau mobile, suficient de puternice pentru a permite o inspectare a
viteilor în orice moment.
7. Toţi viteii ţinuţi în adaposturi trebuie să fie inspectati de către proprietar sau de către
persoana responsabilă de animale cel puţin de doua ori pe zi. Viteii ţinuţi în aer liber trebuie
să fie inspectati cel puţin o dată pe zi. Orice vitel suspect de imbolnavire sau rănit trebuie să
fie tratat corespunzător fără întârziere, iar consultatia de către medicul veterinar trebuie să fie
efectuată cat mai repede posibil pentru fiecare vitel care nu răspunde la îngrijirea data de
îngrijitor. Atunci când este necesar, viteii bolnavi sau răniţi trebuie să fie izolati în spaţii
adecvate, cu asternut uscat şi confortabil.
8. Adăposturile pentru viţei trebuie să fie construite în asa fel încât să permită fiecărui vitel sa
stea culcat, să se odihneasca, sa stea în poziţie patrupeda şi să se lângă fără dificultate.
9. Viteii nu trebuie să fie legaţi, cu excepţia celor cazati în grupuri, care pot fi legaţi pentru
perioade de cel mult o ora pentru hranire cu lapte sau administrare de substituenti de lapte.
Atunci când se foloseşte legarea viteilor, aceasta nu trebuie să le producă raniri. Viteii trebuie
inspectati cu regularitate, iar mijlocul de legare trebuie ajustat pentru a le asigura confortul.
Fiecare mijloc de legare trebuie să fie confectionat în asa fel încât sa elimine riscul de
strangulare sau ranire şi să permită vitelului să se miste, conform prevederilor pct. 8.
10. Clădirile, boxele, echipamentul şi ustensilele folosite pentru viţei trebuie să fie curatate
temeinic şi dezinfectate, pentru a se preveni infectiile incrucisate sau dezvoltarea
organismelor purtătoare de boala. Fecalele, urina şi hrana neconsumata sau împrăştiată trebuie
să fie indepartate ori de câte ori este necesar, pentru a se diminua mirosul şi pentru a nu atrage
muste sau rozatoare.
11. Pardoseala trebuie să fie neteda, dar nealunecoasa, astfel încât să se prevină ranirea
viteilor, şi trebuie proiectata astfel încât sa nu provoace raniri sau suferinţe viteilor culcati ori
în poziţie patrupeda. Pardoseala trebuie să fie adecvată pentru mărimea şi greutatea viteilor şi
sa formeze o suprafaţa rigida, plana şi stabilă. Zona de culcus trebuie să fie confortabila,
curata şi drenata corespunzător şi sa nu afecteze viteii în mod nefavorabil. Tuturor viteilor mai
mici de doua săptămâni trebuie să li se asigure un asternut corespunzător.
12. Tuturor viteilor trebuie să li se asigure o alimentaţie corespunzătoare vârstei, greutatii,
cerinţelor fiziologice şi comportamentale ale acestora, pentru asigurarea unei stări de sănătate
şi bunastare corespunzătoare. În acest scop hrana viteilor trebuie să conţină o cantitate
suficienta de fier, pentru a se asigura un nivel mediu sanguin de hemoglobina de cel puţin 4,5
mmol/l, şi o ratie zilnica minima de furaje fibroase pentru fiecare vitel de peste doua
săptămâni, cantitatea crescand de la 50 la 250 g/zi pentru viteii cu vârsta între 8 şi 20 de
săptămâni. Viteilor nu trebuie să li se pună botnite.
13. Toţi viteii trebuie să fie hraniti cel puţin de doua ori pe zi. Atunci când viteii sunt cazati în
grupuri şi nu sunt furajati ad libidum sau cu un sistem de furajare automat, fiecare vitel
trebuie să aibă acces la hrana în acelaşi timp cu ceilalţi din grupul respectiv.
14. Toţi viteii mai mari de doua săptămâni trebuie să aibă acces liber la o cantitate suficienta
de apa proaspăta sau să fie capabili să-şi satisfacă nevoile consumului de fluide prin utilizarea
altor lichide. În condiţii de căldură excesiva sau pentru viteii care sunt bolnavi, apa proaspăta
de baut trebuie să le fie asigurata în permanenta.
15. Echipamentele de furajare şi adapare trebuie să fie proiectate, construite, instalate şi
întreţinute astfel încât să se limiteze pe cat posibil contaminarea hranei şi a apei destinate
viteilor.
16. Fiecare vitel trebuie să primească colostru de bovine cat mai curând posibil după fatare şi,
în orice caz, în primele 6 ore de viaţa.
PĂSĂRI
ORDIN nr. 136 din 16 iunie 2006 (*actualizat*)

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind standardele minime pentru
protecţia găinilor ouatoare (actualizat până la data de 19 mai 2010*)

*) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 617 din 18 iulie 2006. Aceasta
este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. până la data de
19 mai 2010, cu modificările şi completările aduse de ORDINUL nr. 42 din 12 mai 2010.
Văzând Referatul de aprobare nr. 24.019 din 8 iunie 2006, întocmit de Direcţia generală
Articolul 1
Se aprobă Norma sanitară veterinara privind standardele minime pentru protecţia gainilor
ouatoare, prevăzută în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.
*) Anexa se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 617 bis în afară
abonamentului, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei
Autonome "Monitorul Oficial", Bucureşti, sos. Panduri nr. 1.
Articolul 2
Articolul 3
(1) La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abroga Ordinul ministrului agriculturii,
alimentaţiei şi pădurilor nr. 462/2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind
standardele minime pentru protecţia gainilor ouatoare, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002.
(2) De la data intrării în vigoare a prezentului ordin referirile făcute la ordinul menţionat la
alin. (1) se vor considera ca fiind referiri la prezentul ordin.
Articolul 4
Prezentul ordin transpune Directiva Consiliului 1999/74/CE ce stabileşte standardele minime
pentru protecţia gainilor ouatoare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene
(JOCE) nr. L 203 din 3 august 1999, p. 53, cu modificările şi completările ulterioare.
Articolul 5
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intra în vigoare
la 30 de zile de la publicare.
Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
Marian Avram
Bucureşti, 16 iunie 2006.
Nr. 136.
Anexă
NORMA 16/06/2006
NORMĂ SANITARĂ-VETERINARĂ din 16 iunie 2006 (**actualizată**)

privind standardele minime pentru protecţia gainilor ouatoare*)
(actualizată până la data de 19 mai 2010**)

---------
*) Aprobată prin Ordinul nr. 136 din 16 iunie 2006, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I nr. 617 din 18 iulie 2006.
----------
**) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 617 bis din 18 iulie 2006.
Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. până la
data de 19 mai 2010, cu modificările şi completările aduse de ORDINUL nr. 42 din 12 mai
2010.
Articolul 1
(1) Prezenta norma sanitară veterinara şi pentru siguranţa alimentelor reglementează
standardele minime pentru protecţia gainilor ouatoare.
(2) Prevederile prezentei norme sanitare veterinare nu se aplică:
a) exploataţiilor cu mai puţin de 350 de gaini ouatoare;
b) exploataţiilor de creştere a tineretului de înlocuire pentru gainile ouatoare.
(3) Exploataţiile menţionate la alin. (2) trebuie să respecte prevederile Normei sanitare
veterinare privind protecţia animalelor de ferma aprobată prin Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005, publicat
în Monitorul Oficial nr. 776 din 25 august 2005, ce transpune Directiva Consiliului 98/58/CE
Articolul 2
(1) Se vor aplica, acolo unde este necesar, definiţiile enunţate în Norma sanitară veterinara
aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005.
(2) În plus, în sensul prezentei norme sanitare veterinare, prin următorii termeni se înţelege:
a) gaini ouatoare - gainile din specia Gallus gallus care au ajuns la vârsta de ouat şi sunt ţinute
pentru producţia de oua de consum, ce nu sunt destinate incubatiei;
b) cuib - un spaţiu separat pentru ouat, adică partea din pardoseala care nu include plasa de
sarma ce poate veni în contact cu păsările, spaţiu rezervat pentru o singura gaina sau pentru un
grup de gaini - cuib de grup;
c) aşternut - orice material friabil care permite gainilor să îşi satisfacă necesităţile etologice;
d) zona de folosinţa - o zona de cel puţin 30 cm largime, cu o inclinare a pardoselii ce nu
depăşeşte 14% şi cu partea din faţă de cel puţin 45 cm înălţime. Zona de cuib nu este
considerată ca fiind inclusă în zona de folosinţa.
Articolul 3
În funcţie de sistemul sau de sistemele adoptate în România, Autoritatea Naţionala Sanitară
Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să dispună ca proprietarii sau deţinătorii de
păsări ouatoare să aplice nu numai prevederile în materie din Ordinul preşedintelui Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005 şi din anexa la
prezenta norma sanitară veterinara, ci şi cerinţele specifice fiecăruia din sistemele menţionate
mai jos, şi anume:
a) prevederile stabilite pentru sistemele alternative,
b) prevederile stabilite pentru sistemele cu custi neimbunatatite,
c) prevederile stabilite pentru sistemele cu custi îmbunătăţite.
Articolul 4
Prevederi aplicabile sistemelor alternative
(1) Toate sistemele de producţie care se vor construi sau reconstrui, la care se face referire în
prezentul articol precum şi toate sistemele de producţie date în folosinţa pentru prima data
trebuie să se conformeze cel puţin cerinţelor de mai jos.
(2) Toate sistemele trebuie echipate astfel încât toate gainile ouatoare să aibă:
a) hranitori lineare care asigura un front de furajare de cel puţin 10 cm/pasare, sau hranitori
circulare care asigura cel puţin 4 cm/pasare;
b) instalaţii de adapare cu apa continua care asigura un front de adapare de 2,5 cm/pasare, sau
instalaţii cu adapare circulara care asigura 1 cm/pasare. În plus, când sunt folosite adăpători la
cupe sau la pipe, va exista cel puţin o pipa sau o cupa pentru fiecare grup de 10 gaini. Când
punctele de adapare sunt verticale, vor exista cel puţin două cupe sau doua pipe la dispoziţia
fiecărei păsări;
c) cel puţin un cuib pentru fiecare grup de 7 gaini. Dacă se folosesc cuiburile de grup, trebuie
să existe cel puţin 1 mp din spaţiul de cuib pentru maximum 120 de gaini;
d) stinghii adecvate, fără margini ascuţite şi care asigura cel puţin 15 cm/pasare. Stinghiile nu
trebuie să fie montate deasupra asternutului; distanta orizontala dintre stinghii trebuie să fie de
cel puţin 30 cm, iar distanta orizontala între o stinghie şi perete trebuie să fie de cel puţin 20
cm şi de cel puţin 250 cmp de zona de aşternut/pasare, zona de aşternut ocupand cel puţin o
treime din suprafaţa pardoselii.
(3) Pardoselile pentru instalaţii trebuie să fie construite în asa fel încât sa suporte adecvat
ghearele din faţa ale fiecărui picior.
(4) Pe lângă prevederile stabilite la alin. (1) şi (2) sistemele de producţie trebuie să
îndeplinească următoarele cerinţe:
a) dacă se folosesc sisteme de creştere în care păsările se pot misca liber între diferite niveluri:
(i) nu sunt permise mai mult de 4 niveluri,
(îi) înălţimea libera dintre niveluri trebuie să fie de cel puţin 45 cm;
(iii) instalaţiile de furajare şi adapare trebuie să fie distribuite în asa fel încât să asigure
accesul egal la acestea al tuturor gainilor;
(iv) nivelurile trebuie să fie astfel aranjate încât sa prevină căderea fecalelor pe nivelul
inferior;
b) dacă gainile ouatoare au acces în aer liber:
(i) trebuie să existe câteva deschideri care să asigure acces direct la zona exterioară, de cel
puţin 35 cm înălţime şi 40 cm laţime, şi care să se extindă pe toată lungimea clădirii; în orice
caz, trebuie să existe o deschidere totală de 2 m pentru un grup de 1.000 de gaini;
(îi) spaţiile libere trebuie să fie:
1. pe suprafaţa adecvată cu densitatea şi cu natura dusumelei, cu scopul de a se preveni orice
contaminare;
2. echipate cu acoperiş protector împotriva intemperiilor şi a animalelor de prada şi, dacă este
necesar, cu recipiente corespunzătoare de adapare.
(5) Densitatea la cazare nu trebuie să depăşească 9 găini ouătoare/mý de zonă utilizabilă. Cu
toate acestea, când zona utilizabilă corespunde cu suprafaţa disponibilă a pardoselii,
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate, până la data
de 31 decembrie 2011, să autorizeze o densitate de cazare de 12 găini/mý de zonă disponibilă,
pentru acele exploataţii care aplică respectivul sistem la data de 3 august 1999.
Alin. (5) al art. 4 a fost modificat de art. I din ORDINUL nr. 42 din 12 mai 2010, publicat în
MONITORUL OFICIAL nr. 333 din 19 mai 2010.
(6) Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor va dispune
aplicarea cerinţelor minime stabilite în prezentul articol pentru sistemele alternative până la
data aderării României la Uniunea Europeană.
Articolul 5
Condiţii privind creşterea în sisteme de custi neimbunatatite.
(1) Toate sistemele de custi menţionate în prezentul articol trebuie să respecte cel puţin
următoarele cerinţe:
a) trebuie să se asigure pentru fiecare gaina ouatoare cel puţin 550 cmp din suprafaţa custii
masurati în plan orizontal, suprafaţa care poate fi folosită fără restricţie, în special fără sa
includă partea inclinata pentru evacuarea dejectiilor, ca poate restrictiona aria disponibilă;
b) trebuie să se asigure un jgheab de furajare care să poată fi utilizat fără restricţie de orice
pasare. Lungimea acestuia trebuie să fie de cel puţin 10 cm, inmultiti cu numărul de păsări din
cusca;
c) cu excepţia cazului în care custile sunt prevăzute cu cupe sau pipe de adapare, fiecare cusca
trebuie să aibă un jgheab continuu de adapare de aceeaşi lungime ca jgheaburile de furajare
menţionate la lit. b). Acolo unde punctele de adapare sunt verticale, trebuie să existe în fiecare
cusca cel puţin două cupe sau doua pipe;
d) custile trebuie să fie de cel puţin 40 cm înălţime pe o suprafaţa de cel puţin 65% din cusca
şi nu mai puţin de 35 cm în orice punct al acesteia;
e) pardoselile custilor trebuie să fie construite astfel încât sa suporte adecvat ghearele din faţa
ale fiecărui picior. Inclinatia pardoselii nu trebuie să depăşească 14% sau 8°. În cazul
pardoselilor care utilizează altfel de material decât plasa rectangulara de sarma, Autoritatea
Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor poate permite inclinatii mai
mari ale pardoselilor;
f) custile vor fi echipate cu dispozitive de scurtare a ghearelor.
(2) Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor va dispune
interzicerea creşterii în custile menţionate în prezentul articol începând cu data de 1 ianuarie
2012. Totodată, nu se va mai confecţiona sau nu se va pune în exploatare pentru prima data
nici o cusca cu parametrii menţionaţi în prezentul articol începând cu data aderării României
la Uniunea Europeană.
Articolul 6
Condiţii privind creşterea în custi îmbunătăţite.
Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor va dispune
întreprinderea tuturor măsurilor ca toate custile menţionate în prezentul articol să se
conformeze cel puţin următoarelor cerinţe:
a) gainile ouatoare trebuie să aibă:
(i) cel puţin 750 cmp din suprafaţa custii pentru fiecare gaina, din care 600 cmp să fie
suprafaţa utilizabila;
(îi) înălţimea custii, în afară de cea de deasupra suprafeţei utilizabile menţionate anterior, va fi
de cel puţin 20 cm în orice punct;
(iii) nici o cusca nu va avea o suprafaţa totală mai mica de 2.000 cmp;
(iv) un cuib;
(v) aşternut care să poată fi ciugulit şi zgariat;
(vi) stinghii adecvate care să asigure cel puţin 15 cm/gaina;
b) Se va prevedea un jgheab de furajare care să poată fi folosit fără restricţie. Lungimea
acestuia trebuie să fie de cel puţin 12 cm, inmultiti cu numărul gainilor din cusca;
c) fiecare cusca trebuie să aibă un sistem de adapare corespunzător cu mărimea grupului.
Acolo unde sunt adăpători la pipa sau la cupa, cel puţin două adăpători pipa sau doua
adăpători cupa trebuie să fie accesibile fiecărei păsări;
d) pentru a se facilita inspecţia, introducerea şi depopularea gainilor, trebuie să existe un
coridor de minimum 90 cm între rândurile de custi şi un spaţiu de cel puţin 35 cm se va
prevedea între pardoseala clădirii şi partea inferioară a custilor;
e) custile trebuie să fie echipate cu dispozitive de scurtare a ghearelor.
Articolul 7
Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor va dispune ca
exploataţiile menţionate în prezenta norma sanitară veterinara şi pentru siguranţa alimentelor
să fie înregistrate de către autoritatea veterinara competenţa şi sa primească un număr
distinctiv care va fi mijlocul de trasabilitate a oualor puse pe piaţa pentru consum.
Articolul 8
necesare pentru ca autoritatea competentă din acest domeniu să efectueze inspecţii spre a
monitoriza respectarea prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Aceste inspecţii pot fi realizate şi cu ocazia controalelor în alte scopuri.
(3) Potrivit procedurii comunitare, de la data aderării României la Uniunea Europeană,
Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor va raporta Comisiei
Europene situaţia inspecţiilor efectuate potrivit prevederilor alin. (1).
Articolul 9
(1) Când se considera necesară verificarea aplicării uniforme a cerinţelor prezentei norme
sanitare veterinare, experţii Comisiei Europene pot, împreună cu autoritatea sanitară
veterinara competenţa:
a) sa verifice dacă Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor
respecta cerinţele prezentei norme sanitare veterinare,
b) să efectueze verificări la faţa locului pentru a se asigura ca inspecţiile se desfăşoară în
conformitate cu prezenta norma sanitară veterinara şi pentru siguranţa alimentelor.
(2) Atunci când experţii comunitari efectuează inspecţii în România, Autoritatea Naţionala
Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ofere întreaga sa asistenţa
pentru efectuarea sarcinilor experţilor.
măsurile necesare pentru a lua în considerare rezultatul inspecţiilor efectuate.
Articolul 10
Anexa
CERINŢE SUPLIMENTARE privind protecţia găinilor ouătoare
Pe lângă prevederile Normei sanitare veterinare aprobată prin Ordinul preşedintelui
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005 se vor
aplica următoarele cerinţe:
(1) Gainile vor fi inspectate de proprietar sau de persoana responsabilă cel puţin o dată pe zi.
(2) Nivelul zgomotelor în adaposturi trebuie redus. Zgomotele constante sau bruşte vor fi
evitate. Ventilatoarele, instalaţiile de furajare şi alte echipamente vor fi construite, amplasate,
operate şi întreţinute astfel încât acestea sa producă cat mai puţin zgomot.
(3) Toate adăposturile vor avea lumina suficienta pentru a permite tuturor pasarilor să se vada
una pe alta şi pentru a fi observate clar, pentru a investiga vizual împrejurimile lor şi pentru a
prezenta niveluri normale de activitate. Acolo unde exista lumina naturala, luminatoarele
trebuie amplasate aranjate astfel încât lumina să fie distribuita uniform în adapost.
După primele zile de adaptare la regimul de lumina, acesta trebuie reglat astfel încât să se
prevină problemele de sănătate şi comportamentale. Trebuie să se urmeze un ritm de 24 de
ore, care să includă o perioadă adecvată de intuneric neîntrerupt, după cum se va indica, de
aproximativ o treime din zi, astfel încât gainile să se poată odihni şi să se evite probleme
precum imunodepresia sau anomaliile oculare. O perioada de semiintuneric de o anumită
durata trebuie prevăzută atunci când lumina este diminuată, astfel încât păsările să poată sta
aşezate fără perturbari sau răniri.
(4) Acele părţi ale clădirilor, echipamentelor sau ustensilelor care sunt în contact cu gainile
trebuie să fie curaţate şi dezinfectate riguros şi regulat şi în orice caz când se realizează
depopularea, precum şi înainte ca un lot de gaini să fie introdus în aceste spaţii. Când custile
sunt ocupate, suprafeţele şi toate echipamentele vor fi ţinute în stare corespunzătoare de
curăţenie. Fecalele trebuie indepartate ori de câte ori este necesar, iar păsările moarte trebuie
indepartate zilnic.
(5) Custile trebuie echipate corespunzător pentru a se preveni ieşirea necontrolata a pasarilor.
(6) Clădirile care cuprind mai mult de 3 rânduri de custi trebuie să aibă instalaţii
corespunzătoare sau trebuie luate măsuri care să permită inspecţia fără dificultate a tuturor
randurilor de custi şi sa faciliteze îndepărtarea gainilor moarte.
(7) Forma şi dimensiunile iesirii din cusca trebuie să fie astfel încât o pasare adulta să poată
părăsi cusca fără să fie afectată de vreo suferinta inutila şi fără să se raneasca.
(8) Fără a aduce atingere prevederilor Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor
de ferma aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi
pentru Siguranţa Alimentelor nr. 75/2005, este interzisă mutilarea pasarilor, în vederea
prevenirii caderii penajului sau a canibalismului se poate permite scurtarea parţială a ciocului
de către personal calificat pentru păsările mai ţinere de 10 zile, destinate reproductiei.
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind înregistrarea exploataţiilor care
deţin gaini ouatoare

alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 738/2005 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii
Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea
acesteia, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor emite următorul ordin:
Articolul 1
Se aprobă Norma sanitară veterinara privind înregistrarea exploataţiilor care deţin gaini
ouatoare, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 2
Articolul 3
Articolul 4
Prezentul ordin constituie transpunerea oficială a Directivei Comisiei 2002/4/CE privind
înregistrarea unităţilor care cresc gaini ouatoare, prevăzută de Directiva Consiliului
1999/74/CE , publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 30 din 31
ianuarie 2002, p. 44.
Articolul 5
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi va intră în vigoare
la 15 zile de la data publicării.
p. Preşedintele
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Constantin Lupescu
Nr. 73.
Anexă
NORMA 15/08/2005

privind înregistrarea exploataţiilor care deţin găini ouătoare

Articolul 1
(1) Autoritatea sanitară veterinara centrala a României trebuie:
a) sa stabilească un sistem pentru înregistrarea fiecărui loc de producţie (denumit în
continuare unitate), prevăzut în domeniul de aplicare al Normei sanitare veterinare privind
standardele minime pentru protecţia gainilor ouatoare, aprobată prin Ordinul ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 462/2001, ce transpune în legislaţia naţionala
Directiva 1999/74/EC , ce aloca un număr distinctiv unităţii, în conformitate cu anexa la
prezenta norma sanitară veterinara;
b) să se asigure ca pentru fiecare astfel de exploatatie se vor furniza de către direcţiile sanitar-
veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cel
puţin informaţiile stabilite la pct. 1 din anexa la prezenta norma sanitară veterinara, într-un
interval de 15 zile de la data publicării;
c) să se asigure ca fiecare exploatatie pentru care se furnizează informaţia solicitată s-a
înregistrat şi i s-a alocat un număr distinctiv.
(2) Autoritatea sanitară veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca:
a) nici o exploatatie pentru care nu s-au furnizat informaţiile solicitate în conformitate cu
prevederile lit. b) nu poate continua activitatea;
b) nici o unitate noua nu intră în funcţiune înainte de finalizarea înregistrării şi primirea
numărului distinctiv.
(3) Autoritatea sanitară veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca direcţiile
sanitare-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, au acces la toate informaţiile referitoare la înregistrarea exploataţiilor, în scopul
asigurării trasabilitatii oualor comercializate pentru consumul uman.
(4) Autoritatea sanitară veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca schimbările
privind datele de înregistrare ale exploataţiilor sunt notificate fără întârziere de către direcţiile
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a muncipiului Bucureşti,
şi ca înregistrarea este actualizată imediat, atunci când se primesc astfel de informaţii.
Articolul 2
(1) Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor poate pune în
aplicare acte normative, reglementări şi prevederi administrative necesare pentru conformarea
cu prezenta norma sanitară veterinara, pe care le va transmite Comisiei Europene, prin
intermediul Ministerului Integrării Europene şi al Misiunii României pe lângă Uniunea
Europeană, împreună cu tabelele de concordanta, în vederea evaluării conformitatii
transpunerii legislative şi va stabili măsurile necesare pentru implementarea corecta şi la timp
adopta prevederile alin. (1), aceasta trebuie să facă o referire expresă la prezenta norma
sanitară veterinara. Procedura privind realizarea referirii menţionate este în responsabilitatea
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
necesare şi va sanctiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare
veterinare.
(4) Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor va facilita
întocmirea documentelor necesare pentru sancţionarea încălcării legislaţiei veterinare şi
pentru siguranţa alimentelor.
Articolul 3
Prezenta norma sanitară veterinara constituie transpunerea oficială a Directivei Comisiei
2002/4/CE .
Articolul 4
Anexa
Atunci când este necesar, trebuie să se aplice definiţiile prevăzute la art. 2 din Norma sanitară
veterinara privind standardele minime pentru protecţia gainilor ouatoare, aprobată prin
Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 462/2001, ce transpune în
legislaţia naţionala Directiva 1999/74/EC .
1. Datele solicitate pentru înregistrare
Pentru fiecare exploatatie trebuie să fie înregistrate următoarele date:
a) exploatatia:
- numele exploatatiei;
- adresa;
b) persoana fizica responsabilă cu exploatatia de gaini ouatoare (denumita în continuare
deţinător ):
- numele;
- adresa;
- numărul/numerele de înregistrare a altor unităţi prevăzute în domeniul de aplicare al Normei
sanitare veterinare privind standardele minime pentru protecţia gainilor ouatoare, care se afla
în proprietatea sau în administrarea deţinătorului;
c) proprietarul unităţii, dacă acesta este diferit de deţinător:
- numele;
- adresa;
- numărul/numerele de înregistrare a altor unităţi prevăzute în domeniul de aplicare al Normei
sanitare veterinare privind standardele minime pentru protecţia gainilor ouatoare, care se afla
în proprietatea sau în administrarea deţinătorului;
d) alte informaţii privind unitatea:
- metodele de creştere în conformitate cu definiţiile menţionate la subpct. 2.1;
- capacitatea maxima a unităţii privind numărul de păsări la un moment dat; dacă se utilizează
diferite metode de creştere în mod suplimentar, numărul maxim de păsări la un moment dat pe
metoda de creştere.
2. Numărul distinctiv
Numărul distinctiv trebuie să fie compus dintr-o cifra ce indica metoda de creştere menţionată
în conformitate cu subpct. 2.1, urmată de codul României (RO) şi un număr de identificare
definit de România, prin care este localizata unitatea.
2.1. Codul pentru metoda de creştere
Metodele de creştere practicate în exploatatie şi definite de către Regulamentul 1274/91 în
versiunea sa modificată în exploatatie trebuie să fie indicate de următorul cod:
1. sistem extensiv;
2. la sol;
3. În baterii.
Metoda de creştere practicată în exploatatie a carei producţie se desfăşoară în baza condiţiilor
menţionate în Regulamentul 2092/91 trebuie să fie indicată de:
0. producţie ecologica.
2.2. Identificarea unităţii
Autoritatea sanitară veterinara centrala a României trebuie să implementeze un sistem ce
atribuie un număr unic fiecărei exploataţii care se înregistrează, ce va fi utilizat pentru alte
scopuri decât cele prevăzute de prezenta norma sanitară veterinara, cu condiţia să se asigure
identificarea unităţii.
Autoritatea sanitară veterinara centrala a României poate să adauge şi alte caractere la
numărul de identificare, pentru identificarea de efective ţinute în clădiri separate ale unităţii.
ORDIN nr. 63 din 10 octombrie 2012
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care stabileşte standardele minime privind
protecţia păsărilor în fermă şi în timpul transportului

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 704 din 15 octombrie 2012
sanitară veterinară şi pentru siguranţa lanţului alimentar din cadrul Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, având în vedere prevederile art. 10 lit. b)
din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi
pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu
modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din
Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu
modificările şi completările ulterioare, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:
Articolul 1
Se aprobă Norma sanitară veterinară care stabileşte standardele minime privind protecţia
păsărilor în fermă şi în timpul transportului, prevăzută în anexa care face parte integrantă din
prezentul ordin.
Articolul 2
veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti duc la
Articolul 3
Preşedintele Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor,
Mihai Ţurcanu
Bucureşti, 10 octombrie 2012.
Nr. 63.
Anexa
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ
care stabileşte standardele minime privind protecţia păsărilor în fermă şi în timpul
transportului
Articolul 1
Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte standardele minime pentru protecţia păsărilor în
fermă şi în timpul transportului.
Capitolul I Standarde minime privind protecţia şi transportul găinilor ouătoare - ouă

pentru consum
Secţiunea 1 Exploataţii care deţin peste 350 de găini ouătoare
Articolul 2
(1) Păsările trebuie să fie îngrijite de personal suficient, care deţine cunoştinţe adecvate,
capabil:
a) să recunoască dacă păsările au sau nu au o stare de sănătate bună;
b) să înţeleagă semnificaţia modificărilor intervenite în comportamentul păsărilor;
c) să aprecieze caracterul adecvat al mediului în ansamblu sau pentru sănătatea şi bunăstarea
păsărilor.
(2) În situaţia în care păsările trebuie capturate, această operaţiune se efectuează cu atenţie şi
numai de către personal instruit şi competent.
Articolul 3
(1) Toate păsările ţinute în ferme trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi; aceste inspecţii se
efectuează independent de orice echipament de supraveghere automată.
(2) Pentru realizarea inspecţiei este necesară prezenţa unei surse de lumină, fixă sau mobilă,
pentru observarea amănunţită a păsărilor în orice moment.
(3) Pentru inspecţia atentă a efectivului sau a grupului de păsări, se acordă o atenţie deosebită
condiţiei fizice, mişcărilor, respiraţiei, aspectului penajului, ochilor, ciocului, picioarelor şi
ghearelor şi, dacă este necesar, crestei, prezenţei paraziţilor externi, excrementelor,
consumului de apă şi hrană, sporului în greutate, precum şi producţiei de ouă.
(4) Se recomandă ca în fiecare hală să existe o boxă de tratament dotată cu hrănitoare,
adăpătoare şi aşternut corespunzător, unde să fie cazate păsările bolnave aflate în tratament.
(5) Trebuie asigurată asistenţă sanitar-veterinară în cazul în care se constată că una sau mai
multe păsări sunt bolnave.
(6) În mod special, în cazul păsărilor crescute pe sol, inspecţia se realizează începând cu
primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze un disconfort suplimentar păsărilor, iar
acestea să se obişnuiască cu prezenţa personalului.
(7) În primele săptămâni după populare trebuie observat modul în care păsările se adaptează
noilor condiţii din adăpost - lumină, aşternut, ventilaţie, temperatură.
(8) Fiecare operator economic care desfăşoară activitate în domeniul creşterii păsărilor trebuie
să deţină o procedură scrisă referitoare la modul de ucidere, în caz de boală a acestora.
Articolul 4
(1) Spaţiul disponibil pentru păsări trebuie evaluat în raport cu următoarele cerinţe: hibrid,
vârstă, sex şi nevoile de a manifesta un anumit comportament.
(2) Densitatea lotului trebuie să fie stabilită în funcţie de următoarele criterii:
a) evitarea apariţiei şi dezvoltării unor tulburări de comportament sau a unor leziuni de altă
natură;
b) menţinerea în adăpost a unui microclimat corespunzător, în mod deosebit a unei ventilaţii şi
temperaturi adecvate.
Articolul 5
(1) În adăposturile păsărilor, podelele, stinghiile şi cuibarele trebuie să fie proiectate şi
construite din materiale corespunzătoare, care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor,
să nu aibă margini ascuţite ori proeminente şi să permită inspecţia amănunţită a tuturor
păsărilor.
(2) În măsura în care este posibil, nivelul de zgomot trebuie să fie redus la minimum şi se vor
evita zgomotele bruşte sau permanente; ventilatoarele, utilajele de hrănire ori alte
echipamente trebuie construite, amplasate, utilizate şi întreţinute astfel încât să producă cât
mai puţin zgomot posibil, atât direct, în interiorul adăpostului, cât şi indirect, prin structura
adăpostului în sine.
(3) În cazul în care bunăstarea şi sănătatea păsărilor depind de sisteme automate sau de alte
sisteme de ventilaţie mecanică, trebuie instalat în adăpost un sistem de alarmă eficient, care să
semnalizeze, în timp util, o defecţiune a instalaţiilor de electricitate.
(4) Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat care să asigure o intensitate luminoasă de
cel puţin 20 lucşi, măsurată la nivelul ochiului păsării.
(5) Regimul de iluminare trebuie să prevină problemele de sănătate şi pe cele legate de
comportament; prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24 de ore şi să includă perioade
neîntrerupte de întuneric, astfel încât păsările să se odihnească şi să evite apariţia
imunosupresiei şi a anomaliilor oculare.
(6) Se recomandă ca trecerea la perioada de întuneric să se facă treptat, prin crearea unei
perioade cu lumina difuză similară înserării şi răsăritului.
(7) Concentraţia maximă de NH(3) din adăpost nu trebuie să depăşească 20 ppm, iar
concentraţia maximă de CO(2) din adăpost nu trebuie să depăşească 3.000 ppm.
Articolul 6
(1) Păsările trebuie să aibă acces la hrană la intervale de timp corespunzătoare necesităţilor
fiziologice.
(2) Conţinutul maxim de micotoxine din furajele administrate păsărilor nu trebuie să
depăşească următoarele niveluri:
a) deoxinivalenol: 8 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere, 12 mg/kg pentru produse din
porumb şi 5 mg/kg pentru furaje combinate;
b) zearalenonă: 2 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 3 mg/kg pentru produse din
porumb;
c) ochratoxină A: 0,25 mg/kg pentru cereale şi produse cerealiere şi 0,1 mg/kg pentru furaje
combinate;
d) fumonisină: 60 mg/kg pentru porumb şi produse din porumb şi 20 mg/kg pentru furaje
combinate.
(3) Nu se pot administra alte substanţe în afara celor administrate în scopuri terapeutice sau
profilactice, cu excepţia cazului în care a fost demonstrat, prin expertiză ştiinţifică ori prin
experienţa dobândită, faptul că efectul substanţei nu este în detrimentul bunăstării, inclusiv al
sănătăţii animalelor.
(4) Toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă de o calitate adecvată,
recomandându-se ca, din punct de vedere fizico-chimic, nivelul maxim al nitraţilor nitriţilor
să nu depăşească 100 mg/litru, iar nivelul maxim al nitriţilor să nu depăşească 1 mg/litru.
Articolul 7
(1) Debecarea este permisă atunci când sunt epuizate toate măsurile pentru prevenirea
picajului şi canibalismului.
(2) Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai puţin de 10 zile, la recomandarea şi sub
supravegherea medicului veterinar şi numai de către persoane instruite, şi presupune
secţionarea vârfului ciocului sau a primei treimi din valva superioară.
(3) Este interzisă inducerea năpârlirii la găinile ouătoare.
Articolul 8
(1) Proprietarul sau deţinătorul păsărilor trebuie să păstreze o evidenţă a tuturor tratamentelor
medicale efectuate şi a numărului de păsări moarte găsite la fiecare inspecţie.
(2) Evidenţele trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie puse
la dispoziţia autorităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor competente atunci
când se efectuează o inspecţie oficială sau la cerere.
Secţiunea a 2-a Transportul găinilor ouătoare la sfârşitul perioadei de ouat
Articolul 9
Păsările trebuie să fie transportate cu mijloace de transport înregistrate/autorizate sanitar-
veterinar, dotate cu cuşti de transport care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă o deschidere suficient de largă pentru a reduce riscul de rănire a păsărilor;
b) să fie suficient de rezistente ca să suporte greutatea păsărilor şi construite în aşa fel încât
păsările să nu poată scăpa şi să preîntâmpine crearea de leziuni la cap, la picioare sau la aripi;
c) să permită inspecţia păsărilor şi menţinerea unei ventilaţii adecvate pentru păsările din
interior;
d) să fie securizate pentru a se preveni deplasarea lor în timpul transportului; de asemenea,
trebuie astfel fixate încât să permită circulaţia aerului printre acestea;
e) înălţimea cuştilor de transport variază în funcţie de greutatea păsărilor astfel:
1. găini de aproximativ 1 kg: 10 cm;
2. găini între 1 şi 4 kg: 24-33 cm;
f) la sfârşitul perioadei de ouat, găinile sunt predispuse la fracturi osoase, mai ales atunci când
sunt scoase din baterii şi introduse în cuştile pentru transport; din acest motiv, cuştile de
transport trebuie amplasate cât mai aproape de baterii, atunci când se foloseşte sistemul de
creştere în baterii;
g) găinile trebuie mutate una câte una, iar în timpul acestei operaţiuni se protejează pieptul
acestora şi aripile, astfel încât să nu se lovească de corpuri ascuţite;
h) pentru sistemul de creştere la sol, se aplică acelaşi sistem de manipulare, iar înainte de
prindere se scot adăpătorile şi hrănitoarele fixe sau mobile.
Capitolul II Standarde minime privind protecţia şi transportul găinilor de reproducţie

rase grele
Secţiunea 1 Exploataţii care deţin peste 500 de capete de femele cu masculii aferenţi -
10% din numărul femelelor, pentru găinile de reproducţie rase grele
Articolul 10
capabil:
b) să înţeleagă semnificaţia modificărilor de comportament;
păsărilor.
(2) În situaţia în care păsările trebuie capturate, această operaţiune se efectuează cu atenţie şi
numai de către personalul instruit şi competent.
Articolul 11
(3) Pentru inspecţia atentă a efectivului sau grupului de păsări se acordă o atenţie deosebită
ghearelor şi, dacă este necesar, crestelor, prezenţei paraziţilor externi, excrementelor,
consumului de apă şi hrană, sporului în greutate şi producţiei de ouă.
adăpătoare şi aşternut corespunzător unde să fie cazate păsările bolnave aflate în tratament.
(5) Trebuie asigurată asistenţă sanitară veterinară în cazul în care se constată că una sau mai
(6) Inspecţia se realizează începând cu primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze un
disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obişnuiască cu prezenţa personalului.
noilor condiţii din adăpost (lumină, aşternut, ventilaţie, temperatură).
să deţină o procedură scrisă referitoare la modul de ucidere în caz de boală a acestora.
Articolul 12
(1) Spaţiul disponibil pentru păsări trebuie evaluat în raport cu următoarele cerinţe: specie,
hibrid, vârstă, sex şi nevoile de a manifesta un anumit comportament.
natură;
(3) Pentru găinile de reproducţie rase grele, densitatea maximă de populare nu trebuie să
depăşească 25 kg/mý.
Articolul 13
(1) În adăposturile păsărilor, podelele, stinghiile şi cuibarele trebuie să fie proiectate şi
construite din materiale corespunzătoare care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor,
să nu aibă margini ascuţite ori proeminente şi să permită inspecţia amănunţită a tuturor
păsărilor.
semnalizeze în timp util o defecţiune a instalaţiilor de electricitate.
(6) Se recomandă ca trecerea la perioada de întuneric să se facă treptat, princrearea unei
perioade cu lumină difuză similară înserării şi răsăritului.
(7) Concentraţia maximă de NH 3 din adăpost nu trebuie să depăşească 20 ppm, iar
Articolul 14
fiziologice.
porumb;
combinate;
combinate.
profilactice, cu excepţia cazului în care a fost demonstrat, prin expertiza ştiinţifică ori prin
Articolul 15
supravegherea medicului veterinar şi numai de către persoane instruite, şi presupune
(3) Este permisă, în cazul păsărilor de reproducţie de sex masculin, îndepărtarea pintenilor în
primele 72 de ore de viaţă.
Articolul 16
la dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează o inspecţie oficială sau la cerere.
Secţiunea a 2-a Transportul găinilor de reproducţie rase grele la sfârşitul perioadei de
exploatare
Articolul 17
b) să fie suficient de rezistente ca să suporte greutatea păsărilor şi construite astfel încât
păsările să nu poată scăpa şi să preîntâmpine crearea de leziunila cap, picioare sau aripi;
interior;
1. găini între 1 şi 4 kg: 24-33 cm;
2. găini mai mari de 4 kg: peste 34 cm;
f) la sfârşitul perioadei de ouat, găinile sunt predispuse la fracturi osoase şi, din acest motiv,
trebuie mutate una câte una, iar în timpul acestei operaţiuni se protejează pieptul acestora şi
aripile astfel încât să nu se lovească de corpuri ascuţite;
g) înainte de prindere, se scot adăpătorile şi hrănitoarele fixe sau mobile.
Capitolul III Standarde minime privind protecţia şi transportul puilor destinaţi
producţiei de carne
Secţiunea 1 Exploataţii care deţin peste 500 de pui destinaţi producţiei de carne
Articolul 18
capabil:
păsărilor.
(2) În situaţia în care pasările trebuie capturate, această operaţiune se efectuează cu atenţie şi
numai de către personal instruit şi competent.
Articolul 19
consumului de apă şi hrană şi sporului în greutate.
(5) Trebuie asigurată asistenţă sanitară veterinară în cazul în care se constată că una sau mai
(6) Inspecţia este realizată începând cu primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze un
disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obişnuiască cu prezenţa personalului.
Articolul 20
hibrid, vârstă, sex, greutatea estimată la livrare şi nevoile de a manifesta un anumit
comportament.
natură;
Articolul 21
(1) În adăposturile păsărilor, podelele şi stinghiile trebuie să fie proiectate şi construite din
materiale corespunzătoare, care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor, să nu aibă
margini ascuţite ori proeminente şi să permită inspecţia amănunţită a tuturor păsărilor.
echipamente trebuie construite, amplasate, utilizate şi întreţinute în aşa fel încât să producă cât
sisteme de ventilaţie mecanică trebuie instalat în adăpost un sistem de alarmă eficient, care să
comportament. Prin urmare, trebuie să urmeze un ciclu de 24 de ore şi să includă perioade
imunosupresiei şi anomaliile oculare.
Articolul 22
fiziologice.
porumb;
combinate;
d) fumonisină: 60 mg/kg pentru porumb şi produse din porumb şi 20 mg/pentru furaje
combinate.
profilactice, cu excepţia cazului în care a fost demonstrat, prin expertiză ştiinţifică ori prin
Articolul 23
supravegherea medicului veterinar, numai de către persoane instruite, şi presupune
Articolul 24
Secţiunea a 2-a Transportul puilor destinaţi producţiei de carne
Articolul 25
(1) Păsările trebuie să fie transportate cu mijloace de transport înregistrate/autorizate sanitar-
păsările să nu poată scăpa şi să preîntâmpine crearea de leziuni la cap, picioare sau aripi;
interior;
1. pui de aproximativ 1 kg: 10 cm;
2. pui între 1 şi 4 kg: 24-33 cm.
(2) Prinderea mecanică a puilor destinaţi producţiei de carne se utilizează numai dacă se
demonstrează că reduce stresul şi rănirea accidentală.
Capitolul IV Standarde minime privind protecţia şi transportul curcanilor destinaţi

producţiei de carne
Secţiunea 1 Exploataţii care deţin peste 300 de curcani destinaţi producţiei de carne
Articolul 26
capabil:
păsărilor.
(2) În situaţia în care pasările trebuie capturate şi manipulate, aceasta operaţiune se efectuează
cu atenţie şi numai de către personalul instruit şi competent.
Articolul 27
consumului de apă şi hrană şi sporului în greutate.
(5) Trebuie asigurată asistenţă sanitar-veterinară în cazul în care se constată că una sau mai
(6) Inspecţia va fi realizată începând cu primele zile de la populare, astfel încât să nu creeze
un disconfort suplimentar păsărilor, iar acestea să se obişnuiască cu prezenţa personalului.
Articolul 28
hibrid, vârstă, sex, greutatea estimată la livrare, în cazul păsărilor crescute pentru producţia de
carne, şi nevoile de a manifesta un anumit comportament.
natură;
(3) În cazul curcanilor destinaţi producţiei de carne, densitatea maximă de populare nu trebuie
să depăşească 50 kg/mý pentru femele şi 55 kg/mý pentru masculi.
Articolul 29
(1) În adăposturile păsărilor, podelele şi stinghiile trebuie să fie proiectate şi construite din
materiale corespunzătoare, care să nu provoace disconfort sau rănirea păsărilor, să nu aibă
margini ascuţite ori proeminente şi să permită inspecţia amănunţită a tuturor păsărilor.
Articolul 30
fiziologice.
porumb;
combinate;
combinate.
profilactice, cu excepţia cazului în care a fost demonstrat, prin expertiza ştiinţifică ori prin
(4) Toate păsările trebuie să aibă acces la o cantitate suficientă de apă, de o calitate adecvată,
Articolul 31
supravegherea medicului veterinar, numai de către persoane instruite, şi presupune
(3) Este interzisă deplumarea curcanilor vii.
Articolul 32
Secţiunea a 2-a Transportul curcanilor destinaţi producţiei de carne
Articolul 33
păsările să nu poată scăpa şi să preîntâmpine crearea de leziuni la cap, picioare sau aripi;
interior;
e) înălţimea cuştilor de transport se recomandă să fie de peste 60 cm;
f) în timpul capturării curcanilor trebuie să se evite lovirea capetelor şi a aripilor de obiecte
solide - adăpători, hrănitori;
g) având în vedere greutatea acestora la depopulare, se recomandă ca păsările să nu fie
ridicate de un singur picior, ci contenţionate de un picior şi de aripa diagonal opusă;
h) curcanii trebuie capturaţi şi manipulaţi cu atenţie şi numai de către personalul instruit şi
competent.
ORDIN nr. 30 din 30 martie 2010 (*actualizat*)
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea normelor minime de
protecţie a puilor destinaţi producţiei de carne
(actualizat până la data de 4 iunie 2013*)

*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 4 iunie 2013 este realizată de către
Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-
Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către ORDINUL nr. 51
din 22 mai 2013.
informarea utilizatorilor
Văzând Referatul de aprobare nr. 209 din 9 aprilie 2009, întocmit de Direcţia generală
sanitară veterinară din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor, în baza art. 12 din Directiva 2007/43/CE a Consiliului din 28 iunie 2007 de
stabilire a normelor minime de protecţie a puilor destinaţi producţiei de carne, având în vedere
prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii
sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art. 3 alin. (3) şi al
art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din
subordinea acesteia, preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor emite următorul ordin:
Articolul 1
Se aprobă Norma sanitară veterinară privind stabilirea normelor minime de protecţie a puilor
destinaţi producţiei de carne, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 2
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, institutele
Articolul 3
Prezentul ordin transpune Directiva 2007/43/CE a Consiliului din 28 iunie 2007 de stabilire a
normelor minime de protecţie a puilor destinaţi producţiei de carne, publicată în Jurnalul
Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 182 din 12 iulie 2007.
Articolul 4
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la
data de 30 iunie 2010.
Preşedintele Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare
Marian Zlotea
Bucureşti, 30 martie 2010.
Nr. 30.
Anexă
NORMA 30/03/2010
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 30 martie 2010 (*actualizată*)

privind stabilirea normelor minime de protecţie a puilor destinaţi producţiei de carne
(actualizată până la data de 4 iunie 2013*)

*) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 4 iunie 2013 este realizată de către
Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-
Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către ORDINUL nr. 51
din 22 mai 2013.
informarea utilizatorilor
Capitolul I Obiectul şi domeniul de aplicare
Articolul 1
(1) Prezenta normă sanitară veterinară se aplică tuturor puilor destinaţi producţiei de carne, cu
excepţia:
a) exploataţiilor cu mai puţin de 500 de pui;
b) exploataţiilor în care sunt crescuţi doar pui pentru reproducţie;
c) staţiilor de incubaţie;
d) puilor crescuţi în adăpost în sistem extensiv şi puilor crescuţi în aer liber, prevăzuţi la lit.
b), c), d) şi e) din anexa IV la Regulamentul Comisiei nr. 1.538/91/CEE de stabilire a
normelor metodologice pentru aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 1.906/90 al Consiliului
privind unele norme de comercializare a păsărilor din curte, publicat în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene nr. L 143 din 7 iunie 1991; şi
e) puilor crescuţi în mod ecologic în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2.092/91 al

Consiliului privind metoda de producţie agricolă ecologică şi indicarea acesteia pe produsele
agricole şi alimentare, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 198 din 22
iulie 1991.
(2) În cazul exploataţiilor care au şi loturi reproducătoare şi loturi destinate consumului,
prezenta normă sanitară veterinară se aplică loturilor destinate consumului; răspunderea
principală pentru bunăstarea animalelor revine proprietarului sau deţinătorului de animale.
Capitolul II Definiţii
Articolul 2
În sensul prezentei norme sanitare veterinare, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
a) proprietar - orice persoană fizică sau juridică proprietară a exploataţiei în care sunt crescuţi
puii;
b) crescător - orice persoană fizică sau juridică însărcinată ori responsabilă temporar sau
permanent cu îngrijirea puilor, în temeiul unui contract sau în temeiul legii;
c) autoritate competentă - autoritatea centrală a unui stat membru al UE care are competenţa
de a efectua controale privind bunăstarea animalelor sau orice altă autoritate căreia aceasta i-a
delegat competenţa respectivă;
d) medic veterinar oficial - medicul veterinar angajat şi retribuit de stat, desemnat pentru a
realiza activităţile veterinare stabilite de autoritatea veterinară la care îşi desfăşoară
activitatea;
e) pui - un animal din specia Gallus gallus crescut pentru producţia de carne;
f) exploataţie - un loc de producţie unde sunt crescuţi puii;
g) adăpost - o construcţie dintr-o exploataţie în care se creşte un lot de pui;
h) suprafaţă utilizabilă - o suprafaţă acoperită de aşternut, accesibilă în permanenţă puilor;
i) densitate de populare - greutatea totală în viu a puilor prezenţi într-un adăpost în acelaşi
timp pe metru pătrat de suprafaţă utilizabilă;
j) lot - un grup de pui care sunt plasaţi într-un adăpost dintr-o exploataţie şi care sunt prezenţi
în acest adăpost în acelaşi timp;
k) rata mortalităţii zilnice - numărul de pui care au murit într-un adăpost în aceeaşi zi, împărţit
la numărul de pui prezenţi în adăpost în acea zi şi înmulţit cu 100. În acest număr de pui morţi
este inclus şi numărul de pui care au fost selectaţi pentru a fi ucişi în acea zi. Selectarea minus
variantelor ce urmează a fi ucise se face fie din motiv de boală, fie din alte motive;
l) rata mortalităţii zilnice cumulate - în baza ratelor mortalităţii zilnice se calculează valoarea
mortalităţii cumulate.
Capitolul III Cerinţe referitoare la creşterea puilor
Articolul 3
(1) Toate adăposturile trebuie să respecte cerinţele prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Medicul veterinar oficial realizează inspecţia, monitorizarea şi recontroalele, inclusiv cele
prevăzute în anexa nr. 3.
(3) În condiţiile respectării prevederilor alin. (1), densitatea maximă de populare dintr-o
exploataţie sau dintr-un adăpost al unei exploataţii nu trebuie să depăşească niciodată 33
kg/m².
(4) Densitatea maximă de populare poate creşte până la 39 kg/ m², în condiţiile respectării
cerinţelor prevăzute în anexa nr. 2, suplimentar faţă de cerinţele prevăzute în anexa nr. 1.
(5) Densitatea maximă de populare poate creşte până la 42 kg/ m², în condiţiile respectării
cerinţelor prevăzute în anexa nr. 5, suplimentar faţă de cerinţele prevăzute în anexele nr. 1 şi
2.
Capitolul IV Instruire şi consiliere pentru persoanele implicate în creşterea puilor
Articolul 4
(1) Crescătorii de pui, persoane fizice, trebuie să beneficieze de cursuri de instruire privind
creşterea şi protecţia puilor de carne.
(2) Procedurile referitoare la organizarea cursurilor de instruire privind creşterea şi protecţia

puilor de carne şi eliberarea certificatelor care atestă efectuarea de cursuri se stabilesc prin
ordin al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa
Alimentelor, cu respectarea prevederilor anexei nr. 4.
(3) Proprietarul sau crescătorul pune la dispoziţia personalului exploataţiei şi a persoanelor

angajate în echipa de livrare care ajută la prinderea şi încărcarea puilor instrucţiuni şi ghiduri
cu privire la cerinţele din domeniul bunăstării animalelor. Instrucţiunile şi ghidurile respective
vor include şi metodele de selectare a păsărilor ce urmează a fi ucise, precum şi metodele de
ucidere folosite în exploataţie.
Articolul 5
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prezintă Comisiei

Europene rezultatele colectării de date pe baza monitorizării unui eşantion reprezentativ de
loturi sacrificate pe parcursul unei perioade minime de un an.
Capitolul V Inspecţii şi sancţiuni
Articolul 6
(1) Medicul veterinar oficial efectuează inspecţii nediscriminatorii pentru a controla

conformitatea cu cerinţele prezentei norme sanitare veterinare. Aceste inspecţii se efectuează
pe un număr corespunzător de animale, în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE)
nr. 882/2004 din 29 aprilie 2004 al Parlamentului European şi al Consiliului privind
controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind
hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a
animalelor, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene L 165 din 30 aprilie 2004,
cu modificările şi completările ulterioare, şi pot fi efectuate în acelaşi timp cu alte controale,
efectuate în scopuri diferite.
(2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prezintă

Comisiei Europene, până la data de 30 iunie a fiecărui an, un raport anual cu privire la
inspecţiile desfăşurate în anul precedent, în conformitate cu prevederile alin. (1). Raportul este
însoţit de o listă cu cele mai relevante acţiuni întreprinse de către autoritatea competentă în
vederea soluţionării principalelor probleme de bunăstare identificate.
Articolul 7
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează

Comisia Europeană cu privire la actele normative emise şi prevederile administrative necesare
pentru implementarea prezentei norme sanitare veterinare.
Articolul 8
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor încurajează

elaborarea unor ghiduri de bună practică care cuprind îndrumări pentru respectarea
dispoziţiilor prezentei norme sanitare veterinare. De asemenea, încurajează difuzarea şi
utilizarea unor astfel de ghiduri.
Articolul 9
Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.
Anexa 1
la norma sanitară veterinară
CERINŢE REFERITOARE LA EXPLOATAŢII
Pe lângă prevederile legislaţiei comunitare relevante, se respectă următoarele cerinţe:
1. Adăpătorile trebuie poziţionate şi întreţinute astfel încât să se reducă la minimum vărsarea

accidentală.
2. Hrana trebuie să fie disponibilă fie în permanenţă, fie sub formă de tain, puii neputând sta
nehrăniţi mai mult de 12 ore înainte de ora de sacrificare prevăzută.
3. Puii trebuie să aibă acces permanent la aşternut, uscat şi friabil la suprafaţă.
4. Ventilaţia trebuie să fie suficientă pentru a se evita supraîncălzirea şi, după caz, combinată
cu sisteme de încălzire pentru a se elimina umezeala excesivă.
5. Nivelul zgomotelor trebuie redus la minim. Ventilatoarele, dispozitivele de distribuire a
hranei sau orice alte echipamente trebuie construite, amplasate, manipulate şi întreţinute astfel
încât să genereze cât mai puţin zgomot posibil.
6. Clădirile trebuie dotate cu sisteme de iluminat la o intensitate de cel puţin 20 lucşi în timpul
perioadelor de iluminare, măsurată la nivelul ochiului păsării, iar suprafaţa utilizabilă a
acestora trebuie iluminată în proporţie de cel puţin 80%. La recomandarea medicului
veterinar, poate fi permisă o reducere temporară a nivelului luminii.
7. În termen de 7 zile de la data la care puii sunt instalaţi în clădire şi până la 3 zile înainte de
data prevăzută pentru sacrificare, iluminatul trebuie să respecte un ritm de 24 de ore şi să
includă perioade de întuneric care să dureze minimum 6 ore în total, cu cel puţin o perioadă
neîntreruptă de minimum 4 ore, excluzând perioadele de semiîntuneric.
8. Puii crescuţi în exploataţie trebuie să fie inspectaţi cel puţin de două ori pe zi. Trebuie să se
acorde o atenţie deosebită semnelor care indică un nivel scăzut al bunăstării şi/sau sănătăţii
animalelor.
9. Puii care sunt grav răniţi sau care prezintă semne evidente de tulburări de sănătate, cum
sunt cei care prezintă dificultăţi la mers, ascită sau malformaţii severe şi care par să sufere,
primesc tratament corespunzător sau sunt sacrificaţi de îndată. Trebuie consultat un medic
veterinar ori de câte ori este nevoie.
10. Părţile clădirii, echipamentele sau ustensilele care sunt în contact cu puii se curăţă şi se
dezinfectează în întregime după depopularea finală, înainte de introducerea în adăpost a unor
loturi noi. După depopularea finală a unui adăpost, se îndepărtează întregul aşternut şi se
asigură alt aşternut curat.
11. Ţinerea evidenţelor:
11.1. Proprietarul sau deţinătorul ţine, pentru fiecare adăpost al unei exploataţii, un registru în
care figurează:
a) numărul de pui introduşi;
b) suprafaţa utilizabilă;
c) hibridul sau rasa din care fac parte puii, în cazul în care acestea sunt cunoscute;
d) la fiecare control, numărul păsărilor găsite moarte, indicarea cauzelor, în cazul în care
acestea sunt cunoscute, precum şi numărul păsărilor ucise sau sacrificate motivat;
e) numărul puilor care rămân în lot în urma înlăturării puilor în vederea vânzării sau
sacrificării.
11.2. Registrele sunt păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi sunt puse la dispoziţia
autorităţii competente atunci când se efectuează o inspecţie sau atunci când este necesar în
alte scopuri.
12. Intervenţiile chirurgicale:
a) sunt interzise toate intervenţiile chirurgicale efectuate în alte scopuri decât cele terapeutice
sau de diagnostic, care provoacă vătămarea ori pierderea unei părţi sensibile a corpului sau
alterarea structurii osoase;
b) este permisă debecarea, atunci când sunt epuizate toate măsurile pentru prevenirea picajului
şi canibalismului. Debecarea se efectuează asupra puilor care au mai puţin de 10 zile, la
recomandarea şi sub supravegherea medicului veterinar şi numai de către persoane instruite;
c) autoritatea competentă poate autoriza castrarea puilor, care se realizează sub supravegherea
medicului veterinar de persoane instruite.
Anexa 2
CERINŢE de practicare a unei densităţi de populare sporite
I. Cerinţe referitoare la notificări şi documentare
1. Crescătorul de pui comunică autorităţii competente intenţia de a aplica o densitate de

populare mai mare de 33 kg/m² greutate în viu. Acesta indică cifra exactă şi informează
autoritatea competentă cu privire la orice schimbare în aplicarea densităţii de populare cu cel
puţin 15 zile înainte de plasarea lotului în adăpost. La cererea autorităţii competente,
notificarea respectivă este însoţită de un document care rezumă informaţiile conţinute în
documentaţia solicitată la pct. 2.
2. Crescătorii de pui păstrează şi pun la dispoziţie în interiorul unităţii documentaţia care

descrie în detaliu sistemele de producţie şi care conţine informaţii cu privire la detaliile
tehnice ale adăpostului şi ale echipamentelor acestuia, astfel:
a) un plan al adăpostului, care cuprinde dimensiunile suprafeţelor ocupate de pui;
b) sistemul de ventilaţie şi, dacă este cazul, sistemul de răcire şi de încălzire, inclusiv
amplasarea acestora, o schemă a ventilaţiei care detaliază parametrii-ţintă ai calităţii aerului,
cum ar fi debitul, viteza şi temperatura aerului;
c) informaţii cu privire la sistemele de hrănire şi de adăpare şi amplasarea acestora;
d) sisteme de alarmă şi sisteme auxiliare în cazul avarierii unui echipament automat sau
mecanic esenţial pentru sănătatea şi bunăstarea animalelor;
e) tipul de pardoseală şi aşternut utilizat în mod obişnuit.
3. Documentaţia se pune la dispoziţia autorităţii competente la cerere şi se actualizează

periodic. În special, se înregistrează inspecţiile tehnice ale sistemelor de alarmă şi de
ventilaţie. Crescătorii de pui comunică fără întârziere autorităţii competente orice modificări
ale adăpostului, echipamentelor sau ale procedurilor susceptibile a influenţa bunăstarea
păsărilor.
II. Cerinţe referitoare la verificarea parametrilor de mediu
Crescătorii de pui se asigură că fiecare adăpost ce aparţine unei exploataţii este echipat cu
sisteme de ventilaţie şi, în cazul în care este necesar, cu sisteme de încălzire sau de răcire
concepute, construite şi exploatate astfel încât:
a) concentraţia de amoniac [NH(3)] să nu depăşească 20 ppm şi concentraţia de dioxid de

carbon [CO(2)] să nu depăşească 3.000 ppm, valori măsurate la înălţimea capetelor puilor;
b) temperatura interioară să nu depăşească temperatura exterioară cu mai mult de 3°C, atunci

când temperatura exterioară măsurată la umbră depăşeşte 30°C;
c) umiditatea relativă medie măsurată în interiorul adăpostului timp de 48 de ore să nu

depăşească 70%, atunci când temperatura exterioară este sub 10°C.
Anexa 3
MONITORIZAREA ŞI RECONTROALELE ÎN ABATOR
1. Mortalitatea:
a) în cazul densităţii de populare mai mari de 33 kg/m², documentaţia aferentă lotului include
rata mortalităţii zilnice şi rata mortalităţii zilnice cumulate, calculate de către proprietar sau
crescător, precum şi hibridul sau rasa din care fac parte puii;
------------
Lit. a) a pct. 1 din anexa 3 a fost modificată de art. I din ORDINUL nr. 51 din 22 mai 2013
publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 321 din 4 iunie 2013.
b) sub supravegherea medicului veterinar oficial, se înregistrează aceste date, precum şi

numărul puilor de carne morţi la sosire, cu indicarea exploataţiei şi a adăpostului. Caracterul
plauzibil al datelor şi al ratelor mortalităţii zilnice cumulate se verifică ţinând seama de
numărul puilor de carne sacrificaţi şi de numărul puilor de carne morţi la sosirea la abator.
2. În contextul controalelor efectuate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 854/2004 al

Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme
specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate
consumului uman, medicul veterinar oficial evaluează rezultatele examinării post-mortem
pentru a detecta alte indicii posibile ale deficienţelor în materie de bunăstare, cum ar fi
nivelurile anormale ale dermatitei de contact, ale parazitismului şi ale bolilor sistemice în
exploataţia sau în adăpostul exploataţiei de origine.
3. În cazul în care rata mortalităţii prevăzută la pct. 1 sau rezultatele inspecţiei post-mortem
prevăzute la pct. 2 indică deficienţele în materie de bunăstare a animalelor, medicul veterinar
oficial comunică datele respective crescătorilor de pui, precum şi autorităţii competente.
Crescătorii de pui şi autoritatea competentă iau măsurile care se impun.
Anexa 4
FORMAREA
Cursurile de formare prevăzute la art. 4 alin. (2) din norma sanitară veterinară se fac cu
respectarea legislaţiei comunitare referitoare la protecţia puilor şi se bazează pe următoarele
criterii:
a) cerinţele prevăzute în anexele nr. 1 şi 2 la norma sanitară veterinară;
b) fiziologia, în special necesităţile de apă şi de hrană, comportamentul animalelor şi

conceptul de stres;
c) aspectele practice ale manipulării atente a puilor, precum şi ale capturării, încărcării şi
transportului;
d) îngrijirile de urgenţă destinate puilor, uciderea de urgenţă, precum şi metodele de selectare

a puilor pentru sacrificare fie pe motive de boală, fie din alte motive;
e) măsuri preventive de biosecuritate.
Anexa 5
CRITERIILE
de utilizare a unei densităţi de populare sporite
1. Autoritatea competentă nu a identificat în ultimii 2 ani în exploataţie deficienţe cu privire la

cerinţele prezentei norme sanitare veterinare.
2. Proprietarul sau deţinătorul exploataţiei efectuează monitorizarea utilizând ghidurile de

bună practică managerială prevăzute la art. 8 din norma sanitară veterinară.
3. În cazul a cel puţin 7 loturi consecutive verificate ulterior într-un adăpost, rata cumulativă a
mortalităţii zilnice s-a situat sub 1% + 0,06% înmulţit cu vârsta de sacrificare a lotului,
exprimată în zile. În cazul în care autoritatea competentă nu a efectuat monitorizarea
exploataţiei în ultimii 2 ani, trebuie să se realizeze cel puţin un exerciţiu de monitorizare
pentru a se verifica îndeplinirea cerinţei menţionate la pct. 1.
4. Prin derogare de la prevederile pct. 3. autoritatea competentă poate decide ca densitatea de

populare să se mărească în cazul în care proprietarul sau deţinătorul a furnizat explicaţii
suficiente pentru situaţia excepţională a ratei mortalităţii zilnice cumulate ridicate ori motivele
care au dus la creşterea acesteia sunt independente de voinţa acestuia.
pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind stabilirea procedurii de
monitorizare în abator a nivelului dermatitei de contact la puii destinaţi producţiei de
carne

Văzând Referatul de aprobare nr. 4.260 din 28 iunie 2016, întocmit de Direcţia Generală
Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, având în vedere prevederile anexei nr. 3 la Norma
sanitară veterinară privind stabilirea normelor minime de protecţie a puilor destinaţi
producţiei de carne, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 30/2010, cu modificările ulterioare, ţinând cont
de prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea
activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul art.
3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi
unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, preşedintele
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul
ordin:
Articolul 1
Se aprobă Norma sanitară veterinară privind stabilirea procedurii de monitorizare în abator a

nivelului dermatitei de contact la puii destinaţi producţiei de carne, prevăzută în anexa care
face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 2

veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti duc la
Articolul 3
Preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,

Radu Roatiş Cheţan
Bucureşti 19 august 2016.
Nr. 95.
Anexă
NORMA 19/08/2016
NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 19 august 2016

privind stabilirea procedurii de monitorizare în abator a nivelului dermatitei de contact
la puii destinaţi producţiei de carne

Notă
Aprobată de Ordinul nr. 95/2016, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693
din 7 septembrie 2016.
Articolul 1
În sensul prevederilor prezentei norme sanitar-veterinare ordin termenii şi expresiile de mai
jos au următoarele semnificaţii:
a) proprietar - orice persoană fizică sau juridică proprietară a exploataţiei în care sunt crescuţi
puii;
b) crescător - orice persoană fizică sau juridică responsabilă temporar sau permanent cu
îngrijirea puilor, în temeiul unui contract sau în temeiul legii;
c) medic veterinar oficial - medicul veterinar angajat şi retribuit de stat, desemnat pentru a
realiza activităţile sanitar-veterinare stabilite de autoritatea veterinară la care îşi desfăşoară
activitatea;
d) exploataţie comercială - un loc de producţie unde sunt crescuţi minimum 500 de pui
destinaţi producţiei de carne;
e) adăpost - construcţie dintr-o exploataţie în care se creşte un lot de păsări;
f) lot - grup de păsări care sunt plasate într-un adăpost dintr-o exploataţie şi care sunt prezente
în adăpostul respectiv în acelaşi timp;
g) rărire - extragerea unui număr de pui dintr-un lot înainte de depopularea finală;
h) lot final - efectivul de pui dintr-un adăpost în ziua depopulării finale;
i) depopulare finală - livrarea lotului final de pui destinaţi producţiei de carne către abator în
vederea sacrificării;
j) dermatita de contact - leziune cutanată la nivel plantar la puii destinaţi producţiei de carne;
k) punctaj final - calcul matematic privind evoluţia şi dezvoltarea dermatitei de contact la un
lot de pui destinaţi producţiei de carne.
Articolul 2
(1) Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte procedura de monitorizare în abator a
incidenţei dermatitei de contact la puii destinaţi producţiei de carne.
(2) Prezenta normă sanitară veterinară se aplică în condiţiile stabilite în anexa nr. 3 la Norma
sanitară veterinară privind stabilirea normelor minime de protecţie a puilor destinaţi
producţiei de carne, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare
Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 30/2010, cu modificările ulterioare.
Articolul 3
Prezenta normă sanitară veterinară se aplică tuturor exploataţiilor comerciale de pui destinaţi
producţiei de carne care deţin un efectiv minimum de 500 de capete, indiferent de densitatea
de creştere practicată.
Articolul 4
(1) Monitorizarea în abator a nivelului dermatitei de contact la puii destinaţi producţiei de
carne şi evaluarea punctajului final se realizează astfel:
a) se verifică ultimul lot de pui destinaţi producţiei de carne care sunt transportaţi din
exploataţie către abator;
b) dacă ultimul lot de pui destinaţi producţiei de carne este transportat cu mai multe mijloace
de transport, monitorizarea şi calcularea punctajului final se efectuează la un singur mijloc de
transport, respectiv la ultimul;
c) după sacrificarea puilor destinaţi producţiei de carne, medicul veterinar oficial inspectează
100 de picioare de pui destinaţi producţiei de carne pentru observarea tipului de leziuni
plantare.
(2) La selectarea picioarelor de pui care fac obiectul evaluării se respectă următoarea
procedură:
a) primele 50 de picioare se selectează din prima parte a puilor fixaţi pe linia de sacrificare,
iar ultimele 50 de picioare din a doua parte a puilor fixaţi pe linia de sacrificare;
b) punctajul acordat fiecărui picior de pui, în funcţie de prezenţa şi gradul de dezvoltare al
leziunilor, este următorul:
1. 0 puncte se acordă atunci când la nivel plantar nu există leziuni;
2. 1 punct se acordă atunci când, la nivel plantar, leziunile sunt foarte mici, cu suprafaţa mică
şi limitată, cu o uşoară decolorare ce limitează suprafaţa afectată şi hipercheratoză slabă;
3. 2 puncte se acordă atunci când, la nivel plantar, leziunile sunt superficiale, dar prezintă
papile înnegrite şi decolorare evidentă;
4. 3 puncte se acordă atunci când, la nivel plantar, leziunile se prezintă sub formă de ulceraţii,
cruste de mărimi semnificative, semne de hemoragii, precum şi edemul zonei plantare a
piciorului.
(3) Modul de calcul al punctajului final obţinut în urma evaluării este următorul:
a) se înmulţeşte numărul de picioare cu punctajul aferent fiecărei leziuni şi se însumează
rezultatele obţinute;
b) la picioarele pentru care s-au acordat 2 sau 3 puncte se evaluează şi articulaţia jaretelor,
acordându-se un punct în plus pentru fiecare picior la care se identifică această leziune.
(4) Modul de interpretare al punctajului final este următorul şi cuprinde intervalele:
a) 0-120, atunci când nu au existat probleme în cursul perioadei de creştere;
b) 121-250, atunci când au existat probleme minore privind calitatea aşternutului;
c) 251-400, atunci când au existat probleme majore privind calitatea aşternutului şi a
condiţiilor de microclimat.
Articolul 5
Obligaţiile operatorului economic care îşi desfăşoară activitatea în domeniul creşterii puilor
destinaţi producţiei de carne sunt următoarele:
a) trebuie să respecte prevederile prezentei proceduri de monitorizare pentru toate loturile de
pui destinaţi producţiei de carne;
b) notifică abatorul de păsări atât cu privire la fiecare depopulare finală în vederea
monitorizării nivelului dermatitei de contact pentru lotul respectiv, cât şi la coordonatele
mijlocului de transport care transportă lotul ce face obiectul evaluării şi monitorizării, prin
completarea secţiunii 1 din documentul de monitorizare a nivelului dermatitei de contact,
conform modelului prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta normă sanitar-
veterinară;
c) ia măsurile de îmbunătăţire a condiţiilor de microclimat din adăpost, în situaţia notificării
scrise de către medicul veterinar oficial din abator;
d) transmite direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, la solicitarea acesteia, rezultatele evaluărilor nivelului dermatitei de
contact, conform prevederilor art. 7 lit. b);
e) notifică direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa
Alimentelor cu privire la intenţia de a sacrifica puii destinaţi producţiei de carne în alt stat
membru, cu 15 zile înainte de sacrificarea puilor.
Articolul 6
Obligaţiile direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a
municipiului Bucureşti sunt următoarele:
a) monitorizează respectarea dispoziţiilor prezentei norme sanitar-veterinare;
b) efectuează, prin medicul veterinar oficial din abator, monitorizarea nivelului dermatitei de
contact pentru fiecare lot notificat de operatorul economic care desfăşoară activitate în
domeniul creşterii puilor destinaţi producţiei de carne şi completează secţiunea 2 din
documentul de monitorizare a nivelului dermatitei de contact;
c) medicul veterinar oficial din abator completează secţiunea 3 din documentul de
monitorizare a nivelului dermatitei de contact şi notifică operatorul economic care desfăşoară
activitatea în domeniul creşterii puilor destinaţi producţiei de carne, după calcularea şi
stabilirea rezultatelor monitorizării, în termen de 5 zile lucrătoare, în situaţia obţinerii unui
punctaj final cuprins în intervalele precizate la art. 4 alin. (4) lit. a) şi b), prin transmiterea
documentului în fotocopie;
d) medicul veterinar oficial din abator notifică atât operatorul economic care desfăşoară
activitate în domeniul creşterii puilor destinaţi producţiei de carne, cât şi direcţia sanitar-
veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti după
calcularea şi stabilirea rezultatelor monitorizării în termen de 5 zile lucrătoare, în situaţia
obţinerii unui punctaj final cuprins în intervalul precizat la art. 4 alin. (4) lit. c), prin
transmiterea documentului în fotocopie;
e) identifică deficienţele de bunăstare care au condus la apariţia semnelor constatate
postmortem şi monitorizează atât exploataţia de origine, cât şi măsurile de remediere a
deficienţelor în materie de bunăstare întreprinse de operatorul economic care desfăşoară
activităţi în domeniul creşterii puilor destinaţi producţiei de carne.
Articolul 7
(1) Măsurile dispuse ulterior evaluării postmortem sunt următoarele:
a) pentru punctajul prevăzut la art. 4 alin. (4) lit. b) se verifică modul de remediere al
deficienţelor semnalate ca urmare a primirii notificărilor de la abator şi eficienţa măsurilor
întreprinse în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de bunăstare, prin compararea rezultatelor
notificărilor aferente a două loturi ulterioare, pentru hala respectivă în cadrul controalelor
oficiale efectuate în exploataţia de creştere a puilor destinaţi producţiei de carne;
b) pentru punctajul prevăzut la art. 4 alin. (4) lit. c) direcţia sanitar-veterinară şi pentru
siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti solicită operatorului
economic care desfăşoară activitate în domeniul creşterii puilor destinaţi producţiei de carne
transmiterea rezultatelor evaluării nivelului dermatitei de contact pentru următoarele patru
loturi din hala respectivă, în vederea evaluării eficienţei măsurilor de remediere a deficienţelor
prin compararea punctajelor obţinute;
c) în situaţia în care punctajele ulterioare se menţin în intervalele prevăzute la art. 4 alin. (4)
lit. b), respectiv art. 4 alin. (4) lit. c), direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti efectuează un control oficial în exploataţia de
creştere a puilor destinaţi producţiei de carne şi iau măsurile ce se impun.
(2) În situaţia în care punctajul final se încadrează în intervalul prevăzut la art. 4 alin. (4) lit.
a), în exploataţia de creştere a puilor destinaţi producţiei de carne se respectă condiţiile de
bunăstare.
Articolul 8
(1) Operatorii economici care desfăşoară activitate în domeniul creşterii puilor destinaţi
producţiei de carne notifică atât direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor
judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti, cât şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară
şi pentru Siguranţa Alimentelor cu privire la intenţia de a sacrifica puii în alt stat membru, cu
15 zile înainte de data planificată a sacrificării.
(2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor primeşte
informaţii la solicitarea acesteia, de la reprezentanţii statului membru loc de destinaţie cu
privire la modul în care se respectă prevederile anexei nr. 3 la Norma sanitară veterinară
aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru
Siguranţa Alimentelor nr. 30/2010, cu modificările ulterioare.
(3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează
direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti şi asociaţiile de profil cu privire la modul în care se respectă prevederile anexei nr.
3 la Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale
Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 30/2010, cu modificările ulterioare, în
statele membre de destinaţie.
Articolul 9
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor elaborează şi
publică, pe site-ul propriu, ghiduri de bune practici privind procedura de evaluare şi
monitorizare a nivelului dermatitei de contact la puii destinaţi producţiei de carne.
Articolul 10
(1) Documentul de monitorizare a nivelului dermatitei de contact trebuie să fie tipizat pe coală
de hârtie tip A4, astfel încât cele 3 secţiuni să fie încadrate în acelaşi plan.
(2) Documentul de monitorizare precizat la alin. (1) se păstrează, în original, la abatoarele în
care se sacrifică puii destinaţi producţiei de carne cel puţin 3 ani şi trebuie să fie pus la
dispoziţia Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, respectiv
a direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, atunci când se efectuează un control oficial sau la cererea acestora.
ANEXĂ:
DOCUMENT de monitorizare a nivelului dermatitei de contact
S.C. (denumire unitate) ...........................................Tel. ..........., fax ..........., e-mail
.........................Nr. .............. Data ...........................................
Secţiunea 1 Formular de însoţire a puilor de la exploataţia de origine către abator
1. Numărul halei de provenienţă ...............................
2. Densitatea de populare practicată: .......... kg/mp3.
Numărul de pui care constituie lotul .......................
4. Vârsta puilor .............. zile
5. Hibridul din care fac parte puii ...........................
6. Rata mortalităţii zilnice ..................................
7. Rata mortalităţii zilnice cumulate ................
8. Mijlocul de transport ...............................
9. Destinaţie: Denumirea abatorului ................................., adresa ........................................
Reprezentant unitate,...................................
Secţiunea a 2-a Evaluarea nivelului dermatitei de contact în abator

1. Denumirea abatorului ......................., adresa ..............................................
2. Data sacrificării ............/..............
3. Numărul de pui sosiţi morţi ......................
4. Numărul de pui sacrificaţi
Grad Nr. de Punctaj Grad Nr. de Punctaj Punctaj leziuni

leziuni picioare(total leziuni leziuni picioare(total leziuni (total 100 de
50 pe serie) 50 pe serie) picioare)
0 0
1 1
2 2
3 3
Total seria I Total seria II
Medic veterinar oficial,...........................
DSVSA .....................
Nr. ............ Data .....................
Către S.C. ................................ Medic veterinar oficial,...........................
Secţiunea a 3-a Notificarea rezultatelor monitorizării nivelului dermatitei de contact în abator

Punctaj Notificare DA/NU
Încadrare între 0-120 de puncte Notificare exploataţie de origine
Încadrare între 120-250 de puncte Notificare exploataţie de origine
Încadrare între 251-400 de puncte Notificare exploataţie de origine şi
notificare DSVSA
Medic veterinar oficial,...........................

ALTE ANIMALE

pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind protecţia animalelor de fermă

Articolul 1
Se aprobă Norma sanitară veterinara privind protecţia animalelor de ferma, prevăzută în anexa
care face parte integrantă din prezentul ordin.
Articolul 2
Articolul 3
Articolul 4
Prezentul ordin constituie transpunerea oficială a Directivei Consiliului 98/58/CE privind
protecţia animalelor de ferma, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE)
nr. L 221 din 8 august 1998, p. 23.
Articolul 5
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
p. Preşedintele
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
Constantin Lupescu
Nr. 75.
Anexă
NORMA 15/08/2005

privind protecţia animalelor de ferma

Articolul 1
(1) Prezenta norma sanitară veterinara stabileşte standardele minime pentru protecţia
animalelor crescute sau ţinute în ferma.
(2) Prezenta norma sanitară veterinara nu se aplică:
a) animalelor care trăiesc în mediul salbatic;
b) animalelor destinate participării la competitii, expoziţii, evenimente sau activităţi culturale
sau sportive;
c) animalelor de laborator sau pentru experimente;
d) oricăror animale nevertebrate.
(3) Prezenta norma sanitară veterinara se aplică fără a se aduce atingere altor reguli
comunitare specifice şi, în special, directivelor 88/166/CEE, 91/629/CEE şi 91/630/CEE , care
vor continua să se aplice.
Articolul 2
Pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare trebuie să se aplice următoarele definiţii:
a) animal - orice animal (incluzând peşti, reptile sau amfibieni) crescut sau ţinut pentru
producţia de alimente, lana, piele ori blana sau pentru alte scopuri de ferma;
b) proprietar sau deţinător - orice persoană fizica sau juridică ori persoane responsabile pentru
sau care au în îngrijire animale permanent sau temporar;
c) autoritate competentă - o autoritate competentă în înţelesul art. 2 pct. 6 din Norma sanitară
veterinara privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu
statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animala,
aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, ce
transpune în legislaţia naţionala Directiva Consiliului 90/425/CEE .
Articolul 3
Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor elaborează
dispoziţii pentru ca proprietarii sau deţinătorii sa ia toate măsurile necesare în vederea
asigurării bunastarii animalelor aflate în îngrijirea lor şi pentru a se asigura ca acestor animale
nu le sunt provocate dureri, suferinţe sau vătămări inutile.
Articolul 4
Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se
asigure ca, în fapt, condiţiile în care animalele (altele decât peşti, reptile sau amfibieni) sunt
crescute sau ţinute, având în vedere specia acestora şi gradul de dezvoltare, adaptare şi
domesticire, nevoile fiziologice şi etologice ale acestora, în conformitate cu experienta
acumulată şi cunoştinţele ştiinţifice, respecta prevederile stabilite în anexa la prezenta norma
sanitară veterinara.
Articolul 5
(1) Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor şi autorităţile
sanitare veterinare competente judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, efectuează
inspecţii pentru a se verifica conformitatea cu prevederile prezentei norme sanitare veterinare,
inspecţii ce pot fi efectuate concomitent cu controalele realizate în alte scopuri.
(2) Începând cu o dată ce urmează să fie stabilită în conformitate cu cerinţele Uniunii
Europene, Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie
să înainteze Comisiei Europene rapoarte privind inspecţiile la care se face referire în alin. (1).
Articolul 6
(1) Experţii sanitar-veterinari ai Comisiei Europene pot, în colaborare cu reprezentanţii
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, sa verifice dacă în
România sunt respectate prevederile prezentei norme sanitare veterinare şi să efectueze
controale la faţa locului în teritoriu pentru a se asigura ca acestea sunt efectuate în
conformitate cu prezenta norma sanitară veterinara, în măsura în care acest lucru este
indispensabil pentru evaluarea asigurării aplicării uniforme a prevederilor prezentei norme
sanitare veterinare.
(2) Când se efectuează un control pe teritoriul României trebuie să se acorde experţilor
Comisiei Europene şi ai statelor membre ale Uniunii Europene toată asistenţa necesară pentru
îndeplinirea obligaţiilor acestora.
(3) Reprezentanţii Comisiei Europene şi ai statelor membre ale Uniunii Europene trebuie să
discute cu Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor
rezultatele acestor controale, înaintea elaborării şi difuzării raportului final.
(4) Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia
orice măsuri care se pot dovedi necesare pentru a tine seama de rezultatele acestor controale.
(5) Acolo unde este necesar trebuie să fie adoptate reguli detaliate pentru aplicarea prezentului
articol, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.
Articolul 7
(1) Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor emite şi pune în
aplicare acte normative, reglementări şi prevederi administrative, necesare pentru
conformarea cu prezenta norma sanitară veterinara, pe care le va transmite Comisiei
Europene, prin intermediul Ministerului Integrării Europene şi al Misiunii României pe lângă
Uniunea Europeană, împreună cu tabelele de concordanta, în vederea evaluării conformitatii
măsurile necesare şi va sanctiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme
sanitare veterinare. De asemenea, va facilita întocmirea documentelor necesare pentru
sancţionarea incalcarilor legislaţiei sanitare veterinare ce constituie infracţiuni.
(4) Totuşi, după data aderării României la Uniunea Europeană, Autoritatea Naţionala Sanitară
Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor poate, în conformitate cu regulile generale ale
tratatului, sa menţină sau să aplice în teritoriul naţional prevederi mai stricte pentru protecţia
animalelor de ferma decât cele stabilite de prezenta norma sanitară veterinara. Autoritatea
Naţionala Sanitară Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să informeze Comisia
Europeană despre orice astfel de măsuri.
98/58/CE , astfel cum a fost amendata ultima data de Regulamentul 806/2003/CE .
Articolul 8
Anexa
Personalul
1. Animalele trebuie să fie ingrijite de personal suficient şi care are competenţa profesională,
cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare.
Inspecţiile
2. Toate animalele ţinute în sisteme de creştere în care bunăstarea acestora depinde de
îngrijirea umană frecventa trebuie să fie inspectate cel puţin o dată pe zi. Animalele crescute
sau ţinute în alte sisteme trebuie să fie inspectate la intervale de timp suficiente pentru a se
evita orice suferinta.
3. Trebuie să fie disponibile surse de iluminat adecvate (fixe sau mobile) pentru a permite o
inspecţie amănunţită a animalelor în orice moment.
4. Orice animal care pare bolnav sau rănit trebuie să fie îngrijit corespunzător fără întârziere,
iar atunci când animalul nu răspunde la aceste îngrijiri, trebuie să se consulte, cat de curând
posibil, un medic veterinar. Atunci când este necesar, animalele bolnave sau ranite trebuie să
fie izolate în adaposturi adecvate cu asternut uscat şi confortabil, după caz.
Ţinerea evidentelor
5. Proprietarul sau deţinătorul animalelor trebuie să păstreze o evidenta a tuturor tratamentelor
medicale efectuate şi a numărului de animale moarte găsite la fiecare inspecţie.
Atunci când este necesar ca informaţii echivalente să fie ţinute pentru alte scopuri, acestea vor
satisface, de asemenea, scopurile prezentei norme sanitare veterinare.
6. Aceste evidente trebuie să fie păstrate pentru o perioadă de cel puţin 3 ani şi trebuie să fie
puse la dispoziţia autorităţii competente atunci când se efectuează inspecţie oficială sau la
cerere.
Libertatea de mişcare
7. Libertatea de mişcare a unui animal, având în vedere specia acestuia şi în conformitate cu
experienta acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice, nu trebuie să fie îngrădită de o asemenea
maniera încât sa i se cauzeze acestuia suferinţe sau vătămări inutile.
Atunci când un animal este legat sau are miscarile limitate permanent ori cu regularitate,
trebuie să i se asigure spaţiu suficient pentru necesităţile fiziologice şi etologice, în
conformitate cu experienta acumulată şi cu cunoştinţele ştiinţifice.
Adaposturi şi cazare
8. Materialele utilizate pentru construcţia adaposturilor şi, în special, pentru boxele şi
echipamentele cu care animalele pot intră în contact nu trebuie să fie dăunătoare pentru
animale şi trebuie să poată fi curatate şi dezinfectate riguros.
9. Adăposturile şi accesoriile pentru legarea animalelor trebuie să fie construite şi întreţinute
astfel încât sa nu aibă margini ascutite sau proeminente care să poată rani animalele.
10. Circulaţia aerului, nivelul de pulberi, temperatura, umiditatea relativă a aerului şi
concentraţia gazelor trebuie menţinute în limite care să nu fie dăunătoare animalelor.
11. Animalele ţinute în adaposturi nu trebuie să fie menţinute în permanenta în intuneric şi
nici să fie expuse la lumina artificiala fără întrerupere pentru un interval de timp
corespunzător. Atunci când lumina naturala disponibilă este insuficienta pentru a satisface
necesităţile fiziologice şi etologice ale animalelor, trebuie să fie asigurat iluminatul artificial
corespunzător.
Animale ce nu sunt ţinute în adaposturi
12. Animalelor care nu sunt ţinute în adaposturi trebuie, după caz şi în măsura posibilităţilor,
sa li se asigure protecţia necesară împotriva intemperiilor, animalelor de prada şi riscurilor
privind sănătatea lor.
Echipamente mecanice sau automate
13. Toate echipamentele mecanice sau automate indispensabile pentru sănătatea şi bunăstarea
animalelor trebuie inspectate cel puţin o dată pe zi. Atunci când se descoperă defectiuni,
acestea trebuie să fie remediate imediat sau, dacă acest lucru nu este posibil, trebuie luate
măsuri corespunzătoare pentru protejarea sănătăţii şi bunastarii animalelor.
Atunci când sănătatea şi bunăstarea animalelor depind de un sistem de ventilaţie artificiala,
trebuie să fie elaborate prevederi privind un sistem de rezerva corespunzător care să garanteze
reînnoirea suficienta a aerului pentru asigurarea sănătăţii şi bunastarii animalelor în
eventualitatea defectării sistemului de baza. De asemenea, trebuie să fie asigurat un sistem de
alarma care să avertizeze în cazul defectării sistemului de ventilaţie artificiala. Sistemul de
alarma trebuie să fie testat cu regularitate.
Hrana pentru animale, apa şi alte substanţe
14. Animalele trebuie să primească o hrana nutritiva, corespunzător vârstei şi speciei acestora,
care să le fie administrată în cantitate suficienta pentru a le menţine într-o stare buna de
sănătate şi pentru a le satisface necesităţile nutritive. Nici un animal nu trebuie să fie hranit
sau adapat într-un mod care să producă suferinţe ori vătămări inutile, iar hrana sau lichidele
nu trebuie să conţină nici o substanţa ce ar putea produce suferinţe sau vătămări inutile.
15. Toate animalele trebuie să aibă acces la hrana la intervale de timp corespunzătoare
necesităţilor lor fiziologice.
16. Toate animalele trebuie să aibă acces la o sursa de apa adecvată sau să-şi poată satisface
necesarul de lichide prin alte mijloace.
17. Instalaţiile de furajare şi adapare trebuie să fie proiectate, construite şi amplasate astfel
încât să fie reduse la minimum riscul de contaminare a hranei şi a apei şi efectele dăunătoare
ale competitiei dintre animale.
18. Cu excepţia substanţelor administrate în scopuri terapeutice, profilactice sau în scopul
unui tratament zootehnic astfel cum este definit la art. 1 lit. c) din Ordinul ministrului
agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 298/2001 privind interzicerea comercializării şi
administrării unor substanţe cu acţiune thyreostatica şi a celor betaagoniste la animalele de
ferma, ce transpune în legislaţia naţionala Directiva 96/22/CE , animalelor nu trebuie să li se
administreze nici o alta substanţa, cu excepţia cazului în care s-a demonstrat, prin studii
ştiinţifice de bunastare a animalelor sau în baza experienţei acumulate, ca efectul substanţei
respective nu este daunator sănătăţii sau bunastarii animalelor.
Mutilari
19. Până la adoptarea unor prevederi specifice cu privire la mutilari, în conformitate cu
cerinţele Uniunii Europene şi fără a se aduce atingere Directivei 91/630/CEE , trebuie să se
aplice prevederile naţionale relevante, în conformitate cu regulile generale ale tratatului.
Metode de creştere
20. Nu trebuie să fie practicate creşterea sau metodele de creştere naturale ori artificiale ce
provoacă sau ar putea cauza suferinţe ori vătămări oricăruia dintre animalele implicate.
Prezenta prevedere nu trebuie să împiedice utilizarea anumitor metode ce pot produce
suferinţe sau vătămări minime ori momentane sau care ar putea necesita intervenţii ce nu ar
produce afectari de lungă durata, atunci când acestea sunt permise de prevederile naţionale.
21. Nici un animal nu trebuie să fie ţinut pentru scopuri de ferma, cu excepţia cazului în care
este de asteptat în mod rezonabil ca, pe baza genotipului şi fenotipului, poate fi ţinut fără
efecte nefavorabile asupra sănătăţii sau bunastarii lui.

Cadru General+protecția Animalelor de Fermă

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cadru General+protecția Animalelor de Fermă

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LEGE nr.

205 din 26 mai 2004 (*republicată*)

privind protecția animalelor*

Capitolul I Dispoziții generale

Deținătorii de animale au obligația de a asigura aplicarea normelor sanitare veterinare și de zooigienă

Deținătorii de animale au obligația de a avea un comportament lipsit de brutalitate față de acestea, de a

b) hrană și apă suficiente;

c) posibilitatea de mișcare suficientă;

(2) Deținătorilor de animale le este interzis să aplice rele tratamente și cruzimi.

(2) În sensul prezentei legi, prin cruzime față de animale se înțelege:

a) omorârea animalelor, cu intenție;

b) practicarea tirului pe animale domestice sau captive;

c) organizarea de lupte între animale sau cu animale;

e) folosirea de animale pentru expoziții, spectacole, publicitate, realizare de filme și în scopuri

g) administrarea de substanțe destinate stimulării capacităților fizice ale animalelor în timpul

h) maltratarea și schingiuirea animalelor;

j) provocarea de suferințe fizice și psihice prin orice mijloace;

k) despărțirea puilor de mamă până la vârsta de minimum opt săptămâni de viață;

l) capturarea animalelor prin alte metode decât cele prevăzute de lege;

m) folosirea armelor cu tranchilizant în alte situații decât pentru imobilizarea animalelor;

Capitolul II Condiții privind deținerea animalelor

Deținătorii de animale care selecționează un animal pentru reproducție au obligația de a respecta

(1) Transportatorii au obligația de a transporta animalele în condiții corespunzătoare, în funcție de

a) organizatorul asigură condițiile prevăzute la art. 5;

b) sănătatea și bunăstarea animalelor nu sunt puse în pericol.

(2) Se interzice folosirea animalelor aparținând subîncrengăturii vertebrate indiferent de gradul de

(2) Comisia de organizare a competițiilor și/sau de arbitraj va cuprinde obligatoriu și un reprezentant

Capitolul IV Intervenții chirurgicale

(1) Animalele sunt supuse intervențiilor chirurgicale numai în cazurile motivate.

Capitolul V Sacrificarea și uciderea animalelor

Sacrificarea și uciderea animalelor se vor efectua cu respectarea prevederilor legale specifice în

Capitolul VI Folosirea animalelor în scopuri științifice sau în alte scopuri experimentale

a) animal care a fost rănit, schingiuit sau supus zoofiliei;

b) animal care a fost implicat în lupte între animale sau cu animale;

b) declarațiile persoanelor implicate în activitățile desfășurate cu privire la situațiile de pericol

c) înregistrări video sau audio ori fotografii, indiferent de proveniența acestora;

e) fișa de observație clinică întocmită de un medic veterinar.

a) data, ora și locul unde este emis;

e) descrierea motivelor de fapt care au determinat dispunerea măsurii și indicarea surselor de

f) temeiul de drept pentru emiterea acestuia;

g) data la care încetează aplicarea măsurii de plasare în adăpost a animalului;

h) dreptul de a contesta ordinul de plasare a animalului în adăpost, termenul de exercitare a acestui

(1) Consiliile județene și Consiliul General al Municipiului București au obligația de a asigura cu

a) organizarea și funcționarea unor adăposturi proprii, înregistrate sanitar-veterinar în condiții stabilite

(3) Serviciile publice prevăzute la alin. (1) constau în capturarea/preluarea/ridicarea, asistența

(2) Polițistul consemnează într-un proces-verbal modalitatea de punere în executare a ordinului de

Capitolul VII Sancțiuni

(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă:

(2) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani sau cu amendă:

a) folosirea animalelor sălbatice aparținând subîncrengăturii vertebrate, indiferent de gradul de

c) practicarea tirului pe animale domestice sau pe animale sălbatice captive;

d) rănirea cu intenție a animalelor.

(3) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani:

a) uciderea animalelor, cu intenție, fără drept;

c) organizarea de lupte între animale sau cu animale;

(1) Constituie contravenții următoarele fapte:

a) nerespectarea dispozițiilor art. 5 alin. (1);

b) nerespectarea dispozițiilor art. 6 alin. (2) lit. e)-g);

c) nerespectarea dispozițiilor art. 14;

d) nerespectarea dispozițiilor art. 30 alin. (3).

(1) Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 26 se fac de persoane

Capitolul VIII Dispoziții finale

(1) Radiodifuziunea și Televiziunea Română promovează programe de protecție a animalelor.

205 din 26 mai 2004 (republicată)

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 25 august 2006 (actualizată)

ORDIN nr. 136 din 16 iunie 2006 (actualizat)

NORMĂ SANITARĂ-VETERINARĂ din 16 iunie 2006 (actualizată)

NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 30 martie 2010 (actualizată)