1

CURS 7

OSTEOPOROZA

Def.Afectiune a scheletului caracterizata prin scaderea densitatii minerale osoase , deteriorarea

arhitecturii tesutului osos , ceea ce duce la cresterea fragilitatii osului si cresterea riscului de
fracturare.

Are frecventa mai crescuta la femei, in special peste 65 ani.

Etiopatogenie – diminuarea masei osoase apare ca rezultat al perturbarii balantei dintre formare si
resorbtie osoasa , cu cresterea acesteia din urma

Clasificare

Primara
 Idiopatica juvenila
 Idiopatica a adultului
 Presenila –postmenopauza
 Senila
Secundara
 De imobilizare ( mai mult de 6 luni )
 Hormonala:
 Hipofizara(acromegalie)
 Suprarenala (boala Cushing)
 Ovariana, testiculara
 Tiroidiana, pancreatica, etc.
 Osteopatii renale
 Afectiuni ale maduvei osoase, etc.

Cea mai frecventa osteoporoza este cea data de menopauza.

Diagnostic

Pe anamneza : persoane cu risc :

 Teren genetic (rude de gradul 1 cu fractura dupa traumatism minor)
 Factori de mediu : tabagism, alcoolism, sedentarism, dieta saraca in calciu, expunere
redusa la soare
 Status menstrual : menopauza precoce ( sub 45 ani ), amenoree secundara in
antecedente, menarha intarziata ( peste 15 ani )
 Tratamente anterioare prelungite (peste 6 luni ) cu corticoizi, antiepileptice
(fenitoina), anticoagulante
 Boli endocrine , hematologice (anemie Biermer, mielom multiplu, leucemii)
 Boli digestive (sdr.de malabsorbtie, hepatopatii cronice ), etc.
Clinic :
 Rahialgie(durere de spate toracica si lombara) , cifoza , pierdere in inaltime
 Aparitia unei fracturi de col femural, radius distal sau corp vertebral
 2

Paraclinic :
 Radiologic :
 Radiografia clasica – dg.se pune tarziu cand 30% din masa osoasa este
pierduta si apar tasari vertebrale si fracturi
 DEXA – absorbtiometrie dubla cu raze X – are capacitatea de a examina
intreg scheletul printr-o expunere redusa la radiatii si pentru scurt timp – se
foloseste in special pentru colul femural si coloana lombara→ scorul T
(folosit pentru femeile aflate la menopauza si barbatii peste 50 ani ) ;
interpretare scor T : T = 0 = oase normale ; T = - 1 – 2,5 = osteopenie ;
T > - 2,5 = osteoporoza
 CT cantitativa , ultrasunete
 Dozarea markerilor ososi :
 de osteoformare - In sange : osteocalcitonina, fosfataza alcalina totala si
osoasa)
 de resorbtie – in urina – piridoline si peptide , hidroxiprolina
 biopsie osoasa

Profilaxie

masuri de igiena adresate populatiei generale :

 aport alimentar suficient de calciu si vit.D in timpul sarcinii ( napi, fasole, spanac,
linte,soia uscata, alune, migdale, nuci, faina integrala, lactate, peste si fructe de
mare)
 aport suficient de vit.C si calciu alimentar in perioada de crestere a scheletului
 sport in aer liber
masuri adresate persoanelor cu risc

Tratament

antalgice – Paracetamol, codeina, tramadol,etc.

Antiosteoporotice :impiedica resorbtia osoasa :
 Bifosfonati :alendronat (Fosamax) continuu sau intermitent
 Calcitonina ( Miacalcic) – continuu sau intermitent
 Hormoni estrogeni + progesteron – 4-6 ani
 Calciu si vit.D
Fluorura de sodiu – stimuleaza formarea de os – 2-3 ani
Ortopedic – in caz de fracturi :
 repaus la pat intr-o pozitie de maxim confort – decubit dorsal cu o perna sub cap si
sub genunchi sau decubit lateral , cu o perna sub genunchi
 corset ortopedic
 mobilizare precoce si kinetoterapie
 proceduri fizice antialgice : caldura locala, curenti interferentiali si diadinamici
 evitarea miscarilor bruste , a aplecarii in fata , ridicarea cu genunchii indoiti ,
repartizarea egala a sarcinilor intre cele 2 membre superioare
 3

TUMORI BENIGNE OSOASE

Isi au originea cel mai adesea in os si cartilaj si numai ocazional in maduva osoasa.Se dezvolta
inaintea maturarii scheletice la varsta copilariei si adolescentei si se localizeaza la metafizele fertile
sau in portiunile cu activitate metabolica.Majoritatea sunt solitare .Au un prognostic bun dar unele
varietati prezinta o incidenta de 5% de transformare maligna.

I.Osteomul osteoid
 Este o tumora frecventa – 10% din tumorile benigne
 Apare intre 10-20 ani si isi are sediul la nivelul oaselor lungi ale membrelor
 Localizarea corticala este aspectul clasic al tumorii
 La ex.macroscopic are dimensiuni reduse
 Adevarata masa tumorala , leziunea specifica , se afla in centrul tumorii si se numeste nidus
 Este spontan dureroasa – durere foarte intensa, cu sediu précis si predominenta nocturna ,
se calmeaza prin administrarea de aspirina
 Explorari :
 Radiografia- descopera o zona transparenta, rotunda sau ovalara , de cativa mm, inconjurata
de o condensare osoasa corticala
 CT , RMN, TDM, arteriografie , scintigrafie
 Tratament – exereza marginala a nidusului

II.Exostoza osteogenica (osteocondromul periferic )

 Tumora provine din noduli ai cartilajului de crestere care herniaza prin periost inafara osului
si au tendinta de crestere pana la pubertate
 Maturizarea scheletului se insoteste de oprirea cresterii tumorii si osificarea acesteia
 Sediul este metafizar sau metadiafizar iar ca localizare pe schelet – pe femurul inferior si
tibie , aproape de genunchi
 Sunt formatiuni solitare , pediculate , cu varful ascutit , bifid sau bont (“in ciuperca “) ,
orientate in directia diafizei (“agatator de cuier “la femur )
 Uneori este asimptomatica
 Alteori se manifesta ca o masa tumorala , mai putin dureroasa , cu senzatia de acrosaj la
miscare
 Radiografia – deceleaza portiunea osoasa a tumorii
 Tratament – chirurgical

III.Condromul
 Provine din dezvoltarea unor insule ectopice ale cartilajului de crestere
 Exista o forma periferica a bolii (juxtacorticala – mai rara ) si una centrala (frecventa )
 Forma centrala :
 Aparitia tumorii in metafiza si deplasarea acesteia spre diafiza
 Localizarea predilecta – la oasele degetelor
 Tumora este asimptomatica si dg.se face tarziu , la 30 -40 ani
 Radiografia – geoda clara , geografica , presarata cu calcificari cartilaginoase
 Tratament – supraveghere la cele asimptomatice , chiuretaj atent cu ex.histologic al
intregului continut sau o excizie marginala
 4

IV.Tumora cu celule gigante(osteoclastomul )

 Se situeaza in zona de tranzitie intre tumorile benigne si maligne
 Frecventa intre 20- 40 ani
 Predomina la sexul feminin iar sediul pe os este cel epifizar , aproape de genunchi (femur sau
tibie )
 Tabloul clinic – nimic particular
 Se face radiografie , biopsie
 Tratament – in functie de gradul histologic , este chirurgical , crioterapie , umplerea cavitatii
restante prin tasarea in interior a unor grefoane osoase

TUMORI MALIGNE OSOASE

I.Osteosarcomul
 Cea mai frecventa tumora maligna a osului , intalnita in special la sexul masculin
 Apare intre 10 -20 ani , in special in jurul genunchiului dar si la nivelul humerusului proximal ,
femurului proximal si bazinului
 Clinic- descoperirea unei mase de os sensibile (durere si tumefiere ); durerea este discreta la
inceput , devine mai tarziu violenta , cu exacerbari nocturne si este descrisa ca o senzatie de
ruptura a osului
 In momentul dg., osteosarcomul este de obicei evoluat , tumora a invadat partile moi , MTS
sunt prezente la 20% din pacienti
 Ex.radiologic – este tipic : la nivelul metafizei imagini de osteoliza centrala , osteocondensare
sau imagini mixte cu rupturi ale corticalei si reactie periostala (“in raze de soare “)
 TDM, RMN, angiografie , biopsie
 Da MTS pulmonare
 Tratament :
 Chimioterapie preoperatorie facuta cu scopul de sterilizare a MTS si de a favoriza
chirurgia conservatoare
 Chirurgical – excizia larga , in bloc si in tesutul sanatos din jurul tumorii apoi
reconstructie
 Chimioterapie postoperatorie
 Radioterapie pulmonara
II.Condrosarcomul
 Tumora maligna care produce tesut cartilaginos tumoral pur sau asociat cu tesut fibros
 Apare dupa 30 ani , in special la sexul masculin
 Intereseaza predilect trunchiul si centurile
 Localizarea pe os este metafizara
 Simptomele de debut – necaracteristice (durere si tumefiere )
 In momentul descoperirii tumora este mare
 La radiografie – o masa cartilaginoasa in partile moi , aderenta la os , cu calcificari “in sare si
piper “care mascheaza punctul de pornire al tumorii
 Biopsia – obligatorie
 Tratament – chirurgical
5