Navigatie fluviala si ape interioare

CURSUL 9
Navigaţia pe apele interioare nord
americane
• Căile navigabile interioare ale Statelor
Unite includ peste 40.000 km de ape
navigabile. O mare parte din căile
navigabile importante din punct de vedere
comercial ale Statelor Unite constau în
sistemul râului Mississippi - râul
Mississippi și căile navigabile de legătură.
• În America de Nord, fluviile cele mai folosite pentru
navigație sunt Mississippi și Missouri, iar cele mai
importante canale sunt cele din St. Lawrence, care
unește Ontario și St. Lawrence; canalul Sault Sainte
Marie, între Superior și Huron; canalul care leagă
Chesapeake de Ohio; canalul New York; și canalele
dintre North Allegheny și Erie.

• Lungimea căilor navigabile navigabile în Statele

Unite este de peste 36.072 km. Sistemul fluvial
Mississippi, cel mai mare dintre toate, are mai mult de
8.000 de kilometri de căi navigabile cu adâncimi de 3
metri sau mai mult, inclusiv ruta principală a râului
de la Minneapolis la Golful Mexic - o distanță de
peste 12.880 de kilometri. Missouri, un afluent al
Mississippi, este navigabil pe 1.216 km până la Sioux
City, Iowa.
• Calea navigabilă St. Lawrence:
• St. Lawrence, cu marile lacuri, formează un traseu comercial
foarte important în inima Americii de Nord. Cu toate acestea,
râul este dependent de gheață timp de aproximativ patru luni pe
an
• Navele mari oceanice pot trece aproximativ o mie de kilometri
până la Montreal; dar aici mărfurile trebuie transbordate către
nave mai mici, deoarece canalele făcute pentru aceasta nu au o
adâncime de 3-5 metri.
• Sfântul Laurențiu pătrunde în ocean printr-un estuar adânc, dar
navigația este dificilă de prevalența ceaților și de rapiditatea
curentului. Valea Sfântului Laurențiu este fertilă și toată
lungimea este locuita.
• Un alt canal a fost realizat pentru a evita căderile Niagara, deși
o mare parte a comerțului este deviat la Buffalo către Canalul
Erie și ruta Mohawk-Hudson către New York.
• Sault Sainte Marie sau 500 de canale au fost necesare ca
urmare a existentei apelor repezi din aceasta zonă, dintre Lacul
Superior și Lacul Hudson, traficul pe aceste canale fiind foarte
mare.
• .
• O valoare principală a căilor navigabile
interioare este capacitatea lor de a transporta
în mod eficient volume mari de mărfuri în vrac
care se deplasează pe distanțe mari.
Remorcherele împing barje cuplate cate 4 sau 6
pe căi navigabile mai mici și până la peste 40
de barje pe râul Mississippi sub confluența sa
cu râul Ohio. Un convoi din 15 barje este unul
obișnuit pe râurile mai mari cu ecluze , cum ar fi
râurile Ohio, Mississippi Superior, Illinois și
Tennessee. Astfel de convoaie reprezintă un
mod de transport extrem de eficient,
transportând aproximativ 22.500 de tone de
marfă ca o singură unitate, echivalentă cu
aproximativ 225 de vagoane de cale ferată sau
870 de camioane.
• Barjele sunt potrivite pentru transportul unor cantități mari de mărfuri în
vrac și materii prime la un cost relativ scăzut. Sistemul de căi
navigabile interioare și intracostale gestionează anual aproximativ 630
de milioane de tone de marfă, sau aproximativ 17% din volumul total
de marfă interurbană. Acestea sunt materii prime sau produse primare
fabricate care sunt de obicei depozitate pentru prelucrare sau consum
ulterioare sau transbordate.

• Cărbunele are cel mai mare volum transportat pe căile navigabile

interioare, mai mult de 20% din cărbunele consumat pentru a produce
electricitate.
• Petrolul este următoarea categorie de marfa ca mărime, incluzând țiței,
benzină, motorină, combustibil pentru avioane, păcură grea și asfalt.
• Un alt grup mare include cereale și alte produse agricole, dintre care
majoritatea se deplasează pe căi navigabile către porturi de pe râul
Mississippi inferior sau râul Columbia pentru export. Șaizeci la sută din
exporturile agricole din SUA sun t transportate pe căi navigabile
interioare.
• Alte mărfuri majore sunt agregatele, cum ar fi piatra, nisipul și pietrișul
utilizate în construcții; produse chimice, inclusiv îngrășăminte;
minereuri metalice, minerale și produse, precum oțelul.
• Căile navigabile interioare și intracostale americane
deservesc în mod direct 38 de state, cat și statele de pe
malul Atlanticului, coasta Golfului și nord-vestul
Pacificului. Expeditorii și consumatorii din aceste state
depind de căile navigabile interioare pentru a transporta
aproximativ 630 de milioane de tone de marfă evaluată
la peste 73 de miliarde de dolari anual. Statele de pe
coasta Golfului și de-a lungul Midwest și Ohio Valley
depind în special de căile navigabile interioare și
intracostale. Texas și Louisiana expediază fiecare o
marfă de peste 10 miliarde de dolari anual, în timp ce
Illinois, Pennsylvania, Virginia de Vest, Kentucky,
Mississippi, Alabama și Washington între 2 și 10 miliarde
de dolari anual. Alte opt state expediază marfa de cel
puțin 1 miliard de dolari anual. Potrivit cercetărilor,
această marfă se deplasează cu o economie medie de
transport de 10,67 dolari pe tonă mai mare decat costul
transportului prin moduri alternative. Acest lucru se
traduce prin peste 7 miliarde de dolari anual în economii
de transport către economia Statelor Unite.
• Râul Columbia este singurul râu de pe coasta de
vest (și, fără îndoială, întreaga coasta Pacificului de
Nord-America) care este navigabil pe o lungime
semnificativă. Râul este dragat în mod regulat, iar
barjele pot ajunge până la interior până la Lewiston,
Idaho printr-un sistem de ecluze; cu toate acestea,
există restricții stricte de proiectare dincolo de
confluența cu râul Willamette. Râurile Sacramento și
San Joaquin, râul Snake și râul Umpqua sunt
exemple de alte râuri de pe coasta de vest care sunt
dragate pentru navigație. Nivelurile abrupte și
debitele variabile ale majorității celorlalte râuri de pe
Coasta de Vest le fac nepotrivite pentru
ambarcatiunile mari. De asemenea, majoritatea
râurilor mari de aici sunt îndiguite, adesea în mai
multe locuri, pentru a furniza apă pentru
hidrocentrale și alte utilizări.
• Majoritatea râurilor și canalelor navigabile din Statele
Unite se află în jumătatea de est a țării, unde terenul
este mai plat și clima este mai umedă. Sistemul râului
Mississippi, inclusiv calea navigabilă intracoastală a
Golfului (GIWW), conectează porturile de pe coasta
Golfului, cum ar fi Mobile, New Orleans, Baton Rouge,
Houston și Corpus Christi, cu porturi majore interioare,
inclusiv Memphis, Kansas City, St. Louis, Chicago , St.
Paul, Cincinnati și Pittsburgh. Râul Mississippi de Jos,
de la Baton Rouge la Golful Mexic, permite transportului
maritim să se conecteze cu traficul de barje, făcând
astfel acest segment vital atât pentru comerțul intern, cât
și pentru cel exterior al Statelor Unite. Sistemul râului
Mississippi este conectat la calea navigabilă Illinois, care
continuă până la calea navigabilă Great Lakes și apoi la
calea Saint Lawrence. Multe alte râuri din est sunt, de
asemenea, navigabile, inclusiv râurile Potomac, Hudson
și Atchafalaya, care sunt toate dragate.
• Râul Kennebec până la lacul Moosehead
• Râul Penobscot până la confluența ramurii Est și Vest la Medway, Maine
• Lacul Umbagog
• Râul Merrimack până la Concord, New Hampshire
• Râul Connecticut până la Pittsburg, New Hampshire
• Lacul Champlain
• Lacul Memphremagog
• Râul Ompompanoosuc până la mile 3.8
• Waits River to Mile 0.9
• Râul Negru până la mile 25 în Craftsbury, Vermont
• Râul Battenkill până la Mile 50 în Manchester, Vermont
• Râul Lamoille până la mile 79 în Greensboro, Vermont
• Râul Missisquoi până la mile 88,5 în Lowell, Vermont
• Otter Creek la mile 63,8 în Proctor, Vermont
• Râul Winooski până la Marshfield, Vermont
• Râul Moose de la râul Passumpsic până la granița Victory, Vermont
• Râul Nulhegan, inclusiv ramura de est, ramura neagră și ramura galbenă
• Paul Stream
• Râul Passumpsic și ramura sa de est până la East Haven, Vermont
• Râul Wells până la lacul Groton
• Râul Alb
• Marile Lacuri americane
• Marile Lacuri formează un grup de cinci
lacuri cu apă dulce din America de Nord,
având o suprafață totală de 245.000 km2,
fiind cea mai mare suprafață de apă dulce.
Din punct de vedere al volumului însă,
sistemul Marilor Lacuri se situează pe locul
2, după Lacul Baikal, acesta fiind cel mai
adânc lac din lume: -1637 m. Diferența de
altitudine dintre lacuri este de cca. 110 m,
cea mai mare parte din ea înregistrându-se
la trecerea dintre Lacul Erie și Lacul Ontario
prin Cascada Niagara.
• Marile Lacuri sunt un rezervor important de
apă pentru SUA și Canada. Prin creșterea
populației din această regiune a crescut și
gradul de poluare, iar un alt factor de
dezechilibru ecologic este aducerea în
regiune a unor specii străine de animale și
plante. În anul 1978 s-a semnat între SUA și
Canada un acord de protecție a apelor.
Marile Lacuri
• Lacul Superior (Lake Superior)
• Lacul Michigan (Lake Michigan)
• Lacul Huron (Lake Huron)
• Lacul Erie (Lake Erie)
• Lacul Ontario (Lake Ontario)

• Din cauza suprafețelor mari de apă, pe lacuri se

înregistrează maree. Singurul lac care se găsește în
întregime pe teritoriul SUA este Lacul Michigan, celelalte
sunt traversate de granița canadiano-americană. Marile
Lacuri se varsă în Oceanul Atlantic prin fluviul Sfântul
Laurențiu. Prin Canalul Navigabil Illinois și Intracoastal
Waterway s-a realizat posibilitatea navigării cu vaporul
până pe fluviul Mississippi.
• În Marile Lacuri se află peste 35.000 de
insule respectiv grupe de insule. În partea
canadiană a Lacului Huron (Lake Huron)
se găsește de pildă insula Manitoulin cu
suprafața de 2.766 km2, fiind cea mai
mare insulă dintr-un lac, de pe glob.
• Golfuri mari și corpurile de apă semnificative aferente
• Lacul Nipigon, legat de lacul Superior de râul Nipigon,
• Green Bay este un braț al lacului Michigan, de-a lungul coastei de
sud a peninsulei superioare a Michigan și a coastei de est a
Wisconsin. Este separat de restul lacului de Peninsula Door din
Wisconsin, de Peninsula Garden din Michigan și de lanțul de insule
dintre ele, toate formate de escarpamentul Niagara.
• Lacul Winnebago, conectat la Green Bay de râul Fox, servește ca
parte a căii navigabile Fox – Wisconsin și face parte dintr-un
sistem mai mare de lacuri din Wisconsin
• Golful Grand Traverse este un braț al lacului Michigan de pe
coasta de vest a Michiganului, fiind unul dintre cele mai mari
porturi naturale din Marile Lacuri. Golful are o peninsulă mare și o
insulă majoră cunoscută sub numele de Power Island.
• Golful Georgian este un braț al lacului Huron, care se întinde spre
nord-est de lac, în întregime în Ontario. Golful, împreună cu
extensiile sale înguste de vest ale Canalului de Nord și
strâmtoarea Mississagi, este separat de restul lacului de Peninsula
Bruce, Insula Manitoulin și Insula Cockburn, toate acestea fiind
formate și de Escarpamentul Niagara.
• Lacul Nipissing, conectat la Golful Georgian de French
River, are doua Insule vulcanice Manitou și Golful
Callander, care au fost formate de o erupție violentă, de
origine profundă. Lacul se află în Ottawa-Bonnechere
Graben ,.
• Lacul Simcoe, legat de Golful Georgian de râul Severn,
servește ca parte a Trent – ​Severn Waterway, o rută de
canal care traversează sudul Ontario între lacurile
Ontario și Huron.
• Lacul St. Clair, legat de lacul Huron la nord de râul St.
Clair și de lacul Erie la sud de râul Detroit. Deși are o
suprafață de 17 ori mai mică decât Lacul Ontario și este
inclusă rareori în listele Marilor Lacuri, ocazional se fac
propuneri pentru recunoașterea sa oficială ca Mare Lac,
ceea ce ar afecta includerea acestuia în proiecte de
cercetare științifică etc. în legătură cu „Marile Lacuri”.
• Golful Saginaw, o extensie a lacului Huron în peninsula
inferioară a Michiganului, alimentată de râurile Saginaw
și alte râuri, are cea mai mare zonă umedă de apă dulce
învecinată din Statele Unite.
• Marile Lacuri au, de asemenea, mai multe
peninsule între ele, inclusiv Peninsula
Door, Peninsulele Michigan și Peninsula
Ontario. Unele dintre aceste peninsule
conțin chiar și peninsule mai mici, cum ar
fi Peninsula Keweenaw, Peninsula Thumb,
Peninsula Bruce și Peninsula Niagara.
Localitatile includ Grand Rapids și Detroit
în Michigan, împreună cu Londra,
Hamilton, Brantford și Toronto în Ontario.
• Conexiunea cu oceanul
• Deși calea navigabilă Saint Lawrence și cea a Marilor
Lacuri le fac accesibile navelor oceanice, navele
maritime mari nu se încadrează prin ecluzele acestor
rute fac au transport maritim de containere sa fie
limitat.
• Cea mai mare parte a transportului este în vrac cu
nave de tip Seawaymax sau mai mici pe întregul lac și
spre Atlantic. Navele mai mari se limitează la navigatia
numai pe Marile lacuri. Numai șlepurile pot accesa
sistemul Illinois Waterway care oferă acces la Golful
Mexic prin râul Mississippi. În ciuda dimensiunilor lor
mari, secțiuni mari din Marile Lacuri îngheață iarna,
întrerupând majoritatea transporturilor din ianuarie
până în martie. Unele spărgătoare de gheață parcurg
lacurile, menținând rutele e de navigație deschise si
pentru alte perioade de timp.
• Marile Lacuri sunt, de asemenea, conectate prin
Chicago Sanitary and Ship Canal cu Golful Mexic prin
râul Illinois (de la râul Chicago) și râul Mississippi. O
cale alternativă este prin râul Illinois (din Chicago),
până în Mississippi, în susul Ohio și apoi prin calea
navigabilă Tennessee – Tombigbee (o combinație a
unei serii de râuri, lacuri și canale), până la Mobile
Bay și Golful Mexic. Traficul comercial remorcat și
barje este intens.
• De asemenea, ambarcaţiunile de agrement pot intra
sau ieși din Marile Lacuri prin Canalul Erie și râul
Hudson din New York. Canalul Erie se conectează la
Marile Lacuri la capătul estic al lacului Erie (la Buffalo,
New York) și la partea de sud a lacului Ontario (la
Oswego, New York).
• Cu excepția cazului în care apa este înghețată în timpul iernii, peste
100 de nave de transport lac operează continuu pe Marile Lacuri, care
rămân un coridor major de transport pe apă pentru mărfurile vrac.
Calea navigabilă Marile Lacuri leagă toate lacurile; calea mai mică
Saint Lawrence Seaway leagă lacurile de oceanele atlantice. Unii
transportatori de lacuri sunt prea mari pentru a utiliza calea maritimă și
operează numai pe calea navigabilă și lacuri.

• Peste 170 milioane de tone nete de mărfuri uscate în vrac sunt

transportate pe Marile lacuri. Aceasta sunt, în ordinea volumului:
minereu de fier, cereale și potasiu. Minereul de fier și o mare parte din
piatră și cărbune sunt utilizate în industria siderurgică. Există, de
asemenea, un anumit trafic de mărfuri lichide și containerizate, dar
majoritatea navelor containerizate nu pot trece prin ecluzele de pe calea
Saint Lawrence-
• Există patru poduri pe Marea Lacuri, altele decât Lacul Ontario, din
cauza costului. Podul Blue Water Bridge are, de exemplu, are o înălțime
de peste 150 de picioare și o lungime de peste un kilometru.

• Principalele porturi de pe Marile Lacuri includ Duluth-Superior, Chicago,

Detroit, Cleveland, Twin Harbors, Hamilton și Thunder Bay.
• Canada are aproape 800 000 km2 de apă
dulce în limitele sale. Lacurile care alcătuiesc
cea mai mare parte a acestei zone întinse
sunt interconectate prin sisteme fluviale.
Fluviul Mackenzie, care drenează o suprafață
de 1. 870.000 km2, este al șaptelea cel mai
mare sistem fluvial din lume. Mai bine
cunoscut este râul St Lawrence-Marea
Lacurilor, care se întinde pe jumătate de
continent. Folosind căile navigabile interioare
ale Canadei, este posibil să călătoriți pe apă,
cu canoe, de la Québec până la coasta
arctică în nord-vestul extrem, și chiar peste
munți până la coasta Pacificului.
• Canalul Lachine, construit între 1821 și 1825,
și ocolind raurile rapide de pe St Lawrence în
amonte de Montréal, a fost primul canal l care
a fost terminat. Planificat de comercianții din
Montréal, a necesitat investiții substanțiale de
fonduri publice înainte de finalizare. Celelalte
canale din această perioadă timpurie, cele 3
canale ale râului Ottawa (1819-34) și Canalul
Rideau (1826-32), au fost planificate și
construite pentru a oferi o cale navigabilă
militară alternativă între Montréal și Kingston
după războiul din 1812, deci plătite de guvern,
chiar dacă erau folosite mai degrabă pentru
comerț decât pentru traficul militar.
• Canalele râului Ottawa au fost utilizate până în
1961, când au fost scufundate de barajul
hidroelectric Carillon din Hydro-Québec.
Navigatia rămâne posibilă printr-o nouă ecluza
adiacentă centralei Carillon. Canalul Rideau
este încă în uz regulat, în esență așa cum a
fost construit acum peste 150 de ani. Raurile
rapide de pe râul Richelieu, în amonte de St-
Jean, Québec, au fost ocolite de Canalul
Chambly (1833-43). Cu o ecluza la St-Ours,
lângă Sorel, navele aveau acces de la St
Lawrence la Lacul Champlain și deci la Canalul
Champlain (SUA) și râul Hudson. Dar ecluzele
înguste de pe Canalul Chambly (lățime de doar
7,1 m) erau și sunt încă un blocaj în această
cale navigabilă internațională.
• Astăzi, St Lawrence Seaway, care
încorporează cel de-al patrulea canal
Welland, este unul dintre puținele mari
canale de nave din lume, care transportă
mărfuri din și către restul lumii și către și din
inima continentului nord-american. Marile
servicii de nave de pasageri din anii
anteriori au dispărut aproape toate, locul lor
fiind acum ocupat (în special pe canalele
mai mici) de ambarcațiunile de agrement
private.