Dezinformarea- arma in Razboiul Rece

1
 Dezinformarea este o forma diferita de informare falsa, la fel ca ziua este deferita de
noapte.

Informarea falsa este un instrument guvernamental oficial si recognoscibil ca atare.

Desi dezinformarea este considerata ca fiind un fenomen care nu mai este actual
apartinand perioadei Razboiului Rece, totusi acest concept era foarte putin conoscut in anul
1986.

Dezinformarea este un instrument al serviciilor secrete menit sa confere minciunilor

guvernamentale o marca de autenticitate specifica mediilor nonguvernamentale occidentale.

Ca si exemplu, daca un stat inamic al vestului ar face public printr-un organism de presa
al tarii in legatura cu o actiune militara care pe langa obiectivul principal s-ar viza si alt lucru
care are un scop negativ, in acest caz este vorba despre o falsa infromare, iar acesta stire ar fi
neluata in seama de oamenii din vest, ar fi reticente in ceea ce priveste stirea.

Dar daca stirea ar fi facuta de mediile de informare vestice in loc de statul inamic atunci
acest caz ar fi unul de dezinformare, stirea fiind mai credibila pentru faptul ca este emisa din
interiorul zonei respective si nu de catre inamic.

Totodata aceste stiri venite din interior vor avea un mai mare efect asurpa populatiei nu
doar celei din tara respectiva ci si asupra celorlalte tarii pentru ca ea va fi luata ca fiind adevarata
doar pentru ca vine de la tara respectiva, astfel aceste stiri fiind ireversibile odata distribuite,
aducand astfel prejudiciu acelei tari, chiar daca stirea nu este adevarata.

De-a lungul istoriei, multe tari au folosit in vremuri de razboi diferite tehnici pentru a
abate atentia inamicului de la adevaratele lor intentii.

Exista doua extreme, prima fiind calul troian. Cealalta extrema este operatiunea prin care
britanicii i-au facut pe germani sa creada ca vor invada Franta printr-un loc cand defapt au
invadat preintr-un alt loc.

Rusia a devenit prima mare putere care a transformat inselatoria intr-o perena politica de
stat, fapt care a transformat inselatoria intr-o perena politica de stat, fapt care, in cele din urma, a
afectat orice aspect al societatii ruseti, si tariste, si comuniste.

2
 In manualele de dezinformare strict secrete, se spune ca “stiinta” dezinfromatiei s-a
nascut in Rusia, ca a fost adanc impamantenita in solul rusesc si in istoria acelei tari si ca asa va
ramane pentru totdeauna.

Manualele prezentau faptul ca, nascuta in Rusia secolului al XVIII-lea, dezinformarea era
fructul intensei relatii amoroase dintre Ecaterina cea Mare si printul Grigori Potemkin, principaul
ei consilier politic si militar.

Acest lucru este intarit si de marchizul francez de Custine care observa ca totul este
inselaciune in Rusia si ospitalitatea gratioasa a tarului.

Totodata el spune ca pentru despotismul rus nu numai ca ideile si sentimentele nu

conteaza, dar el reconstituie faptele; duce un razboi impotriva evidentelor si triumfa in lupta.

Un proverb spune ca minciuna are piciaore scurte; acest lucru poate fi adevarat altundeva,
dar in Rusia postarista dezinformarea a devenit politica de stat, jucand un rol cu mult mai mare in
modelarea trecutului si a prezentului acestei tari.

Istoria Rusiei, traditia, normele sociale, valorile etice si tot ce inseamnase ceva inainte de
Revolutia din Octombrie 1917 au fost intoarse pe dos - fie si numai de dragul schimbarii.

Cu toate acestea, noii conducatori comunisti au pastrat cu religiozitate “stiinta

dezinformarii”, realizand ca aceasta unealta istorica ruseasca se porivea ca o manusa cu nevoile
lor.

Transformarea cugetelor este in fapt esenta comunismului. Este, de asemenea,

chintesenta Rusiei, mergand pana la Potemkin si Ecaterina, unde primul a intreprins unele masuri
pentru a arata o pretinsa prosperitate rurala.

Venind in timpuri mai apropiate noua, in timpul Razboiului Rece, in blocul sovietic
pentru masinaria dezinformarii au lucrat mai multi oameni decat pentru armata sovietica si
industria de aparare la un loc. Toti erau implicate in inducerea in eroare a Occidentului- si a
propriilor popoare- sau in sustinerea acestui efort.

Aceste organizatiii isi aveau sediul in afara Uniunii Sovietice, se pretindeau a fi entitati
international independente si isi publicau propriile ziare in franceza sau in engleza, putand fi
vazute ca “satele Potemkin”.

3
 Este o tactica tipic ruseasca sa nu abordezi frontal o amenintare, iar dezinformarea s-a
dovedit a fi o minunata metoda indirecta de a-i incurca pe dusmanii Kremlinului.

Primul “sat Potemkin” international a fost fondat in 1949 si i s-a dat numele respectabil
de Consiliul Mondial al Pacii (WPC), astfel incat sa nu para rusesc.

Exsita o conditie majora pentru ca deznformarea sa reuseasca, si anume aceea ca o

poveste trebuie mereu construita in jurul unui “graunte de adevar” care i-ar asigura credibilitatea.

Acest sambure poate fi de pilda o locatie ca de exemplu Paris in cazul WPC si o persoana
credibila precum conducatorul WPC care era Federic Joliot-Curie laureate francez al Premiului
Nobel ce si-a imprumutat numele dupa ce a fost convins de Stalin.

De-a lungul anilor, Moscova a creat numeroase sate Potemkin international in fiecare
compartiment imaginabil al Europei Occidentale.

Dupa prabusirea Uniunii Sovietice, multe dintre “satele lui Potemkin” international
construite de catre Kremlin au supravietuit si au continuat sa sustina aceleasi mesaje
antiamericane, ca in zilele lor de glorie. WPC s-a mutat la Atena de la Helsinki, iar din 1991 “a
dus o lupta impotriva Noii Ordini Mondiale”.

Federatia Mondiala a Sindicatelor (WFTU), al doilea “sat Potemkin” ca marime, ridicat

de KGB, a supravietuit la randul sau prabusirii Uniunii Sovietice. Isi are inca sediul la Praga si
foloseste in continuare retorica antiamericana din timpul Razboiului Rece.

In vreme ce aceste grupuri isi ascund adevaratele legaturi cu Moscova, ele avanseaza
permanent idei si programe care sprijina interesele Kremlinului. Ele sunt debusuri perfecte
pentru o dezinformare continua.

Un alt mod de dezinformare practicat de comunisti se realiza prin strangerea de

informatii, o arma ce avea diferite intrebuintari.

Strangerea de informatii este mai degraba ultima ocupatie pe lista a ceea ce serviciile
secrete romanesti si celelalte din blocul sovietic faceau in anii aceia. Culegerea de informatii “a
fost mereu mai mult sau mai putin irelevanta”.

4
 Spionii romani si sovietici in anii Razboiului Rece se ocupau cu “inscenari”, adica cu
rescrierea istoriei si manipularea inregistrarilor si a documentelor etc.

Scopul acestei dezinformatii era pentru a distruge reputatia unor lideri fie ei nationali sau
religiosi, dezlantuirea sentimentelor anti-Semite, inarirea resentimentelor pentru un anumit stat.

Prin urmare, cineva ar putea spune ca aceste lucruri sunt de inteles in timpul Razboiului
Rece, dar de ce si acum? Este cat se poate de simplu: dictatorii au nevoie de inamici pentru a
justifica opresiunea pe care o indreapta impotriva propriilor popoare. Iar noi le suntem la
indemana.

Mare parte a istoriei pe care credem ca o cunoastem, sau pe care credem ca am

descoperit-o recent, a fost in realitate nascocita ca dezinformare comunista. Acesta a fost un
razboi “care a izbucnit in 1945 si nu s-a incheiat niciodata”.

Desi Uniunea Sovietca si Razboiul Rece nu mai exista, razboiul asupra religiei continua,
revigorat pe nestiute de catre carturari derutati care au ales sa adune “fapte” ce nu s-au petrecut
inca de la bun inceput. Minciunilor li s-a permis sa devina “istorie”, sa devina “adevar”.

De la al Doilea Razboi Mondial, dezinformarea a reprezentat cea mai eficace arma a

Kremlinului in razboiul sau cu Occidentul, in special cu religia occidentala.

Iuri Andrapov, sef al KGB spunea ca dezinformarea este precum cocaine. Daca tragi pe
nas o data sau de doua ori, s-ar putea sa nu-ti schimve viata. Daca totusi o folosesti zilnic, te va
face dependent - un om diferit.

Stalin a inventat aceasta “stiinta” secreta, dandu-i un nume cu rezonante frantuzesti si

pretinzand ca era una dintre practicile murdare ale Occidentului. Kremlinul i-a defaimat in secret
si cu succes pe inaltii prelati romano-catolici; aproape ca a reusit sa-l asasineze pe papa Ioan Paul
al-II-lea; a inventat teologia eliberarii, o doctrina marxista care i-a intors pe multi catolici
europeni si sud-americani impotriva Vaticanului si a Statelor Unite; a provocat antisemitismul si
terorismul international si a stat la baza revoltelor antiamericane din lumea islamica.

In pofida disparitiei comunismului sovietic, dezinformarea si reteaua international de

agenti sub acoperire sunt foarte active si astazi. Continua sa denaturize felul in care milioane de

5
oameni percep Statele Unite, manipuleaza inca religia- orice religie- si joaca un rol substantial in
alimentarea terorismului international al zilelor noastre.

Un alt mod de dezinformare este cel al lui Mihai Gorbaciov care a inventat conceptul de
glasnost pentru a descrie efortul sau de a purta Uniunea Sovietica “in afara conditiei sale
totalitare, catre democratie, libertate, deschidere”.

In realitate, glasnost este un vechi termen rusesc folosit pentru a descrie actiunea de a
cizela imaginea liderului. La origini inseamna, literal “reclama”, adica autopormovare.

Cu jumatate de veac inainte de glasnostul lui Gorbaciov, enciclopedia oficiala sovietica

definea glasnostul drept o rastalmacire a stirilor transmise catre populatie, traducerea fiind
“calitatea de a fi facut accesibil dezbaterii publice sau manipularii”.

Glasnostul este unul dintre cele mai ascunse secrete ale Kremlinului.

Razboiul Rece s-a incheiat, dar operatiunile de glasnost ale Kremlinului par a fi inca in
voga. La sfarsitul samitului in Slovenia 2001, presedintele George W. Busch spunea: “M-am
uitat in ochii lui Putin. L-am perceput a fi foarte direct si onest”. Din nefericire, pana si
presedintele Bush a fost inselat de glasnost.

Cea mai mare parte a lumii inca il percepe pe Putin ca pe un Petru cel Mare modern,
aceasta este puterea secreta a glasnostului.

“Un om ca mine se naste o data la 500 de ani”, avea sa rosteasca Ceausescu, in

nenumarate randuri, dupa 1972. Acela a fost glasnostul lui.

Ceausescu incepuse sa creada cu religiozitate ca glasnostul, nu ideologia marxista, era

bagheta magica ce va transforma ambitiile sale in realitate.

In 1982, Iuri Andropov, parintele dezinformarii sovietice moderne, a ajuns el insusi

conducator al Uniunii Sovietice, iar glasnostul a devenit de asemenea parte a politicii externe
sovietice.

Acesta a vandut lumii libere o imagine de communist modern care avea aceleasi
preocuparii si hobbiuri precum cei din Occident, dar desigur totul era de fatada, atitudine pe care
au folosito toti conducatorii comunisti.

6
 Admiratia Occidentului pentru glasnostul lui Ceausescu a inceput sa se sustina de la sine
intr-o asemenea masura, incat nu mai putea fi oprita. Acest lucru nu a durat mult pentru ca in
ochii occidentalilor a aparut un alt favorit, Gorbaciov.

Mediile de informare occidentale pareau sa-si ia de bune propriile iluzii. Retorica lui
Gorbaciov, combinand “valorile comuniste” cu “democratia occidental de sus in jos” si cu o
“economie de piata centralizata”, a subjugate lumea.

In 1987 cand acesta a mers intr-o vizita oficiala in America, iar senzatia acelei vizite a
fost de déjà vu, o senzatie de repunere in scena a ultimei vizite oficiale a lui Ceausescu in
America in 1978.

Cei doi lideri comunisti erau ciudat de asemanatori atat prin punctul de vedere al
infatisarii, cat si al actiunilor. Ambii erau mici de statura- ca majoritatea dictatorilor, ambii si-au
preamarit istoria nationala si cultura etc.

Toate aceste lucruri au fost rezultatul actiunilor sofisticate ale unor experti ai
dezinformarii si ale echipelor sofisticate ale unor experti ai dezinformarii si ale echipelor de
relatii publice, care s-au folosit de toate tehnicile verificate de escamotoare a realitatii.

O diferenta fundamental intre strategiile lui Gorbaciov si Ceausescu de a curta Occidentul

a fost ca dupa ce liderul roman a parasit Washingtonul, liderul in functie al serviciului sau de
informatii externe, i-a fost acordat azil politic in America iar acel eveniment a spulberat masca
zambitoare pe care Ceausescu o purtase in Washington si a facut posibil ca maruntaiele
masinariei glasnost sa stea larg desfasurate pe masa astfel incat toata lumea sa le poata vedea.

Din cealalta parte a liderului sovietic, nimeni nu a iesit pentru al demasca. In 2001,
Gorbaciov sustinea inca deschis ca glasnostul lui – pentru care i s-a acordat Premiul Nobel si a
fost numit “Personalitatea deceniului” de catre revista Time – “a scos tara din conditia sa
totalitara si a calauzit-o spre democratie, spre libertate, spre deschidere”.

Glasnostul inseamna in realitate a minti, iar a minti reprezinta primul pas catre furt si
crima.

Mai departe, cel mai mare prejudiciu adus Lumii Libere a fost provocat de operatiunile
de dezinformare ale Kremlinului menite sa falsifice trecutul.

7
 Transformarea lui Stalin din criminalul politic care a ucis peste 20 de milioane de
oameni, intr-un zeu politic pentru o treime din mapamond a avut ca efect nu doar 40 de ani de
Razboi Rece, dar si cea mai mare farsa politica pusa in cale vreodata in istorie: respectul
international pentru marxism si admiratia pentru liderii comunisti criminali.

In jargoul KGB, falsificarea trecutului oamneilor era numita “inscenare” si era o

specialitate a dezinformarii tinuta in cel mai mare secret. Din cauza inscenarilor ticluite de KGB,
istoricii rusi si occidental, intampina astazi cateva probleme mai dicile decat prezicerea trecutului
Rusiei.

Inscenarile Kremlinului pot avea un caracter negativ, pentru a degrada, sau pozitive,
pentru a preamari; indiferent de situatie, aceste actiuni pot afecta literalmente cursul istoriei
lumii. Occidentali au fost defaimati sau “aranjati” drept criminali, iar personaje nedemne si
criminale din sfera de influenta sovietica/rusa au fost portretizate sau “aranjate” ca sfinti.

Toti liderii initiali ai tarilor est-europene erau niste nimeni absolute care au jucat loialitate
religiei Kremlinului, marxism-leninism-stalinismului, si au fost incadrati in categoria eroilor
nationali de catre masinaria dezinformarii sovietice. Odata asezati pe tronurile tarilor lor, acele
costume goale au adoptat practicile de mistificare specific Kremlinului ca si cum ar fi fost ale
lor.

Pe langa aceasta, mai era si practica de a discredita oamenii care ar fi putut pune in
pericol pozitia liderilor comunisti cum a fost de pilda Gheorghiu-Dej care dupa ce in prima faza
la felicitat pe regele Mihai pentru eliberarea tari de sub nazism, peste putin timp la acuzat pe
acesta ca fiind un colaborator cu nazistii si un spion al Occidentului, exilandul astfel.

Practica Kremlinului de a-i pune pe liderii politici sau religiosi, fie intr-o lumina
negativa, fie intr-un negativ sau poitiva, are o lunga istorie. Chiar si dupa terminarea Razboiului
Rece, operatiunile de inscenare puse la cale de Kremlin par a fi inca la moda si par a contamina
chiar si Statele Unite.

Un al mode de manipulare este prin folosirea credintei. Din vremuri stravechi, Kremlinul
a manipulat religia in functie de propriile interese. Tarii Rusiei s-au intitulat cu de la sine putere
capi ai Bisericii Ortodoxe pentru a obtine pe plan intern supunerea.

8
 Pe langa asta, toate teritoriile care nu aveau aceasta religie erau considerate ca fiind in
afara influentei ei si prin urmare a pornit un razboi in 1939 impotriva acestor teritorii ce aveau
alte religii, predominanta fiind catolicismul, pentru a le aduce la religia ruseasca.

Razboiul dintre comunism si Biserica Catolica este aproape tot atat de vechi pe cat e
comunismul.

Liderii comunisti au purtat acest razboi cu catolicismul si cu capii ei prin diferite moduri
printre care dezinformarea si calomnierea capilor bisericii, exemplu fiind papa Pius al-XII-lea
care a fost zugravit ca “Pontiful lui Hitler”, lucru care nu era adevarat, fiind o miscare a
comunistilor pentru al discredita in fata credinciosilor, lucru care nu s-a petrecut pentru ca
oamenii si Occidentul cunosteau ajutorul papei si al bisercii in al doilea razboi mondial.

In manualul strict secret al dezinformarii era scris pe prima pagina cu litere mari: DACA
ESTI BUN LA DEZONFORMARE, POTI AJUNGE UNDE VREI CU ORICE”. Manualul
KGB se deschidea cu un exemplu care ilustra cum inscenarea “poate neutraliza pana si un sfant”.

Expertii dezinfromarii sovietice au spus ca o buna operatiune de inscenare trebuie sa fie

construita in jurul unui “graunte de adevar”.

Exemplu pentru aceasta il avem pe Pius al-XIII-lea, care in perioada in care a fost
implicat in operatiunea sovietica impotriva sa, acestia solicitau incontinuu din ce in ce mai multe
documente lipsite de importanta provenind din arhivele Vaticanului; se pare acuma ca erau in
cautarea unui mic “graunte de adevar”.

Totalitarismul are intotdeauna nevoie de un adevar tangibil. Alte dezinformarii mai sunt
si misiunea majora de dezinformare a Securitatii in Razboiul Rece, constand in a ajuta Moscova
sa reaprinda antisemitismul in Europa Occidentala prin raspandirea a mii de exemplare dintr-un
vechi fals rusesc, Protocoalele inteleptilor Sionului, totul trebuind sa fie secret, ca nimeni sa nu
stie ca publicatiile proveneau din blocul sovietic.

Tot de samburele de adevar se leaga si devenirea unui lider. Pentru a deveni lider de
necontestat, cineva trebuie sa cunoasca slabiciunile subordonatilor sai- acesta era “grauntele de
adevar” in operatiunile de dezinformare ce urmareau retrogradarea persoanelor inconfortabile.

9
 Tendinta tipic sovietica- sau poate ca ruseasca, din punct de vedere istoric- a
conducatorului de a nu se increde in nimeni din jurul sau si de a abuza de aparatul de informatii
secrete pentru a afla slabiciunile inaltilor birocrati ai tarii a dat nastere unitatilor ultrasecrete de
interceptare, insarcintate sa monitorizeze inalta nomenclatura din Uniunea Sovietica si din cativa
dintre satelitii ei cei mai apropiati.

Asadar toate aceste lucruri pe care le-am expus mai sus sunt infatisari ale unui singur
chip, si anume dezinfromarea, aceasta arma pe care regimurile totalitare au folosit-o in toate
modurile posibile spre a-si atinge obiectivele murdare si pentru a scapa basma curata.

10
Bibliografie:
 Dezinformarea- Ioan Mihai Pacepa, Ronald J. Rychlak

11