După rezultatele Referendumului pentru redefinirea familiei, Referendum

care nu a fost sub nici o formă un eşec ci un SUCCES fenomenal al Bisericii

Ortodoxe Române, care a reuşit, în ciuda tuturor atacurilor mişeleşti venite din
partea mass-media şi a multora, să scoată la vot peste 3,5 milioane de persoane, am
decis să nu mai postez absolut nimic pe facebook. Am fost la culme dezamagit de
înţelegerea multora şi de modul în care ei percep activitatea pe care o desfăşoară
Biserica Ortodoxă Română.
Dar, mai apoi mi-au venit în minte cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos,
care spune că: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi
şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda
de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care
este în ceruri” (Matei 10, 32-33). Cu alte cuvinte, chiar dacă atunci am pierdut
foarte mulţi prieteni, şi chiar dacă şi acum voi pierde prieteni, simt că trebuie să-L
mărturisesc pe Hristos. Şi mai mult, dacă cei care blameză credinţa mea, au
libertatea să o facă, consider că şi eu, care doresc apărarea ei, mă pot bucura de
aceeaşi libertate.
Anul acesta are o însemnătate fantastică, la care numai gândindu-te, ca un
român adevărat, trebuie să lăcrimezi. Unirea tuturor românilor, nu este un
eveniment care să poată fi trecut uşor cu vederea, sau doar serbat prin câteva
manifestări fără nici o urmă de emoţie. Unirea românilor trebuie prezentată tuturor
ca un eveniment COLOSAL din toate punctele de vedere.
Acest eveniment nu putea fi serbat acum, dacă la realizarea lui nu contribuia
decisiv Biserica Ortodoxă Română. Ieri, pentru toţi cei care nu gândim cu mintea
umbrită, a avut loc un moment deosebit, SINGURUL CARE MARCHEAZĂ
CUM SE CUVINE MOMENTUL CENTENARULUI, singurul care elogiază pe
cei care au luptat pentru înfăptuirea României Mari. Tristeţea este mare, pentru că
nici acum, nici când se realizează ceva pentru cei care au meritat şi au murit pentru
Ţară, românii nu sunt UNIŢI. Este trist, că nu se înţelege cu adevărat valoarea şi
importanţa acestei Catedrale, că este socotită ca piedică pentru dezvoltarea
României, pentru construirea de spitale sau pentru cea de şcoli. Nu se caută decât
să se arunce cu noroi în ceva care este cu adevărat relevant şi marcant pentru
CENTENAR. Dar oare de ce ne mai miră? Aşa am fost dintotdeauna....oameni care
şi-au ucis conducătorii, români care subjugă şi caută să să-şi atace conaţionalii sub
orice formă prin diaspora, şi exemplele triste pot continua. Oare de ce nu ne putem
bucura de realizări, atunci când ele au loc? Oare de ce numai ştirile mizerabile
împotrivă sunt cele mai gustate, iar cele care dovedesc faptele şi actele
binefăcătoare pe care Biserica le face, abia se pot „bucura” de câteva like-uri
timide? Oare de ce la fiecare cădere suntem gata să afundăm şi mai mult pe
aproapele, iar la ridicarea lui, intervin invidia şi ura? Oare de ce Biserica, singura
care a fost în stare să dea ceva Eroilor şi Ţării de Centenar, este blamată?
Îmi vine să râd de neştiinţa şi ignoranţa celor care spun că lui Hristos îi plac
spaţiile mici şi lemnul, care uită că Hristos a început activitatea şi a predicat de
multe ori în Templul lui Solomon, care era cea mai grandioasă construcţie
religioasă din acea vreme. Îmi vine să râd de ce cei care consideră că Patriarhul
merge cu o maşină foarte scumpă, dar care habar nu au, sau nu vor să aibă, că acea
maşină nu este cumpărată de Patriarh, ci oferită. Hristos în activitatea de
propovăduire se deplasa cu corabia, care pentru cine nu ştie era cel mai modern
mijloc de transport în acea vreme. Şi mai mult, câţi îşi pun problema că Patriarhul
este capul unei instituţii importante şi de aceea are dreptul de a avea o asemenea
maşină, dar sunt alţii care se bucură de ajutoare sociale şi care nu au nici un fel de
îndatoriri sau de obligaţii, dar totuşi au „bolizi” mai interesanţi?
Oare cei care sunt interesaţi de spitale, au habar câte spitale sunt înfiinţate şi
funcţionează sub grija directă a Bisericii? Oare cei care atacă Biserica, au habar
câte acte de caritate face Biserica, prin trimişii ei, acei episcopi, preoţi şi diaconi,
care sunt văzuţi ca duşmani ai poporului? Bineînţeles.....în conţiinţa fiecăruia, dacă
mai există şi este sinceră, trebuie să răspundem....aceste ştiri bune....nu atrag, nu
sunt WOW, nu sunt SENZAŢIONALE. Pe cine interesează că biserica face acte de
caritate de milioane de euro pe an? E mai palpitant şi mai de interes să ştim şi să
distribuim că un preot de ţară nu vrea să îngroape pe cineva fără bani.... Este mai
interesant ca socotim o mulţime de oameni, pupători de oase, decât să vedem
minuniile care se întâmplă zi de zi cu noi....minuni pentru care ei se roagă!
Trebuie să socotim aceste fapte ca fiind izolate? Nu......În orice domeniu poţi
face lucruri măreţe, dacă o singură dacă ai greşit, eşti împroşcat cu noroi, se şterg
toate faptele tale bune şi frumoase.
În concluzie, ştiu că părerile mele nu vor fi „gustate” şi apreciate....ci din
contră. Dar asta se întâmplă când mereu, când spui adevărul şi te numeşti
ROMÂN. Şi ca un sfat pentru toţi......înainte să postaţi, distribuiţi sau vorbiţi
ceva....DOCUMENTAŢI-VĂ! O CARTE CITITĂ ÎN PLUS, NU UCIDE, DAR
NE FACE MAI RESPONSABILI PENTRU CEEA CE VORBIM ŞI NE DĂ O
BAZĂ SERIOASĂ DE ARGUMENTARE!