În cazul unui material restrâns, citirea integrală de mai multe ori rămâne

procedeul indicat de învăţare.

Mai productivă se dovedeşte a fi metoda combinată,care întruneşte
avantajele celor două.În prima fază se citeşte conţinutul materialului în
întregime de mai multe ori pentru a înţelege conţinutul şi a identifica
fragmentele mai importante/dificile.Intervine faza a doua,ce constituie
învăţarea pe părţi, a materialului fragmentat. În timpul învăţării pe
fragmente se fac însemnări,notări,schiţe,citate ce se fac cu creionul în mână
şi caietul alături. Toată această activitate asigură o întipărire profundă şi o
păstrare trainică.
Lectura îmbinată cu reproducerea este un proces mai activ.Intercalarea
momentelor de autocontrol va da citirii ulterioare un caracter selectiv,în
sensul că se va insista asupra ideilor omise sau asupra corectării greşelilor.
Repetiţia este o recomdare generală pentru fixarea cunoştinţelor şi pentru
prevenirea uitării. Simpla repetare monotonă a unui material nu dă
rezultate.De aceea, a pedepsi un copil cu obligaţia de a scrie de “n” ori o
regulă de purtare sau de ortografie nu este benefică. În ceea ce priveşte
organizarea repetării ,în genere eşalonarea exerciţiului şi a repetării este mai
productivă decât concentrarea sau masarea ei.
Într-un sens mai larg eşalonarea învăţării poate fi înţeleasă ca studiu
sistematic făcut cu regularitate,în opoziţie cu pregătirea masată într-o
perioadă restrânsă(de exemplu, în sesiunea de examene)ale cărei efecte se
răsfrâng negativ asupra trăiniciei păstrării.