Imperiul Inca 

a fost cel mai mare imperiu din America precolumbiana. S-a

ridicat pe inaltimile din Peru in jurul anului 1200; intre 1438 si 1533 Inca a
reusit prin cuceriri si asimilari sa incorporeze o mare parte din vestul
Americii de Sud, avand centrul in jurul Anzilor si a inclus o mare parte din
teritoriul ocupat in prezent de Ecuador, Peru, Bolivia, Argentina si Chile. in
1533, Atahualpa, ultimul imparat incas (numit Sapa Inca) a fost omorat la
ordinul conchistadorului Francisco Pizarro, marcandu-se astfel inceputul
dominatiei spaniole.

Numele Imperiului Inca in limba Quechua, era Tawantin Suyu care poate fi tradus

ca Cele patru regiuni sau Uniunea celor patru regiuni. inainte de reforma Quechua
era scris in Spaniola ca Tahuantinsuyo. Tawantin este un grup de patru elemente
(tawa „patru” cu sufixul -ntin care denumeste un grup); suyu inseamna „regiune”
sau „provincie”. Imperiu era impartit in patru suyu, ale caror colturi se intalneau in
capitala Cuzco (Qosqo), in actualul Peru.

Foto: Centrul civilizatiei Inca din Muntii Anzi

Centrul administrativ, politic si militar al Imperiului incas era in Cazco.
Tahuantinsuyo si-a atins apogeul la inceputul secolului XVI cand domina un vast
teritoriu ce includea de la nord la sud, actualul teritoriu al Ecuadorului si o parte
dinColumbia pana in centrul Chile si nord-vestul Argentinei, iar de la vest la est
din Bolivia pana la padurile tropicale ale Amazonului. Tahuantinsuyo era organizat
in “señoríos” (dominioane) cu o societate stratificata in care conducatorul era Inca,
iar economic se baza pe proprietatea comuna a pamantului. De fapt Imperiul Inca a
fost creat cu scopul de a raspandii civilizatia, o civilizatie bazata pe credinte mitice
in care armonia relatiilor dintre oameni, natura si zei era esentiala.

Limba oficiala a imperiului era Quechua, desi erau vorbite peste sapte sute de
limbi locale.

Se intalneau mai multe forme locale de venerare insa liderii Inca incurajau
venerarea propriilor zei, cel mai important dintre acestia fiind Inti, Zeul Soare.