Universitatea POLITEHNICA București

Studiul stenturilor biodegradabile și riscul

complicațiilor intervenției coronariene percutanate
(PCI)

Student : Dadu Maria

Grupa : 1031 B
Specializare: Inginerie Medicală

2022
 Universitatea POLITEHNICA București

2
 Universitatea POLITEHNICA București

Cuprins
1. Introducere ...........................................................................................................................4
2. Scurt istoric ..........................................................................................................................4
3. Tipuri de stent ......................................................................................................................5
3.1. Stenturi bare-
metal ........................................................................................................5
3.2. Drug-Eluting
Stents .......................................................................................................6
3.3. Stenturi
biodegradabile .................................................................................................8
3.3.1. Stenturi biodegradabile pe baza de
Fe .................................................................8
3.3.2. Stenturi biodegradabile pe baza de
Mg ...............................................................9
4. Procesul de fabricație pentru stenturi
biodegradabile ...........................................................10
5. Tromboza implantului de stent.............................................................................................11
6. Concluzii ..............................................................................................................................12
7. Bibliografie ..........................................................................................................................13

3
 Universitatea POLITEHNICA București

1. Introducere
Stentul este un dispozitiv flexibil în formă de cilindru care se introduce în interiorul unei
artere prin care fluxul sanguin este redus. Rolul stentului este de a menține artera permeabilă și
prin urmare de a permite sângelui să circule fără niciun obstacol. Cel mai frecvent, stenturile sunt
folosite pentru ameliorarea fluxului sanguin prin arterele coronare, vase de sânge cu rol esențial
în funcționarea normală a inimii.
Există o mare varietate de stenturi folosite pentru diferite scopuri, de la stenturi
extensibile coronariene, vasculare și biliare, până la stenturi din plastic simplu folosite pentru a
permite fluxul de urină între rinichi și vezica urinară.
Un stent este diferențiat de un șunt. Un șunt este un tub care conectează două părți ale
corpului care anterior nu aveau legătură, pentru a permite lichidului să curgă între ele. Stenturile
și șunturile pot fi realizate din materiale similare, dar efectuează două sarcini diferite.

2. Scurt istoric
La sfârșitul anilor 1970, medicii au inceput sa foloseasca angioplastia cu balon pentru
tratarea arterelor coronare îngustate. In timpul acestei proceduri, un tub foarte subțire, lung, cu
balonas, numit cateter, era inserat intr-o artera, fie femurala, fie radiala si avansat pana in locul

4
 Universitatea POLITEHNICA București

stenozei cu ajutorul razelor X. Balonul de la vârful cateterului era apoi umflat pentru a extinde
artera și a restabili fluxul sanguin.Pentru că niciun suport nu era lasat la locul de stenoza în
timpul angioplastiei cu balon, într-un procent mic de cazuri, artera relua forma anterioară sau
chiar se colapsa dupa ce balonul era dezumflat. In plus, aproximativ 30% din totalul arterelor
coronare tratate prin angioplastie cu balon se restenozeaza.

Figura 2.1. Evoluția stenturilor cardiovasculare - o scurtă cronologie[5]

Stenturile din prima generație au fost facute din metal. Deși stenturile de metal aproape
ca au eliminat riscul ca artera sa colapseze, au redus doar modest riscul de restenoza.
Aproximativ 25% din toate arterele coronare tratate cu stenturi de metal s-ar stenoza din nou, de
obicei, în termen de aproximativ șase luni.

5
 Universitatea POLITEHNICA București

3. Tipuri de stent
3.1 . Stenturi bare-metal
Primul stent coronarian a fost implantat în 1986 și a devenit punctul de pornire pentru
prima generație de BMS-uri(stenturi metalice simple). Aceste dispozitive au fost, de obicei,
confecționate din materiale rezistente la coroziune, cum ar fi oțel inoxidabil (316L), cobalt-crom
(Co-Cr), platină-iridiu (Pt-Ir) aliaje, tantal (Ta) sau nitinol (Ni-Ti), și au fost implantate
permanent.

Tabelul 3.1.1. Proprietățile mecanice ale celor mai comune metale și aliaje de stent.[5]
Modulul lui Rezistența Echivalent von- Alungire la
Young supremă la Mises stres pauză (%)
Stent Matteral
(GPa) tracțiune (MPa)
(MPa)
Fier 211 270 - 40
Oțel inoxidabil 193 595 231.14 40
Tantal 186 285 514.70 -
Nitinol 45–50 1200 436.12 ~ 20
Cobalt-crom L-605 243 1020 536.20 50
Cobalt-crom MP35 N 233 930 529.82 45

Materialele enumerate mai sus au proprietăți adecvate pentru a oferi suportul necesar
locului leziunii, păstrând în același timp forma și integritatea dispozitivului, dar non-
degradabilitatea lor duce la o serie de complicații post-intervenție.
Oțelul inoxidabil este un material rezistent, dur, necoroziv, dar biocompatibilitatea sa
limitată reprezintă un dezavantaj major în ceea ce privește formarea trombozei. Pe de altă parte,
aliajul de nitinol are o biocompatibilitate mai bună pe termen scurt, dar, în timp, nichelul poate
6
 Universitatea POLITEHNICA București

migra din material și poate produce probleme de răspuns imun. Tantalul are proprietăți mecanice
foarte bune și este inert din punct de vedere biologic. Acest metal nu are feromagnetism, este
foarte stabil și rezistent, iar stratul său de suprafață oxidic dezvoltat după implantare este
biocompatibil.
Cu toate acestea, nu s-a observat nicio diferență în rata trombozei atunci când se
compară acest material cu oțel inoxidabil.

3.2 Drug-Eluting Stents (Stentul eluant de droguri)

Structura primei generații de DES-uri s-a bazat pe o platformă din oțel inoxidabil
acoperită cu un polimer durabil. DES-urile au fost adoptate în principal ca soluție pentru
restenoza in-stent, o problemă majoră asociată cu procedura de stenting. Siguranța și eficacitatea
lor dovedite pe termen lung sunt, de asemenea,evidențiate în ratele de revascularizare ulterioare
îmbunătățite și în riscul redus de tromboză în comparație cu BMS-urile.

DES-urile prime erau formate din trei părți principale: o platformă metalică permanentă,
un strat polimeric durabil și un agent farmaceutic lent încorporat în suprafața polimerică care era
luat din stratul polimeric.
Deoarece s-a recunoscut că polimerii nebiodegradabili ar putea iniția un răspuns
inflamator care să contribuie la restenoza in-stent (ISR), au fost propuse materiale polimerice cu
biocompatibilitate și biodegradabilitate crescută pentru construcția scheletului stentului. Aceste
stenturi mult mai sigure cu bare mai subțiri sunt cunoscute sub numele de DES de a doua
generație.
Denumirea Platforma Stent Sistemul polimeric Drog
comercială
SinergiaTM Pt-Cr PLGA Everolimus
AxxessTM Nitinol PLAN Biolimus A9
BioMatrix FlexTM SS PLAN Biolimus A9
Nobori® SS PLAN Biolimus A9
Supralimus® SS PLLA-PLGA-PCL-PVP Sirolimus

7
 Universitatea POLITEHNICA București

Orsiro Co-Cr PLLA + carbură de siliciu Sirolimus

BioMime TM
Co-Cr PLLA + PLGA PLLA + Sirolimus
PLGA
Inspiron® Co-Cr PLLA, PDLLGA PLLA, Sirolimus
PDLLGA
Șoim de foc® Co-Cr PDLLA Sirolimus
DESyne BD
®
Co-Cr PLAN Novolimus M
MiStent SES ®
Co-Cr PLGA Sirolimus
Tivoli ®
Co-Cr PLGA Sirolimus
Polimerii biodegradabili au fost, de asemenea, propuși ca material de acoperire în DES
pentru a evita efectele patologice adverse și un control mai bun al eluției medicamentului.
Polimerii biodegradabili de acoperire cu DES au devenit o soluție revoluționară și au deschis
calea pentru încărcarea stenturilor cu tipuri diferite de substanțe active.[4]

Tabelul 3.2.1 Stenturi de eluare a medicamentelor (DES) cu polimeri biodegradabili ca materiale de

3.3 Stenturi biodegradabile

Utilizarea stenturilor biodegradabile este considerată o revoluție în cardiologia

intervențională. Astfel de dispozitive sunt fabricate din materiale care asigură suport tranzitoriu și
se degradează progresiv, fiind dizolvate sau absorbate în organism după procesul de remodelare.
În această privință, polimerii biocompatibili, biodegradabili și materialele metalice au atras o
atenție sporită. Metodele de fabricație includ, dar nu se limitează la, gravarea fotochimică ,
încolăcirea elicoidală, tehnicile de împletitură , distribuirea fluidelor, imprimarea tridimensională
(3D) , extrudare la cald și topire selectivă cu laser.[5]

8
 Universitatea POLITEHNICA București

3.3.1 Stenturi biodegradabile pe baza de fier

Rezultatele implantării primului stent de fier nu au arătat nicio dovadă semnificativă a
unui răspuns inflamator sau a proliferării neointimale, iar examinarea organelor nu a evidențiat
nicio toxicitate sistemică.
Fierul este, de asemenea, un candidat interesant pentru stentul biodegradabil în ceea ce
privește proprietățile sale mecanice. Are o rezistență radială ridicată datorită modulului elastic
mai mare. Acest lucru poate fi de ajutor în a face stenturi cu bare mai subtiri. Fierul are, de
asemenea, o ductilitate ridicată, care poate fi de ajutor în timpul implantării stentului atunci când
stentul este deformat plastic. Rezultatele implantării stentului de fier au arătat că stenturile și-au
menținut proprietățile mecanice în timpul implantării fără nicio defecțiune.
Cu toate acestea, rezultatele implantării pe termen lung a stentului de fier auarătat că
eforturile viitoare trebuie să se concentreze pe accelerarea ratei de degradare. Mecanismele
sugerate au fost fie utilizarea aliajelor pe bază de fier cu o rată de coroziune mai pronunțată, fie
creșterea suprafeței stentului împreună cu reducerea grosimii striaților și modificarea designului
stentului. Figura 3.3.1.1 prezintă două stenturi biodegradabile din fier implantate în modele
animale. [2]

Figura 3.3.1.1 Stenturi de fier biodegradabile: (a) stent NOR-I extins la 3,5 mm
diametru și (b) fotografie cu raze X a stentului de fier[2]

3.3.2 Stenturi biodegradabile pe baza de magneziu

9
 Universitatea POLITEHNICA București

Magneziul este un alt metal atractiv pentru implanturile biodegradabile datorită

trombogenității sale scăzute și biocompatibilității bine-cunoscute. Este un oligoelement esențial
și are un nivel toxic sistemic ridicat, care este de aproximativ 7 până la 10 milimoli per litru de
ser. Utilizarea magneziului ca material de stent biodegradabil s-a bazat, de asemenea, pe faptul că
este o componentă structurală a țesutului și un element esențial în organismul viu.

Un studiu a raportat rezultatele primului studiu clinic de implantare a stentului

coronarian Lekton Magic la om pentru tratamentul ischemiei critice a membrelor inferioare a 20
de pacienți. Rezultatele preliminare au arătat că nu au existat simptome de reacții alergice sau
toxice la materialul stentului. Cu toate acestea, un studiu mai recent privind implantarea aceluiași
stent de magneziu biodegradabil în artera membrelor inferioare a 60 de pacienți a arătat că, deși
tehnologia biodegradabilă a stentului metalic poate fi aplicată în siguranță, aceasta nu a
demonstrat eficacitatea în permeabilitatea pe termen lung (6 luni) față de angioplastia standard în
vasele membrelor inferioare.[2]

Figura 3.3.2.1 Stent coronarian Lekton Magic: (a) ne-extins și (b) extins[2]

4. Procesul de fabricație pentru stenturi biodegradabile

Acest proces începe cu producția de lingouri metalice din care se va face stentul. În
prezent, majoritatea materialelor metalice ale implantului chirurgical, inclusiv stenturile, sunt

10
 Universitatea POLITEHNICA București

fabricate prin metode de turnare și tratament termomecanic. Piesele metalice pot fi turnate fie
direct în forma componentei, fie sub formă de lingouri care pot fi ulterior modelate într-o formă
dorită folosind alte procesele de formare.
Turnarea este, în general, utilizată numai ca proces de fabricație primară și, în
consecință, se efectuează alte procese de formare și termomecanice pentru a obține forma și
proprietățile mecanice dorite. Topirea majorității metalelor implantului se face în condiții de vid.
Utilizarea vidului în operațiunile de topire nu este folosită pentru a preveni reacții precum
oxidarea, ci pentru a preveni și chiar a elimina gazele dizolvate din metale pentru a evita
porozitatea.
Prelucrarea mecanică a metalelor implantate poate fi realizată prin diverse procese,
inclusiv forjare, laminare și extrudare, care sunt de obicei efectuate la temperaturi ridicate. Astfel
de procese de lucru la cald descompun structura turnată și îmbunătățesc proprietățile mecanice
prin deformarea plastică și mecanismele de întărire a muncii.[1;2]
În urma lucrului la cald, metalele sunt prelucrate la rece și tratate termic pentru a obține
dimensiunile finale cu proprietățile fizice și mecanice dorite.
Următorul pas este fabricarea minitub-urilor din care sunt tăiate stenturile. Tubulatura
este de obicei produsă fie în formă sudată-retrasă, fie fără sudură. Apoi, este necesar un grad
adecvat de control în tubul de desen process pentru a asigura proprietăți repetabile pentru
tubulatură. De exemplu, în timp ce oțelul inoxidabil prezintă o sensibilitate moderată la
parametrii de procesare, Nitinolul este mai dificil de controlat și poate prezenta game largi în
proprietățile sale.
În general, stenturile sunt tăiate cu laser din minituburi metalice. Tăierea cu laser
permite tăierea precisă a modelelor de stent din tuburi și datorită mecanismului său controlat de
computer, este flexibilă în designul stentului. După tăierea cu laser, recoacerea este recomandată
pentru a ușura stresul rezidual produs în timpul desenării tubului și tăierii cu laser și pentru a
îmbunătăți proprietățile mecanice ale stentului. Tuburile tăiate recoapte sunt apoi murate cu acid
pentru a îndepărta partea nedorită a tuburilor tăiate, precum și bavurile și resturile. Ultimul pas în
fabricarea stentului este lustruirea electrolitică sau electropolarea, care este îndepărtarea
11
 Universitatea POLITEHNICA București

electrolitică a metalului într-o soluție foarte ionică. Pentru stenturile biodegradabile, se efectuează
pentru a îndepărta bavurile și defectele mecanice care rezultă din ablația termică a etapelor de
tăiere, gravare și formare cu laser și pentru a obține o suprafață metalică mai netedă decât
gravarea chimică sau acidă. [1;2]

5. Tromboza implantului de stent

Tromboza stentului este una dintre cele mai grave complicații ale PCI (intervenției
coronariene percutanate), astfel in tabelul de mai jos se afla o clasificare a tipului de tromboză.
Tabelul 5.1. Clasificarea trombozei[3]

Tromboză acută de stent 0-24 de ore după implantarea stentului

Tromboza stentului subacut
Tromboza stentului târziu
Tromboză foarte târzie a stentului
24 de ore până la 30 de zile după
implantarea stentului
30 de zile până la un an de la
implantarea stentului
La un an de la implantarea stentului

Există date expansive privind factorii procedurali care cresc riscul de tromboză a
stentului. Aceste studii au fost efectuate în mai multe moduri diferite, inclusiv utilizarea
ultrasunetelor intravasculare și tomografia coerenței optice, precum și utilizarea autopsiilor și a
datelor histopatologice. O serie de constatări angiografice clare și specifice au fost asociate cu rate
mai mari de tromboză a stentului.
Pe scurt, factorii procedurali care predispun la ST (tromboză de stent) au fost în mare
măsură influențați de apariția DES și dezvoltarea ulterioară a unei practici care viza tratarea
întregii leziuni coronare. Acest dicton a dus la utilizarea unor stenturi mai lungi și a dus la
dificultăți tehnice asociate cu desfășurarea lor, cum ar fi apoziția incompletă a stentului și stresul
de forfecare rezultat.[3]

6. Concluzii
12
 Universitatea POLITEHNICA București

Fiecare pas al progresului tehnologic în stenturile intracoronare a influențat intervenția

coronariană percutanată prin îmbunătățirea rezultatelor sale atât pe termen scurt, cât și pe termen
lung. Stenturile eluante de droguri (DES) au devenit un standard de îngrijire în PCI, deoarece
platformele DES contemporane încorporează progrese semnificative în proiectarea schelelor,
compatibilitatea polimerilor și livrarea de medicamente antiproliferative. Mai mult decât atât,
stenturile biodegradabile au apărut recent ca o soluție convenabilă în cazul în care sunt necesare
stenturi permanente, deoarece degradarea lor face posibilă evitarea efectelor nedorite pe termen
lung.Cu toate acestea, pot apărea încă provocări și există încă persoane care suferă de eșec
stenting, tromboză sau restenoză, indiferent de dexteritatea sa excelentă și eficacitatea celor mai
noi dispozitive în comparație cu generațiile anterioare. Prin urmare, trebuie investigate materiale
noi atât pentru platformele de stent, cât și pentru acoperirile polimerice și trebuie dezvoltate
modele mai bune de stent.
În concluzie, în ciuda faptului că sunt folosite de zeci de ani, stenturile au încă un
potențial considerabil de cercetare. Optimizarea stentului trebuie realizata in toate etapele
implicate, de la proiectarea, alegerea materialelor si metoda de fabricatie pana la functionalizarea
suprafetei si procedura de implantare.

BIBLOIGRAFIE
1. Korei, N., Solouk, A., Haghbin Nazarpak, M., & Nouri, A. (2022a). A review on design
characteristics and fabrication methods of metallic cardiovascular stents. Materials Today
Communications, 31, 103467. https://doi.org/10.1016/J.MTCOMM.2022.103467
2. Moravej, M., & Mantovani, D. (2011). Biodegradable metals for cardiovascular stent
application: Interests and new opportunities. In International Journal of Molecular
Sciences (Vol. 12, Issue 7). https://doi.org/10.3390/ijms12074250
3. Reejhsinghani, R., & Lotfi, A. S. (2015). Prevention of stent thrombosis: Challenges and
solutions. Vascular Health and Risk Management, 11.
https://doi.org/10.2147/VHRM.S43357

13
 Universitatea POLITEHNICA București

4. Rykowska, I., Nowak, I., & Nowak, R. (2020). Drug‐eluting stents and balloons-materials,
structure designs, and coating techniques: A review. In Molecules (Vol. 25, Issue 20).
https://doi.org/10.3390/molecules25204624
5. Scafa Udriște, A., Niculescu, A. G., Grumezescu, A. M., & Bădilă, E. (2021). Cardiovascular
stents: A review of past, current, and emerging devices. In Materials (Vol. 14, Issue 10).
https://doi.org/10.3390/ma14102498
 

14