Tradițiile și obiceiurile populare sunt elemente ce definesc un popor, oferindu-i identitate, de

aceea ele trebuiesc cunoscute, conservate și protejate.

Dicționarul definește tradiția ca fiind ”ansamblu de concepții, de obiceiuri, de date și de

credințe care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care
se transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup social
trăsătura lui specifică.”

Tradiția este de fapt, o legătură între trecut și prezent și exprimă moștenirea de obiceiuri și
norme de comportament, specifice unui popor, este cartea de vizită a unei nații, conștiința
de sine, memoria lui socială.

Tradiția este întâlnită în toate sferele vieții: artă, cultură, morală, psihologia socială,
artizanat, de aceea societatea în care trăim este obligată să nu-și lase semenii să uite
datinile sau obiceiurile strămoșești.

Alături de literatură, care constituie un factor cu eficienţă sporită în educaţie, arta populară
îşi are şi ea o contribuţie de seamă. În primul rând, copiii încep să înţeleagă specificul
poporului din care fac parte, aspiraţiile lui, idealurile de ieri şi de azi, care sunt oglindite în
creaţiile meşteşugarilor.

În al doilea rând, punându-i pe copiii de la vârsta preşcolară în direct cu unele deprinderi ale
acestor îndeletniciri, pe care bunicii sau meseriaşii întâlniţi ocazional în târguri sau alte
festivaluri de folclor le practică, le educăm respectul şi dragostea pentru o posibilă meserie,

Ca educatori avem datoria morală să-i învățăm pe copii să iubească locurile natale, portul
românesc și pe români, să prețuiască și să respecte obiceiurile si tradițiile zonei în care s-au
născut, practic să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale identității neamului
românesc, fără de care nu am mai putea ști cine suntem de fapt noi, românii pe acest
pamânt.

Evenimentele într-un an școlar  încep cu sărbătoarea Sfântului Nicolae, urmată de cea a

Crăciunului, a Anului Nou, a Bobotezei, a Sfintelor Paști și a altor obiceiuri locale, ce se fac
cunoscute copiilor prin intermediul familiei, a reprezentanților bisericii sau ai altor invitați ce
participă ca parteneri în grădiniță.

Tradiţiile românilor sunt obiceiuri de suflet

La români, sărbătorile de iarnă, în special Crăciunul, sunt sărbători de suflet.

Amintirea copilăriei ne revine puternic în suflet și în minte: zăpezi bogate, oameni de omăt,
pârtii pentru săniuțe, colinde și clinchete de clopoței, miros proaspăt de brad și de cozonaci,
nerăbdarea așteptării darurilor.

Toate acestea creează în sânul unei familii o atmosferă de liniște, împlinire, iubire, credință.
La această vârstă tradițiile sunt greu de înțeles, de aceea, noi, educatoarele încercăm să
transmitem din generație în generație, portul, graiul, obiceiurile și datinile, așa cum le-am
moștenit de la străbuni folosind diferite ocazii: vizitarea unor muzee etnografice, vizionarea
unor spectacole de folclor, lecturarea unor opere din literatura populară, prezentarea de
obiecte de artă populară și nu în ultimul rând interpretarea unor roluri.

O ocazie eficientă de valorificare a tradițiilor  populare și a obiceiurilor românești o constituie

serbările.

Ele sunt un izvor de bucurii și satisfacții ce creează copiilor o stare de bună dispoziție,
favorabilă atât dezvoltării psiho-fizice cât și estetice. Serbarea ”Bradului de Crăciun”
cuprinde întotdeauna colinde, scenete legate de nașterea lui Iisus, dansuri populare, dansul
caprei sau al căluților, plugușorul sau sorcova.

Copiii interpretează diferite roluri: solist vocal, dansator, povestitor, creator de obiecte
artizanale, formându-și sau perfecționându-și o serie de abilități artistice.

Valorificând frumusețea tradițiilor și obiceiurilor populare în cadrul serbărilor cu preșcolarii

reușim să înfrumusețăm viața copiilor, îi ajutăm să cunoască tradițiile românești și rolul
important pe care-l au în viața oamenilor din cele mai vechi timpuri sau modul în care
aceste tradiții au dăinuit peste timp.

Formele de prezentare a evenimentelor pot fi diverse: șezători în care copiii cunosc

îndeletnicirile bunicilor și în care sunt inserate zicători, strigături, doine sau dansuri
populare, obiceiuri populare, precum Drăgaica sau Paparuda, scenete cu teme religioase-
Nașterea, Învierea ș.a.

La acestea, un rol important îl au chiar  bunicii sau părinții care, pe lângă aportul adus la
amenajarea spațiului cu obiecte populare vechi, pot participa direct, având propriul rol:
interpret, instrumentist, olar, țesător.

Prin conținutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înțeleagă mesajul și conținutul acestor

obiceiuri populare, adaptându-le particularităților de vârstă și aptitudinilor artistice
individuale.

Cu acest prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului, a dansului, a poeziei, a
poveștilor, a glumelor, a proverbelor, a zicătorilor, a tuturor evenimentelor tradiționale.

Costumele populare – ia și fota, brâiele, opincile, cămașa și ițarii sunt pregătite pentru
spectacolul mult așteptat.

De asemenea, atmosfera de sărbătoare din sala de festivități prin ornarea și decorarea cu

elemente specifice sărbătorii constituie un alt prilej de bucurie pentru copii, ei descoperind
tradițiile și obiceiurile practicate în timpuri străvechi, simt și prețuiesc frumusețea acestora.

Dansurile populare sunt un mijloc puternic de a trezi în sufletul copiilor dragostea pentru
plaiul natal, îi familiarizează pe aceștia cu melodiile populare românești de joc specifice
zonei natale.
Copiii îndrăgesc dansul popular pentru ritm, dar și pentru simțire și îl învață cu plăcere,
imitându-i pe cei mari.

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă copiii învață colinde, adevărate comori de simțire, de

gingășie sufletească, și nu în ultimul rând, de frumusețe literară.

Cântecele populare întâlnite la toate serbările antrenează, tonifică și energizează gândirea,

memoria, atenția, imaginația, creativitatea, spiritul de disciplină, prietenia.

Dacă jocul și cântecul nu este trăit, nu poate pune în rezonanță corzile sufletești ale ființei
umane.

Când priviți o serbare cu obiceiuri străvechi ale românilor, cu cântece si dansuri populare,
gândiți-vă că priviți un moment oglinda și sufletul acestui popor, ce a considerat păstrarea
tradiției o datorie și o onoare.

Moștenirea pe care am primit-o trebuie dusă mai departe de preșcolarii pe care-i educăm
pentru că un popor trăiește prin ceea ce lasă fiilor săi.

Este bine să cunoaștem și să transmitem copiilor măcar un strop din ceea ce a creat omul
simplu de la țară cu iscusința minții și cu căldura sufletului său.