Tema: Aplicarea dreptului – formă

specială de realizare a dreptului

Gheorghe AVORNIC
Dr. habilitat,
Profesor universitar

1
 Planul seminarului:
1. Conceptul aplicării dreptului.
2. Fazele (etapele) procesului de aplicare a dreptului:
a.Stabilirea stării de fapt.
b.Alegerea normei juridice.
c.Interpretarea normei juridice.
d.Elaborarea şi adoptarea actului de aplicare.
3. Aplicarea dreptului prin analogie.
a. Analogia legii.
b. Analogia dreptului.

2
 Obiectivele:

 să definească conceptul aplicării dreptului;

 să identifice şi să caracterizeze fazele (etapele) procesului de
aplicare a dreptului;
 să identifice organele abilitate cu drept de aplicare a
dreptului;
 să evidenţieze conceptul, trăsăturile şi clasificarea actelor de
aplicare a dreptului;
 să definească următoarele concepte: lacună în drept, lacună
în lege, lacună în legislaţie, lacună în reglementarea
normativ-juridică şi lacună în dreptul pozitiv;
 să identifice factorii care generează apariţia sau evitarea
lacunelor în drept;
 să evidenţieze specificul analogiei dreptului.

3
 Aplicarea dreptului
Aplicarea dreptului
modalitate a realizării
dreptului, realizată de către
organele de stat abilitate,
care constă în aplicarea
regulii de drept în cazul
violării reglementărilor legale
în vigoare.
caracterul imperativ
stabilirea măsurilor de
răspundere pentru fapta
ilicită comisă
stabilirea drepturilor
subiective şi a obligaţiunilor.
.participanţilor la raportul
juridic concret
cerinţă individuală, bazată
pe norma juridică.
cerinţă competentă, emisă
de un organ sau persoană
abilitată
4
Etapele procesului de aplicare
a dreptului
1. stabilirea stării de fapt

2. alegerea normei de drept;

3. interpretarea normelor juridice.

4. elaborarea şi emiterea actului

de aplicare a dreptului

5
 Organele abilitate cu drept de
aplicare a dreptului
 Aplicarea dreptului se
înfăptuieşte de către actul s-a
produs într-un
instanţele judecătoreşti moment în
(art.114 Constituţia Republicii care legea era
Moldova). în vigoare

 Judecătorul învestit de
autoritatea publică sau de un
interesat (persoană fizică sau
persoană juridică) este
localizarea
competent să aplice legea faţă aplicării legii,
dreptul de
de cel care a violat-o sau nu a a statua, de
cînd conflictul
a aplica
recunoscut-o, să anuleze actul de legi este în
legea
spaţiu
invalid, să condamne sau să
repare prejudiciul cauzat, să-l
condamne pe cel vinovat etc.

6
Rolul innstanţelor judiciare
autoritate competentă să
aplice legea faţă de cel
care a violat-o sau nu a
recunoscut-o, să anuleze
actul invalid, să condamne
sau să repare prejudiciul
cauzat, să-l condamne pe
cel vinovat etc.
regula care se degajă din
hotărîrile judecătoreşti
este la fel de obligatorie
ca aceea care rezultă din
lege, fiindcă în ultimă
instanţă ea îşi trage forţa
sa din lege.
este interzis să legifereze
- a se pronunţa, în
hotărîrile ce le dă pe cale
de dispoziţii generale,
asupra cauzelor ce-i sînt
supuse; autoritatea de
lucru judecat o limitează
la părţile din proces, la
obiect şi la cauza pe care
se întemeiază acţiunea.
existenţa mai multor
grade de jurisdicţie în
cauzele examinate,
garantează caliatea
actului de justiţie.
7
 Actul de aplicare a dreptului
Actul de aplicare a
dreptului temeiul juridic al
apariţiei/modificăr
ii/stingerii
Document oficial, care raportului juridic
ia forma unei hotărîri
sau decizii, emisă de îşi consumă
reprezintă voinţa
persoane abilitate în unilaterală a
efectele odată cu
acest sens, pronunţată soluţionarea
orgaului de stat
cauzei
pe un anumit caz
juridic, în baza
normelor juridice
corespunzătoare,
referitor la anumite obligatoriu din
caracter individual,
circumstanţe concrete se referă la o
momentul
informării
şi persoane situaţie şi
persoanei căreia se
persoane concrete
determinate. adresează

8
Clasificarea actelor de aplicare a
dreptului
• indică acţiunea licită care trebuie realizată.
după obiect • indică sancţiunea care trebuie realizată.

• administrative;
după subiecţi • judiciare

după forma lor • acte-documente;

• acte-acţiuni
exterioară
• permanente;
după durată • pentru o singură aplicare.

• principale;
după importanţă • facultative.

după forma • executive;

• de protecţie
activităţii juridice
9
 Lacunele în drept
• Cazul cînd nu există • Lipsa unor norme în
nici lege, nici act lege sau în alte acte
subordonat legii, nici normative, care să
obicei, nici reglementeze o
precedent, care să anumită relaţie
reglementeze o socială.
anumită relaţie
socială. Lacună în Lacună în
dreptul reglementare
pozitiv a normativă

Lacuna în Lacună în
lege legislaţie

• Reglementarea • Absenţa legii, în

incompletă a general, care să
problemei într-o reglementeze o
lege concretă anumită relaţie
socială.

10
 Factorii care generează apariţia
lacunelor în drept
Lacunele în drept au loc atunci cînd organul de elaborare a
normelor juridice:
greşit consideră că unele
relaţii nu pot fi reglementate
juridic;

greşit presupune că lacunele

vor fi ocolite prin elaborează norme, în care nu
concretizarea dreptului în există nici o necesitate
timpul aplicării lui

rezolvă problema nu aşa cum

ar fi trebuit rezolvată într-o
normă stabilită (concretă)

11
 Modalităţile de înlăturare a
lacunelor în drept
• situaţiile în care organul • situaţiile în care organul
de aplicare, fiind sesizat de aplicare, fiind sesizat
cu soluţionarea unei cu soluţionarea unei
cauze, nu găseşte o cauze, nu găseşte o
normă corespunzătoare, normă corespunzătoare,
el face apel la norme el face apel la principiile
juridice asemănătoare. generale ale dreptului.

Analogia Analogia
legii dreptului

12
 Bibliografie:
 Ciorănescu A. Dicţionarul etimologic al limbii romăne (DER). - Bucureşti:
SAICULUM I.O., 2002.
 Dicţionarul sociologiei critice,
http://www.public.iastate.edu/%7Ermazur/dictionary.html, 2005.
 Gheorghe Avornic, Tratat de Teoria Generală a Statului şi Dreptului, vol.1,
Chişinău, 2009.
 Botezatu Petre. Introducere în logică. Vol. I. - Iaşi: Graphix, 1994.
 Mateuţ Gheorghe. Elemente de logică juridică. - Iaşi, 1994.
 Mihai Gheorghe C., Motica Radu I. Fundamentele dreptului. Teoria şi filosofia
dreptului. - Bucureşti: ALL, 1997.
 Savinov A.V. Legile logice ale gîndirii. - Bucureşti: Editura Ştiinţifică, 1962.
 Szabo Imre. Interpretarea normelor juridice. - Bucureşti: Editura Ştiinţifică,
1964.
 Gény François. Méthode d’interprétation et sources en droit privé. Ed. II, 1919.
 Perelman Gh. Logique juridique. Nouvelle rhétorique. - Paris: Dalloz, 1976.
 Вопленко Н.Н. Официальное толкование норм права. - Москва, 1976.
 Лазарев В.В. Пробелы в праве и пути к их устранению. - Москва, 1974.
 Пиголкин А.С. Толкование нормативных актов в СССР. - Москва, 1962.
 Черданцев А.Ф. Логико-языковые феномены в праве, юридической науке и
практике. - Екатеринбург, 1993.
 Черданцев А.Ф. Толкование советского права. - Москва, 1976.

13