Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Despre Rugaciunea Inimii
Despre Rugaciunea Inimii
COMORILE
FILOCALIEI
Număr ul :
DESPRE
Rugăciunea inimii
Tex t e filocal i ce / M a xi me / C u g e tă r i
Traduceri și note de
Preot Academician DUMITRU STĂNILOAE
REDACTOR
Mihai Salvan
CORECTOR
Alina-Ioana Roman
TEHNOREDACTOR
Lucian Florentin Mîță
ILUSTRAȚIE COPERTĂ
„Știindu-se pe sine Sfânta întru curăție, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: « Preaslăvitul tău glas cu
anevoie se arată a fi primit sufletului meu; că naștere cu zămislire fără sămânță, cum îmi spui? »
[...] Toată firea îngerească s-a mirat de marea lucrare a întrupării lui Hristos; că pe Dumnezeu,
Cel neapropiat, L-a văzut Om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi și auzind de la toți:
Aliluia!” (Condacul 2, 9, Imnul Acatist al Buneivestiri).
Bunavestire – frescă de la mănăstirea Snagov (sec. XV).
ISSN 2668-2397
ISSN-L 2668-2397
www.editurapatriarhiei.ro / editura@patriarhia.ro
Pentru comenzi:
magazin@librariacartilorbisericesti.ro
021.335.21.29 / 021.335.21.28
Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu,
miluiește-mă pe mine, păcătosul/a.
Rugăciunea inimii
sau Rugăciunea lui Iisus
CUPRINS
I TEXTE FILOCALICE DESPRE
Rugăciunea Inimii
11 Rugăciunea pe care mintea
o face în inimă
Sf. Grigorie Sinaitul
48 Rugăciunea de pomenire
a Domnului Iisus Hristos
Calist și Ignatie Xanthopol
7
Cuprins
8
I
TEXTE
FILOCALICE
Despre Rugăciunea inimii
Rugăciunea pe care mintea
o face în inimă
Despre liniştire şi despre cele două feluri
ale rugăciunii, în 15 capete1
[1]
Sunt două feluri ale unirii, mai bine zis câte o
intrare din fiecare parte la rugăciunea minții, care se
lucrează prin Duhul în inimă. Sau mintea o ia înaintea
ei, lipindu-se acolo de Domnul (1 Corinteni 6, 17), cum
zice Scriptura, sau mișcându-se mai întâi lucrarea, în
chip treptat atrage mintea în locul veseliei și o leagă
de chemarea Domnului Iisus și în unirea cu El. Căci
deși Duhul lucrează deosebit în fiecare, precum
voiește, cum zice Apostolul (1 Corinteni 12, 11), dar o
dată premerge una, altă dată alta, în cele două feluri
pomenite mai înainte2.
1
Extras din Sf. Grigorie Sinaitul, Despre liniştire şi despre cele două
feluri ale rugăciunii, în 15 capete, în: Filocalia, 7, ediţie jubiliară, tradu-
cere din greceşte, introducere şi note de Preotul Profesor Dr.
Dumitru Stăniloae, Ed. IBMO, Bucureşti, 2017, pp. 205-220. [n.ed.]
2
În rugăciunea pe care mintea o face în inimă, câteodată precede
11
Sfântul Grigorie Sinaitul
12
DESPRE Rugăciunea inimii
[2]
„Dimineața să semeni sămânța ta”, zice Solomon,
adică sămânța rugăciunii. „Iar seara să nu înce-
teze mâna ta” (Eclesiastul 11, 6), ca nu cumva să fie
o vreme care să despartă rugăciunea ta continuă și
să nu nimerești ceasul în care să fie auzită. Fiindcă
nu cunoști, zice, care va ajunge la țintă, aceasta sau
aceea. Șezând deci de dimineață pe un scaun ca de-o
palmă, adună-ți mintea din partea conducătoare,
în inimă, și ține-o în ea. Aplecându-te apoi cu încor-
dare, ca să simți durere în piept, în umeri și în grumaz,
strigă stăruitor cu mintea sau cu sufletul: „Doamne
Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Pe urmă, pentru
îngustimea, osteneala și greutatea lucrului, ca unul ce
e făcut continuu (fiindcă cele trei cuvinte nu sunt o
mâncare care să se poată mânca continuu, iar „cei ce
Mă mănâncă pe Mine vor flămânzi încă” – Înțelepciunea
lui Isus Sirah 24, 23), mută-ți mintea la cealaltă jumă-
tate și zi: „Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”. Dar zi
mult fiecare jumătate, căci nu trebuie să le schimbi
necontenit, din lene, fiindcă plantele ce se răsădesc
continuu nu prind rădăcină. Înfrânează-ți și mișcarea
plămânilor, ca să nu răsufli în voie, căci suflarea plămâ-
nilor, care pornește de la inimă, întunecă mintea și
risipește cugetarea, răpind-o de acolo. Ca urmare,
13
Sfântul Grigorie Sinaitul
14
DESPRE Rugăciunea inimii
Despre răsuflare
[3]
Că trebuie să-ți înfrânezi răsuflarea, e martor Isaia
Pustnicul și mulți alții. Acela zice: „Ține-ți mintea cea
nestatornică”, adică împinsă și împrăștiată de puterea
potrivnică ce s-a întors din nou după Botez, pentru
nepurtarea ta de grijă, împreună cu alte duhuri mai
rele, în sufletul leneș, cum zice Domnul, făcându-le pe
cele din urmă mai rele decât cele dintâi (Matei 12, 45).
Iar altul zice: „Monahul trebuie să aibă pomenirea lui
Dumnezeu în loc de răsuflare”. Altul, iarăși, îi cere ca
dragostea de Dumnezeu să ia înaintea răsuflării lui.
Noul Teolog zice: „Strânge-ți nările nasului, ca să nu
răsufli în voie”5. Iar Scărarul cere: „Pomenirea lui Iisus
să se unească cu răsuflarea ta și atunci vei cunoaște
folosul liniștirii” (Scara, cap. 27). Apostolul de asemenea
mărturisește că nu el, ci Hristos trăia în el (Galateni 2,
20), lucrând și făcându-l să răsufle viața dumnezeiască.
15
Sfântul Grigorie Sinaitul
[4]
„Ostenind, zice Scărarul, scoală-te și te roagă; și
iarăși, șezând, ține-te cu bărbăție de lucrarea de mai
înainte”. Deși a vorbit despre minte, că trebuie să le
facă acestea când ajunge să-și păzească inima, dar
16
DESPRE Rugăciunea inimii
[5]
De unde vine deosebirea că unii cer cântare multă,
alții puțină, iar alții deloc, ci numai rugăciunea și oste-
neala, poate lucrarea mâinilor, sau a pocăinței, sau
altă lucrare ostenitoare?
17