Demersul didactic este activitatea desfășurată de profesor care constă în anticiparea etapelor și a acțiunilor concrete

de realizare a predării-învățării .

          Proiectarea demersului didactic se realizează prin raportare la programa şcolară şi presupune:       

-    lectura integrală şi personalizată a programei școlare;

-    identificarea unităţilor de învăţare, care stau la baza realizării planificării calendaristice;

-   elaborarea planificării calendaristice;

-   proiectarea unităţilor de învăţare

 Demersul didactic personalizat exprimă dreptul profesorului, ca și al autorului de manual de a lua decizii asupra
modalităților pe care le consideră optime în creșterea calității procesului de învățământ, respectiv, răspunderea
personală pentru a asigura elevilor un parcurs școlar individualizat, în funcție de condiții și cerințe concrete.

Rolul competențelor de organizator al întregului conținut curricular al programelor implică accent pus în egală
măsură pe toate componentele competenței (a şti, a şti să faci, a te raporta într-un anume fel la ceea ce constituie
obiect al învățării), nu doar pe cunoștințe/conținuturi ale învățării. 

Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe acţiune, deci pe promovarea metodelor interactive care
să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii, care rezonează mai greu la orele
desfășurate  on-line.

Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul  de calităţi şi disponibilităţi din partea
cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorinţă de autoperfecţionare, gândire
reflexivă şi modernă, creativitate, inteligenţa de a accepta noul şi o mare flexibilitate în concepţii.

Competențe ale programei pe care nu am reușit să le vizez au fost determinate în mare parte de: mediul familial și
social al elevilor, aglomerarea cerințelor școlare, influențele mass-media care au un mare aport negativ în reușita
formării competențelor, etc.

Pentru formarea și dezvoltarea competențelor un rol foarte important îl are proiectarea demersului didactic.
Profesorul are obligația de a selecta și a analiza din multitudinea informațiilor pe cele care vor ajuta elevul să atingă
competențele vizate de programa școlară.

            Fiecare lecție trebuie să pornească de la ceea ce știe elevul, de aceea este necesară o recapitulare a noțiunilor
ce vor fi folosite în predare.

            Cadrul didactic trebuie să fie atent și la alegerea aplicațiilor, ținând cont de capacitățile elevilor. Așadar,
profesorul trebuie să estimeze nivelul existent de cunoștințe, ritmul de muncă al clasei, interesul pentru învățare al
elevilor.
Lecția este forma de organizare a procesului de învățământ în care se desfășoară activitatea de învățare a clasei de
elevi sub îndrumarea profesorului.

             Foarte importanți în desfășurarea demersului didactic sunt pașii următori:

-          corelarea conținuturilor cu competențele specifice;

-          stabilirea ordinii parcurgerii conținutului;

-          stabilirea activităților de învățare adecvate clasei;

-          verificarea atingerii competențelor.

Pentru realizarea unui demers didactic de succes, fiecare cadru didactic trebuie să se pregătească în prealabil prin
studierea documentelor curriculare în vigoare, dar și a materialelor didactice auxiliare (manuale școlare, culegeri etc.).
De asemenea, o bună organizare a parcursului didactic este obligatorie, organizare în care competențele specifice
trebuie corelate corect și permanent cu activitățile de învățare, evitându-se astfel neglijarea unora (mă refer aici la
planificările anuale și calendaristice, dar și la planificările pe unități de învățare). 

            Dezvoltarea competențelor specifice se realizează prin integrarea conținuturilor, iar alegerea acestora
trebuie să vizeze dezvoltarea competențelor cheie.

            Evident că există secvențe în cadrul unei lecții în care accentul tinde să cadă pe conținuturi, deoarece este
nevoie ca elevii să stăpânească anumite noțiuni/informații, cu ajutorul cărora se vor construi apoi competențele. Ce
trebuie în schimb evitat este pierderea din vedere a finalității actului didactic: De ce învață elevii aceste lucruri? Cum îi
vor ajuta aceste noțiuni dincolo de porțile școlii?

                        La categoria provocări, din perspectiva aplicării la clasă a programei, aș aminti de lipsa motivației
intrinsece a elevilor. Noua programă școlară așază elevul în centrul atenției, dar oare elevul este dispus să muncească,
să cerceteze, să descopere, pur și simplu pentru propria satisfacție intelectuală? De multe ori, din păcate, doar
motivația extrinsecă este cea care sprijină procesul educațional (notele și examenele!).

            Revenind zilnic în mediul extrașcolar (acasă), elevii sunt asaltați în continuare de informații, de stimuli vizuali și
auditivi, care se află doar la un click distanță. Ei nu mai au timp să proceseze pe îndelete ce au aflat în acea zi la școală,
deoarece atenția le este solicitată de alte tentații. Ce-i rămâne de făcut cadrului didactic? Solicitarea de sprijin din
partea părinților și înarmarea cu  multă, multă răbdare!