Marinarie

Suport de curs
Cuprins
MARINĂRIE - PARÂME ..................................................................................................................................5
Clasificarea parâmelor..............................................................................................................................5
Structura parâmelor .................................................................................................................................6
Parâmele vegetale ....................................................................................................................................7
Cânepa ..........................................................................................................................7
Manilla ..........................................................................................................................8
Cocos ............................................................................................................................8
In, iută...........................................................................................................................8
Bumbac .........................................................................................................................8
Sizal...............................................................................................................................8
Denumirea parâmelor vegetale............................................................................................................8
Rezistenţa parâmelor vegetale .............................................................................................................9
Îngrijirea parâmelor vegetale ...............................................................................................................9
Parâme sintetice.....................................................................................................................................10
Calităţile şi folosirea parâmelor sintetice ...........................................................................................10
Parâme metalice.....................................................................................................................................11
Structura şi rezistenţa parâmelor metalice ........................................................................................11
Caracteristicile parâmelor ......................................................................................................................11
Primirea, pastrarea si intretinerea parâmelor........................................................................................12
ACCESORII DE PUNTE..................................................................................................................................14
Babalele ..............................................................................................................................................14
Turnichet ............................................................................................................................................14
Tacheţii ...............................................................................................................................................15
Urechile...............................................................................................................................................16
Rodanţele ...........................................................................................................................................16
Întinzătoarele .....................................................................................................................................17

2
 Cheile de împreunare .........................................................................................................................17
Inelele .................................................................................................................................................17
Ocheţii ................................................................................................................................................18
Port-sarturile si port-straiul ................................................................................................................18
Macarale.............................................................................................................................................18
Stopă sau crocodil...................................................................................................................................19
Cabestan .............................................................................................................................................19
ANCORE SI LANŢURI ...................................................................................................................................20
Ancora ....................................................................................................................................................20
Lanţurile..................................................................................................................................................21
ECHIPAMENTELE AMBARCAŢIUNII .............................................................................................................23
Ramele................................................................................................................................................23
Carma .................................................................................................................................................24
Cangea ................................................................................................................................................24
Ghiordelul ...........................................................................................................................................24
Ispolul .................................................................................................................................................24
Trusa de marangozerie .......................................................................................................................25
Barbetele ............................................................................................................................................25
Baloanele de acostare (fenderele)......................................................................................................25
MATELOTAJ.................................................................................................................................................26
Noduri marinaresti .................................................................................................................................26
Nodurile de impreunare .....................................................................................................................26
Nodul lat .....................................................................................................................26
Nodul lat cu dublin......................................................................................................27
Nodul de vacar............................................................................................................27
Nodul de pescar ..........................................................................................................27
Nodurile de legatura...........................................................................................................................28
Nodul simplu...............................................................................................................28
Nod jumatate de ochi .................................................................................................28
Nodul laţ .....................................................................................................................28
Nodul de scondru........................................................................................................29

3
 Nodul de şcotă (sau de pavilion).................................................................................29
Nodul de ancoră .........................................................................................................29
Nodurile de cârlig ...............................................................................................................................30
Nodul de cârlig............................................................................................................30
Nodul de şcotă la cârlig...............................................................................................30
Nodul gură de ştiucă...................................................................................................30
Nodurile speciale ................................................................................................................................31
Nodul picior de câine ..................................................................................................31
Nodul de gripie ...........................................................................................................31
Nodul de capelatură ...................................................................................................31
Voltele ....................................................................................................................................................32
Volta la baba.......................................................................................................................................32
Volta la cavilă......................................................................................................................................32
Volta la tachet.....................................................................................................................................33
Matiseli ...................................................................................................................................................33
Matisire scurtă....................................................................................................................................33
Matisire lungă.....................................................................................................................................34
Patronarea ..............................................................................................................................................34
Înfăşarea .................................................................................................................................................35
Bibliografie..............................................................................................................................................36

4
 MARINĂRIE - PARÂME

Totalitatea frânghiilor, cablurilor metalice, sârmelor care se folosesc în marina ca

manevre fixe si curente pentru diverse legaturi, fixarea arboradei, manevra velelor,
legarea navei la cheu, manevra instalatiilor de ridicare a greutatilor la bord (grui si
bigi), ridicarea pavilioanelor de semnalizare la verga, remorcarea ambarcatiunilor si
navelor se numesc parâme .

Exemplu de parâma

Clasificarea parâmelor
Parâmele constituie materialul folosit cel mai mult la bordul navelor atât pentru
fixarea arborilor, confecţionarea manevrelor curente şi a manevrelor fixe, legarea
navei, cât şi pentru majoritatea lucrărilor marinăreşti.
Parâmele folosite în marină se pot clasifica:
♦ din punct de vedere a materialului din care sunt confecţionate, în:
- parâme vegetale;
- parâme (sintetice);
- parâme metalice (sârme).
♦ din punct de vedere al modului de confecţionare, în:
- parâme simple (lanţane);
- parâme răsucite (garline);
- parâme împletite.

5
Structura parâmelor
Elementul de baza întâlnit în structura oricarei parâme este firul. Indiferent de
materialul folosit din care se fabrica parâmele, întotdeauna se porneste de la firul
vegetal, metalic sau sintetic.
Prin răsucirea spre dreapta a mai multor fire din materialul din care se fabrică
parâma se obţine sfilaţa.
Mai multe sfilaţe răsucite împreună spre stânga, adică în sens invers sensului de
răsucire a fiecărei sfilaţe, formează şuviţa.
Mai multe şuviţe răsucite la un loc spre dreapta, adică în acelaşi sens cu al
sfilaţelorşi în sens invers cu şuviţa, constituie o parâmă

Parâma simpla

În general o parâmă este formată din trei şi mai rar din patru şuviţe. Dacă parâma
este confecţionată din patru şuviţe, răsucirea acestora se face în jurul unei alte şuviţe
numită inimă vegetală, care nu se răsuceşte cu celelalte patru. Când parâma este
formată prin răsucirea şuviţelor la dreapta, se spune că ea este răsucită în parâmă.
Când şuviţele sunt răsucite la stânga, se spune că răsucirea este în sarţ; acest fel
de răsucire se practică numai la parâmele din patru şuviţe cu inimă vegetală. Parâmele
executate aşa cum s-a arătat mai sus numai din răsucirea şuviţelor, fie în parâmă, fie în
sart, se numesc lanţane.

Unghiul între direcţia şuviţei, respectiv al sfilaţei, şi axa parâmei, respectiv a

şuviţei, variază după natura serviciului care se cere parâmei. O parâmă mai puţin
răsucită este în general mai rezistentă decât alta de aceeaşi circumferinţă, dar răsucită
mai mult.

6
 Gradele de răsucire se exprimă de obicei, pornind de la răsucirea cea mai
puternică şi sunt: răsucire tare, răsucire obişnuită, răsucire moale şi răsucire de velar.
Parâmele constituite din răsucirea mai multor lanţane se numesc garline. Lanţanele
din care este constituit garlionul, se numesc cordoane.

Garlin
1-fire; 2- sfilaţă; 3-şuviţă; 4-cordon

Parâmele vegetale

Parâmele vegetale se confectioneaza din fire de cânepa, in, bumbac, Manilla, cocos,
iuta sau sizal .
Cânepa. Canepa constituie materia primă pentru majoritatea parâmelor folosite în
marină. Parâmele confecţionate din cânepă sunt rezistente şi elastice. Cânepa din care
se fabrică parâmele pentru marină trebuie să fie din cea mai bună calitate, cu fire
lungi, să nu conţină materii străine sau resturi din parâme vechi şi să nu fie putrezită.
De asemenea trebuie să aibă o culoare deschisă şi uniformă. În condiţii normale de
temperatură, umiditatea să fie de 12%.
În majoritatea cazurilor, parâmele de cânepă se fabrică pe cale manuală sau
mecanică. STAS 2203-51 reglementează fabricarea parâmelor lucrate manual.
Parâmele de cânepă se pot folosi în stare naturală (albe) sau cătrănite (gudronate cu
gudron vegetal). Trebuie menţiont că prin cătrănire se micşorează rezistenţa parâmei
cu 12%, precum şi flexibilitatea ei. Parâmele cătrănite, după un an de la fabricare pierd

7
 circa 15% din rezistenţă, iar în anii următori circa 7% anual. Din această cauză nu se
cătrănesc decât parâmele expuse mai mult timp acţiunii ploii sau apei de mare.
Manilla. Parâmele din manila provin din fibrele unui bananier. Ele sunt moi, albe şi
uşoare. La grosime egală, rezistenţa lor este cu 10% mai mică decât a parâmelor de
cânepă. Parâmele de manila se conservă mai bine dacă după folosire sunt uscate şi
păstrate în locuri fără umiditate şi aerisite. Se folosesc, de obicei, ca parâme de
remorcă, deoarece plutesc şi au elasticitate mare. Parâmele de manila nu se
cătrănesc.
Cocos. Parâmele de cocos sunt foarte elastice şi la aceeaşi grosime au greutatea
egală cu jumătate din aceea a parâmelor de cânepă corespunzătoare, dar sunt mai
puţin rezistente (1/5 din rezistenţa parâmelor de cânepă de aceeaşi grosime). Se
folosesc, de obicei, pentru confecţionarea baloanelor şi paietelor.
In, iută. Pentru fabricarea parâmelor groase se folosesc inul din Noua Zeelandă.
Rezistenţa parâmelor de in este cu 10% mai mică decât a celor de cânepă. În schimb
sunt cu 43% mai uşoare decât acestea. Parâmele de iută de India plutesc când sunt
noi, dar au viaţă foarte scurtă la bord. Rezistenţa lor este egală cu a parâmelor de
cânepă, dar sunt mai uşoare cu 43% decât acestea. De obicei din in obişnuit şi iută se
fabrică numai aţă de vele, saulă, merlin, lusin etc.
Bumbac. Parâmele de bumbac se folosesc numai pentru confecţionarea saulelor
pentru ambarcaţiunile de sport.
Sizal. Parâmele de sizal se confecţionează din frunzele plantelor agave, din familia
cactusului. Când sunt noi, parâmele de sizal au o rezistenţă egală cu parâmele de
manila de calitatea a doua, dar nu sunt rezistente la uzură şi la intemperii.

Denumirea parâmelor vegetale

În marină în funcţie de destinaţie şi grosime, prin care se înţelege circumferinţa şi
nu diametrul, parâmele folosite au următoarele denumiri:
- Garlinul este parâma descrisă anterior. Are circumferinţa între 10 şi 62 cm.
- Manevra este o lanţenă cu circumferinţa de la 4 la 18 cm. Se foloseşte la legatul
navelor, la manevre curente, la curenţi pentru palancuri, scări de pilot, greementul
bărcilor etc. Manevra răsucită în sart poate avea grosimi până la 30 cm. Manevra cu o
grosime de 60-80 mm poartă denumirea de socar.
- Parâma de grandee este o lanţană folosită pentru confecţionarea grandeelor
velelor şi tenzilor, are răsucire de velar. Circumferinţa ei variază între 2,5 şi 16 cm.
- Saula are o grosime de 1,5-3,5 cm şi este foarte mult folosită la bord.
- Saula împletită (STAS 5054-55) are o structură specială, care o împiedică să se
răsucească: ea este folosită ca saulă de pavilion, loch, bandulă, sondă etc. Saula pentru
loch şi sondă are circumferinţa de 2-2,5 cm, iar aceea pentru pavilion de 1,4-4,0 cm.

8
 - Merlinul este o parâmă folosită la înfăşurări de parâme groase. El este format din
două şuviţe şi poate fi alb sau cătrănit. Are circumferinţa de circa 0,7 cm. Este răsucit
spre stânga.
- Comanda este un merlin mai subţire din două sau trei şuviţe de calitate inferioară.
Se foloseşte de asemenea la înfăşurări. Comanda de bord este o comandă
confecţionată la bord din partea bună a parâmelor vechi şi se foloseşte la înfăşurări.
- Lusinul este o lanţană format din două sau trei şuviţe de cea mai bună calitate. Se
foloseşte la înfăşurări fine.
- Aţa de vele este confecţionată din 6-7 fire de cânepă de calitatea a doua şi se
foloseşte la cusutul velelor, tenzilor, capoatelor etc.
- Aţa de grandee este puţin mai groasă decât aţa de vele şi se foloseşte la cusutul
grandeelor.

Parâmele groase (adică toate cele de la saulă în sus) se livrează în colaci prevăzuţi
cu o etichetă, pe care se specifică lungimea şi grosimea (circumferinţa) parâmei
respective. Uneori, fabrica, în loc de circumferinţă menţionează diametrul, ceea ce
pare mai logic, dar în realitate nu corespunde uzanţei de la bord. Parâmele subţiri se
livrează în gheme sau la kilogram.

Rezistenţa parâmelor vegetale

Cătrănirea (gudronarea) micşorează rezistenţa parâmelor. Pentru acest motiv,
parâmele nu trebuie să se cătrănească decât atunci când o parâmă albă, adică
necătrănită, ar fi repede deteriorată de intemperii, umezeală etc. Rezistenţa
parâmelor scade şi mai mult, acestea se impregnează cu materii grase. De asemenea,
acizii sau numai vaporii de acizi reduc considerabil rezistenţa parâmelor. La alegerea
unei parâme trebuie să se ţină seama de rezistenţa ei de siguranţă, care este numai
circa 15% din rezistenţa de rupere.
Pentru manevrele supuse continuu la eforturi sau care lucrează în condiţii
nefavorabile, cum sunt manevrele curente ale velelor, curenţii palancurilor bărcilor
etc. trebuie să se considere că rezistenţa de siguranţă este 13% din rezistenţa de
rupere. Rezistenţa şi dimensiunile parâmelor de cânepă lucrate manual la noi în ţară
este arătată în STAS 2203-51.

Îngrijirea parâmelor vegetale

Ploaia şi umiditatea face ca parâmele să se strângă, scurtându-se; din această
cauză pe ploaie sau pe umezeală mare este necesar a fila parâmele întinse: saulele de
pavilion, saula fluierului, a sirenei etc. Parâmele ude trebuie să fie puse la uscat. Cele
groase se usucă pe grătare din lemn pentru a permite circulaţia aerului. Curenţii
palancurilor şi parâmelor scurte se usucă prin atârnare. Parâmele depozitate sub
punte trebuie să fie scoase din când în când la aer şi puse la uscat. Dacă parâma este

9
 udată de apa de mare, este bine ca înainte de uscare să fie spălată cu apă dulce,
pentru îndepărtarea cristalelor de sare, care sunt foarte higroscopice şi fac ca parâma
să mucegăiască.
Parâmele nu trebuie să fie supuse la solicitări mai mari decât acelea pentru care au
fost calculate şi nici să lucreze pe raiuri, cu diametrul mai mic decât cel corespunzător
grosimii parâmei respective. De asemenea trebuie să se evite, trecerea lor peste
margini tăioase (care le rod repede) precum şi supunerea lor la şocuri puternice.
Parâmele trebuie controlate din când în când. Aceasta se face prin deschiderea lor
cu o cavilă de matisit. Parâma se consideră că nu mai este bună de folosit dacă:
o inima sau şuviţele vecine cu inima miros a mucegai; în acest caz, la
verificare, inima se rupe de multe ori bucată cu bucată;
o inima sau şuviţele din jur nu mai au miros de ulei.
În ultimul timp s-a început şi fabricarea parâmelor din nylon. Ele sunt foarte
rezistente şi elastice, dar foarte scumpe, din care cauză folosirea lor este limitată. În
afară de aceasta ele sunt foarte alunecoase, din care cauză sunt mai greu de matisit.

Parâme sintetice
Parâmele sintetice se confecţionează din fire sintetice de relon, capron, nylon,
polipropilenă.

Parâmă sintetică

Ele au o structură similară cu parâmele vegetale. Mai multe fire răsucite formează
o sfilaţă, mai multe sfilaţe o şuviţă, mai multe şuviţe răsucote sau împletite formează o
lanţană (parâmă simplă) şi mai multe lanţane un garlin.

Calităţile şi folosirea parâmelor sintetice

Parâmele din fire sintetice sunt superioare parâmelor vegetale din punctul de
vedere al rezistenţei ; sunt elastice şi flexibile. Aceste calităţi le păstrează atât în stare
uscată cât şi după ce s-au umezit. Parâmele sintetice au şi unele dezavantaje. Având o
mare elasticitate, atunci când se rup acţionează ca un elastic, întocându-se înapoi pe
direcţia tracţiunii cu forţă mare, ceea ce prezintă pericol pentru oamenii care lucrează
la manevră.

10
 Parâmele sintetice se deteriorează repede dacă sunt supuse frecărilor la trecerea
prin urechi şi balale. De aceea se recomandă ca în locurile supuse frecărilor de obiecte
tari, parâmele sintetice să fie înfăşurate (patronate) cu alte materiale.
Cele mai bune parâme sintetice sunt cele confecţionate din fire de polipropilenă.
Acestea au o lungime foarte mică, plutesc şi sunt foarte comode la manevră. În
general, parâmele sintetice se folosesc ca mijloace de legătură, remorcare şi manevre
curente la bord.
Orice parâmă de bună calitate trebuie să aibă o rezistenţă uniformă pe toată
lungimea ei, o suprafaţă netedă şi uniformă pentru a putea fi manevrată cu uşurinţă şi
a-i permite să treacă uşor prin diferite raiuri, turnicheţi etc., o flexibilitate
corespunzătoare destinaţiei sale la navă (cu manevră fixă sau curentă) şi o durată de
folosire îndelungată.

Parâme metalice
Neutilizate de obicei pe ambarcatiunile de agrement de mici dimensiuni, ele sunt
folosite pe scara larga la navele mari.

Structura şi rezistenţa parâmelor metalice

Parâmele metalice denumite în marină în mod curent sârme, se fabrică din sârmă
de oţel zincată de 0,2-0,6 mm grosime. Zincarea are ca scop să protejeze sârma contra
ruginirii, însă scade rezistenţa firelor groase cu 2% iar a celor subţiri cu 10%. Pentru
aceste considerente, parâmele de sârmă supuse la solicitări mari nu se zinchează.
Un număr de fire de metal, răsucite numai prin flexiunea sârmelor, fără torsiune,
formază viţa, echivalentă cu şuviţa de la parâmele vegetale. Mai multe viţe răsucite în
jurul unei inimi vegetale formează lanţana de sârmă; mai multe lanţane împletite la
rândul lor formează garlinul. Inimile au ca scop să ferească parâma de deformaţii din
cauza tracţiunii. Inimile se îmbibă cu un ulei special pentru cabluri pentru a fi protejate
contra ruginirii.

Caracteristicile parâmelor
G r o s i m e a - se masoara in mod diferit. La parâmele vegetale si sintetice prin
grosime se intelege circumferinta parâmei iar la cele metalice grosimea reprezinta
diametrul sectiunii, masurat intre doua vite diametral opuse.
G r e u t a t e a - reprezinta masa, in kilograme a unui metru liniar de parâma
R e z i s t e n t a - reprezinta sarcina la care se rupe parâma. Valorile de rupere sunt
inscrise in certificatul de insotire al parâmei sau se scot din tabele speciale, realizate
functie de grosimea si felul in care este construita parâma. Sarcina de lucru este
sarcina cea mai mare la care o parâma rezista timp indelungat. In mod evident,
totdeauna sarcina de lucru va fi mai mica decat sarcina de rupere.

11
 F l e x i b i l i t a t e a - este calitatea parâmei de a se indoi fara a-si modifica
structura interioara si fara a-si pierde rezistenta.
E l a s t i c i t a t e a - este calitatea parâmei de a se intinde sub actiunea unei forte
si de a reveni la situatia initiala dupa disparitia fortei. Cele mai elastice parâme sunt
cele confectionate din materiale sintetice.

Primirea, pastrarea si intretinerea parâmelor

Primirea parâmelor la bord se face pe bază de recepţie (uzanta pe navele mari, de
linie). Fiecare parâmă se recepţionează după certificatul de însoţire eliberat de
întreprindere, verificând datele înscrise: denumirea parâmei, felul construcţiei,
lungimea, grosimea, greutatea, rezistenţa. La examinarea aspectului exterior se
acordă atenţie calităţii răsucirii, care trebuie să fie uniformă şi netedă pe toată
lungimea, fără scame şi sfilaţe (fire sau viţe) ieşite în afara circumferinţei parâmei.
Se verifică culoarea (să nu aibă pete) şi mirosul parâmelor vegetale (să nu aibă
miros de mucegai, putregai sau de ars).
La parâmele metalice, se controlează calitatea zincării (să nu aibă pete de rugină),
să nu fie lovite sau îndoite şi să nu aibă fire rupte sau mustăţi.
Parâmele se păstrează la bord în magazii, atârnate de suporţi sau făcute colac,
aşezate pe panouri de lemn. Parâmele aflate pe punte pentru uzul curent - manevre
de acostare, remorcare - se păstrează înfăşurate pe tambure cu axe orizontale şi
apărate de ploaie cu capoate de tendă.
Întreţinerea parâmelor la bord constituie una din principalele activităţi marinăreşti
ale echipajului şi intră în atribuţiile şefului de echipaj.
Parâmele vegetale se întreţin ferindu-le de umezeală. Imediat după folosire,
parâmele care au fost în apă sunt uscate prin întindere pe punte sau atârnate, iar cele
murdare se spală cu apă dulce, se usucă şi apoi se fac colac. În nici un caz nu se
folosesc parâmele îngheţate cu apă în ele.
Întreţinerea parâmelor metalice cuprinde în primul rând, măsurile de apărare
împotriva ruginii. În condiţii normale de lucru, parâmele metalice nu ruginesc atâta
timp cât se menţine suprafaţa zincată. Pentru acest motiv ele se păstrează în locuri
uscate şi aerisite, iar pe timp de ploaie se acoperă cu tenzi şi capoate.
La apariţia petelor de rugină parâmele metalice se curăţă cu peria de sârmă şi se
ung cu unsoare consistentă. Întreţinerea periodică - la 2 luni – a parâmelor metalice se
efectuează prin curăţirea lor cu peria de sârmă şi apoi ungerea cu o soluţie preparată
la bord.
De mare importanţă în păstrarea şi întreţinerea parâmelor este aşa numita vizitare
a parâmei când la 2-3 luni cu ajutorul unei cavile de matisit se depărtează puţin
şuviţele (viţele) putându-se verifica astfel aspectul interior al parâmei, după care se
poate trece la alte activităţi de întreţinere dacă este cazul.

12
 Întreţinerea parâmelor sintetice se realizează ferindu-le de lumina soarelui, de
materiile grase (uleiuri şi gudroane) şi de frecare. Pentru acest motiv pe timpul folosirii
parâmelor sintetice gaşele lor trebuie protejate cu manşon de tendă, iar în dreptul
urechilor şi babalelor de asemenea parâma să fie înfăşurată cu o bucată de tendă.

Parâme stranse corespunzator

Capetele libere ale parâmelor sintetice trebuie lipite ca să nu se permită

desfăţurarea şi desfacerea firelor şi şuviţelor. Parâmele sintetice murdare de ulei se
spală cu apă caldă. Umezeala nu alterează parâmelor sintetice, dar ele trebuie
întotdeauna uscate înainte de înfăşurarea pe tambur.

13
 ACCESORII DE PUNTE
Pentru fiecare tip de ambarcatiune exista o gama larga de accesorii de punte ce
servesc la manevra velelor, la manevra de legare si remorcaj, etc. Aceste accesorii se
confectioneaza din materiale de dimensiuni si rezisten]e diferite, in functie de genul
de manevre care au loc la bord.
Amplasarea acestor piese este conditionata de marimea si scopul pentru care este
construita ambarcatiunea, fiind in general amplasate pe arborada, pe punte si in
cockpit.
Tinând cont ca aceste piese sunt solicitate ca puncte de sprijin (sunt supuse la
efort), se impune ca sistemul lor de prindere in punte sa corespunda sarcinilor de
lucru.
Din categoria accesoriilor de punte vom enumera piesele de baza:
Babalele sunt piese metalice din fontă sau din oţel formate din două coloane
cilindrice, care servesc la luarea voltelor la parâmele date ca legături la mal sau pentru
fixarea barbetelor (parâmele de la prova şi pupa) pe puntea bărcilor. Babalele pot fi
simple sau duble şi se fixează în punte prin intermediul unei plăci sudate sau prinsă în
buloane, şuruburi etc.

babale în cruce babale în V babale pentru doua legaturi

Babalele simple, construite dintr-o singura coloana si prevazute cu o traversa

pentru luarea voltei se numesc binte .
Turnichetii sunt piese metalice de
ghidare a parâmelor cu minimum de
frecare, in special la navele mari.
Turnichetii sunt prevazuti cu doi, trei
cilindri verticali mobili, care la trecerea
parâmei se rotesc în jurul axului lor
vertical.
Turnichet

14
 Tacheţii sunt piese metalice de diverse mărimi, în forma de T şi servesc tot pentru
luarea voltelor cu parâme subţiri.

Tachet

Tachetii pot fi metalici sau din lemn, de diferite marimi, ce se monteaza pe punte,
in cockpit sau pe catarge si ghiuri.

Diferite forme de tacheti

La unele nave mici, iahturi , ambarcaţiuni sportive, tacheţii servesc ca piese de

bază pentru legarea navei, neexistând babale la bord.

Asigurarea legaturii pe tachet

15
 Urechile sunt piese de constructie speciala fixate pe punte sau pe copastie si au
rol de ghidare a parâmei. Pentru a micsora cat mai mult frecarea parâmei, urechea
poate fi prevazuta cu unul sau doi turnicheti, caz in care se va numi ureche cu
turnicheti.

Ureche Ureche cu turnicheti

Rodanţele sunt apărătoare ale gaşelor mici sau ale matiselii ochiurilor de parâmă,
confecţionate din tablă de oţel, fontă, bronz sau alte materiale. Rodanţele au forme
rotunde, ovale alungite sau triunghiulare si pot fi simple sau duble .

Rodanţe: 1-rodanţă în formă de inimă; 2-rodanţă rotundă; 3-rodanţă încârligată;

4-rodanţă cu inimă plină; 5-rodanţă de saulă

16
 Întinzătoarele se compun din două furci împreunate printr-un ax sau tub filetat.
Axul are la un capăt filet dreapta, iar la celălalt filet stânga, astfel încât la rotirea
axului, amândouă furcile se apropie sau se îndepărteză după sensul rotirii.

Întinzător: 1-cârlig; 2-corp

Cheile de împreunare (greement), servesc la împreunarea a două parâme, două

lanţuri sau pentru a prinde o parâmă de alt obiect.

Cheie de impreunare
O cheie se compune din furca (1) terminată cu urechile (4) închisă prin boltul (2)
care este filetat sau nu, şi se fixează cu cuiul spintecat (3). Furca poate fi dreaptă sau
rotundă. Diametrul se numeşte calibru. La calibru egal cheile sunt mai rezistente decât
cârligele. Cheile de împreunare sunt standardizate prin STAS 1108-50. La calibru egal,
o cheie este de circa 5 ori mai rezistentă decât un cârlig.

Inelele servesc la agăţatul cârligelor, prinderea unei macarale etc., şi de obicei

sunt fixate pe punte.

Inel

17
 Ocheţii sunt dispozitive folosite pentru fixarea saulelor sau a parâmelor
ambarcaţiunilor. Se deosebesc de inele prin faptul că sunt dintr-o bucată

Ochet

Port-sarturile si port-straiul sunt confectionate din metal sau tabla metalica de otel,
alama sau alt material inoxidabil; trebuiesc foarte bine fixate deoarece in ele se descarca
tensiunea intregii arborade; numarul lor depinde de numarul sarturilor si straiurilor
arboradei.

1- port-straiuri; 2-port-sart ce se monteaza in afara sau in interiorul bordajului; 3-port-

sart ce se monteaza pe coasta

Macarale sunt piese metalice din lemn sau mase plastice, destinate formarii
palancurilor; pot fi simple, duble, triple, cu rai inchis sau deschis. Marimea macaralelor este
determinata de circumferinta curentului folosit. Astfel, pentru parâmele vegetale, utilizate
frecvent la bordul ambarcatiunilor, marimea macaralei trebuie sa fie de trei ori
circumferinta curentului. Diametrul raiului este de doua ori circumferinta curentului. In

18
afara de macarale, la bord pot fi intâlnite si raiuri montate pe capelatura catargului si a
ghiului, folosite la manevra fungilor.

Macarale

Stopă sau crocodil - piesă metalică sau din masă plastică utilizat pentru stoparea
scotelor si descarcarea fortelor acestora; se monteaza de regula in cockpit sau pe punte, in
apropierea cockpitului; pot fi montate de asemenea in apropierea inelelor de punte sau
impreuna cu inelele, pe sine, pentru a usura manevra. Le mai putem intâlni in apropierea
macaralelor sau pe acestea.

Stope (crocodili): 1-cu inel de ghidare, montat pe sina calauza; 2-pe macara; 3-simplu

Cabestan: este destinat manevrei scotelor focului si randei, precum si manevrei

fungilor acestora când sunt de dimensiuni mari. In astfel de situatii, la ambarcatiuni mari si
la cutere, este indispensabil pentru executarea manevrelor. Poate fi actionat electric si
manual.

Cabestan

19
 ANCORE SI LANŢURI

Ancora este o piesa executata din otel forjat sau turnat, cu unul sau mai multe brate si
care, lansata de la bord, se fixeaza pe fundul apei si formeaza impreuna cu lantul filat la
apa, un sistem de fixare al navei contra actiunilor combinate ale vantului, valurilor si
curentului.
In scopul aratat mai sus, bratele ancorei trebuiesc astfel confectionate, incat, dupa ce
aceasta a ajuns la fund, sa se fixeze cat mai adanc, pentru a opune rezistenta necesara
mentinerii sigurantei navei.
Ancorele se impart in ancore principale si ancore auxiliare, iar in functie de bordul unde
se afla, se numesc ancora tribord si ancora babord.
Tipurile de ancora care se folosesc in prezent pot fi impartite in doua categorii
principale: ancore cu brate fixe si ancore cu brate articulate.
Ancorele se mai pot imparti in: ancore cu traversa si ancore fara traversa.
Din categoria ancorelor cu brate fixe numai tipul "amiralitate" se mai intrebuinteaza
inprezent.

Ancora amiralitate: 1 -inel, 2 -fus, 3 -braţ, 4 -diamant, 5 –palme; 6- braţe, 7- traversă

Din categoria ancorelor cu brate articulate, fac parte toate celelalte tipuri , cu sau fara
traversa si care sunt in prezent adoptate in toata marina.
In general o ancora se compune din urmatoarele parti:
• bratele, fixe sau articulate, avand la extremitati varfuri ce se infig in sol si palme
(partile plate ale bratelor) care maresc rezistenta impotriva deraparii;

20
 • fusul, care are un inel la extremitatea superioara si o ramificatie in doua sau patru
brate;
• diamantul, care este locul de impreunare a bratelor cu fusul;
• inelul sau veriga de care se leaga unul din capetele lantului de ancora cu ajutorul
unei chei;
• traversa, bara de metal incovoiata la un capat, cu un opritor asezat aproximativ la
centru si un cui spintecat legat cu un lant. Opritorul si cuiul servesc la fixarea
traversei pe fus, in plan perpendicular pe planul bratelor. Acest mod de fixare a
traversei permite ca ea sa fie demontata si sa se plieze de-a lungul fusului, cand lipsa
de spatiu impiedica manevra ancorei la bord.
Lungimea fusului este egala cu cea a traversei. Distanta intre gheare este egala cu 7/10
din lungimea traversei ceea ce face ca ancora sa se intoarca si sa se fixeze pe fundul apei,
imediat ce lantul s-a intins, indiferent de pozitia in care a cazut pe fund.
La receptionarea ancorelor cu brate articulate trebuie intotdeauna probat daca partile
mobile se rotesc usor.
Ingrijirea ancorelor trebuie facuta cu atentie. Dupa fiecare virare a ancorei, ea trebuie
spalata cu apa, pentru ca malul si pietricelele mici care au patruns intre fus si brate sa fie
indepartate. Orificiile pentru ungerea partilor in frecare trebuie curatate cu o sarma,
umplute cu unsoare si din nou inchise bine, cu dopuri pasuite.

Diferite tipuri de ancore

Lanţurile servesc pentru legarea ancorei de nava. Unele nave fluviale folosesc in locul
lantului parâma metalica.
Ele sunt formate dintr-un numar de inele elipsoidale numite zale, cu sau fara pod. Podul
mareste rezistenta zalelor la intindere cu 20% impiedicand si incurcarea lantului.
Zalele fara pod se intrebuinteaza acolo unde lantul nu este supus la eforturi prea mari.
Lanturile de ancora ale navelor mari sunt de obicei numai lanturi formate din zale cu
pod.

21
 Lanturile se caracterizeaza prin calibru, adica grosimea zalei masurata in dreptul
podului, sau la mijlocul zalei, pentru cele fara pod.

Za de lanţ, fara pod si za cu pod

Ingrijirea si intretinerea lantului de ancora. Nu este indicat ca lantul sa fie supus la
tensiuni mai mari decat acelea pentru care a fost calculat. De aceea nu se recomanda
ancorarea cand nava are viteza , decat in caz de forta majora. Deoarece capatul liber al
lantului este supus la o tensiune mai mare decat capatul fix, dupa o perioada de mai multi
ani este bine ca lantul sa fie intors, anume, capatul fix sa fie legat la ancora.

22
ECHIPAMENTELE AMBARCAŢIUNII
In dotarea unei ambarcatiuni se gasesc o serie de obiecte necesare pentru operatiuni de
manevra, navigatie, semnalizare, vitalitate si salvare. Acestea sunt:
Ramele. Paralel cu progresele constructiei navelor au intervenit imbunatatiri ale
mijloacelor de propulsie. Daca plutirea era conditionata de forma si calitatile ambarcatiunii
sau navei, de materialul folosit in constructie, mijloacele de propulsie trebuiau sa asigure
deplasarea.
Am vazut ca la inceput, palmele serveau drept lopeti "navigatorului" ce a folosit
trunchiul de copac. Inlocuirea palmelor cu prajini (ghiondere) a fost posibila insa pe ape
putin adanci. Mai tarziu, la ape adanci, s-au folosit primele rame scurte, nesprijinite de
bordaj, de tipul padelei sau pagaiei.
Asirienii, polinezienii, amerindienii foloseau o pagaie scurta, asemanatoare ca forma si
mod de utilizare cu pagaia de astazi a ambarcatiunilor sportive. Folosirea ei a fost
determinata de instabilitatea luntrilor inguste. Odata cu cresterea stabilitatii mijloacelor de
navigatie incep sa apara rame mai lungi, derivate din primitivele prajini. Capatul introdus in
apa, mai lat , imita forma palmei. Rama permite atacarea apei cu mai multa putere si mai de
sus, avantaj deosebit de important pentru navigatia pe valuri.

Diferite tipuri de lopeti: 1-pagaie; 2-padela; 3-vasle; 4-rama

Un moment insemnat a reprezentat sprijinirea ramelor pe bordaj, fapt care le-a

transformat in parghii. Fara indoiala ca aceasta realizare a fost precedata de numeroase

23
incercari de tot felul. Asa, de exemplu, pana nu de mult, pescarii din Africa trageau la rame
stand in picioare, cu rama prinsa intre pulpe, obtinand efectul unei parghii.
Initial, rama era prinsa cu ajutorul unui lat de piele (numit strapazan) de un cui vertical
(cui de strapazan) batut in marginea bordajului, sau era introdusa intr-o scobitura facuta in
marginea superioara a bordajului ( numita dama). Ramele sprijinite de bordaj au permis sa
se vasleasca cu mai multa eficacitate si siguranta , indiferent de directia vantului.
Carma este o piesa demontabila care se fixeaza la pupa cu ajutorul unor balamale. De
obicei carma se monteaza la post atunci cand barca este lasata la apa. Nu toate barcile au
carma. Luntrea si puiul se guverneaza numai cu ajutorul ramelor. Carma se compune din
pana si eche. Echea este o bara de lemn care se fixeaza pe varful axului carmei pentru
manevra. De obicei, la ambarcatiunile cu vele echea are forma unui sector usor curbat care
se fixeaza cu centrul pe axul carmei. Extremitatile ei sunt prevazute cu orificii in care se
fixeaza trotele cu ajutorul carora se guverneaza. Echea poate fi dreapta sau rotunda.
Cangea este o prajina din lemn sau aluminiu avand fixat la un capat un carlig simplu sau
dublu din otel sau material plastic. Se foloseste la acostari, pentru a indeparta prova sau la
plecari de la o scara, un debarcader etc. ori pentru agatat.

Varf de cange la care se ataseaza un maner de lemn/metal

Din categoria obiectelor din inventarul barcii care sunt destinate vitalitatii fac parte:
Ghiordelul caldare din lemn, plastic sau panza impermeabila cu maner de saula,
folosita pentru golirea barcii de apa
Ispolul - scafa din lemn, cu margini ridicate pentru strans apa de pe fundul barcii

24
 Trusa de marangozerie - care contine ciocan, cleste, dalta, pene de lemn, calti, ac si
ata de vele, guardaman, cutit de gabier etc.
Barbetele sunt bucati de parâma fixate la prova si la pupa barcii si folosesc la legare sau
pentru remorcatul barcii.
Baloanele de acostare (fenderele) sunt dispozitive pentru protecţia bordajului
lateral, respectiv a provei sau a pupei unei ambarcaţiunii.

Baloane de acostare (fendere)

Protejarea navei la cheu

25
 MATELOTAJ

Matelotajul reprezinta denumirea generală a tuturor lucrărilor marinăreşti care se

execută la bord pentru mânuirea parâmelor, efectuarea nodurilor şi împletiturilor.

Noduri marinaresti

Executarea nodurilor marinaresti este o adevarata arta, transmisa inca din epoca marilor
veliere, cand erau intens folosite. Exista o multitudine de noduri dar vom aminti pe scurt
doar cateva tipuri : noduri de impreunare, de legatura, de carlig si nodurile speciale.

Indiferent ce tip reprezinta, un nod marinaresc trebuie sa indeplineasca doua conditii

esentiale :
o sa fie rezistent ( adica sa tina foarte bine) si
o sa se desfaca usor atunci cand nu mai este necesar

Nodurile de impreunare se folosesc pentru unirea (impreunarea) a doua parâme de

grosimi aproximativ egale. Cele mai uzuale noduri de impreunare sunt :

Nodul lat - format din doua noduri simple suprapuse. Se foloseste la impreunarea a
doua parâme subtiri care nu sunt supuse la tractiune. Daca este supus unei forte de
tractiune nu cedeaza dar desfacerea sa ulterioara devine dificila:

Nod lat

26
 Nodul lat cu dublin - se executa ca si un nod lat, dar in interior se lasa un dublin (bucla)
care foloseste la desfacerea usoara a nodului dupa intrebuintare:

Nod lat cu dublin

Nodul de vacar - reprezinta un nod lat executat gresit;

Nod de vacar

Nodul de pescar - foloseste la unirea a doua capete de saula, merlin, lusin. Nu se

foloseste insa pentru parâme groase. Se poate folosi fie simplu, fie dublu – cu capetele
fiecarei parâme care se leaga impreuna.

Nod de pescar dublu

27
 Nodurile de legatura - se folosesc la fixarea unui capat de parâma pentru legarea,
sustinerea ori ridicarea diferitelor obiecte la bordul navei. Cele mai uzuale noduri de
legatura sunt:
Nodul simplu - folosit la fixarea capatului unei parâme care nu este supusa tractiunii;

Nod simplu

Nod jumatate de ochi - folosit la fixarea capatului unei manevre de un scondru;

Nod jumatate de ochi

Nodul laţ folosit pentru legarea unui scondru in vederea ridicarii la bord;

Nod laţ

28
 Nodul de scondru - format dintr-un laţ si jumataţi de ochi, serveste la remorcarea unui
scondru:

Nod de scondru

Nodul de şcotă (sau de pavilion) foloseste la legarea unui capat de saula la o gasa, ochi
sau inel. Poate fi simplu sau dublu. Cand este dublu se mai numeste si nod de ploaie pentru
ca are in plus o bucla, dublin care permite desfacerea rapida;

Nod de şcotă simplu Nod de şcotă dublu Nod de şcotă dublu portughez

Nodul de ancoră - permite legarea capatului unei parâme de inelul ancorei.

Nod de ancora

29
 Nodurile de cârlig - se folosesc pentru legarea unui capat de parâma la un carlig, fie
pentru suspendarea parâmei fie pentru ridicarea unei greutati la bord. Cele mai uzuale
noduri de carlig sunt:

Nodul de cârlig - este o jumatate ochi luata pe un carlig pentru suspendarea capatului
unei parâme care nu este supusa tractiunii;

Nod de cârlig

Nodul de şcotă la cârlig - folosit la ridicarea obiectelor usoare;

Nod de şcotă la cârlig

Nodul gură de ştiucă - este un nod foarte rezistent, nu permite deloc filarea. Se
foloseste atunci cand carligul este supus unei tractiuni mari.

Nod gură de ştiucă

30
 Nodurile speciale - in aceasta categorie intra nodurile care au alte intrebuintari decat
precedentele. Cele mai uzuale noduri speciale sunt:
Nodul picior de câine – se intrebuinteaza la scurtarea unei parâme sau eliminarea de
sub tractiune a unei portiuni de parâma mai slaba, fara a se taia parâma

Nod picior de câine

Nodul de gripie este un nod special care se executa pentru a lega o parâma de
diamantul unei ancore

Nod de gripie

Nodul de capelatură , denumit si nod la trei cazici, se foloseste pentru sustinerea unui
scondru sau arbore cu sarturi si straiuri sau pentru legarea navelor la trei cazici. Cazica este
un tăruş de lemn sau metal, înfipt în malul unei ape pentru a lega ambarcaţiile.

Nod de capelatură

31
Voltele
Sunt legaturile prin care parâmele se fixeaza la dispozitivele de legare existente la bord
(babale, tacheti, cavile ).
Voltele constau in infasurari ale parâmei in bucle sub forma de opt culcat, in jurul
dispozitivului de legare. Volta tine (adica nu se fileaza) indiferent de tractiunea la care este
supusa, pentru ca, pe fiecare portiune de bucla, parâma are sens diferit de deplasare. Volta
trebuie luata cat mai strans, pentru ca fiecare spira sa fie in contact direct cu cea de
deasupra si cu cea de dedesubt si prin frecare sa se imobilizeze reciproc. In exprimare
marinareasca - musca parâma. Voltele poarta denumirea dispozitivului de legare pe care se
iau :

Volta la baba - reprezinta infasurarea parâmei intr-o serie de opturi in jurul cilindrilor
unei babale duble. La baba dubla se fixeaza parâmele din sistemul de legatura pentru
ancorare sau remorcaj;

Volta la babale

Volta la cavilă - reprezinta infăsurarea parâmei in opturi peste capetele cavilei. La

ultima trecere se aseaza capatul pe sub bucla precedenta pentru ca volta sa nu se desfaca.
Se foloseste la fixarea manevrelor curente de la bord;

Volta la cavilă

32
 Volta la tachet - incepe cu o volta in jurul bazei tachetului si continua cu volte in opturi
la fel ca si la dispozitivele de legare mentionate anterior. Se folosesc la fixarea manevrelor
curente si a curentilor de la palancurile gruielor.

Volta la tachet

Matiseli

Operatiunea de matisire consta in impletirea suvitelor sau vitelor din capetele a doua
parâme fara a le inoda si fara a introduce elemente straine.
Matisirea parâmelor se executa in doua scopuri : impreunarea a doua capete de parâma
si realizarea unei gase sau unui ochi la capatul unei parâme.
Matisirea poate fi : matisire scurtă si matisire lungă

Matisire scurtă - este rezistenta dar prezinta dezavantajul ingrosarii parâmei in locul
legaturii si aceasta nu mai poate trece prin raiul unei macarale. Matisirea scurta se bate cu
ciocanul si se rostogoleste pentru ca suvitele noi sa se aseze bine in locul celor vechi.

Ochi matisit Matiseală scurtă

33
 Matisire lungă - nu ingroasa parâma la locul executarii si permite trecerea prin raiul
unei macarale. Are un aspect estetic deosebit, dar rezistenta mai mica.

Matiseală lungă

La matisirea parâmelor de sarma legatura trebuie bine protejata impotriva patrunderii

apei printre vitele matiselii. In acest scop matisirea se infasoara strans cu tenda si apoi se
patroneaza cu merlin sau sarma subtire.

Patronarea
Pentru infasurarea capetelor de parâma asa fel incat sa nu se destrame, acestea se
patroneaza, adica se infasoara de cateva ori cu fire, ata de vela sau sarma moale.
Cel mai des intalnita este patronarea cu cap petrecut, dar mai exista si alte feluri de
patronari:

34
Înfăşarea

Înfăşarea are ca scop protejarea parâmei impotriva frecărilor la contactul cu piese

metalice - copastie, urechi, babale. Constă in acoperirea parâmei cu fâşii de tendă care la
randul lor sunt stranse cu o firuială de merlin sau aţă de velă.

Înfăşarea parâmelor groase este precedată de umplerea golurilor dintre cordoane cu

saulă sau cu merlin astfel incât parâma sa capete forma unui cilindru in locul respectiv,
sporind aderenta fâşiilor de tenda.

Înfăşarea unei parâme

35
Bibliografie
1. Cpt. Lt. M. Bujenita – Manual de marinarie, 1951
2. Deboveanu M. - Tratat de manevra navei, vol. 1-4, editura Lumina Lex, Bucureşti
3. Cpt. Rg. Ionescu Ovidiu – Ambarcatiuni, editura Academia navala Mircea cel Batran,
Constanta, 1993
4. Munteanu, D. - Marinarie, Editura Didactică şi Pedagogică, 1989, Bucureşti
5. M. Bujenuta - Îndrumător marinăresc, Editura Tehnică, Bucureşti, 1969
6. Steve Sleight - The New Complete Sailing Manual , April 2005
7 .Munteanu, D. - Manualul comandantului de navă, Editura militară, Bucureşti, 1975.
8. Charles H. Brown Nicholls’s Seamanship and Nautical Knowledge, Glasgow, 1947
9. George I. Bonwick Seamanship Handbook, Editura The Maritime Press Ltd., Londra, 1966
10. ABC-ul marinalului, Editura Tehnică, Bucureşti, 1976
11. Maraloi C. - Manevra navei în condiţii speciale, Ed. Ex. Ponto, Constanţa, 2003
12. Maier V. - Mecanica şi construcţia navei, vol.I-III,Ed.Tehnică, Bucureşti, 1987-1989
13. Miulescu I., Cîmpean I. - Teoria navei, Ed. Militară, Bucureşti, 1973
14. Beziris A., Bamboi Gh. - Curs de transport maritim , vol.I şi II, Ed.Tehnică, Bucureşti, 1988
15. Beziris A. - Curs de Teoria şi Tehnica Transportului Maritim, Ed. Did. şi Ped., 1977, 1979
16. Bibicescu Gh.-Transportul maritim. Probleme juridice şi tehnice,Ed.Tehnică,Buc, 1958
17. Teodor N, Pîrliteanu I. - Îndrumător tehnic pentru transportul şi depozitarea mărfurilor
periculoase, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1986
18. Saubrier G. - Marine Cargo Operation, Ed. John Wiley & Sone, New York, 1956
19. Thomas R.E., Thomas S. - The Proporties & Stowage of Cargoes, Brown, Son &Ferguson,
Glasgow
20. * * * - Convenţia internaţională asupra liniilor de încãrcare, Londra, 1966;
21. * * * - Documente de încărcare şi transport de la bordul navelor comerciale
(documentaţii din biblioteca Academiei Navale).
22. * * * - International Maritim Dangerous Goods Code
23. * * * - STCW -'95/.98
24. * * * - SOLAS. Londra, Convenţia internaţională pentru Siguranţa Vieţii Umane pe Mare
25. * * * - Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării maritime, 1978 şi
amendamentele, 1983
26. COLREG
27. Regulamentul Navigatiei pe Dunare
28. A. Beziris, C. Popa, Gh. Scurtu, A. Bantas - Dictionar maritim englez-roman
29. Robert Jakson - Liners, Tankers and Merchant Ships - 2002
30. Internet - http://en.wikipedia.org/; http://www.rna.ro/; http://www.unap.ro;

36