Sunteți pe pagina 1din 32

LEGE Nr.

554/2004 din 2 decembrie 2004


Legea contenciosului administrativ

Text în vigoare începând cu data de 11 martie 2020


REALIZATOR: COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ

Text actualizat prin produsul informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor
normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I,
până la 11 martie 2020.

Act de bază
#B: Legea nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1154 din 7 decembrie 2004

Acte modificatoare
#M37: Decizia Curţii Constituţionale nr. 12/2020
#M36: Ordonanţa Guvernului nr. 19/2019**
#M35: Legea nr. 139/2019**
#M34: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019
#M33: Legea nr. 212/2018
#M32: Legea nr. 49/2018**
#M31: Ordonanţa Guvernului nr. 30/2017
#M30: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2016**
#M29: Decizia Curţii Constituţionale nr. 898/2015
#M28: Legea nr. 207/2015
#M27: Legea nr. 138/2014
#M26: Decizia Curţii Constituţionale nr. 459/2014
#M25: Legea nr. 2/2013
#M24: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013
#M23: Decizia Curţii Constituţionale nr. 1039/2012
#M22: Legea nr. 187/2012
#M21: Ordonanţa Guvernului nr. 23/2012
#M20: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2012
#M19: Legea nr. 76/2012
#M18: Legea nr. 299/2011*, declarată neconstituţională prin Decizia Curţii
Constituţionale nr. 1039/2012 (#M23)
#M17: Legea nr. 149/2011**
#M16: Decizia Curţii Constituţionale nr. 302/2011
#M15: Decizia Curţii Constituţionale nr. 1609/2010
#M14: Legea nr. 202/2010
#M13: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2010**
#M12: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2009*
#M11: Legea nr. 100/2008
#M10: Legea nr. 97/2008
#M9: Rectificarea publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din
6 noiembrie 2007
#M8: Decizia Curţii Constituţionale nr. 797/2007
#M7: Legea nr. 269/2007**
#M6: Decizia Curţii Constituţionale nr. 660/2007
#M5: Legea nr. 262/2007
#M4: Decizia Curţii Constituţionale nr. 65/2007*
#M3: Decizia Curţii Constituţionale nr. 647/2006*
#M2: Legea nr. 86/2006**
#M1: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005

În lista de mai sus, actele normative marcate cu asterisc (*) sunt modificate,
abrogate sau respinse şi modificările efectuate prin aceste acte normative asupra
Legii nr. 554/2004 nu mai sunt de actualitate.

Actele normative marcate cu două asteriscuri (**) se referă la derogări de la


Legea nr. 554/2004 sau conţin modificări/abrogări efectuate asupra acestor
derogări.

Modificările şi completările efectuate prin actele normative enumerate mai sus


sunt scrise cu font italic. În faţa fiecărei modificări sau completări este indicat actul
normativ care a efectuat modificarea sau completarea respectivă, în forma #M1,
#M2 etc.

#B
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

#M5
ART. 1*)
Subiectele de sesizare a instanţei
#B
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un
interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de
contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea
dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.
(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămată
într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu
caracter individual, adresat altui subiect de drept.
#M5
(3) Avocatul Poporului, în urma controlului realizat, potrivit legii sale organice,
dacă apreciază că ilegalitatea actului sau refuzul autorităţii administrative de a-şi
realiza atribuţiile legale nu poate fi înlăturat decât prin justiţie, poate sesiza instanţa
competentă de contencios administrativ de la domiciliul petentului. Petiţionarul
dobândeşte de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate.
Dacă petiţionarul nu îşi însuşeşte acţiunea formulată de Avocatul Poporului la
primul termen de judecată, instanţa de contencios administrativ anulează cererea.
(4) Ministerul Public, atunci când, în urma exercitării atribuţiilor prevăzute de
legea sa organică, apreciază că încălcările drepturilor, libertăţilor şi intereselor
legitime ale persoanelor se datorează existenţei unor acte administrative unilaterale
individuale ale autorităţilor publice emise cu exces de putere, cu acordul prealabil
al acestora, sesizează instanţa de contencios administrativ de la domiciliul
persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vătămate. Petiţionarul
dobândeşte de drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate.
(5) Când Ministerul Public apreciază că prin emiterea unui act administrativ
normativ se vatămă un interes legitim public, sesizează instanţa de contencios
administrativ competentă de la sediul autorităţii publice emitente.
(6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate
să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi
revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. În cazul
admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare
în judecată, şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului
administrativ nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea.
Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului.
(7) Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanţe
sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale se poate adresa
instanţei de contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi.
(8) Prefectul, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi orice subiect de drept
public pot introduce acţiuni în contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi
şi ale legilor speciale.
(9) La soluţionarea cererilor în contencios administrativ, reprezentantul
Ministerului Public poate participa, în orice fază a procesului, ori de câte ori
apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor.
#CIN
*) 1. Derogări de la prevederile art. 1 au fost acordate prin:
- art. 146^2 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările
ulterioare.
Precizăm că dispoziţiile de derogare menţionate mai sus sunt reproduse în pct.
3.6 din nota 3 de la sfârşitul textului actualizat.
2. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 12/2015, s-a admis
sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că, în condiţiile
Legii nr. 215/2001**), republicată, şi ale Legii nr. 554/2004, unitatea
administrativ-teritorială, prin autoritatea sa executivă, respectiv primarul, nu are
dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ hotărârile adoptate
de autoritatea sa deliberativă, respectiv consiliul local sau, după caz, Consiliul
General al Municipiului Bucureşti.
**) La data de 5 iulie 2019 a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ (#M34). Prin art. 597 alin. (2)
lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 (#M34) a fost abrogată
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu excepţia art. 30 -
34, 55, 55^1, art. 79 alin. (1), 88, 89, 90, 99, 99^1, 101 şi art. 102 care se abrogă la
data desfăşurării alegerilor pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice
locale care se organizează începând cu anul 2020.

#B
ART. 2
Semnificaţia unor termeni
#M5
(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele
semnificaţii:
a) persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes
legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt
asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate
juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi
organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui
interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane
fizice determinate;
b) *) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-
teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui
interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi,
persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate
publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere
publică;
#M33
c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de
o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării
legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge
raporturi juridice;
c^1) sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele
încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor
proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor
publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de
contracte administrative;
#M5
d) act administrativ-jurisdicţional - actul emis de o autoritate administrativă
învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială;
e) jurisdicţie administrativă specială - activitatea înfăptuită de o autoritate
administrativă care are, conform legii organice speciale în materie, competenţa de
soluţionare a unui conflict privind un act administrativ, după o procedură bazată pe
principiile contradictorialităţii, asigurării dreptului la apărare şi independenţei
activităţii administrativ-jurisdicţionale;
f) contencios administrativ - activitatea de soluţionare de către instanţele de
contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel
puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din
emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi,
fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o
cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;
g) instanţă de contencios administrativ, denumită în continuare instanţă - Secţia
de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile de
contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi tribunalele administrativ-
fiscale;
h) nesoluţionare în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde
solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se
prevede alt termen;
i) refuz nejustificat de a soluţiona o cerere - exprimarea explicită, cu exces de
putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului
nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a
soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
j) plângere prealabilă - cererea prin care se solicită autorităţii publice emitente
sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu
caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia;
k) acte care privesc raporturile cu Parlamentul - actele emise de o autoritate
publică, în realizarea atribuţiilor sale, prevăzute de Constituţie sau de o lege
organică, în raporturile de natură politică cu Parlamentul;
l) act de comandament cu caracter militar - actul administrativ referitor la
problemele strict militare ale activităţii din cadrul forţelor armate, specifice
organizării militare, care presupun dreptul comandanţilor de a da ordine
subordonaţilor în aspecte privitoare la conducerea trupei, în timp de pace sau
război ori, după caz, la îndeplinirea serviciului militar;
m) serviciu public - activitatea organizată sau, după caz, autorizată de o
autoritate publică, în scopul satisfacerii unui interes legitim public;
n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice
prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea
drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor;
o) drept vătămat - orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act
normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ;
p) interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în
considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat;
r) interes legitim public - interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia
constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale
cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor
publice;
s) organisme sociale interesate - structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii,
fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor
diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice
administrative;
ş) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz,
perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui
serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care
sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului
administrativ;
ţ) instanţă de executare - instanţa care a soluţionat fondul litigiului de
contencios administrativ.
#B
(2) Se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a
rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul
de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
#CIN
*) Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 28/2017, s-a admis
sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că noţiunea de
"autoritate publică", astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
554/2004, nu este similară cu cea de "instituţie publică", astfel cum este prevăzută
de art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006.

#B
ART. 3*)
Tutela administrativă
#M5
(1) Prefectul poate ataca direct în faţa instanţei de contencios administrativ
actele emise de autorităţile administraţiei publice locale, dacă le consideră
nelegale; acţiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care
începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect şi în condiţiile
prevăzute de prezenta lege. Acţiunea introdusă de prefect este scutită de taxa de
timbru.
#B
(2) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici poate ataca în faţa instanţei de
contencios administrativ actele autorităţilor publice centrale şi locale prin care se
încalcă legislaţia privind funcţia publică, în condiţiile prezentei legi şi ale Legii nr.
188/1999**) privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.
#M34
(3) Până la soluţionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) este suspendat de
drept.
#CIN
*) 1. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11/2015, s-a admis
sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi, în interpretarea dispoziţiilor
art. 3 din Legea nr. 554/2004, s-a stabilit că prefectului îi este recunoscut dreptul
de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele administrative emise
de autorităţile administraţiei publice locale, în înţelesul prevederilor art. 2 alin. (1)
lit. c) din Legea nr. 554/2004.
2. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 26/2016, s-a admis
sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că dispoziţiile art.
3 din Legea nr. 554/2004 se interpretează în sensul că prefectul nu poate ataca în
faţa instanţelor de contencios administrativ refuzul [asimilat unui act administrativ,
potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004] consiliului local de a
pune pe ordinea de zi a şedinţei şi de a lua act de încetarea de drept a mandatului
de consilier local înainte de termen, refuz exprimat la cererea prefectului adresată
potrivit atribuţiilor reglementate de dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. a) şi e) din
Legea nr. 340/2004, republicată.
**) La data de 5 iulie 2019 a intrat în vigoare Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ (#M34). Prin art. 597 alin. (2)
lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 (#M34) a fost abrogată
Legea nr. 188/1999, republicată, cu excepţia prevederilor art. 20, 20^1 - 20^10, ale
art. 60 alin. (3), ale art. 60^1 - 60^4, 62^1 - 62^13 şi ale anexei nr. 2 care se aplică
pentru realizarea evaluării performanţelor profesionale individuale ale
funcţionarilor publici pentru activitatea desfăşurată în anul 2019.

#M19
ART. 4*)
Excepţia de nelegalitate
(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data
emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de
excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
(2) Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia
de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde
soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie
printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză.
În situaţia în care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin
încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.
(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter
individual, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va
soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei
de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter
normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii
în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
#CIN
*) Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 36/2016, s-a admis
sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că dispoziţiile art.
4 din Legea nr. 554/2004 permit invocarea excepţiei de nelegalitate a unui act
administrativ cu caracter individual, direct în recurs.

#B
ART. 5
Actele nesupuse controlului şi limitele controlului
(1) Nu pot fi atacate în contenciosul administrativ:
a) actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora
cu Parlamentul;
b) actele de comandament cu caracter militar.
(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative
pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă
procedură judiciară.
#M33
(3) În litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea
regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenţă, cele care
privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii
publice, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale,
epidemiilor şi epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14.
(4) *** Abrogat
#B
ART. 6
Actele administrativ-jurisdicţionale
(1) Jurisdicţiile administrative speciale sunt facultative şi gratuite.
#M5
(2) Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul
unei jurisdicţii speciale administrative pot fi atacate la instanţa de contencios
administrativ, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înţelege să nu
exercite procedura administrativ-jurisdicţională.
(3) Actul administrativ-jurisdicţional pentru care, prin lege organică specială, se
prevede o cale de atac în faţa unei alte jurisdicţii administrative speciale poate fi
atacat direct la instanţa de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la
comunicare, dacă partea înţelege să renunţe la calea administrativ-jurisdicţională
de atac.
(4) Dacă partea care a optat pentru jurisdicţia administrativă specială sau pentru
calea de atac la un alt organ administrativ-jurisdicţional înţelege să renunţe la
aceasta în timpul soluţionării litigiului, este obligată să notifice decizia de
renunţare organului administrativ-jurisdicţional în cauză. Partea sesizează instanţa
de contencios administrativ în termen de 15 zile de la notificare. În această situaţie,
procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 nu se mai efectuează.

#B
CAPITOLUL II
Procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ

ART. 7*)
Procedura prealabilă
#M33
(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente,
persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim
printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite
autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există,
în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte,
a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate
introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste
termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
#M5
(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi
formulată oricând.
#B
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în ipoteza în care legea specială
prevede o procedură administrativ-jurisdicţională, iar partea nu a optat pentru
aceasta.
#M33
(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-
un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter
individual, adresat altui subiect de drept. Plângerea prealabilă, în cazul actelor
administrative unilaterale, se va introduce în termen de 30 de zile din momentul în
care persoana vătămată a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul actului.
Pentru motive temeinice, plângerea prealabilă se poate formula şi peste termenul
de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a luat cunoştinţă, pe
orice cale, de conţinutul acestuia. Termenul de 6 luni prevăzut în prezentul alineat,
precum şi cel prevăzut la alin. (1) sunt termene de prescripţie.
#B
(4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. (1), se soluţionează
în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. g)**).
#M33
(5) În cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul
Public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, al celor care privesc cererile
persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe sau al acţiunilor
îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au
intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, precum şi în cazurile prevăzute
la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte
administrative trebuie făcută în termen de 6 luni, care va începe să curgă:
#M5
a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui;
#M33
b) de la data când reclamantul a cunoscut cauza anulării, dar nu mai târziu de un
an de la încheierea contractului.
c) *** Abrogată
d) *** Abrogată
e) *** Abrogată
(7) *** Abrogat
#CIN
*) 1. Derogări de la prevederile art. 7 au fost acordate prin:
- art. 213 alin. (13) şi art. 283^4 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind
Codul de procedură fiscală (#M28), cu modificările ulterioare.
Precizăm că dispoziţiile de derogare menţionate mai sus sunt reproduse în pct.
3.4 şi pct. 3.7 din nota 3 de la sfârşitul textului actualizat.
2. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 12/2020 (#M37), a constatat că:
- dispoziţiile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, în redactarea anterioară
modificării prin Legea nr. 212/2018, sunt constituţionale numai în măsura în care
nu impun autorităţii publice contractante parcurgerea procedurii prealabile;
- sintagma "are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile
Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător" din cuprinsul
dispoziţiilor art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, în redactarea anterioară
modificării prin Legea nr. 212/2018, sunt neconstituţionale.
Reproducem mai jos prevederile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, în
redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018.
"(6) Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte
administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile
Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz,
plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe
să curgă:
a) de la data încheierii contractului, în cazul litigiilor legate de încheierea lui;
b) de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii
de modificare făcute de către una dintre părţi, în cazul litigiilor legate de
modificarea contractului;
c) de la data încălcării obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de
executarea contractului;
d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariţiei
oricărei alte cauze care atrage stingerea obligaţiilor contractuale, în cazul litigiilor
legate de încetarea contractului;
e) de la data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, în
cazul litigiilor legate de interpretarea contractului."
**) Anterior modificării efectuate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 262/2007
(#M5), art. 2 alin. (1) lit. g) prevedea definiţia pentru "nesoluţionarea în termenul
legal a unei cereri". După modificarea efectuată prin art. I pct. 3 din Legea nr.
262/2007 (#M5), definiţia pentru "nesoluţionare în termenul legal a unei cereri"
este prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. h).

#B
ART. 8
Obiectul acţiunii judiciare
#M33
(1) *) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes
legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la
plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art.
2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă,
pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi,
eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de
contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes
legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de
soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite
operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau
interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt
limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.
#M5
(1^1) Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete
de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar,
în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea
dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
(1^2) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), acţiunile întemeiate pe încălcarea
unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea
autorităţii pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită
operaţiune administrativă, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere sau a amenzii,
prevăzute la art. 24 alin. (2).
#M33
(2) Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile
care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi
orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având
ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea
contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de
drept comun.
#M5
(3) La soluţionarea litigiilor prevăzute la alin. (2) se are în vedere regula după
care principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii
interesului public.
#CIN
*) 1. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 459/2014 (#M26), a constatat că
dispoziţiile art. 8 alin. (1) raportate la art. 2 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr.
554/2004 sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că
decretele Preşedintelui privind numirea judecătorilor la Curtea Constituţională sunt
excluse din sfera controlului judecătoresc sub aspectul verificării îndeplinirii
condiţiei "înaltei competenţe profesionale".
2. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 25/2017, s-a admis recursul
în interesul legii şi, în interpretarea şi aplicarea art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din
Legea nr. 50/1991, republicată, raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 8 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004, s-a stabilit că este posibilă exercitarea controlului de
legalitate, pe cale separată, asupra certificatului de urbanism prin care s-a dispus
interdicţia de a construi sau care conţine alte limitări.

#B
ART. 9
Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului
#M11
(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin
ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de
contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în
care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a
dispoziţiei din ordonanţă.
#B
(2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte
condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin
încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond.
#M5
(3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ
repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o
dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul
cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă.
(4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea
unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de
contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an,
calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de
despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea
actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei
autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite
operaţiuni administrative.
#B
ART. 10*)
Instanţa competentă
#M33
(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile
publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii,
datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se
soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele
administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele
care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale
acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de
contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică
specială nu se prevede altfel.
(1^1) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând
finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit
criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se
soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1).
#M5
(2) Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale
se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar
recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi
fiscal ale curţilor de apel se judecă de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se prevede
altfel.
#M33
(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează
exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică,
instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la
domiciliul sau sediul pârâtului.
(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când
acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public
sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.
#CIN
*) 1. Derogări de la prevederile art. 10 au fost acordate prin:
- art. 26 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din
Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din
noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului -
Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările ulterioare.
Precizăm că dispoziţiile de derogare menţionate mai sus sunt reproduse în pct.
3.3 din nota 3 de la sfârşitul textului actualizat.
2. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 13/2015, s-a admis recursul
în interesul legii şi, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. f) şi
art. 10 din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 94 şi art. 95 din Codul de procedură
civilă, s-a stabilit că litigiile având ca obiect acţiuni prin care se solicită de către o
direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia copilului obligarea unui consiliu
judeţean sau local ori a unei alte direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului la suportarea cheltuielilor de întreţinere pentru persoane care beneficiază
de măsuri de protecţie prevăzute de Legea nr. 448/2006, republicată, şi Legea nr.
272/2004, republicată, sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ.
3. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1/2017, s-a admis recursul
în interesul legii şi s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor
art. 85 alin. (2) din Legea nr. 448/2006, republicată, art. 115 alin. (1) lit. a) şi art.
133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, republicată, şi art. 10 alin. (3) din Hotărârea
Guvernului nr. 1437/2004, raportate la art. 2 alin. (1) lit. b), c) şi f), art. 8 alin. (1)
şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare în primă
instanţă a litigiilor având ca obiect anularea hotărârilor comisiei pentru protecţia
copilului de încadrare în grad şi tip de handicap a copilului cu dizabilităţi revine
tribunalelor - secţiile de contencios administrativ/completele specializate în
materia contenciosului administrativ.
4. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 7/2018, s-a admis recursul
în interesul legii şi s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor
art. 94 pct. 1 lit. k), art. 95 pct. 1 şi art. 96 pct. 1 din Codul de procedură civilă,
precum şi art. 281 din Codul de procedură fiscală, respectiv art. 10 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a acţiunilor în
despăgubiri formulate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin direcţiile
generale regionale ale finanţelor publice, împotriva administratorului unei societăţi
înregistrate în registrul comerţului, în situaţia în care s-a dispus achitarea acestuia
pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, revine
instanţei civile.

#B
ART. 11*)
Termenul de introducere a acţiunii
#M5
(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a
unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei
cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;
c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data
expirării termenului legal de soluţionare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la
comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau,
după caz, a plângerii prealabile.
#M33
e) *** Abrogată
#M5
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea
poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an
de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau
data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
(2^1) În cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluţionare a
plângerii prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii,
de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de
soluţionare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2).
#B
(3) În cazul acţiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul
Public sau Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, termenul curge de la data
când s-a cunoscut existenţa actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător
prevederile alin. (2).
(4) Ordonanţele sau dispoziţiile din ordonanţe care se consideră a fi
neconstituţionale, precum şi actele administrative cu caracter normativ care se
consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.
(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul
prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.
#CIN
*) 1. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 12/2020 (#M37), a constatat că
sintagma "data încheierii procesului-verbal de conciliere" din art. 11 alin. (2) din
Legea nr. 554/2004 este neconstituţională.
De asemenea, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 12/2020 (#M37), a
constatat că dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, în redactarea
anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018 sunt neconstituţionale.
Reproducem mai jos prevederile art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004,
în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018.
"e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în
cazul contractelor administrative."
2. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 22/2019, s-a admis recursul
în interesul legii şi, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 19 din
Legea nr. 554/2004, prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin. (2) din acelaşi act
normativ, s-a stabilit că data la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru
introducerea acţiunii în despăgubire reprezintă momentul la care persoana
vătămată printr-un act administrativ nelegal a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască
întinderea pagubei, nefiind legat în mod direct şi aprioric nici de comunicarea
actului administrativ nelegal şi nici de momentul rămânerii definitive a hotărârii de
anulare a acestuia.

#M5
ART. 12
Documentele necesare
Reclamantul anexează la acţiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau,
după caz, răspunsul autorităţii publice prin care i se comunică refuzul rezolvării
cererii sale. În situaţia în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa,
va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul şi data înregistrării la
autoritatea publică, precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii
prealabile, dacă acest demers era obligatoriu. În situaţia în care reclamantul
introduce acţiune împotriva autorităţii care refuză să pună în executare actul
administrativ emis în urma soluţionării favorabile a cererii ori a plângerii
prealabile, va depune la dosar şi copia certificată după acest act.
#B
ART. 13
Citarea părţilor, relaţii
#M33
(1) La primirea cererii, instanţa dispune citarea părţilor. Autoritatea publică
emitentă va comunica împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga
documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare
pentru soluţionarea cauzei. Instanţa poate solicita emitentului orice alte lucrări
necesare pentru soluţionarea cauzei.
#B
(2) În situaţia în care reclamant este un terţ în sensul art. 1 alin. (2) sau când
acţiunea este introdusă de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanţa va
cere autorităţii publice emitente să îi comunice de urgenţă actul atacat împreună cu
documentaţia care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare
pentru soluţionarea cauzei.
#M5
(3) În mod corespunzător situaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2), după caz, se
procedează şi în cazul acţiunilor care au ca obiect refuzul de rezolvare a cererii
privind un drept recunoscut de lege sau un interes legitim.
#B
(4) Dacă autoritatea publică nu trimite în termenul stabilit de instanţă lucrările
cerute, conducătorul acesteia va fi obligat, prin încheiere interlocutorie, să
plătească statului, cu titlu de amendă judiciară, 10% din salariul minim brut pe
economie pentru fiecare zi de întârziere nejustificată.
#M5
ART. 14*)
Suspendarea executării actului
(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după
sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii
ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să
dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea
instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în
anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără
nicio formalitate.
#M33
(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu
citarea părţilor. Procedura prevăzută la art. 200 şi 201 din Codul de procedură
civilă nu este aplicabilă. Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosarul
cauzei cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de judecată. Reclamantul va lua
cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de la dosarul cauzei. Instanţa poate acorda un
nou termen de judecată în cazul în care reclamantul solicită amânarea pentru a lua
cunoştinţă de conţinutul întâmpinării.
#M5
(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav
funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului
administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la
sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.
(4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea
poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este
suspensiv de executare.
(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi
cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este
obligatorie plângerea prealabilă.
(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi
motive.
(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei
forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
#CIN
*) 1. Reproducem mai jos prevederile art. 278 din Legea nr. 207/2015 (#M28),
cu modificările ulterioare.
#M28
"ART. 278
Suspendarea executării actului administrativ fiscal
(1) Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă
executarea actului administrativ fiscal.
(2) Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contestatorului de
a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii nr.
554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Instanţa competentă poate
suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune, după cum urmează:
a) de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;
b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei;
c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei;
d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei;
#M31
e) 1.000 lei, dacă obiectul contestaţiei nu este evaluabil în bani.
(3) În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de
instanţele de judecată în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate
până la încetarea acesteia şi obligaţiile fiscale nu se înscriu în certificatul de
atestare fiscală. Aceste efecte privesc atât obligaţiile fiscale principale
individualizate în actul administrativ suspendat la executare, cât şi obligaţiile
fiscale accesorii aferente acestora, chiar dacă aceste obligaţii fiscale accesorii sunt
individualizate în acte administrative fiscale care nu sunt suspendate la executare.
(4) Prin excepţie de la prevederile art. 173 şi ale art. 181, în cazul în care
instanţa judecătorească de contencios administrativ admite cererea
contribuabilului/plătitorului de suspendare a executării actului administrativ fiscal,
potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
nu se datorează penalităţi de întârziere sau penalităţi de nedeclarare pe perioada
suspendării. În cazul creanţelor administrate de organul fiscal local, pe perioada
suspendării se datorează majorări de întârziere de 0,5% pe lună sau pe fracţiune de
lună, reprezentând echivalentul prejudiciului.
#M28
(5) Suspendarea executării actului administrativ fiscal dispusă potrivit art. 14 din
Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, încetează de drept şi
fără nicio formalitate dacă acţiunea în anularea actului administrativ fiscal nu a fost
introdusă în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei de soluţionare a
contestaţiei.
#M31
(6) În cazul în care s-a formulat o cerere de suspendare a actului administrativ
fiscal în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu
modificările şi completările ulterioare, iar cauţiunea prevăzută la alin. (2) este deja
consemnată la dispoziţia instanţei, nu este necesară consemnarea unei noi cauţiuni
în situaţia în care se solicită suspendarea actului administrativ fiscal în temeiul art.
15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cu condiţia
ca, la data pronunţării asupra cererii de suspendare în temeiul art. 15 din Legea nr.
554/2004, cauţiunea să fie consemnată efectiv la dispoziţia instanţei."
#CIN
2. Derogări de la prevederile art. 14 au fost acordate prin:
- art. 16 alin. (4) din Legea nr. 49/2018 privind precursorii de explozivi, precum
şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (#M32).
Precizăm că dispoziţiile de derogare menţionate mai sus sunt reproduse în pct.
3.5 din nota 3 de la sfârşitul textului actualizat.

#B
ART. 15*)
Solicitarea suspendării prin acţiunea principală
#M33
(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de
reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei
competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz,
instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la
soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu
acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în
fond.
#M5
(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2) - (7) se aplică în mod corespunzător.
#B
(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar
introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.
#M33
(4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în
condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă a cauzei,
chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în
temeiul alin. (1).
#CIN
*) 1. A se vedea şi art. 278 din Legea nr. 207/2015 (#M28), cu modificările
ulterioare, articol reprodus în nota de la art. 14.
2. Derogări de la prevederile art. 15 au fost acordate prin:
- art. 16 alin. (4) din Legea nr. 49/2018 privind precursorii de explozivi, precum
şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (#M32).
Precizăm că dispoziţiile de derogare menţionate mai sus sunt reproduse în pct.
3.5 din nota 3 de la sfârşitul textului actualizat.

#B
ART. 16
Introducerea în cauză a funcţionarului
#M33
(1) Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal
împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau
încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva
cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită
plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în
care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata
despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.
#B
(2) Persoana acţionată astfel în justiţie îl poate chema în garanţie pe superiorul
său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul.
#M33
ART. 16^1*)
Introducerea în cauză a altor subiecte de drept
Când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios
administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei
persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi
instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului,
aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond.
#CIN
*) Art. 16^1, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 17 din Legea nr.
212/2018 (#M33), nu mai conţinea titlu (denumire marginală). Apreciem însă că
legiuitorul a omis din eroare titlul articolului 16^1 la efectuarea modificării.
În textul actualizat, s-a păstrat pentru art. 16^1 titlul pe care îl avea înainte de
modificarea efectuată prin art. I pct. 17 din Legea nr. 212/2018 (#M33).
#B
ART. 17
Judecarea cererilor
#M33
(1) Cererile adresate instanţei se judecă în şedinţă publică, în completul stabilit
de lege. Întâmpinarea este obligatorie şi se va comunica reclamantului cu cel puţin
15 zile înainte de primul termen de judecată.
(2) Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru
prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele
judiciare de timbru, cu modificările şi completările ulterioare.
#M5
(3) Hotărârile se redactează şi se motivează în cel mult 30 de zile de la
pronunţare.
#B
ART. 18
Soluţiile pe care le poate da instanţa
#M5
(1) Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz,
să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să
emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită
operaţiune administrativă.
(2) Instanţa este competentă să se pronunţe, în afara situaţiilor prevăzute la art. 1
alin. (6), şi asupra legalităţii operaţiunilor administrative care au stat la baza
emiterii actului supus judecăţii.
#B
(3) În cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru
daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.
(4) Atunci când obiectul acţiunii în contencios administrativ îl formează un
contract administrativ, în funcţie de starea de fapt, instanţa poate:
a) dispune anularea acestuia, în tot sau în parte;
b) obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este
îndrituit;
c) impune uneia dintre părţi îndeplinirea unei anumite obligaţii;
d) suplini consimţământul unei părţi, când interesul public o cere;
e) obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale şi morale.
#M5
(5) Soluţiile prevăzute la alin. (1) şi alin. (4) lit. b) şi c) pot fi stabilite sub
sancţiunea unei penalităţi aplicabile părţii obligate, pentru fiecare zi de întârziere.
(6) În toate situaţiile, instanţa poate stabili, prin dispozitiv, la cererea părţii
interesate, un termen de executare, precum şi amenda prevăzută la art. 24 alin. (2).
#B
ART. 19*)
Termenul de prescripţie pentru despăgubiri
(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în
acelaşi timp şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubire
curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea
pagubei.
(2) Cererile se adresează instanţelor de contencios administrativ competente, în
termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2).
#M5
(2^1) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi contractelor
administrative.
#B
(3) Cererile prevăzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce
priveşte procedura de judecată şi taxele de timbru.
#CIN
*) Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 22/2019, s-a admis recursul
în interesul legii şi, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 19 din
Legea nr. 554/2004, prin raportare la dispoziţiile art. 11 alin. (2) din acelaşi act
normativ, s-a stabilit că data la care începe să curgă termenul de prescripţie pentru
introducerea acţiunii în despăgubire reprezintă momentul la care persoana
vătămată printr-un act administrativ nelegal a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască
întinderea pagubei, nefiind legat în mod direct şi aprioric nici de comunicarea
actului administrativ nelegal şi nici de momentul rămânerii definitive a hotărârii de
anulare a acestuia.

#B
ART. 20*)
Recursul
#M5
(1) Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen
de 15 zile de la comunicare.
#M33
(2) Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă. Procedura prevăzută la
art. 493 din Codul de procedură civilă nu se aplică în materia contenciosului
administrativ.
#M19
(3) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca
litigiul în fond. Când hotărârea primei instanţe a fost pronunţată fără a se judeca
fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părţii care a fost nelegal citată atât la
administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură
dată, la această instanţă. În cazul în care judecata în primă instanţă s-a făcut în lipsa
părţii care a fost nelegal citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la
dezbaterea fondului, instanţa de recurs, casând sentinţa, va rejudeca litigiul în fond.
#CIN
*) Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 17/2017, s-a admis recursul
în interesul legii şi, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale privind
calea de atac în materia contenciosului administrativ, s-a stabilit că împotriva
hotărârilor pronunţate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a
recursului, cu excepţia cazului prevăzut de dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea
nr. 554/2004.

#M33
ART. 21*)
Căile extraordinare de atac
(1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de
procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea
principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2)
coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
(2) Sunt supuse revizuirii, pentru motivul prevăzut la alin. (1), şi hotărârile
definitive care nu evocă fondul.
(3) Cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării
hotărârii definitive şi se soluţionează de urgenţă şi cu precădere.
#CIN
*) 1. Art. 21, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr.
212/2018 (#M33), nu mai conţinea titlu (denumire marginală). Apreciem însă că
legiuitorul a omis din eroare titlul articolului 21 la efectuarea modificării.
În textul actualizat, s-a păstrat pentru art. 21 titlul pe care îl avea înainte de
modificarea efectuată prin art. I pct. 20 din Legea nr. 212/2018 (#M33).
2. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 45/2016, s-a admis
sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi, în interpretarea şi aplicarea
dispoziţiilor art. 21 alin. (2) teza I**) din Legea nr. 554/2004, s-a stabilit că cererea
de revizuire este admisibilă în baza unor decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii
Europene, indiferent de momentul pronunţării acestora şi de împrejurarea invocării
sau nu în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept european preexistente, încălcate
prin hotărârea a cărei revizuire se cere.
**) Dispoziţiile art. 21 alin. (2) teza I din forma anterioară modificării efectuate
prin art. I pct. 20 din Legea nr. 212/2018 (#M33) se regăsesc, ca urmare a acestei
modificări, în art. 21 alin. (1).
#B
CAPITOLUL III
Procedura de executare

#M19
ART. 22
Titlul executoriu
Hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate potrivit prezentei legi sunt titluri
executorii.
#M5
ART. 23*)
Obligaţia publicării
Hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în
parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere
numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea
instanţelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în
monitoarele oficiale ale judeţelor ori al municipiului Bucureşti, fiind scutite de
plata taxelor de publicare.
#CIN
*) Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 10/2015, s-a admis
sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că dispoziţiile art.
23 din Legea nr. 554/2004 se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească
irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu
caracter normativ produce efecte şi în privinţa actelor administrative individuale
emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătoreşti de anulare,
sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor
judecătoreşti.

#M27
ART. 24*)
Obligaţia executării
(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să
înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să
efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face
de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de
termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
(2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se
duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de
prezenta lege.
#M33
(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine
executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care
nu au fost respectate în mod culpabil, instanţa de executare, prin hotărâre dată cu
citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei
obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere,
care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în
condiţiile art. 906 din Codul de procedură civilă.
(4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a
amenzii şi de acordare a penalităţilor debitorul, în mod culpabil, nu execută
obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea
creditorului, va fixa suma ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu
titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Totodată, prin aceeaşi
hotărâre, instanţa va stabili, în condiţiile art. 892 din Codul de procedură civilă,
despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în
natură a obligaţiei.
#M27
(5) În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4),
compartimentul executări civile al instanţei de executare va solicita autorităţii
publice relaţii referitoare la executarea obligaţiei cuprinse în titlul executoriu şi, în
cazul în care obligaţia nu a fost integral executată, instanţa de executare va fixa
suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părţilor.
#CIN
*) 1. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3/2016, s-a admis
sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că dispoziţiile art.
24 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, introduse prin Legea nr. 138/2014 (#M27), se
aplică şi în ipoteza executării obligaţiilor stabilite prin hotărâri judecătoreşti
rămase definitive înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 138/2014 (#M27).
2. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 35/2016, s-a admis
sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi, în interpretarea şi aplicarea
dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a stabilit că trebuie să se ţină
seama de termenele prevăzute de acest articol, nu şi de cele reglementate de art. 32
din Legea nr. 165/2013.
3. Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 12/2018, s-a admis
sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi, în interpretarea prevederilor
art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, s-a stabilit că:
- termenul în care creditorul poate solicita fixarea sumei ce i se datorează de
către debitor cu titlu de penalităţi este termenul de prescripţie a executării silite, de
3 ani, reglementat de art. 706 din Codul de procedură civilă, termen care curge de
la data executării obligaţiei sau, în caz de neexecutare, de la data expirării
termenului de trei luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în
natură obligaţia;
- penalităţile stabilite în procent pe zi de întârziere se calculează de la momentul
indicat în încheierea pronunţată în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, până la
executarea obligaţiei, dar nu mai târziu de momentul expirării termenului de trei
luni, înăuntrul căruia debitorul avea posibilitatea să execute în natură obligaţia, în
caz de neexecutare;
- în cadrul procedurii reglementate de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu
modificările şi completările ulterioare, instanţa de judecată poate stabili valoarea
obiectului obligaţiei la care se aplică penalităţile de întârziere stabilite în procent
pe zi de întârziere, în ipoteza în care instanţa prevăzută la art. 24 alin. (3) din
aceeaşi lege nu a stabilit acest lucru.

#M27
ART. 25
Instanţa de executare
(1) Instanţa de executare, care în materia contenciosului administrativ este,
potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ), instanţa care a soluţionat fondul litigiului de
contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancţiunea şi penalităţile
prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie şi
de încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc.
#M33
(2) Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) şi (4) se judecă în camera de consiliu,
de urgenţă, şi sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Procedura prevăzută la art.
200 şi 201 din Codul de procedură civilă nu este aplicabilă. Întâmpinarea este
obligatorie şi se depune la dosarul cauzei cu cel puţin 3 zile înainte de termenul de
judecată. Reclamantul va lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării de la dosarul
cauzei. Instanţa poate acorda un nou termen de judecată în cazul în care
reclamantul solicită amânarea pentru a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării.
(3) Hotărârile pronunţate în condiţiile art. 24 alin. (3) şi (4) sunt supuse numai
recursului, în termen de 5 zile de la comunicare.
#M27
(4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru punerea
în executare a hotărârilor de contencios administrativ date pentru soluţionarea
litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative.
#M5
ART. 26
Acţiunea în regres
Conducătorul autorităţii publice se poate îndrepta cu acţiune împotriva celor
vinovaţi de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei
vinovaţi sunt demnitari sau funcţionari publici, se aplică reglementările speciale.

#B
CAPITOLUL IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale

ART. 27
Judecarea cauzelor aflate pe rol
Cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi vor
continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei.
#M5
ART. 28
Completarea cu dreptul comun
#M19
(1) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil şi cu
cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu
specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi
persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.
#M5
(2) Instanţa de contencios administrativ nu poate suspenda judecarea pricinii
când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune săvârşită în legătură cu actul
administrativ atacat, dacă reclamantul - persoană vătămată - stăruie în continuarea
judecării pricinii.
(3) Acţiunile introduse de persoanele de drept public şi de orice autoritate
publică, în apărarea unui interes public, precum şi cele introduse împotriva actelor
administrative normative nu mai pot fi retrase, cu excepţia situaţiei în care sunt
formulate şi pentru apărarea drepturilor sau intereselor legitime de care pot dispune
persoanele fizice sau juridice de drept privat.
#B
ART. 29
Corelarea terminologică
Ori de câte ori într-o lege specială anterioară prezentei legi se face trimitere la
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanţa de
contencios administrativ, trimiterea se va socoti făcută la dispoziţiile
corespunzătoare din prezenta lege.
ART. 30
Dispoziţii tranzitorii
Până la constituirea tribunalelor administrativ-fiscale, litigiile se soluţionează de
secţiile de contencios administrativ ale tribunalelor.
ART. 31
Intrarea în vigoare
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(2) Pe aceeaşi dată se abrogă Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990,
cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

#CIN
NOTE:
1. Reproducem mai jos prevederile art. II şi art. III din Legea nr. 262/2007
(#M5).
#M5
"ART. II
(1) Cauzele aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a Legii nr.
554/2004 vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării
instanţei. Prin excepţie, punerea în executare a hotărârilor definitive şi irevocabile
pronunţate în temeiul Legii nr. 29/1990 şi neexecutate la data intrării în vigoare a
Legii nr. 554/2004 se face în conformitate cu prevederile acesteia.
(2) Dispoziţiile referitoare la excepţia de nelegalitate şi la garanţiile procesuale
prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, se aplică şi cauzelor
aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei legi. Excepţia de
nelegalitate poate fi invocată şi pentru actele administrative unilaterale emise
anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, în forma sa iniţială, cauzele de
nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la
momentul emiterii actului administrativ."
#M5
"ART. III
Hotărârile judecătoreşti pronunţate în baza Legii nr. 554/2004, rămase definitive
şi irevocabile fără soluţionarea pe fond a excepţiei de nelegalitate, care a fost
respinsă ca inadmisibilă, pot forma obiectul unei cereri de revizuire, care se poate
introduce în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi."

#CIN
2. Reproducem mai jos prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 (#M25).
#M25
"ART. XXIII
(1) Procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului
administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor
prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele
devenite competente potrivit prezentei legi.
(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care,
potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de
apel.
(3) Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului
administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul
curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se
trimit la tribunale.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), dosarele se trimit, pe cale
administrativă, la instanţele devenite competente să le judece."

#CIN
3. Dispoziţiile prin care au fost acordate derogări de la prevederile Legii nr.
554/2004 sunt reproduse mai jos.
3.1. Art. 36 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României
(#M2):
#M2
"ART. 36
(1) Prin derogare de la prevederile Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004, cu modificările ulterioare, o decizie favorabilă persoanei interesate este
revocată sau modificată când, în alte cazuri decât cele menţionate la art. 35, nu au
fost sau nu mai sunt îndeplinite una ori mai multe condiţii prevăzute pentru
emiterea acesteia."

#CIN
3.2. Art. 36*) alin. (6) şi (11) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu
modificările ulterioare:
#M13
"(6) Ordinul de inspecţie va indica obiectul şi scopul inspecţiei, stabileşte data la
care începe şi arată sancţiunile prevăzute la art. 50 şi 54, precum şi dreptul de a
ataca ordinul la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia contencios administrativ şi fiscal,
în termen de 15 zile de la comunicare, prin derogare de la Legea nr. 554/2004, cu
modificările şi completările ulterioare. Hotărârea Curţii de apel este supusă
recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare. Instanţele vor
soluţiona cauza de urgenţă şi cu precădere.
[...]
#M17
(11) Decizia preşedintelui Consiliului Concurenţei cu privire la caracterul
protejat al comunicării poate fi atacată în contencios administrativ la Curtea de
Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, prin derogare de la Legea
nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Hotărârea curţii de apel
este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare.
Instanţele vor soluţiona cauza de urgenţă şi cu precădere."
#CIN
*) După republicarea în anul 2016 a Legii nr. 21/1996, art. 36 a devenit art. 38.

#CIN
3.3. Art. 26 din Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din
Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din
noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului -
Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările ulterioare:
#M25
"ART. 26
Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu
modificările şi completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor
prezentei legi, în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de
Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 sau Comisia
parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, se soluţionează, în fond, de
secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secţia de
contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel."

#CIN
3.4. Art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură
fiscală (#M28), cu modificările ulterioare:
#M30
"(13) Prin derogare de la prevederile art. 7 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva
deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, prevăzute la alin.
(4), cel interesat poate face contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, la
instanţa de contencios administrativ competentă, fără a fi necesară parcurgerea
procedurii prealabile."

#CIN
3.5. Art. 16 alin. (4) din Legea nr. 49/2018 privind precursorii de explozivi,
precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (#M32):
#M32
"(4) Actul administrativ prin care se dispune măsura indisponibilizării prevăzută
la alin. (3) poate fi atacat în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Prin derogare de la dispoziţiile
art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
introducerea acţiunii în contencios administrativ nu suspendă executarea măsurii."

#CIN
3.6. Art. 146^2 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările
ulterioare:
#M35
"(2) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (6) al art. 1 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, instituţia
emitentă introduce acţiunea în anularea diplomei, în termen de un an de la data
dispoziţiei de retragere a titlului de doctor."

#CIN
3.7. Art. 283^4 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de
procedură fiscală (#M28), cu modificările ulterioare:
#M36
"(7) În cazul în care plângerea a fost respinsă, persoana afectată poate proceda
după cum urmează:
a) dacă plângerea a fost respinsă de către toate autorităţile competente în cauză,
persoana afectată poate contesta decizia de respingere emisă de A.N.A.F., prin
derogare de la prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi
completările ulterioare, direct la instanţa competentă, în termen de 30 de zile de la
data primirii notificării;"

#B
---------------

S-ar putea să vă placă și