Propunerile legislative formulate de cetăţeni în temeiul art.74 alin.

(2)
menţionat mai sus nu pot avea ca obiect: probleme fiscale; probleme cu caracter
internaţional; amnistia şi graţierea. De ce nu şi acestea? Se consideră, în mod
justificat că, acestea au legătură directă cu interesul general, acesta fiind supus
astfel unui risc crescut de a fi prejudiciat, întrucât dacă nu ar exista această
limitare, această restricţie, ar permite unui grup restrâns de cetăţeni cu drept de
vot să îşi promoveze interesele în dauna unui corp electoral care încearcă să
promoveze o ordine juridică naţională şi nu una în interes particular.
De asemenea, în doctrină se consideră că „dacă unui număr minim de
cetăţeni îi este permisă formularea unei iniţiative legislative populare, în
termenii prevăzuţi de Constituţie şi cu limitările materiale corespunzătoare,
legea fundamentală a refuzat să recepteze tehnica referendumului abrogativ. În
alţi termeni, comunitatea de cetăţeni are libertatea de a supune Camerelor o
iniţiativă, dar este lipsită de posibilitatea de a provoca o consultare sub forma
veto-ului popular”. Ca urmare a existenţei prevederilor de mai sus, în Constituţia
României a apărut şi obligaţia adoptării unei legi în această materie, ţinând cont
de faptul că, în lipsa unei asemenea legi, Curtea Constituţională nu ar avea cum
să verifice condiţiile exercitării iniţiativei legislative de către cetăţeni.
Astfel, a fost adoptată Legea nr.189/1999 privind exercitarea iniţiativei
legislative de către cetăţeni, republicată, în care se stabileşte că promovarea
iniţiativei legislative cetăţeneşti se realizează prin introducerea unei propuneri
legislativede către un comitet de iniţiativă, care are ca responsabilitate
redactarea propunerii legislative a cetăţenilor, motivarea acesteia printr-o
expunere de motive care trebuie semnată de către toţi membrii comisiei de
iniţiativă, publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în baza avizului
dat anterior de Consiliul Legislativ, pentru ca, în final, să se treacă la etapa
realizării sprijinului popular.
La finalul acestei etape, propunerea legislativă se depune la Camera
competentă a Parlamentului, împreună cu expunerea de motive, listele de
susţinători şi nu în ultimul rând de o cerere semnată de membrii comitetului de
iniţiativă, urmând ca înregistrarea să se facă în cel mult 6 luni de la data
publicării acesteia în Monitorul Oficial.
Acest drept nu trebuie însă confundat cu dreptul cetăţenilor de a face
observaţii şi propuneri la acele proiecte de acte normative iniţiate de diferite
instituţii publice.