Translated from Spanish to Romanian - www.onlinedoctranslator.

com

Departamentul de Justiție al Statelor Unite

Biroul de programe de justiție Institutul Național al
Justiției
Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale
Americii Biroul de programe de justiție
810 Seventh Street NW
Washington, DC 20531

Eric H. Holder, Jr.

procuror general

Laurie O.Robinson
procuror general adjunct

John H Laub
Director, Institutul Național al Justiției

Aceasta și alte publicații și produse ale Institutului Național al Justiției pot fi

găsite la:

Institutul Național al Justiției

www.nij.gov

Biroul de programe de justiție Inovare •

Parteneriate • Cartiere mai sigure ojp.usdoj.gov
 CUPRINS

iii Prefaţă

1–1 Capitolul 1: Istorie

2–1 Capitolul 2: Anatomia și fiziologia pielii de adulți Friction Ridge

3–1 Capitolul 3: Embriologia și morfologia pielii de friction Ridge

Capitolul 4: Înregistrarea specimenelor de creasta de frecare post-

4–1
mortem în viață

5–1 Capitolul 5: Sisteme de clasificare a crestelor de frecare

Capitolul 6: Sistem automat de identificare a amprentelor

6–1
digitale (AFIS)

7–1 Capitolul 7: Dezvoltarea imprimării latente

Eu
CUPRINS

8–1 Capitolul 8: Conservarea crestelor de frecare

9–1 Capitolul 9: Procesul de examinare

Capitolul 10: Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la

10-1
concluzie

11-1 Capitolul 11: Echipamente

12-1 Capitolul 12: Asigurarea calității

13-1 Capitolul 13: Amprentele și legea

Capitolul 14: Cercetarea științifică care susține elementele fundamentale

14–1
ale examinării crestei de fricțiune

15–1 Capitolul 15: Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalistică

A–1 Anexa A: Biografia autorului și recenzentului

Anexa B: Originea Grupului de lucru științific privind analiza, studiul și

B–1
tehnologia crestelor de fricțiune (SWGFAST)

C–1 Anexa C: Membrii SWGFAST

Anexa D: Terminologia standard SWGFAST pentru examinarea

D–1
amprentei, ver. 3.0

ii
 PREFAŢĂ

Ideea deCartea de referință pentru amprentăa ca edituri de cărți de referință. Deși mulți
apărut în timpul unei întâlniri din aprilie 2002. participanți la proiect au fost, și unii sunt încă,
Indivizi care reprezintă comunitățile academice și membri activi SWGFAST, participarea la proiect nu
științifice de amprentă s-au întâlnit la Chicago, a fost limitată la membrii SWGFAST.
Illinois, timp de o zi și jumătate, pentru a discuta
despre starea identificării amprentelor, cu ochiul
NIJ a oferit finanțare Inițiativei de știință
spre provocările puse, din motivele lui Daubert.
criminalistică WVU pentru a sprijini proiectul și a
Întâlnirea a fost un proiect comun între Asociația
extins un apel către autori și recenzenți din
Internațională pentru Identificare (IAI) și
întreaga comunitate criminalistică. Autorilor
Universitatea West Virginia (WVU). O recomandare
potențiali li s-a cerut să pregătească o schiță
care a ieșit în urma acelei întâlniri a fost sugestia de
detaliată și o introducere (aproximativ 250 până la
a crea o carte de referință pentru inspectorii de
750 de cuvinte) pentru fiecare capitol pe care
friction ridge, adică o sursă unică de informații
sperau să-l scrie. De asemenea, li s-a cerut să
documentate pe acest subiect. Această carte de
furnizeze un CV. Două sau mai multe persoane au
referință ar oferi informații educaționale, de
ales să se ofere voluntari pentru majoritatea
formare și de cercetare pentru comunitatea
capitolelor, iar unele capitole au avut până la șapte
științifică internațională.
voluntari. Revizorii au criticat introducerile și
schițele pentru diferitele capitole, iar eu și Frank
Grupul de lucru științific pentru analiza, studiul și Fitzpatrick am făcut selecția finală a autorilor
tehnologia crestelor de frecare (SWGFAST) a capitolelor. Au participat mai mulți evaluatori
pregătit un rezumat al subiectelor care ar trebui pentru fiecare capitol, care sunt enumerați la
incluse în cartea de referință. Membrul SWGFAST, sfârșitul fiecărui capitol.
Charles Illsley, a pregătit o propunere de grant pe
care să o depună Institutului Național de Justiție
(NIJ) pentru finanțarea proiectului, cu Frank
Apoi s-a făcut selecția autorilor și capitolele au fost
Fitzpatrick ca manager de proiect și Alan și Debbie
repartizate diferiților autori și
McRoberts

iii
PREFAŢĂ
coautori, au fost scrise capitole și au fost finalizate mai
multe runde de revizuiri ale autorului și finale. Capitolele
au fost editate și revizuite din nou. Capitolele au fost apoi
predate INJ, unde a avut loc o revizuire și o editare finală.
În timpul procesului de editare și revizuire NIJ, capitolul 15
(Abilități speciale și vulnerabilități ale experților criminaliști)
a fost adăugat la proiect datorită importanței
contemporane acordate acestei cercetări. Acei angajați NIJ
– și contractori, în special Danielle Weiss și David Fialkoff –
care au participat la revizuirea, editarea și finalizarea
acestei cărți trebuie să fie felicitați pentru eforturile lor de a
duce acest proiect la finalizare.
Pentru cei dintre noi care am lucrat în domeniul identificării
amprentelor digitale în ultimii 50 de ani, influența liderilor
din Oficiul Federal
iv
of Investigations (FBI) în formarea amprentelor este
binecunoscută. Cu toate acestea, odată cu crearea
SWGFAST în 1995, FBI a dat dovadă de un lider mare în
furnizarea unui mecanism de promovare a standardelor
de consens în cadrul comunității noastre criminalistice
diverse. O scurtă prezentare a originii SWGFAST și o listă
a foștilor și actuali membri ai SWGFAST sunt incluse în
anexă.
Niciun efort de această amploare nu a fost depus în istoria
amprentelor pentru a reuni cea mai mare cantitate de
informații evaluate de colegi într-o singură sursă. Aș dori să-mi
exprim aprecierea și aprecierea viitorilor cititori ai tuturor
autorilor și recenzenților care au contribuit atât de mult timp și
efort pentru ca această carte să devină realitate.
Alan McRoberts,
Editor
 CAPITOL
ISTORIE
Jeffery G. Barnes

CUPRINS

3 1.1 Introducere 12 1.6 Secolul XX

3 1.2 Istoria antică 18 1.7 Concluzie

4 1.3 221 î.Hr. până în 1637 d.Hr 18 1.8 Recenzători

5 1.4 Secolele al XVII-lea și al XVIII-lea 18 1.9 Referințe

6 1.5 Secolul al XIX-lea 19 1.10 Informații suplimentare

1–1
 IstorieCAPITOLUL 1

CAPITOLUL 1

1.1 Introducere
ISTORIE
Povestea lungă a acestui brand de identitate inevitabil a

Jeffery G. Barnes fost spusă iar și iar de mulți ani și în multe feluri. Palmele
mâinilor și tălpile picioarelor fiecărei persoane sunt
trăsături proeminente ale pielii care le deosebesc de toți
ceilalți din lume. Aceste caracteristici sunt prezente în
creasta de frecare a pielii, care lasă impresii ale formelor
sale atunci când intră în contact cu un obiect. Amprentele
ultimelor articulații ale degetelor sunt cunoscute sub
denumirea de amprente. Folosirea amprentelor digitale
pentru a identifica oamenii a devenit obișnuită, iar acea
hârtie de identificare este un instrument neprețuit în
întreaga lume.

Ceea ce unii oameni nu realizează este că utilizarea

amprentelor cutanate de frecare ca mijloc de identificare
există de mii de ani și a fost folosită în diferite culturi.
Amprentele de frecare pe piele au fost folosite în 300
î.Hr. în China ca dovadă a identității unei persoane.
Poate ca în Japonia încă din 702 d.Hr. și în Statele
Unite încă din 1902.

1.2 Istoria antică

Un obiect estimat a avea o vechime de 6.000 de ani a fost
descoperit într-un sit arheologic din nord-vestul Chinei și s-
a dovedit a avea amprente clar vizibile ale crestelor de
frecare.Aceste amprente cutanate de frecare sunt
considerate a fi cele mai vechi găsite până în prezent;
totuși, nu se știe dacă au fost depuse accidental sau cu o
intenție specifică, cum ar fi crearea de modele sau
simboluri decorative (Xiang-Xin și Chun-Ge, 1988, p. 277).
În aceeași perioadă neolitică, crestele de frecare au fost
lăsate în alte materiale antice de către constructori
(Ashbaugh, 1999, pp. 12-13). Așa cum cineva astăzi ar
putea lăsa impresii în ciment,

1–3
 CAPITOLUL 1Istorie

primii constructori au lăsat amprente în argila folosită la
fabricarea cărămizilor (Berry și Stoney, 2001, pp. 8-9).
S-au găsit alte artefacte antice care au modele de creastă
pe care au fost în mod clar sculptate, mai degrabă decât
impresii accidentale. Exemple de artefacte antice care
arată ceea ce ar putea fi considerate modele de creasta
de frecare includ lucrări de artă megalitică de la
mormântul Gavr'inis de pe o insulă de pe coasta de vest a
Franței și la mormântul Newgrange de pe coasta Irlandei
(Figura 1-1).
1.3 221 î.Hr. până în 1637 d.Hr
cu frânghii de fixare, iar frânghiile au fost sigilate cu lut (Xiang-
Xin și Chun-Ge, 1988, pp. 277-278). Pe o parte a tablei ar fi
imprimat numele autorului, de obicei sub formă de sigiliu, iar
pe cealaltă parte amprenta amprentei autorului. Sigiliul a fost
folosit pentru a arăta paternitatea și pentru a preveni
manipularea înainte ca documentul să ajungă la cititorul vizat.
În general, se recunoaște că atât amprenta, cât și numele, au
dat autenticitatea documentului.
Amprenta amprentei în sigiliul de argilă este un exemplu
definitiv de reproducere intenționată a crestelor de frecare
în piele ca mijloc de individualizare. Este clar că chinezii au
înțeles valoarea pielii crestei de frecare înainte de epoca
creștină (Laufer, 1912, p. 649).

Chinezii sunt prima cultură despre care se știe că a
folosit amprentele crestelor de frecare ca mijloc de
identificare.Primul exemplu provine dintr-un document
chinez intitulat „Volumul anchetei pe scena crimei –
efracție”, din dinastia Qin (221-206 î.Hr.). Documentul
conține o descriere a modului în care amprentele mâinilor
au fost folosite ca tip de dovezi (Xiang-Xin și Chun-Ge, 1988,
p. 283).
În perioada Qin prin dinastiile Han de Est (221 î.Hr. până în
220 d.Hr.), cel mai frecvent exemplu de individuare a
crestelor de frecare a fost sigiliul de lut. Documente care
constau în foi de bambus sau pagini care au fost rulate
După invenția chineză a hârtiei în anul 105 d.Hr., a devenit
obișnuită semnarea documentelor folosind crestele de frecare
ale degetelor. Era o practică obișnuită în China de a plasa o
amprentă – fie semnele palmelor sau falangele (articulațiile
mai mici ale degetului), fie amprentele digitale – pe toate
documentele de tip contract (Xiang-Xin și Chun-Ge, 1988, pp.
282). -284). În anul 650 d.Hr., istoricul chinez Kia Kung-Yen
descrie un mijloc de identificare sau scriere folosit anterior. „S-
au inscripționat tăblițe de lemn cu termenii contractului și au
fost tăiate crestături pe laterale în aceleași locuri, pentru ca
tăblițele să poată fi asortate ulterior, dovedind autenticitatea
lor; cel

FIGURA 1–1
una dintre pietre
a lui Newgrange
(curtoazie de
http://www.ancient-wisdom.co.uk)

1–4

Importanța indentărilor a fost aceeași cu cea a amprentelor
digitale de astăzi” (Ashbaugh, 1999, p. 17).
Această afirmație este înclinată să confirme că în China amprentele
digitale au fost folosite pentru individualizare.
Folosirea amprentelor de piele de fricțiune în China a
continuat în timpul dinastiei Tang (617-907 d.Hr.), așa cum
se vede în contractele imobiliare, testamentele și listele
armatei. Se poate postula că, chinezii folosind crestele de
frecare ale pielii pentru individualizare și comerț cu alte
națiuni din Asia, aceste alte țări ar fi putut adopta practica.
De exemplu, în Japonia, o „Lege internă” promulgată în 702
d.Hr. impune următoarele: „În cazul în care un soț nu putea
scrie, i se permitea să angajeze un alt bărbat care să scrie
documentul și după numele soțului să semneze cu propriul
index. deget” (Ashbaugh, 1999, p. 17-18; Lambourne, 1984,
p. 24).
Acest lucru demonstrează cel puțin posibilitatea ca japonezii
să fi avut o anumită înțelegere a valorii crestelor de frecare pe
piele pentru individualizare.
În plus, în India există referiri la nobilime care folosește ca
semnături crestele de fricțiune ale pielii:
În anul 1637 d.Hr., forțele comune ale lui Shah Jahan
și Adil Khan, sub comanda lui Khan Zaman Bahadur,
au invadat tabăra lui Shahuji Bhosle, conducătorul
Ponei (actualul Maharashtra). Armata comună l-a
învins pe Shahuji, care a fost forțat să accepte
termenii de pace:
Din moment ce garnizoana (a lui Shahuji) fusese
redusă la măsuri extreme... [,] Shahuji scria adesea
pentru Khan Bahadur în cel mai umil efort, jurând
credință coroanei; și în același timp a cerut un
tratat scris... ștampilat cu amprenta mâinii. (Sodhi
și Kaur, 2003a, pp. 126-136).
Textul de mai sus este un exemplu de utilizare a amprentelor
de palmier de către nobilimea din India pentru a dovedi
autenticitatea paternității atunci când scrie un document
important.Se crede că utilizarea tipăriturilor pe documente
importante a fost adoptată de la chinezi, unde era folosită
în mod obișnuit, în timp ce în India era rezervată în
principal pentru regalitatea.(Sodhi și Kaur, 2003a, p.
129-131). Folosirea stratului de coame de frecare ca
semnătură în China, Japonia, India și, eventual, în alte națiuni
înainte de descoperirea europeană este bine documentată.
IstorieCAPITOLUL 1
FIGURA 1–2
Dr Nehemiah Grow
(1641-1712).
(Cu amabilitatea lui
Bibliotecile din
Instituţiile
Smithsonian).
FIGURA 1–3
Dr Marcello Malpighi
(1628-1694).
(Retipărire a
Locy (1908).
Imagine obtinuta de la
Google Books).
1.4 Secolele al XVII-lea și al XVIII-lea
La sfârșitul secolului al XVII-lea, oamenii de știință europeni au
început să-și publice observațiile despre pielea umană.
Crestele de frecare ale pielii au fost descrise pentru prima
dată în detaliu de Dr. Nehemiah Grew(Figura 1-2) în 1684 cu
documentulTranzacții filosoficeal Societății Regale din Londra.
Descrierea dr. Grew a marcat începutul în emisfera vestică în
observațiile și caracterizările pielii crestei de frecare
(Ashbaugh, 1999, p. 38; Lambourne, 1984, p. 25). În 1685,
Govard Bidloo, un anatomist olandez, a publicatAnatomia
corpului uman, care includea detalii ale pielii și crestelor
papilare ale degetului mare, dar nu abordau individualizarea
sau permanența (Ashbaugh, 1999, pp. 39; Felsher, 1962, pp.
6-12). În 1687, fiziologul italian Marcello Malpighi (Figura 1-3) a
publicat Referitor la organele tactile externe, în care s-a
abordat funcția, forma și structura crestelor de fricțiune ale
pielii.Malpighi este creditat că a fost primul care a folosit
microscopul nou inventat pentru studii medicale.În tratatul
său, Malpighi a observat că pielea brăzdată crește frecarea
dintre un obiect și suprafața pielii;
1–5
 CAPITOLUL 1Istorie

astfel, creasta de frecare a pielii îmbunătățește tracțiunea pentru
mers și ținere (New ScotlandYard, 1990; Ashbaugh, 1999, p. 40). În
semn de recunoaștere a lucrării lui Malpighi, un strat de piele
(stratul Malpighi) a fost numit după el.
Deși pielea creastă de frecare a fost studiată de câțiva
ani, avea să fie 1788 înainte ca unicitatea acestei piele
să fie recunoscută în Europa.JCA Mayer, un medic și
anatomist german, a scris cartea intitulatăPlăci anatomice
de cupru cu explicații corespunzătoare, care conținea schițe
detaliate ale modelelor de piele ale crestelor de frecare.
Mayer a scris: „Deși aranjarea crestelor pielii nu este
niciodată duplicată la două persoane, asemănările sunt mai
apropiate între unii indivizi. În altele, diferențele sunt
marcate, dar în ciuda particularităților aranjamentului,
toate au o anumită asemănare” (Cummins și Midlo, 1943,
pp. 12-13). Mayer a fost primul care a scris că crestele de
frecare de pe piele sunt unice.
a păsărilor și a altor animale. Trei gravuri (realizate în 1809,
1818 și 1826) au inclus o amprentă, iar ultimele două aveau
legenda „Thomas Bewick, marca lui” (Herschel, 1916, 32-33).
Gravurile în lemn (Figura 1-4) au fost foarte detaliate, dar nu
se știe dacă Bewick a înțeles valoarea crestelor de frecare în
piele pentru individualizare (Galton, 1892, p. 26; Lambourne,
1984, p. 26).
În teza sa din 1823, intitulată „Comentariu asupra examinării
fiziologice a organelor vederii și a sistemului cutanat”, dr.
Johannes E. Purkinje (1787-1869), profesor la Universitatea din
Breslau din Germania, a clasificat tiparele amprentelor digitale.
în nouă categorii și a dat fiecăruia un nume (Figura 1-5)
(Lambourne, 1984, pp. 26; Galton, 1892, pp. 85-88).Deși dr.
Purkinje nu a mers dincolo de denumirea tiparelor,
contribuția sa este importantă deoarece cele nouă tipuri
de tipare ale sale au fost precursorul sistemului de
clasificare al lui Henry.(Herschel, 1916, p. 34-35; Galton, 1892,
p. 67, 119). (Pentru mai multe despre Purkinje, vezi capitolul 5.
Pentru mai multe despre sistemul lui Henry, vezi pagina 10.)

1.5 Secolul al XIX-lea

Antropologul german Hermann Welcker (1822-1898) de
Gravorul și ornitologul englez Thomas Bewick la Universitatea din Halle a deschis calea în studiul
(1753-1828) a publicat multe cărți cu gravuri în lemn. permanenței crestelor de frecare în piele.Welcker

FIGURA 1–4
Amprentele lui Bewick au fost
eliberate. (Cu amabilitatea lui Natural
Societatea de Istorie a Muzeului
Northumbrian Hancock).

FIGURA 1–5
Cele nouă tipuri de modele de
amprentă Purkinje. (A: curbe
transversale, B: canelura longitudinală
centrală, C: canelura oblică, D: cavitate
oblic, E: migdal, F: spirală, G: elipsă
sau spirală eliptică, H: cerc sau
spirală circulară și I: spirală dublă).
(Retipărit cu permisiunea lui Cumming
și Midlo (1943). Drepturi de autor
1943, Dover Publications Inc.).

1–6
 IstorieCAPITOLUL 1

el a început să-și imprime mâna dreaptă în 1856 și din

nou în 1897, câștigând astfel credit ca prima persoană
care a inițiat un studiu de permanență. Cu toate FIGURA 1–6
acestea, în articolul pe care Welcker l-a publicat în 1898, el Sir William James Herschel
nu a căutat credit, ci mai degrabă părea că oferea doar (1833-1917).
asistență pentru afirmațiile anterioare privind permanența (Retipărit din colecția
privată (1913).
crestelor de fricțiune în piele (Wilder și Wentworth, 1918,
Prin amabilitatea
p. 339-340). ). Welcker nu este citat des.În general, Bibliotecilor Universitare din
meritul pentru a fi prima persoană care a studiat Virginia de Vest).
persistența crestelor de fricțiune a pielii îi revine lui
SirWilliam James Herschel.

Herschel (Figura 1-6) s-a născut în Anglia și s-a mutat în 1853, la

vârsta de 20 de ani, în Bengal, India, pentru a servi ca
administrator britanic pentru Compania Indiilor de Est. În 1858,
el a experimentat ideea de a folosi amprenta mâinii ca
semnătură, cerându-i unui bărbat pe nume Rajyadhar Konai să- FIGURA 1–7
și pună ștampila din dreapta pe spatele unui contract de
Henry Faulds (1843-1930).
materiale de construcție a drumurilor.Contractul a fost primit (Retipărit din Faulds (1922). Cu
și acceptat ca valabil. Această amprentă spontană a mâinii amabilitatea Bibliotecilor
Konai a dus la prima utilizare oficială a crestelor de frecare Universitare din
Virginia de Vest).
pe piele de către un european.
Succesul acestui experiment l-a determinat pe Herschel să se
angajeze într-o lungă explorare a pielii crestei de frecare, iar în
anul următor a colectat mai multe amprente digitale de la familie,
prieteni, colegi și chiar el însuși. În 1860, a fost avansat magistrat și
lăsat la conducerea Nuddea, o subdiviziune rurală din Bengal.
Odată ajuns acolo, el a recunoscut posibilități suplimentare de
de el însuși luat în 1859, 1877 și 1916 pentru a demonstra o
identificare pentru utilizarea crestelor de fricțiune pe piele, în
astfel de permanență (Herschel, 1916, pp. 22-31).
special în lupta și prevenirea fraudei.

În 1877, Thomas Taylor (1820-1910), un microscopist al

După numirea sa ca magistrat și colecționar la Hooghly,
Departamentului de Agricultură al Statelor Unite, a ținut o
lângă Calcutta, în 1877, Herschel a reușit să stabilească
prelegere despre impresii și posibilele lor aplicații în
înregistrarea pielii crestelor de frecare ca metodă de
legătură cu criminalitatea. Taylor a propus ideea de a folosi
individualizare pe scară largă. Herschel era responsabil de
amprentele de sânge găsite la locul crimei ca mijloc de
instanțele penale, închisori, stabilirea faptelor și plățile
identificare a suspecților. Prelegerea a fost publicată în
pensiilor guvernamentale, toate pe care le controla prin
numărul din iulie 1877 alJurnalul American de Microscopie
identificarea amprentelor digitale. Pe 15 august 1877,
și Știință Populară (Ashbaugh, 1999, p. 26).
Herschel a scris ceea ce este cunoscut sub numele de
„Scrisoarea Hooghly” către inspectorul bengalez al
închisorilor și al registrului general, subliniind ideile sale și
Henry Faulds (Figura 1-7) a devenit interesat de crestele de
sugerând ca sistemul de amprentă să fie extins la alte zone
frecare a pielii după ce a văzut în detaliu o creastă
geografice. Chiar și propunând utilizări suplimentare ale
ceramică, care a fost găsită pe o plajă japoneză (Faulds,
acestui mijloc de individuare,
1880). S-a născut la Beith, în Ayrshire, în 1843 și a intrat la
Anderson's College din Glasgow, absolvind ca licență al
Colegiului Regal al Medicilor și Chirurgilor în 1871. Faulds,
ca misionar medical, a deschis un spital în Tsukiji, Japonia și
a lucrat acolo din 1873 până în 1885 (Lambourne, 1984, p.
Herschel și-a continuat studiul asupra permanenței pielii
33). În acea perioadă, Faulds a efectuat cercetări
crestei de frecare de-a lungul vieții. urme postate
independente prin colectarea impresiilor ambelor

1–7
 CAPITOLUL 1Istorie
maimuţelor le plac oamenii Într-o scrisoare din 16 februarie
1880, către renumitul naturalist Charles Darwin, Faulds a
scris că crestele de frecare erau unice și clasificabile și făcea
aluzie la permanența lor (Lambourne, 1984, pp. 34-35). În
octombrie 1880, Faulds a trimis o lucrare spre publicare în
Nature pentru a informa alți cercetători despre
descoperirile sale (Faulds, 1880, p. 605). În acel articol,
Faulds a propus utilizarea individualizării cresta de frecare
la locul crimei și a dat două exemple practice. Într-un
exemplu, o amprentă de grăsime pe un pahar a dezvăluit
cine a băut băuturi spirtoase distilate. În cealaltă, amprente
de fuingine pe un perete alb au scuzat o persoană acuzată
(Faulds, 1880, p. 605).Faulds a fost primul care a publicat
într-un jurnal valoarea individualizării pielii crestei de
frecare, în special în utilizarea sa ca dovezi.(Pentru mai
multe informații despre Faulds, vezi Capitolul 5).
Deși Herschel și Faulds studiau crestele de fricțiune ale pielii,
un alt om de știință concepea o metodă alternativă de
identificare. Alphonse Bertillon (Figura 1-8) a fost angajat al
Prefecturii de Poliție din Paris, Franța. În 1879, Bertillon a
început să studieze măsurătorile corporale ale diverșilor
indivizi și a conceput antropometria, care a intrat în uz pentru
prima dată în 1882. Antropometria este studiul măsurătorilor
corpului în scopuri de identificare. Metoda antropometrică a lui
Bertillon a măsurat înălțimea, întinderea (degetul mijlociu până
la degetul mijlociu cu brațele întinse), trunchiul, lungimea
capului, lățimea capului, lungimea urechii drepte,
FIGURA 1–8
alphonse bertillon
(1853-1913). (Retipărit din
McClaughry (1922).
Prin amabilitatea Bibliotecilor
al Universității din
Virginia de Vest).
1–8
lățimea urechii drepte, lungimea piciorului stâng, lungimea
degetului mijlociu stâng, lungimea degetului mic stâng și
lungimea antebrațului stâng. Odată cu succesul
antropometriei, Bertillon a fost promovat șef al
Departamentului de identitate judiciară în 1888 (Rhodos, 1956,
p. 103). (Pentru mai multe despre Bertillon, vezi capitolul 5.)
Antropometria este o modalitate științifică și biometrică de
identificare a criminalilor și a fost folosită asupra criminalilor
aproape peste tot de la introducerea sa în 1882 până în 1914.
În timp ce identificarea crestelor de frecare cu amprentă a
devenit mai răspândită după ce experimentele și-au arătat
utilitatea, amprentele au fost adăugate înregistrărilor
antropometrice. Prin urmare, o înregistrare antropometrică
completă ar include 11 măsurători ale corpului, 2 fotografii
(fața frontală și partea dreaptă) și un set de 10 amprente. Deși
nu fusese adoptat oficial ca unic mijloc de identificare în Franța
sau în altă parte în Europa, conceptul de folosire a crestelor de
frecare pe piele pentru individualizare câștiga acțiune.
În Statele Unite, geologul Gilbert Thompson și-a protejat
cecurile împotriva falsificării folosind amprenta sa digitală ca
semnătură. Thompson a făcut acest lucru în timp ce lucra la un
proiect în New Mexico în 1882 (Galton, 1892, p. 27).
În 1883, un alt american, Samuel Langhorne Clemens
(1835-1910), mai cunoscut sub numele de Mark Twain, și-a
scris povestea vieții în carte.Viața pe Mississippiși a inclus
un pasaj despre permanența și unicitatea impresiei bilei
degetului mare (Twain, 1883, pp. 160-161). În 1884,
Clemens a scris romanulTragedia lui Pudd'nhead Wilson.
În ea, el spune povestea unui avocat care își petrece
timpul strângând tipărite de la orășenii locali pentru a le
folosi ulterior când rezolvă o crimă. Clemens nu explică
doar permanența și unicitatea crestelor de frecare pe
piele, cartea prezintă și câteva demonstrații în sala de
judecată: prima arată cum impresiile fiecărei persoane
sunt diferite pe fiecare deget, a doua arată că chiar și
gemenii identici au amprente diferite unul față de celălalt. ,
al treilea arată cum amprentele pot fi individualizate, iar
ultima îl prinde pe ucigaș. Povestea este spusă cu o
perspectivă critică asupra pielii crestei de frecare (Twain,
1884, pp. 128-137). Deși antropometria a fost metoda
actuală de identificare în anii 1880,
 IstorieCAPITOLUL 1

O publicație din 1883 a Dr. Arthur Kollmann din Hamburg,

Germania,Aparatul tactil al mâinii raselor umane și
maimuțelor în dezvoltarea și structura sa, adăugată FIGURA 1–9
cercetărilor efectuate asupra crestelor de frecare. Sir Francis Galton
Kollmann a studiat dezvoltarea embriologică a crestelor de (1822-1911).
fricțiune pe piele, propunând că crestele sunt formate prin (Retipărit din
Pearson (1914).
presiunea laterală între crestele în curs de dezvoltare și că
Prin amabilitatea lui
crestele sunt vizibile până în luna a patra de viață fetală și Bibliotecile din
formate complet până în a șasea (Galton, 1892, pagina Facultatea de
58). ).Kollman a fost primul care a identificat prezența și Virginia de Vest).

locația pernuțelor palmare ale mâinilor și picioarelor.

(Hale, 1952, p. 162; Ashbaugh, 1999, p. 41). (Pentru o
explicație a plăcuțelor volare, vezi capitolul 3.) Studiile lui
Kollmann au fost urmate în 1888 cu publicarea în
Germania aDespre morfologia plăcuțelor tactile ale
FIGURA 1–10
mamiferelorde Hermann Klatsch. Klaatsch a studiat diagrama detaliilor
suprafețele de mers ale mamiferelor, precum și oamenii, (a și b: bifurcații, c: incintă,
colorant: crestele finale și
conducând la teoria sa conform căreia aranjarea ordonată f: insulă).
a glandelor sudoripare în rânduri a fost o schimbare (Retipărit din
evolutivă (Galton, 1892, p. 60). Galton (1892)).

Studiul științific al crestelor de frecare a fost preluat și de un om

de știință important al vremii, Sir Francis Galton (Figura 1-9). începutul sau sfârșitul unei creste (crestele finale), o insulă scurtă
Galton s-a născut pe 16 februarie 1822, în Sparkbrook, Anglia, și (creasta scurtă) și o incintă (două bifurcări, una opusa celeilalte)
a fost vărul lui Charles Darwin. Majoritatea cercetărilor lui (Galton, 1892, p. 54). (Pentru mai multe despre Galton, vezi
Galton s-au concentrat pe probleme ereditare, ceea ce l-a capitolul 5.)
condus la studiul antropometriei și mai târziu la amprentele
În timp ce Galton efectua cercetări care ar avansa în știința
digitale. Galton căuta să înțeleagă natura ereditară a corpului
amprentelor, amprentele erau încă folosite. În 1886, IW
fizic și ce ar putea spune despre un individ (Caplan & Torpey,
Taber, un fotograf din San Francisco, a propus utilizarea
2001, p. 274). Vizitatorii laboratorului său antropometric s-au
amprentelor digitale pentru a identifica imigranții chinezi
măsurat în mod voluntar în șaptesprezece moduri diferite.
(Lambourne, 1984, pp. 46-47). În 1889, directorul general al
Aceste măsurători au fost înregistrate pe un card care a fost
oficiilor poștale din India a colectat amprente de la angajați
copiat și dat vizitatorilor ca suvenir (cca. 1885). Din aceste
pentru a preveni reangajarea persoanelor care au fost
informații, Galton și-a dat seama că lungimea antebrațului era
disponibilizate. Utilizarea amprentelor digitale pentru
corelată cu înălțimea și a fost derivată în primul exemplu din
identitate a funcționat bine pentru a preveni practicile
ceea ce statisticienii numesc acum un coeficient de corelație (o
frauduloase (Henry, 1934, pp. 8-9).
valoare numerică care identifică puterea relației dintre
variabile). Galton a continuat să facă măsurători antropometrice
și a adăugat amprenta degetului mare și apoi amprenta cu 10
degete.În calitate de autor al primei cărți despre
amprentele digitale (Amprentele digitale, 1892), Galton a
stabilit că crestele de frecare de pe piele erau unice și
persistente.De asemenea, a concluzionat că nu există nicio
Un alt important cercetător de amprentă din acea perioadă a
relație între pielea creastă de frecare și natura individului cu
fost Juan Vucetich. Vucetich a fost angajat ca statistician la
acea piele. Deoarece Galton a fost primul care a definit și a
Departamentul Central de Poliție din La Plata, Argentina, până
numit detalii specifice de imprimare, detaliile au devenit
la promovarea sa ca șef al biroului de identificare
cunoscute ca detaliile Galton (Figura 1-10). Detaliile Galton
antropometrică. Vucetich, după ce a studiat cercetările lui
constau dintr-o joncțiune sau o creastă de divizare (bifurcație),
Galton, a început să experimenteze cu amprentele digitale în
cel
1891. A început să înregistreze amprentele digitale

1–9
 CAPITOLUL 1Istorie
a delincvenților și și-a conceput propriul sistem de
clasificare (Lambourne, 1984, pp. 58-59.Sistemul Vucetich
de clasificare și individualizare pentru deținuți prin
utilizarea amprentelor au fost primele utilizări
practice ale științei amprentei de către oamenii legii.
Alte țări au încercat curând să folosească un sistem de
amprentă pentru a identifica deținuții. (Pentru mai multe
despre Vucetich, vezi capitolul 5.)
În 1892, în Buenos Aires, Argentina, o crimă a fost rezolvată
folosind probe de amprentă găsite la locul crimei. Cei doi fii
ai lui Francisca Rojas fuseseră uciși, iar Rojas însăși avea o
rană la gât. Ea a acuzat un bărbat pe nume Velásquez de
crimă, spunând că el era gelos pentru că ea a refuzat să se
căsătorească cu el pentru că era îndrăgostită de un alt
bărbat. Autoritățile locale l-au bătut cu brutalitate pe
Velásquez în speranța unei mărturisiri. Când Velásquez nu
mărturisește, inspectorul Eduardo Álvarez din La Plata este
adus pentru a efectua o anchetă amănunțită. Inspectorul
Alvarez a început prin a examina locul crimei și a găsit o
amprentă cu sânge pe ușă. După ce a fost instruit de Juan
Vucetich să compare amprentele digitale, Álvarez
îndepărtează secțiunea ușii cu amprenta și compară
amprenta sângeroasă cu amprentele lui Francisca Rojas.
Când i s-a confruntat și i s-a arătat că propria amprentă se
potrivea cu amprenta de pe ușă, ea a mărturisit crimele
(New ScotlandYard, 1990, pp. 8-9; Beavan, 2001, pp.
114-116).Cazul de crimă Rojas este considerat primul
omucidere rezolvat prin dovezi de amprentă, iar
Argentina a devenit prima țară care s-a bazat exclusiv
pe amprentă ca metodă de individualizare.(Lambourne,
1984, p. 58-59).
FIGURA 1–11
Sir Edward Richard Henry
(1850-1931).
(Retipărește din deget
Editura tipărită
Asociația (1919).
Prin amabilitatea lui
Bibliotecile universitare
din Virginia de Vest).
1–10
Comitetul de trupe, numit după președintele său, Charles
Edward Troup, a fost format în 1893 pentru a investiga
metodele actuale și posibile viitoare de identificare a
criminalilor obișnuiți în Anglia. După cercetări ample asupra
metodelor anterioare de identificare (cum ar fi fotografiile
și amintirile ofițerilor de poliție), precum și noi metode de
antropometrie și amprentare, Comitetul de trupă a ajuns la
un compromis. Acel comitet, la fel ca Sir Francis Galton, a
recunoscut slăbiciunile inerente în prezentarea și
recuperarea amprentelor digitale. Atât antropometria, cât
și amprentele digitale erau considerate metode eficiente de
identificare, dar la momentul respectiv amprentele digitale
nu aveau un sistem de clasificare adecvat; Prin urmare,
Comitetul s-a simțit obligat să utilizeze ambele sisteme și a
recomandat ca cele cinci măsurători antropometrice
importante să fie luate și utilizate pentru clasificarea
primară și ca amprentele digitale să fie atașate ca o
componentă suplimentară a sistemului de clasificare.
Recomandările comitetului au fost urmate de Anglia și
Bengal. În 1894, toți criminalii nou arestați din acele două
jurisdicții au fost măsurați și amprentate (Lambourne, 1984,
pp. 46-51).
În 1894, Sir Edward Richard Henry (Figura 1-11), inspectorul general al poliției pentru provinciile inferioare, Bengal, a colaborat cu Galton la o
metodă de clasificare a amprentelor digitale. Cu ajutorul polițiștilor indieni Khan Bahadur Azizul Haque și Rai Bahaden Hem Chandra Bose, a
fost dezvoltat sistemul de evaluare Henry. Odată ce sistemul de clasificare a fost dezvoltat și s-a dovedit eficient, Henry a scris guvernului indian
cerând o revizuire comparativă a antropometriei și a amprentelor. Charles Strahan, inspectorul general al Indiei, și chimistul Alexander Pedler
au fost trimiși în Bengal pentru a-l întâlni pe Henry și a investiga cele două metode de identificare. Spre sfârşitul lunii martie 1897, ei au trimis
un raport Guvernului Indiei care spunea: „În concluzie, Suntem de părere că metoda de identificare a amprentei, așa cum a funcționat în
sistemul de înregistrare și clasificare a amprentei folosit în Bengal, poate fi adoptată cu siguranță ca superioară metodei antropometriei - (1) în
simplitatea lucrului; (2) în costul dispozitivului; (3) în faptul că toată munca calificată este mutată într-un birou central sau de sortare; (4) în viteza
cu care se poate lucra procesul; și (5) în certitudinea rezultatelor. „(Henry, 1934, p. 79). Deși în 1897, guvernul indian a sancționat utilizarea
exclusivă a amprentelor digitale ca mijloc de identificare pentru deținuți. (Pentru mai multe despre Henry, vezi capitolul 5.) deoarece a
funcționat în sistemul de înregistrare a impresiilor și de clasificare folosit în Bengal, poate fi adoptat în siguranță ca fiind superior metodei
antropometriei - (1) în simplitatea muncii; (2) în costul dispozitivului; (3) în faptul că toată munca calificată este mutată într-un birou central sau
de sortare; (4) în viteza cu care se poate lucra procesul; și (5) în certitudinea rezultatelor. „(Henry, 1934, p. 79). Deși în 1897, guvernul indian a
sancționat utilizarea exclusivă a amprentelor digitale ca mijloc de identificare pentru deținuți. (Pentru mai multe despre Henry, vezi capitolul 5.)
deoarece a funcționat în sistemul de înregistrare a impresiilor și de clasificare folosit în Bengal, poate fi adoptat în siguranță ca fiind superior
metodei antropometriei - (1) în simplitatea muncii; (2) în costul dispozitivului; (3) în faptul că toată munca calificată este mutată într-un birou
central sau de sortare; (4) în viteza cu care se poate lucra procesul; și (5) în certitudinea rezultatelor. „(Henry, 1934, p. 79). Deși în 1897, guvernul
indian a sancționat utilizarea exclusivă a amprentelor digitale ca mijloc de identificare pentru deținuți. (Pentru mai multe despre Henry, vezi
capitolul 5.) (3) în faptul că toată munca calificată este mutată într-un birou central sau de sortare; (4) în viteza cu care se poate lucra procesul; și
(5) în certitudinea rezultatelor. „(Henry, 1934, p. 79). Deși în 1897, guvernul indian a sancționat utilizarea exclusivă a amprentelor digitale ca
mijloc de identificare pentru deținuți. (Pentru mai multe despre Henry, vezi capitolul 5.) (3) în faptul că toată munca calificată este mutată într-un
birou central sau de sortare; (4) în viteza cu care se poate lucra procesul; și (5) în certitudinea rezultatelor. „(Henry, 1934, p. 79). Deși în 1897,
guvernul indian a sancționat utilizarea exclusivă a amprentelor digitale ca mijloc de identificare pentru deținuți. (Pentru mai multe despre
Henry, vezi capitolul 5.)

Pe măsură ce utilizarea pielii cremelor de frecare pentru
individualizare a devenit mai răspândită, au început și
cercetări pentru a înțelege mai bine evoluția și scopul
acesteia.David Hepburn de la Universitatea din
Edinburgh, Scoția, este creditat pentru prima dată că a
recunoscut că crestele de frecare ajută la ținere. prin
creşterea nivelului de frecare dintre creste şi obiectul
capturat. documentul lui Hepburn, "Crestele papilare de
pe mâinile și picioarele maimuțelor și bărbaților”,
publicată în 1895 (Hepburn, 1895, pp. 525-537), a discutat
despre evoluția palm pads-ului și a numit două palm pads:
hypothenar și thenar. Pe măsură ce cercetarea asupra
formei și funcției pielii crestei de frecare a crescut, la fel a
crescut și studiul utilizării eficiente a amprentelor digitale
ca mijloc de individualizare.
Harris Hawthorne Wilder, profesor de zoologie la
Universitatea Smith, studia primatele când a fost surprins
de cât de asemănătoare erau crestele lor de frecare
palmară cu cele ale oamenilor. Wilder a publicat prima sa
lucrare în 1897, intitulată „Despre dispunerea pliurilor
epidermice de pe palmele și tălpile primatelor”. În
următoarele trei decenii, Wilder a continuat să cerceteze
morfologia (studiul biologic al formei și structurii
organismelor vii), metodologia dermatoglifelor palmare și
plantare (studiul crestelor de fricțiune) (Cummins și Midlo,
1943, p. 22), genetică și diferențe rasialeWilder a fost
primul care a sugerat că centrele de perturbare a
formațiunilor crestelor de frecare la primate reprezintă
de fapt locațiile plăcilor volare. El a emis, de asemenea,
ipoteza unei relații între modelele crestelor de frecare ale
primatelor și plăcuțele volare.
Un dosar penal din Bengal din 1898 este considerat a fi
primul caz în care probele de amprentă au fost folosite
pentru a asigura o condamnare.(Sodhi și Kaur, 2003b, p. 1-3):
Managerul unei grădini de ceai situată în districtul
Julpaiguri de la granița cu Bhutan a fost găsit întins pe
pat cu gâtul tăiat, cutia de transport și cutia de valori
jefuite, luând câteva sute de rupii. S-a sugerat că unul
dintre muncitorii care lucrează în grădină a comis fapta,
întrucât defunctul avea reputația de a fi foarte exigent;
sau că bucătarul lui, pe ale cărui haine erau niște pete
de sânge, ar putea fi vinovat. Au existat și suspiciuni
IstorieCAPITOLUL 1
de la rudele unei femei cu care bărbatul ucis avea o
relație, precum și de la o bandă itinerantă de kabulani
predispuși la criminalitate, care campaseră recent în
cartier. De asemenea, s-a făcut o reprezentare că
defunctul avea un dușman într-un fost angajat, pe care
l-a făcut încarcerat pentru furt. Mesajul său a fost însă
satisfăcător pentru poliție și că nu existau dovezi care să
incrimineze muncitorul, sau rudele femeii sau locuitorii
din Kabul și s-a stabilit că fostul angajat a fost eliberat
din închisoare cu câteva săptămâni mai devreme. , și
nimeni nu putea spune că a fost văzut în raion de atunci.
Declarația bucătarului a fost că urmele de pe
îmbrăcămintea lui erau pete de sânge de la porumbelul
pe care îl omorâse pentru cina angajatorului său și a
fost susținută de raportul analistului chimist. Din
fericire, printre hârtiile din cutia de expediere s-a găsit
un calendar sub formă de carte, tipărit cu caractere
bengalezi, cu o copertă exterioară din hârtie albastru
deschis unde se observau două pete maro deschis. Sub
lupă, o pată era descifrabilă ca parte a amprentei unuia
dintre degetele mâinii drepte a unei persoane. La sediul
Poliției din Bengal, amprentele tuturor persoanelor
condamnate pentru anumite infracțiuni sunt clasificate
și înregistrate, iar atunci când amprenta a fost
comparată cu calendarul s-a constatat că corespunde
exact cu amprenta de pe degetul mare al lui Kangali
Charan. , fostul angajat la care se face referire anterior.
În consecință, el a fost arestat la Birbhum, un district
aflat la câteva sute de mile distanță, dus la Calcutta,
unde i s-a luat din nou amprenta degetului mare drept,
iar poliția s-a angajat, între timp, în strângerea de dovezi
de coroborare. Examinatorul chimic guvernamental a
certificat marcajele maro de pe calendar ca fiind sânge
de mamifer, dovadă că ucigașul real sau vreun asociat
și-a zgâriat degetul mare cu sânge pe calendar în timp
ce răsfoiau hârtiile seifului căutând cheia lacătului.
Inculpatul a fost condamnat la judecată în fața unui
judecător și a evaluatorilor, acuzat de omor și tâlhărie,
iar în cele din urmă a fost găsit vinovat de furtul
bunurilor dispărute ale defunctului, evaluatorii au
considerat că nu ar fi sigur să-l condamne pentru crimă,
deoarece nimeni nu-l văzuse săvârșind fapta, dar au
declarat că acuzația de tâlhărie este concludentă
împotriva lui. Această sentință a fost confirmată de
judecătorii Curții Supreme, la care cauza a fost dusă în
apel (Henry, 1934, p. 57-60).
1–11
CAPITOLUL 1Istorie
În decembrie 1900, Comitetul Belper din Anglia, prezidat
de Lord Belper, a recomandat ca toate dosarele de
identificare penală să fie clasificate prin sistemul de
amprentă (Lambourne, 1984, p. 64).Cu această
recomandare, sistemul de clasificare Henry și
amprentarea infractorilor au devenit o practică
standard în Anglia și au fost în cele din urmă adoptate
în majoritatea țărilor vorbitoare de limbă engleză.În
timpul acestei tranziții, alte evenimente care au avut loc au
demonstrat și avantajul înregistrării crestelor de frecare pe
piele.
1.6 Secolul XX
Primul proces din Anglia care s-a bazat pe dovezi de amprentă
l-a implicat pe inspectorul Charles Stockley Collins, de la
ScotlandYard. Collins a mărturisit despre o individualizare
făcută într-un caz de jaf.Procesul din 1902 și condamnarea
ulterioară au marcat începutul dovezilor de amprentă în
instanțele din Anglia.(Lambourne, 1984, p. 67-68).
În octombrie 1902, Alphonse Bertillon, a făcut o
individualizare la Paris, Franța, cu amprente:
La 17 octombrie 1902, el [Bertillon] a fost chemat să
asiste la ancheta uciderii lui José Reibel. Un panou de
sticlă dintr-un dulap din apropiere fusese spart și câteva
urme de sânge au fost descoperite pe una dintre
bucățile sparte. Acestea au fost fotografiate în mod
corespunzător și conservate. După ce a stabilit că nu se
potriveau cu amprentele victimei, Bertillon a început o
căutare a cardurilor ei antropometrice, la care, mai
târziu în acea zi, a adăugat amprente de rutină, pe
lângă măsurătorile ei. În cele din urmă, a găsit un card
care conține amprentele digitale care arătau zone care
se potriveau cu amprentele luate la locul crimei.
Raportul de caz descrie izolarea a trei puncte de
similitudine în amprenta degetului mare, patru pe
degetele arătător și mijlociu și șase pe amprenta
degetului inelar. Criminalul, Henri Leon Scheffer, a fost
reținut și adus în fața justiției. (Kingston și Kirk, 1965, p.
62).
Ca urmare a cazului de mai sus, lui Bertillon i se acordă
credit pentru rezolvarea primei crimă din Europa
folosind amprentele digitale ca singura dovadă.
1–12
Prima utilizare sistematică a amprentelor digitale în
Statele Unite a fost în 1902 de către Dr. Henry P. de
Forest de la New York Public Service Commission.De
Forest a stabilit practica de a preleva amprentele
candidaților din serviciul public pentru a împiedica
impostorii să testeze pentru persoane altfel necalificate.
Solicitanților li s-au luat amprentele digitale atunci când își
depuneau cererile, când predau fiecare examen și când se
prezentau oficial la muncă (de Forest, 1938, pp. 16-20).
În 1903, după câteva luni în care a luat amprenta
criminalilor după eliberarea lor, căpitanul James H. Parke
din statul New York a dezvoltat Sistemul american de
clasificare.Utilizarea Sistemului American de Clasificare
și amprentarea ulterioară a tuturor infractorilor din
statul New York a fost prima utilizare sistematică a
amprentelor în scopuri de cazier judiciar în Statele
Unite.(McGinnis, 1963, p. 4-5). Deși Sistemul American de
Clasificare nu a câștigat o largă acceptare în Statele Unite,
nu a trecut cu mult timp până când știința amprentei se
răspândește la nivel național.
În istoria amprentei, există o poveste celebră despre un
incident care a marcat declinul utilizării măsurătorilor
antropometrice în favoarea amprentei. Un bărbat a fost
arestat în 1903 și dus la închisoarea Leavenworth din
Kansas. Bărbatul a spus că se numește Will West și că nu a
mai fost oprit niciodată. Personalul de corecție a luat
măsurătorile lui Bertillon ale bărbatului, precum și
fotografia lui, pentru a facilita verificarea dosarelor
închisorii. Înregistrările au arătat că un bărbat pe nume
WilliamWest, cu măsurători antropometrice și o asemănare
izbitoare cu noul deținut, era deja încarcerat la închisoarea
Leavenworth. Gardienii trimiși să verifice celula lui
WilliamWest ar fi suspectat o scurgere; în schimb, l-au găsit
pe WilliamWest adormit în patul lui. După compararea
înregistrărilor celor doi bărbați, personalul închisorii nu a
putut să distingă unul de celălalt. Atunci când luăm și
comparăm amprentele celor doi prizonieri a devenit clar că
metoda de identificare a amprentei îi putea distinge pe cei
doi bărbați. (Cole, 2001, p. 140-146; Capela, 1941, p. 11-13).
Povestea lui William și Will West este oarecum senzațională și
omite informații de cazier judiciar, descoperite ulterior de
anchetatori, dar indică faptul că William și Will West au coincis
în aceiași membri ai familiei și, prin urmare,

de aceea probabil erau înrudite. Înregistrările închisorii citează,
de asemenea, că George Bean, un deținut la Leavenworth, a
raportat că i-a întâlnit pe William și Will West pe un teren lângă
casa lui înainte de a intra în închisoare și că aceștia erau frați
gemeni (Nickell, 1980, pp. 3-9). Relația lor exactă este încă
necunoscută. Ceea ce este un fapt este că cei doi Westmen nu
erau neobișnuiți; mulți oameni au măsurători antropometrice
similare. Este în general acceptat că gemenii identici vor avea
aceleași sau aproape aceleași măsurători antropometrice, dar
sunt ușor de diferențiat prin amprente. Astfel, superioritatea
amprentelor asupra antropometriei este clară.
La Târgul Mondial din 1904 din Saint Louis, au existat trei
cabine care demonstrau metode de identificare. Unul
dintre ei a arătat metoda antropometrică și a fost regizat de
Emerson E. Davis din New York. Căpitanul James J. Parke din
New York și inspectorul John Kenneth Ferrier de la
ScotlandYard au instalat fiecare câte un stand în care
afișează metoda de identificare a amprentei. Inspectorul
Ferrier a discutat despre metoda amprentei cu mulți
oameni de la târg, dintre care mulți erau responsabil de
propriile departamente de poliție din Statele Unite. De
asemenea, le-a arătat vizitatorilor un exemplu în care
măsurătorile antropometrice ale doi bărbați diferă doar cu
un milimetru și cum amprentele digitale erau diferite
(Myers, 1938, p. 19). După târg, Ferrier a rămas în Statele
Unite pentru a preda amprentarea, inclusiv utilizarea
pudrei pentru a dezvolta amprente latente (Myers, 1938,
pp. 19-21). Studenții Ferrier s-au dedicat predării
amprentelor pentru comunitățile de poliție și militare din
restul Statelor Unite.
Pe 19 octombrie 1904, inspectorul Ferrier și maiorul MW
McClaughry au început să ia amprentele tuturor
deținuților din Leavenworth, Kansas, o închisoare
federală. Aceste înregistrări de amprentă au devenit
începutul colectării de amprente de către Guvernul
Statelor Unite.(Myers 1938, p. 19-20).
În 1904, Inez Whipple a publicat lucrarea „The Ventral Surface
of the Mammalian Chiridium”. Studiul lui Whipple asupra
palmierului de mamifer și a configurațiilor sale unice a format
o parte importantă a cunoștințelor științifice moderne pe acest
subiect și este considerat un reper în domeniul geneticii și
studiului pieptenilor (Ashbaugh, 1999, p. 43). Tratatul său era
despre evoluția pielii crestei de frecare și
IstorieCAPITOLUL 1
dezvoltarea sa concomitent cu evoluţia umană. Whipple a
teoretizat că mamiferele și-au pierdut părul pe suprafața
palmelor, care a evoluat în creste în funcție de nevoia de
frecare pentru a facilita locomoția și pentru a ține obiecte.
Ea a oferit locația plăcuțelor volare și a explicat posibilele
forțe care afectează creșterea crestelor. (Whipple, 1904, p.
261-368). Whipple, care a devenit Inez Wilder după
căsătorie, a fost, fără îndoială, influențată de colegul și
soțul ei, Harris Hawthorne Wilder (vezi p. 16).
În 1905, inspectorul Charles S. Collins de la Scotland Yard a
mărturisit despre identificarea amprentelor unui suspect la
o casă de marcat. Cazul a implicat uciderea unui bărbat și a
soției sale. Doi frați, Alfred și Albert Stratton, au fost
inculpați. Collins a explicat juriului clasificarea amprentelor
digitale și modul de realizare a unei individualizări. Apoi, a
arătat trăsăturile pe care le marcase pe o diagramă ca
exemplu, se potriveau cu degetul mare al lui Alfred
Stratton. Collins a susținut că, în toți anii săi de experiență,
nu a întâlnit niciodată două imprimeuri care aveau mai
mult de trei caracteristici în comun. În acest caz, au existat
11 caracteristici comune. Completând declarațiile
martorilor oculari, individualizarea impresiei cu degetul
mare al lui Alfred Stratton a fost cea mai puternică dovadă
în caz. Ambii frați au fost găsiți vinovați de crime și
condamnați la moarte. Acest caz este cunoscut sub numele
de Deptford Murder Trial, cu referire la direcția crimei șia
fost primul proces de crimă din Anglia în care
amprentele digitale au fost folosite ca probe.
Tot în 1905, în cazul luiÎmpăratul împotriva lui Abdul Hamid
, o instanță din India a decis că niciun expert nu este
necesar să depună mărturie cu privire la individualizarea
tipăritelor, iar o instanță de apel a fost de acord. Ei credeau
că participanții la tribunal ar putea face cu ușurință o
comparație ca oricine altcineva și că un expert nu este
necesar (Cole, 2001, p. 170). Mai târziu, alte instanțe ar fi în
dezacord cu poziția conform căreia experții nu au fost
obligați să individualizeze amprentele digitale.
Suspectul de crimă, Thomas Jennings, a fost condamnat
în 1910, după mărturia a patru experți care au identificat
amprentele lui Jennings dintr-o balustradă de pe o
magazie de la locul crimei. Experții au fost Michael P.
Evans, șeful Biroului Identi
1–13
 CAPITOLUL 1Istorie

Ficțiunea Departamentului de Poliție din Chicago; William Pe locul crimei.

M. Evans, fost membru al Direcției de Identificare a
Apărarea a contestat cauza, susținând că probele de
Departamentului de Poliție din Chicago; Edward Foster,
amprentă au fost admise în mod necorespunzător și că
inspector de poliție din Ottawa, Canada;Mary Holland,
utilizarea unui examinator de amprentă ca martor expert
instructor de personal al Marinei* și prima femeie
nu era necesară. Avizul emis de Curtea de Apel din Illinois
instructor de amprentă digitală din America.Toți cei
a confirmat că condamnarea include următoarele:
patru martori au mărturisit că amprentele de pe
balustradă au fost făcute de Jennings. Alte probe l-au
incriminat și pe inculpat, cum ar fi apropierea lui Jennings
Suntem dispuși să ne bazăm pe dovezile celor patru
de locul crimei la 13 minute după crimă, în timp ce purta
martori care au depus mărturie și pe scrierile la care
un pistol recent tras, care conținea cartușe similare celor
ne-am referit în acest subiect, că există o bază științifică
găsite.
pentru sistemul de identificare a amprentelor.

*
În 1907, Marina a adoptat practica de amprentare a solicitanților (Myers, 1938, p. 15).

O cronologie a realizărilor timpurii în fingerscopie

1–14

amprentele digitale și că instanțele sunt îndreptățite să
admită acest gen de probe; că această metodă de
identificare este de uz general și comun, pe care
instanțele nu pot refuza să ia cunoștință juridică de ea.
Pe baza dovezilor din această înregistrare, suntem
pregătiți să argumentăm că clasificarea amprentelor
digitale și metoda lor de identificare este o știință care
necesită studiu. În timp ce unele dintre motivele care
conduc un expert la concluziile sale sunt de așa natură
încât pot fi cântărite de orice persoană inteligentă, cu
un ochi aprofundat pentru astfel de expuneri pe care le
avem aici în dosar, după ce au fost
IstorieCAPITOLUL 1
numită ca o persoană versată în studiul amprentelor
digitale, testele în cauză nu se încadrează în experiența
zilnică a tuturor bărbaților educați obișnuiți în treburile
vieții obișnuite și, prin urmare, instanța și juriul au fost
ajutați în mod corespunzător de martori cu experiență
deosebită și specială în acest subiect.[Oamenii vs.
Jennings1911, p. 9-10].
După ce a fost confirmat în apel,Oamenii vs. Jenningsa
devenit un caz legal de referință deoarece a fost primul
caz de recurs din SUA privind admisibilitatea mărturiei
experților cu amprentă digitală
1–15
CAPITOLUL 1Istorie

tilarii.Instanța de apel a concluzionat că identificarea
amprentelor digitale este o știință și că mărturia
expertului a fost adecvată pentru a ajuta membrii
instanței să înțeleagă dovezile amprentelor digitale.
În 1911, lt. Joseph Faurot, expert în amprentă pentru
Departamentul de Poliție din New York, a depus mărturie
într-un caz de jaf. El a identificat amprentele inculpatului
Charles Crispi pe un panou de sticlă scos de la o ușă de la
intrarea la locul crimei. Într-o demonstrație în sala de
judecată, Faurot a luat amprentele cu cerneală ale celor 12
jurați și ale altor angajați ai instanței înainte de a părăsi
sala.
Adjunctul lui Faurot a pus un jurat să facă o impresie pe o
foaie de sticlă pentru a simula condițiile jafului. Faurot s-a
întors în sala de judecată, a dezvoltat amprenta lăsată pe
sticlă și a identificat amprenta juratului. Faurot a dat apoi
fiecărui jurat un set de diagrame care arată caracteristicile
comune dintre amprentele cunoscute ale lui Crispi și
amprenta lăsată pe bucata de sticlă la locul jafului. Fiecare
membru al juriului a putut compara impresiile împreună cu
Faurot. Mostrele au fost atât de impresionante încât
inculpatul și-a schimbat pledoaria în vinovăție. Oamenii vs.
crocant(1911) este considerată a fi prima condamnare
obținută numai pe baza probelor de amprentă digitală
în Statele Unite.(în ciuda schimbării sălii de judecată în
proces) (Cole, 2001, pp. 181-185; Wilder și Wentworth, 1918,
pp. 283-284).
În 1914, dr. Edmond Locard a publicat „The Legal Evidence by
the Fingerprints”. Locard a fost director al Laboratorului de
Poliție din Lyon, Franța și a fost elevul lui Alphonse Bertillon.
Lucrarea lui Locard din 1914 și altele publicate la scurt timp
după, au explicat teoria porării și modul în care utilizarea
porilor ar putea completa o comparație a amprentelor prin
furnizarea de informații de susținere. Studiul dr. Locard asupra
porilor transpirației din pielea crestelor de frecare este încă un
exemplu de personal de aplicare a legii care efectuează
cercetări în știința amprentelor digitale (Locard, 1914, p. 321).
În 1918, Harris Hawthorne Wilder și Bert Wentworth (Dover,
comisar de poliție NH) au colaborat pentru a publica
Identificarea personală: Metode de identificare a persoanelor,
vii sau morți, care exemplifica modul în care, printr-un efort
comun, domeniile științei și al aplicării legii ar putea lucra
împreună.
În cartea lor, Wilder și Wentworth afirmă: „Modelele de frecare
a pielii sunt individuale și, luate împreună, sunt imposibil de
duplicat la alt individ. De asemenea, crestele separate prezintă
numeroase detalii, care sunt, de asemenea, atât de individuale
încât chiar și o zonă mică de piele de frecare, luată pe cea mai
puțin distinctă porțiune, nu poate fi egalată de nicio altă
piesă” (Wilder și Wentworth, 1918, pagina 134). ).Aceasta a
fost prima cercetare științifică care a susținut al treilea
nivel de detaliu ca fiind permanent și unic.
Datorită utilizării pielii crestei de frecare ca mijloc de
identificare, închisorile din Statele Unite au dobândit
colecții mari de amprente digitale. Colecțiile Leavenworth și
dosarele Biroului Național de Identificare Criminală ale
Poliției au fost combinate (810.188 de înregistrări) la 1 iulie
1924, înființând Divizia de Identificare în Departamentul de
Justiție al Statelor Unite, Biroul de Investigații. Divizia de
identificare a fost pusă la conducerea unui tânăr asistent al
directorului Biroului, numit John Edgar Hoover (Cole, 2001,
pp. 238, 245; Myers, 1938, p. 8). În cele din urmă, Biroul de
Investigații avea să devină Biroul Federal de Investigații
(FBI), condus de J. Edgar Hoover timp de mulți ani.
În aprilie 1939, Curtea Supremă a Statului Washington a
menținut decizia Curții Superioare a Comitatului King de
condamnare a unui infractor obișnuit.Acesta a fost un pas
important, din moment ce decizia cauzei (Stat vs. Johnson,
1938) a făcut posibil ca un infractor obișnuit să fie
condamnat folosind copii certificate ale amprentelor
digitale ca dovadă a identității, mai degrabă decât să ceară
oficialilor din alte părți să depună mărturie pentru
condamnările anterioare pentru a stabili persoana ca
infractor obișnuit.(Myers, 1942, p. 16).
Individualizarea amprentelor a fost folosită și în chestiuni
non-criminale, cum ar fi identificarea victimelor
dezastrelor.Primul dezastru din Statele Unite în care
individualizarea amprentelor digitale a jucat un rol
important a fost cânduss squalusscufundat la 23 mai
1939.Submarinul s-a scufundat mai întâi la pupa pe fundul
oceanului în 240 de picioare de apă. James Herbert Taylor,
Superintendent al Diviziei de Identificare, Marina Statelor
Unite, a condus operațiunea de identificare. Toate
cadavrele au fost identificate prin intermediul amprentelor
(Myers, 1942, p. 18).

1–16
 IstorieCAPITOLUL 1

În 1940, un tribunal din Hamilton, TX a declarat valabilă creșterea pernuțelor volare (Cummins și Midlo, 1943,
metoda de identificare a amprentei. Newton Grice a fost pp. 178-186).
condamnat pentru încălcare pe baza amprentei sale de pe
În 1952, dr. Alfred R. Hale, tot de la Universitatea Tulane,
un panou de sticlă scos de pe o ușă. Grice a făcut apel la
a publicat o teză intitulată „Morfogeneza pielii volare la
condamnare, constatând că probele de amprentă sunt
fătul uman”. Studiind secțiunile transversale ale pielii
insuficiente pentru a dovedi că el a fost la fața locului și a
fetale, Hale a reușit să descrie formarea crestelor de
atins obiectul în cauză. Judecătorul de apel, Thomas
frecare în timpul dezvoltării fetale și creșterea diferențială
Beauchamp, a proclamat că, din moment ce mii de
a crestelor de frecare, care este premisa majoră a
amprente au fost luate, clasificate și depuse în Statele Unite
identificării crestelor de frecare (Ashbaugh, 1999, pagina
și niciuna nu era la fel, există suficiente dovezi că
53).
amprentele digitale sunt unice. Judecătorul le-a spus
avocaților apărării că ar trebui să-și ia timp pentru a găsi
Salil Kumar Chatterjee (1905-1988) din Calcutta, India, a publicat
impresii care sunt de fapt comune la două persoane
carteaAmprente cu degete, palmă și talpăîn 1953, dar Chatterjee
diferite, mai degrabă decât să argumenteze pur și simplu
este cel mai bine cunoscut pentru lucrarea sa din 1962
că este posibil. Judecătorul Beauchamp a menținut
„Edgeoscopy” (Chatterjee, 1962, pp. 3-13), în care și-a conturat
condamnarea și a afirmat că a considerat că amprentele
teoria utilizării formelor specifice ale marginilor crestelor pentru a
digitale sunt unice și a pus greutatea probelor pe apărare
suplimenta individualizarea amprentelor digitale. El a definit
pentru a arăta că amprentele digitale nu sunt unice (Myers,
formele crestelor, inclusiv drepte, convexe, cioc, mesa, buzunar,
1942, pp. 22-23).
concave și înclinate. Chatterjee credea că aceste forme de
margine ar putea fi folosite pentru a ajuta la realizarea
Tot în 1940, FBI a fost implicat în identificarea
individualizărilor (Ashbaugh, 1999, p. 160). (Pentru mai multe
dezastrelor pentru prima dată când un avion Pan Am
despre Chatterjee, vezi capitolul 5.)
Central s-a prăbușit în Lovettsville, VA,cu un agent FBI și
un stenograf FBI la bord. Membrii Secției de amprentă
În 1976, dr. Michio Okajima din Japonia a publicat lucrarea
unică a Diviziei de Identificare a FBI au fost trimiși să
„Dermal and Epidermal Structures of the Volar Skin”.
identifice cadavrele angajaților FBI. Specialiștii FBI în
Principala contribuție a lucrării sale este studiul crestelor
amprente au ajutat la identificarea cadavrelor celor 25 de
incipiente, care apar ca creste mai mici în impresiile
victime ale accidentului. Acesta a fost începutul Unității de
crestelor de frecare (Ashbaugh, 1999, p. 58).
Dezastre FBI, care răspunde și astăzi la dezastre.

În 1984, Brigitte Lacroix, Marie-Josephe Wolff-Quenot și Katy

Câțiva ani mai târziu, Dr. Harold Cummins (1893-1976) de
la Universitatea Tulane din New Orleans, LA, a efectuat o
mulțime de cercetări asupra crestelor de frecare ale
degetelor. Examinând fetușii în diferite stadii de creștere și
sănătate, Cummins a adus multe contribuții la înțelegerea
modernă a pielii crestei de frecare. carte cummins
Amprente, palme și tălpi - o introducere în dermatoglife(
publicat în 1943 împreună cu co-autorul Charles Midlo)
descrie formarea și dezvoltarea pantofilor volari la fătul
uman. Cummins observă că regresia padului volar are loc
aproape simultan cu debutul dezvoltării crestei de frecare;
că dimensiunea, locația, creșterea și configurația plăcuței
volare afectează modelele crestelor de frecare; și că
malformațiile sau bolile congenitale au un efect asupra
Haffen din Strasbourg, Franța, au publicat „Early Human Hand
Morphology: An Estimation of Fetal Age”. Documentul discută
cele trei faze ale dezvoltării mâinii (Ashbaugh, 1999, pp. 58-59).
Dr. William Babler de la Universitatea Marquette din
Milwaukee, WI a publicat „Embriological Development of
Epidermal Ridges and Their Configurations” în 1991. Această
lucrare trece în revistă lucrările anterioare ale altor oameni de
știință și cercetările efectuate de Babler cu privire la „relația
dintre dimensiunea crestei epidermice și dimensiunea osului
mâinii” (Babler, 1991, p. 106).
1.7 Concluzie
Studiul, cercetarea și experimentarea au condus și

1–17
CAPITOLUL 1Istorie
a susținut amprentarea ca mijloc de individualizare și un
instrument criminalistic neprețuit. Cercetarea și
cunoștințele practice acumulate de-a lungul multor secole
susțin foarte bine știința.
Pe măsură ce timpul trece și oamenii continuă să studieze
orice știință, acea știință crește și este mai bine înțeleasă.
Nimeni nu a spus-o mai bine decât Johann Wolfgang von
Goethe: „Istoria științei este știința însăși” (Kline, 1980, p.7).
1.8 Recenzători
Recenzii care au revizuit acest capitol au fost Debbie
Benningfield, Mike Campbell, Christine L. Craig, Laura A.
Hutchins, Ginger A. Kobliska, William F. Leo, Bridget Lewis,
Charles Richardson, Michelle L. Snyder și Juliet H. Wood.
1.9 Referințe
Ashbaugh, D.R.Analiza cantitativ-calitativă a crestelor de
frecare: o introducere în ridgeologia de bază și avansată;CRC
Press: Boca Raton, FL, 1999.
Babler, WJ Dezvoltarea embriologică a crestelor epidermice și
configurațiile lor. ÎnDermatoglife: Știință în tranziție;Platon,
C., Garruto, RM, Schaumann, BA, Eds.; Defecte congenitale:
Seria de articole originale; March of Dimes: New York, 1991;
p. 95–112.
Beavan, C.Amprente: Originile detectării crimelor și cazul
crimei care a lansat știința criminalistică;Hyperion: New
York, 2001.
Berry, J.; Stoney, D. A. Istoria și dezvoltarea amprentelor
digitale. ÎnProgrese în tehnologia amprentelor digitale,Ed. a
II-a; Lee, HC, Gaensslen, RE, Eds.; CRC Press: Boca Raton, FL,
2001; p. 1–40.
Caplan, J., Torpey, J. Eds.Documentarea identității
individuale: dezvoltarea practicilor de stat în lumea
modernă; Princeton University Press: Princeton, NJ, 2001.
Capela, CEAmprentarea: un manual de identificare;Lașul
McCann: New York, 1941.
Chatterjee, S. K. Edgeoscopy.Amprenta digitală și Ident. Mag.
1962,44(3), 3–13.
Cole, S.A.Identități suspecte: o istorie de amprentă și
identificare penală; Harvard University Press: Cambridge,
MA, 2001.
1–18
Cummins, H.; Midlo, C.Amprente, palme și tălpi: o
introducere în dermatoglife; Dover: New York, 1943.
de Forest, HP Primul fișier de amprentă digitală din Statele Unite.
Amprenta digitală și Ident. Mag.1938, 19, 16–20.
Faulds, H. Pe piele — Brazde ale mâinii.Natură1880, 22,
605.
Faulds, H. Un manual de dactilografie practică. Londra: The
"Police Review" Publishing Co., Ltd., 1922.
Felsher, IM O privire rapidă asupra dermatoglifelor.ident. Știri
1962,12(7), 6–12.
Asociația Editurii Amprente Digitale.Revista de amprente 1919, 1
(1), fotografie de copertă.
Galton, F.Amprente;MacMillan: New York, 1892.
Hale, A. Morfogeneza pielii volare la fătul uman. Am. J.
Anat. 1952,91(1), 147–173.
Henry, R.E.Clasificarea și utilizarea amprentelor digitale,a 7-a ed.;
HM Stationery Office: Londra, 1934.
Hepburn, D. Crestele papilare pe mâinile și picioarele maimuțelor
și bărbaților.Tranzacțiile științifice ale Societății Regale din Dublin
1895,5(2), 525–537.
Herschel, W. J.Originea amprentei digitale;Oxford University
Press: Londra, 1916.
Kingston, CR; Kirk, PL Dezvoltarea istorică și evaluarea „Regulei
12 puncte” în identificarea amprentelor digitale.Int. Crim. Rev.
de poliție1965,douăzeci(186), 62–69.
Kline, M.Matematică: Pierderea certitudinii; Oxford University
Press: New York, 1980.
Lambourne, G.Povestea amprentei;Harrap: Londra, 1984.
Laufer, B.Istoria sistemului de amprentă digitală;Instituția
Smithsonian: Washington, D.C., 1912.
Locard, E. La Preuve Judiciaire par les Empreintes Digitales
(Dovezile juridice prin amprente).De Médecine Légale et
de Psychologie Normale et Pathologique (De Medicină
Legală și Psihologie Normală și Patologică)1914,
29,321.
Locy, WABiologia și creatorii săi;Henry Holt and Co.: New
York, 1908; p. 204.
 IstorieCAPITOLUL 1

McClaughry, MW Istoria introducerii sistemului Bertillon în cincisprezece(2), 1–3.

Statele Unite.Revista de amprente1922, 3 (10), 4.

StatvJohnson(Statul WashingtonvJohnson), 194 Spălare. 438,
78 p. 2d 561 (1938).
McGinnis, P.D.Sistemul American de Clasificare a Amprentelor;
Twain, M.Viața pe Mississippi;James R. Osgood & Co.:
NewYork State Department of Correction, Division of
Boston, 1883. (ediția SUA).
Identification: NewYork, 1963.

Twain, M.Tragedia lui Pudd'nhead Wilson;C. L. Webster: New

Myers, HJ II. Prima istorie completă și autentică a
York, 1884.
identificării în Statele Unite.Amprenta digitală și Ident. Mag.
1938,douăzeci(4), 3–31.
Whipple, IL Suprafața ventrală a chiridiului mamiferelor.
Zeitschrift für Morphologie und Anthropologie (Revista de
Myers, HJ II. Istoricul suplimentar al identificării în Statele
morfologie și antropologie)1904,7,261–368.
Unite.Amprenta digitală și Ident.Mag.1942,25(6), 3–28.

Wilder, HH; Wentworth, B.identificare personala; The Gorham

New Scotland Yard.Istoria amprentelor: un rezumat al
Press: Boston, 1918.
dezvoltării sistemului de identificare a amprentelor digitale,
cu referire specială la New Scotland Yard;Poliția
Xiang-Xin, Z.; Chun-Ge, L. The Historical Application of
Metropolitană, New Scotland Yard: Londra, 1990.
Handprints in Chinese Litigation.J. Forensic Ident.1988,38(6),
277–284.
Nickell, J. The Two Will Wests — Un nou verdict.J. Poliţie
Ştiinţă şi Admin.1980,8(4), 406–413.

Pearson, K.Viața, scrisorile și munca lui Francis Galton, volumul
I: de la naștere 1822 până la căsătorie 1853.Londra: Cambridge
University Press, 1914.
oamenivJennings(Statul IllinoisvJennings), 252 Ill. 534, 96
NE 1077 (1911).
Rodos, H.Alphonse Bertillon: părintele detectării științifice;
Abelard-Schuman: Londra, 1956.
1.10 Informații suplimentare
Åstrom, P.; Eriksson, SA Amprente digitale și arheologie. În
Studii de arheologie mediteraneană;Paul Åströms förlag:
Göteborg, Suedia, 1980.
Cole, SA Dovezi pentru primire: Hotărâri de admisibilitate privind
amprentele digitale de la Jennings la Llera Plaza și înapoi.Am.
Crim. L. Rev.2004,41(3), 1189–1276.

Sodhi, G.S.; Kaur, J. Civilizația indiană și știința Kevles, DJÎn numele eugenicii, geneticii și utilizările
amprentelor.Indian J. de Cunoaștere Tradițională2003,2(2), eredității umane;Knopf: New York, 1985.
126–136.

Sodhi, G.S.; Kaur, J. Prima condamnare din lume privind identificarea amprentelor

digitale.Gazeta Biroului Național de Evidență a Criminalității2003b,

1–19
 CAPITOL
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA
GIVILOR DE FRICȚIUNE LA
PIELEA ADULTULUI

Alice V Maceo

CUPRINS

3 2.1 Introducere 25 2.5 Concluzie

3 2.2 Anatomie 25 2.6 Recenzători

14 2.3 Fiziologie 25 2.7 Referințe

16 2.4 Persistența învelișului

crestei de frecare

2–1
 Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultului EPISODUL 2

EPISODUL 2

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA
GIVILOR DE FRICȚIUNE LA PIELEA
ADULTULUI
2.1 Introducere
Anatomia și fiziologia pielii crestei de frecare formează baza
multor elemente critice care stau la baza procesului de
revizuire. Anatomia și fiziologia explică modul în care
trăsăturile pielii persistă, cum trăsăturile pielii îmbătrânesc,
modul în care pielea răspunde la răni și de ce cicatricile care se
formează sunt unice. Un alt element care se explică prin

Alice V Maceo structura pielii este mecanica atingerii. Înțelegerea modului în

care pielea crestelor de frecare reacționează atunci când intră
în contact cu o suprafață poate oferi o asistență valoroasă în
timpul examinării amprentelor de frecare.

2.2 Anatomie

2.2.1 Morfologia externă a pielii de

friction Ridge
Morfologia externă a crestei de frecare din piele este o
reflectare directă a funcției sale. Crestele și porii de
transpirație permit mâinilor și picioarelor să prindă ferm
suprafețele, iar pliurile permit pielii să se flexeze. Crestele
mature de frecare, pliurile și cicatricile de pe piele sunt
caracteristici morfologice durabile.

Negii, ridurile, veziculele, tăieturile și calusurile pot apărea,

de asemenea, pe pielea crestelor de frecare și sunt adesea
caracteristici morfologice tranzitorii. Anatomia și fiziologia
unei caracteristici determină dacă este de natură durabilă
sau tranzitorie. Figura 2-1 este o imagine a unei palme
stângi care arată morfologia normală a pielii crestei de
frecare.

2.2.2 Anatomia generală a pielii

Pielea este un organ compus din trei straturi anatomice:
epiderma, derma si hipoderma. Aceste straturi anatomice
împreună funcționează pentru a oferi corpului o barieră

23
EPISODUL 2Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultului

FIGURA 2–1
pielea creastă de frecare
palma stângă.

protectoare, reglează temperatura corpului, senzația, excreția,
imunitatea, alimentarea cu sânge și sinteza vitaminei D
(Tortora și Grabowski, 1993, p. 127).
Stratul exterior al pielii este epiderma. Epiderma previne
pierderea de apă prin evaporare, acționează ca un organ
receptor și oferă o barieră de protecție pentru țesuturile
subiacente. Melanocitele, celulele producătoare de pigment
ale epidermei, joacă un rol cheie în bariera protectoare.
Pigmentarea produsă de melanocite protejează ADN-ul
keratinocitelor (tipul celular primar al epidermei) de razele
dăunătoare ale soarelui. În plus, melanocitele sunt
responsabile pentru sinteza vitaminei D (Freinkel și
Woodley, 2001, p.120).
Dermul este un strat de țesut conjunctiv care susține
epiderma. Este o rețea de celule, fibre, vase de sânge și
material gelatinos care oferă suport structural și nutriție
epidermei. Dermul actioneaza ca rezerva de sange si este
implicat in receptia senzoriala si reglarea temperaturii.
frecarea pe piele sunt, de asemenea, cele mai mari din
organism. Glandele sudoripare ecrine participă la reglarea
temperaturii secretând transpirație și asistând la excreția
deșeurilor metabolice (de exemplu, ureea) (Junqueira și
Carneiro, 2003, p.369).
2.2.3 Structura stratului de friction
Ridge
Crestele și șanțurile de pe suprafața pielii crestei de
frecare sunt înrădăcinate în mod familiar în derm prin
crestele primare (crestele subterane) și crestele secundare
(cresturile subterane). Figura 2-2 ilustrează structura pielii
crestei de frecare. Crestele primare și secundare sunt
interconectate cu derma pentru a oferi suport și rezistență
pielii crestei de frecare. În plus, glandele sudoripare se
extind de la crestele primare și sunt ancorate în derm sau
hipoderm.

2.2.4 Epiderma
Hipodermul se află sub derm și este un țesut conjunctiv lax
Epiderma este descrisă ca „un epiteliu stratificat, care se
care conține un panou de celule adipoase (de grăsime) care
reînnoiește continuu, care prezintă o diferențiere progresivă
conturează corpul și acționează ca o rezervă de energie.
(keratinizare, cornificare) de la o direcție bazală la una
Fibrele leagă epiderma de derm și derma de hipoderm.
superficială” (Freinkel și Woodley, 2001, p.19). Cu alte cuvinte,
epiderma este un țesut stratificat care trebuie să înlocuiască
continuu celulele care părăsesc suprafața. Noile celule sunt
Singurul apendice de frecare pe piele este glanda
generate în stratul bazal și sunt împinse spre suprafață. Pe
sudoripare ecrină. Deși glandele sudoripare sunt distribuite
măsură ce celulele se deplasează spre suprafață, trec prin
pe aproape întreaga suprafață a pielii, pielea crestei de
schimbări secvențiale în compoziția lor chimică.
frecare are cea mai mare concentrație de glande ecrine, cu
2.500 până la 3.000 pe 2,5 cm2 (Freinkel & Woodley, 2001,
Epiderma este alcătuită din mai multe tipuri diferite de
p. 49). cresta glandelor sudoripare
celule: keratinocite, melanocite, celule Langerhans

2–4
 Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultuluiEPISODUL 2
Pentru fie
Epidermă
Papila Crest Crest
dermică Primar Secundar
gla undula
Derma Sudoripare
și celulele Merkel. Keratinocitele sunt celulele care suferă
diferențiere și se pierd la suprafață. Epiderma este bariera
productivă, este imperativ ca pielea să echilibreze
numărul de noi cheratinocite care se creează cu numărul
de keratinocite care părăsesc suprafața. Acest echilibru se
realizează prin comunicare și aderență.
2.2.5 Keratinocite
Principalele celule ale epidermei sunt keratinocitele.
Keratinocitele reprezintă 90-95% din celulele epidermice
(Freinkel și Woodley, 2001, p. 19). Deși keratinocitele își
schimbă compoziția chimică pe măsură ce ajung la
suprafață, toate keratinocitele se disting prin prezența
filamentelor intermediare de keratina.
Keratina este o proteină durabilă organizată în
mănunchiuri (filamente) care se întind în întreaga celulă și
oferă suport structural. Keratina întărește celulele pielii,
astfel încât acestea să nu se descompună sub stres.
FIGURA 2–2
Structura crestei de frecare in piele. (Numele
pieselor în sensul acelor de ceasornic).
FIGURA 2–3
Distribuția cheratinei în crestele primare (PR) și
secundare (SR). Keratina K9 este exprimată
predominant în stratul suprabazal și în stratul
spinos al cristei primare. Keratina K17 este
exprimată în grupuri în stratul bazal al crestelor
primare. Keratina K16 este exprimată în crestele
secundare. (Ilustrație de Brandon Smithson,
redesenată de Swensson și colab. (1998), p. 733.)
fizic. Există aproximativ 20 de soiuri de keratina distribuite
în întreaga epidermă, desemnate K1 până la K20 (Fre inkel
și Woodley, 2001, p. 20). Keratinocitele de frecare din piele
exprimă keratine care nu sunt exprimate în altă parte a
corpului, în special K9, K6 și K16 (Swennson și colab., 1998,
p. 770).
Keratinocitele de fricțiune din piele exprimă, de asemenea,
un model mai complex de distribuție a keratinei decât
restul pielii. K9 se găsește numai în keratinocite deasupra
stratului bazal al cristei primare (Swennson și colab., 1998,
p. 770). Keratinocitele bazale din partea cea mai profundă a
cristelor primare exprimă K17 (Swennson și colab., 1998, p.
771). Keratinocitele bazale de-a lungul segmentelor
verticale ale crestelor primare exprimă K6 (Swennson și
colab., 1998, p. 770). K16 se găsește numai în keratinocitele
cristelor secundare și în keratinocitele de deasupra papilei
dermice (Swennson și colab., 1998, p. 771). Figura 2-3
ilustrează distribuția cheratinei în pielea crestelor de
frecare.
2–5
EPISODUL 2Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultului
FIGURA 2–4
Straturile epidermei.
Diferențele de keratina produsă și distribuită pe pielea crestei
de frecare sunt atribuite cantității mai mari de stres mecanic
asupra pielii crestei de frecare (Swennson și colab., 1998, p.
767). Keratina produsă în celulele pieptene primare (K9) este
mai durabilă decât cheratina produsă în celulele pieptene
secundare (K16). Din punct de vedere mecanic, marginile
suprafeței suportă cea mai mare parte a compresiei atunci
când creasta de frecare din piele atinge o suprafață,
necesitând astfel o durabilitate mai mare. Keratina mai flexibilă
produsă în crestele secundare permite canelurilor să acționeze
ca o balama între crestele de suprafață mai rigide (Swennson și
colab., 1998, p. 772).
2.2.6 Straturile epidermei
Figura 2-4 este o ilustrare cu coduri de culori a celor cinci
straturi de keratinocite ale epidermei crestei de frecare din
piele: stratul bazal, stratul spinos, stratul granulosum, stratul
lucidum și stratul cornos. Există un strat informal, stratul
suprabazal, între stratul bazal și stratul spinos în crestele
primare.
Aproape toate celulele ilustrate în Figura 2-4 sunt
keratinocite. Singurele excepții ocazionale sunt celulele
maro, gri și verzi care reprezintă melanocitele, celulele
Langerhans și, respectiv, celulele Merkel.
Straturile epidermei sunt denumite pe baza aspectului
microscopic al keratinocitelor din preparatele de lame.
Keratinocitele se schimbă în aspect și compoziție pe
măsură ce sunt împinse la suprafață și sunt supuse
diferențierii. pe parcursul etapelor
2–6
strat cornos
Stratul Lucidum
Strat Granulosum
Stratul spinos
(Strat suprabasal)
stratul bazal
Derma
Cresta secundară Cresta primară
diferențierea, celulele devin cheratinizate (umplute cu
cheratina).
2.2.6.1 Stratul bazal.Stratul bazal este cel mai interior
strat al epidermei și este format dintr-un singur strat de
keratinocite cu melanocite ocazionale și celule Merkel.
Keratinocitele din stratul bazal se divid continuu și sunt
sursa tuturor keratinocitelor din toate straturile
superioare.
Figura 2-5 este o imagine a două cheratinocite bazale
adiacente. Fiecare keratinocit conține un nucleu mare.
Nucleul este format din cromatină ușor colorată și un
nucleol colorat întuneric. Cromatina este specifică ADN-
ului activ pentru acel tip de celulă particular (keratinocite în
acest exemplu). Nucleolul este compactul ADN-ului
responsabil de sintetizarea ribozomilor. Ribozomii sunt
structuri din celulă care ajută la construirea proteinelor.
Celulele bazale sunt conectate la zona membranei bazale
prin intermediul hemidesmozomilor. Hemidesmozomii
leagă celulele bazale de derm prin lamina bazală. Lamina
bazală este împărțită în două regiuni: lamina lucidă și
lamina densă. Desmozomii și joncțiunile focale strânse
aderă keratinocitele bazale între ele. Există spații mici între
celule. Aceste spații intercelulare permit nutrienților și
semnalelor care au trecut din derm prin membrana bazală
să difuzeze prin keratinocite din stratul bazal.
Mitoza celulelor bazale.Când un keratinocit bazal se
divide, suferă mitoză. Mitoza este mecanismul prin care o
celulă își replica ADN-ul, cele două copii ale ADN-ului
 Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultuluiEPISODUL 2
lamina bazală
Strat
Spinos
Progresia mitozei
Celulă
bazale
ADN
ei migrează în diferite părți ale celulei, iar celula se separă
fizic în două. Fiecare celulă conține o copie completă a
ADN-ului. Când un keratinocit bazal se divide în epidermă,
celula originală rămâne în stratul bazal (celula A din Figura
2-6) iar celula nou generată se află deasupra acesteia
(celula B din Figura 2-6). Când keratinocitele bazale se
divid din nou, prima celulă generată (B) este deplasată în
stratul spinos de către celula nou generată (celula C din
Figura 2-6). Ciclul continuă, fiecare celulă nouă împingând
celulele mai vechi spre suprafața epidermei.
Zona membranei bazale.Keratinocitele din stratul bazal
se asociază cu dermul prin membrana bazală. Zona
membranei bazale conține elemente atât ale epidermei,
cât și ale dermului. Pe lângă faptul că oferă suport
structural pielii, membrana bazală este filtrul prin care
nutrienții trec de la vasele de sânge dermice la
cheratinocitele bazale (Freinkel și Woodley, 2001, p. 133).
FIGURA 2–5
Două celule bazale adiacente (BC), fiecare conținând
un nucleu mare (N). Lamina bazală (lamina lucida și
lamina densa) se află chiar sub membrana
plasmatică a keratinocitelor bazale. Hemidesmozomii
(H) se găsesc în mod regulat în apropierea
membranei plasmatice. Spațiile intercelulare (IC) sunt
spațiile dintre celule unde celulele nu sunt atașate de
desmozomi (D). Mărire = 2680 X. (Retipărit cu
permisiunea de la Montagna și Parakkal (1974), p. 28)
FIGURA 2–6
Secvența mitozei bazale a keratinocitelor: (1) celula A își
dublează ADN-ul; (2) ADN-ul este împins la capetele opuse
ale celulei; (3) celula A se divide; (4) se creează celula B; (5)
celula A își dublează ADN-ul; (6) ADN-ul este împins la
capetele opuse ale celulei; (7) celula A se divide pentru a crea
celula C; (8) Celula C împinge în sus celula generată anterior,
unde începe să se diferențieze și devine parte a stratului
spinos.
Zona membranei bazale include acea parte a membranei
plasmatice a keratinocitelor bazale care se află la
joncțiunea dermo-epidermică. După cum se arată în Figura
2-7, keratinocitele bazale au plăci de atașare specializate,
numite hemidesmozomi, care proiectează filamentele de
ancorare în jos în derm (Freinkel și Woodley, 2001, p. 134).
Zona de sub celulele bazale care conțin aceste filamente
de ancorare se numește lamina lucidă.
Dermul contribuie cu lamina densa si zona fibrilara a
sublaminei dense la zona membranei bazale. Lamina
densa conține proteine (de exemplu, fibre de colagen).
Filamentele hemidesmozomilor din lamina lucida se
împletesc cu fibrele laminei dense (Freinkel și Woodley,
2001, p. 136). Zona fibrilară a sublaminei dense este
partea superioară a dermei și conține fibre elastice, fibre
suplimentare de colagen și plăci de ancorare (Freinkel și
Woodley, 2001, p. 145). Fibrele și plăcile de ancorare ale
2–7
 EPISODUL 2Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultului
FIGURA 2–7
Zona membranei bazale.
FIGURA 2–8
SEM și schema unui desmozom care unește celulele pielii
adiacente ale unei salamandre. Mărire = 5500 X. (Retipărit cu
permisiunea de la Wolfe (1993), p. 257) Membrane plasmatice,
Desmocolinas, Tonofilamente (filamente intermediare),
Desmogleine, placă (desmogleine I și II)
Numele pieselor în sensul acelor de ceasornic.
Zona fibrilară a sublaminei dense este împletită cu
fibrele laminei dense.
Hemidesmozomii keratinocitelor bazale și fibrele care se
împletesc în întreaga zonă a membranei bazale împiedică
migrarea celulelor bazale. Keratinocitele bazale sunt
blocate în poziție în epidermă.
Ancorarea joncțiunilor celulare: desmozomi și joncțiuni
strânse focale.Keratinocitele din stratul bazal și de-a
lungul straturilor epidermei sunt strâns legate între ele
prin desmozomi (Junqueira și Carneiro, 2003, p. 370) și
joncțiuni focale strânse (Tortora și Grabowski, 1993, p.97).
Desmozomii sunt plăci circulare care sunt atașate între ele
de membranele plasmatice ale celulelor adiacente. Figura
2-8 prezintă (a) o imagine cu microscopul electronic cu
scanare (SEM) și
(b) O schemă a unui desmozom. Fibrele de cheratină se
extind de la placa desmozomului în interiorul fiecărei
celule, creând o schelă interioară care susține celula (Wan
și colab., 2003, p. 378).
Desmozomii există între celule în întreaga epidermă (piele de
crestere de fricțiune și piele de creasta de frecare).
2–8
tonofilamente
membranelor (filamente
plasmatice intermediar)
desmocolina
C.
FIE
R.
ȘI
laca
desmogleine
(desmoplakin 1 și 2)
a pielii). Există, totuși, o variație. Desmozomii variază în
mărime, în funcție de locația pielii pe corp. Desmozomii
dintre keratinocite din pielea creastă de frecare sunt mai
mari decât cele din pielea creastă fără frecare (Wan et al.,
2003, p. 384). Alături de desmozomii mai mari,
cheratinocitele de fricțiune din piele au și o densitate mai
mare a keratinei (Wan și colab., 2003, p. 379). Creșterea
dimensiunii desmozomilor și a densității keratinei indică
faptul că desmozomii sunt specifici locului, în funcție de
cantitatea de stres fizic asupra zonei particulare pe care
pielea trebuie să o suporte (Wan și colab., 2003, p. 386). ).
Desmozomii prezintă, de asemenea, variații în straturile
epidermei. Desmozomii suferă modificări pe măsură ce
celulele progresează din stratul bazal al epidermei. În
pielea crestelor de frecare, desmozomii se măresc pe
măsură ce celulele intră în stratul spinos (Wan și colab.,
2003, p. 385). Desmozomii sunt întăriți continuu pe măsură
ce celulele sunt împinse la suprafață. La atingerea părții
exterioare a stratului cornos, desmozomii se rup pentru a
elibera celulele de la suprafață (Freinkel și Woodley, 2001,
p.25).
 Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultuluiEPISODUL 2
Joncțiunile focale strânse (Figura 2-9) sunt mici „suduri” pe
suprafețele celulelor (Flaxman și Nelson, 1974, p. 329).
Membranele celulare ale celulelor adiacente sunt
fuzionate, eliminând spațiul intercelular. Joncțiunile focale
strânse oferă ancorare suplimentară între celule și oferă o
cale electrică cu rezistență scăzută pentru comunicarea
între celule. (Cavoto și Flaxman, 1972, p. 373).
Eterogenitatea celulelor bazale.Keratinocitele bazale ale
cristei primare sunt structural diferite de celulele bazale ale
crestei secundare. Keratinocitele bazale ale crestei primare
conțin mai puțină keratina decât celulele bazale ale crestei
secundare. Joncțiunea celulelor bazale ale cristei primare cu
membrana bazală este ușor ondulată (Figura 2-10), în timp
ce celulele bazale ale crestei secundare conțin proeminențe
lungi care se extind adânc în dermă (Figura 2-11) (Lavker). şi
Sun, 1982, p. 1240).
Diferențele în structura celulelor bazale din cresta primară
și secundară explică diferențele lor în timpul
FIGURA 2–9
Micrografie electronică a unei joncțiuni focale strânse
între keratinocite adiacente.
Mărire = 12.500 X. (Retipărit cu permisiunea lui
Cavoto și Flaxman (1972), p. 372).
Celulă bazală, joncțiune focală strânsă, membrană
plasmatică.
Nume piese în sensul acelor de ceasornic
FIGURA 2–10
Celulele bazale ale crestei primare. Bara de
scară este de 10 µm. (Retipărit cu permisiunea
lui Lavker și Sun (1983), p. 123.)
functia. Celulele bazale ale crestelor secundare, cu
proiecții lungi în derm, asigură o funcție de ancorare
(Lavker și Sun, 1982, p. 1239). Celulele bazale ale cristei
primare au o morfologie similară cu cea a celulelor stem și
pot fi induse să se înmulțească prin nevoia de țesut sau
leziuni (Lavker și Sun, 1982, p. 1239). Celulele bazale diferă
și prin frecvența la care se înmulțesc. Celulele bazale ale
crestei secundare se divid mai frecvent decât cele primare
deoarece celulele bazale ale cristei primare ridică celulele
care se divizează în stratul suprabazal.
stratul suprabazal.Keratinocitele bazale ale crestelor
secundare împart continuu fiecare celulă bazală pentru a
împinge câte o celulă în stratul spinos. Celulele bazale ale
cristei primare se comportă diferit.
Keratinocitul bazal al crestei principale se divide pentru a
crea o noua celula. Această nouă celulă nu intră imediat în
stratul spinos și se angajează la diferențiere. The
2–9
Translated from Spanish to Romanian - www.onlinedoctranslator.com

EPISODUL 2Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultului

FIGURA 2–11
Celulele bazale ale crestelor
secundare. Bara de scară este de 10
µm. (Retipărit cu permisiunea de la
Lavker și Sun (1983), p. 123).

FIGURA 2–12
Celulele stratului spinos și stratului
granulos (cu granule de keratohialină).
Mărire = 1400 X. (Retipărit cu
permisiunea de la Eroschento (1993), p. 127).

Celula nou generată, numită celulă de amplificare
tranzitorie, suferă o pereche de diviziuni celulare în timp ce
se stabilește în stratul suprabazal (Lavker și Sun, 1983, p.
121). După ce diviziunile celulare sunt complete, celulele
amplificatoare tranzitorii sunt împinse în sus în stratul
spinos și încep diferențierea. Mai multe celule sunt
produse în cresta primară decât în cresta secundară
datorită amplificării tranzitorii celulare. Celulele de creastă
primară mențin crestele de suprafață, unde sunt necesare
mai multe celule din cauza abraziunii crescute.
2.2.6.2 Stratul spinos.Pe măsură ce keratinocitele sunt
împinse la suprafață, ele încep să sufere diferențiere.
Celulele devin poliedrice, iar desmozomii (joncțiunile
celulare) sunt întăriți. Producția de cheratina crește, iar
filamentele de keratina se organizează concentric în jurul
nucleului și se extind în desmozomi (Freinkel și Woodley,
2001, p. 23). Structuri noi, granulele lamelare, apar în
celule pe măsură ce sunt împinse spre limita stratului
spinos. Granulele lamelare sunt focare lipidice care apar
mai întâi în stratul spinos, dar nu sunt activate până când
celulele ajung în stratul granulos.
(Freinkel și Woodley, 2001, p. 24). Figura 2-12 este o lamă
preparată pentru microscop cu cheratinocite din stratul
spinos și stratul granulos. Stratul spinos este numit astfel
datorită aspectului spinos al celulelor din preparatele de
lame sub microscop. În timpul procesului de fabricare a
lamei, celulele sunt deshidratate, ceea ce face ca distanța
dintre ele să se micșoreze. Tepii se găsesc acolo unde
desmozomii încă țin celulele împreună.
2.2.6.3 Strat granular.Pe măsură ce celulele sunt împinse
la suprafață, ele continuă cu modificări structurale și
chimice. Keratinocitele care intră în stratul granulosum
conţin granule de keratohialină caracteristice (Figura 2-12).
Keratinocitele sunt programate pentru a se completa cu
cheratina; Granulele de keratohialină conțin proteine
(profilagrină, keratina și loricrin) care facilitează procesul
(Freinkel și Woodley, 2001, p. 23). Granulele lamelare devin
active pe măsură ce celulele ajung în partea de sus a
stratului granulos. Granulele lamelare își eliberează
conținutul de lipide în spațiul dintre celule. Lipidele
acoperă celulele, oferind pielii o barieră hidrofobă (Freinkel
și Woodley, 2001, p. 24).

2–10
 Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultuluiEPISODUL 2
2.2.6.4 Strat lucid.Keratinocitele suferă o tranziție bruscă
la stratul lucidum. Celulele sunt apoi ratinizate și
completează moartea celulară programată (Freinkel și
Woodley, 2001, p. 24). Deși celulele nu mai trăiesc,
activitatea chimică continuă în interiorul lor în timp ce se
fac modificările finale ale cheratinei.
2.2.6.5 Stratul cornos.Cu strat peste strat de keratinocite
terminale diferențiate neviabile, stratul cornos este stratul
epidermic semnificativ care permite pielii să acționeze ca o
barieră importantă. Dispunerea keratinocitelor este
descrisă ca un „model de cărămidă și mortar”.
Celulele (cărămizi) umplute cu cheratină sunt înconjurate
de lipidele (mortar) secretate în timp ce celulele se aflau în
stratul de granulos (Freinkel și Woodley, 2001, p. 25). Chiar
dacă sunt moarte, celulele stratului cornos continuă să
sufere modificări, deoarece sunt împinse din partea cea
mai adâncă a stratului cornos la suprafața pielii. Celulele
din partea profundă a stratului cornos sunt mai groase și
au o densitate mai mare a keratinei, o membrană celulară
mai slabă și mai multe conexiuni celulă la celulă (Freinkel și
Woodley, 2001, p. 25). Pe măsură ce celulele sunt împinse
la suprafață, membrana celulară devine mai rigidă și
desmozomii se degradează. Aceste modificări permit
celulelor să se detașeze când ajung la suprafață (Figura
2-13).
2.2.7 Fara cheratinocite
Comunicarea keratinocitelor cu melanocitele, celulele
Langerhans și celulele Merkel este necesară pentru ca
pielea să funcționeze corect.
Melanocitele produc pigmenți care se depun în keratinocite.
Pigmentul, melanina, protejează materialul genetic al
keratinocitelor de daunele ultraviolete (Junqueira
FIGURA 2–13
Suprafața crestei de frecare care arată căderea
celulelor de suprafață. (Retipărit cu permisiunea lui
Montagna și Parakkal (1974), p. 25.)
și Carneiro, 2003, p. 374). Melanocitele se află în stratul bazal
al epidermei și, pe lângă faptul că furnizează cheratinocitele
din jur cu melanină, produc vitamina D.
Celulele Langerhans sunt o extensie a sistemului imunitar al
organismului.La expunerea la bacteriile invadatoare, celulele
Langerhans inițiază o alertă care determină organismul să
recruteze celule imunitare mai agresive (celule T) pentru a
ataca invadatorii (Freinkel și Woodley, 2001, pagina 30). ).
Celulele Merkel sunt o extensie a sistemului nervos și sunt
implicate în transmiterea senzației de atingere: „forma,
dimensiunea și textura obiectelor și discriminarea în două
puncte” (Dillon et al., 2001, p. 557) . Celulele Merkel apar
sporadic în stratul bazal al epidermei și sunt asociate cu
terminații nervoase libere din derm.
2.2.8 Derm
2.2.8.1 Dermul papilar.Dermul este țesutul conjunctiv care
susține epiderma și o unește cu hipoderma. Dermul este
alcătuit din două straturi: stratul papilar și stratul reticular.
Stratul papilar exterior este un țesut conjunctiv lax, care
conține fibrile de ancorare și numeroase celule dermice.
Fibrile de ancorare fixează derma de epidermă prin zona
membranei bazale. Stratul papilar al dermei formează
papilele dermice.
2.2.8.2 Papilele dermice.Papilele dermice sunt proiecții maleabile,
asemănătoare cu pilonii, ale dermei papilare între crestele primare
și secundare. Natura maleabilă a papilelor dermice este importantă
deoarece joncțiunea epidermică dermală se remodelează odată cu
vârsta și ca răspuns la stresul absolut de pe suprafața pielii (Misumi
& Akiyoshi, 1984, p. 53; Chacko & Vaidya, 1968, p. 107). În timpul
remodelării, epiderma formează foi de țesut care se încrucișează
adiacente
2–11
EPISODUL 2Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultului

FIGURA 2–14 Separarea epidermei de derm

pentru a arăta anastomoza.

Secțiune transversală a crestei a

frecarea pe piele cu detaliul
epidermei separat de derm
pentru a arăta papilele
anastomoza dermica si
epidermica complementara.

crestele
primare Crest Crest
Secundar Primar
Glandă
transpirat

FIGURA 2–15
Sistemul de circulație a pielii.
(Adaptat cu permisiunea lui Freinkel și
Woodley (2001), p. 177)

crestele primare si secundare. Aceste foi de țesut se numesc
anastomoze. Pe măsură ce se formează anastomoza
epidermică, papilele dermice sunt modelate în structuri din ce
în ce mai complexe (Hale, 1952, p. 153). Detaliul din Figura
2-14 ilustrează papilele dermice și anastomoza.
Formarea papilelor dermice și a anastomozei epidermice
mărește suprafața joncțiunii dintre epidermă și derm,
crescând astfel legătura dintre epidermă și derm.
2.2.8.3 Dermul reticular.Dermul reticular este un țesut
conjunctiv compact care conține mănunchiuri mari de colagen
și fibre elastice. Organizarea acestor fibre oferă dermului
rezistență și rezistență (Freinkel și Woodley, 2001, p. 38).
Dermul reticular este conectat la hipoderm prin intermediul
unei rețele de fibre.
2.2.8.4 Sistemul circulator al dermului.Există două plexuri
ale vaselor de sânge arteriale în derm. Un plex este situat între
dermul papilar și reticular, iar celălalt între dermul reticular și
hipoderm (Junqueira și Carneiro, 2003, p. 376). Capilarele se
extind de la plexul arterial și în papilele dermice pentru a
forma ansa papilară dermică (Figura 2-15) (Freinkel și Woodley,
2001, p. 38).
2–12
Sângele trece de la capilarele arteriale din papilele dermice la
capilarele venoase. Venele sunt organizate în trei plexuri: unul
asociat fiecărui plex arterial și un al treilea plex în mijlocul
dermului reticular (Junqueira și Carneiro, 2003, p. 376).
2.2.8.5 Sistemul nervos al dermului.O vastă rețea de ramuri
nervoase senzoriale și autonome care inervează dermul.
Rețeaua nervoasă autonomă este responsabilă de controlul
fluxului sanguin și a secrețiilor glandulare (transpirație).
Sistemul senzorial conține receptori pentru senzații: atingere,
temperatură, durere și mâncărime (Freinkel și Woodley, 2001,
p. 153). Dermul participă la percepția senzorială prin
terminațiile nervoase libere, corpusculii Meissner, corpusculii
Ruffini și corpusculii Pacinieni. Terminațiile nervoase libere și
corpusculii lui Meissner se găsesc în papilele dermice.
Terminațiile nervoase libere se găsesc în fiecare papilă dermică
și oferă un răspuns rapid la stimulare (Freinkel și Woodley,
2001, p. 157).
Corpusculii lui Meissner (Figura 2-16) se găsesc pe aproape
fiecare a patra papilă și funcționează ca receptori la atingere
(Freinkel și Woodley, 2001, p. 160). Corpusculii lui Pacinian și
Ruffini sunt localizați în întregul derm și funcționează, de
asemenea, în transmiterea presiunii (Freinkel și Woodley, 2001,
p. 158).
 Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultuluiEPISODUL 2
stratul de descuamare
Secțiuni prin canalul unei
glande sudoripare
celule în mitoză
corpuscul tactil
(corpuscul lui Meissner)
în papila dermică
stratul papilar
a dermei
2.2.9 Glandele sudoripare
Deși pielea produce mai multe apendice (de exemplu, păr,
unghii, glande sebacee), glanda sudoripare ecrină este
singurul apendice creastă de frecare de pe piele. Glandele
sudoripare ecrine se găsesc pe toată suprafața corpului și
funcționează în primul rând în termoreglare. Glandele
sudoripare nu funcționează individual, ci mai degrabă ca
grupuri sau simultan pe întreaga suprafață a corpului
(Freinkel și Woodley, 2001, p. 47). Glandele sudoripare de
pe palme și tălpi sunt mai mari, mai active și mai dense
decât pe orice altă zonă a pielii. Figura 2-17 este o imagine
a crestei de frecare transpirate pe piele.
Glandele sudoripare ecrine sunt clasificate ca glande
tubulare simple, ale căror canale se deschid pe suprafața
pielii (Junqueira și Carneiro, 2003, p. 380). După cum se
arată în Figura 2-18, porțiunea secretorie încolăcită a
glandei este încorporată în derm sau hipoderm, iar ductul
se extinde prin epidermă. Lichidul secretat
FIGURA 2–16
Secțiune a palmei pielii care arată corpusculul lui
Meissner pe o papila dermică. Mărire = 100X.
(Retipărit cu permisiunea lui Eroșcenko (1993), p.
127).
FIGURA 2–17
Transpirația este emisă din porii crestei de frecare din
piele. (Retipărit cu permisiunea lui Montagna și
Parakkal (1974), p. 381.)
de către glandele sudoripare ecrine este predominant apa
(99,0-99,5%) (Freinkel și Woodley, 2001, p. 71). Componentele
rămase ale transpirației includ clorură de sodiu, potasiu,
amoniac, uree, lactat, acid uric, creatinină și creatină,
aminoacizi, zaharuri, imunoglobulina A, factor de creștere
epidermică și hormoni, enzime și vitamine selectați (Freinkel și
Woodley, 2001). , p. 71).
2.2.10 Hipoderma
Sub dermul reticular fibros are loc o tranziție bruscă în țesutul
adipos al hipodermului. Țesutul adipos (de grăsime) servește
ca rezervă de energie, amortizează pielea, conturează corpul
și permite mobilitatea pielii peste structurile subiacente
(Freinkel și Woodley, 2001, p. 39). Dermul și hipodermul sunt
conectate fizic prin fibre interconectate și împărtășesc vase de
sânge și rețele neuronale (Freinkel și Woodley, 2001, p. 39).
Celula primară a hipodermului este adipocitul. Adipocitele
sunt organizate în lobuli prin intermediul țesutului conjunctiv
fibros și stochează grăsimea subcutanată.
2–13
EPISODUL 2Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultului

FIGURA 2–18 1 canal excretor

(în epidermă) 6 canal excretor
(în epidermă)

Glandele sudoripare.
(Retipărit cu permisiunea lui
Eroșcenko (1993), p. 129.)

7 canalul excretor
(în epidermă)
2 canal excretor
(în epidermă)

3 celule secretoare
8 porțiune secretorie

4 celule secretoare

5 Celule mioepiteliale

creste și caneluri de suprafață. Glandele sudoripare ale

2.3 Fiziologie
crestelor primare sunt ferm atasate in derm sau hipoderm.
Epiderma există într-o stare stabilă și dinamică. Celulele Întărirea suplimentară a acestui sistem este asigurată de
pierdute de la suprafata trebuie inlocuite (dinamice) pentru papilele dermice și anastomozele epidermice.
ca pielea sa isi mentina (stabila) bariera (starea)
2.3.1.2 Zona membranei bazale.Al doilea nivel de atașare
protectoare. Conceptul de a menține lucrurile la fel în ciuda
este membrana bazală. Membrana bazală este o foaie
consumului și utilizării constante de materiale și energie
fibroasă care atașează keratinocitele bazale ale epidermei
este denumit homeostazie. Homeostazia este definită ca
de dermul de dedesubt. Membrana bazală este generată
„condiția în care mediul intern al corpului rămâne relativ
de keratinocite din epidermă și de fibroblaste din derm.
constant, în limite fiziologice” (Tortora și Grabowski, 1993,
Celulele bazale ale epidermei au plăci de atașare
p. 9). Homeostazia este importantă pentru funcționarea
specializate, numite hemidesma some, care proiectează
tuturor organismelor. Homeostazia pielii se realizează prin
fibre în derm. Dermul proiectează fibrele de ancorare
atașamente fizice și prin reglarea atentă a producției
înapoi spre epidermă. Aceste fibre care provin din celulele
celulare în stratul bazal prin comunicarea celulară.
bazale epidermice și dermă sunt împletite pentru a crea
lamina fibroasă care fixează epiderma de derm.
Hemidesmozomii și fibrele împletite împiedică migrarea
2.3.1 Conexiuni fizice
celulelor bazale. Keratinocitele bazale se stabilesc în poziție
Există caracteristici structurale în toată pielea și celulele în epidermă.
pielii care mențin structura epidermei (chiar dacă celulele
pielii se scurg mereu la suprafață). Există trei niveluri de
2.3.1.3 Joncțiuni celulă la celulă.Al treilea nivel de atașare
atașare la nivelul pielii crestei de frecare: joncțiunea creastă
constă din atașamentele de la celulă la celulă ale
primară/secundară cu anastomoze, zona membranei
keratinocitelor prin straturile epidermei. Desmozomii și
bazale și joncțiunile celulă la celulă.
joncțiunile focale strânse leagă keratinocitele între ele.
Desmozomii se întăresc pe măsură ce celulele se deplasează
2.3.1.1 Culmea primară și secundară.Primul nivel de de la stratul bazal la suprafață. După terminarea porțiunii
joncțiune este topografia la joncțiunea epidermei și dermului. exterioare a stratului cornos, desmozomii și joncțiunile focale
Sistemul alternant de creste primare si secundare de la baza strânse se rup pentru a elibera celulele de suprafață.
epidermei ofera suport structural general pentru

2–14
 Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultuluiEPISODUL 2

FIGURA 2–19
(A) Modelul unui gol de joncțiune care demonstrează
canalele care conectează celulele; (B) SEM al unui
decalaj de joncțiune între două celule hepatice de
șobolan. Mărire = 59.000 X. (Retipărit cu permisiunea
de la Junqueira și Carneiro (2003), p. 74).

2.3.2 Comunicare celulară 2.3.3 Reglarea proliferării

Pielea trebuie să-și mențină bariera protectoare atâta timp keratinocitelor
cât există într-o stare de echilibru dinamic (adică celulele
2.3.3.1 Ciclul celular.Comunicarea celulară este necesară
care ies de pe suprafață trebuie înlocuite). Rata cu care
pentru controlul și ajustarea ratei cu care celulele bazale se
celulele bazale se divid în stratul bazal ar trebui să se
divid. Ciclul celular descrie etapele replicării ADN-ului și
potrivească cu viteza cu care celulele rămân la suprafață.
diviziunii celulare. Cele cinci faze ale ciclului celular sunt
Trebuie să existe un mecanism care să controleze viteza de
reprezentate ca G0, G1, S, G2 și M; G1 este intervalul de timp
diviziune celulară a keratinocitelor bazale și să controleze
care apare după ce celula sa divizat și înainte ca celula să
grosimea pielii. Acest mecanism este comunicarea celulară.
înceapă replicarea ADN-ului său pentru următoarea diviziune.
Keratinocitele sunt în comunicare constantă între ele și cu
G1 este perioada de odihnă dintre mitoză. Durata fazei G1 este
melanocitele, celulele Langerhans și celulele Merkel.
cea mai variabilă a ciclului celular, iar modificările aduse
Keratinocitele sunt, de asemenea, în comunicare cu restul
duratei acesteia influențează foarte mult numărul de celule
corpului prin dermă.
bazale produse (Freinkel și Woodley, 2001, p. 202). În timpul
2.3.2.1 Spațiul dintre îmbinări.Comunicarea rapidă între fazei G1, celula atinge un punct de restricție și monitorizează
celule se realizează prin decalajul dintre joncțiuni. Gap-urile condițiile critice pentru a determina dacă va intra în
sunt conexiuni între membranele celulare ale celulelor următoarea fază a ciclului celular, faza S, de sinteză. În timpul
adiacente care permit schimbul direct de molecule mici, fazei S, celula își replic ADN-ul, proces care durează
ioni și hormoni. Figura 2-19 conține o diagramă și o aproximativ 8-12 ore (Freinkel și Woodley, 2001, p. 202).
micrografie electronică a decalajului dintre joncțiunile
celulare. Comunicarea rapidă prin golurile dintre joncțiuni
Odată ce replicarea ADN-ului este completă, celula intră
are ca rezultat că keratinocitele acționează într-un mod
într-o a doua fază de separare, G2, timp de aproximativ 8
coordonat mai degrabă decât în unități independente
ore. În timpul fazei G2, celula atinge un al doilea punct
(Junqueira și Carneiro, 2003, p. 72).
critic de restricție și evaluează rezultatele replicării ADN-
2.3.2.2 Receptorii de suprafață celulară.Pe lângă ului înainte de a intra în mitoză (Freinkel și Woodley, 2001,
comunicarea directă de la celulă la celulă prin golurile dintre p. 203). Faza M, faza mitotică, este diviziunea fizică a celulei
joncțiuni, celulele au, de asemenea, proteine modificate în două, fiecare conținând o copie completă a ADN-ului.
încorporate în membrana exterioară care pot răspunde la
semnalele trimise prin sânge sau de la alte celule din
La sfârșitul mitozei, celulele bazale pot intra în faza G1 și
epidermă. Atunci când o moleculă semnal se leagă de
pot continua ciclul celular, sau pot intra în faza G0. Celulele
suprafața exterioară a proteinei membranei, aceasta
bazale care intră în faza G0 nu mai sunt în ciclul celular, dar
declanșează o cascadă de reacții în interiorul celulei pentru a
pot reintra în ciclul celular la primirea semnalului
induce răspunsul corespunzător.
corespunzător (Freinkel și Woodley, 2001, p. 203). Noile
celule create de celulele bazale sunt

2–15
EPISODUL 2Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultului
se vor retrage din ciclul celular și vor începe diferențierea
sau ciclul de câteva ori (celule de amplificare tranzitorie)
înainte de diferențiere. Celulele care au început să se
diferențieze sunt celulele care intră în stratul spinos.
2.3.3.2 Reglarea ciclului celular.Există multe oportunități
de-a lungul ciclului celular de a regla rata la care celulele
bazale suferă mitoză. Semnalele care stimulează
proliferarea sunt primite prin receptorii de pe suprafața
celulei. Aceste semnale includ hormoni, proteine, ioni (în
special calciu) și vitaminele A și D. Odată primit, semnalul
activează producția a două tipuri de proteine asociate în
interiorul celulei: cicline și kinaze dependente de ciclină
(Freinkel și Woodley, 2001, p. 205). Kinazele sunt
responsabile pentru avansarea celulelor prin fazele G1 și
G2 ale ciclului celular. Kinazele trebuie să lege ciclinele
adecvate pentru a îndeplini această sarcină. Ciclinele sunt
proteine instabile, de scurtă durată. Prin controlul
disponibilității ciclinelor,
Calciul este, de asemenea, important pentru progresia unei celule
prin ciclul celular. Calciul este legat de o proteină mică,
calmodulină. Complexul calciu-calmodulină este o componentă
necesară a aparatului fus care separă cele două copii ale ADN-ului
produse în timpul fazei S a ciclului celular. Calmodulina face, de
asemenea, modificări structurale în interiorul celulei pentru a
induce replicarea ADN-ului în timpul fazei S (Freinkel și Woodley,
2001, p. 204).
2.3.3.3 Inhibitori ai mitozei.Dacă celulele bazale sunt
responsabile pentru echilibrarea numărului de celule produse
cu numărul de celule care ies de pe suprafață, trebuie să existe
un mecanism pentru ca acestea să „știe” câte celule sunt în
straturile exterioare, astfel încât să poată opri producția. în
consecinţă.fie necesar. Acest proces, comun tuturor
organismelor vii, se numește mecanism de feedback.
Pe măsură ce keratinocitele sunt împinse la suprafață, ele
suferă modificări radicale în biochimia lor internă și
externă. Când celulele ajung în stratul granulosum, ele
eliberează conținutul granulelor lamelare pentru a asigura
„mortarul” între celule. Moleculele eliberate de celulele de
diferențiere, numite chaloni, difuzează prin spațiile
intercelulare și ajung în cele din urmă la celulele bazale
(Freinkel și Woodley, 2001, p. 205). Celulele bazale, prin
receptorii de suprafață celulară, monitorizează concentrația
de chaloni. Cu cât mai multe celule
2–16
diferentiati, cu cat concentratia de chalonas este mai mare.
Dacă concentrația este prea mare, chalonii trimit un
semnal celulelor bazale pentru a opri ciclul celular. În acest
fel, chalonii oferă feedback celulelor bazale în ceea ce
privește numărul de celule diferențiate din straturile
exterioare.
2.3.3.4 Genetica reglării ciclului celular.Semnalele
stimulatoare și semnalele inhibitoare acționează asupra
oncogenelor și, respectiv, a genelor supresoare de tumori.
Oncogenele sunt genele care, atunci când sunt translocate,
generează proteinele necesare pentru ca o celulă să sufere
mitoză. Genele supresoare tumorale sunt gene ale căror
produse proteice inhibă mitoza. Un exemplu de reglare
genetică a ciclului celular în epidermă ar fi următorul: (1)
celulele bazale leagă un hormon stimulator pe un receptor
de suprafață celulară; (2) are loc o cascadă de reacții în
interiorul celulei care are ca rezultat mutarea genelor
ciclinei; (3) producerea de cicline activează kinazele,
împingând celulele prin mitoză; (4) concentrația de chaloni
crește pe măsură ce celulele nou generate se diferențiază;
(5) chalonii difuzează în celulele bazale și se leagă la
receptorul corespunzător de suprafață celulară; (6) o
cascadă de reacții în interiorul celulelor are ca rezultat
traducerea unei gene supresoare tumorale; și (7) proteina
supresoare rezultată se leagă de și inactivează kinazele,
oprind astfel ciclul celular.
2.4 Persistența învelișului
crestei de frecare
Pielea creastă de frecare persistă datorită joncțiunilor fizice
de-a lungul pielii și reglării producției și diferențierii de
keratinocite. Morfologia tridimensională a crestei de
suprafață este menținută prin combinarea producției de
celule crescute în stratul suprabazal al crestelor primare
(crestele subsuperficiale) și ancorarea crescută a celulelor
bazale în crestele primare.crestele secundare (canelurile
sub suprafață). Stratul bazal de keratinocite oferă șablonul
pentru crestele și șanțurile de la suprafață. Comunicarea
celulară asigură că proliferarea celulelor bazale este
stimulată și inhibată într-o manieră coordonată. Pe măsură
ce keratinocitele bazale se divid,
 Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultuluiEPISODUL 2

FIGURA 2–20
Zona interdigitală a suprafeței dermice a palmei
unui făt de 30 de săptămâni (Retipărit cu
permisiunea de la Okajima (1975), p. 249.)

FIGURA 2–21
Vârful degetului de suprafață dermală pentru adulți
(Retipărit cu permisiunea de la Okajima (1975), p. 249.)

2.4.1 Îmbătrânirea învelișului Friction
Ridge
Îmbătrânirea, conform Dr. Barbara Gilchrest, o definește ca „un
proces ireversibil care începe sau se accelerează în maturitate și
care are ca rezultat un număr și/sau un interval tot mai mare de
abateri de la starea ideală și/sau rata de revenire la starea ideală.
„ideal” (Gilchrest, 1984, p. 5). Pielea crestelor de frecare, deși
durabilă, suferă modificări subtile pe măsură ce o persoană
îmbătrânește. Dispunerea crestelor de frecare nu se modifica;
a avut loc în acea zonă anume. Chacko și Vaidya (1968, p.
105) descriu trei categorii de papile dermice (DRI, DRII și
DRIII) bazate pe creșterea complexității și derivarea
papilelor. Toate cele trei tipuri de papile dermice se găsesc
în palme și tălpi, dar prezintă o mare variație pe palme
(Chacko și Vaidya, 1968, p. 107). Variația mare a palmei este
atribuită gamei largi de utilizări ale mâinii în comparație cu
cea a piciorului.
În figurile 2-20 și 2-21, epiderma a fost îndepărtată și papilele

crestele si santurile isi pastreaza pozitia pe piele. Înaintarea în dermice au fost colorate cu albastru de toluidină (Okajima,

vârstă are două efecte asupra pielii crestelor de frecare: (1) crestele 1975, p. 244). Zonele mai întunecate din figurile 2-20 și 2-21

de suprafață tind să se aplatizeze, făcându-le să pară „mai puțin sunt la vârfurile papilelor dermice. Figura 2-20 este suprafața

puternice” (Okajima, 1979, p. 193) și (2) pierderea elasticității dermică a unui făt de 30 de săptămâni. Tipic pentru pielea

dermei cauzează pielea. să devină flasc și încrețit. fetală, papilele dermice sunt dispuse într-un rând dublu
ordonat sub fiecare creastă de suprafață.

2.4.1.1 Coame turtite.Crestele de frecare au tendința de a se
aplatiza din cauza unei combinații de atrofie a epidermei și
remodelare a papilelor dermice. Remodelarea papilelor
dermice este cea mai izbitoare modificare a pielii crestei de
frecare. Remodelarea dermică continuă pe toată durata vieții
individului și variază pe suprafața palmei și a tălpii, în funcție
de cât de mult stres pur există.
Pe măsură ce pielea îmbătrânește și este expusă la stres,
papilele dermice existente se măresc și se formează noi
papile mici pentru a crește aderența epidermei la derm
(Misumi și Akiyoshi, 1984, p. 49). Figura 2-21 arată suprafața
dermică a unui deget adult. Numărul papilelor dermice
tinde să crească odată cu vârsta și devine mai aglomerat cu
papilele.

2–17
EPISODUL 2Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultului

Ocazional, se vor forma noi papile dermice sub brazdele acea aplatizare a crestei are loc lent, pe parcursul a mai
crestelor de suprafata (sub crestele secundare). Papilele multor decenii.
dermice care se formează sub crestele de suprafață pot
2.4.1.2 Riduri.Ridurile sunt rezultatul modificărilor
varia de la mici și „asemănătoare cu piatra” până la aceeași
mecanice care au loc în piele pe măsură ce îmbătrânește
dimensiune cu papilele dermice de sub crestele de
(Kligman și colab., 1985, p. 41). Cu alte cuvinte, nu există
suprafață (Okajima, 1979, p. 193). Pe măsură ce papilele
structuri speciale formate de epidermă sau dermă la locul
dermice de sub șanțuri devin mai mari, crestele de la
ridurilor (Kligman et al., 1985, p. 40). Modificările generale
suprafață devin mai plate. Aplatizarea crestelor de
care au loc în piele, în special în derm, pe măsură ce o
suprafață are loc de obicei odată cu îmbătrânirea (Okajima,
persoană îmbătrânește, modifică proprietățile mecanice
1979, p. 193).
ale pielii. Dermul se subțiază pe măsură ce rețeaua de
colagen și fibrele de elastină se compactează. În plus,
Creșterea complexității și a numărului papilelor dermice pe colagenul începe să se desprindă, iar fibrele de elastină își
măsură ce o persoană îmbătrânește nu se reflectă în pierd elasticitatea. Compactarea și degradarea rețelelor de
configurația crestelor și șanțurilor de la suprafață (Misumi și fibre din dermă fac ca pielea să fie „mai puțin elastică, mai
Akiyoshi, 1984, p. 53). Epiderma răspunde la papilele dermice puțin elastică, mai relaxată și predispusă la riduri” (Lavker
formând anastomoze complementare care se atașează de și colab., 1989, p. 65).
papilele în creștere. Formarea anastomozei a papilelor
dermice/epidermale nu afectează stratul bazal al
keratinocitelor. Acest strat este amortizat de modificările
dermice prin membrana bazală și continuă să reproducă 2.4.2 Vindecarea rănilor
crestele de la suprafață.
Pielea creastă de frecare persistă pe tot parcursul vieții
Efectele imbatranirii asupra epidermei contribuie si la individului. Morfologia crestei de frecare poate fi modificată
aplatizarea crestelor de suprafata; în orice caz, acest numai dacă șablonul bazal de keratinocite este modificat.
impact este semnificativ mai mic în comparație cu Figurile 2-22 până la 2-30 sunt diagrame ale unui model de
modificările dermei. Epiderma menține grosimea stratului piele care demonstrează răspunsul celular al keratinocitelor
cornos pe toată durata vieții individului (Lavker și colab., la leziune. Figura 2-22 arată pielea intactă și Figura 2-23
1987, p. 46). Acest lucru este necesar, având în vedere rolul ilustrează pielea după rănire. După aceasta, keratinocitele
epidermei ca barieră externă de protecție. Capacitatea sunt îndepărtate și deteriorate, iar dermul este rănit.
keratinocitelor bazale de a prolifera, însă, scade cu 30-50%
de la 30 la 80 de ani (Gilchrest, 1984, p. 21). Rata mai lentă
Leziunile fac ca keratinocitele bazale să sufere modificări
de proliferare are ca rezultat o subțiere a straturilor vii ale
majore în structura și fiziologia lor pentru a repara rana.
epidermei (stratul bazal, stratul spinos și stratul
Cicatricea formată de procesul de reparare are ca rezultat o
granulosum) (Lavker, 1979, p. 60).
caracteristică nouă, unică și persistentă a crestății de frecare a
pielii. Procesul de vindecare a rănilor este împărțit în trei faze,
Remodelarea papilelor dermice, în special atunci când deși există o suprapunere considerabilă: inflamație,
papilele dermice se găsesc în șanțurile de sub suprafață, și proliferarea și formarea țesuturilor și remodelarea țesuturilor.
subțierea generală a epidermei, contribuie la aplatizarea
crestelor de suprafață care apare în mod natural odată cu
2.4.2.1 Faza I: Inflamație.Inflamația începe imediat după
îmbătrânirea. Aplatizarea crestelor nu afecteaza
leziune. Ruptura vaselor de sânge din dermă face ca
succesiunea si lungimile crestelor si canelurilor de
sângele să se scurgă în țesutul din jur. Trombocitele
suprafata. Cu toate acestea, pe măsură ce crestele se
sanguine direcționează coagularea sângelui și trimit
aplatizează, poate deveni din ce în ce mai dificil să urmăriți
semnale pentru a recruta celulele sistemului imunitar și
crestele și canelurile într-o impresie de fricțiune a pielii.
celulele dermei (Freinkel și Woodley, 2001, p. 282). Celulele
Aplatizarea poate, de asemenea, să scadă vizibilitatea
imune ucid bacteriile și curăță celulele deteriorate. Celulele
marginilor și a contururilor crestelor într-o impresie de
dermice (fibroblastele) sunt concentrate în zonă
piele de frecare. Trebuie remarcat faptul că pielea crestei
de frecare este destul de durabilă și

2–18
 Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultuluiEPISODUL 2

FIGURA 2–22
Straturile de keratinocite intacte.

FIGURA 2–23
pielea rănită

FIGURA 2–24
Repararea dermului și inițierea migrării keratinocitelor
bazale la marginea plăgii.

a plăgii pentru a repara dermul. În plus, celulele
endoteliale (celule ale vaselor de sânge) încep să repare
vasele de sânge deteriorate. Trebuie remarcat faptul că
repararea dermului și a epidermei are loc sub cheagul de
sânge format, chiar dacă cheagul nu este prezentat în
diagramele următoare.
2.4.2.2 Faza II: Proliferarea și formarea țesuturilor.Pe
măsură ce fibroblastele și celulele endoteliale continuă să
repare dermul, keratinocitele bazale de la marginea plăgii
preiau controlul asupra procesului de vindecare pentru a
iniția Faza II. Ca urmare a leziunii, keratinocitele bazale sunt
expuse spontan la derm prin ruperea membranei bazale.
Contactul cu dermul face ca keratinocitele bazale să sufere
modificări dramatice: desmozomii și hemidesmozomii se
dizolvă, filamentele de actină din interior spre periferia
celulei
iar pseudopodele (care sunt proiecții asemănătoare
piciorului) se extind din celulă (Rovee și Maibach, 2004, p. 61).
Dizolvarea desmozomilor și hemidesmozomilor eliberează
keratinocitele bazale din joncțiunile lor strânse. Filamentele de
actină, care acționează ca mușchii celulelor în miniatură, și
pseudopodele permit celulelor pielii să se târască peste rană.
Pe măsură ce cheratinocitele bazale de la marginea plăgii se
împart, keratinocitele bazale din spatele lor se divid pentru a
crea celule suplimentare care vor ajuta la acoperirea plăgii
(Rovee și Maibach, 2004, p. 61).
Pe măsură ce foile opuse ale keratinocitelor bazale se
deplasează una spre alta, dermul contractă baza rănii
pentru a scurta distanța pe care o au keratinocitele pentru
a migra pentru a acoperi rana (Darby și Hewitson, 2007, p.
145). În pielea creastă de frecare, această contracție
creează riduri clasice ale creastă la locul cicatricii.

2–19
EPISODUL 2Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultului

FIGURA 2–25
Migrarea continuă a
keratinocite bazale
și producția de noi
keratinocite.

FIGURA 2–26
Keratinocitele bazale migrante se
găsesc în mijlocul plăgii și
reconstruiți membrana bazală.

FIGURA 2–27
Stratul bazal nou format
începe să se împartă pentru
a reconstrui straturile superioare.

Figura 2-24 demonstrează repararea dermului și inițierea
migrației bazale a keratinocitelor. Figura 2-25 demonstrează
încrețirea suprafeței pielii pe măsură ce keratinocitele
migrează și dermul se contractă pentru a închide rana. Figura
2-25 demonstrează, de asemenea, proliferarea keratinocitelor
bazale în spatele celulelor migratoare.
Când celulele ghid ale keratinocitelor bazale migratoare se
contactează între ele, ele formează un gol de joncțiune
(Flaxman și Nelson, 1974, p. 327). Aceste spații de joncțiune
restabilesc comunicarea. Keratinocitele nu mai migrează și
încep să reconstruiască membrana bazală (inclusiv
hemidesmozomi) și desmozomi și joncțiunile strânse dintre
cheratinocite. Odată ce stratul bazal este restabilit,
cheratinocitele bazale încep să se dividă și are loc migrarea
celulară până când se obține grosimea adecvată a pielii
(Rovee și Maibach, 2004, p. 64). Figurile 2-26 până la 2-30
ilustrează keratinocitele bazale care reformează straturile
epidermei.
Odată ce bariera corespunzătoare a fost formată, crusta
formată de cheagul de sânge în timpul Fazei I este eliberată și
pielea revine la starea sa fiziologică normală. Crestele de
frecare nu sunt reconstruite. Noul strat bazal de keratinocite
care acoperă rana formează noul șablon pentru

2–20
 Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultuluiEPISODUL 2

FIGURA 2–28
Keratinocitele suferă diferențiere pe măsură ce
sunt împinse la suprafață.

FIGURA 2–29
Diferențierea continuă a keratinocitelor.

FIGURA 2–30
Noua epidermă este complet formată.

epiderma din acel loc. Nu se formează creste primare sau
secundare; in consecinta, epiderma nu regenereaza
crestele si brazdele de la suprafata. De asemenea, glandele
sudoripare nu se reformează. Atunci când glandele
sudoripare sunt deteriorate ca urmare a unei răni, celulele
glandei migrează și ele pentru a acoperi rana, iar glandele
sunt pierdute (Freinkel & Woodley, 2001, p. 284).
2.4.2.3 Faza III: Remodelarea țesuturilor.Odată ce epiderma
a reapărut, faza III începe în derm. Dermul continuă să
remodeleze și să întărească cicatricea timp de săptămâni până
la luni după leziune (Freinkel Woodley, 2001, p. 292).
2.4.2.4 Modelul de vindecare a rănilor cutanate pentru creasta
de frecare.Figurile 2-31 până la 2-40 sunt diagrame create pentru a
ilustra vindecarea rănilor cutanate ale crestei de frecare. Pielea
trece prin aceeași serie de evenimente descrise mai sus, dar acest
model se va concentra pe straturi, mai degrabă decât pe celule, pe
măsură ce pielea se vindecă. Straturile epidermei sunt clasificate
după culoare ca în Figura 2-4 (stratul cornos – galben, stratul
lucidum – portocaliu, stratul granulosum – roșu, stratul spinos – roz
închis, stratul bazal).
– albastru, dermă – roz deschis) și pielea creastă de frecare văzută din
perspective tridimensionale și deasupra capului.

2–21
EPISODUL 2Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultului

FIGURA 2–31
Cresta de frecare pe pielea intactă.

FIGURA 2–32
Crestă de frecare pe pielea rănită.

FIGURA 2–33
Repararea dermului.

FIGURA 2–34
Migrarea inițială a keratinocitelor bazale.

FIGURA 2–35
Migrarea continuă a keratinocitelor bazale și
ciupirea straturilor superioare ale pielii.

2–22
Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultuluiEPISODUL 2

FIGURA 2–36
Migrarea finală a keratinocitelor bazale și
reconstituirea membranei bazale.

FIGURA 2–37
Keratinocitele bazale încep să se dividă, iar celulele
noi se diferențiază pentru a forma stratul spinos.

FIGURA 2–38
Keratinocitele continuă să se dividă, iar celulele
continuă să se diferențieze, formând stratul
granulosum.

FIGURA 2–39
Formarea stratului lucidum.

FIGURA 2–40
Repararea completă a epidermei, formând o
cicatrice fără creste.

2–23
EPISODUL 2Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultului

FIGURA 2–41
Cicatrice matură pe pielea și
amprenta crestei de frecare
rezultanta (pozitia inversa).

2.4.2.5 Suprafața exterioară a cicatricilor și amprentele tuțiunea stratului bazal (noul șablon pentru suprafață) și
rezultate.Formarea cicatricilor reprezintă ceea ce se vede efectele epidermei înconjurătoare (ciupire) sunt rezultatul
pe piele și, ulterior, amprentele pe care le lasă pielea. acestui proces ghidat, dar aleatoriu. Două leziuni nu pot
Cicatricile pot apărea goale, sau pot conține goluri parțiale, duplica aceeași cicatrice (Maceo, 2005, p. 160).
într-o impresie, deoarece toată epiderma nou formată sau
2.4.2.7 Persistența cicatricilor.Cicatricile persistă din
o parte a acesteia se află sub nivelul crestelor de suprafață.
același motiv pentru care persistă crestele de frecare:
Asemenea crestelor de frecare, cicatricile sunt structuri
locurile de adeziune și reglarea mitozei keratinocitelor.
tridimensionale cu contururi si margini de
Keratinocitele bazale regenerează membrana bazală,
suprafata.Asemenea crestelor de frecare, caracteristicile
restabilind aderența epidermei la derm. Keratinocitele
cicatricilor vor avea unele variatii in aspect, in functie de
refac, de asemenea, aderențe între celule: desmomozomi
presiunea de setare si miscare. Figura 2-41 (pagina 2-24 din
și joncțiuni strânse. Keratinocitele reia comunicarea între
documentul original) este o imagine a unui deget cu o
ele, melanocite, celulele Langerhans, Merkel și derm.
cicatrice matură și o impresie cu cerneală a aceluiași deget.

Comunicarea permite reglarea homeostatică a diviziunii

2.4.2.6 Unicitatea cicatricilor.Cicatricile sunt unice din
celulare în stratul bazal, asigurând că epiderma păstrează
același motiv pentru care creasta de frecare este unică:
grosimea corespunzătoare. Pe măsură ce celulele se divid, ele
interferența în dezvoltare (de exemplu, evenimente
se deplasează în afară în sincronie și mențin trăsăturile
întâmplătoare care apar în timpul dezvoltării). Richard
superficiale ale cicatricii (Maceo, 2005, p. 160). Amprenta din
Lewontin, profesor de cercetare la Universitatea Harvard,
Figura 2-42 a fost luată la mai mult de 14 ani una dintre ele și
descrie interferența în dezvoltare după cum urmează:
demonstrează natura persistentă a cicatricilor.
„Oriunde sunt implicate creșterea și diviziunea celulară, ne
putem aștepta ca astfel de interferențe să contribuie la
efectele lor. Amplasarea exactă a foliculilor de păr pe capul
2.4.2.8 Compararea amprentelor care conțin cicatrici.
nostru, distribuția alunițelor mici pe corpul nostru, o sută
Utilizarea cicatricilor în comparație cu amprentele crestelor
de astfel de detalii ale morfologiei noastre, sunt foarte
de frecare se bazează pe aceeași aplicație și urmează
influențate de astfel de evenimente aleatorii în timpul
aceeași aplicare ca și utilizarea crestelor de frecare. Odată
dezvoltării” (Lewontin, 1995, p. 26).
formate, cicatricile sunt unice și persistente. Când se face o
amprentă pe piele, trăsăturile cicatricilor vor fi reproduse
Atunci când crestele de frecare se formează la făt și când
cu diferite niveluri de claritate. Claritatea detaliilor
keratinocitele bazale sunt activate de leziuni, ele sunt sub
imprimate poate dezvălui configurația generală a cicatricei,
influența interferenței dezvoltării. Celulele proliferează
poziția (calea) pe piele și formele detaliate ale marginilor
rapid și sunt responsabile pentru formarea pielii fetale sau
cicatricei. Acest detaliu face ca cicatricea în sine să fie utilă
reconstruirea pielii deteriorate. Aceste celule sunt ghidate,
în examinarea amprentelor de frecare.
dar nu li se oferă instrucțiuni specifice despre poziția lor în
epidermă.În caz de leziune, celulele proliferează și
migrează rapid. Reconsti-

2–24
 Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultuluiEPISODUL 2

FIGURA 2–42
Urme cunoscute ale unui subiect
luate în iulie 1990 și septembrie
2004.

2.5 Concluzie 2.6 Revizori

Persistența crestelor de frecare în piele se explică prin
aderențe fizice ale pielii și înlocuirea celulelor pierdute pe
suprafața pielii. Natura persistentă a blănii cu coame de
frecare o face o trăsătură antropologică ideală pentru
identificarea individuală. Structura pielii oferă, de
asemenea, un mecanism prin care se descrie distorsiunea.
Variația aspectului amprentelor de frecare se datorează
flexibilității pielii. Înțelegerea faptului că pielea distribuie
presiunea către șanțurile mai flexibile oferă o perspectivă
valoroasă în timpul analizei amprentelor de frecare.
Recenziatorii care au revizuit acest capitol au fost Jeffrey G.
Barnes, Patti Blume, Mary Ann Brandon, BrentT. Cutro, Sr.,
Lynne D. Herold, Andre a. Moenssens, Michelle L. Snyder, John
R. Vanderkolk și Kasey Wertheim.
2.7 Referințe
Cavoto, FV; Flaxman, BA Comunicarea între celulele epidermice
umane normale in vitro.J. Invest. Dermatol.1972,59
(5), 370–374.

Chacko, LW; Vaidya, MC Papilele dermale și modelele de creasta în

În ciuda durabilității sale, creasta de frecare este supusă
rănirii și îmbătrânirii. Înțelegerea procesului de îmbătrânire
ne oferă o bază pentru variația aspectului tipăritelor din
aceeași sursă, luate la o distanță de ani. Procesele de
îmbătrânire sunt deosebit de critice atunci când explică
pierderea de detalii minuscule de-a lungul marginilor
crestelor și existența ridurilor. Răspunsul pielii la răni și
menținerea ulterioară a pielii nou formate (cicatrice) oferă
baza pentru caracteristicile unice și persistența cicatricilor.
Natura unică și persistentă a cicatricilor ne permite să le
folosim în timpul examinării amprentelor crestei de frecare.
pielea volară umană.ACTA Anatomical (Basel)1968,70
(1), 99–108.
Darby, IA; Hewitson, TD Diferențierea fibroblastelor în vindecarea
rănilor și fibroză.Int. Rev. de Cytol.2007,257,143–179.
Dillion, Y.; Haynes, J.; Henneberg, M. Relația dintre numărul de
corpusculi Meissner cu caracterele dermatoglifice și
dimensiunea degetelor.J. Anatomie2001,199(5), 577–584.
Eroscenko, V.Atlasul de histologie al lui di Fiore cu corelații
funcționale,a 7-a ed.; Lea & Febiger: Philadelphia, 1993.

Flaxman, BA; Nelson, BK Studii ultrastructurale ale zonei

Pentru a ne baza pe pielea creastă de frecare ca mijloc de
identificare a indivizilor, este necesar să înțelegem de ce
pot fi utilizate amprentele crestei de frecare și care sunt
limitările fizice ale pielii de frecare. Dacă variația de
aspect între două amprente cutanate de frecare
depășește limitele fizice ale pielii, amprentele nu pot fi din
aceeași sursă.
joncționale timpurii formate de cheratinocite care arată inhibarea
contactului a mișcării in vitro.J. Invest. Dermatol.1974,63
(4), 326–330.
Freinkel, R. K.; Woodley, D.T.Biologia pielii;Partenonul:
New York, 2001.
Gilchrest, B.Piele și procese de îmbătrânire;CRC Press, Inc.: Boca
Raton, FL, 1984.

2–25
EPISODUL 2Anatomia și fiziologia crestei de frecare la pielea adultului

Hale, A. Morfogeneza pielii volare la fătul uman. Montagna, W.; Parakkal, P.Structura și funcția pielii, Ed. a 3-a;
American J Anatomy1952,91(1), 147–173. Presa academică: New York, 1974.

Junqueira, LC; Berbec,Jurnal de histologie de bază,a 10-a ed.; Okajima, M. Dezvoltarea crestelor dermice la făt.J. Med.
Lange Medical Books: New York, 2003. Genet.1975,12(3), 243–250.

Kligman, A.; Zheng, P.; Lavker, RM Anatomia și patogeneza
ridurilor.britanic J. Dermatol.1985,113(1), 37–42.
Lavker, RM Modificări structurale ale pielii îmbătrânite expuse și
neexpuse.J. Invest. Dermatol.1979,73(1), 59–66.
Lavker, RM; Eterogeneitatea soarelui, TT în cheratinocitele bazale
epidermale și corelațiile funcționale.Ştiinţă1982,215(4537), 1239–
1241.
Lavker, RM; Soare, TT Celule stem epidermice.J. Invest. Dermatol.
1983,81(1) (Supliment), 121–127.
Okajima, M. Dermal and Epidermal Structures of the Volar Skin. În
Dermatoglife — Cincizeci de ani mai târziu;Defecte congenitale Seria
articole originale; March of Dimes: Washington, DC, 1979; p. 179–198.
Rovee, D.T.; Maibach, HIEpiderma în vindecarea rănilor; CRC
Press: New York, 2004.
Swensson, O.; Langbein, L.; McMillan, JR; Stevens, HP; Leigh,
I.M.; McClean, WHI; Lane, E.B.; Jeady, R.A. Model specializat de
expresie a cheratinei în pielea umană crestă ca adaptare la
stresul fizic ridicat.britanic J. Dermatol.1998, 139(5), 767–775.

Lavker, RM; Zheng, P.; Dong, G. Piele îmbătrânită: un studiu prin

lumină, transmisie electronică și microscopie electronică cu scanare.J.
Tortora, G.; Grabowski, S.R.Principii de anatomie și fiziologie,a
Invest. Dermatol.1987,88(3) (Supliment), 44–51.
7-a ed.; HarperCollins: NewYork, 1993.

Lavker, RM; Zheng, P.; Dong, G. Morfologia pielii îmbătrânite.J.

Wan, H.; Dopping-Hepenstal, P.; Gratian, M.; Stone, M.; McGrath,
Geriatric Dermatol.1989,5(1), 53–67.
J.; Eady, R. Desmosomes prezintă caracteristici specifice site-ului în
pielea palmei umane.Experimental Dermatol.2003,12(4), 378–388.
Lewontin, R.diversitatea umană;Biblioteca Scientific American:
New York, 1995.

Wolfe, S.Biologie moleculară și celulară;Wadsworth: Belmont, CA,

Maceo, A. Baza pentru unicitatea și persistența cicatricilor în
1993.
pielea Friction Ridge.Amprenta globală2005,31
(121), 147–161.

Misumi, Y.; Akiyoshi, T. Structura microscopică electronică de

scanare a amprentei în legătură cu suprafața dermică.
Înregistrarea anatomică1984,208(1), 49–55.

2–26
 CAPITOL
EMBRIOLOGIA ȘI
MORFOLOGIA PIELEI
PLEĂRILOR DE FRICȚIUNE
Kasey Wertheim

CUPRINS

3 3.1 Introducere 13 3.7 Formarea modelului

4 3.2 Embriologie: stabilirea unicității și 18 3.8 Genetica

formării modelului în formarea pielii
de fricțiune a crestelor
5 3.3 Dezvoltarea membrelor 22 3.9 Unicitate:
interferența dezvoltării

7 3.4 Diferențierea învelișului de 22 3.10 Rezumat: Indicii de

friction Ridge unicitate și formarea
modelelor

8 3.5 Formarea crestei primare 24 3.11 Revizori

3.6 Formarea crestei secundare

unsprezece 24 3.12 Referințe

3–1
 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii CAPITOLUL 3

CAPITOLUL 3

3.1 Introducere
EMBRIOLOGIE ŞI
Pielea creastă de frecare are caracteristici unice care

CRISTELE DE FRICȚIE persistă de la naștere până la descompunere după moarte.

La contactul cu o suprafață, caracteristicile singulare ale

MORFOLOGIA crestelor de frecare pot lăsa o impresie a caracteristicilor

singulare corespunzătoare. Două tipărituri pot fi analizate,
comparate și evaluate; dacă o calitate și o cantitate
PIELUI suficientă sunt prezente (sau absente) într-o zonă
corespunzătoare a ambelor tipărituri, individualizarea sau
excluderea (identificarea sau excluderea unei persoane)
Kasey Wertheim poate fi efectuată de un examinator competent. Analiza,
compararea, evaluarea și verificarea (ACE ) metodologia -V)
combinată cu filosofia examinărilor calitative și cantitative,
oferă cadrul pentru aplicarea practică a disciplinei inspecția
crestelor de frecare.

Datele empirice colectate de comunitățile medicale și

criminalistice continuă să valideze premisa unicității și
persistenței. O sută de ani de observații și studii statistice
au furnizat documentație critică de sprijin pentru aceste
premise. Explicații detaliate ale motivelor din spatele
unicității și persistenței se găsesc în referințe specifice care
abordează fațete foarte mici ale biologiei subiacente a pielii
crestei de frecare. Acest capitol adună aceste referințe sub
o singură umbrelă pentru ca examinatorul de imprimare
latentă să le folosească ca referință pentru a înțelege de ce
pielea crestelor de frecare este unică și persistentă.

Bazele persistenței se găsesc în morfologie și fiziologie;

epiderma reproduce fidel crestele tridimensionale
datorita adeziunilor fizice si reglarii constante a
proliferarii si diferentierii celulare. Dar bazele
singularității sunt în embriologie; trăsăturile unice ale
pielii sunt stabilite aproximativ

3–3
CAPITOLUL 3 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii
la 10,5 și 16 săptămâni de vârstă gestațională estimată
(EGA) din cauza interferenței în dezvoltare.
3.2 Embriologie: stabilirea
unicității și formării modelului
în formarea pielii de fricțiune a
crestelor
3.2.1 Introducere în Embriologie
Unicitatea pielii crestei de frecare se incadreaza intr-o
imagine mai larga a unicitatii biologice. Nu există două
părți ale niciunui organism viu care sunt exact la fel.
Factorii intrinseci și extrinseci care afectează dezvoltarea
unui organ individual, cum ar fi pielea umană, sunt
imposibil de duplicat, chiar și în zone foarte mici. Unicitatea
pielii poate fi urmărită până la perioadele embrionare
timpurii, târzii și fetale.
3.2.2 Dezvoltarea embriologică timpurie: EGA
0-2 săptămâni (Raven și Johnson, 1992, pp.
1158-1159)
Procesul de dezvoltare embriologică începe cu fecundarea
ovulului și continuă printr-o perioadă de diviziune celulară
rapidă. În ovulele de mamifere, o masă celulară interioară
este concentrată la un pol, provocând modificări de model
în timpul diviziunii. Deși celulele ou conțin multe substanțe
diferite care acționează ca semnale genetice în timpul
dezvoltării timpurii a embrionului, aceste substanțe nu sunt
distribuite uniform. În schimb, diferite substanțe tind să se
aglomereze în locuri specifice din cadrul embrionului în
creștere. În timpul creșterii, substanțele semnal sunt
scindate în diferite celule fiice, dotându-le cu instrucțiuni de
dezvoltare diferite. În acest fel, embrionul este predispus
să se dezvolte în continuare cu o orientare celulară
singulară.
3.2.3 Dezvoltare embriologică târzie: 3-8
săptămâni EGA (Raven și Johnson, 1992, pp.
1160-1164)
Primele rezultate vizibile ale părtinirii pot fi văzute imediat
după divizare, pe măsură ce diferite gene sunt activate.
Anumite grupuri de celule se deplasează spre interior, spre
centrul sferei, într-o migrație bine orchestrată numită
„gastrulatie”. Acest proces formează distincția tisulară
primară între ectoderm, endoderm și
3–4
mezoderm. Ectodermul va continua să formeze epiderma,
inclusiv pielea crestei de frecare; mezodermul va forma
țesut conjunctiv al dermului, precum și mușchi și
elemente ale sistemului vascular; iar endodermul
formează organe.
Odată specializate, cele trei tipuri de celule primare își încep
dezvoltarea în țesuturi și organe. Procesul de diferențiere a
țesuturilor începe cu neurularea sau formarea notocordului
(precursorul unei mari părți a sistemului nervos central al
embrionului). Blocuri de țesut segmentate care devin
mușchi, vertebre și țesut conjunctiv de ambele părți ale
notocordului. Rămășița mezodermului se mișcă în afara și
în jurul endodermului interior formând o cameră goală care
va deveni în cele din urmă căptușeala stomacului și a
intestinelor.
În timpul dezvoltării embriologice târzii, embrionul trece
prin „morfogeneză” sau, cu alte cuvinte, luându-și forma.
Membrele se dezvoltă rapid începând cu aproximativ 4
săptămâni de EGA, brațele, picioarele, genunchii, coatele,
degetele de la mâini și de la picioare devin vizibile până în a
doua lună. În acest timp, mâna trece de la forma de paletă
la forma de adult, inclusiv formarea degetelor și rotația
degetului mare. Tot în această perioadă apar umflături de
mezenchim numite „tampoane” pe palmele mâinilor și
tălpile picioarelor. În cavitatea corpului, organele majore,
cum ar fi ficatul, pancreasul și vezica biliară devin vizibile.
Până la sfârșitul săptămânii 8, embrionul a crescut până la
aproximativ 25 de milimetri lungime și cântărește
aproximativ 1 gram.
3.2.4 Creșterea fetală: 9-12 săptămâni EGA
În timpul celei de-a treia luni, sistemul nervos și simțurile
senzoriale ale embrionului se dezvoltă, iar brațele și picioarele
încep să se miște. Pot fi vizualizate reflexe primitive, cum ar fi
sugerea percepută și expresiile faciale timpurii. Crestele de
frecare încep să se formeze la aproximativ 10,5 săptămâni EGA
și continuă să se maturizeze în profunzime pe măsură ce
embrionul trece în al doilea trimestru. Din acest punct încolo,
dezvoltarea embrionului este în esență completă, iar
maturarea ulterioară este cunoscută mai degrabă drept
creștere fetală decât dezvoltare embrionară.
3.2.5 Al doilea trimestru
Al doilea trimestru este marcat de o creștere semnificativă
la 175 de milimetri și aproximativ 225 de grame.
 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii
Creșterea osoasă este foarte activă, iar corpul este acoperit cu
un puf foarte fin numit lanugo, pe care îl va pierde mai târziu în
dezvoltarea sa. Pe măsură ce placenta își atinge deplina
dezvoltare, ea secretă numeroși hormoni esențiali pentru
creșterea oaselor și energia fetală. Tampoanele se retrag și
crestele de frecare cresc până la aproximativ 16 săptămâni
EGA, când detaliile sunt atașate.
3.2.6 Al treilea trimestru
În al treilea trimestru, fătul își dublează greutatea de câteva
ori. Alimentate de fluxul sanguin al mamei, se formează în
mod activ noi celule cerebrale și tracturi nervoase. Creșterea
neurologică continuă mult după naștere, dar cea mai esențială
dezvoltare a avut deja loc în primul și al doilea trimestru. Al
treilea trimestru este în primul rând o perioadă de creștere
protejată.
3.3 Dezvoltarea membrelor
3.3.1 Dezvoltarea mâinii
În fazele inițiale ale antrenamentului, mâna suferă
modificări semnificative ale topografiei. Până la
aproximativ 5-6 săptămâni EGA, mâna apare ca o structură
plată, ca o pică, cu mici umflături de țesut care vor deveni
degete. La 6 până la 7 săptămâni EGA, aceste lovituri ale
degetelor de pe placa mâinii încep să formeze mușchii și
cartilajele care vor deveni os în etapele ulterioare ale
creșterii mâinii (Figura 3-1).
La 7 până la 8 săptămâni EGA, degetele încep să se separe, iar
osul începe să se „osifice” sau să se întărească. La 8 săptămâni
EGA, articulațiile încep să se formeze între oasele
CAPITOLUL 3
FIGURA 3–1
Creșterea mâinii progresează de la (A) la forma unei
cazmale (mărire = 19,5 X),
(B) continuă cu separarea degetelor (mărire = 17,3 X) și
(C) pernuțele palmare devin proeminente (mărire = 7,7
X), iar (D) atinge aspectul unui sugar la 8 săptămâni
EGA (mărire = 4,2X). ). (Reprodus cu permisiunea de la
Cummins (1929).
mâna, iar morfologia mâinii exterioare pare similară proporțional
cu cea a unui bebeluș.
3.3.2 Dezvoltarea Padului palmar
Tampoanele palmare (Figura 3-2) sunt o inflamație
tranzitorie a țesutului numit mezenchim sub epidermă de
pe suprafața palmelor și tălpilor fătului uman (Figura 3-3).
Tampoanele interdigitale apar pentru prima dată în jurul a
6 săptămâni EGA, urmate îndeaproape în timp de
tampoanele tenar și hipotenar. La aproximativ 7-8
săptămâni EGA, pernițele volare încep să se dezvolte pe
vârful degetelor, începând de la degetul mare și
progresând până la degetul mic în același gradient radio-
ulnar pe care îl va urma formarea crestei. De asemenea, la
aproximativ 8 săptămâni EGA, începe să se formeze cuta
tenară în palmă, urmată de cutele de flexie ale degetelor la
aproximativ 9 săptămâni EGA (Kimura, 1991).
3.3.3 „Regresie” palmar Pad
Tampoanele vor rămâne bine rotunjite în timpul creșterii lor
rapide timp de aproximativ 9-10 săptămâni EGA, după care
încep să prezinte o oarecare variație individuală atât în
formă, cât și în poziție (Babler, 1987; Burdi și colab., 1979;
Cummins, 1926, 1929). În perioada cuprinsă între 8 și 10
săptămâni EGA, se realizează rotația degetului mare (Lacroix și
colab., 1984, p. 131). De asemenea, la aproximativ 10
săptămâni EGA, încep să se formeze cute de flexie la nivelul
degetelor de la picioare, urmate la aproximativ 11 săptămâni
EGA de pliul de flexie transversală distală în palmă și
aproximativ 13 săptămâni EGA.
3–5
CAPITOLUL 3 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii

FIGURA 3–2
O vedere cu microscopul electronic cu scanare
de putere redusă a unei mâini fetale care arată
tampoane proeminente
cifrele și palma. (Retipărit cu permisiunea de la
Carlson (1999), p152).

FIGURA 3–3
În mod normal, se dezvoltă 11 tampoane pe
fiecare membru (unul pe fiecare cifră și șase
pe suprafața mai mare a palmei sau tălpii).
Pad ipotenar al
palma este împărțită în porțiuni distale (Hd) și
proximale (Hp). Primul pad interfinger este, de
asemenea, împărțit în două porțiuni, oferindu-
ne un total de 13 cote posibile pe fiecare
suprafață. Pe suprafețele plantelor
ale piciorului, porțiunile proximale ale
tamponului hipotenar (Hp) și ale tamponului
tenar (Thp) sunt absente, lăsând 11
cote distinctive pe plan.
(Retipărit cu permisiunea de la
Cummins (1929) p. 114.)

FIGURA 3–4
Desene care înfățișează un tampon de la
începutul formării sale până la retragerea sa
completă, excluzând creșterea dimensiunii
degetelor. Valorile EGA sunt foarte variabile și sunt
incluse doar ca aproximări în această figură.
(Retipărit cu permisiunea
din Wertheim și Maceo (2002), p. 61).

3–6
 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii CAPITOLUL 3

FIGURA 3–5
Micrografia electronică cu scanare cu amprentă cu rășină
a sistemului vascular al degetului unui bărbat de 85 de ani
arată un model complex de bucle capilare în crestele
dermice. Mărire aproximativă = 150X (stânga) și 700X
(dreapta). (Retipărit cu permisiunea lui Montagna et al.
(1992).)

pliu de flexie transversală proximală în palma mâinii 1991a, p. 5).

(Kimura, 1991)
3.4.2 Dezvoltarea dermului
Ca urmare a încetinirii creșterii padurilor volare, conturul
lor devine progresiv mai puțin distinct pe suprafața cu Primele componente dermice care provin din mezoderm sunt fibroblastele. Aceste celule

creștere mai rapidă (Figura 3-4). Acest proces a fost definit ramificate neregulat secretă proteine în matricea dintre celule. Fibroblastele sintetizează

ca „regresie” (Lacroix et al., 1984, pp. 131-133), dar este componente structurale (colagen și elastice) care formează matricea de țesut conjunctiv a

important să se înțeleagă că pad-ul nu este de fapt o dermului. În timpul perioadei EGA de 4-8 săptămâni, multe dintre structurile dermice își

contracție; mai degrabă, pernițele volare sunt depășite de încep formarea. Fibrele elastice apar pentru prima dată în jurul săptămânii 5 EGA la nivel

suprafața înconjurătoare mai mare care crește rapid. ultrastructural în ansambluri mici de 20 sau mai puține fibrile (Holbrook, 1991b, pp 64-101).

Tampoanele palmei încep să regreseze la aproximativ 11 Dezvoltarea nervilor are loc în diferite stadii începând cu săptămâna 6 EGA. fasciculele

săptămâni EGA, urmate îndeaproape de tampoanele neurovasculare și axonii cu conuri de creștere sunt observate în dermul în curs de

pentru degete. Până la 16 săptămâni EGA, tampoanele au dezvoltare încă din săptămâna 6 EGA (Moore și Munger, 1989, pp. 128-130). De fapt, axonii

fuzionat complet cu contururile degetelor, palmelor și pot fi urmăriți până la nivelurile superficiale ale dermei și, în unele cazuri, seamănă cu

tălpilor (Cummins, 1929, p. 117). lamina bazală a epidermei. Până în săptămâna 9 a început să apară inervarea EGA (apariția

terminațiilor nervoase) a epidermei, deși există unele celule Merkel în epidermă care nu

sunt încă asociate cu axomi. La embrionii cu vârsta mai mare de 10 săptămâni EGA, celulele

Merkel predomină în dermul în curs de dezvoltare, iar axonii și neurofilamentele înrudite

3.4 Diferențierea învelișului de sunt prezenți în derm (Moore și Munger, 1989, p. 127; Smith și Holbrook, 1986). deși există

friction Ridge unele celule Merkel în epidermă care nu sunt încă asociate cu axomi. La embrionii cu vârsta

mai mare de 10 săptămâni EGA, celulele Merkel predomină în dermul în curs de dezvoltare,

iar axonii și neurofilamentele înrudite sunt prezenți în derm (Moore și Munger, 1989, p. 127;
3.4.1 Dezvoltarea epidermei Smith și Holbrook, 1986). deși există unele celule Merkel în epidermă care nu sunt încă

Epiderma primitivă este stabilită la aproximativ săptămâna asociate cu axomi. La embrionii cu vârsta mai mare de 10 săptămâni EGA, celulele Merkel

1 EGA, când ectodermul și endodermul sunt definite predomină în dermul în curs de dezvoltare, iar axonii și neurofilamentele înrudite sunt

separat. Un al doilea strat de epidermă se formează în jurul prezenți în derm (Moore și Munger, 1989, p. 127; Smith și Holbrook, 1986).

EGA de 4-5 săptămâni. Stratul superior din trei este

periderm. Stratul mijlociu, care este epiderma, este
compus din keratinocite bazale (numite după keratinele pe
care aceste celule le produc). La 8 săptămâni EGA, celulele
Dermul devine distins de țesutul subcutanat mai profund
bazale dintre epidermă și derm încep să se dividă constant
datorită în mare parte rețelei orizontale de capilare. De la 8-12
și dau naștere la celule fiice care se mișcă vertical pentru a
săptămâni EGA, vasele se organizează din mezenchimul dermic
forma primul dintre straturile intermediare (Holbrook,
și transportă oxigenul și hormonii atât de necesari în partea
1991b, p64). În acest moment, epiderma embrionară are
inferioară a epidermei în curs de dezvoltare. Spre deosebire de
trei până la patru celule groase, dar încă netedă pe
alte structuri epidermice, vasele de sânge continuă să se
suprafețele sale interioare și exterioare. Keratinocitele sunt
altereze odată cu îmbătrânirea, deoarece unele bucle capilare
strâns legate între ele prin desmozomi.
se pierd și din rețeaua interpapilară ies altele noi. Aceasta
continuă până la maturitate (Figura 3-5) (Smith

3–7
CAPITOLUL 3 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii

FIGURA 3–6
O reconstrucție a primei ondulații
tridimensionale care apare în partea
inferioară a epidermei
palma fetală la joncţiunea
dermo-epidermică. (Ilustrat de
Brandon Smithson. Redesenat din
Hale (1952), p. 152.)

FIGURA 3–7
O secțiune transversală histologică a pielii din palma
fetală de 10,5 săptămâni EGA la momentul inițial
proliferare rapidă a celulelor localizate.
(Imagine furnizată de William Babler.)

şi Holbrook, 1986). văzut pentru prima dată formând creste continue (Figura 3-6).

O a doua rețea vasculară se formează adânc în dermul
reticular în jurul săptămânii 12 EGA. Spre deosebire de
crestele primare în curs de dezvoltare, rețeaua vasculară nu
este o structură permanentă. Există o reorganizare
semnificativă a paturilor capilare în perioada de 8-20
săptămâni EGA pentru a ține pasul cu creșterea pielii; chiar și
după naștere, microcirculația continuă să se formeze și să se
remodeleze (Holbrook, 1991b, p. 100; Smith și Holbrook,
1986).
Teoria predominantă a evenimentelor înainte de
vizualizarea structurii majore a crestelor implică centre de
proliferare celulară activă (Figura 3-7), care vor deveni
centre de dezvoltare a glandelor sudoripare (Babler, 1991,
p. 98).
Conform acestei teorii, „unitățile” de celule care se înmulțesc
rapid cresc în diametru, oarecum aleatoriu, de fiecare dată una
în cealaltă (Figura 3-8) de-a lungul liniilor de relief
perpendiculare pe direcția de compresie.

În plus, conform acestei teorii, pe măsură ce seria de

3.5 Formarea crestei primare
3.5.1 Începutul formării crestei
primare
La aproximativ 10 până la 10,5 săptămâni EGA, celulele
bazale ale epidermei încep să se dividă rapid (Babler, 1991,
p. 98; Holbrook și Odland, 1975, p. 17). Pe măsură ce
celulele epidermice palmare se divid, ele formează
„cresturi” superficiale (Hale, 1952) care pot fi văzute pe
partea inferioară a epidermei. Aceste margini conturează
tiparul general care se va stabili permanent pe suprafețele
palmare în săptămâni consecutive (Babler, 1991, p. 101;
Evatt, 1906). Crestele primare sunt prima dovadă vizuală a
interacțiunii dermei și epidermei acestea. sunt
proliferări localizate „contopește” împreună, crestele liniare
rezultate din celulele epidermice cu divizarea rapidă se
pliază în derm, creând prima structură de creastă vizibilă la
joncțiune. p. 79). O altă teorie plauzibilă este că nervii în
curs de dezvoltare pot interacționa cu celulele epidermice
pentru a stimula interacțiunile cluster care se amestecă
împreună în etapele incipiente ale dezvoltării crestei.
În momentul formării crestei de frecare embrionare,
sistemele cardiovascular și nervos central trec printr-o
perioadă critică de dezvoltare (Hirsch, 1964). Anchetatorii
au raportat inervația la locurile de formare a crestelor
imediat înainte de apariția crestelor de frecare și
sugerează că inervația

3–8
Translated from Spanish to Romanian - www.onlinedoctranslator.com

Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii CAPITOLUL 3

FIGURA 3–8
Aceste desene reprezintă teoria că chiar
înainte de formarea cristei, proliferările
celulare localizate cresc împreună în ceea ce
va apărea ca cristae la aproximativ 10,5
săptămâni EGA.
(Reprodus cu permisiunea de la Wertheim și
Maceo (2002), p. 49.)

ar putea fi mecanismul de activare pentru inițierea Prezența nervilor și a capilarelor în derm înainte de formarea crestei de frecare poate fi necesară pentru proliferarea

proliferării (Bonnevie, 1924; Dell și Munger, 1986; Moore și crestelor de frecare. S-ar părea că ieșirile complexe simultane, cum ar fi formarea crestelor de frecare, ar beneficia de

Munger, 1989). Câțiva cercetători chiar postulează că comunicarea cu sistemul nervos central sau cu sistemele exocrin (hormon) și endocrin (Smith și Holbrook, 1986). Cu toate

modelul perechilor capilar-nerv la joncțiunea epidermei și acestea, este îndoielnic dacă nervii sau capilarele stabilesc în mod independent o hartă care determină direct fluxul crestelor

dermului este cauza directă a alinierii crestei primare (Dell de frecare în curs de dezvoltare. Se pare mai probabil că alinierea nervilor și capilarelor este direcționată de aceleași solicitări

și Munger, 1986; Hirsch și Schweichel, 1973; Moore și și încordări în mâna în curs de dezvoltare care stabilesc alinierea crestelor (Babler, 1999; Smith & Holbrook, 1986). Este bine

Munger, 1989; Morohunfola et. al., 1992). recunoscut în biologia celulară că presiunea fizică asupra unui sistem celular poate declanșa modificări electrochimice în acel

sistem. Celulele Merkel ocupă epiderma chiar înainte de inervarea de-a lungul acestor căi (Holbrook, 1991a), sugerând că

Cercetările timpurii privind distribuția modelelor au stabilit

chiar înainte de formarea crestei, tensiunile create de ratele diferite de creștere ale dermului și ale epidermei cauzează o

„câmpuri de dezvoltare” sau grupări de degete în care

creștere diferențială a celulelor de-a lungul liniilor invizibile care delimitează modelul. caracteristici (Loesch, 1973). Indiferent

tiparele au avut o tendință mai mare de a fi similare (Meier,

de mecanismul de declanșare pentru a controla inițierea primei proliferări de creasta primară, propagarea crestei primare

1981; Roberts, 1982; Siervogel și colab., 1978). Descoperirile

continuă rapid. Celulele Merkel ocupă epiderma chiar înainte de inervarea de-a lungul acestor căi (Holbrook, 1991a),

ulterioare au confirmat relația neurologică dintre secțiunile

sugerând că chiar înainte de formarea crestei, tensiunile create de ratele diferite de creștere ale dermului și ale epidermei

măduvei spinării C-6, C-7 și C-8 cu inervația degetelor

cauzează o creștere diferențială a celulelor de-a lungul liniilor invizibile care delimitează modelul. caracteristici (Loesch, 1973).

(Heimer, 1995). Mai exact, Kahn și colegii (2001) au raportat

Indiferent de mecanismul de declanșare pentru a controla inițierea primei proliferări de creasta primară, propagarea crestei

că un număr mare de creste între degetele 4 și 5

primare continuă rapid. Celulele Merkel ocupă epiderma chiar înainte de inervarea de-a lungul acestor căi (Holbrook, 1991a),

monitorizat de C-8 poate prezice un raport mai mare dintre

sugerând că chiar înainte de formarea crestei, tensiunile create de ratele diferite de creștere ale dermului și ale epidermei

talie și coapsă și, astfel, risc crescut de unele dintre bolile

cauzează o creștere diferențială a celulelor de-a lungul liniilor invizibile care delimitează modelul. caracteristici (Loesch, 1973).

cronice majore, cum ar fi bolile de inimă, cancer si diabet.

Indiferent de mecanismul de declanșare pentru a controla inițierea primei proliferări de creasta primară, propagarea crestei

Au fost publicate și alte ipoteze interesante despre legătura

primare continuă rapid. stresurile create de ratele diferite de creștere ale dermei și epidermei cauzează creșterea diferențială

dintre inervație și modelarea crestelor de frecare,

a celulelor de-a lungul liniilor invizibile care delimitează caracteristicile modelului (Loesch, 1973). Indiferent de mecanismul de

declanșare pentru a controla inițierea primei proliferări de creasta primară, propagarea crestei primare continuă rapid.

stresurile create de ratele diferite de creștere ale dermei și epidermei cauzează creșterea diferențială a celulelor de-a lungul

liniilor invizibile care delimitează caracteristicile modelului (Loesch, 1973). Indiferent de mecanismul de declanșare pentru a

controla inițierea primei proliferări de creasta primară, propagarea crestei primare continuă rapid.

3–9
CAPITOLUL 3 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii

FIGURA 3–9
Secțiune transversală histologică a pielii palmare
fetale între 10,5 și 16 săptămâni EGA. În acest
timp, crestele primare (după cum sunt marcate de
săgeată) creștere în adâncime și lățime.
(Imagine furnizată de William Babler.)

FIGURA 3–10
Desene care ilustrează formarea teoretică a
detaliilor care decurg din extinderea suprafeței
în timpul etapei critice (cadrele 1-10) şi continuând
să crească în dimensiune după formarea crestei
secundare (Tabelele 11-16). (Reprodus
cu permisiunea lui Wertheim și Maceo (2002), p. 51.)

3.5.2 Propagarea formațiunii de creasta 3.5.3 Minutiae Training

primară
Crestele primare se maturizează și se extind adânc în derm
(Figura 3-9) pentru o perioadă de aproximativ 5,5 săptămâni,
de la debutul lor la 10,5 săptămâni EGA până la aproximativ 16
săptămâni EGA. Creșterea celulară în timpul acestei faze de
dezvoltare are loc de-a lungul crestei principale, în ceea ce a
fost numit „compartimentul proliferativ”. Compartimentul
proliferativ cuprinde celule bazale și unele suprabazale,
guvernate în cele din urmă de celule stem și este responsabil
pentru producerea de noi celule ale pielii din stratul bazal al
pielii (Lavker și Sun, 1983).
Deși mecanismele exacte pentru formarea detaliilor fine
sunt neclare, date separate de la mulți anchetatori care au
examinat țesutul fetal permit o reconstrucție destul de
precisă a morfogenezei crestei de frecare în etapele
succesive ale procesului de dezvoltare. Figura 3-10
ilustrează procesul de formare a detaliilor, așa cum este
ipotezat de un consens general al literaturii.
Multe evenimente au loc în această perioadă de
creștere rapidă a marginii de avans. Cifra se extinde
rapid, se formează noi creste primare de-a lungul cifrei,
iar crestele primare existente încep să se separe din
cauza creșterii cifrei. ca niște creste

3–10
 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii
stratul superior al epidermei
presiune presiune
dermului
„pat” de izvoare
cele existente se separa, tendinta suprafetei de a avea o
cerere constanta de a forma creste noi. Hale raportează că
noile creste se îndepărtează de crestele primare existente
pentru a umple aceste goluri, creând bifurcații prin
separare mecanică. Crestele de sfârșit se formează atunci
când o creastă în curs de dezvoltare devine sandvișată între
două creste stabilite. Conform acestei teorii, „fuziunea între
crestele adiacente [care s-au format deja] pare puțin
probabilă, deși nu există dovezi pentru sau împotriva
acestui proces” (Hale, 1952, p. 167).
Alte modele explică detaliile crestei în natură ca o schemă
de reacție de suprimare chimică în care morfogenii
reacționează și difuzează prin celule, provocând modele
spațiale (Murray, 1988, p. 80). Conform acestor modele,
hormonii circulă mai întâi prin capilarele nou formate chiar
înainte de formarea crestei în epidermă, oferind un alt
factor potențial în geneza formării crestei (Smith și
Holbrook, 1986).
Un model recent al procesului de morfogeneză a crestei de
frecare a fost comparat cu instabilitatea mecanică (Kücken
și Newell, 2005). Pe baza ipotezei de pliere a lui Kollmann
(1883) și Bonnevie (1924), Kücken și Newell (2005)
consideră stratul bazal ca „o foaie elastică supra-amortizată
prinsă între țesuturile vecine ale stratului epidermic și
dermul intermediar”, care ei modelează matematic ca
„paturi de primăvară
slab neliniar” (Figura 3-11).
CAPITOLUL 3
FIGURA 3–11
Un desen care ilustrează starea marginii epidermo-
dermice înainte de formarea crestei. (Reprodus cu
permisiunea de la Kücken și Newell (2005), p. 74.)
FIGURA 3–12
Simulări pe computer care arată că limitează
câmpurile de stres printr-o suprafață sferică
tridimensională, cum ar fi modelele de amprentă.
(Reprodus cu permisiunea de la Kücken și Newell
(2005), p. 79.
Programul său de calculator modelează rezultatele forțării
tensiunii de compresiune suficientă pentru a provoca
instabilitate la flambaj într-o foaie elastică virtuală
tridimensională delimitată de limite fixe pe două laturi.
Modelele de creastă rezultate sunt similare cu cele trei tipuri
principale de modele de amprentă orientate de limita
superioară fixă a patului unghial și limita inferioară fixă a
pliului de flexie interfalangian distal (Figura 3-12).
Indiferent de mecanismul exact de formare a detaliilor
(mecanice sau statice; fuziune sau chimică), locația exactă a
oricărei bifurcări sau capăt de creastă în câmpul de
dezvoltare a creastă este guvernată de o serie aleatorie de
forțe infinit interdependente. ea acționează prin acea zonă
anume. a pielii în acel moment critic. Micile diferențe de
stres mecanic, mediul fiziologic sau variația timpului de
dezvoltare ar putea afecta semnificativ localizarea detaliilor
în acea zonă a pielii.
3.6 Formarea crestei secundare
3.6.1 Începutul formării crestei
secundare
În săptămâna 15 EGA, cristae primare sunt în curs de
creștere în două direcții: penetrarea în jos a glandelor
sudoripare și împingerea în sus a creșterii celulelor noi. În
general, toate
3–11
CAPITOLUL 3 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii

FIGURA 3–13
Imagine a unei palme a fătului de 14 săptămâni EGA
colorată cu albastru de toluidină. (Reprodus cu permisiunea)
so del Okajima (1982), p. 185 (nu se oferă o extindere).)

FIGURA 3–14
O secțiune transversală histologică a pielii
palmare fetale reprezintă începutul formării
creasta secundară între crestele primare în curs
de maturizare (așa cum este marcată cu săgeți)
la aproximativ 16 săptămâni EGA. (Imagine
furnizat de William Babler.)

suprafața este crestă de 15 săptămâni EGA. Okajima 3.6.2 Propagarea formațiunii de creasta
(1982) arată o palmă complet crestată a unui făt de 14
secundară
săptămâni (Figura 3-13).
Pe măsură ce crestele secundare se formează în jos și
Între 15 și 17 săptămâni EGA, crestele secundare apar între
măresc suprafața de atașare la derm, crestele primare
crestele primare din partea inferioară a epidermei (Babler,
împing celulele spre suprafață pentru a ține pasul cu mâna
1991, p. 98). Crestele secundare sunt, de asemenea,
în creștere. Aceste două forțe, pe lângă aderența celulară,
proliferări celulare care au ca rezultat pliuri ale epidermei
provoacă invaginarea straturilor epidermice deasupra
bazale. În acest moment al dezvoltării fetale, detaliile
locului de atașare a cristelor secundare (Hale, 1952). Pe
localizate aleatoriu în modelul crestei de frecare devin fixe
măsură ce crestele secundare devin mature în 16 până la
în formă (Hale, 1952, pp. 159-160), marcând sfârșitul
24 de săptămâni EGA, această structură se reflectă
formării noii crestei primare (Figura 3-14) (Babler, 1990). ,
progresiv pe suprafața
pag. 54).

3–12
 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii
crestele de frecare ale pielii ca brazde (Burdi et al., 1979, pp.
25-38) (Figura 3-15).
3.6.3 Formarea papilelor dermice
Papilele dermice sunt rămășițele dermei care ies în sus în
epidermă atunci când anastomoza face legătura între
crestele primare și secundare (Figurile 3-16 și 3-17). Ele
încep să se formeze la aproximativ 23 de săptămâni de
EGA (okajima, 1975) și continuă să devină mai complexe pe
parcursul formării fetale și chiar până la vârsta adultă
(Chacko și Vaidya, 1968; Misumi și Akiyoshi, 1984).
CAPITOLUL 3
FIGURA 3–15
O reconstrucție a crestelor secundare care
continuă să se formeze în partea inferioară a
epidermei fetale între crestele primare existente
cu canale sudoripare. (Desen de Brandon
Smithson. Redesenează din Hale (1952), p. 153.)
FIGURA 3–16
O reconstrucție a epidermei inferioare a pielii
palmare fetale înfățișând anastomoze care unesc
crestele primare și secundare și izolează
secțiunile dermei care rămân proeminente în sus
ca „papilele dermice” sau „copiele papilelor”.
(Desen de Brandon Smithson. Redesenat de Hale
(1952), p. 154.
FIGURA 3–17
O vedere cu microscopul electronic cu scanare a
structurii inferioare complexe a epidermei, cum ar
fi dermul uman, a fost îndepărtată (inversată).
Mărire (aproximativ) = 8X (stânga) și 80X (dreapta).
(Reprodus cu permisiunea lui Montagna și
Parakkal (1974), pp. 34-35.)
3.7 Formarea modelului
3.7.1 Forma Pad
Se observă în întreaga lume fizică că crestele tind să se
alinieze perpendicular pe compresia fizică printr-o
suprafață (Figura 3-18).
Crestele sunt, de asemenea, formate transversal față de liniile
de tensiuni de creștere din pielea de frecare. Creșterea
predominantă a mâinii este longitudinală (în lungime), iar
crestele acoperă de obicei suprafața transversal (din partea în
parte). Acest fenomen se observă în curgerea cristelor prin
falange.
3–13
CAPITOLUL 3 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii

FIGURA 3–18
Când tensiunea este aplicată peste partea
superioară a unei membrane semi-flexibile, în
partea inferioară apar forțe de compresiune. The
Eliberarea naturală a forțelor de compresiune
creează creste care se formează transversal la stres.
(Reprodus cu permisiunea de la Wertheim și Maceo
(2002), p. 57.)

FIGURA 3–19
Loxodromul rezultă atunci când o peliculă de
întindere este întinsă uniform pe o emisferă.
Cristele se formează concentric în jurul vârfului
rupturii membranei. Formula
Matematica pentru acest model poate fi găsită în
calculul tensor, un domeniu care oferă o mare
promisiune în prezicerea formării crestelor pe
suprafețele palmare. (S-a jucat cu
permisiunea de la Wertheim și Maceo (2002), p. 62.)

Bonnevie a emis prima ipoteză în 1924 că înălțimea
plăcuței volare afectează modelele crestelor de frecare
(Bonnevie, 1924, p. 4). Perturbațiile în forma suprafeței
palmare a mâinilor și picioarelor creează solicitări în alte
direcții decât longitudinale. Crestele curg într-un mod
complex prin aceste structuri tridimensionale.
Distincția dintre dimensiunea, înălțimea și formă a plăcuței
palmare și efectele diferențelor dintre fiecare dintre aceste
elemente asupra unui model de creastă de frecare este un
subiect dificil de studiat (Chakraborty, 1991; Jamison, 1990;
Mavalwala și colab., 1991) . Cu toate acestea, aproape toate
cercetările indică concluzia că forma padului palmar
influențează tensiunea pielii care determină alinierea
crestelor. Există un punct de vedere contrar acestei concluzii.
În 1980, Andre G. de Wilde a propus teoria conform căreia
formarea modelului are loc mult mai devreme în viața fetală,
înainte de a se forma pernuțele palmei, în timp ce mâna este
încă într-o formă vâslă (De Wilde, 1980). S-a emis ipoteza
crestelor pentru a direcționa dimensiunea și forma padurilor
volare. Cu toate acestea, nu a putut fi găsit nici un suport
pentru această teorie din nicio altă teoretică sau empitică.
Restul cercetărilor indică faptul că crestele de frecare se
aliniază în funcție de
3–14
pernă conform formei și simetriei sale în aproximativ
10,5 săptămâni EGA.
3.7.1.1 Pad simetric.Creșterea și regresia plăcilor volare
produc tensiuni fizice variabile pe suprafață care afectează
alinierea crestelor pe măsură ce crestele încep să se
formeze.
Dacă curgerea crestei se va conforma unui model în
spirală sau buclă pare foarte corelat cu simetria tensiunii
pe suprafața degetului. Dacă pernuța palmară și alte
elemente de creștere ale degetelor sunt simetrice în
timpul inițierii formării crestei primare, atunci rezultă
modelul simetric (o spirală sau un arc). Crestele se
formează concentric în jurul vârfului unei plăci care este
înaltă și rotundă atunci când stratul generator de frecare
al pielii crestei începe să producă rapid celule ale pielii.
Fluxul de creastă dintr-un pad simetric este în concordanță
cu modelul de navigație cu loxodrom (Figura 3-19)
(Mulvihill și Smith, 1969; Elie, 1987). Investigatia,
3.7.1.2 Pad asimetric.Gradul de asimetrie a plăcuțelor
degetelor este momentul în care crestele încep să apară
 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii
formată mai întâi prin determinarea asimetriei tipului de
model. Mulți cercetători au raportat că plăcuțele asimetrice
„se cad” și formează modele bucle și că plăcuțele volare
joase sau absente formează modele arcuite (Cummins,
1926, p. 138). Poate cea mai științifică validare a corelației
dintre simetria tamponului și tipul de design a fost
realizată de Babler printr-o revizuire amplă a avorturilor
fetale (Babler, 1978).
Cummins a publicat o analiză extinsă a mâinilor deformate
pentru a demonstra efectul creșterii și topologia mâinii în
direcția crestei (Cummins, 1926).
Cummins a concluzionat, de asemenea, că direcția crestei
este stabilită de contururile mâinilor și picioarelor în
momentul formării crestei. Penrose a examinat formarea
modelelor de creste de frecare dintr-o perspectivă
matematică, ajungând la aceeași concluzie (Loesch, 1973;
Penrose și Plomley, 1969). Mai recent, Kücken și Newell
(2005) modelează câmpurile de stres pe suprafețe virtuale
sferice, tridimensionale mărginite, creând modele de
creastă cu aspect relativ precis (Figura 3-20).
Dacă factorii de creștere și alte plăcuțe palmare ale
degetului sunt asimetrice în timpul etapei critice, atunci
CAPITOLUL 3
FIGURA 3–20
Modele computerizate care arată puncte de câmp
de direcție (semne de punct) care se întind în
direcția tensiunii. Punctul alb ilustrează gradul de
efort de compresiune și locația în care are loc
prima formare a crestei (centrul porțiunii albe
reprezintă vârful padului). (Reprodus cu
permisiunea lui Kücken și Newell (2005), p. 79.)
FIGURA 3–21
Șase modele diferite de amprentă de la indivizi
diferiți, reprezentând continuumul simetriei padului la
începutul proliferării crestei de frecare, variind de la
(1) aproape simetric la (6) foarte deplasat. (Reprodus
cu permisiunea de la Wertheim și Maceo (2002), p.
69.)
Același grad de asimetrie se reflectă în fluxul de creastă al
modelului rezultat. Acest proces biologic nu poate fi
considerat ca fiind limitat la capetele pad-ului de regresie,
care au loc fie complet simetric, fie asimetric (se înclină
complet într-o parte). De fapt, există o continuitate
implicată de la modele de spirală la modele de buclă.
Figura 3-20 Modelele computerizate care arată punctele de
câmp de direcție (marcate) se întind în direcția tensiunii.
Punctul alb ilustrează gradul de efort de compresiune și
locația în care are loc prima formare a crestei (centrul
porțiunii albe reprezintă vârful padului). (Reprodus cu
permisiunea lui Kücken și Newell (2005), p79.
Variațiile subtile ale simetriei unui pad ar putea afecta
formarea unui model de spirală în comparație cu un model
de buclă de buclă de buzunar central sau un model de
buclă de buclă de buzunar central față de un model de
buclă. Oricare dintre numeroșii factori genetici sau de
mediu prezenți în faza critică ar putea provoca
3–15
CAPITOLUL 3 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii

FIGURA 3–22 Efectele evenimentelor de Efectele combinate ale evenimentelor

sincronizare asupra numărătorilor de Sincronizare în Numărările
Graficul A ilustrează efectele a două evenimente de Friction Ridges Crestelor din vârful degetelor

de sincronizare independente asupra numărului de te

es
începutul
creste care rezultă dintr-un model de creastă de Sub
regresia a
târziu
ar
e
ca
ed
iu
de
cr

pad im

frecare. Graficul B ilustrează efectele lor combinate.

te
a m
ul

es
M
ăr
începutul

cr
um

de
numara
înoată peste modelul crestei numără.
N

iu
regresia a

ed
m
cu creastă

ul
Pad

ăr
(Reprodus cu permisiunea Wertheim și

um
începutul

Co c ca
t
formație de

un
i
dg i m
Maceo (2002), p. 65.) Cresta Primară

Ri Ma
e
Înalt din timp
târziu din timp târziu din timp
Sincronizare Începutul proliferării
de Friction Ridges

o ușoară abatere în simetria normală de dezvoltare a
tamponului și, prin urmare, afectează tipul de model rezultat.
3.7.2 Dimensiunea tamponului
3.7.2.1 Dimensiunea modelului.Mărimea, în special
înălțimea, a padului volar în timpul formării crestei
principale afectează numărul crestelor de la nucleu la delta
modelelor normale de creste de frecare (Bonnevie, 1924;
Mulvihill și Smith, 1969; Siervogel și colab., 1978).
Cercetătorii au observat că crestele care se formează pe
padurile volare înalte și pronunțate se mulează la
suprafață ca modele de spirale cu număr mare.
Dimpotrivă, crestele care se formează pe un deget cu un
pad volar scăzut sau absent creează un număr scăzut sau
modele asemănătoare arcurilor (Babler, 1987, pp.
300-301). Holt (1968) a raportat că numărul total al
crestelor degetelor (TFRC) al tuturor celor 10 degete, luat
prin adăugarea numărului de creste de la miez la deltă în
bucle sau de la miez la deltă radial în spirale, este
caracteristica cea mai ereditară în dermatoglifie. Această
informație combinată indică direct concluzia că
evenimentele de sincronizare legate de pad-ul volar și
formarea crestelor de frecare afectează tiparele crestelor
de frecare.
3.7.2.2 Evenimente de sincronizare.Numărul de creste
ale unui model de creastă de frecare este legat de două
evenimente diferite: momentul debutului regresiei padului
volar și momentul debutului formării crestei primare.
Diferențele în timpul oricărui eveniment vor afecta
numărul de creasta pentru acel model particular. De
exemplu, debutul timpuriu al regresiei padului ar duce la
un pad care se afla într-o stare mai retrasă în momentul
debutului formării crestei primare și probabil că s-ar
dovedi un număr de creste (sau arc) relativ scăzut. În
schimb, general cu debut tardiv
Regresia padului ar însemna că pad-ul era încă relativ mare
atunci când crestele primare au început să se formeze, iar
un model de număr mare de creste ar fi rezultatul cel mai
probabil (Figura 3-22). Această teorie este susținută de un
studiu care a constatat că „tunerele târzii” aveau un număr
de creste mai mare decât media, iar „maturatorii timpurii”
aveau un număr de creste mai mic decât media (Meier et
al., 1987).
Dacă debutul regresiei padului palmar a avut loc la
momentul normal, atunci un debut mai devreme decât
normal al formării crestei principale ar avea loc pe un pad
mai mare decât media, conducând la un număr mai mare
decât media de creste. În mod similar, un debut mai târziu
decât medie a formării crestei principale ar avea loc pe un
pad volar mai mic decât normal, rezultând un număr mai
mic decât media crestei (Figura 3-22A). Când sunt luate în
considerare atât timpul timpuriu cât și cel târziu al ambilor
factori, rezultatele sunt și mai complexe (Figura 3-22B).
Pentru a face lucrurile și mai complexe, dimensiunea
padului în raport cu degetul este, de asemenea, afectată
de mulți factori. Aportul alimentar și chimic al mamei
(Holbrook, 1991b), nivelurile hormonale (Jamison, 1990),
nivelurile de radiații (Bhasin, 1980), precum și alți factori
care afectează rata de creștere a fătului în timpul
sarcinii.etapa critică pot afecta indirect. numărul dezvoltării
crestelor de frecare pe deget. Este important să ne
amintim că orice afectează tensiunea pe suprafața
degetelor ar putea afecta alinierea crestei și modelul de
tip. Cu toate acestea, descoperirile lui Holt par să indice că
evenimentele temporale, mai degrabă decât factorii de
mediu, joacă rolul dominant în determinarea TFRC (Holt,
1968).
3.7.2.3 Delta offset. Are loc inițierea proliferării celulare,
care inițiază formarea crestei principale

3–16
Translated from Spanish to Romanian - www.onlinedoctranslator.com
Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii
mai întâi în trei zone diferite: (1) vârful tamponului (care
corespunde miezului modelului de amprentă); (2) periferia
distală, sau vârful degetului (lângă patul unghiei); și (3) pliul
de flexie interfalangian distal (sub delta(ele) într-o
amprentă digitală) (Figura 3-23).
Pe măsură ce formarea crestelor continuă, apare o nouă
proliferare la marginile câmpurilor de creasta existente în zone
care nu prezintă încă formarea crestei principale. Aceste trei
„câmpuri” de creastă converg pe măsură ce se formează,
întâlnindu-se în zona deltei degetului de la picior. Acest proces
convergent al formei de undă cu trei câmpuri permite
vizualizarea modului în care se formează cel mai probabil
deltele (Figura 3-24).
Conceptul de „convergență a câmpurilor de vârf” oferă, de
asemenea, o modalitate de a vizualiza diferența dintre
formarea modelelor de număr mare de vârfuri față de
modele de număr de vârf scăzut. Crestele încep să se
formeze mai întâi la vârful (centrul) padului și se
deplasează în exterior înainte de a începe formarea.
CAPITOLUL 3
FIGURA 3–23
Un desen care ilustrează locațiile normale de
început ale formării crestei și acoperirea ulterioară
pe suprafața unui deget. (Reprodus cu
permisiunea de la Wertheim și Maceo (2002), p.
66.)
FIGURA 3–24
Un desen care reprezintă o modalitate ușoară de a
vizualiza modul în care se formează deltele din trei
câmpuri de creastă convergente. (Reprodus cu
permisiunea de la Wertheim și Maceo (2002), p. 66.)
FIGURA 3–25
Un desen care arată evoluția probabilă a
crestelor într-un model de număr mare.
(Reprodus cu permisiunea de la Wertheim și
Maceo (2002), p. 67.)
FIGURA 3–26
Un desen care arată evoluția probabilă a
crestelor într-un model de număr scăzut de
creste. (Reprodus cu permisiunea de la
Wertheim și Maceo (2002), p. 67.)
în zonele de vârf și de articulație, apoi, până la ora
câmpurilor lunii, o distanță relativ mare va fi parcursă de
câmpul de la vârful padului; în acest caz, se va forma un
model de număr mare (Figura 3-25). Cu toate acestea, dacă
crestele se formează mai întâi pe cele două porțiuni
exterioare și continuă spre interior, iar formarea începe
târziu la vârful padului, atunci doar câteva creste se pot
forma până în momentul în care câmpurile încep. în acest
caz, a fost observat un model de numărare foarte scăzut
(Figura 3-26). Observațiile combinate ale diferiților
investigatori care examinează crestele de frecare în deget
în timpul etapei critice de dezvoltare susțin și mai mult
validitatea acestui model (Babler, 1991, 1999; Dell &
Munger, 1986; Hirsch & Schweichel, 1973).
3.7.3 Efectul combinat al sincronizării și
simetriei asupra formării crestei
Când se înțelege că sincronizarea și controlul simetriei
sunt două elemente foarte diferite ale curgerii crestei,
3–17
 CAPITOLUL 3 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii

FIGURA 3–27
Aceste modele diferite de amprentă (de jos) s-au format
pe palme complet diferite, dar simetrice (sus). Desenele
din partea de sus ilustrează starea fetală probabilă a
tamponului volar simetric care a produs impresia rezultată
dedesubt. De la stânga la dreapta, imaginile arată

rezultate ale sincronizarii combinate a inițierii crestei de

frecare versus regresia plăcuței volare. (Reprodus cu
permisiunea
Wertheim și Maceo (2002), p. 71.)

FIGURA 3–28
Aceste modele diferite de amprentă (mai jos)
s-au format pe diferite tampoane volare asimetrice
(mai sus). Desenele din partea de sus ilustrează starea
fetală probabilă a tamponului volar asimetric, producând
impresia rezultată dedesubt. De la stânga la dreapta,
imaginile arată rezultatele combinate de sincronizare a
inițierii crestei de frecare versus regresie.

a tamponului. (Reprodus cu permisiunea Wert-

heim și Maceo (2002), p. 71.)

devine ușor de văzut cum se formează atât modelele bucle
mici, cât și mari și muguri. Un deget cu regresie simetrică
va forma un model în spirală, indiferent de momentul
timpuriu sau târziu al formării crestei de frecare primară în
raport cu regresia plăcuței palmare. Dacă timpul de inițiere
a formării crestei principale din această situație este
devreme în viața fetală, pad-ul volar va fi în continuare sus
pe cifră, iar modelul spiralat va avea un număr mare de
creasta. Dacă timpul este mai târziu în viața fetală, după ce
tamponul a fost aproape complet absorbit în contururile
degetelor, atunci va rezulta un model de spirale cu număr
redus. Cu o regresie suplimentară, se formează un model
de arc (Figura 3-27).
În mod similar, vârfurile degetelor asimetrice vor forma
modele bucle și vor fi, de asemenea, afectate de timp. Dacă
crestele încep să se formeze devreme în ceea ce privește
regresia unui pad volar asimetric, atunci pad-ul va fi mare,
rezultând un număr mare de bucle. Sincronizarea
ulterioară duce la un model de buclă sau de tip arc sub
numărare (Figura 3-28). Din nou, plasarea tamponului volar
nu este pur și simplu simetrică sau asimetrică; are loc un
continuum de simetrie a tamponului volar și ține cont de
varietatea de tipuri de modele observate.
Se pare că există o schemă de regresie prin care pad-ul
este simetric pentru a începe și devine progresiv mai
asimetric pe măsură ce se retrage. Acest lucru este susținut
de statisticile generale privind modelele de amprentă, care
arată că mai mult de jumătate din toate modelele de
amprentă sunt bucle ulnare. Mai precis, această schemă
este susținută de cercetările fetale care au determinat că
sincronizarea inițială timpurie a formării crestei principale
duce la un procent mai mare (95 la sută) de spirale (Babler,
1978, p. 25). De asemenea, modelele de numărare joasă a
creastei și modelele de crestă înaltă apar mai puțin frecvent
decât modelele medii de numărare (Cowger, 1983). Toate
cercetările tind să indice că pernițele volare regresează de
la o poziție simetrică timpurie la o poziție asimetrică mai
târziu în viața fetală. Deși aceasta este norma, cu siguranță
nu este fără excepție, deoarece modelele de spirale cu un
număr foarte scăzut de creste și modelele de buclă cu un
număr extrem de mare de creste pot fi găsite ambele
relativ ușor, chiar și în colecții mici de amprente
înregistrate.

3–18
 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii
3.8 Genetica
3.8.1 Introducere în diversitatea genetică și
în pielea creastă de fricție
În 1904, Inez Whipple a prezentat cercetări care furnizează
o teorie detaliată a progresiei evolutive a suprafeței
(Whipple, 1904). Ashbaugh rezumă succint propunerea lui
Whipple pentru geneza evolutivă a crestelor de frecare:
Primele mamifere s-au acoperit cu o suprafață a
pielii asemănătoare solzilor. Fiecare solz avea un
fir de păr ieșind din el și un ulei sau o glandă
sebacee însoțitoare. În zonele palmare, care sunt
partea inferioară a mâinilor și picioarelor, firele de
păr au dispărut încet din cauza utilizării suprafeței.
Porul care a fost legat de păr se schimbă de la o
glandă sebacee la o glandă sudoripare. Scopul
său, de a menține umeda suprafața pielii ceea ce
crește aderența suprafeței.
Începând, după toate probabilitățile, ca o mutație,
solzii au început să se alinieze în rânduri și să
fuzioneze împreună. Acest lucru a ajutat și mai
mult prinderea suprafeței pielii prin creșterea
frecării. Prin selecția naturală, această mutație s-a
răspândit. Solzii au evoluat încet în unități
asemănătoare negilor cu deschideri ale porilor în
apropierea centrului. Fuziunea acestor formațiuni
de negi în rânduri este predecesorul crestei de
frecare, neglul individual fiind echivalentul unui
punct de creastă (Ashbaugh, 1991, p. 27).
La paisprezece ani după ce a fost prezentată teoria
filogenetică (istoria evolutivă) a lui Whipple, cercetătorii s-
au despărțit de teoria sa și prezintă un model ontogenic
(dezvoltare individuală sau istorie embrionară), sugerând că
fuziunea negilor în creste a fost produsă în timpul
dezvoltării embrionare (Wilder și Wentworth). , 1918). În
1926 Cummins a infirmat schema ontogenetică (Cummins,
1926, p. 134). Cu toate acestea, Hale a inclus ulterior
modelul ontogenetic în concluziile sale (Hale, 1952).
Literatura de atunci a fost neuniformă. Mai mulți
cercetători au arătat că prima dovadă vizuală a interacțiunii
dintre dermul de atunci și epidermă sunt crestele, nu o
serie de unități, care ies în dermă (Figura 3-6, p 3-8). Poate
cu progresele tehnologice,
CAPITOLUL 3
în creste liniare înainte de apariţia crestei ca structură se
va demonstra. Pana atunci, fuziunea unitatilor in creste
ramane un posibil model de dezvoltare care ar putea oferi
individualitate inainte de aparitia primelor structuri de
creste. Termenul „unitate de creastă” poate fi limitat la o
descriere a unui por de transpirație adult și a crestei
înconjurătoare (Ashbaugh, 1999, pp. 25, 35), termenul
„proliferare localizată” fiind folosit pentru a descrie
evenimentele teoretice ale formării fetale. Babler, 1987, p.
298).
3.8.2 Rolul geneticii
Fiecare aspect al creșterii și dezvoltării unei singure celule
într-o ființă umană complet formată este inițiat de un
model genetic. Capacitatea de a forma creste de frecare
este inerentă embrionului în curs de dezvoltare. Modelele
care formează aceste creste, totuși, sunt limitate de natură
și sunt definite de comunitatea de amprentă ca spirale,
bucle, arce, combinații și tranziții ale acestor modele de
bază sau lipsa unui model (Hirsch, 1964). Deși genetica
poate direcționa când și unde se vor forma crestele
furnizând modelul pentru proteine, natura oferă limitele
modelului prin mecanisme fizice (Ball, 1999).
Proteinele direcționează activitatea celulară, facilitând
procesele biochimice din interiorul celulei. Aceste procese
depind nu numai de proteina derivată din genă, ci și de
multe alte componente non-proteice ale celulei, cum ar fi
zaharuri, lipide, hormoni, elemente anorganice (de
exemplu oxigen), compuși anorganici (de exemplu oxid
nitric) și minerale. În plus, mediul fizic din jurul și în
interiorul celulelor, inclusiv tensiunea de suprafață, sarcina
electrică și vâscozitatea, contribuie la modul în care celulele
funcționează (Ball, 1999).
Informațiile genetice direcționează funcția celulelor, leagă
generații și influențează aspectul unei persoane. Unele
aspecte ale aspectului sunt similare pentru fiecare individ
al speciei (adică acele caracteristici care definesc specia).
Cu toate acestea, în cadrul speciei, pentru fiecare aspect al
aspectului unei persoane, multe gene și factori externi
afectează rezultatul final al aspectului fizic. Genele
implicate cu un atribut specific (de exemplu, culoarea pielii)
produc proteinele adecvate, care la rândul lor reacţionează
între ele şi cu numeroasele componente negenetice ale
celulei în căi biochimice complexe în timpul creşterii şi
dezvoltării celulei. Ball, 1999). Aceste căi biochimice se
desfășoară sub influența omniprezentă a factorilor externi.
3–19
CAPITOLUL 3 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii

Deși ADN-ul este crucial în furnizarea modelului pentru Holt, 1968). Cercetarea lui Sara Holt (1968) asupra eredității
dezvoltarea unui anumit model, există atât de mulți pași TFRC este o constatare semnificativă care susține planul de
între geneza proteinei codificate de ADN și produsul final dezvoltare pe două niveluri de formare a modelului de
încât chiar și doi indivizi care provin din același ADN ar amprentă sugerat de aceasta și alte recenzii ale literaturii.
produce două modele total unice. . Logica este susținută și de acest sistem. Evenimentele
cronometrate controlate genetic ar fi mai puțin susceptibile
Poate că Jamison descrie cel mai bine interacțiunea dintre
la variațiile de mediu și, prin urmare, TFRC ar fi mai
gene și mediu în pielea crestelor de fricțiune:
moștenit de tip model. În plus, gama largă de modele
găsite pe palme (Malhotra, 1982) demonstrează natura
Deoarece formarea dermatoglifei nu poate
complexă a factorilor care afectează alinierea crestelor.
proveni numai din factori genetici sau de mediu,
Modelarea și numărul Ridge sunt moștenite indirect și nu
ea trebuie să fie rezultatul unei interacțiuni a celor
sunt afectate de un singur factor de dezvoltare. Cu toate
două tipuri de factori. Această interacțiune este
acestea,
probabil departe de a fi simplă și, cel mai probabil,
implică o relație reciprocă de feedback pozitiv în
mai multe etape (Maruyama, 1963) în care fie un
factor genetic, fie un factor bazat pe mediu
provoacă o schimbare în mediul uterin, ceea ce
duce la un răspuns genetic (poate în forma unui 3.8.3 Studii familiale
„mecanism de comutare”, ca în Roberts (1986)), 3.8.3.1 Variație etnică.Mii de studii antropologice au fost
care conduce apoi la o serie din ce în ce mai efectuate la diferite populații pentru a identifica tendințele
complexă de răspunsuri interactive genetice- în formarea modelelor de amprentă. Poate că una dintre
mediu (Jamison, 1990, p. 103). cele mai cuprinzătoare recenzii ale acestui uriaș corp de
cercetări a fost realizată de Jamshed Mavalwala, rezultând o
bibliografie de 300 de pagini cu referințe dermatoglifice
Cel mai recent exemplu al rolului mediului în formarea
(Mavalwala, 1977). Principalul rezultat al acestui corp de
crestelor de frecare este gemenii monozigoți, care
lucru a fost demonstrarea că variațiile intratribale ale
împărtășesc informații genetice identice și medii
frecvențelor modelului crestelor de frecare au fost mai mari
intrauterine foarte asemănătoare, dar au adesea modele
decât variațiile intertribale. De asemenea, variațiile
foarte diferite. Rolul geneticii este înțeles în prezent prin
intraspecie la primate au fost mai mari decât variațiile între
indicația că mai multe gene majore, împreună cu o serie de
specii.
gene modificatoare, pot fi responsabile de modelare, dar
este bine stabilit că modelele crestelor de frecare sunt, de
asemenea, afectate de mediu (Chakraborty, 1991; Hirsch,
1964; Loesch, 1982, 1983; Slatis şi colab., 1976; Weninger şi
colab., 1976). 3.8.3.2 Anomalii.Comunitatea medicală a fost și continuă
să fie interesată de dermatoglifie (Durham și colab., 2000;
La fel ca multe trăsături, genetica influențează indirect
Kahn și colab., 2001; Schaumann și Opitz, 1991) și pliuri
formarea modelului, contribuind la momentul apariției
(Kimura, 1991) ca indicatori ai dezvoltării fetale anormale în
crestei de frecare a pielii, momentul debutului regresiei
timpul sarcinii. .etapa critică. Deși există dovezi că interesul
padului, rata de creștere a fătului și alți factori. Stresurile
a scăzut în ultimele decenii (Reed, 1991), s-a raportat în
de-a lungul zonelor mici ale pielii nu sunt moștenite, ci
1991 că semnificativ mai mult de 3500 de articole din
reprezintă mai degrabă unul dintre factorii de mediu care
literatura internațională abordează diferite aspecte ale
influențează formarea modelului.
dermatoglifiei (Mavalwala, 1977). Deși multe articole se
referă la anumite afecțiuni medicale ca apariții
Până de curând (Chakraborty, 1991; Mavalwala și colab., semnificative statistic ale combinațiilor anormale de
1991), majoritatea cercetătorilor din domeniul geneticii și modele de creste, mulți cercetători încă țin cont de
antropologiei fizice au văzut în mod tradițional TFRC ca o avertismentul că „dermatoglifele pot fi incerte,
dovadă a controlului genetic direct al formării modelului
de amprentă (Bonnevie, 1924;

3–20
 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii CAPITOLUL 3

FIGURA 3–29
O amprentă care arată crestele normale (dreapta
sus), crestele ușor disociate (la mijloc) și crestele
sever disociate (stânga jos) la un pacient cu o
anomalie cromozomială. (Reprodus cu
permisiunea lui Schaumann și Alter (1976), p. 98.)

FIGURA 3–30
Impresii de epidermă care arată displazie
ușoară (stânga) și severă (dreapta). (Reprodus
cu permisiunea lui Schaumann și Alter (1976),
pp. 94-96.)

FIGURA 3–31
Impresii (stânga) ale crestelor fragmentate sau lipsă de
la un subiect cu aplazie (Reprodus cu permisiunea
Fundației March of Dimes din Goradia și colab., 1979).
Imagine generală (dreapta) a mâinilor unei mame și a
fiicei sale cu aplazie. (Reprodus cu permisiunea de la
Schaumann și Alter (1976), p. 91.) Mâna stângă a figurii:
mijloc dreapta, mijloc stânga.

Harold Cummins a fost poate unul dintre cei mai proeminenți degetele și palmele mâinilor, precum și degetele și tălpile
cercetători în motivele specifice din spatele dezvoltării anormale a picioarelor. Cummins a emis ipoteza că în epidermoliza, sau
modelului de creste de frecare (Cummins, 1923, 1926). moartea și dizolvarea epidermei, epiderma dezintegrată
este reînnoită, iar suprafețele denudate sunt acoperite
Pornind de la zeci de studii de caz de dezvoltare a
treptat de o creștere a celulelor pielii care apar din derm
defectelor, el a concluzionat că „indiferent de natura
după ce capacitatea a fost îndepărtată. joncțiunea dermo-
defectului, configurațiile [crestei] apar ca sisteme parțial
epidermică pentru a produce cristae (Cummins, 1965). Alți
sau total diferite de cele normale, dar se conformează în
cercetători indică faptul că această afecțiune, cunoscută și
mod evident cu neregulile din model.” (Cummins, 1926, p.
sub numele de aplazie, pare să se datoreze unei anomalii
132). Mai târziu în cariera sa, Cummins a stabilit că absența
cromozomiale legate de lipsa completă a dezvoltării
crestelor dermice poate fi cauzată de anomalii
nervoase în epidermă la momentul în care ar trebui să se
cromozomiale (Figura 3-29) (Cummins, 1965). Alte
formeze cristae. Într-un articol din 1965, Cummins
investigații (Schaumann și Alter, 1976) au atribuit o
postulează că epidermoliza poate fi ereditară, citând trei
afecțiune mai pronunțată, displazia, ramificării localizate în
generații dintr-o familie, 13 dintre acestea nu aveau creste
ramificarea normală a nervului în timpul dezvoltării fetale
pe degete, palme, degete de la picioare și tălpi (Cummins,
(Figura 3-30).
1965). Schaumann și Alter (1976) au reprodus

O a treia condiție și mult mai extremă (și rară) implică lipsa

completă a caracteristicilor de creastă în
3–21
CAPITOLUL 3 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii
FIGURA 3–32
O fotografie (mărire=13X) a crestelor incipiente
(în stânga) și a suprafeței dermice
sub creste (pe dreapta) prezentând un
aranjament în două rânduri de papile dermice, care
le marchează ca caracteristici permanente în pielea
crestei de frecare. (Retipărit cu permisiunea din
March of Dimes din Okajima (1979), p. 191.)
un pedigree care arată 16 din 28 de membri ai familiei de
patru generații care au aplazie congenitală a crestei și
trece la referință la alte dovezi pentru moștenirea
anomaliilor cântecului (Figura 3-31).
Goradia și colegii (1979) fac un argument convingător că
există o continuitate între cresta epidermică normală,
cresta disociată și aplazie. Ei citează cazuri de suprapunere
la aceeași persoană între crestele normale și disociate,
precum și suprapunerea între crestele disociate și zonele
fără un model perceptibil. În plus, autorii scot la lumină
anumite anomalii cromozomiale care s-au dovedit a fi
asociate atât cu disociere, cât și cu aplazie.
Deși nu este o anomalie tipică, crestele incipiente, descrise
și ca „rudimentare”, „interstițiale” sau „nascente”, nu sunt
prezente în majoritatea amprentelor de creste de frecare.
Când sunt prezenți la un individ, studiile au arătat că sunt
ereditari (Penrose și Plomley, 1969). În 1979, Okajima a
examinat crestele incipiente și a afirmat cercetările
anterioare care indică faptul că aceste structuri sunt
permanente, deși nu poartă glande sudoripare (Okajima,
1979) (Figura 3-32).
3.9 Singularitate: Interferență în
dezvoltare
3.9.1 Traiectoria crestei
Unicitatea pielii de frecare este transmisă de structura de
bază permanentă printr-o multitudine de forțe aleatorii,
care, ele însele, sunt afectate de un număr aparent infinit
de factori. Pernitele fetale joaca un rol important in
afectarea tensiunilor care influenteaza direct formarea
modelului (simetria padului) si numarul crestelor
(dimensiunea padului), dar formarea detaliilor are loc la un
nivel mult mai mic. Tensiuni localizate (tensiuni și
compresii), ca urmare a creșterii straturilor de țesut ale
degetului și a interacțiunilor cu câmpurile
3–22
a crestelor existente, creează fundația singularității de al
doilea nivel.
3.9.2 Morfologia crestei
Morfologia crestei (detaliu la nivelul al treilea) este
manifestarea la suprafata a unei comunitati celulare
eterogene impreuna cu membrana bazala, care ofera
constant epidermei un portret tridimensional al naturii sale
unice. Este total de neconceput ca stresurile fizice și
distribuțiile celulare care alcătuiesc comunitatea ar putea fi
exact duplicate, la orice nivel, în două zone diferite de
dezvoltare a țesutului fetal. Fiecare secțiune individuală de
pe fiecare creastă este unică. Prin urmare, orice
aranjament de creste este imposibil de copiat, indiferent de
număr. Variațiile mari ale cantității de detalii care sunt
înregistrate de la pielea tridimensională la impresia
bidimensională în timpul oricărui contact dat pot duce la
incapacitatea de a individualiza amprentele latente,
3.9.3 Maturarea pielii
După maturarea crestelor primare și secundare la
aproximativ 24 de săptămâni de gestație, anastomoza
începe să traverseze dermul (Hale, 1952), conectând astfel
crestele primare și secundare și modelând porțiunea
superioară a dermei în papile de legătură. Papilele continuă
să își schimbe forma până la vârsta adultă și devin
complexe (Misumi și Akiyoshi, 1984). Deși forma limitei
epidermo-dermice se poate schimba în timp, rata de
producție a celulelor pielii în stratul bazal al pielii nu devine
incongruentă din punct de vedere spațial. Din acest motiv,
modificările de formă în stratul bazal „frunze” nu produc
caracteristici care apar semnificativ diferite la suprafață
(Figura 3-33). Rata constantă de proliferare a celulelor
bazale ale pielii în zonele de piele învecinate oferă detalii
unice și consistente suprafeței pielii. Modelul crește de
multe ori în
 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii CAPITOLUL 3

FIGURA 3–33
Ilustrație a progresului structurii pielii pernei de la
viața fetală (stânga) până la vârsta adultă (dreapta).
(Retipărit cu permisiunea de la Wertheim și Maceo
(2002), p. 39).

FIGURA 3–34
Desene care înfățișează pielea rulmentului înainte de (A), în
timpul (BE) și după (FH) stadiul critic al formării crestei de
frecare: (A) piele neidentificată a crestei de frecare; (B)
inițierea formării crestei primare la granița epidermă-dermă;
(C) crestele primare crescând în adâncime; (D) creșterea
pielii care separă crestele primare existente; (E) creșterea
noilor creste primare între crestele primare existente
(formarea canalului de sudoripare); (F) inițierea creșterii
crestelor secundare între crestele primare; (G) maturarea
crestelor secundare combinata cu aparitia crestelor la
suprafata; (H) Întregul sistem începe procesul de maturare
(aproximativ 24 de săptămâni Timp de gestație estimat).
(Retipărit cu permisiunea lui Wertheim și Maceo (2002),

Estimarea fetală a vârstei gestaționale în săptămâni FIGURA 3–35

Tabel care prezintă consensul din literatura de
specialitate în ceea ce privește timpii estimați pentru
Formarea și regresia îndepărtarea (alungirea) și regresia (contracția)
padului volar. percuțelor degetelor, în același mod ca și
Formarea și regresia îndepărtarea și creșterea crestelor primare și
pad-ului digital. secundare.
proliferare şi înmulţire
de pe creasta primară.
Formarea și maturizarea
creasta secundară.

Stadiul critic de dezvoltare

de Amprentele digitale

mărimea, dar succesiunea crestelor nu se modifică niciodată nici în
timpul vieții fetale, nici în timpul vieții adulte, cu excepția cazului de
leziuni sau boli care afectează stratul bazal al pielii.
3.10 Rezumat: Indicii de unicitate și
formarea modelelor
3.10.1 Unicitatea
Pe măsură ce pielea progresează prin întregul proces de
formare a crestei (Figura 3-34), mulți factori contribuie la
rezultatul final: unicitatea structurală completă, de la
contur la forma crestei. Deși s-a demonstrat că genetica
joacă un rol în formarea modelului, ea nu determină
aranjarea detaliilor sau forma crestelor în cadrul
modelului. Morfogeneza acestor mici detalii este rezultatul
interferenței de dezvoltare care are loc în acea secțiune a
pielii în timpul perioadei critice de formare a crestei de
frecare.
3.10.2 Formarea modelului
Tampoanele pentru degete joacă un rol important în influențarea
formării modelului (simetria plăcuțelor degetelor) și
3–23
CAPITOLUL 3 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii
Numărul crestelor (dimensiunea plăcuțelor pentru degete),
deși plăcuțele pentru degete nu cauzează în mod direct
alinierea crestelor. În schimb, pernițele degetelor afectează
topologia suprafeței și tensiunea și compresia generală în
zona de joncțiune derm-epidermică în curs de dezvoltare,
care, la rândul său, afectează direct alinierea crestei de frecare
în timpul etapei critice de dezvoltare a crestei. Orice stres sau
presiune asupra degetului în curs de dezvoltare în timpul
etapei critice (Figura 3-35) de formare a crestei de frecare
poate afecta alinierea crestei.
3.11 Revizori
Recenziatorii care revizuiesc acest capitol sunt Jeffrey G. Barnes,
Patti Blume, Mary Ann Brandon, Brent T. Cutro, Sr., Lynne D.
Herolk, Michelle L. Snyder și John R. Vanderkolk.
3.12 Referințe
Ashbaugh, DR Ridgeology.J. Forensic Ident.1991,41(1),
16–64.
Ashbaugh, D.R.Analiza cantitativă-calitativă a crestelor de
frecare: o introducere în ridgeologia de bază și avansată;CRC
Press: Boca Raton, FL, 1999.
Babler, WJ Selecția prenatală și modelele dermatoglifice.
Am. J. Anthropol fizic.1978,48(1), 21–28.
Babler, WJ Dezvoltarea prenatală a modelelor dermatoglifice:
asocieri cu creasta epidermală, tamponul volar și morfologia
osoasă.Colegiul Anthropologicum1987,unsprezece(2), 297–303.
Babler, WJ Comunități prenatale în dezvoltarea crestei
epidermale. ÎnTendințe în cercetarea dermatoglifică;
Durham, N., Plate, C., Eds.; Kluwer Academic Press:
Dordrecht, Olanda, 1990; p. 54–68.
Babler, WJ Dezvoltarea embriologică a crestelor epidermice și
configurațiile lor. ÎnDermatoglife: Știință în tranziție;Platon,
C., Garruto, R., Schaumann, B., Eds.; Defecte congenitale Seria
articole originale; March of Dimes: New York, 1991; p. 95–112.
Babler, Universitatea WJ Marquette, Milwaukee, WI.
Comunicare personală, 1999.
Ball, P.The Self-Made Tapestry: Formarea modelului în
natură;Oxford University Press: New York, 1999.
3–24
Bhasin, M. Efectul radiațiilor naturale de fundal asupra
trăsăturilor dermatoglifice.Actul Antropogenetic1980,4(1–2), 1–
27.
Bonnevie, K. Studies on Papillary Patterns on Human Fingers.
J.Genetica1924,cincisprezece,1–112.
Burdi, AR, Babler, WJ, Garn, SM Monitorizarea modelelor de
dezvoltare prenatală a scheletului. ÎnDermatoglife — Cincizeci de
ani mai târziu;Defecte congenitale Articolul original Seria 15(6);
March of Dimes: Washington, DC, 1979; p. 25–38.
Carlson, B.Embriologie umană și biologia dezvoltării;
Mosby: New York, 1999.
Chacko, S; Vaidya, M. Dermal Papiles and Ridge Patterns in
Human Volar Skin.Act anatomic (Basel)1968, 70(1), 99–108.
Chakraborty, R. Rolul eredității și mediului asupra trăsăturilor
dermatoglifice. ÎnDermatoglife: Știință în tranziție; March of
Dimes: Washington, DC, 1991; p. 151–191.
Cowger, J.F.Friction Ridge Skin: compararea și identificarea
amprentelor;Elsevier Science: New York, 1983.
Cummins, H. Configurațiile crestelor epidermale într-un
monstru acefalic uman.Înregistrare anatomică1923,26(1), 1–
13.
Cummins, H. Epidermal Ridge Configurations in Developmental
Defects, with Particular References to the Ontogenetic Factors
Which Condition Ridge Direction.Am. J. Anatomie 1926,38(1),
89–151.
Cummins, H. Istoria topografică a plăcuțelor volare (tampoane de
mers; Tastballen) în embrionul uman.Contribuții la Embryol.1929,
douăzeci,105–126.
Cummins, H. Pierderea pielii crestate înainte de naștere.Ident. amprentă
digitală. Mag.1965,46,3–7, 23.
Dell, D.; Munger, B. Embriogeneza timpurie a crestelor
papilare (canalele sudoripare) în pielea glabră a primatelor:
Harta dermatotopică a mecanoreceptorilor cutanați și a
dermatoglifelor.J. Comp. Neurol.1986,244(4), 511–532.
De Wilde, AG O teorie privind dezvoltarea modelului de
creste.Taur. Int. Dermatoglife Asoc.1980,8(1), 2–18.
Durham, N., Fox, K., Plato, C., Eds.Starea Dermatoglifelor:
Știința amprentelor cu degete și palme;Edwin Mellen Press:
New York, 2000.
 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii
Elie, J. O nouă abordare metodologică a variabilității
dermatoglifice.Câine. Rev. Fizic Anthropol.1987,6(1), 54–63.
Evatt, EJ Dezvoltarea și evoluția crestelor și modelelor
papilare ale suprafețelor volare ale mâinii.J. Anatomie
1906,41,66–70.
Goradia, R.; Davis, B.; DeLeon, R. Familial Ridge
Disociation-Aplazia and X-cromosome Aneuploidy.
ÎnDermatoglife — Cincizeci de ani mai târziu;Defecte congenitale Seria
articole originale; March of Dimes: Washington, DC, 1979; p. 591–607.
Hale, A. Morfogeneza pielii volare la fătul uman. Am. J.
Anatomie1952,91(1), 147–173.
Heimer, L.Creierul uman și măduva spinării: ghid de
neuroanatomie și disecție funcțională,Ed. a II-a; Springer-
Verlag: New York, 1995.
Hirsch, W. Aspecte biologice ale amprentelor, palmelor și
tălpilor.Amprenta și Ident. Mag.1964, 3–17.
Hirsch, W.; Schweichel, J.U. Dovezi morfologice privind
problema formării crestei pielii.J. Deficiență mintală Res.
1973,17(1), 58–72.
Holbrook, KA Structura și dezvoltarea pielii. În
Fiziopatologia bolilor dermatologice,Ed. a II-a; Soter, M.,
Baden, H., Eds.; McGraw-Hill: New York, 1991a; p. 3–43.
Holbrook, K.A. Structura și funcția pielii umane în curs de
dezvoltare. ÎnBiochimia și fiziologia pielii; Goldsmith, L.,
Ed.; Oxford University Press: New York, 1991b; p. 64–101.
Holbrook, KA; Odland, G. F. Structura fină a epidermei umane în
curs de dezvoltare: scanarea luminii și microscopia electronică cu
transmisie a peridermei.J. Invest. Dermatol.1975,65(1), 16–38.
Holt, S.B.Genetica crestelor dermice;Charles C.
Thomas: Springfield, IL, 1968.
Jamison, C. Dermatoglife și ipoteza Geschwind I: Fundal
teoretic și rezultatele palmare ale dislexiei II. Rezultatele
digitale ale dislexiei și implicațiile dezvoltării. ÎnTendințe în
cercetarea dermatoglifică;Durham, N., Plate, C., Eds.;
Kluwer Academic Press: Dordrecht, Olanda, 1990; p. 99–
135.
CAPITOLUL 3
Kahn, H.; Ravindranath, R.; Valdez, R.; Venkat Narayan, KM Diferența de
numărare a crestelor de amprentă între vârfurile degetelor adiacente
(dR45) prezice distribuția superioară a corpului:
Dovezi pentru programarea gestațională timpurie.Am. J.
Epidemiol.2001,153(4), 338–344.
Kimura, S. Dezvoltarea embriologică a pliurilor de flexie.
ÎnȘtiința dermatoglifelor în tranziție;March of Dimes:
Washington, DC, 1991; p. 113–129.
Kollman, A.Der Tastapparat der Hand der menschlichen Rassen
und der Affen in seiner Entwickelung und Gliederung (Aparatul
tactil al mâinii raselor umane și maimuțelor în dezvoltarea și
structura sa);Voss Verlag: Hamburg, Germania, 1883.
Kucken, M.; Newell, A. Fingerprint Formation.J. Teoretic
Biol.2005,235(1), 71–83.
Lacroix, B.; Wolff-Wuenot, M.; Haffen, K. Morfologia timpurie a
mâinii umane: o estimare a vârstei fetale.Dezvoltarea umană
timpurie1984,9(2), 127–136.
Lavker, RM; Soare, celule stem epidermice TT.J. Invest. Dermatol.
1983,81(1) (Supliment), 121s–127s.
Loesch, D. Contribuțiile lui LS Penrose la dermatoglife.
J. Deficiență mintală Res.1973,17(1), 1–17.
Loesch, D. Studii genetice ale dermatoglifelor—Avansuri
și limitări.Progres în Dermatoglyphic Res.1982,84, 45–77.
Loesch, D.Dermatoglife cantitative: clasificare, genetică și
patologie;Oxford University Press: New York, 1983.
Malhotra, K. Progresul în genetica numărului de creasta a
modelului palmar la om.Progres în Dermatoglyphic Res.1982,
84, 111–128.
Maruyama, M. A doua cibernetică: procese cauzale
reciproce de amplificare a abaterii.Am.Scientist
1963,5(2), 164–179.
Mavalwala, J.Dermatoglife: o bibliografie internațională;
Mouton: Chicago, 1977.
Mavalwala, J.; Mavalwala, P.; Kamali, S. Probleme de
eșantionare și de metodologii în dermatoglife. În
Dermatoglife: Știință în tranziție;March of Dimes:
Washington, DC, 1991; p. 291–303.
3–25
CAPITOLUL 3 Friction Ridge Embriologie și morfologie pielii
Meier, RJ Componentele de dezvoltare secvențiale ale dermatoglifelor
digitale.Biol uman.nouăsprezece optzeci și unu,53(4), 557–573.
Meier, RJ; Goodson, CS; Roche, E. Dermatoglyphic
Development and Timing of Maturation.Biol uman.1987,59(
2), 357–373.
Misumi, Y.; Akiyoshi, T. Structura microscopică electronică de
scanare a amprentei în legătură cu suprafața dermică.
Înregistrarea anatomică1984,208(1), 49–55.
Montagna, W.; Parakkal, P.Structura și funcția pielii, Ed. a 3-
a; Presa academică: New York, 1974.
Montagna, W.; Kligman, A.; Carlisle, K.Atlasul pielii umane
normale;Springer-Verlag: New York, 1992.
Moore, S.J.; Munger, B. Ontogenia timpurie a nervilor aferenti
și crestelor papilare în pielea glabră digitală umană. Dev.
Brain Res.1989,48(1), 119–141.
Morohunfola, K.; Munger, B.; Jones, T. Diferențierea pielii și
a anexelor sale. I. Dezvoltarea normală a crestelor papilare.
Înregistrarea anatomică1992,232(4), 587–598.
Mulvihill, JJ; Smith, DW Geneza dermatoglifelor.
J. Pediatrică.1969,75(4), 579–589.
Murray, JD Cum își face leopardul petele.științific
american1988, 80.
Okajima, M. Dezvoltarea crestelor dermice la făt.J. Med.
Genet.1975,12(3), 243–250.
Okajima, M. Dermal and Epidermal Structures of the Volar
Skin. ÎnDermatoglife — Cincizeci de ani mai târziu;Defecte
congenitale Seria articole originale; March of Dimes:
Washington, DC, 1979; p. 179–188.
Okajima, M. O abordare metodologică a dezvoltării
crestelor epidermice văzute pe suprafața dermică a
fetușilor. ÎnProgrese în cercetarea dermatoglifică;Alan R.
Liss, Inc.: New York, 1982; p. 175–188.
Penrose, L.; O'Hara, P. Dezvoltarea crestelor epidermale.
J. Med. Genet.1973,10(3), 201–208.
Penrose, L.; Plomley, N. Structura crestelor epidermice
interstițiale.Zeitschrift für Morphologie und Anthropologie1969,
61(1), 81–84.
3–26
Raven, P.; Johnson, G.biologie,Ed. a 3-a; Anuarul Mosby: St.
Louis, MO, 1992.
Reed, T. Impactul schimbărilor în genetica medicală asupra
predării și diseminării informațiilor despre dermatoglife. În
Dermatoglife: Știință în tranziție;March of Dimes:
Washington, DC, 1991; p. 305–319.
Roberts, D. Variația populației în dermatoglife: Teoria
câmpului.Progres în Dermatoglyphic Res.1982,84,79–91.
Roberts, D. Genetica creșterii fetale umane. ÎnCreșterea
umană, un tratat cuprinzător;Falkner, F.; Tanner, J., Eds.;
Plenum Press: New York, 1986; vol. 3, p. 113–143.
Schaumann, B. Medical Applications of Dermatogliphics.
Progres în Dermatoglyphic Res.1982,84,33–34.
Schaumann, B.; Alter, M.Dermatoglife în tulburări medicale;
Springer-Verlag: New York, 1976.
Schaumann, B.; Opitz, J. Clinical Aspects of
Dermatoglyphics. ÎnDermatoglife: Știință în tranziție;March
of Dimes: Washington, DC, 1991; p. 193–228.
Siervogel, RM; Roche, A.; Roche, E. Câmpuri de dezvoltare pentru
trăsăturile dermatoglifice relevate de analiza multivariată. Biol
uman.1978,cincizeci(4), 541–556.
Slatis, H.; Katznelson, M.; Bonne-Tamir, B. Moștenirea tiparelor
de amprentă digitală.Am. J. Hum. Genet.1976,28(3), 280–289.
Smith, L.T.; Holbrook, K.A. Embriogeneza dermului în pielea
umană.Pediatrică Dermatol.1986,3(4), 271–280.
Weninger, M.; Aue-Hauser, G.; Scheiber, V. Total Finger
Ridge-Count și ipoteza poligenică: o critică.
Biol uman.1976,48(4), 713–725.
Wertheim, K.; Maceo, A. Etapa critică a formării modelului de
creasta de frecare.J. Forensic Ident.2002,52(1), 35–85.
Whipple, I., Suprafața ventrală a chiridiului mamiferelor,
cu referire specială la condițiile găsite la om. Zeitschrift für
Morphologie und Anthropologie1904,7, 261–368.
Wilder, HH; Wentworth, B.identificare personala;The Gorham
Press: Boston, 1918.
 CAPITOL
ÎNREGISTRAREA ARTICOLULUI
DE LIVING ȘI POST-
MORTEM FRICTION RIDS
Brent T. Cutro, dl.

CUPRINS

3 4.1 Introducere 18 4.5 Rezumat

3 4.2 Echipamente 19 4.6 Revizori

5 4.3 Înregistrarea amprentelor digitale, a 19 4.7 Referințe

amprentelor palmelor mâinii și
tălpilor piciorului subiecților vii

10 4.4 Înregistrare detaliată a creastei de

frecare post-mortem

4–1
 Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction RidgeCAPITOLUL 4

CAPITOLUL 4

4.1 Introducere
ÎNREGISTRAREA ARTICOLULUI
Pielea este cel mai mare organ al corpului uman și

DE LIVING ȘI POST- constituie prima sa linie de protecție. Acesta acoperă

complet corpul de la cap până la picioare și este în primul

MORTEM FRICTION RIDS

rând uniform în natură pe tot parcursul, cu excepția
zonelor care acoperă suprafețele palmare ale degetelor și
mâinilor, precum și suprafețele plantare ale degetelor și
Brent T. Cutro, dl. picioarelor. Pielea acestor zone este cunoscută sub
denumirea de piele de crestă de frecare. Obținerea
înregistrărilor lizibile din aceste zone ale pielii este
esențială pentru comparațiile ulterioare cu amprentele
latente recuperate de la scenele crimei, pentru compararea
cu înregistrările anterioare sau pentru introducerea în
sistemele automate de identificare a amprentelor digitale
(AFIS).

Printuri cu cerneală, tipărire de înregistrări, standarde și

exemplare sunt termeni folosiți pentru a descrie
înregistrarea acestor detalii unice.

4.2 Echipamente

Sunt utilizate diferite tipuri de echipamente, cerneluri,

scanere și tehnici pentru a înregistra detaliile crestei de
frecare. Deși conceptul de înregistrare a detaliilor de
frecare pare de bază, atenția și determinarea sunt
întotdeauna necesare pentru a obține înregistrări de cea
mai bună calitate, deoarece obținerea de înregistrări
complete și lizibile este o necesitate în screening-ul latent.

Echipamentul necesar pentru a înregistra detaliile marginii

de frecare include o rolă de cerneală, o placă de cerneală
(din sticlă sau dintr-un metal moale, cum ar fi oțelul
inoxidabil), carduri de înregistrare a amprentelor digitale
sau a amprentelor. palmar și o cerneală neagră de calitate
formulată în acest scop (Figura 4-1). ). Aceste articole pot fi
obținute de la diverse companii furnizoare

4–3
 CAPITOLUL 4Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction Ridge

materiale criminalistice și tipografice. Trebuie folosite numai frecare, păstrând în același timp în mod convenabil toate
cerneluri formulate în scopuri criminalistice, deoarece alte echipamentele necesare pentru această lucrare în interiorul
tipuri de cerneluri (cerneală de imprimantă, cerneală de scris containerelor de depozitare încorporate.
sau cerneală pentru timbre de cauciuc) sunt prea ușoare, prea
Cardurile standard utilizate pentru înregistrarea afișărilor
subțiri sau nu se usucă suficient de repede pe cardurile de
sunt de 8” x 8”. Această dimensiune are spațiu pentru două
înregistrare; această umiditate reținută poate cauza pete
rânduri de cinci imprimeuri rulate, precum și spațiu pentru
ulterioare pe imprimeuri. O alternativă la metoda de cerneală
imprimeuri netede sau plate sub rândurile de imprimeuri
și role este utilizarea tampoanelor de rășină termoplastică
rulate. Aceste cărți sunt de culoare albă și sunt de obicei
micro-reticulate sau a tampoanelor de cerneală ceramică, în
realizate din carton ușor sau carton greu. Cardurile de
care respectivele tampoane sunt impregnate cu cerneluri
amprentă sunt folosite de nenumărate ori și pot fi stocate
speciale permanente și inalterabile. Aceste produse conțin
în fișier timp de mulți ani. Din acest motiv, textura și
suficientă cerneală pentru a înregistra până la 50.000 de
rezistența cardului trebuie să fie astfel încât să reziste la o
amprente și ar trebui să dureze aproximativ doi ani fără
manipulare constantă (Olsen, 1978, pp. 59-60).
reumplere. Curățarea este ușoară, iar cerneala se usucă rapid
pe cardurile de înregistrare (Olsen, 1978, p. 90-91). Progresele
în tehnologia cernelurilor au condus la îmbunătățirea anumitor
Figura 4-2 prezintă două rânduri de amprente (printuri
caracteristici ale unora dintre aceste cerneluri, rezultând
rulate) în centrul cardului. Blocurile încep cu degetul mare
produse care sunt mai ușor de utilizat.
al mâinii drepte ca numărul 1, degetul arătător drept cu
numărul 2 și așa mai departe până la degetul mic drept, #
Un suport pentru amprentă este, de asemenea, util.
5. Astfel, mâna stângă începe cu degetul mare, desemnat
Suportul pentru amprentă poate fi poziționat la înălțimea
cu numărul 6, degetul. indexul din stânga este
necesară pentru a înregistra confortabil detaliile crestei

FIGURA 4–1
Echipamente și cerneală utilizate
pentru înregistrarea copiilor
creste de frecare.

FIGURA 4–2
Două rânduri de imprimeuri
rulate în centrul cardului
pentru amprente

4–4
 Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction RidgeCAPITOLUL 4
#7 și așa mai departe până la degetul mic stâng,
# 10. Un alt set de printuri ar apărea sub acestea. Acestea
sunt cunoscute sub denumirea de amprente netede, plate
sau simultane și servesc ca verificare a secvenței
degetelor în amprentele rulate (Olsen, 1978, pp. 60-62).
Vezi Figura 4-3.
Pe lângă spațiile pentru amprentare, pe card există spațiu
pentru a înregistra informații despre persoana de la care
se ia amprenta (de exemplu, numele, data nașterii),
informații despre dependență, precum și spațiu pentru
dată și semnături a subiectului şi a tehnicianului.
Tehnologia Livescan înlocuiește procesul de utilizare a
cernelii pentru a înregistra detaliile crestelor de frecare.
Suprafața crestei de frecare de prelucrat este plasată într-
un scanner care înregistrează detaliile în câteva secunde.
Scanerele de înaltă rezoluție pot produce imagini care sunt
la egalitate, din punct de vedere al calității, cu imprimările
cu cerneală; imaginile digitale sunt ușor de reprodus și
distribuit electronic. Procesul de rulare a amprentelor (și a
amprentelor plate) pe placa scanerului este același ca și
pentru înregistrarea reală a imprimării cu cerneală pe card,
dar fără cerneală.
4.3 Înregistrarea amprentelor
digitale, a amprentelor palmei și
a tălpilor subiecților vii
Cardurile de amprentă care sunt lizibile și complet
completate, ca în Figura 4-3, sunt
FIGURA 4–3
Card de amprentă complet
umplut.
adecvate pentru clasificare sau comparare și pentru
scanare în AFIS.
4.3.1 Înregistrați amprentele digitale
Metoda de bază de înregistrare detaliată a crestei de
frecare pe mâini sau picioare poate fi realizată prin
aplicarea unui strat subțire de cerneală neagră direct pe
suprafața pielii folosind o rolă sau prin acoperirea unei
plăci de cerneală cu cerneală și rularea degetelor pe placă.
Pielea cu cerneală este apoi presată pe o suprafață de
culoare contrastantă, cum ar fi o bucată de hârtie albă sau
un card de amprentă. Diferența de înălțime dintre creste și
caneluri în pielea crestelor de frecare lasă o impresie care
este o înregistrare a detaliilor unice ale pielii crestei de
frecare (Cowger, 1983, p. 10).
Pentru a începe acest proces, dacă se folosește metoda
cerneală și role, se depune o cantitate mică de cerneală pe
marginea, centrul și marginea opusă a plăcii de cerneală care
trebuie să fie complet curată. Cerneala este distribuită și
netezită de rolă. Cerneala ar trebui să arate neagră, nu gri.
Culoarea gri înseamnă că nu există suficientă cerneală pe tablă.
Cerneala nu trebuie să arate umedă. Dacă da, există prea multă
cerneală pe platan, iar acest lucru ar putea cauza pete pe
imprimare. Odată ce cantitatea adecvată de cerneală a fost
plasată pe farfurie, următorul pas este să cernealești degetele
(Cowger, 1983, p. 10).
Înainte de a aplica cerneala pe degete, inspectați și
asigurați-vă că degetele sunt curate și uscate, deoarece
contaminanții pot interfera cu înregistrarea corectă.
4–5
CAPITOLUL 4Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction Ridge

Dacă degetele subiectului sunt prea uscate, se poate aplica cu moderație o cremă de mâini hidratantă pentru a înmuia degetele. Dacă degetele procesul și ar trebui rugat să rămână într-o postură
subiectului sunt prea umede, acestea trebuie uscate individual sau, în caz de umiditate excesivă, curățate cu un șervețel cu alcool și apoi uscate relaxată. Degetul sau degetul mare este apoi rotit cu 180°
indiferent de metoda de înregistrare utilizată (cerneală și rolă, tampon sau scaner). degetele ar trebui să fie întoarse, iar degetele mari să fie (adică de la marginea unghiei la cealaltă margine a
întoarse spre corp (degetele mari înăuntru, degetele afară). Această procedură permite atât degetelor, cât și degetelor mari să se rotească unghiei) și este imediat ridicat de pe placă și rotit în același
dintr-o poziție destul de incomodă într-o poziție mai relaxată, astfel încât înregistrările pătate sunt mai puțin probabil să fie generate. Pentru a mod în fanta corespunzătoare de pe cardul de amprentă
roti complet fiecare deget, cu subiectul în picioare și cu fața către suportul cardului, mâna trebuie ținută ferm în așa fel încât degetul să fie digitală. a fost plasat anterior în suportul cardului.
extins și celelalte degete să nu stea în cale. Placa de cerneală și suportul cardului ar trebui să fie unul lângă celălalt, unde operatorul va fi

poziționat lângă suportul cardului (Olsen, 1978, p. 66). Astfel, mâna este rotită astfel încât partea laterală a degetului să poată fi plasată pe placa

Degetele și degetele mari trebuie rotite peste card sau

de cerneală. În timp ce una dintre mâinile operatorului ține mâna subiectului, cealaltă mână ține capătul degetului sau al degetului mare

scaner în aceeași ordine în care apar spațiile pe card,

imprimat pentru a nu aluneca, pentru a aplica o presiune ușoară și pentru a ghida rotația (Figura 4-4). Doi factori cheie de luat în considerare

începând cu degetul mare drept și terminând cu degetul

sunt controlul și presiunea (Cowger, 1983, p. 11). Pentru cele mai bune rezultate, subiectul nu ar trebui să asiste Placa de cerneală și suportul

mic stâng (Olsen, 1978, p. 66). Imprimările netede (plate

cardului ar trebui să fie unul lângă celălalt, unde operatorul va fi poziționat lângă suportul cardului (Olsen, 1978, p. 66). Astfel, mâna este rotită

sau simultane) sunt înregistrate prin gruparea degetelor

astfel încât partea laterală a degetului să poată fi plasată pe placa de cerneală. În timp ce una dintre mâinile operatorului ține mâna subiectului,

fiecărei mâini și apăsarea lor pe placa de cerneală.

cealaltă mână ține capătul degetului sau al degetului mare imprimat pentru a nu aluneca, pentru a aplica o presiune ușoară și pentru a ghida

Degetele grupate, numerotate 2-5 și 7-10, se sprijină pe

rotația (Figura 4-4). Doi factori cheie de luat în considerare sunt controlul și presiunea (Cowger, 1983, p. 11). Pentru cele mai bune rezultate,

amprenta sau cardul scanerului în sloturile

subiectul nu ar trebui să asiste Placa de cerneală și suportul cardului ar trebui să fie unul lângă celălalt, unde operatorul va fi poziționat lângă

corespunzătoare, având grijă să nu suprapună aceste

suportul cardului (Olsen, 1978, p. 66). Astfel, mâna este rotită astfel încât partea laterală a degetului să poată fi plasată pe placa de cerneală. În

amprente pe amprentele rulate. Degetele mari sunt scrise

timp ce una dintre mâinile operatorului ține mâna subiectului, cealaltă mână ține capătul degetului sau al degetului mare imprimat pentru a nu

cu cerneală și înregistrate separat în același mod. Degetele

aluneca, pentru a aplica o presiune ușoară și pentru a ghida rotația (Figura 4-4). Doi factori cheie de luat în considerare sunt controlul și

și degetele mari care se înregistrează în aceste casete nu

presiunea (Cowger, 1983, p. 11). Pentru cele mai bune rezultate, subiectul nu ar trebui să asiste mâna este rotită astfel încât partea laterală a

trebuie rostogolite dintr-o parte în alta. În momentul în

degetului să poată fi plasată pe placa de cerneală. În timp ce una dintre mâinile operatorului ține mâna subiectului, cealaltă mână ține capătul

care degetele și degetele mari se ridică de pe card sau

degetului sau al degetului mare imprimat pentru a nu aluneca, pentru a aplica o presiune ușoară și pentru a ghida rotația (Figura 4-4). Doi

scaner,
factori cheie de luat în considerare sunt controlul și presiunea (Cowger, 1983, p. 11). Pentru cele mai bune rezultate, subiectul nu ar trebui să

asiste mâna este rotită astfel încât partea laterală a degetului să poată fi plasată pe placa de cerneală. În timp ce una dintre mâinile

operatorului ține mâna subiectului, cealaltă mână ține capătul degetului sau al degetului mare imprimat pentru a nu aluneca, pentru a aplica o

presiune ușoară și pentru a ghida rotația (Figura 4-4). Doi factori cheie de luat în considerare sunt controlul și presiunea (Cowger, 1983, p. 11).

Pentru cele mai bune rezultate, subiectul nu ar trebui să asiste Doi factori cheie de luat în considerare sunt controlul și presiunea (Cowger,

1983, p. 11). Pentru cele mai bune rezultate, subiectul nu ar trebui să asiste Doi factori cheie de luat în considerare sunt controlul și presiunea (Cowger, 1983, p. 11). Pentru cele mai bune rezultate, subiectul nu ar trebui să asiste

FIGURA 4–4
pozitia mainii
operator.

4–6
 Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction RidgeCAPITOLUL 4

FIGURA 4–5
Înregistrarea exemplarelor de
palmier cu ajutorul unei role.

4.3.2 Înregistrarea palmelor continuu pentru a evita patarea sau deformarea (Figura
4-5). De asemenea, trebuie aplicată o presiune ușoară în
Palmele sunt înregistrate la fel ca amprentele digitale; cu
timpul întoarcerii, pentru a menține integritatea și a
toate acestea, un dispozitiv cilindric este utilizat în mod
înregistra corect centrele palmelor. (Extinderea degetului
obișnuit pentru a facilita procesul și pentru a asigura
mare în lateral va ajuta, de asemenea, la eliminarea
înregistrarea completă a tuturor detaliilor crestei de
golurilor din centrul palmei de înregistrare.) Degetele mari
frecare. Palmele nu sunt presate într-o placă de cerneală,
sunt înregistrate separat datorită poziției lor pe mână.
ci mai degrabă, rola este umplută cu cerneală de pe placa
Partea extremă a palmei, opusă degetului mare, cunoscută
de cerneală și se folosește pentru a aplica un strat subțire
și sub denumirea de „palma scriitorului” (adică, marginea
de cerneală direct pe mâini, de la baza și marginile
zonei hipotenare), este de asemenea înregistrată separat
palmelor spre vârfurile degetelor. Trebuie avut grijă
pe cardul de imprimare a palmei. Cardul este scos din rolă
pentru a vă asigura că cerneala este răspândită pe toate
și plasat pe o suprafață dură, plană. Această zonă a palmei
zonele care au detalii de frecare.
este apoi sprijinită pe card pentru amprenta palmară, cu
degetul mic întins la dreapta amprentei palmei înregistrate
Pentru a înregistra palmele, un card standard de 8" x 8" sau
anterior pentru mâna dreaptă și în stânga amprentei
hârtie albă grea este atașat la o rolă de aproximativ 3" în
palmarei înregistrate anterior pentru mâna stângă, dacă
diametru. Bandă de mascare sau benzi de cauciuc pot fi
spațiul permite. Zona degetului mare a palmei (zona
folosite pentru a atașa hârtia la rolă. (Unii tehnicieni preferă să
tenară) este apoi înregistrată în același mod și plasată pe
lase hârtia „să meargă” pe rolă fără a o fixa, având grijă să nu
partea stângă a amprentei palmei drepte înregistrate
alunece.) Palma cu cerneală este întoarsă, fie de la baza y către
anterior și pentru partea dreaptă a palmei stângi
degete, fie de la degete către bază. Ambele variante sunt
înregistrate anterior, din nou, dacă spațiul permite. Zona
acceptabile și sunt în general lăsate la latitudinea tehnicianului.
degetului mare a palmei (zona tenară) este apoi
Majoritatea tehnicienilor preferă să înceapă de la baza palmei
înregistrată în același mod și este plasată pe partea stângă
și să lucreze spre degete, deoarece acest lucru îi oferă
a amprentei palmei drepte înregistrate anterior, iar pentru
tehnicianului mai mult control asupra subiectului și a poziției
partea dreaptă a amprentei palmei stângi înregistrate
amprentei pe card (Olsen, 1978, p. 74). Mâna poate fi pur și
anterior, din nou, dacă spațiul permite.
simplu trasă în loc să fie împinsă peste suprafață, Acest lucru
va ajuta, de asemenea, la prevenirea mișcării laterale a mâinii
subiectului. Palma ar trebui să se înregistreze cu o netedă și

4–7
CAPITOLUL 4Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction Ridge
O metodă alternativă simplă pentru înregistrarea
amprentelor palmei este utilizarea unui material de ridicare
adeziv alb, cum ar fi Handiprint.®(Kinderprint Co.) și pulbere
neagră pentru amprente. Pudra de amprentă se aplică ușor
cu o perie moale pentru amprentă pe toată suprafața
palmei. Materialul adeziv este separat de căptușeală și
presat pe palma mâinii în timp ce se netezește din centru
spre lateral. Adezivul flexibil se conformează cutelor și
crăpăturilor palmei cu o alunecare minimă, ajutând la
crearea unei amprente complete, cu contrast ridicat.
Materialul de ridicare adeziv este îndepărtat de pe palmă și
plasat pe un capac transparent de acetat, păstrând astfel
amprenta pentru comparații ulterioare.
4.3.3 Înregistrarea impresiilor cazurilor
relevante
Dosarul cazurilor importante* (de asemenea cunoscut ca si
cazier judiciar de top) este o înregistrare detaliată a
crestelor de frecare care acoperă mâinile. Dacă este
necesar, aceasta poate include și o înregistrare a detaliilor
crestei de frecare de pe picioare. Pe lângă amprentele și
amprentele palmei înregistrate și lizibile, Înregistrarea
Cazului Semnificativ include un set complet înregistrat și
lizibil de vârfuri de degete, de la chiar sub unghie până la
centrul degetelor, care au fost întoarse pe o parte de la o
unghie la altele, precum și o înregistrare completă a
articulațiilor inferioare ale degetelor, inclusiv părțile
extreme. Înregistrările semnificative ale cazurilor sunt
adesea necesare pentru compararea cu amprente
necunoscute care au fost colectate de la scenele crimei, iar
aceste amprente pot include zone detaliate de frecare care
nu sunt înregistrate în mod obișnuit.
Pentru început, un set complet de amprente ale
subiectului trebuie înregistrat așa cum este descris mai
sus. Toate detaliile de frecare rămase în zona falangei a
degetelor mari și ale degetelor sunt apoi înregistrate
folosind carduri de 8" x 8" sau hârtie de legătură albă
atașată ferm de marginea unei mese. Începând cu degetul
mare, se aplică un strat subțire de cerneală peste toate
detaliile marginii de frecare.
* Grupul de lucru științific pentru analiza, studiul și tehnologia cremelor de frecare (SWGFAST) a propus o schimbare a terminologiei de la „tipărituri de cazuri majore” la
„exemplare complete de creasta de frecare” [SWGFAST, 2006, pp. 619–627].
4–8
cu o rolă de cerneală, de la baza degetului mare până la vârf,
inclusiv părțile extreme ale degetului. De obicei, începând din
colțul din stânga jos al hârtiei, partea din stânga a degetului
mare este apăsată ferm în hârtie. Degetul mare este retras prin
ridicarea bazei degetului mare și apoi a vârfului. Acest lucru va
permite ca partea extremă stângă a degetului mare și vârfului
să fie înregistrate. Odată cu această amprentă, centrul
degetului mare este plasat pe hârtie și îndepărtat în același
mod, înregistrând astfel întregul detaliu al crestelor de frecare
de la baza degetului mare până la vârf. Capătul drept al
degetului mare este apoi plasat în dreapta centrului,
înregistrând astfel capătul drept al degetului mare și vârful. În
cele din urmă, deasupra celor trei zone gravate ale degetului
mare, capătul lateral stâng al vârfului degetului mare este
plasat pe hârtie și rotit spre extrema dreaptă într-o mișcare
continuă. Acest grup de amprente de detaliu cu frecarea
degetului mare ar trebui să fie etichetat cu „#1” sau „degetul
mare drept”, deasupra amprentei degetului rotit (Figura 4-6).
Acest proces trebuie repetat cu cele patru degete rămase ale
mâinii drepte, în sens invers acelor de ceasornic pe hârtie.
O altă metodă preferată de unii examinatori de
imprimare latentă este rotirea întregului deget într-o
mișcare continuă de la un capăt la altul, inclusiv falangele
inferioare, pentru a asigura continuitatea amprentei.
Zona de vârf este, de asemenea, poziționată și
înregistrată deasupra acestor impresii în același mod.
Astfel, această procedură se repetă pentru mâna stângă.
Pentru a finaliza procesul de imprimare a carcasei primare,
un set complet lizibil de amprente din palmă este apoi
înregistrat urmând metoda descrisă mai sus.
4.3.4 Înregistrarea Urmelor
Uneori poate fi necesar să înregistrați amprentele unui
subiect. Este folosită aceeași procedură de bază care este
utilizată cu înregistrarea amprentei palmare; totuși, din cauza
dimensiunii mari a unui picior de adult, ar trebui să se
folosească o rolă mai mare și hârtie.
Rola folosită pentru acest proces ar trebui să aibă un
diametru de aproximativ 5" și ar trebui să țină o foaie de
 Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction RidgeCAPITOLUL 4

FIGURA 4–6
Detaliu al crestei de frecare a
degetului mare drept dintr-un set de
amprente majore ale carcasei.

Hârtie bond albă grea de 8,5" x 14" (dimensiune legală) obține. Cu toate acestea, cu răbdare, pricepere și puțină
atașată la rolă, așa cum este descris mai sus. Piciorul ingeniozitate, este posibil să obțineți înregistrări satisfăcătoare.
trebuie răsucit pe hârtie la fel ca la amprentele palmei, într-
Obținerea înregistrărilor lizibile ale degetelor sau palmelor
o mișcare lină și continuă de la călcâi spre degetele de la
rănite poate fi dificilă, așa că o notare privind dizabilitățile
picioare, făcându-le să treacă complet peste rolă.
temporare (tăieri recente, răni, degete bandajate sau
Înregistrarea piciorului poate fi realizată și prin aplicarea de
vezicule mari) trebuie făcută în blocul corespunzător de pe
cerneală pe tălpile picioarelor subiectului cu o rolă și
card pentru amprentele digitale sau amprentele palmei.
instruirea subiectului să meargă pe hârtia care a fost
Totuși, dacă este necesară clasificarea sau introducerea
întinsă pe podea. Cu toate acestea, acest lucru necesită
informațiilor într-o bază de date AFIS, ar fi indicat să se
cooperarea subiectului și este posibil să nu producă printuri
amâne amprentarea subiectului, dacă este posibil, până
satisfăcătoare, deoarece presiunea excesivă și mișcarea
după vindecarea leziunii temporare.
piciorului pot păta sau estompa imprimările. O altă metodă
(Olsen, 1978, p. 75) este să așezi un cartonaș sau o hârtie pe
o masă plată. Cu subiectul așezat, cu un picior ridicat și
Unele ocupații pot provoca, de asemenea, probleme cu pielea
sprijinit,
crestelor de frecare, deoarece persoanele care lucrează în mod
constant cu mâinile tind să sufere de creste de frecare uzate,
aspre, uscate sau deteriorate pe degete și palme, până la
4.3.5 Circumstanțele extraordinare punctul în care este dificil să obțină înregistrări lizibile ale

Probleme variind de la dizabilitate temporară (de exemplu, acestora. detaliu creasta de frecare. Această problemă poate fi

tăieturi și vezicule) până la dizabilități permanente (cum ar depășită prin aplicarea loțiunii de catifelare pe mâini și degete

fi degete amputate, degete suplimentare, degete palmate, înainte de amprentarea. De asemenea, aplicarea unei cantități

artrită sau paralizie) pot fi prezente atunci când respectă foarte mici de cerneală pe placa de cerneală (pentru ca cerneala

standardele cunoscute. Ocupația subiectului (cum ar fi să nu pătrundă în caneluri, asigurându-se astfel că numai

zidar) poate afecta și capacitatea de a obține înregistrări vârfurile crestelor sunt acoperite) poate îmbunătăți detaliile

clare. În aceste cazuri, detaliul crestei de frecare poate fi fine (FBI, 1979, p. 127).

deteriorat sau uzat până la punctul în care o înregistrare

lizibilă poate fi dificil de obținut.

4–9
CAPITOLUL 4Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction Ridge

Aceleași tehnici sunt utile și pentru obținerea de modele

familiare de la vârstnici sau copii mici ale căror detalii de
creastă sunt foarte fine. Aplicarea gheții pe pielea crestelor
de frecare poate facilita, de asemenea, înregistrarea
detaliilor fine (Olsen, 1978, p. 83). Se poate întâmpla ca
nervurile de frecare ale subiectului să fie atât de fine încât
cerneala să acopere complet crestele și canelurile. În aceste
cazuri, în loc să folosiți cerneala, va fi necesară folosirea
unei pensule pentru a aplica ușor pulberea neagră de
amprentă pe pielea crestei de frecare pentru a înregistra
detaliile fine ale crestelor de frecare. Materialul de colectare
alb opac (cum ar fi Handiprint®) cu capac transparent, este
folosit pentru înregistrarea amprentelor direct de la degete
(Olsen, 1978, p 84). Numărul degetelor trebuie marcat pe
capacul transparent pentru a evita confuziile, precum și
pentru a asigura orientarea corectă a amprentelor. Probele
sunt tăiate pentru a se potrivi în blocurile corespunzătoare
de pe cardul de amprentă și fixate cu bandă adezivă
transparentă.
4.4 Înregistrare detaliată a creastei
de frecare post-mortem
Unul dintre cele mai dificile, dar pline de satisfacții aspecte
ale examinării tipăritelor latente este determinarea
identității persoanelor decedate. Pot fi utilizate diverse
metode și tehnici pentru a facilita înregistrarea cu succes și
conservarea detaliilor postmortem ale crestei de frecare. În
circumstanțe care implică sugari decedați neidentificați,
este adesea necesar să se obțină amprente post-mortem,
deoarece personalul spitalului înregistrează adesea doar
modelele de amprentă la nou-născuți.
Când ruperea, uscarea (uscăciunea) sau macerarea
(separarea și înmuierea pielii prin imersarea în lichid) a
pielii împiedică înregistrarea satisfăcătoare a crestei de
frecare prin metode tradiționale, mâinile, degetele sau
picioarele persoanei decedate pot fi îndepărtate chirurgical
prin un medic examinator și trimis la un laborator, unde
pot fi efectuate proceduri avansate.

O notație referitoare la orice dizabilitate permanentă

trebuie înregistrată în blocul corespunzător de pe cardul
de amprentă (de exemplu, „dispărut la naștere” dacă
subiectul s-a născut fără deget). În cazurile de amputare,
trebuie făcută o notare în blocul corespunzător de pe
cardul de amprentă. Dacă doar o porțiune a primei
articulații a degetului este afectată, aceasta trebuie
înregistrată cât mai complet posibil și făcută o notație.
În cazurile în care degetele sunt îndoite sau desfigurate,
instrumentele (de exemplu, role de cerneală sau spatule
speciale, precum și un suport de bandă curbat) utilizate
pentru obținerea înregistrărilor persoanelor decedate, pot fi
folosite pentru a înregistra detaliile degetelor. crestele.
Dacă un subiect are mai mult de 10 degete (polidactilie),
degetul mare și cele 4 degete cele mai apropiate de
degetul mare trebuie înregistrate pe cardul de amprentă
ca de obicei. Degetele rămase trebuie înregistrate pe
cealaltă parte a cardului și trebuie făcută o notație.
Degetele palmate (sindactilia) trebuie înregistrate cât mai
complet posibil, incluzând și o notație pe card cu privire la
această anomalie congenitală (FBI, 1979, p. 128).
Au fost dezvoltate multe tehnici pentru a procesa eficient
pielea crestelor de frecare postmortem. Este important să
ne dăm seama că dezvoltarea, înregistrarea și
individualizarea cu succes a unei zone în general mici de
piele, cu creste de frecare disponibile, poate fi cel mai
valoros indiciu în rezolvarea unui caz de omucidere sau în
oferirea oportunității de închidere. la o familie îndurerată.
Prin urmare, examinatorul de tipărire latentă trebuie să
aibă experiență și cunoștințe în acest domeniu. Starea
învelișului crestei de frecare va dicta diferitele metode și
tehnici care trebuie utilizate pentru a înregistra cu succes
detalii valoroase ale crestei de frecare.
Înregistrarea detaliilor crestei de frecare la persoanele
decedate poate fi uneori dificilă. Înregistrarea cu succes a
persoanelor decedate recent poate fi efectuată în
majoritatea cazurilor în același mod ca și înregistrarea
amprentelor persoanelor în viață, prin utilizarea unor
instrumente specifice care facilitează acest proces. Cu toate
acestea, obținerea înregistrării detaliate a crestelor de
frecare din pielea descompusă, mumificată, carbonizată
sau macerată poate fi mult mai dificilă.

4–10
 Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction RidgeCAPITOLUL 4
4.4.1 Registrul general al
subiecților decedați recent
Dacă mâinile sunt într-o stare rezonabil de bună, obținerea
unor înregistrări satisfăcătoare ale detaliilor crestei de
frecare de la degete se realizează în general prin
îndreptarea degetelor și aplatizarea palmei. Pentru a
facilita acest proces, decedatul ar trebui să fie așezat cu
fața și palmele în jos pe o masă (pe fețele) (FBI, 1979, p.
136). Degetele și palmele trebuie să fie curate și uscate.
Dacă există deja semne de rigor mortis (rigiditatea
mușchilor) este posibil să se rupă rigoarea prin îndreptarea
forțată a degetelor, care pot fi înregistrate folosind
echipamente destinate acestui scop (de exemplu, un
instrument în formă de lingură, așa cum se vede în Figura
4-7). Ca întotdeauna, înainte de a manipula orice tip de
material periculos biologic,
Dacă ne interesează doar degetele, este posibil să le
înregistrăm apăsând degetul chiar deasupra degetului. Acest
lucru va îndrepta degetul și îl va separa de celelalte, facilitând
astfel înregistrarea corectă. Palma poate fi înregistrată flexând-
o înainte la încheietura mâinii. Este posibil să se obțină
înregistrări adecvate prin înregistrarea separată a diferitelor
zone ale palmei (Cowger, 1983, p. 29). Dacă rigor mortis există
deja, „Este mai bine să profitați de această afecțiune, decât să
încercați să o depășiți, flectând mai mult încheietura spre
interiorul antebrațului și apăsând degetele unul câte unul spre
palmă sau încheietura mâinii.
În această poziție, degetele sunt separate și îndreptate în așa
fel încât fiecare să poată fi imprimat fără interferențe” (Olsen,
1978, p 85). „Dacă ruperea rigorii este dificilă sau ineficientă
sau dacă mâna este atât de ondulată încât degetele sau palma
nu se vor îndrepta suficient atunci când sunt apăsate spre
interior, poate fi necesară tăierea tendoanelor care determină
poziția mâinii” (Cowger, 1983, p. 29). (Se recomandă ca această
activitate să desfășoare numai persoane desemnate legal,
întrucât există reguli în unele jurisdicții privind disecția
rămășițelor umane.)
Există multe metode de succes pentru aplicarea cernelii pe
degetele unei persoane decedate. Una dintre ele este să
folosești o spatulă care conține un strat subțire de cerneală
care a fost aplicată cu o rolă de cerneală. Astfel, cerneala
este transferată pe degete prin trecerea manuală a rolei în
jurul degetelor. Un card de amprentă standard poate fi apoi
tăiat în două benzi de cinci blocuri sau blocuri individuale.
Un suport de bandă sau o linguriță este folosit pentru a ține
banda de hârtie. Banda sau blocul este plasat în lingură cu
partea superioară a benzii spre mânerul lingurii. Degetele
cu cerneală sunt rotite în blocurile lor respective de la o
margine la cealaltă a unghiei, așa cum este descris mai sus.
Această procedură se repetă pe diferite benzi până se obțin
amprente lizibile. Dacă sunt folosite cărți individuale, este
recomandabil să aveți mai mult de 10 pătrate tăiate și gata,
în cazul în care unele dintre ele se strică sau zona modelului
nu este complet gravată (Olsen, 1978, p. 86). O altă metodă
pentru cazurile extrem de dificile este să folosești pulbere
neagră de amprentă și material adeziv alb de preluare
precum Handiprint.®.
FIGURA 4–7
Instrument în formă de
lingură cu card de amprentă
utilizat pentru înregistrarea
crestelor de frecare
postmortem.
4–11
CAPITOLUL 4Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction Ridge
4.4.2 Înregistrarea crestei de frecare pe pielea
descompusă
Pielea putredată (pielea care se află într-o stare de degradare
sau putrefacție) este fragilă. O astfel de putrefacție este de
obicei rezultatul diverșilor factori biologici, cum ar fi bacterii,
ciuperci sau fermentație. Este posibil să fi infiltrat și paraziții în
acest țesut necrotic. Trebuie avută o grijă deosebită atunci
când examinați și manipulați această piele fragilă a creastă de
frecare.
Dacă, la examinare, pielea crestei de frecare este prezentă,
se distinge și nu este grav deteriorată, este posibil, cu grijă
extremă, să pătați și să înregistrați pur și simplu pielea
creastă de frecare. Cu toate acestea, dacă pielea creastă de
frecare este piele și se separă de țesuturile de dedesubt sau
este prea fragilă pentru ca tehnicianul să aplice cerneala în
mod obișnuit, pielea creastă de frecare poate fi îndepărtată
din țesutul de dedesubt. Pielea trebuie curățată și uscată și
poate fi înregistrată prin plasarea fiecărui deget, sau
secțiune de piele a creastă de frecare, pe degetul
tehnicianului sau palma înmănușată pentru a înregistra
pielea creastă de frecare ca și cum ar fi cea a tehnicianului.
Ca întotdeauna, grija în documentarea celor care se
înregistrează este importantă.
O soluție de înmuiere cu formaldehidă 10-15% poate fi
folosită în cazuri extreme pentru a întări pielea și astfel a
facilita acest proces. Cu toate acestea, formaldehida poate
face pielea foarte dura și casantă, ceea ce poate provoca
ruperea pielii. Pielea trebuie să fie înmuiată aproximativ o
oră, până când este suficient de fermă. Odată întărită,
pielea crestei de frecare trebuie îndepărtată, uscată
manual și înregistrată (FBI, 1979, pp. 143-144). Alte metode
similare sugerează înmuierea degetelor sau a pielii de
frecare în soluție de formaldehidă 10% timp de câteva ore.
Pielea este apoi clătită ușor sub jet de apă, clătită din nou în
izopropanol de laborator pentru a îndepărta excesul de
umiditate, uscată manual și înregistrată așa cum s-a descris
anterior (Miller, 1995, p. 603).
În multe cazuri, mai ales dacă descompunerea este
avansată, detaliile distinse ale coamei de frecare pot să
nu mai fie prezente, deoarece straturile superioare ale
pielii de coame de frecare pot fi complet descompuse sau
distruse. În aceste
4–12
În unele cazuri, fundalul sau straturile inferioare ale pielii
crestei de frecare, precum și dermul, pot dezvălui detalii
distincte ale crestei de frecare și pot fi înregistrate cu
succes.
O metodă utilizată pentru a înregistra partea inferioară a
pielii de frecare este să acoperiți ușor partea inferioară a
stratului epidermic de piele cu pulbere de amprentă
înainte de a aplica cerneala. Partea inferioară a coamei de
frecare este apoi transformată într-o secțiune din partea
adezivă a benzii de colectare a amprentelor (Rice, 1988a, p
100).
Pentru a continua, pielea creastă de frecare trebuie să fie complet uscată, plasând
pielea între prosoape de hârtie. Cu partea inferioară a stratului epidermic de piele
expusă, este ușor pudrată cu pulbere neagră de amprentă și plasată pe degetul
înmănușat al tehnicianului. Pielea este apoi acoperită, folosind o rolă de cerneală în
mod obișnuit, sau prin rotirea acesteia pe o suprafață de cerneală care a fost
acoperită cu cerneală pentru a aplica un strat subțire și uniform de cerneală pentru
amprentă. Pulberea de amprentă este necesară pentru a facilita îndepărtarea
secțiunii de piele a benzii. Pielea este apoi răsturnată pe partea adezivă a unei
secțiuni a benzii de amprentă transparentă sau mată. Este important de reținut că
imprimarea rezultată din această metodă pe partea adezivă a benzii va avea
orientarea corectă pentru comparație atunci când este plasată cu partea adezivă în
jos pe blocul corespunzător al cardului de amprentă, sau dacă se ocupă de
amprentele palmei, pe card imprimat palma. Imprimeurile vor fi inversate tonal
(crestele albe) deoarece canelurile (văile), spre deosebire de crestele, vor fi cerneale
și înregistrate. Dacă este necesar, inversarea tonală poate fi inversată fotografic
(Rice, 1988a, pp. 98-100). pe cardul de imprimare cu palmă. Imprimeurile vor fi
inversate tonal (crestele albe) deoarece canelurile (văile), spre deosebire de crestele,
vor fi cerneale și înregistrate. Dacă este necesar, inversarea tonală poate fi inversată
fotografic (Rice, 1988a, pp. 98-100). pe cardul de imprimare cu palmă. Imprimeurile
vor fi inversate tonal (crestele albe) deoarece canelurile (văile), spre deosebire de
crestele, vor fi cerneale și înregistrate. Dacă este necesar, inversarea tonală poate fi
inversată fotografic (Rice, 1988a, pp. 98-100).
Dacă pielea crestei de frecare este prea fragilă pentru a încerca
metodele descrise mai sus, partea inferioară a coamei de
frecare poate fi fotografiată. Pentru a realiza acest lucru, „se
recomandă să tăiați pielea, să o aplatizați între două bucăți de
sticlă și să o fotografiați în acea poziție” (FBI, 1979, p. 144).
Pielea este tăiată prin îndepărtarea atentă și meticuloasă a
excesului de carne prin rindeluire, tăiere și tundere până
când rămâne doar pielea creastă de frecare și poate fi
aplatizată satisfăcător între
 Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction RidgeCAPITOLUL 4
două bucăți de sticlă O altă metodă pentru a îmbunătăți și mai
mult detaliile crestei de frecare este folosirea iluminării
transmise. Acest lucru se realizează prin trecerea unui fascicul
de lumină prin piele către obiectivul camerei atunci când
fotografiați. Dacă pielea nu este încă suficient de transparentă,
se recomandă înmuierea pielii în xilen timp de aproximativ cinci
minute înainte de a face fotografia sau menținerea pielii
cufundată în xilen în timpul fotografierii.Odată ce se obține o
fotografie adecvată, negativul poate fi imprimat după cum este
necesar pentru asigurați orientarea corectă a tipăritului pentru
comparații ulterioare cu modele cunoscute (FBI, 1979, pp. 145–
147).
4.4.3 Înregistrare cutanată cu creste de frecare
macerate
Macerația are loc atunci când pielea crestei de frecare este
scufundată, de obicei în apă, pentru o perioadă
îndelungată. Stratul epidermic absoarbe apa, adesea se
umfla si se poate separa de derm in cateva ore de la
imersare (FBI, 1979, p. 151).
Dacă pielea crestei de frecare nu este grav deteriorată, pielea
trebuie curățată, spălată cu alcool și înregistrată cu atenție, așa
cum este descris mai sus, pentru subiecții recent decedați.
Dacă pielea este separată de stratul dermic și este încrețită,
este posibil să trageți pielea din dosul degetului pentru a
întinde zona modelului, ciupind pielea strâns. Acest lucru va
facilita cerneala și înregistrarea (FBI, 1979, p. 151). Întinderea
pielii crestei de frecare în acest mod poate facilita, de
asemenea, înregistrarea imprimării palmei și plantare.
Este important de menționat că acest tip de proces poate mări
zona modelului de pe degete, ceea ce poate fi important
atunci când se efectuează o căutare AFIS cu unele sisteme.
Epiderma unei mâini „dezumflate” poate fi cu până la 33% mai
mare decât dermul. Din acest motiv, dacă o căutare AFIS nu
dezvăluie o individualizare din înregistrarea originală,
imprimarea ar trebui căutată din nou la 70% din dimensiunea
sa originală (Leas, 2006).
În aceste tipuri de situații, în care pielea este încrețită, dar
nu este flexibilă și, prin urmare, nu permite pielii să se
întindă lin pe zona modelului, glicerină sau „fabricant de
țesut” poate fi injectată în bulbul degetului. zona modelului.
Un șnur legat chiar deasupra locului de injectare va ajuta la
prevenirea scurgerii lichidului. Adesea pielea va fi slăbită și
oarecum deteriorată, dar cu zona modelului încă intactă.
Dacă acesta este cazul, pielea
crestele de frecare trebuie îndepărtate cu grijă, spălate și
plasate în alcool timp de aproximativ un minut. Pielea
este apoi plasată cu grijă pe degetul înmănușat al
tehnicianului pentru a facilita cerneala și înregistrarea
(FBI, 1979, p. 151).
Ca întotdeauna, detaliile crestei de frecare pot fi, de
asemenea, fotografiate pe deget sau tăiate și pregătite așa
cum s-a descris anterior pentru pielea cremei de frecare
descompuse, pentru a fi plasate între două bucăți de sticlă
și fotografiate în lumină reflectată sau transmisă. Dacă în
straturile exterioare ale epidermei nu există detalii distincte
ale crestei de frecare, este posibil ca epiderma inferioară
sau derma superioară să poată fi înregistrate sau
fotografiate, așa cum este descris mai sus pentru pielea cu
creste de frecare descompuse.
Pentru situatiile in care epiderma este sau a fost total
distrusa prin imersarea prelungita in lichid, o metoda
cunoscuta sub numele de rehidratare osmotica (metoda de
fierbere) poate produce rezultate foarte satisfacatoare.
Această metodă produce cele mai bune rezultate atunci
când este utilizată pe mâini sau picioare moi și flexibile, fără
epidermă prezentă și cu crestele dermei care apar plate.
Apa fierbinte umple derma, facilitând astfel arderea
crestelor. Pentru a continua, apa este încălzită într-o oală
chiar sub punctul de fierbere (~200°F) și menținută la
această temperatură. Pielea coamei de frecare care este
prelucrată este scufundată în apă fierbinte timp de 10
secunde.
Se recomandă un timp mai scurt pentru detaliile fine
crestate (de exemplu, așa cum au copiii) sau când este
prezentă degradare avansată. Un timp mai lung, de până la
30 de secunde, poate fi necesar, la discreția examinatorului.
Detaliul de frecare înălțat trebuie curățat cu atenție, dacă
este necesar, cu o perie cu peri moi și apă în direcția
curgerii crestei, curățat cu alcool și pudrat ușor cu pulbere
neagră de amprentă. Un material de ridicare adeziv alb
este utilizat pentru a înregistra și păstra detaliile crestei de
frecare (LEA, 2006) (Figura 4-8).
4.4.4 Înregistrare cutanată cu creste de frecare
deshidratate
Metodele tradiționale pentru înregistrarea detaliilor
crestei de frecare pe pielea uscată implică de obicei
separarea mâinilor sau picioarelor și supunerea pielii la
multe ore de înmuiere în tehnici chimice de rehidratare și
înmuiere potențial distructive. Cu toate că
4–13
CAPITOLUL 4Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction Ridge
FIGURA 4–8
Fotografie cu mâna macerată
înainte (mâna superioară)
iar după (mâna de jos)
tratamentul „fiert”.
(Fotografie prin amabilitatea diviziei
ofițer FBI pentru dezastre).
Deși aceste metode, care vor fi discutate mai detaliat mai
târziu, funcționează bine pentru rehidratarea pielii crestelor de
frecare, există o altă metodă care este mult mai puțin
distructivă și consumatoare de timp. Această metodă implică
utilizarea unui produs siliconic (Mikrosil) pentru înregistrarea
cu succes în detaliu a crestelor de frecare care au fost supuse
diferitelor tipuri de condiții distructive, cum ar fi uscarea,
întărirea sau încrețirea. Nu este întotdeauna necesară
îndepărtarea mâinilor sau a picioarelor, iar această procedură
se poate face la morgă.
Pentru început, pielea cu creste de frecare trebuie să fie
curată și uscată. Degetele trebuie separate pentru a
preveni lipirea formelor de silicon. Un strat ușor de pudră
neagră de amprentă este aplicat cu o perie moale peste
crestele de frecare. Materialul de turnare este apoi
amestecat conform instrucțiunilor furnizate și aplicat pe
fiecare deget sau pe alte zone ale pielii cu creste de frecare.
După aproximativ 15 minute, gipsurile sunt îndepărtate
unul câte unul și marcate corespunzător, dezvăluind astfel
„o turnare tridimensională foarte detaliată, cu contrast
ridicat” (Tomboc și Schrader, 2005, p. 473) (Figura 4-9). In
acest fel, matritele din silicon pot fi fotografiate si
conservate. La examinarea modelelor, Detaliile marginii de
frecare vor apărea negre și vor fi în aceeași orientare ca și
cum ar fi fost înregistrate pe o palmă sau pe un card de
amprentă. Pe pielea creastă de frecare grav deteriorată sau
descompusă, pulbere de
4–14
Greenwop, care are fluorescență sub lumină ultravioletă; Se
poate folosi și material de turnare negru. Ulterior, modelele
rezultate sunt fotografiate folosind lumină ultravioletă
(Tomboc și Schrader, 2005, p. 474). Dacă această metodă
nu oferă detalii distincte ale crestei de frecare, ar trebui
implementate metode tradiționale de rehidratare și
înmuiere. Odată ce pielea este rehidratată și netezită,
metoda Mikrosil poate fi folosită după metodele
tradiționale pentru a facilita înregistrarea satisfăcătoare a
oricăror detalii restaurate ale crestei de frecare.
4.4.5 Metoda tradițională de rehidratare
Această metodă este utilizată în primul rând acolo unde
condițiile extrem de uscate și deshidratate fac ca pielea
crestelor de frecare să sufere de încrețirea excesivă și
ofilirea țesuturilor, împiedicând astfel obținerea unor
înregistrări suficiente folosind metode mai puțin
distructive. Degetele de la mâini sau de la picioare trebuie
introduse în sticle cu capac de 75 ml, cu unghiile în jos.
Sticlele ar trebui să fie etichetate cu numele subiectului,
numărul carcasei și numărul degetelor de la mâini sau de la
picioare. Fotografiile oricărui detaliu al crestei de frecare ar
trebui făcute înainte de procesul de rehidratare, deoarece
această procedură este potențial distructivă pentru țesut.
Este indicat să începeți cu un deget înainte de a prelucra
degetele rămase, pentru a determina gradul de
 Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction RidgeCAPITOLUL 4

FIGURA 4–9
Îndepărtarea ghipsului
unui deget. (Retipărit din
Tomboc și Schrader,
2005, p. 478.)

distrugerea cauzată de acest proces. Sticlele de 75 ml o perioadă de aproximativ 24 până la 48 de ore și din nou
închise cu dop sunt umplute cu suficientă soluție de monitorizate la fiecare 4 până la 6 ore. Acest proces poate
hidroxid de sodiu sau de potasiu de 1% până la 3% (FBI, provoca, de asemenea, o slăbire suplimentară a țesuturilor,
1979, pp. 147-148) pentru a acoperi detaliile crestei de care ar trebui îndepărtate cu o perie cu peri moi, așa cum este
frecare. Sticlele cu capac sunt refrigerate timp de descris mai sus.
aproximativ 24 până la 48 de ore (Rice, 1988b, p. 153).
Odată ce pielea crestei de frecare este moale și flexibilă și
Toate sticlele trebuie verificate la fiecare 4 până la 6 ore
arată detalii proeminente și distinse ale crestei de frecare,
pentru a monitoriza distrugerea excesivă. Detaliul crestei
este gata pentru a fi înregistrată. Durata perioadei în care
de frecare este verificat periodic pana cand straturile
pielea trebuie să rămână scufundată în aceste soluții va
interioare ale pielii sunt pliabile in asa fel incat pielea sa
depinde de gradul de uscare. Cu toate acestea, dacă este
cedeze usor sub presiune. După cum s-a menționat mai
lăsată prea mult timp, pielea crestei de frecare ar putea fi
sus, soluțiile de hidroxid de sodiu și potasiu sunt distructive
distrusă (Rice, 1988b, pp. 152-155).
pentru țesuturi, cauzând desprinderea unora dintre
straturile exterioare ale pielii cu creste de frecare. Straturile
exterioare ale pielii cu creste de frecare pot fi îndepărtate
prin perierea delicată a pielii (urmând direcția curgerii 4.4.6 Înregistrarea pielii rehidratate de
crestei) cu apă călduță și o periuță de dinți cu peri moi care friction Ridge
conține pudră de curățare pentru mâini. Dacă detaliul
Deși procesul de rehidratare ar trebui să facă pielea cremei
crestei este proeminent, iar pielea crestei de frecare este
de frecare moale și suplă, pielea creastă de frecare lasă și
moale și flexibilă, atunci este gata pentru înregistrare. În
încrețită poate îngreuna înregistrarea cu unele metode. Ca
acest moment, epiderma trebuie să fie albă și netedă. Cu
întotdeauna, pentru a evita confuzia, degetele ar trebui
toate acestea, dacă pielea crestei de frecare pare plată și
înregistrate pe rând. Metoda descrisă anterior de
rigidă, atunci ar trebui să fie înmuiată într-o soluție de
exploatare pentru pielea rehidratată a crestelor de frecare
detergent lichid și apă în același mod ca soluția de hidroxid.
(Tomboc și Schrader, 2005, pp. 471-479) a avut succes după
(Dacă acest pas este necesar, o lingură de lichid de spălat
rehidratare prin metode tradiționale. Cu toate acestea,
vase trebuie pusă în sticla de 75 ml cu suficientă apă caldă
există o altă procedură (Rice, 1988b, pp. 152-155) care
pentru a acoperi detaliul crestei de frecare.
implică utilizarea de 'constructor de tesut' sau glicerina
pentru a „umple” pielea creastă de frecare, injectând

4–15
CAPITOLUL 4Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction Ridge

Răspândește cu grijă materialul pe vârful degetului, dinspre Dacă nu pot fi obținute rezultate satisfăcătoare utilizând
partea unghiei spre centrul degetului, după ce pielea a fost această metodă de cerneală și rulou, este posibil să se obțină
rehidratată. înregistrări satisfăcătoare folosind praf și banda de colectare
(Rice, 1988b, p. 155). Un strat ușor de pulbere neagră de
Pentru început, degetele trebuie legate cu sfoară în jurul falangei distale (prima articulație)
amprentă este aplicat peste detaliile crestei de frecare. O
pentru a preveni scăparea materialului injectat. Se injectează suficient material în deget
bucată de bandă de adunare este plasată peste detaliul crestei
pentru a rotunji pielea crestei de frecare, permițând o înregistrare cu succes. Un hemostat
de frecare începând de pe o parte și apăsată ușor pe cealaltă
de blocare este apoi atașat de deget ca extensie pentru a facilita procesul de înregistrare.
parte în timp ce se netezește. Odată făcut acest lucru, banda
Degetul trebuie să fie acum complet uscat pentru a permite o aderență adecvată a cernelii
este îndepărtată și așezată pe o bucată de plastic transparent
pentru amprentă. Pentru a realiza acest lucru, degetul trebuie șters ușor cu prosoape de
de tip Mylar. De asemenea, pot fi utilizate foi de colectare albe
hârtie și pudrat ușor cu pulbere de amprentă. Umiditatea și praful în exces pot fi
opace cu un capac transparent (Olsen, 1978, p. 98).
îndepărtate prin rostogolirea degetului pe prosoape de hârtie până când degetele sunt

suficient de uscate. Învelișul de frecare este apoi acoperit cu un strat subțire de cerneală de

amprentă, fie prin rularea acestuia pe o placă de cerneală, fie prin aplicarea de cerneală
direct pe pielea de frecare cu o rolă de cerneală. Ulterior, degetul este înregistrat în mod
obișnuit, prin apăsare ușoară pe partea laterală a unghiei, în timp ce se rostogolește un
jeton sau alt tip de card adecvat pentru înregistrare. Acest proces trebuie repetat până când
se obțin rezultate satisfăcătoare. Amprentele înregistrate sunt apoi plasate în blocurile
corespunzătoare de pe un card de amprentă standard. degetul se inregistreaza in mod
obisnuit, prin apasarea usoara pe partea laterala a unghiei, in timp ce se rostogoleste un
jeton sau alt tip de card potrivit pentru inregistrare. Acest proces trebuie repetat până când
se obțin rezultate satisfăcătoare. Amprentele înregistrate sunt apoi plasate în blocurile
corespunzătoare de pe un card de amprentă standard. degetul se inregistreaza in mod
obisnuit, prin apasarea usoara pe partea laterala a unghiei, in timp ce se rostogoleste un
jeton sau alt tip de card potrivit pentru inregistrare. Acest proces trebuie repetat până când
se obțin rezultate satisfăcătoare. Amprentele înregistrate sunt apoi plasate în blocurile
corespunzătoare de pe un card de amprentă standard.
Chitul poate fi folosit ca o pernă pe care să-ți rulezi degetul.
Chitul (material de etanșare a rosturilor de conducte) este
modelabil și nu se usucă. (Folosit în instalații sanitare și
electrice și disponibil la magazinele de hardware.) O minge de
etanșant pentru conducte este plasată pe suprafața de lucru și
aplatizată. O bucată dintr-o foaie de colectare este plasată
peste materialul de etanșare a conductelor și degetul de
pulbere este rulat peste foaia de colectare (Figurile 4-10 și
4-11). Garnitura de etanșare permite foii de piață să se
conformeze cutelor extreme ale degetului, creând astfel o
amprentă a amprentei pe întreaga zonă a degetului (Figura
4-12).
Indiferent de bandă utilizată, amprenta înregistrată este
acum plasată pe blocul corespunzător (partea lipicioasă în
sus) de pe cardul de amprentă, în orientarea corectă.
(Atunci când se utilizează

FIGURA 4–10
Foaia de colectare este
Puneți peste sigilant pentru
conducte. (Fotografie cu amabilitatea
al Unității de imprimare
latentă a FBI).

4–16
 Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction RidgeCAPITOLUL 4

bandă de amprentă transparentă, dacă amprenta
înregistrată ar fi plasată cu partea lipicioasă în jos pe cardul
de amprentă, amprenta ar fi inversată.) Selectorul
transparent se va îndepărta, menținând orientarea corectă
și va fi marcat în acel moment cu numărul degetului, și
toate celelalte date necesare.
4.4.7 Înregistrare de piele carbonizată cu
intens. Acest lucru poate duce la carbonizarea pielii,
făcând-o foarte fragilă și ușor de distrus. În cazul în care
este necesară îndepărtarea mâinilor și picioarelor, trebuie
avut grijă să nu se distrugă stratul epidermic al pielii cu
creste de frecare. În cel mai rău caz, pentru pielea grav
carbonizată, fotografiarea oricărui detaliu distins al
crestelor de frecare folosind iluminare oblică (de la o parte
la alta) poate fi singura metodă capabilă să dea rezultate

fricțiunea satisfăcătoare (FBI, 1979, p. 150).

Uneori poate fi necesară înregistrarea detaliată a Procedura corectă pentru înregistrarea detaliilor crestelor
crestelor de frecare care au fost supuse incendiului. de frecare care au suferit uscare și carbonizare va fi

FIGURA 4–11
Degetul impregnat cu pulbere
se rulează peste foaia de
colectare. (Fotografia prin
amabilitatea
Unitate de imprimare
FBI Latents).

FIGURA 4–12
Amprente postmortem pe o
foaie de colectare. (Fotografie
oferită de Unitatea de
imprimare latentă a FBI.)

4–17
CAPITOLUL 4Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction Ridge
determinat de nivelul de distrugere în pielea crestei de
frecare. Din fericire, în unele cazuri, pielea creastă de
frecare de pe degete și palme este relativ protejată de
rigidizarea mușchilor flexori, a ligamentelor și a
tendoanelor mâinilor și brațelor care, ca urmare a căldurii
intense, determină degetele să formeze pumni. închis
(atitudine pugilistică). Căldura intensă determină, în
general, separarea stratului epidermic de stratul dermic al
pielii cu creste de frecare.
O abordare este de a termina procesul de separare a
stratului epidermic de stratul dermic al pielii prin
refrigerare (Rice, 1992, pp. 18-25). Pentru a facilita
cerneala și înregistrarea, se folosește o rolă de cerneală
pentru a depune un strat subțire de cerneală pe modelul
(partea creastă) a pielii. Pielea este apoi răsturnată și
rulată pe spate, înregistrând astfel detaliul crestelor de
frecare pe un card standard.
Pentru a iniția această procedură, un medic legist sau
patolog separă mâinile (sau picioarele) și acestea sunt
plasate în recipiente separate etichetate cu informațiile
corespunzătoare. Recipientele sunt apoi refrigerate pentru
aproximativ 5-7 zile, monitorizându-se zilnic separarea
pielii. Când pielea este separată, este albă lăptoasă și arată
„ca o mănușă de latex șifonată, care este cu o mărime prea
mare pentru purtător” (Rice, 1992, p. 19). După
îndepărtarea pielii, orice porțiune de carne slăbită sau
carbonizată, precum și orice material străin, trebuie
îndepărtate cu grijă prin acțiunea subtilă a unei periuțe de
dinți cu peri moi, pentru a expune cât mai multe detalii de
frecare distinse posibil. De asemenea, trebuie efectuate
examinări separate pentru a evita orice confuzie a crestelor
de frecare. Ulterior, pielea creastă de frecare este
îndepărtată de pe palme prin tăierea cu grijă de-a lungul
marginilor exterioare folosind foarfece cu vârful curbat. De
asemenea, se fac incizii la baza palmelor, la baza degetelor
și la baza degetelor mari. Pielea creastă de frecare a
picioarelor este îndepărtată făcând incizii de-a lungul
marginilor exterioare ale picioarelor, la baza călcâielor și la
baza degetelor de la picioare.
Țesutul conjunctiv dintre straturile epidermic și dermic
este tăiat cu grijă cu foarfece, îndreptându-le departe de
piele. Apoi stratul epidermic al pielii este separat de stratul
dermic. Pielea de frecare separată este apoi înmuiată în
apă caldă timp de câteva secunde și întinsă pentru a
continua curățarea subtilă. O mică porție de lichid de
spălat vase este aplicată pe
4–18
o periuță de dinți cu peri foarte moi, care este apoi folosită
pentru a curăța cu atenție orice resturi rămase prin periaj
în modelul de curgere al crestelor pentru a evita
deteriorarea crestelor. În timpul acestui proces, pielea
trebuie clătită frecvent cu apă curată, călduță. După ce
pielea este suficient de spălată și clătită, ar trebui să fie
uscată cu grijă cu prosoape de hârtie.
Pentru a înregistra detaliile crestelor de frecare de pe
această piele, o rolă este ușor cu cerneală folosind o placă
de cerneală, în același mod ca înregistrarea modelelor cu
cerneală de la o persoană vie. Pielea coamei de frecare
care trebuie înregistrată este apoi plasată pe o suprafață
dură, plană, cu coama în sus. Se aplică o presiune ușoară
pe piele în timp ce pielea este ținută pe loc și apoi
cerneală. Pielea este apoi răsturnată, cu partea de frecare
în jos, pe o cartelă de înregistrare standard „8 x 8” și
ținând pielea fixată pe loc, pielea este răsturnată ușor,
apăsând cerneala pe card. Această metodă trebuie
repetată până când se obțin înregistrări satisfăcătoare.
Degetele de la mâini și de la picioare pot fi și ele gravate în
acest fel, având grijă să le separați, să le etichetați și să le
examinați separat pentru a evita confuziile. Pentru a separa
pielea creastă de frecare de degetele de la mâini și de la
picioare, se recomandă ca incizii să fie făcute la baza
degetelor, de-a lungul părților exterioare și în jurul
interiorului unghiei, având grijă să nu deteriorați niciuna
dintre zonele de model. . Pielea crestei de frecare este
separată ulterior prin tăierea țesutului conjunctiv de la
bază, în același mod ca pielea palmei. Curățarea, uscarea,
cernelirea și înregistrarea sunt efectuate în același mod ca
cel descris anterior (Rice, 1992, pp. 18-25).
4.5 Rezumat
Metodele și tehnicile descrise în acest capitol pentru
înregistrarea detaliilor vii și postmortem ale crestei de frecare
sunt adecvate în marea majoritate a condițiilor și
circumstanțelor. Cu toate acestea, pot apărea circumstanțe
extraordinare care necesită răbdare și abilități suplimentare
pentru a obține rezultate ideale. Înregistrările de calitate de la
subiecții vii nu sunt în general foarte greu de obținut, atâta
timp cât individul este cooperant. Cu toate acestea,
înregistrarea de detaliu a crestelor de
 Înregistrări ale specimenelor vii și postmortem Friction RidgeCAPITOLUL 4
Frecarea postmortem se poate dovedi a fi o provocare mai
mare din cauza condițiilor variabile ale pielii crestei de
frecare. Există, de asemenea, multe niveluri de dificultate
asociate cu această sarcină, motiv pentru care pregătirea
adecvată, experiența și determinarea sunt esențiale.
4.6 Revizori
Recenzii pentru acest capitol au fost Herman Bergman, Patti
Blume, Mike Campbell, Sue Manci Coppejans, Robert J.
Garrett, Laura A. Hutchins, Bridget Lewis, Michelle L. Snyder,
Lyla A. Thompson, Juliet H. Wood și Rodolfo. R. Zamora.
4.7 Referințe
Cowger, J.F.Friction Ridge Skin, compararea și identificarea
amprentelor;Elsevier Science Publishing Company: New
York, 1983.
Biroul Federal de Investigații, Departamentul de Justiție al SUA.
Știința amprentelor digitale;Imprimeria Guvernului SUA:
Washington, DC, 1979.
Leas, Manager de program RL, FBI Disaster Squad — Unitatea de
identificare a victimelor, Quantico, VA. Comunicare personală,
2006.
Miller, RD Recuperarea tiparelor de amprentă utilizabile din pielea deteriorată a
crestății de frecare postmortem.J. Forensic Ident.o mie noua sute nouazeci si
cinci,Patru cinci(6), 602–605.
Olsen, Sr., RD,Mecanica de amprentă a lui Scott;Charles C
Thomas: Springfield, 1978.
Rice, KA Imprimarea părții inferioare a suprafeței epidermice
a degetelor descompuse.J. Forensic Ident.1988a,38
(3), 98–100.
Rice, K.A. Re-hidratarea și imprimarea degetelor
mumificate.J. Forensic Ident.1988b,38(4), 152–156.
Rice, KA Tipărirea celor decedați care au fost supuși
incendiului.J. Forensic Ident.1992,42(1), 18–25.
Grupul de lucru științific pentru analiza, studiul și tehnologia crestei de
frecare. Notă specială—Schimbarea numelui pentru tipăririle de carcasă
majore pentru a completa Exemplarele Friction Ridge.J. Foren sic Ident.
2006,56(4), 619–627.
Tomboc, R.; Schrader, M. Obținerea amprentelor digitale și a
amprentei palmare de la corpuri descompuse sau de la victimele
arsurilor folosind metoda de turnare Mikrosil.J. Forensic Ident.
2005,55(4), 471–479.
4–19
 CAPITOL
SISTEME DE CLASIFICARE
CRESTE DE FRICȚIE
Laura A Hutchins

CUPRINS

3 5.1 Introducere în sistemele de 18 5.7 Automatizarea computerelor și

clasificare sortarea imprimării

3 5.2 Identificarea penală în 24 5.8 Concluzie

trecut

4 5.3 Începuturile clasificării 24 5.9 Recenzători

7 5.4 Nașterea sistemelor moderne 24 5.10 Referințe

de clasificare

10 5.5 Sistem cu un singur deget 25 5.11 Informații suplimentare

13 5.6 Sisteme de clasificare a

imprimării plantare și palmare

5–1
 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare CAPITOLUL 5

CAPITOLUL 5

SISTEMUL 5.1 Introducere în sistemele de

clasificare
CLASIFICAREA A Conceptul de individualizare a creastă de frecare ca mijloc
de personalizare fără greșeală își are rădăcinile în istoria

CRESTE DE FRICȚIE omului și nevoia noastră inerentă de a ne individualiza și de

a fi identificați într-o lume în continuă expansiune. Pe
măsură ce populația a crescut și orașele s-au umplut cu
Laura A Hutchins diferite tipuri de oameni, populația din interiorul
închisorilor și închisorilor a crescut și ea. Capacitatea de a
identifica cu acuratețe a recidiveților a fost esențială pentru
eficacitatea instituțiilor de justiție penală. A devenit esențial
să fie dezvoltată o metodă de individualizare precisă.

5.2 Identificarea penală în

trecut
Înainte de orice formă de identificare penală științifică,
comunitatea justiției penale a folosit metode pur vizibile
pentru a determina identitatea. Aceste metode implicau
tatuaj sau scarificare pentru a desemna criminali. Cu toate
acestea, acest tip de identificare părea barbar și ineficient.
Abia la apariția fotografiei a fost concepută o metodă mai
umană de identificare a criminalilor.

Această metodă a constat în fotografierea tuturor celor care au

fost reținuți, iar aceste fotografii au fost încorporate într-un
compendiu de identificare, cunoscut sub numele de galeria
necinstiților. (Pentru mai multe despre galeriile necinstiților,
vezi capitolul 8.) Folosirea acestui compendiu de fotografii ca
mijloc de identificare penală s-a dovedit curând a fi nici
științifică, nici eficientă, deoarece atunci când criminalii erau
eliberați, aceștia își puteau schimba aspectul. O simplă
tunsoare și haine schimbate ar putea face pe infractor să fie de
nerecunoscut. În plus, multor departamente de poliție nu
aveau viziunea de a standardiza fotografiile făcute.

5–3
CAPITOLUL 5 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare

dintre cei care au fost arestați (Dilworth, 1977, p. 1). De gestionabile și productive, fiecare dintre cele 11 măsuri a fost
exemplu, femeile își țineau pălăriile cu voalul în jos și își subdivizată în trei grupuri cu intervale de variație.
plecau capetele când erau fotografiate pentru galerie. Cu
Acest sistem de clasificare a devenit primul sistem științific
toate acestea, pentru comunitatea justiției penale,
utilizat pentru identificarea criminalilor. În 1884,bertillonaj
fotografia a fost singurul mijloc de documentare a
, așa cum a ajuns să fie cunoscut sistemul său, a identificat
identității infractorilor.
241 de recidivări (Beavan, 2001, p. 91). Datorită acestui
istoric impresionant, alte instituții de justiție penală din
5.2.1 Alphonse Bertillon și antropometria*
Europa și Statele Unite au adoptat rapid Bertillonage.
Alphonse Bertillon și-a început cariera în serviciul public în
1879, după ce și-a încheiat serviciul militar în armata
franceză și s-a alăturat prefecturii de poliție din Paris ca Pe măsură ce mai multe agenții de aplicare a legii au
funcționar în Divizia de identificare. Se ocupa de o slujbă început să aibă înregistrări Bertillon, a devenit evident că
monotonă, înregistrând pe carduri descrierile fizice ale sistemul era defect și nu era altceva decât o soluție pentru
persoanelor care fuseseră arestate. La acea vreme, problema flagrantă a identificării criminale de încredere.
aceasta era singura metodă disponibilă pentru Principala problemă a fost că acțiunile întreprinse de diferiți
identificarea recidivelor. ofițeri au fost suficient de diferite pentru a exclude
identificările viitoare sau suficient de asemănătoare pentru
Prima contribuție a lui Bertillon la reorganizarea dosarelor a identifica două persoane ca fiind aceeași persoană.
penale ale departamentului a fost să încorporeze utilizarea
fotografiei standard. Fotografia anterioară fusese dezordonată
și incoerentă. În decurs de o lună de la numirea sa ca păstrător O altă problemă a fost că cele 243 de categorii de bază ale
de evidențe, a început un sistem organizat și standardizat de sistemului erau suficiente pentru o agenție care
fotografie. Acest sistem presupunea realizarea de fotografii gestionează 5.000 până la 10.000 de înregistrări, dar
complete și de profil ale infractorilor care intrau în sistemul de colecțiile care depășeau 10.000 de înregistrări prezentau
justiție penală. probleme; ofițerii s-au trezit căutând prin categorii care
conțineau un număr incontrolabil de carduri. Timpul
În 1882, după ce a contribuit în mare măsură la metoda necesar pentru a verifica dacă există înregistrări duplicate a
deficitară existentă de identificare penală, Bertillon a crescut de la câteva minute la câteva ore. În plus, procesul
început să stabilească identitatea recidivelor printr-o de îmbătrânire ar putea afecta acuratețea măsurătorilor,
metodă mai științifică (Rodas, 1956, pp. 71-101). Reflectând mai ales dacă măsurătorile din înregistrare au fost luate
la profesiile familiei sale ca statisticieni, demografi și atunci când individul nu era pe deplin dezvoltat.
medici, el s-a angajat în crearea unei metode standard de
identificare care se baza pe măsurarea unor părți specifice
ale corpului: antropometria. El credea că, prin înregistrarea Realizarea acestor provocări, împreună cu introducerea
măsurătorilor corporale ale infractorului, stabilea formula amprentei ca metodă de identificare, ar pune capăt, în cele
corporală a infractorului care se va aplica acelei persoane și din urmă, utilizării sistemului Bertillon. Cu toate acestea,
nu se va schimba. abia în secolul al XX-lea antropometria a fost complet
abandonată ca metodă de identificare criminală în Europa
și Statele Unite.
În 1883, Bertillon credea că a inventat un sistem complet de
identificare penală. Informațiile pe care le-a înregistrat au fost
împărțite în trei secțiuni: (1) informații descriptive, cum ar fi 5.3 Începutul clasificării
înălțimea, greutatea și culoarea ochilor; (2) urme pe corp, cum ar fi
cicatrici, tatuaje și deformări; și (3) măsurători ale corpului. El a ales 5.3.1 Evanghelistul Johannes Purkinje
11 măsurători specifice ale corpului despre care credea că ar putea
Johannes Evangelist Purkinje a fost profesor ceh de patologie
fi măsurate cu ușurință și cu precizie. Pentru a crea un sistem de
și fiziologie la Universitatea din Breslau din Prusia. A fost un
clasificare care a fost
om de știință prolific care a făcut numeroase

* Pentru mai multe informații despre Bertillon și ceilalți oameni de știință discutați în acest capitol, consultați capitolul 1.

5–4
 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare
contribuții în domeniul medicinei. El a investigat porii
transpirației și pielea, a introdus cuvântul plasmă, a
conceput noi metode de preparare a probelor de
microscop și a investigat fenomenele vizuale (Jay, 2000, p.
663).
În 1823, Purkinje și-a publicat cea mai faimoasă teză
medicală, Commentatio de Examine Physiologico Organi
Visus et Systematis Cutanei (Un comentariu asupra
examinării fiziologice a organelor de vedere și a sistemului
cutanat).În această teză, el a descris nouă modele de
amprentă clasificabile (Ashbaugh, 1999, p. 40): (1) curbă
transversală, (2) stria longitudinală centrală, (3) linie oblică,
(4) buclă oblică, (5) migdal în spirală. -în formă, (6) spirală,
(7) elipsă, (8) cerc și (9) dublă spirală.
În acest moment, aceasta a fost singura descriere detaliată
a tiparelor de amprentă care apare în înregistrarea
științifică. Deși este evident că a recunoscut elementul de
clasificare al formațiunilor de creastă de fricțiune, nu le-a
asociat cu niciun tip de sistem de clasificare pentru
utilizarea în identificarea personală (Faulds, 1905, p. 33).
5.3.2 Sistemul de clasificare silabică Dr.
Henry Faulds
Dr. Henry Faulds a fost un medic scoțian și superintendent
al Spitalului Tsukji din Tokyo, Japonia. La sfârșitul anilor
1870, Faulds a dezvoltat o prietenie cu arheologul
american Edward S. Morse. În timp ce îl ajuta pe Morse în
timpul unei săpături, Faulds a observat impresia evidentă a
unei amprente pe o bucată de lut spartă. În acest moment
a fost formulată în mintea lui legătura dintre amprente și
individualizare (Beavan, 2001, p. 69).
Faulds a conceput o metodă folosind cerneală pentru a
înregistra amprentele tuturor celor 10 degete de pe
carduri și, în scurt timp, a strâns mii de carduri de
amprentă. Colecția sa a devenit neprețuită când poliția a
acuzat un membru al personalului său medical de tentativă
de tâlhărie comisă prin escaladarea peretelui spitalului și
intrarea pe o fereastră. El a comparat o amprentă latentă
găsită pe perete cu amprentele din colecția sa a oficialului
acuzat și a stabilit că amprenta latentă nu a fost lăsată de
membrul personalului său.
Dându-și seama că amprentele ar putea fi soluția la
problema crescândă a identificării penale,
CAPITOLUL 5
Faulds a fost hotărât să demonstreze că amprentele
digitale au fost cheia individualizării personale precise și de
încredere. Pentru a-și testa teoria, Faulds a investigat
permanența și individualitatea amprentelor digitale. Pentru
a demonstra individualitatea, a comparat miile de carduri
de amprentă pe care le-a cules și a stabilit că amprentele
de pe fiecare card sunt unice. Pentru a testa permanența,
Faulds și studenții săi la medicină au folosit diverse
mijloace - aparate de ras, pietre ponce, șmirghel, acizi și
substanțe caustice - pentru a-și îndepărta crestele de
frecare. Așa cum se așteptau, crestele de frecare au crescut
din nou exact așa cum fuseseră înainte.
De asemenea, Faulds a trebuit să arate că amprentele nu
s-au schimbat în timpul procesului de creștere. În acest
scop, el a observat amprentele copiilor în creștere pe o
perioadă de doi ani și a stabilit că crestele de frecare s-au
schimbat în dimensiune și nu în singularitate.
Odată ce individualitatea și permanența amprentelor au
fost determinate, Faulds și-a publicat descoperirile în
jurnal.Natură(Faulds, 1880, p. 605). În articol, el a sugerat
utilizarea amprentelor digitale în anchetele penale și
utilizarea cernelii de imprimare pentru obținerea
amprentelor. În plus, s-a referit la două categorii de
modele de amprentă: bucle și spirale.
În următorii câțiva ani, Faulds a dezvoltat un sistem silabic
pentru clasificarea amprentelor (Faulds, 1912, pp. 83-100).
El a crezut că învățarea acestui tip de sistem de clasificare
ar fi destul de naturală și destul de ușoară pentru un ofițer
de identificare. Ideea lui s-a bazat pe percepția că creierul
uman poate asocia rapid un obiect cu un sunet.
În sistemul său, fiecare mână era reprezentată de cinci
silabe, câte o silabă pentru fiecare deget și fiecare silabă
despărțită printr-o cratimă. Silabele au fost construite
dintr-o listă stabilită de 21 de consoane și 6 vocale care
reprezentau setul de caracteristici ale modelului de
amprentă (Tabelul 5-1). De exemplu, o parte poate fi
reprezentată și denumită "RA-RA-RA RA RA". (În exemplele
mai complexe, degetele pot fi reprezentate prin două sau
mai multe silabe.)
Bazându-se exclusiv pe descompunerea primară a
consoanelor, Faulds a produs un sistem de clasificare care
avea potențialul de a crea aproape 17 trilioane de
clasificări (Beaven, 2001, p. 131).
5–5
CAPITOLUL 5 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare

Tabelul 5–1 Pe lângă crearea unui șir de silabe pentru a reprezenta

fiecare mână, Faulds credea că ar trebui să existe un index
Descrierea silabei Faulds. pentru un singur deget. Acest index ar fi util în
compararea amprentelor latente de la locul crimei, atâta
Consoană Descrierea modelului
timp cât silaba tipăririi latente ar putea fi derivată din
Cârlig cu piciorul scurt îndreptat spre amprente individuale cunoscute din fișier.
CH
partea dreaptă
Cârlig cu piciorul scurt îndreptat spre
În 1886, Faulds sa oferit să înființeze un birou de amprentă
J sub conducerea sa la Scotland Yard și să instituie sistemul
partea stângă
său de clasificare a amprentelor (Russell, 2004). Cu toate
B. Curbă convexă cu linie din stânga
acestea, Scotland Yard a refuzat oferta și a păstrat
P Curbă convexă cu linie dreaptă
Bertillonage ca metodă de identificare penală a agenției.
tu Forma de para plutitoare
D. Forma de para fixata de tulpina
k cap cu o tulpină 5.3.3 Sir Francis Galton și clasificarea
G. Antet cu tulpini pe ambele părți tripartită
spirală în sensul acelor de ceasornic Sir Francis Galton, vărul lui Charles Darwin, a fost un
W
renumit om de știință englez. Galton a dezvoltat un interes
vârtejește în sens invers acelor de pentru amprentele digitale în 1888, când i s-a cerut să
V
ceasornic susțină o prelegere despre identificarea personală. Pentru
Q Cerc mare/oval cu elemente a se pregăti pentru conferință, a cercetat Bertillonage,
m vârf de munte vulcanic metoda actuală de identificare personală. După ce a
cercetat utilizarea antropometriei pentru identificarea
Stâlp pentru steag în vârful
Nu. criminală, a devenit un critic al tehnicii. Critica sa provine
muntelui
din observația că măsurătorile lui Bertillon nu au luat în
L Clip cu ax drept
considerare corelația dintre înălțime și lungimea
R. Clip cu ax curbat membrelor (Galton, 1889, pp. 403-405). El a considerat că
S sinuoasă fără unghiuri folosirea în continuare a epocii Bertillon ca metodă de
z Zigzag cu unghiulare identificare penală ar duce la o rată inacceptabilă de
X Nedefinit identificare falsă.

aspirat folosit strict pentru pronunție

F

aspirat folosit strict pentru pronunție Ca urmare a dezgustului său față de antropometrie, Galton
h
a reinvestigat utilizarea amprentelor digitale pentru
Vocal Descrierea modelului individualizarea fiecărei persoane. Cercetările sale l-au
A Interior gol și simplu condus la articolul lui Faulds dinNatura șila o scrisoare de
respingere în același an a lui Sir William Herschel, care a
ȘI trei creste/puncte scurte
declarat că el a descoperit mai întâi individualizarea
Separați o singură linie/nu mai mult
amprentelor digitale și a folosit-o în India încă din anii 1860
Eu de două linii în centrul unui model
(Herschel, 1880, p. 76). Curând după aceea, Galton a început
înfășurat
să colaboreze cu Herschel și a obținut colecția sa de
FIE Cerc/oval/punct mic în centru informații despre amprentele digitale.
SAU Furculiță cu 2 + vârfuri spre centru
După patru ani de studii și cercetări intense, Galton și-a
Furculiță cu vârfurile separate de
Y publicat celebra carteAmprente(1892) în care stabilește că
concavitate
amprentele sunt permanente și unice. Și-a dat seama și
că pentru amprentarea trebuie să devină o metodă viabilă

5–6
 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare
de individualizare personală, urma să fie dezvoltat un
sistem de clasificare a amprentelor, aplicabil și ușor de
înțeles și sistematic.
În cartea sa, Galton a formulat un sistem de clasificare
bazat pe liste alfabetice ale celor trei modele de amprentă:
L a reprezentat o buclă, W a reprezentat o spirală și A a
reprezentat un arc. Pentru a clasifica un set de amprente,
modelul pentru fiecare deget a fost etichetat cu una dintre
aceste trei litere. Literele degetelor arătător, mijlociu și
inelar ale mâinii drepte au fost grupate împreună, urmate
de literele degetelor arătător, mijlociu și inelar ale mâinii
stângi. După această serie de litere, au fost înregistrate
literele pentru degetul mare drept și pentru degetul mic
drept, urmate de literele pentru degetul mare și degetul
mic stâng. De exemplu, o persoană care avea toată mâna
dreaptă cu spirale, cu excepția degetului mic cu buclă și
mâna stângă cu bucle, cu excepția degetului mic, ar avea
următoarea clasificare: WWWLLLWLLW. Acest cod de
clasificare va fi apoi înregistrat pe un card care a fost depus
în ordine alfabetică pe baza acestei clasificări.
La doi ani după publicarea cărții sale, sistemul elementar
de clasificare a amprentelor lui Galton a fost încorporat în
arhivele Bertillonage de la Scotland Yard. Deși acesta a fost
un succes pentru el, sistemul său de clasificare s-a dovedit
prea rudimentar pentru un număr mare de dosare și nu a
rezistat ca metodă de catalogare și clasificare a criminalilor.
5.4 Nașterea sistemelor
moderne de clasificare
5.4.1 Juan Vucetich și sistemul argentinian
Juan Vucetich s-a născut în Croația și a emigrat în
Argentina în 1882. Patru ani înăuntru, a lucrat la
Departamentul de Poliție din Buenos Aires, colectând
statistici despre arestări și crime. Câțiva ani mai târziu,
Vucetich a devenit șef al Biroului de identificare.
În timpul mandatului său, Vucetich a concluzionat că
Bertillonage a fost o metodă ineficientă de identificare
penală. Preocuparea cu privire la mobilitatea infractorilor în
și în afara Argentinei l-a determinat să caute o metodă mai
eficientă de identificare. Căutarea sa s-a încheiat când a citit
revista francezăRevue Scientifique(1891) care detaliază
cercetările lui Galton asupra
CAPITOLUL 5
utilizarea științifică a amprentelor digitale ca mijloc de
individualizare. După ce a citit acest articol, și-a început
campania de a încorpora amprentele digitale în sistemul de
justiție penală din Argentina. Campania sa a dat roade, iar
în același an (1891) amprentarea a înlocuit Bertillonage-ul
din Oficiul de Identificare. Aceasta a fost prima apariție a
individualizării amprentelor digitale uzurpatoare oficial
antropometria.
Atins o piatră de hotar importantă, Vucetich și-a dat seama
că, pentru ca știința amprentelor digitale să fie acceptată la
nivel mondial, trebuie creat un sistem de clasificare util și
ușor de gestionat. Lucrând cu sistemul general de
clasificare cu trei modele al lui Galton, el a creat rapid un
sistem de clasificare care folosea subcategorii pentru a
clasifica, arhiva și localiza cardurile de amprentă. Inițial, și-
a numit sistemulicnofalangometric, care înseamnă
„măsurarea amprentei”. În 1896, el a schimbat numele în
sistem de dactiloscopie, care înseamnă „descrierea
degetului” (Rodrí guez, 2004).
Sistemul lui Vucetich a fost o expansiune a celor trei
modele stabilite de Galton: arcul, bucla și spirala. Cu toate
acestea, mai târziu, Vucetich a împărțit bucla în categoriile
buclă internă (înclinație din dreapta) și buclă de șa externă
(înclinată stânga), creând patru tipuri de modele: arc, buclă
internă, buclă externă și spirală.
Clasificarea a constat din patru litere individuale,
reprezentând modelul de pe degetul mare și patru
numere individuale reprezentând modelele de pe
degetele rămase (Tabelul 5-2). La fel ca sistemul de
clasificare al lui Galton, sistemul lui Vucetich începea cu
degetul mare al mâinii drepte și se termina cu degetul mic
stâng.
Tabelul 5–2
Simboluri ale modelului Vucetich.
Model Deget mare alte degete
Arc A unu
clip intern Eu 2
clip extern ȘI 3
vârtej V 4
5–7
CAPITOLUL 5 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare

Sistemul de clasificare al lui Vucetich a constat dintr-o

clasificare de bază (numităprimar) și un secundar mai Tabelul 5–3
descriptiv folosind extensii. Clasificarea primară a fost
împărțită în două grupe: numărătorul și numitorul. Clasificare secundară Vucetich.
Numătorul a fost numit seria și a reprezentat mâna
Model superscript Descriere
dreaptă. Numitorul a fost numitsecțiuneși reprezenta mâna
stângă. Degetul mare drept (numit fundamental) și restul Boltit/
Arc 5
degetelor mâinii drepte (numiteDivizia) a reprezentat seria. normal
Degetul mare stâng (numitsubclasificare) și degetele înclinat spre
6
rămase ale mâinii stângi (numitesubdiviziune) a reprezentat stânga
secțiune. De exemplu, dacă numărătorul și numitorul erau înclinat spre
7
A1141, atunci atât mâna dreaptă, cât și cea stângă aveau dreapta
arcuri în toate degetele, cu excepția degetelor inelare, care In forma de
8
aveau spirale. cort
Toate
9
restul
Clasificarea secundară subîmparte amprentele digitale în
Traiectorie
cinci subtipuri: 5, 6, 7, 8 și 9. Fiecare număr a reprezentat o clip intern 5
normal
descriere suplimentară a modelului, aplicată oricărei mâini
și a fost plasat ca superscript între paranteze (Tabelul 5-3). 6 invadat
Când tipul de model a fost o varietate de buclă normală, 7 Interogare
superscriptul a revenit implicit la valorile numărului de
8 Coroiat
creste (Tabelul 5-4).
Toate
9
De exemplu, o persoană care are toate degetele pe mâna restul
dreaptă cu buclă exterioară (înclinată stânga) și toate acelasi design
degetele de pe mâna dreaptă au buclă interioară (înclinată clip extern națiune decât cea

dreaptă) ar avea o clasificare Vucetich de: clip intern

ȘI(douăzeci)3(10)3(5)3(cincisprezece)3(10) vârtej 5 Normal

Eu(10)2(5)2(10)2(10)2(5) 6 Sinuos

7 Ovoid
În 1896, Vucetich a publicat noul său sistem de clasificare 8 Coroiat
într-un pamflet intitulatInstrucțiuni generale pentru
Toate
sistemul de identificare al provinciei Buenos Aires. În 1904, 9
restul
a publicat cartea care va duce sistemul său de clasificare în
întreaga lume:Amprentarea comparativă: Noul sistem
argentinian.
Tabelul 5–4

5.4.2 Sir Edward Henry și sistemul Valorile numărului de creste Vucetich.

de clasare Henry
extensie de număr
La începutul anilor 1890, Sir Edward Henry a fost noul valoare in indicele
de creste
inspector general al poliției pentru districtul Bengal din
1–5 5
India și se confrunta cu o problemă comună a vremii:
incapacitatea de a identifica cu exactitate nativii. Dupa citit 6–10 10
Amprentelui Galton, era convins că ar putea crea un sistem 11–15 cincisprezece

logic și aplicabil pentru clasificarea amprentelor digitale

16–20 douăzeci
care să permită
Mai mult de 20 25

5–8
 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare CAPITOLUL 5

amprentele digitale au devenit singurul sistem de Primarul este exprimat sub formă de raport, cu
identificare personală și penală. numărătorul reprezentând valorile în spirală ale degetelor
pare plus 1, iar numitorul reprezentând valorile în spirală
Henry s-a întors în Anglia în 1894 și a dezvoltat o relație
ale degetelor impare plus 1. De exemplu, dacă o persoană
personală și profesională cu Galton, care i-a oferit
avea o înregistrare a amprentei digitale cu o serie de
materialul său personal de cercetare, împreună cu cel al lui
modele a tuturor spiralelor, evaluarea primară
Herschel și Faulds. Cu aceste informații în mână, Henry s-a
corespunzătoare ar fi 32 din 32. Dacă o persoană avea
întors în India pentru a rezolva problema clasificării
agrafe pe degetele arătător ale ambelor mâini, graficul de
amprentelor. Chiar și fără un sistem de clasificare, în 1896 a
evaluare primară ar fi următorul:
ordonat polițiștilor săi să înceapă să ia amprente și
măsurători antropometrice ale prizonierilor bengalezi. Deget mare Index Mediu Anulare degetul mic
dreapta dreapta dreapta dreapta dreapta
Între timp, Henry i-a desemnat pe doi dintre ofițerii săi de
16 0 8 8 4
poliție de la Biroul Antropometric din Calcutta să lucreze la
proiectul de clasificare a amprentelor. În 1897, cei doi
ofițeri, Azizul Haque și Hem Chandra Bose, au formulat o Deget mare Index Mediu Anulare degetul mic
stânga stânga stânga stânga stânga
metodă matematică de împărțire a înregistrărilor de
amprentă digitală într-un număr mare de grupări primare 4 0 2 unu unu
care s-au bazat pe tipurile de amprentă ale lui Galton.
Prin urmare, graficul se calculează astfel:

Sistemul Henry a început cu formularea primarului. 1 + (Suma valorilor lui

Primarul a fost determinat prin atribuirea unei valori chiar și degetele) 1 + (15) 16
fiecăruia dintre cele 10 degete, începând cu degetul mare _______________ = ______ = __
drept și terminând cu degetul mic stâng. Această valoare
1 + (Suma valorilor lui 1 + (29) 30
sa bazat pe prezența unei spirale pe un anumit deget degete ciudate)
(Tabelul 5-5). Dacă degetul nu avea o spirală, i s-a atribuit
o valoare zero. Acest sistem de clasificare a permis 1.024 de grupări
primare.

Tabelul 5–5 În dreapta primarului era secundarul. Secundarul a fost

determinat de tipurile de modele de pe degetele #2 și #7 și
Valorile primare ale lui Henry (Henry, 1900, pp. 72-73).
a fost prezentat în formula cu majuscule reprezentând
modelul (A pentru arc, T pentru arc de cort, R pentru bucla
Valoare dacă există
Deget Număr radială, U pentru bucla ulnară și W pentru spirală). Pentru a
vârtej
ține seama de raritatea arcadelor, a arcurilor de cort și a
Degetul mare drept unu 16
închizătoarelor radiale de pe degetele non-index, aceste
Indexul drept 2 16 modele au fost notate cu litere mici (a, t, r) și plasate după
jumătatea dreaptă 3 8 liceu. Dacă unul dintre aceste modele era prezent pe
degetul mare (degetele mari), imprimarea mică a fost
trece pe dreapta 4 8
plasată la stânga celui primar. Sub-ul secundar era în
degetul mic drept 5 4 dreapta secundarului și reprezenta numărul de creste
degetul mare stâng 6 4 pentru buclele sau urmărirea crestei spiralate a degetelor
rămase.
indexul stâng 7 2

mijlocaș stânga 8 2
Acest nou sistem de clasificare a avut atât de mult succes
inelul stâng 9 unu
încât, în martie 1897, guvernul indian britanic a instituit
degetul mic stâng 10 unu sistemul de clasificare al lui Henry ca metodă oficială.

5–9
CAPITOLUL 5 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare

identificare penală. În 1900, succesul sistemului lui Henry

în India a făcut ca Scotland Yard să-și revizuiască propriul Tabelul 5–6
sistem de identificare. Această revizuire a dus la
abandonarea Bertillonage și adoptarea sistemului lui Clasificări bazate pe sistemele Henry și Vucetich.
Henry. În 1901, Henry a fost transferat la Scotland Yard,
unde și-a înființat primul birou central de amprentă și a Sistemul parental Sistem modificat (locație)
început pregătirea ofițerilor în clasificarea amprentelor Henry Australian (Australia)
digitale. Budapesta (Budapest)
Valladares (Portugalia)
5.4.3 Ramificații ale sistemelor de Pater (Amsterdam)
clasificare Henry și Vucetich Windt Kodicek (Germania)
Atât Vucetich, cât și Henry au câștigat recunoaștere Spirlet (Haga)
internațională în domeniul identificării penale științifice. Steegers (Cuba)
Vucetich a călătorit prin lume promovându-și cartea, iar Henry Conlay (poliția statelor federate din
a câștigat aprobarea lumii europene moderne. Ambele sisteme Malaezia)
au fost considerate superioare Bertillonage și ambele sisteme American (New York City)
au fost în egală măsură recunoscute de poliția internațională și
de cercurile științifice.
Flak Conley (Newark, NJ)

Pe măsură ce alte agenții au început să adopte aceste RCMP (Canada)

sisteme de clasificare, sistemele s-au schimbat frecvent Extensii FBI (Washington, DC)
(Tabelul 5-6). Modificările au implicat crearea de extensii vucetich Bertillon (Franța)
pentru a produce sisteme de clasificare care să poată face
Pottecher (Indo-China)
față populațiilor mai mari (McGinnis, 1963, p. 115). De
Privind la Pinto (Chile)
exemplu, Biroul Federal de Investigații (FBI) al Statelor
Persoane (Necunoscute)
Unite ale Americii a încorporat extensii legate de numărul
de creste și spirale urmărite pe anumite degete pentru a Henry Vucetich Daae (Norvegia)
împărți rapid grupurile de populație primare și secundare. Protivensky (Praga)

Oloritz (Madrid)
Martinez (Mexic)
Borgerhoff (Belgia)
5.5 Sistem cu un singur deget
Harvey Pacha (Egipt)
Cabezas (Valparaiso)
Deși sistemele cunoscute de clasificare a tipăritelor au fost
utile pentru identificarea recidivelor, ele nu au ajutat la Klatt (Berlin)

reținerea infractorilor prin identificarea amprentelor Bruxelles, Belgia)

latente lăsate la fața locului. Pentru a aborda această Roscher (Hamburg)
limitare, au fost dezvoltate numeroase sisteme de Național japonez
clasificare cu o singură cifră. Unele dintre aceste sisteme s-
Lebedoff (Rusia)
au bazat pe sistemele existente de clasificare a tipăririi, iar
Când (Berlin)
unele au fost în întregime originale (Tabelul 5-7). Dintre
toate aceste sisteme de clasificare cu un singur deget, Smallegange (Olanda)
inspectorul șef Henry Battley și detectivul Gasti (Italia)
Portillo (Barcelona)
Lyonez (Lyon)
Jouenne (Serviciul colonial în Africa
de Vest franceză)

5–10
 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare CAPITOLUL 5

punctul desemnat al amprentei și citirile cercurilor care au

Tabelul 5–7 fost luate s-au bazat pe poziția unor formațiuni specifice.

Sistem cu un singur deget.

În sistem, amprentele cunoscute de pe un card de arestare
bazate pe sisteme sisteme originale ar fi clasificate individual în funcție de model și setate la 10
clasificare amprenta unică
colecții, câte una pentru fiecare deget de la degetul mare
existent amprenta
drept la degetul mic stâng (adică, numărul de colecție 1
Collins Născut
până la numărul de colecție 10).
larson locui

Oloritz cod
Cardurile de amprentă unice au fost create prin montarea
borgerhoff sacru unei amprente specifice pe un card și completarea
Stockis Dresda informațiilor specifice în zonele desemnate. Aceste
informații au inclus numărul și numele cifrei, numărul de
Registrul de cheltuieli Barlow
referință al infractorului, clasificarea Henry și clasificarea
lioneză jaycox Battley (Tabelul 5-9).
Registrul Neben al Roscher Crosskey

Battley Sistemul Battley a necesitat multă muncă pentru

clasificarea și întreținerea colecțiilor. De-a lungul timpului,
Giraud și Henquel
colecțiile au devenit prea mari și a fost imposibil de a
Jorgensen individualiza cu acuratețe și rapid o imprimare latentă la
Monodacylus locul crimei cu o singură imprimare cunoscută la dosar.

Superintendentul Fredrick Cherrill de la New Scotland Yard

5.5.2 Sisteme suplimentare de imprimare
a dezvoltat cel mai popular sistem.
unică

După cum am menționat mai sus, au existat sisteme de

5.5.1 Sistem Battley cu un singur deget
În 1929, Battley și Cherrill au dezvoltat ideea unui singur
sistem de amprentă digitală care nu ar necesita cele 10
amprente digitale cunoscute ale unui individ. Ei au postulat că
amprentele digitale latente găsite la locul crimei ar putea fi
identificate printr-o amprentă cunoscută de pe propriul deget
al infractorului.
Sistemul Battley a folosit 10 modele principale urmate de
subdiviziuni suplimentare, în funcție de desemnarea
modelului (Tabelul 5-8). Aceste subdiviziuni ulterioare au
inclus înclinarea radială sau ulnară, numărul crestei,
urmele crestei, formațiunile centrale, pozițiile delta și
citirile cercului. O subdiviziune specifică, cunoscută sub
numele de citire circulară, a fost obținută folosind o lupă
specială cu o fereastră de sticlă plată la bază. Această
fereastră de bază a constat dintr-un cerc central cu un
punct în zona centrală desemnată A și șapte cercuri
concentrice, fiecare cu lățime de 2 mm și desemnate de la
B la H. Punctul central a fost plasat pe un
imprimare unice în afară de sistemul Battley. Ca și Battley,
aceste alte sisteme se bazau pe clasificarea amprentelor
individuale, independent de celelalte degete. Aceste
sisteme se bazau adesea pe sisteme existente sau pe o
combinație a sistemelor existente și a definițiilor utilizate
de acele sisteme.
Similar cu Battley, majoritatea celorlalte sisteme s-au bazat
pe tipuri de modele predeterminate (adică, spirală, arc și
bucle) cu subclasificări suplimentare, cum ar fi
caracteristicile de bază, poziția deltei, numărul de creste și
traseele crestei. . Deși unele sisteme erau similare cu
sistemul Battley, ele diferă în unele privințe datorită
subdiviziunilor adăugate (Tabelul 5-10). Unele sisteme s-au
concentrat pe descrierea modelelor în detaliu, unele au
împărțit fiecare impresie în secțiuni sau zone și au
înregistrat locația caracteristicilor de creastă în acea zonă
și, de asemenea, unele au definit formele deltelor (Bridges,
1963, pp. 181-213) .

5–11
CAPITOLUL 5 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare

bucle panta radiala sau

Tabelul 5–8 bucla descendentă R,U
dubla cubitală
Denumirile subgrupului Battley (Cherrill, 1954, p. centrul de aderenţă
82-90). AH
descendentă
numărul de creste
Model Subdiviziuni Desemnare #
între bucle
arcuri arc plat unu numărul cârligului
cele dintre centrul si
Înclinați spre stânga #
2 delta buclei
descendente
înclinați spre dreapta 3 Citirea în cerc a deltei
AH
stângi
se arcuiesc in citire circulară (cum
formă de bre al primei creame AH Urmărirea crestei Eu, M, O

cort a platformei) citire rotundă a

AH
bucle numărul de creste delta dreapta
#
radial între deltă şi centrală Clamă panta radiala sau
Definiție de bază sac ulnar al majorității R,U
LA crestelor
implicită latură
citire rotundă a numărul de creste
AH
delta între deltă și centrul
#
bucle buclei celei mai
numărul de creste
# interioare
ulnar între deltă şi centrală
Compus nu exista subdiviziune
definiții de bază
LA
Mod implicit Accidental nu exista subdiviziune
citire rotundă a
AH severă
delta
minte nu pot fi clasificate
vârtej /
Citirea circulară a primei vindecat
bucle
creaste recurente AH
sac vada
central
Tabelul 5–9
A.1
definiţii cen
Fișă Battley.
trasee implicite A.2
limitat la spirale
mic în circular cu A.3 TIP HUB desemnarea subgrupului
citirea „A”
desemnarea subgrupului
A.4
citire rotundă a numărul de identificare desemnarea subgrupului
AH penală
delta stângă
desemnarea subgrupului
trasarea crestei Eu, M, O Numărul degetului și
desemnarea subgrupului
citire rotundă a descrierea
AH
delta dreapta desemnarea subgrupului
Clasificarea Henry
numărul de creste
desemnarea subgrupului
între delta stângă și # Amprenta digitală atașată a
centru specimenului cunoscut desemnarea subgrupului
numărul de creste
desemnarea subgrupului
între delta stângă și #
centru desemnarea subgrupului

5–12
 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare CAPITOLUL 5

Dresda tipul de model

Tabelul 5–10
Numerele de creastă

Single Finger System pe lângă cel al lui Battley (Bridges, înclinarea modelului
1963, pp. 181-213). Registrul Neben al Roscher Preluat din clasificarea lui
Roscher cu zece amprente
numele sistemului pentru fiecare deget
Subdiviziuni
imprimeu unic
lioneză tipul de model
Collins Tipuri de modele
Unghiul centrului bazal
Numerele de creastă
Oloritz Trasarea crestei
trasarea crestei
Barlow tipul de model
Caracteristici Ridge
Tipul centrului
larson Tipuri de modele
înclinarea modelului
înclinarea modelului Numerele de creastă
Tipul centrului
jaycox tipul de model
Caracteristicile crestei Tip
înclinarea modelului
delta
tip de centru
trasarea crestei
Caracteristicile crestelor
combinatii
din centru
miros sistemul primar
jorgenson tipul de model
tenprint de Oloriz
înclinarea modelului
Tipul centrului
numărul de creste
Linii de limitare (tip de
Tipul centrului
linii)
pozitia delta
tip delta
Unghi de la centru la
borgerhoff Tipuri de modele
deltă Diametrul centrului
Numerele de creastă
(vortic)
trasarea crestei
Crosskey tipul de model
Stockis Tipuri de modele
tip de centru
numărul de creste numărul de creste
Unghiul de vârf Prezența cicatricilor
Tip central
tip delta
5.6 Sisteme de clasificare pentru
trasarea crestei
a petrecut Preluat din clasificarea lui impresiile plantare și palmare
Gasti (zece cifre) pentru
fiecare deget Următorul pas logic în evoluția sistemelor de clasificare a
Născut tipul de model crestelor de frecare a fost stabilirea amprentei palmare
Schema de zone cu și a sistemelor de clasificare plantară. Urme de pași și de
minute palmă au fost detectate în teste suficient de frecvent
sacru Principalul sistem de pentru a justifica dezvoltarea sistemelor de clasificare.
amprentă deca al lui Oloriz
Tip de model non-delta Tip
de model One-delta Tip de 5.6.1 Clasificarea amprentelor
model cu două delta
Odată cu necesitatea unui sistem de clasificare a
amprentei piciorului bazat pe dovezi de tipărire latentă, a
înclinarea modelului
existat și necesitatea unui astfel de sistem de clasificare
Numerele de creastă
pentru arhivarea urmelor nou-născuților, piloților militari și
trasarea crestei
indivizilor neînarmați. Două
tip delta

5–13
Translated from Spanish to Romanian - www.onlinedoctranslator.com

CAPITOLUL 5 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare

În ultimii ani au fost dezvoltate și utilizate sisteme majore
de clasificare a amprentei: sistemul Federal Bureau of
Investigation și sistemul Chatterjee.
5.6.1.1 Sistemul de clasificare a amprentei FBI.Sistemul
de clasificare al FBI a fost o versiune foarte modificată a
sistemului dezvoltat de Wentworth și Wilder în cartea lor de
referință.identificare personala (1918). Baza sistemului de
clasificare FBI a fost respectarea balonului piciorului, chiar
sub degetul mare. Această zonă arată de obicei unul dintre
cele trei tipuri de grupuri de modele: arc, buclă sau spirală.
Fiecare grup a fost desemnat printr-o literă și împărțit după
tip și numărul de creste (numai modele de buclă și spirală)
(FBI, 1985, p. 24).
Modelele arcului au fost desemnate cu litera „O”. În plus,
grupa O a fost subdivizată în funcție de traiectoria crestelor.
Tipul de subdiviziune 1 (O1) a indicat o cale verticală a
crestei (adică, crestele care curg de la degetul mare la
piciorul drept și a fost plasat în dreapta secundarului (de
exemplu, Ww 25). Cheia a fost numărul de creste din modelul
de spirală sau buclă de pe piciorul stâng și a fost plasat la
stânga secundarului (de exemplu, 25 Ww).
O clasificare completă a amprentei arăta astfel:
cele 32
25wd
5.6.1.2 Sistemul de clasificare a amprentei Chatterjee.
Un sistem dezvoltat de Sri Salil Kumar Chat terjee a
împărțit amprenta în următoarele șase zone:
Zona 1: balonul piciorului, sub degetul mare. Zona
2-4: spații dintre degete
Zona 5: centrul piciorului.
Zona 6: călcâi.
Chatterjee a folosit o reprezentare alfa a modelului din
Zona 1 și o reprezentare numerică pentru modelul din

călcâi). Tipul de subdiviziune 2 (O2) a indicat o cale zonele rămase (Tabelul 5-11) (Chatterjee, 1953, pp.

orizontală a crestelor (adică, crestele care curg de la 179-183).

degetul mare la degetul mic). Modelele circulare au fost

desemnate prin litera „L” și sunt împărțite în patru tipuri.
Tabelul 5–11
Subdiviziunea de tip a (La) a indicat o cale de creste care
intra și iese spre degetele de la picioare. Tipul b și Reprezentări ale modelelor alfa și numerice
subdiviziunile c (Lb și Lc) au indicat o cale de creastă care (Moenssens, 1971, p. 212).

intra și iese din partea degetului mare. (Tipul b a indicat

piciorul drept și Tipul c a indicat piciorul stâng). Model Zona 1 Zonele 2–6

Nici FIE 0

Arc A unu
arc în formă de
tu 2
Modelele de spirale au fost desemnate prin litera „W” și cort
sunt împărțite în trei tipuri. Subdiviziunea de tip w (Ww) a bucla de panta dreapta R. 3
indicat un model de spirală care era fie o spirală simplă, fie clip cu cercel
o buclă de buzunar centrală. Subdiviziunea d (Wd) a indicat SAU 4
entitate ascendentă
o spirală cu dublă buclă. Subdiviziunea x (Wx) a indicat o
buclă de panta stângă L 5
spirală accidentală.
clip cu cercel
D. 6
Ca și clasificarea Henry, clasificarea amprentei a fost entitate descendentă
exprimată ca o fracție, cu piciorul drept ca numărător și spirală W 7
piciorul stâng ca numitor. Fracția a fost formată din primar,
buclă pentru curea cu buzunar
secundar, final și cheie. Primarul a fost grupul de modele C. 7
central
(O, L sau W) și a fost întotdeauna exprimat ca o literă mare.
Bucla buzunare laterale S 8
Secundarul era tipul de subdiviziune și era plasat în
dreapta celui primar (de exemplu, Ww). Finala a fost buclă dublă S 8
numărul de creste din modelul de spirală sau buclă al
Accidental X 9

5–14

Clasificarea amprentei lui Chatterjee a fost, de asemenea,
exprimată ca o fracție, cu piciorul drept ca numărător și
piciorul stâng ca numitor. Primarul era desemnarea
modelului Zona 1, iar secundarul era un număr de cinci
cifre reprezentând zonele de la 2 la 6 și se afla în partea
dreaptă a elementului principal.
5.6.2 Clasificarea amprentelor palmei
Clasificarea amprentelor palmare a fost un efort util
datorită frecvenței amprentelor palmare latente la locul
crimei. Au fost stabilite trei sisteme de clasificare pentru
amprentele de palmier: unul în Australia de Vest, unul în
Liverpool, Anglia și unul în Danemarca.
5.6.2.1 Clasificarea amprentei palmare din Australia de
Vest.Această clasificare a constat dintr-un primar numeric
și un alfa numeric și secundar sub forma unei fracții
(Baird, 1959). Clasificarea sa bazat pe împărțirea tripartită
a palmei în zonele tenar, hipotenar și interdactil (Figura
5-1).
Pentru a obține clasificarea primară, celor trei zone li s-a
atribuit o valoare pe baza traseului crestelor din zona
respectivă (Tabelul 5-12). Dacă nu a existat un model
perceptibil în zona specificată, i s-a atribuit o valoare de 0.
În special, valorile au fost aceleași cu cele pentru primar în
clasificarea lui Henry; totuși, această clasificare nu a fost
dependentă de prezența spiralelor, ci de prezența oricărui
tip de model. Deoarece un model de arc a fost considerat
de obicei lipsit de o zonă a modelului adevărat, deoarece
nu exista centru sau deltă, acest model a primit o valoare
doar atunci când era prezent în zona degetelor
intermediare. Ca și în cazul rangului Henry, la total a fost
adăugată o valoare de 1.
Tabelul 5–12
Determinarea valorii primare (Baird, 1959, p. 21-24).
Domeniu de luat în considerare
Delta interdigitală de la degetul #5 până la marginea cubitală
Delta interdigitală de la degetul #4 la delta degetului #3
Delta interdigitală de la degetul #3 până la marginea radială
tenar
ipotenează
Nici un model în această zonă
Sisteme de clasificare a crestelor de frecare CAPITOLUL 5
FIGURA 5-1
diviziune tripartită
a palmei
Clasificarea secundară este împărțită în două părți. Prima
diviziune a fost tipul de model prezent în zonele tenar și
ipotenar. Această subdiviziune a fost exprimată ca o fracție,
cu tenarul ca numărător și ipotenarul ca numitor. A doua
diviziune, cunoscută sub denumirea de subclasificare
secundară, se referă la zona dintre degetul mare și arătător
și zona degetelor intermediare. Zona de la degetul mare la
degetul arătător a fost considerată ca parte a tenarului și
plasată în numărător; zona interdigitală a fost considerată
ca parte a ipotenarului și a fost plasată la numitor.
Formula de clasificare a fost scrisă astfel:
(tenar) (zonă de la degetul mare la degetul arătător)
{primar)
(ipotenar) (interdigitar)
Sistemul din Australia de Vest a folosit definiții de model
derivate din sistemul de clasificare tipărit cunoscut al
dependențelor, care a fost o modificare a sistemului de
clasificare Henry. Modelelor li s-au atribuit simboluri alfa
specifice în funcție de locația lor pe palmă (Tabelul 5-13).
O altă subdiviziune a clasificării secundare a implicat
numărări și parcele de creste și a fost exprimată ca o
In valoare de
fracțiune la dreapta clasificării secundare.
unu
2 5.6.2.2 Sistemul de clasificare palmar Liverpool.
4 Sistemul de clasificare a imprimatelor din palmă care a
fost stabilit în Liverpool, Anglia, a fost considerat a fi un
8
sistem de clasificare mai ușor de utilizat decât cel utilizat.
16
0
5–15
CAPITOLUL 5 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare

în Australia de Vest. Sistemul Liverpool sa concentrat și aderență radială tenar R.

pe cele trei divizii de palmier. indexul degetului mare r
ipotenează R.
Acest sistem a fost împărțit în patru părți și a constat din
deget intermediar r
simboluri alfa și numerice. Diviziunea primară se referea la
modelele cumulate din cele trei secțiuni: interdactil, tenar Aderență radială #1 ipotenează R1
și hipotenar. Diviziunea secundară a implicat modele în Aderență radială #2 ipotenează R2
hipotenar și a inclus o clasificare subsecundară. Diviziunea Aderență radială #3 ipotenează R3
terțiară implica modele în zona tenară. Diviziunea
Aderență radială #4 ipotenează R4
cuaternară includea modele în secțiunea interdigitală a
buclă ulnară tenar SAU
palmei și avea trei secțiuni suplimentare: partea 1, partea 2
indexul degetului mare SAU
și partea 3.
ipotenează SAU
Această clasificare a folosit o casetă de codificare, în care deget intermediar SAU
fiecare pătrat conținea un simbol alfa sau numeric pentru Clipul ulnar #1 ipotenează u1
fiecare parte a clasificării (Figura 5-2). Clipul ulnar #2 ipotenează u2
Bucla ulnară #3 ipotenează u3
Tabelul 5–13 Bucla ulnară #4 ipotenează u4

Simboluri pentru clasificarea secundară. clip distal* deget intermediar L

vârtej tenar W
Model Locație Simbol indexul degetului mare w
Arc tenar A ipotenează W
indexul degetului mare Nici deget intermediar w
ipotenează A clema pentru geanta tenar C.
deget intermediar A central indexul degetului mare c
arc excepțional tenar ȘI ipotenează C.
indexul degetului mare și deget intermediar c
ipotenează ȘI buclă dublă tenar D.
deget intermediar și indexul degetului mare d
arcul unit tenar J ipotenează D.
indexul degetului mare J deget intermediar d
ipotenează J Accidental tenar X
deget intermediar J indexul degetului mare X
Arcul Unit #1 ipotenar unic J1 ipotenează X
minte deget intermediar X
Arcul unit #2 ipotenar unic J2 * Bucla distală a fost observată numai când un alt model a fost prezent
în zona degetelor intermediare.
minte
Arc vertical #1 ipotenar unic V1
minte Diviziunea primară a fost formulată prin suma valorilor
arc în formă de tenar tu stabilite, determinată de prezența unui model în cele trei
cort indexul degetului mare tu secțiuni palmare. Numărul 2 a fost dat datorită prezenței
ipotenează tu unui model în zona tenară. Numărul 3 a fost atribuit
deget intermediar tu datorită prezenței unui model în zona degetelor

Arcul cortului #1 ipotenează T1 intermediare. Numeralul 4 apare din prezența unui model
în ipotenar. Valoarea 1 a fost înregistrată dacă palma era
lipsită de modele în toate cele trei zone. Când o zonă
Arcul cortului #2 ipotenează T2
palmară conținea mai mult de un model, i s-a dat o valoare

5–16
 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare CAPITOLUL 5

FIGURA 5-2
Diagramă de codificare pentru clasificarea
Liverpool a amprentelor de palmier.

unic, de parcă ar fi un singur patron în zonă. Când modelele
erau prezente în mai mult de o zonă palmară, valorile au fost
adăugate. Valorile însumate specifice au indicat, de asemenea,
care zonă palmară conținea un model (Tabelul 5-14).
Subclasificarea secundară a implicat două subclasificări
diferite. Pentru o singură buclă în ipotenar, a fost
înregistrat numărul de caracteristici din zona centrală a
crestei. Pentru un ipotenar lipsit de tipar, a fost înregistrat
tipul de deltă (Alexander, 1973, pp. 86-90).

Tabelul 5–14 Tabelul 5–15

Indicarea modelului valorii primare. Simboluri utilizate în sistemul de clasificare a

amprentei palmare Liverpool.
valoare primară indicarea modelului
Model Simbol
unu Nici
spirală A (circulară) A
2 numai tenar
3 Doar interfinger spirală B (eliptică) B.

4 doar ipoteneze buclă dublă TL

5 Tenar și interdigital numai Bucla laterală pentru geanta LP

6 Tenar și ipotenar numai Clemă centrală pentru geanta PC
7 Doar interdactil și hipotenar accidental/compozit ACC
9 Modele în toate zonele arc în formă de cort tu

clip în centru Eu
Clasificarea secundară și subsecundară s-a referit numai la
modele din ipotenar. Tabelul 5-15 detaliază modelele și Clipă din centru FIE
simbolurile reprezentative utilizate în acest sistem de Prindere centrală D.
clasificare. Dacă zona ipotenară conținea mai mult de un
Aderență centrală în jos SAU
model, caseta de codificare a fost separată printr-o linie
diagonală din colțul din stânga jos până în colțul din dreapta Aderență centrală curbată k
sus, cu jumătatea din stânga sus a casetei desemnată pentru Fara descriere Nu.
simbolul modelului cel mai aproape de zona interdigitală. , iar
arc plat Nu.
jumătatea din dreapta jos este desemnată pentru simbolul
modelului cel mai apropiat de încheietura mâinii. nici un model

delta carpiană înaltă h

delta carpiană joasă L

5–17
CAPITOLUL 5 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare
Diviziunea terțiară se referea la zona tenară a palmei. Dacă existau
două modele în această zonă, caseta de codificare a fost din nou
separată printr-o linie diagonală de la colțul din stânga jos până la
colțul din dreapta sus, cu jumătatea din stânga sus desemnată
pentru simbolul modelului cel mai aproape de zona dintre degete
și partea din dreapta jos. mijlocul desemnat pentru simbolul
modelului cel mai apropiat de încheietura mâinii.
Partea 1 a diviziunii cuaternare s-a referit la tipul (tipurile)
de model din zona dintre degetele palmei. Dacă în zona
dintre degete apăreau mai multe modele, codarea era
despărțită de trei linii diagonale, treimea din stânga sus era
dedicată modelului cel mai apropiat de degetul arătător și
treimea din dreapta jos era dedicată modelului cel mai
apropiat de deget.
Partea 2 a diviziunii cuaternare a implicat o valoare numerică
predeterminată care indică poziția modelului în raport cu
degetele (Tabelul 5-16). Dacă au fost prezente mai multe
modele, numerele au fost combinate pentru o singură valoare.
Dacă un model a fost între baza a două degete, valoarea mai
mare a fost înregistrată.
Partea 3 a diviziunii cuaternare a implicat înregistrarea
numărului de creste corespunzătoare pentru arcade sau
bucle în formă de cort (miez înăuntru, miez în afara, bucle
centrale în jos) atunci când doar unul dintre aceste modele
era prezent în zonă.
5.6.2.3 Sistemul de clasificare a amprentei palmare
Brogger Moller.Sistemul de clasificare a amprentei
palmare Brogger Moller a fost formulat de Kaj Brogger
Moller de la Biroul Național de Identificare din Copenhaga,
Danemarca (Moenssens, 1971, p. 199). Ca și în cazul celor
două sisteme anterioare, această clasificare sa bazat pe
cele trei zone definite ale palmei (adică, ipotenar, tenar și
zone de bază). Cu toate acestea, acest sistem a folosit o
ceașcă de măsurare specială din sticlă care conținea patru
zone de măsurare distincte. Zonele au fost definite de trei
cercuri concentrice care măsoară 2, 4 și 6 cm. pornind de la
un punct central. Fiecare zonă a fost numerotată de la 1 la
4, cu 4 marcând zona din afara ultimului inel concentric. O
a doua zonă de măsurare, cunoscută sub numele de scara
1-6, conținea cinci linii, fiecare de 6 cm. lung și distanță de 3
mm.
5–18
vârful scalei. O a treia zonă de măsurare, cunoscută sub
numele de scara 0-9, arăta ca o scară fără piciorul drept.
Această scară conținea 10 linii, fiecare de 1 cm. lungi și
așezate la 4 mm unul de celălalt. Fiecare zonă dintre linii a
fost numerotată de la 0 la 9, cu 0 reprezentând partea de
jos a scalei.
Tabelul 5–16
Valoarea modelului pentru partea 2 a diviziunii cuaternare.
Poziția modelului valoare
sub degetul arătător 8
sub degetul inelar 4
sub degetul inelar 2
sub degetul mic unu
Clasificarea amprentelor de palmă în cadrul acestui sistem sa
bazat pe modelul (modelurile) de creastă în cele trei zone ale
palmei și pe valorile primare, secundare și terțiare. Paharul de
măsurat a fost folosit pentru a determina unele dintre valori
(Tabelele 5-17 până la 5-19). Clasificarea a fost înregistrată pe
un tabel, cu ipotenarul în stânga, interdigitarul în mijloc și
tenarul în partea dreaptă a tabelului. Pentru fiecare zonă,
primarul a fost înregistrat în partea de jos, cu secundarul
deasupra primarului, urmat de terțiarul în partea de sus
(Figura 5-3).
5.7 Automatizarea computerelor
și sortarea imprimării
Pe măsură ce agențiile federale, de stat și locale au primit și
reținut din ce în ce mai multe tipărituri cunoscute, nevoia
unui mijloc mai eficient de identificare a tipăritelor
cunoscute a devenit critică. Diviziile de servicii de
identificare ale acestor agenții au fost însărcinate cu
căutarea manuală a amprentelor suspecților cu amprente
cunoscute și, adesea, a durat luni pentru a ajunge la o
decizie de individualizare sau neindividualizare. Acest timp
lung de răspuns a reprezentat o problemă evidentă dacă
suspectul nu putea fi reținut în mod legal în așteptarea
unui răspuns din partea diviziei de identificare. Soluția la
această problemă a venit odată cu inventarea
computerului.

Tabelul 5–17
Clasificare pentru hipotenar (Moenssens, 1971, p. 200-205).
model de creasta
Fără model (doar delta carpiană)
Ansa distală care se deschide în zona
interdigitală, cu centrul îndreptat
către partea cubitală
Bucla exterioară care se deschide în
zona ulnară, cu centrul îndreptat
spre tenar
spirale
barachi duble
arcuri
Bucle care se deschid spre încheietura
mâinii, cu centrul îndreptat către partea
ulnară a palmei
Modele compozite (orice model
care nu se potrivește cu
modelele de mai sus)
Sisteme de clasificare a crestelor de frecare CAPITOLUL 5
FIGURA 5–3
tabel de clasificare
miros cation
palmarele de
Brogger Moller.
Primar Secundar Terţiar
Folosind măsurarea circulară,
marcați un punct pe delta
unu carpiană și citiți cercul în care Nici
cade cea mai de jos creasta a
zonei carpiene.
Folosind o scară de la 0 la 9,
8 = numai când centrul are
măsurați distanța dintre
2 o înclinare diferită spre
delta carpiană și centrul
zona carpiană/radială
ansei.
Folosind o scară de la 0 la 9,
măsurați distanța dintre
3 Nici
delta carpiană și centrul
ansei.
Folosind o scară de la 0 la 9,
măsurați distanța dintre delta
carpiană și centru (pentru
4 Nici
spiralele duble, utilizați centrul
cel mai apropiat de delta
carpiană).
Folosind o scară de la 0 la 9,
5 măsurați distanța dintre cele Nici
două centre
1 = arce
6 Nici
2 = arcade de cort
Folosind o scară de la 0 la 9,
7 măsurați distanța dintre centru Nici
și delta de deasupra acestuia.
8 Nici Nici
5–19
CAPITOLUL 5 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare

Tabelul 5-18

Clasificare pentru amprentele interdigitale (Moenssens, p. 206-207).

model de creasta Primar Secundar Terţiar

2 = dacă bucla este între degetele arătător și
mediu
Folosind o scară de la 1 la
3 = dacă bucla este între degetele mijlociu și mijlociu 6, măsurați înălțimea
O buclă în zona de bază unu Anulare barchiului (deltas spre
centru)
4 = dacă barta se află între degetele inelare și
degetul mic

1 = arc sub degetul arătător

Folosind o scară 1-6,
2 = arc sub degetul mijlociu măsurați înălțimea arcului
arc în formă de cort 2
3 = arc sub degetul inelar (de la bază până la vârful
arcului).
4 = arc sub degetul mic
2 = dacă bucla este între degetele arătător și
mediu
Folosind o scară 1-6,
3 = dacă bucla este între degetele mijlociu și mijlociu măsurați înălțimea
barachi duble 3 Anulare buclei ulnare (de la
delte la centru).
4 = dacă barta se află între degetele inelare și
degetul mic

2 = dacă o combinație de două bartacks este

între degetele arătător și mijlociu
Două bucle în aceeași zonă
interdigitală și arcuri și bucle în 3 = dacă o combinație de două bartacks este
4 Nici
formă de cort în alte zone între degetul mijlociu și inelar

4 = dacă o combinație de două bartacks este

între degetele inelare și mici
arcuri plate 5 Nici Nici
2 = dacă bucla este între degetele arătător și
mediu
Folosind o scară de la 1 la
O buclă și o fundă în formă de 3 = dacă bucla este între degetele mijlociu și mijlociu 6, măsurați înălțimea
6
cort Anulare barchiului (deltas spre
centru)
4 = dacă barta se află între degetele inelare și
degetul mic

Trei bucle = înălțimea buclei dintre degetele

Trei bucle sau combinații de inelarului și degetului mijlociu Nici
trei bucle și arcade de cort 7 Combinație de trei bucle și arcuri de știucă =
înălțimea modelului situat lângă partea ulnară 2
a palmei
Bartack transversal lung sub una
8 Nici Nici
sau mai multe delte
2 = dacă între degetele arătător se află o spirală și
mediu

Una sau mai multe spirale sub una sau 3 = dacă o spirală este între degetele mijlociu și mijlociu
9 Nici
mai multe delte ale degetelor Anulare

4 = dacă între degetele inelare se află o spirală și

degetul mic

5–20
 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare CAPITOLUL 5

Tabelul 5–19

Clasificare pentru tenar (Moenssens, p. 207-209).

model de creasta Primar Secundar Terţiar

Fără model (sau arc plat)
diverse modele
unu Nici
1 = o chindă din apropiere se deschide spre
partea radială cu un centru
îndreptat către pliul degetului
mare sau centrul palmei
2 = o chindă apropiată și a
2 clip distal
3 = o chindă apropiată și a
vârtej
Nici
Folosind o scară 0-9, măsurați
distanța dintre centru și cea mai
apropiată deltă
Folosind o scară de la 0 la 9,
măsurați distanța dintre centrul
buclei următoare și cea mai
apropiată deltă.
Nici

4 = o chindă apropiată și a Nici

clip dublu
Modele cu formațiuni de
3 Nici Nici
creastă deosebite
O buclă distală care se Folosind o scară 0-9, măsurați
deschide în pliul degetului distanța dintre centru și deltă (nu
4 Nici
mare, cu centrul îndreptat în delta carpiană).
jos
1 = o singură spirală
Nici
2 = o spirală și o buclă distală Nici
trei modele diferite 5
3 = două spirale
Nici

1 = un bartack dublu Nici

2 = un bartack dublu și unul pre Nici

sella distală
patru modele diferite 6
Nici
3 = o buclă dublă și o spirală

4 = două bartașe duble Nici

Două bucle distale colaterale 7 Nici Nici

Două anse proximale, fie

ambele cu deschidere către
zona carpiană, fie una către 8 Nici Nici
zona radială și una către zona
carpiană

Orice model care nu este discutat 9 Nici Nici

5–21
CAPITOLUL 5 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare

5.7.1 Nașterea clasificării persoana cu toate arcadele plate, cu excepția arcurilor în

formă de cort de pe degetele arătător, ar avea un cod de
computerizate
clasificare NCIC AATTAAAAAAAAATTAAAAAA.
Primul experiment cu automatizarea computerizată a
cardurilor de amprentă cunoscute a avut loc la Biroul 5.7.3 Prima încercare FBI de a crea un
Federal de Investigații. În 1934, Divizia de Identificare a FBI sistem automat
începea să simtă efectele unei baze de date de amprente
În anii 1950, primul computer disponibil comercial a ajuns
cunoscute, care devenea din ce în ce mai dificil de căutat
pe piață, iar în anii 1960 calculatoarele au ajuns în
manual. Încercarea FBI de a automatiza imprimările
comunitatea forțelor de ordine (Ruggles et al., 1994, p.
cunoscute a implicat utilizarea de carduri perforate și
214). Datorită experienței anterioare în utilizarea
mașini de sortare. Clasificările cardurilor cu amprente
identificării asistate de computer a amprentelor cunoscute
cunoscute au fost introduse pe cardurile perforate și
și a creșterii continue a bazelor de date a cardurilor de
clasificate în funcție de informațiile conținute pe card.
amprentă, a fost propus un efort sincer atât de către
Mașinile de sortare a cardurilor ar putea apoi extrage
agențiile locale, cât și de către Biroul Federal de Investigații
carduri care conțin o clasificare specifică perforată și din
pentru a stabili un program de calculator care să asiste
această extragere, examinatorii ar putea elimina cardurile
permanent la automatizarea amprentei. .
de amprentă cunoscute corespunzătoare pentru
examinare. Deși această metodă era nouă la acea vreme,
FBI a stabilit că experimentul nu va avea succes și a fost
abandonat (Stock, 1987, p. 51).
5.7.4 Investigații automate în
New York
5.7.2 Clasificarea amprentelor digitale a Centrului În 1965, New York State Identification and Information
Național de Informare a Criminalității System a început cercetările privind utilizarea detaliilor
pentru a clasifica amprentele digitale (Stock, 1987, p. 54).
În 1965, Biroul Federal de Investigații a recunoscut nevoia
Efortul a început cu înregistrarea manuală a detaliilor de
țării pentru o bază de date centralizată, electronică a
amprentă mărită în suprapuneri clare și a progresat la
criminalității. În doi ani, s-a născut Centrul Național de
utilizarea unui sistem de proiecție spate mărită. Datele
Informare a Crimelor (NCIC), conectând 15 computere de
extrase despre detaliile au fost utilizate pentru
metrou și de stat la mainframe-ul NCIC de la FBI. Până în
programarea software-ului de extragere a detaliilor. La
1971, toate statele și Districtul Columbia erau conectate la
scurt timp după ce statul a contractat o companie pentru a
NCIC.
dezvolta un sistem de codificare a detaliilor, constrângerile
NCIC este alcătuit din milioane de înregistrări care au fost bugetare au făcut ca programul să fie eliminat treptat.
sortate în baze de date separate. Agențiile de justiție
penală pot examina aceste baze de date pentru informații.
O parte a bazei de date NCIC este NCIC Fingerprint 5.7.5 Sistem automat al Poliției
Classification. Acest sistem de clasificare alfanumeric are Regale Canadei Montate
modele specifice pentru fiecare deget separat și, spre
deosebire de sistemul de clasificare al lui Henry, nu implică În 1970, Poliția Regală Canadiană Montată (RCMP) a lansat

o combinație de degete. Cu toate acestea, la fel ca sistemul un sistem automat de triaj folosind imagini video ale

Henry, clasificarea NCIC poate ajuta doar la eliminarea sau cardurilor de imprimare cunoscute. Aceste imagini video au

restrângerea căutării înregistrărilor cu privire la potențialul fost arhivate conform clasificării Henry RCMP. Când un card

suspect. a fost trimis pentru căutarea unui tipărit cunoscut, acesta a

Sistemul NCIC constă dintr-un cod de 20 de caractere, în
care fiecare deget – începând cu degetul mare drept și
terminând cu degetul mic stâng – este reprezentat de două
caractere (Tabelul 5-20). De exemplu, a
fost clasificat și apoi căutat în arhiva video. Echipamentul
informatic a generat un fișier video care conținea toate
cardurile cu amprente cunoscute care erau similare. Acest
fișier a fost apoi comparat pe ecran cu imprimarea
cunoscută în cauză.

5–22
 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare CAPITOLUL 5

cunoscut sub numele de AIDS (Automated Identification

Tabelul 5-20 System), a fost instalat la Divizia de Identificare din

Washington, DC.
coduri de clasificare NCIC.
Clasificarea propriu-zisă a amprentelor digitale a trecut prin
NCIC trei faze diferite în timpul dezvoltării programului. Prima
model
cod fază a încercat să imite definițiile modelului din sistemul de
Numărul de creste cu buclă ulnară clasificare Henry. S-a presupus că, dacă un tehnician de
01–49
(numărul real de creste) amprentă instruit ar putea determina cu ușurință un tip de
Număr de creastă de buclă radială model doar privind traiectoria crestelor generate de
51–99
(număr de creasta curentă plus 50) computer, la fel și computerul însuși. Totuși, acest lucru s-a

arc plat AA dovedit a fi lung, chiar și pentru computer, iar în a doua

fază, sistemul lui Henry a fost înlocuit cu clasificarea codului
arc de cort TT
NCIC.
spirală plată, urmă interioară PI

Vârtej simplu, traseu exterior PO

La începutul anilor 1980, a fost instituită cea de-a treia și
spirală plată, urmă găsită P.M ultima fază a clasificării automate a amprentelor digitale.

Buzunar central, trasare interioară
Vârtej de buzunar interior, urmă exterioară
Învârtitor de buzunar central, urmărire întâlnire
IC Sistemul, numit AFIS (Automated Fingerprint Identification
System), s-a bazat exclusiv pe extragerea computerizată a
CO
detaliilor. Această extracție, de fapt, creează hărți
CM matematice ale fiecărei amprente pe un bloc de deget și ale

spirală cu dublă buclă, urmă internă a dat

cardului în ansamblu. Fiecare hartă conține tipul de model
determinat de computer (Tabelul 5-21) și locația și direcția
spirală dublă buclă, trasare exterioară do
detaliilor.
spirală cu dublă buclă, pista găsită dM

Învârtire accidentală, trasare interioară

Tabelul 5–21
unsprezecelea

Vârtej accidental, urmă externă XO

Clasificarea modelelor AFIS (CJIS, p. 2).
Vârtej accidental, urmărire întâlnire XM

Degetul lipsă sau amputat XX Descriere Cod AFIS

Cicatrice sau mutilare completă DOMNUL

Arc AU
Clip de înclinare la stânga
LS

5.7.6 Investigație automată FBI Clip de înclinare la dreapta

RS
În 1963, FBI-ul și-a reluat căutarea pentru automatizarea
completă a depozitului său de amprente cunoscute ale vârtej WU
criminalilor. La acel moment, totul era concentrat pe Amputare XX
automatizarea tipăriturilor cunoscute și soluționarea
cicatrice completă DOMNUL
restanțelor Diviziei de identificare în ceea ce privește
serviciul de individualizare a tipăririlor cunoscute. imposibil de clasificat UC

Imposibil de imprimat SUS

La mijlocul anilor 1960, cercetările inițiale au confirmat

fezabilitatea proiectului, iar la sfârșitul anilor 1960 Prin urmare, informaticienii au creat un sistem în care

Laboratoarele Cornell au fost alese pentru a construi un numerele puteau fi comparate. Astăzi, când cardul de

prototip de cititor automat de amprente (Stock, 1987, p. imprimare cunoscut al unui suspect este trecut printr-un

55). În 1972, acest prototip, sistem automat de identificare a amprentei, un algoritm

compară

5–23
CAPITOLUL 5 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare
o hartă matematică cu alta. Concluzia comparației este o
listă de candidați cu cel mai mare număr de algoritmi
similari.
5.7.7 Evoluții actuale în
automatizarea crestelor de frecare
Tehnologia software de calculator rezultată din cercetările
Biroului Federal de Investigații a condus la crearea a
numeroase companii de pachete de software pentru
automatizarea amprentelor de frecare. Aceste pachete
software sunt independente de Biroul Federal de
Investigații și sunt disponibile oricărei instituții care
dorește să le achiziționeze. Cu toate acestea, odată cu
înființarea Sistemului Național Integrat Automatizat de
Identificare a Amprentei (IAFIS) al FBI în 1999, au apărut
standarde obligatorii privind transmiterea informațiilor
digitale încorporate în AFIS (Servicii de Informare a Justiției
Penale, 1999; Jain și Pankanti, 2001).
5.7.8 Sisteme automate de
clasificare a amprentei palmare
Încă o dată, istoria se repetă. De data aceasta este nevoie
de un sistem automat de identificare a imprimatelor din
palmă (APIS). Ca răspuns, comunitatea de software
biometric caută în mod agresiv soluții. Multe companii
oferă pachete software care conțin sisteme de
individualizare a amprentei palmare. Integrată în utilizarea
unui sistem de amprentă palmară este stocarea digitală a
cardurilor de amprentă palmare cunoscute.
În prezent, FBI își convertește toate cardurile de
amprentă palmare într-un format digital, împiedicând
integrarea unei funcții APIS în IAFIS.
5.8 Concluzie
În orice domeniu științific, combinația dintre acuitatea
mentală și inovația tehnologică creează întotdeauna o
dorință pentru lucruri mai mari și mai bune. Acesta este, cu
siguranță, cazul sistemelor de clasificare a crestelor de
frecare. Pe măsură ce populația creștea, nevoia unui sistem
care să nu depindă de forța de muncă limitată a comunității
de aplicare a legii a devenit din ce în ce mai importantă.
Sistemele rudimentare au devenit sisteme
5–24
tehnici care oferă astăzi comunității justiției penale o
soluție viabilă la problema identificării recidivelor.
Progresele înregistrate în microprocesoare și programarea
computerelor, precum și căsătoria dintre imprimeurile de
friction ridge și computerele, au adus comunitatea de
amprente până în prezent, unde un card de imprimat
cunoscut poate fi căutat în câteva minute.
5.9 Recenzători
Recenzii care au evaluat acest capitol au fost Mike
Campbell, Michael Perkins, Charles Richardson și Lyla A.
Thompson.
5.10 Referințe
Alexandru, H.Clasificarea amprentelor palmare: un sistem complet de
codare, arhivare și căutare a amprentelor palmare;Charles C. Thomas:
Springfield, IL, 1973.
Ashbaugh, D.R.Analiza cantitativ-calitativă a crestelor
de frecare: o introducere în ridgeologia de bază și
avansată;CRC Press: Boca Raton, FL, 1999.
Baird, A.J.Sistem utilizat de forțele de poliție din Australia de Vest
pentru clasificarea și depunerea amprentelor palmare;1959
(nepublicat).
Beavan, C.Amprente: Originile detectării crimelor și
cazul crimei care a lansat știința criminalistică;
Hyperion: New York, 2001.
Poduri, BCamprentare practică;Funk și Wagnalls: New
York, 1963.
Chatterjee, SKAmprente pentru degete, palmă și talpă;Artine Press:
Calcutta, India, 1953.
Serviciile de informare privind justiția penală, Biroul Federal
de Investigații.Scrisoare informativă CJIS;Departamentul de
Justiție al SUA, Imprimeria Guvernului SUA: Washington, DC,
20 august 1999.
Dilworth, D., Ed.Identificare dorită: Dezvoltarea sistemului
american de identificare a criminalității 1893-1943; Asociația
internațională a șefilor de poliție: Gaithersburg, MD, 1977.
 Sisteme de clasificare a crestelor de frecare
Faulds, H. Pe piele — Brazde ale mâinii.Natură1880, 22(28
octombrie), 605.
Faulds, H.Ghid de identificare cu amprentă;Wood, Mitchell &
Co. Ltd.: Hanley, Stoke-On-Trent, Marea Britanie, 1905.
Faulds, H.Dactilografia sau studiul amprentelor;
Milner and Company: Halifax, Londra, 1912.
Biroul Federal de Investigatii,Clasificarea Urmelor;
Departamentul de Justiție al SUA, Imprimeria Guvernului SUA:
Washington DC, 1985. (Revizuit și retipărit din Buletinul de
aplicare a legii,septembrie 1971.)
Galton, F.Amprente;MacMillan: New York, 1892.
Galton, F. Varietate umană.Jurnalul Institutului Antrologic
din Marea Britanie și Irlanda1889,18,401–419.
Herschel, W. J. Skin Furrows of the Hand.Natură1880,23
(578), 76.
Jain, A.; Pankanti, S.Sisteme automate de identificare a amprentelor
digitale și imagini,Ed. a II-a; CRC Press: New York, 2001.
Jay, V. Cariera extraordinară a Dr. Purkinje.Arhivele de
Patologie și Medicină de Laborator2000,124(5), 662–
663.
McGinnis, P.D.Sistemul American de Clasificare a Amprentelor;
Departamentul de corecție al statului New York Divizia de
identificare: New York, 1963.
Moenssens, A.A.Tehnici de amprentă;Compania de carte
Chilton: Philadelphia, 1971.
Rodos, H.Alphonse Bertillon: părintele detectării
științifice;Abelard-Schuman: Londra, 1956.
Rodriguez, J. Traversarea Atlanticului de Sud: Amprente, Știință
și Statul în Argentina de la începutul secolului. Revista istorică
americană,aprilie 2004 [Online],109,2, http://
www.historycooperative.org/journals/ahr/109.2/
rodriguez.html (accesat la 23 iunie 2006).
Ruggles, T.; Thieme, S.; Elman, D. Automated Fingerprint
Identification Systems: North American Morpho System. În
Progrese în tehnologia de amprentă digitală;Gaensslen, RE,
Lee, H., Eds.; CRC Press: New York, 1994; p. 212–226.
CAPITOLUL 5
Russell, M. Print Pionier Identificat în sfârșit.Heraldul,
2004.
Stoc, R.M.O prezentare istorică a sistemelor automate de
identificare a amprentelor digitale.Biroul Federal de
Investigații, Departamentul de Justiție al SUA, Imprimeria
Guvernului SUA: Quantico, VA, 1987; p. 51–60.
5.11 Informații suplimentare
Cherrill, FRSistemul de amprentă digitală la Scotland Yard: un tratat
practic privind identificarea amprentelor digitale pentru utilizarea
studenților și experților și un ghid pentru anchetatori atunci când se
confruntă cu amprentele lăsate la scenele crimei; Biroul de papetărie
al Majestății Sale: Londra, 1954.
Faulds, H.Un manual de dactilografie practică: o lucrare
pentru uzul studenților de metoda de identificare prin
amprentă;The Police Review: Londra, 1923.
Biroul Federal de Investigatii.Știința amprentelor
digitale;Departamentul de Justiție al SUA, Imprimeria
Guvernului SUA: Washington, DC, 1979.
Herschel, W. J.Originea amprentei digitale;Oxford
University Press: Londra, 1916.
Henry, R.E.Clasificarea și utilizarea amprentelor
digitale, ed. 1; Routledge & Sons: Londra, 1900.
Purkinje, J.E.Commentatio de Examine Physiologico Organi
Visus et Systematis Cutanei (A Commentary on the
Physiological Examination of the Organs of Vision and the
Cutaneous System);Vratisaviae Typis Universitatis: Breslau,
Prussia, 1823.
Vucetich, J.Amprentarea comparativă: Noul sistem
argentinian;1904. (Traducere pentru laboratoarele FBI de
Patrick J. Phelan, 27 august 1954.)
Wentworth, B.; Wilder, H.H.identificare personala;
Gorham Press: Boston, 1918.
5–25
 CAPITOL SISTEM AUTOMAT DE
IDENTIFICARE A
AMPRENTELOR (AFIS)
Kenneth R. Moise
Autorii contribuitori:
Peter Higgins, Michael McCabe, Salil
Prabhakar și Scott Swann

CUPRINS
3 6.1 Introducere 35 6.5 Rezumat

36 6.6 Revizori
10 6.2 Operațiuni AFIS

16 6.3 Standarde 36 6.7 Referințe

22 6.4 Digitalizarea și prelucrarea 37 6.8 Informații suplimentare

amprentelor digitale

6–1
 AFISCAPITOLUL 6

6.1 Introducere
CAPITOLUL 6
Înainte de revoluția industrială și migrația în masă către
orașe, populațiile trăiau în primul rând în comunități rurale,
unde toată lumea se cunoștea și nu era nevoie de
SISTEM AUTOMATIZAT identificare. De fapt, nu existau forțe de poliție sau închisori
și foarte puține instanțe. Pe măsură ce orașele au devenit

DE IDENTIFICARE A mai aglomerate, ratele criminalității au crescut și criminalii

au înflorit într-o mare de anonimat. Presa s-a delectat cu

Amprente povești de nelegiuire, parlamentele au răspuns rapid cu

mai multe legi și pedepse mai aspre (în special pentru
recidivitorii), iar departamentele de poliție au fost

(AFIS) însărcinate cu identificarea și reținerea infractorilor.

Sisteme de identificare – galerie necinstită, antropometrie,
„portretul vorbit” al lui Bertillon,
Kenneth R. Moise
Autorii contribuitori:
Peter Higgins, Michael
McCabe, Salil Prabhakar și
Scott Swann Sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970 au văzut o
altă eră a tulburărilor civile și o creștere fără precedent a
ratei criminalității, dar aceasta a coincis cu dezvoltarea
cipului de siliciu. Provocările inerente sistemelor de
identificare păreau gata făcute pentru soluțiile de
procesare automată a datelor și s-a născut AFIS —
Sistemul automat de identificare a amprentelor.

În aceeași perioadă, Corporația RAND, care funcționează

conform unei cartă naționale, a publicat Procesul de
investigare penală (Greenwood et al., 1975), un studiu
cuprinzător și o critică a procesului prin care sunt rezolvate
sau nu crimele. În general, critică cu privire la metodele
tradiționale folosite de detectivi, studiul pune orice
speranță de îmbunătățire pe dovezile fizice ale
amprentelor generale și latente în special. Într-un studiu
complementar, Joan Petersilia a concluzionat că:

Indiferent de cât de competent este tehnicianul de

probe în îndeplinirea sarcinii sale, colectarea probelor
fizice la locul crimei este inutilă, cu excepția cazului în
care aceste dovezi pot fi procesate și analizate în mod
corespunzător. Datorită

6–3
CAPITOLUL 6AFIS
Deoarece amprentele sunt de departe cele mai
frecvent dovezi fizice recuperate, eficientizarea
unui astfel de sistem de analiză a amprentelor
digitale va contribui la un succes mai mare în
identificarea infractorilor prin utilizarea probelor
fizice. (Petersilia, 1975, p. 12).
Deși noua tehnologie era deja în dezvoltare la Biroul
Federal de Investigații (FBI), a fost o mișcare la nivel local și
de stat care ar pune cu adevărat la încercare teoria
Petersilia.
6.1.1 Nevoia de automatizare
În 1924, Divizia de identificare a FBI a fost înființată prin
mandatul Legii de alocare a Congresului Statelor Unite
pentru Departamentul de Justiție. Divizia de identificare a
fost creată pentru a oferi un depozit central de informații
de identificare penală pentru aplicarea legii din Statele
Unite. Colecția originală de înregistrări cu amprentele
digitale conținea 810.188 de înregistrări. După crearea sa,
sute de mii de noi înregistrări au fost adăugate la această
colecție în fiecare an, iar până în anii 1960 dosarul
criminalității al FBI a crescut la aproximativ 15 milioane de
persoane. Aceasta a fost în plus față de cele 63 de milioane
de înregistrări din arhiva civilă, dintre care multe au fost
rezultatul adăugărilor militare rezultate din al Doilea Război
Mondial și din conflictul coreean.
Aproape toate dosarele penale ale celor 15 milioane de
oameni conțineau amprenta de pe carduri pentru un total
de 150 de milioane de amprente individuale. Înregistrările
primite au fost clasificate manual și căutate în acest fișier
folosind sistemul de clasificare Henry modificat de FBI.
Aproximativ 30.000 de carduri au fost căutate zilnic. Timpul
și resursele umane pentru a efectua această muncă zilnică
au continuat să crească. Pe măsură ce un card a intrat în
sistem, tehnicienii au atribuit fiecărei amprente o clasificare
preliminară a modelului brut. Tehnicienii ar putea completa
aproximativ 100 de carduri de amprentă pe oră. Evident, pe
măsură ce dimensiunea dosarului penal și volumul zilnic de
muncă au crescut, cantitatea de resurse necesare a
continuat să crească. În cele din urmă, au fost adăugate
extensii de sortare
6–4
reduceți partea din fișier care trebuia căutată și comparată
cu fiecare card. Cu toate acestea, sistemul manual utilizat
pentru căutarea și potrivirea amprentelor digitale se
apropia de punctul de a nu putea face față sarcinii zilnice
de lucru.
Deși organizatorii de carduri perforate ar putea reduce
numărul de carduri de amprentă necesare pentru a fi
examinate pe baza clasificării modelelor și a altor
parametri, era totuși necesar ca examinatorii umani să
inspecteze fiecare card de amprentă din lista de candidați.
Era nevoie de o nouă paradigmă pentru a opri creșterea
cantității de resurse umane necesare procesării unor astfel
de cereri de căutare. A fost necesară o nouă abordare
automată pentru (1) extragerea fiecărei imagini de
amprentă de pe un card cu zece amprente, (2) procesarea
fiecărei imagini pentru a produce un șablon de dimensiuni
reduse cu informații caracteristice,
6.1.2 Dezvoltarea timpurie a AFIS
La începutul anilor 1960, FBI din Statele Unite, Ministerul
de Interne din Regatul Unit, Poliția din Paris din Franța și
Poliția Națională din Japonia au început proiecte de
dezvoltare a sistemelor automate de identificare a
amprentelor. Scopul acestei cercetări a fost de a folosi
calculatoarele digitale electronice emergente pentru a
asista sau înlocui procesele intensive de muncă de sortare,
căutare și potrivire a cardurilor cu zece amprente utilizate
pentru identificarea personală.
6.1.3 Inițiativa FBI AFIS
Până în 1963, agentul special Carl Voelker de la Divizia de
identificare a FBI și-a dat seama că căutările manuale ale
dosarelor penale nu vor mai fi viabile pentru mult timp. În
încercarea de a rezolva această problemă, a căutat ajutor
de la inginerii Raymond Moore și Joe Wegstein de la
Institutul Național de Standarde și Tehnologie (NIST).unu.
După ce și-a descris problema, el a cerut asistență pentru
automatizarea procesului de identificare a amprentelor FBI.
NIST era cunoscut ca Biroul Național de Standarde atunci când FBI s-a
unu
întâlnit cu Moore și Wegstein.

Inginerii NIST au studiat mai întâi metodele manuale
folosite de tehnicienii de amprentă umană pentru a face
identificări. Aceste metode s-au bazat pe compararea
detaliilor (adică terminațiile și bifurcațiile crestelor) din
crestele amprentei. Dacă detaliile a două amprente au fost
declarate echivalente din punct de vedere topologic,
ambele amprente au fost determinate a fi identice, adică au
fost înregistrate de la același deget al aceleiași persoane.
După această revizuire și după studierea problemelor
suplimentare inerente procesului de cerneală, ei credeau că
ar putea fi dezvoltată o soluție computerizată de potrivire și
potrivire automată a detaliilor și aceasta ar putea funcționa
într-un mod similar cu tehnicile utilizate de examinatorii
umani pentru a face identificări cu amprentele digitale. Dar
pentru a atinge acest obiectiv, trebuiau îndeplinite trei
sarcini principale. În primul rând, a trebuit să fie dezvoltat
un scaner care să poată citi automat și capta electronic
imaginea amprentei cu cerneală. În al doilea rând, a fost
necesar să se detecteze și să se identifice cu acuratețe și
consecvență detaliile care existau în imaginea capturată. În
cele din urmă, a fost necesar să se dezvolte o metodă de
comparare a două liste de descriptori de detalii pentru a
determina dacă ambii ar fi probabil să provină de la același
deget și de la aceeași persoană.
Divizia de identificare a FBI a decis că ar trebui urmată
abordarea sugerată de Moore și Wegstein. Pentru a aborda
primele două dintre cele trei sarcini, la 16 decembrie 1966,
FBI a emis o cerere de cotație (RFQ) „pentru a dezvolta,
demonstra și testa un dispozitiv pentru citirea anumitor
detalii ale amprentei” (FBI, 1966). Contractul era pentru un
dispozitiv care să localizeze și să determine automat poziția
și orientarea relativă a detaliilor specificate în amprentele
individuale conținute pe cardurile de amprentă standard și
să fie utilizat în dovezile FBI. Cerințele prevedeau că cititorul
trebuie să fie capabil să măsoare și să localizeze detaliile în
unități de cel mult 0,1 mm și că direcția fiecărei detalii
trebuie să fie măsurată și scoasă în unități de cel mult 11.
25 de grade (1/32 dintr-un cerc complet). Cerințele inițiale
impuneau un model prototip care să proceseze 10.000 de
amprente individuale (1.000 de carduri). Contractorii au
fost, de asemenea, instruiți să elaboreze o propunere
pentru un contract ulterior care să proceseze de 10 ori acel
număr de amprente.
Cele 14 propuneri primite ca răspuns la această Cerere
de Cotație au fost împărțite în 5 abordări tehnice
generale. La încheierea evaluării propunerilor, doi
AFISCAPITOLUL 6
Au fost finanțate propuneri separate pentru a oferi un
model de bază pentru citirea imaginilor cu amprentă și
extragerea detaliilor. Ambii au propus utilizarea unui
„scanner cu puncte în mișcare” pentru a captura imagini.
Dar fiecare a oferit o abordare diferită a procesării
informațiilor despre imaginile capturate și ambele păreau
promițătoare. A fost atribuit un contract către Cornell
Aeronautical Labs, Inc., care a propus utilizarea unui
computer digital de uz general pentru a procesa pixeli
binari și a dezvolta programe pentru detectarea și
furnizarea parametrilor de măsurare pentru fiecare punct
de identificare. Al doilea contract a fost atribuit Diviziei
Autonetics a North American Aviation, Inc.,
În timp ce se dezvoltau dispozitive de scanare a
amprentelor și de detectare a detaliilor, a treia sarcină de a
compara două liste de detalii pentru a determina o
potrivire a candidatului a fost abordată de Joe Wegstein
(Wegstein, 1969a, 1970, 1972a/b, 1982; Wegstein &
Rafferty, 1978, 1979). Wegstein şi colab., 1968). El a
dezvoltat algoritmii inițiali pentru determinarea potrivirilor
de amprentă pe baza procesării și comparării celor două
liste care descriau locația și orientarea detaliilor. În
următorii 15 ani, el a continuat să dezvolte un software de
potrivire a amprentelor mai fiabil, care a devenit din ce în
ce mai complex pentru a ține seama de lucruri precum
distorsiunea plastică și elasticitatea pielii.
Până în 1969, atât Autonetics, cât și Cornell au făcut progrese
semnificative în ceea ce privește modelele lor demonstrative
de fezabilitate. În 1970, a fost emisă o cerere de propunere
(RFP) pentru construirea unui prototip de cititor de amprentă
care să reflecte experiența dobândită din modelele
demonstrative originale, cu o cerință suplimentară de viteză și
acuratețe. Cornell a primit contractul de livrare a cititorului
prototip către FBI în 1972. După un an de experiență în crearea
de prototipuri a sistemului, FBI a emis o nouă cerere de
propunere care conținea cerințe suplimentare, cum ar fi un
subsistem de carduri de manipulare a cardurilor cu viteză
mare. În 1974, Rockwell International, Inc., a primit un contract
pentru construirea a cinci modele de sisteme automate de
producție pentru citirea amprentelor digitale. Acest sistem
revoluționar a fost numit Finder. Acești cititori s-au dat
6–5
CAPITOLUL 6AFIS

FBI în 1975 și 1976. Următorii 3 ani au fost dedicați a Franței se schimbase. Ca urmare, a existat un interes
utilizării unor astfel de cititori în conversia a 15 milioane redus în continuarea cercetării automate de identificare a
de carduri de amprentă criminală (Moore, 1991, pp. amprentelor digitale în următorii câțiva ani. La sfârșitul
164-175). anilor 1970, o filială de inginerie informatică a celei mai
mari instituții financiare din Franța a răspuns unei solicitări
Pe măsură ce a devenit clar că eforturile FBI de a
din partea Ministerului de Interne francez de a lucra la
automatiza procesul de potrivire a amprentelor vor avea
procesarea automată a amprentelor pentru Poliția
succes, forțele de ordine de stat și locale au început să
Națională Franceză. Mai târziu, această companie s-a
evalueze această nouă tehnologie pentru propriile aplicații.
alăturat Laboratorului de Matematică Morfologică al Școlii
Minneapolis-St. Paul din Minnesota a fost unul dintre
de Mine din Paris pentru a forma o filială numită Sistemas
primele sisteme automate de potrivire a amprentelor
Morpho care să dezvolte operațiunea. În prezent, Sistemas
(după FBI) instalate în Statele Unite. În plus, în timp ce
Morpho face parte din Sagem (cunoscut și ca Grupo
Statele Unite își dezvoltau tehnologia AFIS în anii 1960,
SAFRAN).
Franța, Regatul Unit și Japonia făceau, de asemenea,
cercetări privind procesarea automată și potrivirea
6.1.5 Inițiativa AFIS din Regatul Unit
imaginilor cu amprentă.
În aceeași perioadă, Ministerul de Interne din Regatul Unit
făcea cercetări privind identificarea automată a
6.1.4 Inițiativa AFIS franceză amprentelor digitale. Doi dintre principalii responsabili
pentru UK AFIS au fost Dr. Barry Blain și Ken Millard.
(Documentele produse de Millard se găsesc în secțiunea de
În 1969, domnul Thiebault, prefectura de poliție din Paris, a raportat despre eforturile franceze. (Descrierile muncii efectuate

informații suplimentare a acestui capitol.) La fel ca francezii,

de Thiebault pot fi găsite în intrările enumerate în secțiunea de informații suplimentare a acestui capitol.) Accentul Franței a

principalul lor obiectiv a fost tipărirea latentă. Până în 1974,

fost mai degrabă pe rezolvarea problemei amprentei digitale latente decât pe problema generală a identificării, care era

cercetarea a fost făcută la companie cu asistența

preocuparea în Statele Unite. Abordarea franceză a încorporat un vidicon (un tub de cameră video) pentru scanarea foliilor

antreprenorului Ferranti, Ltd.

transparente pentru amprentele digitale. Scanarea a fost efectuată la 400 de pixeli pe inch (ppi), ceea ce a fost mai mic decât

viteza optimă de scanare pentru munca latentă. Această abordare a potrivirii detaliilor s-a bazat pe un hardware special, de

mare viteză, folosind un set de circuite logice. Francezii au fost, de asemenea, interesați să rezolve problema calității slabe a
Ministerul de Interne a dezvoltat un cititor pentru a detecta
imaginii amprentelor digitale. Pentru a obține o imagine cu contrast ridicat, care este ușor de fotografiat și procesat, a fost
detaliile, a înregistra poziția și orientarea și pentru a
dezvoltată o tehnică de înregistrare fotografică a imaginilor de amprentă digitală în direct, folosind principiul „reflecției interne
determina numărul de creste spre cei mai apropiați cinci
totale frustrate” (FTIR). Deși nu a fost produs la scară largă la acea vreme, 20 de ani mai târziu FTIR a devenit piatra de temelie
vecini din dreapta fiecărei detalii. Aceasta a fost prima
pentru dezvoltarea scanerelor moderne de amprentă digitală în prezent. Acestea fac ca cerneala și cardurile să fie învechite
utilizare a informațiilor privind numărul crestelor de către un
pentru identificarea non-legală de astăzi. Pentru a obține o imagine cu contrast ridicat, care este ușor de fotografiat și
furnizor AFIS (Moore, 1991).
procesat, a fost dezvoltată o tehnică de înregistrare fotografică a imaginilor de amprentă digitală în direct, folosind principiul

6.1.6 Inițiativa japoneză AFIS

„reflecției interne totale frustrate” (FTIR). Deși nu a fost produs la scară largă la acea vreme, 20 de ani mai târziu FTIR a devenit

piatra de temelie pentru dezvoltarea scanerelor moderne de amprentă digitală în prezent. Acestea fac ca cerneala și cardurile

să fie învechite pentru identificarea non-legală de astăzi. Pentru a obține o imagine cu contrast ridicat, care este ușor de La fel ca Franța și Marea Britanie, motivația Japoniei
fotografiat și procesat, a fost dezvoltată o tehnică de înregistrare fotografică a imaginilor de amprentă digitală în direct, pentru a avea un sistem de identificare a amprentelor a
folosind principiul „reflecției interne totale frustrate” (FTIR). Deși nu a fost produs la scară largă la acea vreme, 20 de ani mai fost îndreptată spre compararea imaginilor latente cu un
târziu FTIR a devenit piatra de temelie pentru dezvoltarea scanerelor moderne de amprentă digitală în prezent. Acestea fac ca fișier principal de amprente laminate. Cercetătorii
cerneala și cardurile să fie învechite pentru identificarea non-legală de astăzi. 20 de ani mai târziu, FTIR a devenit piatra de japonezi au crezut că un sistem latent precis ar duce în
temelie pentru dezvoltarea scanerelor moderne de amprentă digitală în prezent. Acestea fac ca cerneala și cardurile să fie mod natural la dezvoltarea unui sistem precis de tenprint.
învechite pentru identificarea non-legală de astăzi. 20 de ani mai târziu, FTIR a devenit piatra de temelie pentru dezvoltarea

scanerelor moderne de amprentă digitală în prezent. Acestea fac ca cerneala și cardurile să fie învechite pentru identificarea
În 1966, Departamentul de Poliție al Prefecturii Osaka avea
non-legală de astăzi.
aproape 4 milioane de amprente individuale. Un efort de
automatizare timpuriu al acestei agenții a fost dezvoltarea
unui sistem de potrivire a clasificării modelelor bazat pe un
număr codificat manual de 17-20 de cifre (Kiji, 2002, p. 9).
La începutul anilor 1970, personalul responsabil pentru Deși această abordare a îmbunătățit considerabil
dezvoltarea tehnologiei de automatizare a amprentelor

6–6

eficiența metodei complet manuale, a avut probleme
inerente. A fost nevoie de multă precizie umană și timp
pentru a clasifica amprentele digitale latente și individuale;
nu era pe deplin potrivit pentru coincidența latentă; și a
produs o listă lungă de candidați care a dus la verificări
costisitoare.
În câțiva ani, atenția cercetătorilor japonezi asupra
automatizării amprentelor s-a schimbat. Până în 1969,
Secția de Identificare a Biroului de Investigații Criminale din
cadrul Agenției Naționale de Poliție din Japonia (NPA) a
abordat NEC pentru a dezvolta un sistem pentru
automatizarea identificării amprentelor digitale. NEC a
stabilit că ar putea construi un sistem automat de
identificare a amprentelor digitale care să folosească o
abordare bazată pe detalii, similară cu cea folosită în
sistemul FBI în curs de dezvoltare. La acea vreme, se credea
că un sistem complet automat de căutare a amprentelor nu
va fi realizat timp de 5 până la 10 ani. În 1969,
reprezentanții NEC și NPA au vizitat FBI și au început să
învețe despre stadiul actual al tehnicii pentru planurile FBI
AFIS. În aceeași perioadă, reprezentanții NPA au colaborat
și cu Moore și Wegstein de la NIST. Au fost vizitate alte site-
uri AFIS, de unde s-au obținut informații despre abordări
utile și inutile care au fost încercate. Toate aceste informații
au fost evaluate și utilizate în dezvoltarea sistemului NEC.
În următorii 10 ani, NEC a lucrat pentru a-și dezvolta AFIS.
Pe lângă locația și orientarea detaliilor, acest sistem a
încorporat și informații despre numărul de creste prezente
în pătratele care înconjoară cele patru locații ale fiecărei
detalii luate în considerare pentru împerechere. Până în
1982, NEC și-a instalat cu succes sistemul la NPA și a
început procesul de conversie a cardului. După un an, au
început căutările de informații despre latente.
În 1980, NEC a primit un brevet american pentru
detectarea automată a detaliilor. A început să-și
comercializeze sistemele automate de identificare a
amprentelor digitale în Statele Unite câțiva ani mai târziu.
6.1.7 Politizarea amprentelor digitale și
experimentul de la San Francisco
Dezvoltarea timpurie și implementarea sistemelor
automate de amprentă digitală au fost limitate la unitățile
naționale de poliție din Europa, America de Nord
AFISCAPITOLUL 6
și Japonia. Dar problemele legate de bazele de date
naționale uriașe și starea nou-născută a tehnologiei
informației în anii 1970 au limitat utilitatea acestor sisteme.
Investiția guvernamentală în AFIS a fost în mare măsură
justificată de promisiunea de eficiență în procesarea
fișierelor de zece cifre primite. Cu toate acestea, finanțarea
acestor sisteme costisitoare la nivel local ar necesita o
oarecare creativitate (Wayman, 2004, pp. 50-52).
După succesul browserului FBI, Rockwell și-a adus sistemul
pe piață la mijlocul anilor 1970. Rockwell a organizat un
grup de utilizatori pentru sistemul său Printrak și a
sponsorizat o conferință anuală pentru clienți și potențiali.
Pornind de la un site beta din San Jose, California, mai mult
de o duzină de instalări au fost finalizate în succesiune
rapidă. Peggy James de la Departamentul de Poliție din
Houston, Joe Corcoran din Saint Paul, Donna Jewett din San
Jose și alții și-au dedicat energiile pentru a educa
comunitatea internațională a amprentelor despre miracolul
sistemului Printrak bazat pe detalii. Fiecare sistem care a
intrat în funcțiune a trâmbițat soluția pentru infracțiunile
altfel nerezolvate, precum și identitatea infractorilor
arestați.
Ken Moses de la Departamentul de Poliție din San Francisco
a participat la câteva dintre conferințele lui Printrak și a
devenit un susținător ferm al automatizării amprentelor
digitale. În următorii trei ani, l-a convins pe șeful Poliției să
includă un sistem Printrak în bugetul orașului, dar de
fiecare dată a fost respins de primar. După al treilea veto al
primarului, a fost organizată o propunere de vot de către
alți politicieni. Propunerea le-a cerut cetățenilor să voteze
dacă doresc un sistem de amprentă automatizat. În 1982,
Propunerea E a fost adoptată cu o pluralitate de 80%.
Primarul a refuzat să aprobe achiziția unică de la Rockwell,
deși era singurul sistem din lume comercializat. A insistat
asupra unei oferte competitive cu criterii stricte de
evaluare și testare. În timp ce se afla într-o misiune
comercială în Japonia, primarul a aflat că Poliția Națională
din Japonia lucra cu NEC pentru a instala un sistem de
amprentă, dar NEC a declarat că sistemul era în curs de
dezvoltare ca serviciu public și compania nu avea
6–7
CAPITOLUL 6AFIS

intenționează să-l comercializeze. După întâlnirea cu 3. Politicile departamentului au fost modificate pentru a
oficiali japonezi cheie, NEC s-a răzgândit și a acceptat o impune ca ofițerii de patrulă să notifice anchetatorii
ofertă la AFIS San Francisco. de la locul crimei cu privire la toate potențialele
infracțiuni de tipărire latente.
Când s-au deschis licitațiile, Printrak și NEC nu au fost
singurii care au depus propuneri, un cal întunecat numit 4. Toți anchetatorii care au procesat locul crimei au fost
Logica a intrat și el în luptă. Logica a lucrat cu Ministerul instruiți în utilizarea sistemului și au fost încurajați să
de Interne britanic pentru a dezvolta un sistem pentru își caute propriile cazuri.
New Scotland Yard.
5. S-au păstrat încă de la început statisticile de
performanță și s-au căutat cauze AFIS de la sistemul de
San Francisco l-a reținut pe consultantul de sisteme Tim justiție penală la instanțe.
Ruggles pentru a efectua primele teste competitive de
Rezultatul experimentului din San Francisco a generat o
referință în utilizarea sistemelor de amprentă. Testul a
creștere dramatică de 10 ori a identificărilor tipărite latente în
cântărit foarte mult acuratețea tipăririi latente și un set de
1984. Procurorul districtual a cerut și a obținut cinci noi poziții
50 de printuri latente de slabă până la bune din cazuri
pentru a urmări cazurile AFIS. Rata condamnărilor în cazurile
reale anterioare au fost înregistrate pe baza unei baze de
de tâlhărie derivate din AFIS a fost de trei ori mai mare decât în
date prescrise de 10 printuri. Toate testele au fost
cazurile de tâlhărie fără acest tip de probe (Figura 6-1; Bruton,
efectuate la domiciliul furnizorului corespunzător.2NEC a
1989).
primit contractul, iar instalarea a fost finalizată în
decembrie 1983.
Într-o perioadă în care ratele jafurilor creșteau brusc în
orașele din întreaga țară, rata jafurilor a scăzut în San
Francisco (Figura 6-2; Bruton, 1989). Reporteri,
Pe lângă faptul că a fost prima ofertă de tehnologie
academicieni și administratori de poliție din întreaga lume
competitivă din anii 1980, ceea ce a diferențiat sistemul
au inundat Departamentul de Poliție din San Francisco
San Francisco de cele care au existat înainte a fost
pentru demonstrații și informații.
designul organizațional. AFIS a fost văzut ca un sistem
adevărat care a cuprins toate aspectele identificării
Importanța politicii și a publicității nu a fost pierdută de
crestelor de frecare – de la locul crimei până la sala de
alte agenții. Orașul Los Angeles a adăugat chiar și sprijinul
judecată. Bugetul AFIS a inclus echipamente de laborator
starurilor de cinema pe listă pentru a promova sprijinul
și locul crimei, instruire în toate fazele probelor
public. Identificarea criminalului în serie Richard Ramirez,
criminalistice, inclusiv achiziționarea de vehicule. În 1983,
infamul Night Stalker, printr-o nouă căutare AFIS a statului
a fost organizată o nouă unitate la fața locului, cu noul
California, a făcut titluri în întreaga lume și a garantat
sistem ca piesă centrală. Au fost implementate schimbări
finanțarea viitoare pentru sistemele din California.
organizatorice importante:

1. Toate latentele care îndeplineau criteriile minime 6.1.8 Proliferarea AFIS

urmau să fie căutate în AFIS. Succesul larg mediatizat din San Francisco a oferit scânteia
proliferării rapide a noilor facilități AFIS, împreună cu o
2. A fost creată o nouă unitate numită Investigații pe scena
metodologie de testare de referință pentru a evalua
crimei, cu personalul care lucrează 24/7.
cerințele numărului tot mai mare de furnizori concurenți.
Guvernele au oferit rapid fonduri, astfel încât, în 1999,
directorul de utilizatori AFISAsociația Internațională pentru
2 Primele rezultate ale testelor de referință competitive au fost publicate de
Asociația Internațională pentru Identificare în 1986 (Moisés, 1986).
Identificare (IAI) va identifica 500 de site-uri AFIS din
Ulterior, unii vânzători au cerut adesea ca rezultatele testelor de referință să întreaga lume (IAI, 1999).
fie păstrate secrete, iar forțele de ordine au acceptat în general astfel de
cerințe. Acest lucru a făcut extrem de dificil pentru cercetători și potențiali
cumpărători să evalueze sistemele concurente. În general, vălul secretului a
Piața în plină expansiune pentru aceste sisteme de mai multe miliarde
fost menținut în ceea ce privește partajarea informațiilor privind performanța
operațională AFIS de către personalul agenției, care dezvoltă adesea un de dolari a pus identificarea criminalistică pe harta economică.
puternic sentiment de loialitate față de furnizorul lor AFIS.

6–8
 AFISCAPITOLUL 6

DISPOZIȚII DE ARESTARE ADULTI PENTRU

INFRACȚIUNI
TOATE CRIMINELE 1986-1988 FIGURA 6–1
CALIFORNIA SAN FRANCISCO AFIS Urmărirea succeselor
7,92% 8,10% latente prin tribunale.
19,32% 44,82%
27,74%
19,05%
(Bruton, 1989).
25,80%

14,08%

15,75%
29,54% 66,10%
21,06%

FURTURILE 1986-1988
CALIFORNIA SAN FRANCISCO AFIS
6,46% 6,40%
8,44% 24,83%
31,25% 29,93%
23,60%
10,74%

21,26%
43,12% 23,98% 70,00%

[Alb] Anunțuri de ordine publică [Roșu] închisoarea județeană sau probațiune

7000

6500
Începe AFIS FIGURA 6–2
AFIS și jafurile din San Francisco
studiu statistic al
Numărul real de jafuri în

Realizări AFIS vs. jafurile

6000
o perioadă de 6 luni

din San Francisco,

1984-1988 = scădere de 26%. 1984-1988. (Bruton, 1989).
5500

1.584 spargeri identificate

5000 Pedeapsa medie = 4,4 ani

4500

4000
Iunie Decembrie Iunie Decembrie Iunie Decembrie Iunie 1983 1983 decembrie Iunie Decembrie Iunie
1984 1984 1985 1985 1986 1986 1987 1987 1988

Expoziții comerciale la conferințele IAI, unde companiile Cu toate acestea, extinderea fulgerătoare a AFIS nu a fost
proeminente care vindeau anterior bandă și pulbere s-au întotdeauna logică și rațională. La începutul anilor 1990, cei
extins acum în extinderea imaginilor digitale, lasere și surse mai mari patru furnizori – Printrak, NEC, Morpho și Cogent
de lumină criminalistică și cele mai recente dezvoltări noi – erau în competiție, fiecare oferind software proprietar
din Silicon Valley. Laboratorul Crimelor din San Francisco a care era incompatibil cu ceilalți, în special în căutarea
primit primul său sistem de imagistică digitală în 1986. latentă de tipărire.
Acest sistem 3M/Comtal a fost dedicat îmbunătățirii
Adesea, extinderea se bazează pe considerente politice și
crestelor de frecare. Fingermatrix a instalat primul
pe priorități în misiunea competiției. Agențiile de stat și
dispozitiv de scanare a vieții la Biroul de Identificare a
locale au exprimat priorități diferite în ceea ce privește
Poliției din San Francisco în 1988. AFIS a scos locul crimei și
proiectarea sistemului, statele punând în general accentul
identificarea criminalistică din subsol; niciun ofițer local sau
pe funcțiile de identificare penală sau de tip tenprint, în
de stat nu a vrut să fie acuzat că a fost lăsat în urmă.
timp ce

6–9
CAPITOLUL 6AFIS
orașe și județe concentrate pe soluționarea criminalității
sau pe funcții de imprimare latentă. În general, cerințele
latente de procesare a imprimării pentru resursele de calcul
au depășit cu mult cerințele de procesare a tipăririi a zece,
iar statele s-au opus costurilor suplimentare și complexității
tehnice. Drept urmare, orașele, județele și statele au urmat
adesea drumul lor, instalând diferite sisteme care nu
puteau comunica cu jurisdicțiile învecinate sau cu depozitul
central al statului. Furnizorii au încurajat cu entuziasm
această fragmentare în încercarea de a câștiga cotă de
piață și de a elimina concurenții acolo unde este posibil.
Evoluția standardelor de transmisie electronică (vezi
secțiunea 6.3) a îmbunătățit această problemă pentru
căutarea tenprint,
6.2 Operațiuni AFIS
6.2.1 Funcții și capabilități AFIS
Birourile de identificare au obligația legală de a păstra
cazierele judiciare. Din punct de vedere istoric, acest lucru a
însemnat cerințe uriașe de stocare a fișierelor și cadre de
secretare care să aibă grijă de ele și să le caute.
Calculatoarele de antecedente penale bazate pe criterii
demografice s-au impus cu mult înaintea AFIS, mai întâi ca
sisteme de comandă de carduri IBM și apoi ca sisteme
informatice complet digitale, cu terminale în întreg statul
prin Centrul Național pentru Informații Criminale (NCIC) și
Sistemul Național de Teletip pentru Aplicarea Legii (Nlets). )
la nivel național. Aceste sisteme automate de cazier judiciar
au devenit chiar mai intense decât sistemele de înregistrare
pe hârtie pe care trebuiau să le înlocuiască. În multe
sisteme,
AFIS a revoluționat birourile de identificare de stat prin
eliminarea din dosarele de hârtie a ultimului tip de
document care anterior nu putea fi digitizat - cardul de
amprentă. Birourile de identificare de stat ar putea acum
să aducă legislaturii lor analizele cost-beneficiu care
justificau cu ușurință achiziționarea unui sistem
automatizat de amprentă prin personal redus de birou.
6–10
Jurisdicțiile județene și locale nu se bucurau de beneficiile
economice ale sistemelor de stat. Nivelurile de personal
înainte de AFIS erau adesea mai scăzute și controlate mai
mult de cerințele procesului de admitere decât de păstrarea
înregistrărilor. În general, AFIS a crescut cerințele privind
personalul lateral latent și procesarea locului crimei,
deoarece a făcut procesarea locului crimei dramatic mai
productivă. Achizițiile locale și județene de AFIS au fost de
obicei justificate pe baza potențialului lor de rezolvare a
criminalității.
6.2.1.1 Funcții tehnice.AFIS de poliție este alcătuit din
două subsisteme interdependente: subsistemul tenprint
(de exemplu, identificarea criminală) și subsistemul latent
(adică, ancheta penală). Fiecare subsistem funcționează cu
o autonomie considerabilă și ambele sunt vitale pentru
siguranța publică.
Subsistemul tenprint are sarcina de a identifica seturi de
incidente de amprente digitale cu cerneală sau scanare în
direct într-o arestare sau citare sau ca parte a unui proces de
cerere pentru a determina dacă o persoană are o înregistrare
existentă.
În multe sisteme, personalul de identificare este, de
asemenea, responsabil pentru menținerea integrității
bazelor de date cu amprentă digitală și antecedente
penale. Personalul biroului de identificare este în general
format din tehnicieni de amprentă și personal de
asistență de birou.
O căutare automată în zece amprente necesită de obicei o
căutare amănunțită doar a degetelor mari sau arătător.
Amprentele digitale prezentate sunt adesea suficient de
clare și detaliate pentru a face inutilă căutarea a mai mult
de două degete. AFIS de astăzi poate efectua adesea o
căutare a unui milion de înregistrări în mai puțin de un
minut. Pe măsură ce bazele de date s-au extins în întreaga
lume, unii ingineri AFIS s-au extins pentru a căuta patru
sau mai multe degete în efortul de a crește precizia.
Subsistemul de identificare penală sau tipărire latentă are
sarcina de a rezolva infracțiunile, în ciuda identificării
amprentelor latente dezvoltate la fața locului și a dovezilor
fizice. Terminalele utilizate în cadrul subsistemului latent
sunt adesea specializate pentru a găzdui captarea digitală
și îmbunătățirea imprimărilor latente individuale.
Subsistemul latent

Poate fi compus din examinatori de imprimare latentă,
investigatori de scenă sau personal de laborator sau
administrativ. Personalul subsistemului latent se află
adesea sub o structură de comandă diferită de cea a
subsistemului tenprint și este adesea asociat cu laboratorul
criminalității.
Căutarea unei amprente latente este foarte plictisitoare și
necesită mai mult timp decât o căutare în zece imprimări.
Imprimările latente sunt adesea fragmentare și au o
calitate slabă a imaginii. Caracteristicile Minutiae sunt în
mod normal revizuite una câte una înainte de a începe
căutarea. În funcție de porțiunea din baza de date selectată
pentru examinare și de sarcina de căutare pe sistem, poate
dura de la câteva minute până la câteva ore pentru ca
răspunsul să fie reflectat.
Majoritatea instalațiilor AFIS de poliție au capacitatea
de a îndeplini următoarele funcții:
• Comparați un set de amprente cunoscute (zece
amprente) și o bază de date de zece amprente existente
(TP-TP) și reveniți cu rezultate care sunt mai bune de
99% precise.3
• Comparați o amprentă latentă de la locul crimei cu
dovezi penale și o bază de date cu amprentă deca (LP-
TP).
• Comparați o scenă a crimei latente și latente în alte
fișiere de la locul crimei (LP-LP).
• Comparați o nouă adăugare de tenprint la baza de
date și toate imprimările latente nerezolvate din fișier
(TP-LP).
Au fost aduse îmbunătățiri pentru a permite altor funcții
să extindă capacitățile AFIS, inclusiv:
• Adăugarea înregistrărilor de amprentă palmară la baza
de date pentru a permite căutarea amprentelor
palmare latente de la scenele crimei.
• Interfața AFIS cu alte sisteme informatice de justiție
penală pentru a adăuga eficiență și funcționare
„Stop”.4
3 Această cifră se bazează pe cerințele găsite în documentele de grant și în
testele de referință, mai degrabă decât pe observația operațională.
4În mod normal, „luminile stinse” se referă la capacitatea
sistemului de a funcționa fără intervenția umană.
AFISCAPITOLUL 6
• Interfața sistemelor AFIS cu sistemele de fișiere digitale
ale poliției și dispozitivele de capturare a amprentelor
Livescan.
• Încorporarea de dispozitive portabile portabile pentru
utilizare în anchete de identitate în teren. Interogarea
este inițiată prin scanarea unuia sau mai multor degete
ale subiectului, extragerea detaliilor din dispozitiv și
transmiterea lor către AFIS, care returnează apoi un
rezultat de trecere sau eșec (lumină roșie, lumină verde).
O notificare de succes poate fi însoțită de o imagine în
miniatură a fotografiei subiectului.
• Sistemele de identificare multimodale, inclusiv amprenta
digitală, amprenta palmei, irisul și recunoașterea facială
sunt acum disponibile.
6.2.2 Precizia sistemului
Majoritatea sistemelor informatice guvernamentale
dedicate se bazează pe informații demografice, cum ar fi
numele, adresa, data nașterii și alte informații derivate din
litere și cifre. De exemplu, pentru a căuta o înregistrare în
baza de date a autovehiculelor, puteți introduce un număr
de înmatriculare sau datele operatorului. Succesul căutării
va depinde de acuratețea cu care literele și numerele au
fost inițial percepute și introduse. Cercetarea este simplă și
foarte precisă pentru a găsi înregistrarea dorită.
Sistemele automate de amprentă se bazează pe date
extrase din imagini. Deși există o singură modalitate
corectă de a scrie un nume în baza de date a
autovehiculelor, o imagine a amprentei poate fi scanată
într-un număr aproape infinit de moduri. Succesul în
găsirea amprentelor depinde de claritatea imaginii și de
gradul de potrivire dintre imprimarea de căutare și
imprimarea din baza de date (compresia și algoritmii sunt
alți doi factori care pot afecta acuratețea). În cazul căutării
unui nou card tenprint în baza de date tenprint, de obicei
există suficiente informații despre imagine pentru a găsi
potrivirea lui 99,
O amprentă latentă constă de obicei dintr-o porțiune
fragmentară a unui singur deget sau o bucată din palmă,
deși calitatea unor amprente latente poate depăși
imaginile corespunzătoare ale palmei.
6–11
CAPITOLUL 6AFIS

Înregistrare. Cantitatea de informații prezente în imagine

este în general de o calitate mai scăzută și este adesea Tabelul 6–1
contaminată cu interferențe de fundal. Introducerea
Afișări minime (cazuri sau persoane identificate) din cele
latentelor în computer are un element subiectiv care se
10 state cu cea mai mare populație în 2005
bazează pe experiența operatorului. Pe baza cerințelor de
testare a acceptării tipăririi latente, care se găsesc de obicei
rang de AFIS
în propunerile și contractele AFIS, șansele ca o imprimare Stat
Populația Hituri latente
latentă să găsească o potrivire sunt de 70% până la 80%. unu California 8.814
Desigur, cu cât imaginea latentă este mai bună, cu atât sunt
2 Texas 3.590
mai mari șansele de succes. Dimpotrivă, șansa de a pierde
un ID, chiar și atunci când subiectul se află în baza de date, 3 New York 2.592
este de 25%. În special în căutările latente de tipărire, eșecul 4 Florida 6.275
de a produce un ID sau succesul nu înseamnă că subiectul
5 Illinois 1.224
nu se află în baza de date. Alți factori dincolo de
cunoștințele și controlul operatorului, cum ar fi imprimările 6 Pennsylvania 1.463
de bază de date de proastă calitate, vor afecta negativ 7 Ohio* 1.495
șansele unei potriviri.
8 Michigan** 1.239

9 Georgia 980

10 New Jersey 1.506

Datorită variabilității imaginilor și subiectivității
operatorului terminalului, succesul este adesea îmbunătățit
prin efectuarea de căutări multiple în timp ce se variază
imaginea, se schimbă operatori sau se caută alte sisteme
care pot conține diferite copii ale imaginilor.impresii ale
subiectului. Este obișnuit ca succesul să vină după mai
multe încercări.
6.2.3 Beneficii periferice
6.2.3.1 Securitatea comunitară.Nu există un mecanism
național de raportare pentru colectarea de statistici AFIS
(sau tipărituri latente), așa că orice beneficii cuantificabile
sunt iluzorii. Cu toate acestea, pentru a oferi o oarecare
recunoaștere a acestor beneficii, autorul acestui capitol a
Total 29.178
* Cleveland nu este disponibil.
* * Detroit nu este disponibil.
(În niciun caz nu a fost posibil să se contacteze fiecare
jurisdicție echipată cu AFIS dintr-un stat, deci totalul hit-
uri reprezintă numărul minim de hit-uri.) În plus, au fost
numărate doar hit-uri suspecte sau hit-uri, pe baza
datelor pe care le păstrează fiecare dependență. (Acolo
unde agențiile au raportat accesări multiple unei singure
persoane, acestea nu au fost incluse în informațiile
trimise.)
Prin extrapolarea tabelului, dacă fiecare dintre cele 40 de state

efectuat un studiu al succeselor latente în cele mai rămase și toate agențiile guvernamentale federale ar avea

populate 10 state în 2005 (Tabelul 6-1). Încercările doar o singură lovitură latentă pe zi, estimarea totală a

anterioare de a furniza acest tip de informații au scos la accesărilor latente pentru întreaga SUA ar depăși 50.000.

iveală inconsecvențe în modul în care sunt numărate

identificările și în modul în care este determinată rata de
accesare (Komarinski, 2005, pp. 184-189).
Pe baza sondajului autorului, se estimează că 50.000 de
suspecți anual în Statele Unite sunt identificați prin căutări
latente AFIS. În realizarea sondajului, dacă oficiile de stat
contactate nu aveau cifre la nivel de stat, atunci a fost
încercat și unul dintre cele mai mari cinci orașe din acel
stat.
Au fost efectuate puține studii pentru a măsura ce efect,
dacă este cazul, a avut o creștere dramatică a ratei de
identificări suspecte prin imprimare latente AFIS asupra
siguranței publice generale. Furtul de date din San
Francisco la sfârșitul anilor 1980 (Figura 6-2) este
probatoriu, dar trebuie interpretat restrictiv. Rapoartele
Uniforme Crime ale FBI arată o scădere constantă a
crimelor mai grave care coincide cu proliferarea AFIS, dar
nu există nicio relație cauză-efect care să fi fost explorată
de mediul academic sau de guvern. În anii 1990, multe
state

6–12

au adoptat legi „trei greve” care au crescut pedeapsa
pentru infracțiuni grave pe care unii teoreticieni le-au
considerat răspunzătoare pentru scăderea criminalității.
Dar înainte de a putea fi aplicate pedepse mai severe,
autorii trebuie să fie identificați și arestați.
Furtul este infracțiunea cea mai afectată de AFIS. Să
presupunem că un hoț activ comite două infracțiuni pe
săptămână în momentul arestării pe baza unei lovituri AFIS.
Este condamnat și pe baza unor legi dure de condamnare, este
trimis la închisoare pentru 5 ani. În acest caz, acea lovitură AFIS
ar fi prevenit 100 de infracțiuni pentru fiecare an pe parcursul
pedepsei de 5 ani. Dacă această arestare este înmulțită cu o
fracțiune din totalurile din tabelul de mai sus, se poate obține o
apreciere mai adevărată a impactului pe care AFIS îl are asupra
societății.
6.2.3.2 Validarea științei crestelor de frecare. Există
multe modalități de a testa eficacitatea unei propuneri
teoretice. Laboratoarele corporative și academice investesc
cantități mari de resurse în construirea de modele care
speră să-și dubleze performanța în lumea reală. Chiar și
după trecerea cu succes a acestor teste, teoriile eșuează și
produsele sunt rechemate după ce au depășit rigorile lumii
reale. Modelele utilizate depășesc invariabil modelele de
laborator.
În ultimii 100 de ani, multe modele au fost construite
pentru a testa teoria conform căreia nu există două
imagini ale crestelor de frecare din zone diferite ale
suprafețelor palmare, iar pentru a determina cantitatea
minimă de detalii este suficientă pentru a susține decizia
de individualizare.
Sistemele automate de amprentă au testat în mod eficient
teoria identificării de milioane de ori pe zi în fiecare zi timp
de mai bine de 20 de ani. Aceste sisteme tind să valideze
ceea ce examinatorii de cresta de frecare au propus de
când Galton și-a stabilit standardele. AFIS a servit, de
asemenea, ca un catalizator pentru a ajuta examinatorii să-
și extindă cunoștințele și abilitățile în procesarea
imaginilor.
Unele erori apar în fiecare an, atât în sistemele manuale,
cât și în cele automate, și tocmai prin studiul erorilor
ambele sisteme pot fi îmbunătățite în viitor. Potrivit dr.
James Wayman, directorul Centrului Național de Testare a
Biometriei, „ratele de eroare (în identificarea crestelor de
frecare) sunt
AFISCAPITOLUL 6
greu de măsurat, tocmai pentru că sunt atât de
scăzute” (Wayman, 2000).
6.2.4 IAFIS
Sistemul automat de identificare a amprentelor digitale
integrat, mai cunoscut sub numele de IAFIS, este cea mai
mare colecție de informații de cazier judiciar din lume.
Complet operațional din 28 iulie 1999, IAFIS este întreținut
de Divizia de Servicii de Informare a Justiției Penale (CJIS) a
FBI din Clarksburg, WV, și conține imagini cu amprentele
digitale ale a peste 64 de milioane de indivizi. Arhitectura
de sistem a Diviziei CJIS FBI și serviciile de identificare și
investigare furnizate de divizie formează un concept de
sistem integrat de servicii (SoS). Aceste servicii de
identificare și informare permit comunităților locale,
statale, federale, tribale și internaționale de aplicare a legii,
precum și organizațiilor civile, accesează sau schimbă
eficient informații critice 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an.
SoS oferă tehnologii avansate de identificare și de justiție
penală auxiliare utilizate în identificarea subiectului.
Sistemele din cadrul CJIS SoS, inclusiv IAFIS, au evoluat de-a lungul timpului,
atât individual, cât și colectiv, pentru a adăuga noi capacități tehnologice,
pentru a adopta orientări legislative și pentru a îmbunătăți performanța și
acuratețea serviciilor lor de informații. În primul său an de creare, IAFIS a
procesat aproximativ 14,5 milioane de trimiteri de amprente. Astăzi, IAFIS
procesează volume similare de zece imprimări într-un timp foarte scurt, cum
ar fi 3-4 luni. Deși conceput pentru a răspunde tranzacțiilor penale electronice
în termen de 2 ore și tranzacțiilor civile în 24 de ore, IAFIS a depășit aceste
cerințe, oferind adesea cereri de percheziție penală în mai puțin de 20 de
minute și verificări ale antecedentelor civile în mai puțin de 3 ore. In acelasi
fel, IAFIS oferă examinatorilor de amprente latente un instrument de
investigare superlativ, permițând că probele de amprentă de la locul crimei
pot fi căutate în aproximativ 2 ore în loc de timpul de 24 de ore stipulat. Deși a
fost declarat un sistem de succes la începutul lansării sale, IAFIS continuă să
se îmbunătățească ca un activ vital pentru aplicarea legii după mai bine de 10
ani. Societatea tranzitorie de azi exprimă nevoia unui proces de identificare
economic, rapid și pozitiv atât pentru verificarea Deși a fost declarat un sistem
de succes la începutul lansării sale, IAFIS continuă să se îmbunătățească ca un
activ vital pentru aplicarea legii după mai bine de 10 ani. Societatea tranzitorie
de azi exprimă nevoia unui proces de identificare economic, rapid și pozitiv
atât pentru verificarea Deși a fost declarat un sistem de succes la începutul
lansării sale, IAFIS continuă să se îmbunătățească ca un activ vital pentru
aplicarea legii după mai bine de 10 ani. Societatea tranzitorie de azi exprimă
nevoia unui proces de identificare economic, rapid și pozitiv atât pentru
verificarea
6–13
CAPITOLUL 6AFIS

Cazier judiciar și non-judiciar. Procesele IAFIS sunt
îmbunătățite în mod regulat pentru a permite verificarea
rapidă și precisă a înregistrărilor bazate pe amprentă, fie în
legătură cu teroriștii care încearcă să intre în Statele Unite
ale Americii sau cu solicitanții pentru poziții de încredere.
Figura 6-3 ilustrează statele care interacționează în prezent
cu IAFIS electronic.
Cerințele din ce în ce mai complexe ale arhitecturii SoS
necesită un proces bine structurat pentru operațiunile și
întreținerea acestuia. Fiecare dintre aceste sisteme are mai
multe segmente formate din hardware și software, care
oferă sisteme de operare și utilități, gestionarea bazelor de
date, managementul fluxului de lucru, gestionarea
tranzacțiilor sau a mesajelor, rețele interne și externe,
echilibrul încărcăturii de comunicații și securitatea
sistemului. IAFIS constă din trei segmente integrate:
segmentul Identificarea sarcinilor și funcțiilor de rețea
(ITN), Indexul de identificare interstatală (III) și AFIS (Figura
6-4).
În cadrul IAFIS, segmentul ITN acționează ca un „polițist
rutier” pentru sistemul de amprentă, oferind gestionarea
fluxului de lucru/sarcină de lucru cu zece amprente, a
imprimărilor latente și a procesării documentelor. ITN oferă
interfețe om-mașină, interfețe interne pentru comunicații în
cadrul elementului de comunicații trunchi IAFIS, stocare și
preluarea imaginilor cu amprentă, interfețe de comunicații
externe, element de comunicare de fundal IAFIS și
facturare a taxelor de utilizator. III oferă căutarea
subiectelor, istoricul penal automat și stocarea și
recuperarea fotografiilor. AFIS caută în depozitul de
amprente FBI pentru potriviri cu zece amprente și
amprente latente. Sprijinirea IAFIS este CJIS Wide Area
Network (WAN), care oferă infrastructura de comunicații
pentru schimbul securizat de informații privind amprentele
digitale către și de la sisteme externe. Sistemele externe
sunt agențiile de control de stat terminale, birourile de
identificare de stat și coordonatorii serviciilor federale.
De asemenea, transmiterea informațiilor despre amprentă
către IAFIS este Serviciul de scanare a cardurilor (CSS). CSS
acționează ca un canal pentru agențiile care nu trimit încă
amprente electronice. CSS convertește informațiile privind
amprenta digitală din formatul de hârtie în format
electronic și trimite aceste informații către IAFIS. Un alt
sistem care oferă comunicații externe pentru IAFIS este
Nlets. Scopul Nlets este de a furniza comunicații
interstatale către poliție, justiție penală și alte agenții
implicate în aplicarea legii. Figura 6-5 prezintă arhitectura
IAFIS de nivel înalt. Utilizatorii care doresc

AK
FIGURA 6–3
prezentări electronice eu
WA NH
Electronice către IAFIS.
MT VT
(Ilustrație a SAU
N/A

MN MA
Oficiul Federal al ID SD WI NY IR
WY TC
Cercetare).
PE MINE

AI PA NJ
NV NB
ooh DE
UT IL ÎN
CO WV MD
AC KS MO MERGE
KY DC
NC
TN
A-Z bine RA SC
NM
LA
DOMNIȘOARĂ GA
TX
THE

Salut
FL

M.K. GM A.M A VĂZUT relatii cu publicul

[Portocaliu] Statele și teritoriile care raportează numai civili – 1

[Verde] State și teritorii care depun dosare penale, civile și latente – 37 [Violet] State și teritorii care înregistrează infracțiuni și latente – 4

[Albastru] Statele și teritoriile nedeclarate – 3 [Apa verde] State și teritorii care prezintă penal și civil – 8 [Roz]
[Carne] State și teritorii care înregistrează doar infracțiuni – 2 State și teritorii care prezintă doar latente – 1

6–14
 AFISCAPITOLUL 6

FIGURA 6–4
Segmente IAFIS. (Ilustrație
din Biroul Federal de
Investigații)
Sistem
Index de identificarea Automatizat de la
ID Misiune identificare prin
Interstatal Sarcini și funcții Amprenta
reţea

[Sistem integrat și
Automatizat de la
identificare prin
amprentă]

Arhitectura IAFIS AFIS IDWH

FIGURA 6–5
ASFIS BCE
arhitectura de retea
IAFIS. (Ilustrație din
Biroul Federal de
utilizatorii
federali
CJISWAN EFCON ITN II
Investigații).

Biroul de
ID
Stat
NCIS
NLETS
Utilizatori locali
Rețeaua de stat
și Statul
CSA
Stat

NCIC

Grilă Urmarire penala

NCIS NCIS

interacționează electronic cu IAFIS trebuie să respecte
Specificația de transmitere electronică a amprentei (EFTS)
a FBI.
Accesul electronic și partajarea informațiilor privind
amprentele digitale din cel mai mare depozit național din
lume pentru dosare penale și civile automate
îndeplinește misiunea CJIS:
Misiunea Diviziei CJIS este de a reduce activitățile
teroriste prin maximizarea capacității de a furniza
informații în timp util și relevante privind justiția
penală către FBI și cu autorizații calificate de
aplicare a legii, justiție penală, civilă, academică,
angajare și agenție. proprietate, organizații și
activități criminale și orice
Vedeți alte informații legate de aplicarea legii.
6.2.4.1 Statutul IAFIS la începutul anului 2006.Datorită
schimbărilor evolutive ale standardului American National
Standards Institute (ANSI)/NIST în 1997, 2000 și 2006, FBI
nu a avut întotdeauna resursele financiare sau
angajamentul corporativ pentru a actualiza IAFIS și a-l
menține la zi. Unul dintre domeniile în care s-au înregistrat
progrese este acceptarea și prelucrarea „palmilor” pentru
tranzacțiile civile. Aceste tranzacții folosesc o placă de
scanare live modificată, care are 3 inci înălțime, astfel încât
toate cele patru degete ale fiecărei mâini să poată fi
plesnite într-o poziție dreaptă sus-jos. În mod similar,
ambele degete mari pot fi capturate în același timp pentru
un total de trei imagini (tip 4 sau tip 14, după cum se arată).

6–15
CAPITOLUL 6AFIS
definite în secțiunile 6.3.2.1 și 6.3.3). Fișierele cu trei
imagini ale tranzacției rezultate sunt ușor de segmentat cu
software-ul dispozitivului de captură. Sunt transmise cele
trei imagini și locația relativă a degetelor segmentate în
cadrul imaginilor. Acest lucru reduce dramatic timpul de
colectare și îmbunătățește calitatea imaginii capturate din
perspectiva conținutului datorită poziționării plane, drepte,
de 3 inchi.
Un dezavantaj al IAFIS este că nu poate stoca și căuta
amprente din palmă, deși mai multe AFIS de producție pot.
În plus, cel puțin o producție străină și mai multe site-uri
naționale AFIS acceptă și stochează zece imagini imprimate
de 1.000 de pixeli pe inch — IAFIS nu poate face încă acest
lucru.
FBI recunoaște necesitatea de a-și extinde serviciile și a (1)
testat sisteme de palmier mici și (2) a inițiat un proiect
cunoscut sub numele de Programul de identificare de
generație următoare (NGI). Având în vedere progresele
tehnologice, cerințele clienților și cererea în creștere
pentru serviciile IAFIS, acest program va promova și mai
mult serviciile de identificare biometrică ale FBI, oferind o
înlocuire treptată a capacităților tehnice actuale IAFIS,
introducând în același timp noi funcționalități.
Îmbunătățirile NGI și noile capabilități vor fi introduse într-
un interval de timp de mai mulți ani, într-o abordare
etapizată.
Sistemul NGI va oferi servicii de identificare biometrică de
ultimă generație și va oferi un cadru flexibil de capabilități
de bază care va servi drept platformă pentru
funcționalitatea multimodală.
6.2.4.2 Stație de lucru latentă universală.AFIS care sunt
pe deplin compatibile ANSI/NIST pot trimite tranzacții
bazate pe imagini de la un site la altul. Dar în comunitatea
latentă, majoritatea profesioniștilor doresc să editeze
imaginile și să extragă ei înșiși detaliile, adică să efectueze
căutări de la distanță în loc de livrări. Acest model se joacă,
de asemenea, bine cu capacitatea majorității agențiilor de
a oferi forța de muncă calificată necesară pentru livrările
bazate pe imagini de la alte agenții.
Divizia CJIS a FBI a abordat această problemă lucrând
îndeaproape cu Mitretek și cei patru furnizori importanți de
AFIS pentru a dezvolta un set de instrumente care să
permită crearea de căutări de la distanță pentru oricare
dintre sistemele lor automate de identificare a amprentelor
și pentru IAFIS. Rezultatul este un produs al
6–16
software gratuit numit Universal Latent Workstation (ULW).
Acest software poate fi rulat pe un computer de sine
stătător, fie cu un scaner plat, fie cu interfață pentru
cameră digitală. Poate rula și pe stații de lucru inactive
furnizate de furnizor. Cel puțin, atunci când se specifică un
AFIS într-o achiziție, AFIS trebuie să fie mandatat să fie
capabil să genereze căutări de la distanță către IAFIS. De
asemenea, se recomandă ca cumpărătorul să solicite
capacitatea de a îndeplini funcția ULW, astfel încât
vânzătorii să poată integra ULW în sistemele lor.
ULW oferă, de asemenea, capacitatea de a lansa căutări de
imprimare latente de imagini în IAFIS, fără a fi nevoie să
codificați manual detaliile atunci când lucrați cu printuri
latente de înaltă calitate.
6.3 Standarde
6.3.1 Context
Standardele sunt convenite de comun acord pe baza
atributelor produsului, sistemelor, protocoalelor de
comunicare etc. Standardele sunt cele care permit
oamenilor să cumpere becuri fabricate în Ungaria, Statele
Unite sau Japonia și să știe că se vor potrivi într-o priză
standard. Industriile și guvernele stabilesc standarde nu
numai pentru confortul consumatorilor, ci și pentru a
permite concurența pentru același produs.
Fiecare națiune are propriul birou sau grup de
administrare a standardelor. În Statele Unite, este ANSI.
La nivel internațional, există mai multe organizații. Acestea
includ Organizația Internațională a Muncii a Națiunilor
Unite (ILO) și Organizația Internațională a Aviației Civile
(ICAO), Organizația Internațională a Poliției Criminale
(Interpol), Organizația Internațională de Standardizare
(ISO) și Comisia Electrotehnică Internațională (IEC).
În afară de Națiunile Unite și Interpol, aceste organisme de
standardizare nu „inventează” sau „creează” standarde, ci mai
degrabă oferă procese pe care organismele autorizate le pot
folosi pentru a propune standarde pentru aprobare la nivel
național și apoi la nivel internațional. Națiunile Unite și Interpol
tind să se bazeze pe aceste standarde de la organismele de
standardizare naționale și internaționale, mai degrabă decât să
plece de la zero.
ANSI are birouri în New York și Washington, DC. ANSI
a autorizat peste 200 de agenții să propună
standarde. Dacă toate procedurile sunt

urmați corect și nu există obiecții neabordate, atunci
rezultatele eforturilor acestor agenții devin standarde
ANSI. Cele 200 de organizații includ următoarele:
• NIST de la Departamentul de Comerț
• IAI
• Asociația Americană a Administratorilor de Autovehicule
• Comitetul Internațional pentru Standarde de
Tehnologia Informației (INCITS)
6.3.2 Standarde de amprentă
Agențiile de aplicare a legii din întreaga lume au standarde
pentru schimbul local de amprente cu cerneală de zeci de
ani. În 1995, Interpol a organizat o întâlnire pentru a
aborda transferul de carduri de amprentă cu cerneală și
hârtie (cunoscute și ca formulare) între țări. Standardele
locale aveau, în mod natural, câmpuri de text diferite,
aspecte diferite ale câmpurilor de text, erau în limbi diferite
și erau pe multe dimensiuni diferite de hârtie. Înainte ca
efortul să poată duce la o formă de amprentă acceptată la
nivel internațional, Interpol a trecut la schimbul electronic
de amprente.
În era cernelii și hârtiei, standardele includeau conținutul
de fibre și grosimea hârtiei, durabilitatea cernelii,
dimensiunea „cutiilor pentru degete” și așa mai departe.
Odată cu trecerea la începutul anilor 1990 către răspunsuri în
timp real pentru a furniza amprente criminale, a apărut un
nou set de standarde.
Singura modalitate de a trimite, investiga și determina
starea amprentelor digitale în câteva ore dintr-o locație
îndepărtată este prin transmiterea electronică și
răspunsurile electronice. Sursa poate fi în continuare în
cerneală și hârtie, dar imaginile trebuie digitizate și
prezentate electronic pentru a răspunde cererii tot mai
mari de operațiuni rapide a tranzacțiilor cu amprentă.
FBI a fost prima agenție care a migrat stocarea electronică
la scară largă a amprentelor din locații îndepărtate. Ca
parte a dezvoltării IAFIS, FBI a lucrat îndeaproape cu NIST
pentru a dezvolta standarde adecvate pentru transmiterea
electronică a imaginilor cu amprentă.
AFISCAPITOLUL 6
În 1991, NIST a desfășurat o serie de ateliere cu experți
criminaliști, manageri de depozit de amprente digitale,
reprezentanți ai industriei și consultanți pentru a dezvolta
un standard ghidat de ANSI pentru schimbul de imagini
digitale.
A fost aprobat în noiembrie 1993 și titlul oficial a fost
„Format de date pentru schimbul de informații cu
amprentă digitală (ANSI NIST-CSL 1-1993)”. Acest standard
s-a bazat pe proiectul standardului ANSI National Bureau
of Standards 1986 și pe standardul ANSI/NBS-ICT 1-1986,
care nu se referă la fișierele de imagine.
Acest standard NIST din 1993 (și revizuirile ulterioare) a
devenit cunoscut în lumea tehnologiei de amprentă
digitală ca „standardul ANSI/NIST”. Dacă este implementat
corect (de exemplu, în deplină conformitate cu standardul
și implementarea FBI), ar permite ca amprentele digitale
colectate într-o scanare în timp real să fie compatibile
pentru citirea de către orice furnizor care folosește un alt
standard AFIS și conform FBI care urmează să fie construit
vreodată ( la momentul).
Standardul a fost deschis în mod deliberat pentru a
permite comunităților de utilizatori (cunoscute și ca
domenii de interes) să-l personalizeze pentru a satisface
nevoile lor. Unele dintre zonele personalizabile au fost
densitatea imaginii (8 biți sau tonuri de gri binare) și
câmpurile de text asociate cu o tranzacție (de exemplu,
nume, crimă). Ideea a fost că diferite comunități de
utilizatori își vor scrie propriile planuri de implementare.
Părțile obligatorii ale standardului ANSI/NIST au fost
definițiile tipurilor de înregistrare, formatele binare pentru
amprentele digitale și imaginile semnăturii și, în cadrul
anumitor tipuri de înregistrări, definiția câmpurilor „antet”,
cum ar fi tipul de compresie a imaginii.
6.3.2.1 Tipuri de înregistrări.Pentru ca o tranzacție să fie
considerată conformă ANSI/NIST, datele trebuie trimise
într-o manieră structurată, cu o serie de înregistrări care se
aliniază cu tipurile de înregistrări ANSI/NIST implementate
într-un anumit domeniu de utilizator (de exemplu,
Interpol).
• Toate transmisiile (cunoscute și sub denumirea de
tranzacții) trebuie să înceapă cu o înregistrare de tip 1
care este practic un cuprins pentru transmisie, câmpul
tip tranzacție (de exemplu, AUTO pentru „prezentare
jetoane 10print”).
6–17
CAPITOLUL 6AFIS
infracțiunea—răspuns necesar”) și identitatea atât a agențiilor
emitente, cât și a celor care primesc.
• Înregistrările de tip 2 pot conține informații definite de
utilizator asociate cu subiectul transmiterii amprentei
(cum ar fi numele, data nașterii etc.) și scopul tranzacției
(ciclul de arestare, verificări ale antecedentelor) al
solicitantului etc. ). Aceste câmpuri sunt definite în
standardul de implementare al domeniului de interes
(de exemplu, FBI EFTS). Trebuie remarcat faptul că
înregistrările de tip 2 sunt folosite și pentru răspunsurile
AFIS. Acestea se împart în două categorii: mesaje de
eroare și rezultatele căutării. Utilizarea sa reală este
definită în specificația domeniului.
• Tipurile 3 (scale de gri de rezoluție joasă), 4 (scale de gri
de înaltă rezoluție), 5 (binare de rezoluție scăzută) și 6
(binare de rezoluție înaltă) au fost setate pentru
transmiterea imaginilor cu amprentă digitală în diferite
standarde (500 ppi pentru rezoluție înaltă și 256 ppi
pentru rezoluție scăzută). rezoluție) și densitatea
imaginii (8 biți per pixel în tonuri de gri) sau binar (1 bit
per pixel în alb-negru). Trebuie remarcat faptul că toate
imaginile pentru înregistrările de tipurile 3 până la 6 vor
fi achiziționate la minimum 500 ppi; cu toate acestea,
imaginile cu rezoluție scăzută sunt eșantionate la 256
ppi pentru streaming. Există puține, dacă există,
implementări ANSI/NIST care acceptă imagini de tip 3, 5
sau 6 (vezi explicația de mai jos).
• Tipul 7 a fost stabilit pentru imaginile definite de utilizator
(de exemplu, imagini latente, fețe) și, până la
actualizarea standardului ANSI/NIST din 2000, a fost
tipul de înregistrare pentru schimbul de imagini latente.
Acest tip de înregistrare poate fi folosit pentru a trimite
copii scanate ale documentelor de identitate și așa mai
departe. Din nou, specificația domeniului determină
utilizările legitime ale registrului de tip 7.
• Tipul 8 a fost definit pentru semnături (ale subiectului sau persoanei
care preia amprentele) și nu este utilizat în multe domenii.
• Tipul 9 a fost definit pentru un set minim de fleacuri
care ar putea fi transmise oricărui AFIS conform ANSI/
NIST.
6–18
Primul astfel de plan de implementare a fost FBI EFTS emis
în 1994. EFTS a delimitat ce tipuri de înregistrări, dintre
cele nouă definite în standardul ANSI/NIST, FBI ar folosi și
a definit câmpurile de date de tip 2. Ce a făcut FBI a fost că
ar accepta doar imagini în tonuri de gri de 500 ppi sau, în
limbajul ANSI/NIST, imagini de tip 4. Ca urmare a acestei
decizii, toate sistemele de aplicare a legii de atunci au
specificat imagini de tip 4 și nu acceptă tipul 3, 5 sau 6,
care au căzut în disfavoare din cauza acestor procese din
Statele Unite.
Înregistrările de tip 4 încep cu informațiile din antet în fața
imaginii. Antetele indică computerului ce deget
corespunde cărei imagini, fie dintr-o scanare în timp real
sau dintr-un card cu cerneală, dimensiunea imaginii în
număr de pixeli lățime și înălțime și dacă imaginea este
dintr-o imprimare pe rolă sau dintr-un plat. imprimare.
6.3.2.2 Calitatea imaginii.Atât standardul ANSI/NIST, cât și
EFTS nu aveau măsuri sau standarde de calitate a imaginii.
FBI a adăugat ulterior EFTS cu un standard de calitate a
imaginii (IQS) cunoscut sub numele de apendicele F (mai
târziu, un set mai restrâns de specificații de calitate a
imaginii a fost adăugat ca apendice G, deoarece industria
nu era pregătită uniform pentru a îndeplini standardele). F).
IQS definește standardele minim acceptabile pentru
echipamentele utilizate în capturarea amprentei. Există
șase termeni de inginerie specificați în IQS. Acestea sunt:
1. Precizia imaginii geometrice—abilitatea scanerului de a
menține distanțele relative dintre punctele de pe un
obiect (de exemplu, două mărunțișuri) egale cu
distanțele relative de pe imaginea de ieșire.
2. Modulation Transfer Function (MTF) — capacitatea
dispozitivului de scanare de a capta informații de joasă
frecvență (crestele în sine) și de înaltă frecvență (detalii
marginea crestei), în limitele standardelor minime de
amprentă digitală.
3. Raportul semnal-zgomot—abilitatea aparatului de
scanare de a digitiza informații fără a introduce prea
multe interferențe electronice (adică cu porțiuni albe
pur ale imaginii care apar alb pur și porțiuni negru pur
ale imaginii care apar în întregime negre). .

4. Gama în tonuri de gri a datelor de imagine evitând
imaginile cu contrast excesiv de scăzut, asigurându-se
că datele de imagine sunt dispersate prin numărul
minim de nuanțe de gri.
5. Liniaritate în tonuri de gri—Pe măsură ce nivelul de gri
se modifică într-o captură de amprentă, imaginea
digitală reflectă un raport de nivel de gri în nuanțe de
gri.
6. Uniformitate nivel de gri de ieșire — capacitatea
dispozitivului de scanare de a crea o imagine cu o scară
de gri continuă pe o zonă din imaginea de intrare
(examinată folosind o imagine specială de testare) care
are un singur nivel de gri.
Interesant este că doar două dintre aceste șase standarde
de calitate a imaginii se aplică dispozitivelor de scanare
latente: acuratețea imaginii geometrice și MTF. De fapt, FBI
nu certifică (vezi discuția despre produsele certificate de
mai jos) scanere pentru utilizare latentă, dar recomandă
examinatorilor latenți să achiziționeze echipamente pe
care să le folosească confortabil din perspectiva calității
imaginii. Dar Anexa F EFTS nu impune ca imaginile latente
să fie capturate la 1000 ppi.
Nu există standarde pentru calitatea reală a amprentei, dar
scanarea în timp real și furnizorii AFIS au gradat calitatea
amprentei de ani de zile. Ei știu că calitatea amprentelor
este probabil cel mai puternic factor în fiabilitatea unui
AFIS care potrivește cu succes o amprentă cu alta în
depozit. Aceste clasificări sunt adesea luate în considerare
în algoritmii AFIS.
Într-o lucrare intitulată „Rolul calității datelor în sistemele
biometrice” (Hicklin și Khanna, 2006), autorii au scris
următoarele:
Trebuie remarcat faptul că această definiție a
calității datelor depășește majoritatea discuțiilor
despre calitatea biometrică, care se concentrează
pe conceptul de calitate a eșantionului. Calitatea
eșantionului se ocupă de fidelitatea captării
caracteristicilor fizice ale subiectului și de
conținutul intrinsec de date al acelor caracteristici.
Cu toate acestea, o problemă la fel de importantă
pentru orice sistem de operare este calitatea
metadatelor: bazele de date trebuie să fie
conștiente de relațiile greșite dintre elementele de
date, care sunt adesea generate.
AFISCAPITOLUL 6
din motive administrative mai degrabă decât din
motive specifice biometrice.
Deși nu există standarde pentru calitatea imaginii cu
amprenta digitală, NIST a investigat relația dintre calitatea
imaginii calculate (folosind algoritmi similari celor utilizați
de furnizorii AFIS), potriviți cu succes cu relațiile din
sistemele de identificare a amprentelor digitale. Acest
lucru a condus la NIST să dezvolte și să publice software
pentru a măsura calitatea imaginii amprentelor digitale.
Software-ul se numește NIST Finerprint Image Software 2.
A fost dezvoltat de NIST Imaging Group pentru FBI și
Departamentul de Securitate Internă din SUA și este
disponibil gratuit de la agențiile de aplicare a legii, precum
și pentru producătorii și cercetătorii biometrici. CD-ul
conține codul sursă pentru 56 de servicii și un ghid de
utilizare.
Următorul rezumat este de pe site-ul web NIST din 2007:
Nou pentru această versiune este un instrument
care evaluează calitatea unei scanări a amprentei
digitale în momentul în care este efectuată.
Probleme precum pielea uscată, dimensiunea
degetelor și calitatea și starea echipamentului
utilizat pot afecta calitatea imprimării și
capacitatea acesteia de a se potrivi cu alte
tipărituri. Instrumentul evaluează fiecare scanare
pe o scară de la 1, pentru o imprimare de înaltă
calitate, la 5, pentru o imprimare inutilizabilă.
„Deși majoritatea sistemelor comerciale de
amprentă includ deja software proprietar pentru
calitatea imaginii, software-ul NIST va permite
pentru prima dată utilizatorilor să compare în mod
direct calitatea imaginii amprentelor de la scanere
realizate de diferiți producători”, a spus agenția.
6.3.2.3 Lista produselor certificate.Pentru a ajuta
comunitatea criminalistică să achiziționeze echipamente
compatibile cu IQS, FBI a stabilit un program de certificare.
Furnizorii își vor putea autotesta echipamentele și vor
prezenta rezultatele FBI unde, cu asistență tehnică de la
Mitretek, rezultatele vor fi evaluate. Dacă rezultatele sunt
acceptabile, o scrisoare de certificare va fi trimisă
furnizorului. Este important de știut că, pentru dispozitivele
de captură, există o combinație între optică (scaner),
software de procesare a imaginii și sistemul de operare
care este testat. Prin urmare, scrisorile de certificare nu
sunt emise pentru
6–19
CAPITOLUL 6AFIS

scaner, dar pentru o configurație de scaner și PC care În timp ce alte domenii de interes din întreaga lume au
include un anumit model de scaner, conectat la un PC care adoptat standardul ANSI/NIST (prin adoptarea timpurie au
rulează un anumit sistem de operare și orice drivere de inclus Poliția Regală Canadiană Montată și Ministerul de
scanare pentru îmbunătățirea imaginii care sunt utilizate. Interne din Regatul Unit), toate au folosit EFTS ca model și
toate au încorporat standardele IQS prin referință. Cu una
sau două excepții, au adoptat și compresia WSQ la 15:1.
Motivul pentru care producătorii îmbunătățesc scanerele,
poate fi dificil să cumpărați echipamente pre-certificate. O
listă completă a tuturor echipamentelor certificate este Odată cu migrarea la rate de scanare mai mari pentru
menținută pe site-ul FBI în secțiunea CJIS. tranzacțiile cu zece imprimări, tehnologia de compresie
preferată este JPEG 2000, care este o tehnică de compresie
6.3.2.4 Compresia.Cam în același timp cu scrierea EFTS, FBI
bazată pe Wavelet. În prezent (din 2007), există cel puțin
a optat pentru standardul de compresie ANSI/NIST pentru
cinci sisteme automate de identificare a amprentei bazate
transmisii. Întrucât rata de date (lățimea de bandă) a
pe imagine la 1000 ppi. Atât Cogent, cât și Motorola au
sistemelor de telecomunicații era foarte scăzută în 1993 în
lansat sisteme de 1000 ppi. Se anticipează că alți furnizori
comparație cu tarifele actuale, iar costul stocării pe disc a
vor lansa astfel de sisteme pe măsură ce cererea crește.
fost oarecum mare, FBI a ales să comprima imaginile
Deoarece sistemele mai vechi de scanare în timp real care
amprentelor folosind o tehnică numită cuantizare scalară
funcționau la 500 ppi pot prezenta tranzacții acestor
wavelet (WSQ) .
sisteme mai noi de identificare a amprentei, este important
ca acestea să poată funcționa într-un mediu cu densitate
mixtă (500-ppi și 1000-ppi).
Planul inițial a fost ca transmisiile de 10 imprimări să fie
comprimate folosind un WSQ 20:1 și ca imaginile latente
să rămână necomprimate. Un card de amprentă FBI de la
Cei mai mari patru furnizori AFIS au demonstrat
începutul anilor 1990 avea o suprafață pentru
capacitatea de a achiziționa, stoca și procesa amprente
amprentele digitale de 8 inci lățime și 5 inci înălțime
digitale și palmare de 1000 ppi în timpul Parametrului AFIS
pentru un total de 40 de inci pătrați. Scanarea la 500 ppi
al Poliției Montate Canadei Regale în 2005. Este important
în direcțiile de 8 inchi (X) și 5 inchi (Y) a returnat un total
de reținut că aceste sisteme achiziționează imaginile zece
de 10 milioane de octeți de informații (10 MB).
amprente și palme la 1000 ppi pentru arhivare, dar
Comprimarea la 20:1 ar produce un fișier cu jumătate din
subeșantionat pentru afișare la 500 ppi pentru a căuta și a
dimensiunea (0,5 MB) care ar fi mult mai ușor de
crea o imagine pentru utilizare în AFIS. În prezent, imaginile
transmis și stocat.
de 1000 ppi sunt folosite în principal ca afișaje la stațiile de
lucru latente ale examinatorului. Pe măsură ce sistemele
automate de identificare a amprentelor migrează la
La Conferința anuală de instruire a IAI din 1993 din
utilizarea caracteristicilor de nivel al treilea, se presupune
Orlando, FL., Consiliul de administrație al IAI și-a exprimat
că imaginile cu rezoluție mai mare vor juca un rol în
îngrijorările directorului de program IAFIS cu privire la
algoritmi.
raportul de compresie propus de 20:1. FBI a fost de acord
să sprijine o evaluare independentă a impactului
compresiei asupra științei identificării amprentelor de către 6.3.3 Actualizări standard
comitetul IAI AFIS, sub comanda Mike Fitzpatrick din Illinois ANSI/NIST
(Comitetul IAI AFIs, 1994). Ca rezultat al studiului, FBI a fost
Din 1993, standardul ANSI/NIST a fost actualizat de trei
de acord să reducă compresia medie la 15:1 (Higgins, 1995,
ori, cel mai recent în 2007 și 2008. Schimbările cheie au
pp. 409-418).5
fost următoarele:

5Studiul a arătat că examinatorii experți de imprimare latentă nu au reușit să diferențieze • În 1997, tranzacțiile de tip 10 au fost adăugate pentru a
imaginile originale de cele comprimate fie la 5:1, fie la 10:1 atunci când li s-au prezentat permite transmiterea imaginilor cu semne faciale,
măriri pe imprimante de film de înaltă calitate. O posibilă implicație a acestui studiu a fost
cicatrici și tatuaje cu tranzacțiile cu amprentă.
că imaginile latente ar putea fi comprimate în siguranță la 2:1 (sau, eventual, chiar mai
mult) pentru transmisie, fără pierderea conținutului de informații. În prezent, nu există
agenții care să raporteze utilizarea compresiei cu imagini latente.

6–20

amprentele digitale Titlul documentului a fost schimbat în:
„Format de date pentru schimbul de informații despre
amprentă digitală, facială și CMT (cicatrice, marcaj și
tatuaj) (ANSI / NIST-ITL 1a-1997)”.
• În 2000, tipurile 13 până la 166adăugat pentru a suporta
imagini cu densitate mai mare, imagini latente într-un
nou format, imagini din palmă și, respectiv, imagini de
testare (ANSI/NIST-ITL 1-2000).
• NIST a organizat două ateliere de lucru în 2005 pentru a
determina dacă există noi domenii care trebuiau adăugate.
Principalele modificări dorite au fost adăugarea unor tipuri de
înregistrări standard pentru tipurile de date biometrice dincolo
de degete și fețe (de exemplu, imagini cu iris) și introducerea
datelor XML în înregistrările de tip 2. Au fost, de asemenea,
propuse câteva alte modificări.modificări și completări. (Vezi
revizuirile din 2007 și 2008, ANSI/NIST-ITL 1 2007 și 2-2008.)
6.3.4 Primele demonstrații de
interoperabilitate
Până în 1996, Comitetul IAI AFIS organiza și gestiona (sub
președinția lui Mike Fitzpatrick, Peter Higgins și Ken Moses)
o serie de demonstrații de interoperabilitate a tranzacțiilor
de imagini cu zece amprente din software-ul Aware,
Comnetix Live Scan și Identix Live. , care a devenit Cogent
Systems, Printrak (acum Motorola) și Sagem Morpho au
fost toate sisteme automate de identificare a amprentelor
digitale. Al doilea an al acestor demonstrații (1998) a avut
loc aceeași intrare între site-urile operaționale AFIS, de
către aceiași trei furnizori AFIS în întreaga rețea Nlets (AFIS
Committee Report, 1998, p. 490).
6.3.5 Interoperabilitate latentă
Când IAFIS a fost dezvoltat, FBI a stabilit (în EFTS) două
modalități prin care prin IAFIS printuri latente să
funcționeze din afara agenției.
6.3.5.1 Prezentări la distanță.Agenția cu imprimarea
latentă poate trimite (electronic sau prin poștă) imprimarea
(ca imagine în cazul depunerii electronice) către FBI și
personalului FBI
6Tipurile 11 și 12 au fost rezervate pentru un proiect care nu s-a realizat
niciodată și nu sunt utilizate în Raportul Comitetului Standard AFIS, 1998.
AFISCAPITOLUL 6
va edita, codifica, căuta și evalua candidații. FBI va lua
orice decizie de identificare și va returna rezultatele
unității de înregistrare. Acest proces imită fluxul de lucru
pre-IAFIS, dar adaugă opțiunea de depunere electronică.
6.3.5.2 Căutări de la distanță.Agenția de tipărire latentă
efectuează editarea și codificarea și apoi trimite (electronic)
o căutare a caracteristicilor de tipărire latentă (LFFS) către
IAFIS pentru căutare. IAFIS returnează o listă de candidați,
inclusiv imagini cu degetele, agenției de origine pentru
evaluarea candidaților. Unitatea de prezentare ia orice
decizii de identificare. Pentru a sprijini capacitatea de
căutare de la distanță a LFFS, FBI a publicat definiția
„nativă” a setului de caracteristici IAFIS.
Multe agenții și departamente civile au dorit să poată oferi
căutări de la distanță în zece imprimări, dar seturile de
caracteristici ale furnizorilor majori de AFIS sunt
proprietare. În 2006, NIST a efectuat un studiu privind
interoperabilitatea nivelului setului de caracteristici native
ale multor companii AFIS și de scanare în timp real și le-a
comparat cu performanța în detalii ale standardului de
șablon de amprentă INCITS 378 (setul de bază A și setul
mai bogat B) .
Raportul MINEX (Grother et al., 2006) arată că
interoperabilitatea bazată pe detalii este posibilă (cu o
oarecare pierdere de fiabilitate și precizie) prin intermediul
sistemelor de verificare cu un singur deget. Raportul este
atent să sublinieze că utilizarea șabloanelor INCITS 378
pentru căutări latente și de la distanță de înregistrări
penale în zece amprente este necunoscută și nu poate fi
extrapolată în siguranță din acel raport.
Deoarece majoritatea AFIS (altele decât IAFIS) nu au
funcționalitate LFFS la distanță (până în 2007),
interoperabilitatea latentă la nivel de imagine necesită, de
obicei, lucrul de către unitatea de căutare. Dorința de a
muta volumul de lucru la o facilitate de trimitere este
naturală, deoarece majoritatea au un anumit nivel de
capacitate în exces care ar putea susține căutări latente la
distanță în timpul orelor de lucru.
6–21
CAPITOLUL 6AFIS
6.4 Digitalizarea și prelucrarea
amprentelor digitale
6.4.1 Algoritmi
Cerințele impuse de atenția minuțioasă necesară pentru a
potrivi amprentele de diferite calități cu ochiul, oboseala
naturii monotone a muncii manuale și volumul de muncă
crescut din cauza cererii crescute de servicii de
recunoaștere a amprentelor digitale au determinat
agențiile de aplicare a legii să inițieze o investigație asupra
achiziționarea amprentelor digitale prin mijloace
electronice și automatizarea identificării amprentelor
digitale pe baza reprezentării digitale a amprentelor
digitale. Ca rezultat al acestei cercetări, un număr mare de
algoritmi de computer au fost dezvoltați în ultimele trei
decenii pentru a procesa automat imaginile de amprentă.
Un algoritm este un set finit de instrucțiuni bine definite
pentru a îndeplini o sarcină care, având în vedere o stare
inițială și de intrare, se va termina într-o stare finală și o
ieșire recognoscibilă corespunzătoare. Un algoritm de
computer este un algoritm codificat într-un limbaj de
programare pentru a rula pe un computer. În funcție de
aplicație, acești algoritmi de computer ar putea fie să asiste
experții umani, fie să opereze în modul de stingere. Acești
algoritmi au îmbunătățit considerabil productivitatea
operațiunilor de aplicare a legii și au redus numărul de
tehnicieni de amprentă necesare. Chiar și așa,
6.4.2 Achiziția imaginii
Datele de amprentă cunoscute pot fi colectate prin
aplicarea unui strat subțire de cerneală pe un deget și
rularea degetului de la un capăt al unghiei la celălalt capăt
al unghiei, în timp ce apăsați degetul pe un card de
hârtie. . Acest lucru ar duce la o cerneală „laminată” a
amprentei de pe cardul de amprentă. Dacă degetul este
pur și simplu apăsat pe cardul de hârtie în loc să se
rostogolească, amprenta rezultată va
6–22
ar conține o zonă centrală mai mică a degetului în loc de
întreaga amprentă, rezultând o amprentă cu cerneală
„plată” sau „normală”.
Transpirația și contaminanții de pe piele duc la depunerea
unei amprente pe o suprafață care este atinsă de acel
deget. Aceste amprente „latente” pot fi dezvoltate chimic
sau fizic și capturate electronic sau „ridicate” manual de la
suprafață prin utilizarea anumitor tehnici chimice, fizice și
de iluminare. Amprenta dezvăluită poate fi înregistrată sau
fotografiată. Adesea, aceste amprente latente conțin doar o
parte din detaliul crestei de frecare care este prezent pe
deget, adică o amprentă „parțială”.
Amprentele digitale sunt dezvoltate și păstrate folosind
oricare dintre metodele de mai sus și pot fi digitizate prin
scanarea cardului de cerneală, a sondajului, a articolului
sau a unei fotografii. Imaginile digitale achiziționate prin
această metodă sunt cunoscute ca imagini „off-line”.
(Scanerele nu sunt, în general, proiectate special pentru
aplicații cu amprente.)
De la începutul anilor 1970, senzorii de amprentă au fost
construiți astfel încât să poată obține o imagine a
amprentei prin „scanare în timp real (scanare live)” direct
de la un deget fără utilizarea intermediară a cernelii și a
unui card de hârtie. Deși imaginile „off-line” sunt încă
utilizate în anumite aplicații criminalistice și
guvernamentale, imaginile cu amprentă „on-line” sunt
folosite din ce în ce mai mult. Principalii parametri care
caracterizează o imagine a amprentei sunt aria rezoluției,
numărul de pixeli, precizia geometrică, contrastul și
distorsiunea geometrică. CJIS a lansat specificații,
cunoscute sub numele de apendicele F și apendicele G, care
reglementează calitatea și formatul imaginilor cu amprentă
și scanerelor conforme cu FBI. Toate dispozitivele scanare
livefabricate pentru a fi utilizate în aplicații criminalistice și
de aplicare a legii guvernamentale sunt conforme cu FBI.
majoritatea dispozitivelorscanare live Realizate pentru a fi
utilizate în aplicații de afaceri, cum ar fi autentificarea pe
computer, nu îndeplinesc specificațiile FBI, dar, pe de altă
parte, tind să fie mai ușor de utilizat, compacte și mult mai
puțin costisitoare. Există o serie de mecanisme de detectare
liv‑ scan(de exemplu, optic, capacitiv, termic, bazat

în presiune, ultrasunete etc.) care pot fi folosite pentru a
detecta crestele și văile prezente în vârful degetului. Cu
toate acestea, multe dintre aceste metode nu oferă imagini
care conțin aceeași reprezentare a detaliilor necesare
pentru unele comparații latente cu amprentele digitale. De
exemplu, o imagine capacitivă sau termică poate reprezenta
marginile și porii într-un mod foarte diferit decât o
imprimare cu cerneală rulată.
Figura 6-6 prezintă o imagine a imprimării „off-line”
dobândită cu tehnica cernelii, o imagine a tipăririi latente și
câteva imaginiscanare livedobândite cu diferite tipuri de
dispozitivescanare livecomercial.
Dispozitivelescanare livede obicei captează o serie de imagini
cu amprentă digitală dintr-o singură scanare, mai degrabă
decât dintr-o singură imagine. Depinzând de
(A) (b)
(c) (d)
(și) (F)
AFISCAPITOLUL 6
Aplicația pentru care a fost proiectat dispozitivul livescan
poate rula unul sau mai mulți algoritmi folosind un
microprocesor încorporat cu resurse limitate (memorie și
putere de procesare) sau printr-un computer atașat. De
exemplu, stații de rezervarescanare live de obicei rulează
un algoritm care poate mozaic (coase) mai multe imagini
dobândite ca videoclip în timpul unei singure rulări de
deget peste scaner într-o imagine mare laminată.
Algoritmii rulează adesea un sistem de gestionare a
rezervărilor încorporat pentru a oferi previzualizări în timp
real (gui și zoom) pentru a ajuta operatorul în plasarea sau
alinierea corectă a degetelor sau palmei. În mod obișnuit,
un algoritm de verificare a calității imaginii amprentelor
este, de asemenea, rulat pentru a alerta operatorul
FIGURA 6–6
imagini cu amprentă digitală ale
(a) un scaner optic cu scanare în timp real bazat pe FTIR;
(b) un scaner capacitiv Livescan;
(c) un scaner de piese electrice Livescan:
(d) un scaner termic Livescan;
(e) o imprimare cu cerneală „off-line”;
(f) o amprentă digitală latentă.
6–23
 CAPITOLUL 6AFIS

achizitia unei imagini de amprenta de slaba calitate, astfel linii sau foi pentru a forma o imagine bidimensională a
incat o imagine de calitate mai buna poate fi achizitionata din amprentei (Figura 6-8).
nou de la deget sau palma. Ieșirea tipică a unui astfel de
În funcție de aplicație, poate fi de dorit să se implementeze
algoritm de verificare automată a calității este prezentată în
unul sau mai mulți dintre următorii algoritmi în aparat
Figura 6-7.
scanare live:
Deși scanerele optice au cea mai lungă istorie și cea mai
• Algoritm de detectare automată a degetelor—Scannerul
înaltă calitate, noii senzori cu stare solidă câștigă
continuă să caute automat prezența unui deget pe
popularitate datorită dimensiunilor lor compacte și
suprafața sa și, de îndată ce stabilește că un deget este
ușurinței cu care pot fi încorporați în laptopuri, telefoane
prezent pe suprafața sa, alertează sistemul.
mobile, pixuri inteligente și multe altele. , asistenții digitali
personali ( PDA-uri) și altele asemenea. Senzori de glisare,
în care utilizatorului i se cere să treacă degetul peste un
• Algoritm de captare automată a amprentei—Imediat după
senzorscanare livecare este lat, dar foarte scurt, pot oferi
ce sistemul a fost avertizat că este prezent un deget pe
cel mai mic cost și dimensiune. Acești senzori creează o
suprafața scanerului, acesta începe să primească o serie
imagine a unei singure linii sau doar a câtorva linii (slice) de
de imagini și algoritmul de captare automată a
amprentă și un algoritm de îmbinare a imaginii este utilizat
amprentei.
pentru a îmbina amprentele.

FIGURA 6–7
(a) O amprentă digitală de bună calitate;
(b) O amprentă digitală de calitate medie cu pliuri;
(c) O amprentă digitală de proastă calitate;
(d) O amprentă digitală de foarte slabă calitate care conține
zgomotos.

(a) Indicele de calitate = 0,9 (b) ) Indicele de calitate = 0,7

(c) Indicele de calitate = 0,4 (d) Indicele de calitate = 0,2

6–24
 AFISCAPITOLUL 6

FIGURA 6–8
Pe măsură ce utilizatorul își glisează degetul
peste senzor, senzorul oferă noi foi de
imagine, care sunt combinate într-o imagine
bidimensională.

Amprentele determină automat ce cadru din secvența

de imagini are cea mai bună calitate a imaginii și
selectează acel cadru din videoclip pentru procesarea
și potrivirea ulterioară a imaginii.

• Algoritm de detectare a vitalității—Scanerul poate

determina dacă degetul este în concordanță cu
depunerea unei ființe umane vii.

• Algoritm de comprimare a datelor de imagine—Imaginea

comprimată va necesita mai puțină capacitate de stocare și
lățime de bandă atunci când este transferată în sistem.

• Algoritmi de procesare a imaginii — Anumite aplicații vor

beneficia de funcția de extracție efectuată pe senzorul
însuși; transferul caracteristicilor de amprentă va
necesita, de asemenea, o lățime de bandă mai mică
decât imaginea.

• Algoritmul de potrivire a imaginii — Anumite aplicații vor

dori ca potrivirea amprentelor digitale să aibă loc pe
senzor din motive de securitate, în special pentru
controlul secvențierii la bord.

• Algoritmi criptografici și protocoale (protocoale) - Implementați

în scaner pentru a realiza comunicații securizate.

6.4.3 Îmbunătățirea imaginii

Imaginile de amprentă din diferite surse pot avea

caracteristici de zgomot diferite și, prin urmare, pot
necesita niște algoritmi de îmbunătățire în funcție de tipul
de zgomot. De exemplu, imaginile latente ale amprentelor
pot conține o varietate de artefacte și zgomot. Amprentele
digitale cu cerneală pot conține pete sau creste rupte care
se datorează unei cantități excesive sau inadecvate de
cerneală. Cardurile de hârtie arhivate pot conține
suprapuneri și altele decât amprentele digitale. Scopul
algoritmilor de îmbunătățire a amprentei este de a produce

6–25
CAPITOLUL 6AFIS

o imagine care nu conține o structură de creastă generată
artificial, care mai târziu ar putea duce la detectarea unor
caracteristici de detalii false, captând în același timp
structura maximă disponibilă de creasta pentru a permite
detectarea adevăratelor detalii. Adaptarea procesului de
îmbunătățire pentru metoda de captare a amprentei poate
produce performanțe optime de adaptare într-o colecție
mare de amprente.
externă imaginii amprentei. Algoritmii de îmbunătățire
folosesc doar informațiile care sunt deja prezente în
imaginea amprentei. Algoritmii de îmbunătățire pot elimina
diferite tipuri de zgomot (de exemplu, altă amprentă
latentă, culoare de fundal) din imaginea amprentei și
evidențiază caracteristicile utile existente. Acești algoritmi
de îmbunătățire a imaginii pot fi de două tipuri.
6.4.3.1 Printări latente îmbunătățite pentru căutarea AFIS.În cazul căutărilor latente în

O amprentă poate conține zone atât de de proastă calitate AFIS criminalistic, algoritmul de îmbunătățire este interactiv, adică feedback-ul în direct

în care orientarea crestei și algoritmii de estimare a despre îmbunătățire este furnizat expertului criminalistic printr-o interfață grafică de

frecvenței sunt complet greșiți. Un algoritm de utilizator. Prin această interfață, expertul criminalist poate folosi diverși algoritmi pentru a

îmbunătățire care poate localiza (și masca) în mod fiabil alege regiunea de interes din imaginea cu amprentă, decupa imaginea, inversează

aceste zone de calitate extrem de slabă este foarte util culoarea, reglează intensitatea, răsturnează imaginea, mări, modifica dimensiunea

pentru etapele ulterioare de detectare a caracteristicilor și ferestrei imaginii și aplică compresie. și algoritmi de decompresie. Expertul criminalist

etapele de individualizare, împiedicând crearea de poate aplica în mod selectiv mulți dintre algoritmii de îmbunătățire disponibili (sau selectați

caracteristici false sau nesigure. parametrii algoritmului), pe baza feedback-ului vizual. Astfel de algoritmi pot include

egalizarea histogramei, scalarea intensității imaginii, ajustări ale intensității imaginii cu

Imaginile cu amprentă pot fi uneori de proastă calitate din
praguri ridicate și scăzute, îmbunătățire locală sau globală a contrastului, scădere locală
cauza zgomotului introdus în timpul procesului de achiziție.
sau globală a fundalului, ajustări de claritate (prin aplicarea filtrelor trece-înalte), suprimare
De exemplu: un deget poate fi murdar, o amprentă latentă
a fundalului (filtru trece-jos), ajustări gama, setări de luminozitate și contrast și curând. Un
poate fi preluată de pe o suprafață dificilă, mediul de
exemplu de îmbunătățire a contrastului în zona locală este prezentat în Figura 6-9. În acest
achiziție (card de hârtie sau scanare live) poate fi murdar
exemplu, algoritmul de îmbunătățire a imaginii cu amprentă mărește doar o zonă mică,
sau zgomot poate fi introdus în timpul interacțiunii
pătrată, locală a imaginii la un moment dat, dar traversează întreaga imagine într-un mod
degetului cu suprafața de detectare ( de exemplu, cum ar fi
rasterizat, astfel încât întreaga imagine să fie mai bună. ajustări gamma, ajustări de
alunecarea sau alt contact inconsecvent). Atunci când este
luminozitate și contrast și așa mai departe. Un exemplu de îmbunătățire a contrastului în
prezentată o imagine de proastă calitate, un expert
zona locală este prezentat în Figura 6-9. În acest exemplu, algoritmul de îmbunătățire a
criminalist ar folosi o lupă și ar încerca să descifreze
imaginii cu amprentă mărește doar o zonă mică, pătrată, locală a imaginii la un moment
caracteristicile amprentei digitale în prezența zgomotului.
dat, dar traversează întreaga imagine într-un mod rasterizat, astfel încât întreaga imagine
Algoritmii automati de îmbunătățire a imaginii cu
să fie mai bună. ajustări gamma, ajustări de luminozitate și contrast și așa mai departe. Un
amprentă pot optimiza în mod semnificativ calitatea
exemplu de îmbunătățire a contrastului în zona locală este prezentat în Figura 6-9. În acest
crestelor de amprentă din imaginea cu amprentă și pot
exemplu, algoritmul de îmbunătățire a imaginii cu amprentă mărește doar o zonă mică,
face imaginea mai potrivită pentru procesarea manuală
pătrată, locală a imaginii la un moment dat, dar traversează întreaga imagine într-un mod
sau automată ulterioară. Algoritmii de îmbunătățire a
rasterizat, astfel încât întreaga imagine să fie mai bună.
imaginii nu adaugă nicio informație

FIGURA 6–9
Un exemplu de
îmbunătățire în
contrastul zonei
local. algoritmul
îmbunătățește imaginea
completa la
optimiza a
un mare numar de
zone mici
sediu pătrat.

6–26
Translated from Spanish to Romanian - www.onlinedoctranslator.com

AFISCAPITOLUL 6

Extragerea ulterioară a caracteristicilor de amprentă poate Îmbunătățirile sunt utilizate în modul complet automat
fi efectuată fie manual, fie prin intermediul algoritmilor de pentru a îmbunătăți structurile crestelor de amprentă în
extragere automată a caracteristicilor de amprentă. imagini de amprentă de calitate scăzută.

Un exemplu de algoritm de îmbunătățire a imaginii

6.4.3.2 Îmbunătățirea automată a imaginilor cu
amprentă.În cazul aplicațiilor black-out (deseori utilizate în
verificările automate ale antecedentelor și în aplicațiile
comerciale pentru controlul accesului fizic), asistența
umană nu are loc în procesul de individualizare a
amprentei. algoritmi
amprentelor digitale complet automat este prezentat în
Figura 6-10. În acest exemplu, se folosește filtrarea
contextuală care are un efect de trecere joasă (netezire) de-
a lungul crestelor în amprente și un efect de trecere a
benzii (diferențiere) în direcția ortogonală cu crestele
pentru a crește contrastul între acestea și văi. A

Imagine cu
FIGURA 6–10
Etapele unui algoritm de îmbunătățire a imaginii
amprentelor bazat pe filtrarea contextuală tipică.

sporirea contrastului local

Deviz de orientare locală

Estimarea frecvenței locale

filtrare contextuală

imagine îmbunătățită

6–27
CAPITOLUL 6AFIS
Filtrele orientate bandpass sunt adesea folosite pentru o
astfel de filtrare. Un astfel de tip de filtru utilizat în mod
obișnuit este cunoscut sub numele de filtru Gabor.
Contextul local este furnizat acestor filtre contextuale în
termeni de orientare locală și frecvență de vârf locală.
6.4.4 Extragerea caracteristicilor
Singularități locale ale crestei amprentelor digitale,
cunoscute în mod obișnuit capuncte de detalii, au fost
folosite în mod tradițional de experții criminaliști ca
caracteristici discriminatorii în imaginile cu amprentele
digitale. Cele mai frecvente singularități locale sunt
terminațiile și bifurcațiile coamei. Alte tipuri de detalii
menționate în citire, cum ar fi lacul, insula, pintenul,
joncțiunea și așa mai departe (cu excepția punctelor), sunt
pur și simplu compozite de terminații de creastă și
bifurcații. De asemenea, au fost utilizate detaliile compuse,
formate din două până la patru puncte caracteristice care
apar în imediata apropiere unul de celălalt. În procesul de
imprimare latentă manuală, un expert criminalist ar localiza
vizual detaliile într-o imagine de amprentă, notând locația
acestora, orientarea crestei pe care se află și tipul de detalii.
Algoritmii de extragere automată a caracteristicilor din
amprentele digitale au fost dezvoltați pentru a imita locația
detaliilor efectuate de experții criminaliști. Cu toate acestea,
majoritatea algoritmilor de extracție automată a detaliilor
de amprentă iau în considerare doar terminațiile și
bifurcațiile crestelor, deoarece alte tipuri de detalii ale
creastă sunt foarte greu de extras automat. În plus,
majoritatea algoritmilor nu fac diferența între terminațiile
crestei și bifurcații, deoarece acestea pot fi indistinse ca
urmare a diferențelor de presiune a degetelor în timpul
achiziției sau artefactelor introduse în timpul aplicării
algoritmului de îmbunătățire.
O abordare comună urmată de algoritmii de extragere a
caracteristicilor de amprentă este să utilizați mai întâi un
algoritm de binarizare pentru a converti imaginea de
amprentă în tonuri de gri în formă binară (alb-negru), unde
toți pixelii negri corespund pixelilor. crestele și pixelii albi
corespund văi. Algoritmul de binarizare variază de la simpla
prag a imaginii îmbunătățite la algoritmi foarte sofisticați
de localizare a crestelor. După aceea, se folosește un
algoritm de subțiere pentru a converti imaginea din
amprenta binară la o lățime de un singur pixel.
6–28
pe linia centrală a crestei. Ideea centrală a procesului de
subțiere este de a efectua eroziuni succesive (iterative) ale
straturilor exterioare ale unei forme până când se obține
un set de unități de lățime conectate prin linii (sau
schelete). Există mai mulți algoritmi pentru pierderea în
greutate. Pași suplimentari în algoritmul de subțiere sunt
utilizați pentru a umple porii și a elimina zgomotul care
poate duce la detectarea unor detalii false.
Imaginea rezultată din algoritmul de subțiere se numește
imagine subțiată sauimaginea scheletului. Un algoritm de
detectare a detaliilor este aplicat acestei imagini scheletice
pentru a localiza coordonatele "x" și "y", precum și
orientarea (theta) punctelor detalii. În imaginea scheletică,
prin definiție, toți pixelii dintr-o creastă au doi pixeli
învecinați în imediata vecinătate. Dacă un pixel are doar un
pixel învecinat, se determină că este un capăt de creastă,
iar dacă un pixel are trei pixeli învecinați, se determină a fi
o bifurcare a creastă.
Fiecare dintre algoritmii utilizați în îmbunătățirea imaginii
amprentelor digitale și extragerea detaliilor are propria sa
limitare și are ca rezultat o procesare imperfectă, mai ales
atunci când imaginea de intrare a amprentei include
zgomot fără frecare. Ca rezultat, multe detalii false pot fi
detectate de algoritmul de detectare a detaliilor. Pentru a
atenua această problemă, adesea se folosește un algoritm
de post-procesare a detaliilor pentru a confirma sau valida
detaliile detectate. Numai acele detalii care trec acest
algoritm de post-procesare sunt salvate, iar restul sunt
eliminate. De exemplu, dacă o lungime a crestei care se
extinde departe de punctul punctual este suficientă sau
dacă direcția crestei în acest punct este în limite
acceptabile, punctele sunt păstrate.
Postprocesarea poate include, de asemenea, o examinare a
calității imaginii locale, detectări de vecini sau alți indicatori
ai structurii amprentelor digitale neînrudite în zonă. Mai
târziu, imaginea poate fi inversată în tonuri de gri,
transformând alb în negru și negru în alb. Reprocesarea
acestei imagini inversate ar trebui să facă loc la terminațiile
detaliilor în loc de bifurcații și invers, permițând o verificare
a validității detaliilor detectate anterior. Detaliile detectate
la sfârșit sunt cele care îndeplinesc toate verificările de
valabilitate. Figura 6-11 prezintă pașii unui algoritm tipic de
extracție a datelor.
 AFISCAPITOLUL 6

caracteristicile amprentei; detaliile extrase sunt afișate una
peste alta în imaginea de intrare pentru afișare.
Trebuie remarcat faptul că pașii și algoritmii descriși în
această secțiune reprezintă doar algoritmul tipic de
extragere a caracteristicilor de amprentă. Există o mare
varietate de algoritmi de extragere a caracteristicilor de
amprentă și toți diferă unul de celălalt, uneori prin modul în
care sunt implementați la o anumită etapă și
alteori în etapele pe care le folosesc și în ordinea în care
sunt utilizate. De exemplu, unii algoritmi de extragere a
detaliilor nu folosesc un pas de post-procesare. Unii alții nu
folosesc o etapă de subțiere a crestei, iar algoritmul de
detectare a detaliilor funcționează direct pe rezultatul
algoritmului de localizare a detaliilor. Unele lucrează direct
deasupra imaginii îmbunătățite, iar altele chiar
funcționează direct pe imaginea naturală de intrare. Pot fi
utilizați pași și algoritmi suplimentari.

imagine îmbunătățită

FIGURA 6–11
Pași într-un algoritm tipic de
extracție a detaliilor
amprentelor digitale.

locația crestei

Subțierea crestei

detectarea detaliilor

post procesare

puncte de detalii

6–29
CAPITOLUL 6AFIS
Multe alte caracteristici pot fi, de asemenea, extrase
împreună cu detaliile. Aceste caracteristici suplimentare
oferă adesea informații utile care pot fi utilizate în pașii de
potrivire ulterioare pentru a îmbunătăți acuratețea
potrivirii amprentelor digitale. De exemplu, pot fi extrase
fiabilitatea detaliilor, numărul crestelor între detalii,
fiabilitatea numărului crestelor, locațiile nucleului și a
deltei, măsurile locale de calitate și așa mai departe. Aceste
caracteristici suplimentare pot fi utile pentru a obține o
selectivitate suplimentară a procesului de potrivire a
detaliilor. Utilitatea sa în acest scop poate fi măsurată prin
fiabilitatea asociată cu fiecare dintre caracteristici. Prin
urmare,
Algoritmii timpurii de extragere a caracteristicilor pentru amprentele digitale
au fost dezvoltați pentru a imita extragerea caracteristicilor de către experții
criminaliști. Recent, au apărut o serie de algoritmi de extragere automată a
caracteristicilor de amprentă (și potrivire) care utilizează informații care nu se
bazează pe detaliile imaginilor cu amprentă. De exemplu, porii de
transpirație, care sunt foarte mici în detaliu în amprentele digitale, mai mici
decât punctele de detalii, au fost extrași cu succes prin algoritmi de imagine a
amprentelor de înaltă rezoluție. Alte caracteristici care nu se bazează pe
detalii sunt adesea caracteristici de nivel scăzut (de exemplu, caracteristici de
textură) care nu au o semnificație la nivel înalt, precum terminarea crestei sau
bifurcarea. Aceste caracteristici sunt potrivite pentru redarea și potrivirea
mașinii și pot fi utilizate în locul caracteristicilor de detalii. Frecvent, o
combinație de caracteristici cu detalii și non-minuții poate oferi cea mai bună
acuratețe în sistemul automat de individualizare a amprentei. Examinatorii
criminalistici folosesc astfel de trăsături fine în mod implicit, împreună cu
trăsăturile de terminații și furculițe normale ale creastei, în timpul examinării.
o combinație de caracteristici cu detalii și non-minuții poate oferi cea mai
bună acuratețe în sistemul automat de individualizare a amprentei.
Examinatorii criminalistici folosesc astfel de trăsături fine în mod implicit,
împreună cu trăsăturile de terminații și furculițe normale ale creastei, în
timpul examinării. o combinație de caracteristici cu detalii și non-minuții
poate oferi cea mai bună acuratețe în sistemul automat de individualizare a
amprentei. Examinatorii criminalistici folosesc astfel de trăsături fine în mod
implicit, împreună cu trăsăturile de terminații și furculițe normale ale creastei,
în timpul examinării.
6.4.5 Împerechere
Potrivirea amprentei poate fi definită ca exercițiul de
găsire a asemănării sau neasemănării în
6–30
două imagini cu amprente date. Potrivirea amprentei poate fi vizualizată cel mai bine luând o copie
pe hârtie a unei imagini de arhivă a amprentei cu detaliile sale marcate sau suprapuse și o
transparență a unei amprente de căutare cu detaliile sale marcate sau suprapuse. Prin plasarea
transparenței de tipărire de căutare deasupra copiei pe hârtie a amprentei de arhivă și prin
traducerea și rotirea transparenței, pot fi localizate punctele de detalii care sunt comune ambelor
imprimări. Din numărul de detalii obișnuite găsite, apropierea lor de o potrivire, calitatea imaginilor
amprentelor digitale și orice informații conflictuale de potrivire a detaliilor, este posibil să se evalueze
asemănarea celor două puncte. Potrivirea manuală a amprentelor este o sarcină foarte obositoare.
Algoritmii automati de potrivire a amprentei lucrează pe rezultatul algoritmilor de extragere a
caracteristicilor de amprentă și găsesc asemănarea sau diferența în două seturi de detalii date.
Potrivirea automată a amprentelor digitale poate efectua comparații cu amprentele digitale la o rată
de zece mii de ori pe secundă, iar rezultatele pot fi sortate în funcție de nivelul de similitudine și
combinate cu orice alte criterii care pot fi disponibile pentru a filtra în continuare candidații, totul fără
intervenție umană. Algoritmii automati de potrivire a amprentei lucrează pe rezultatul algoritmilor de
extragere a caracteristicilor de amprentă și găsesc asemănarea sau diferența în două seturi de detalii
date. Potrivirea automată a amprentelor digitale poate efectua comparații cu amprentele digitale la o
rată de zece mii de ori pe secundă, iar rezultatele pot fi sortate în funcție de nivelul de similitudine și
combinate cu orice alte criterii care pot fi disponibile pentru a filtra în continuare candidații, totul fără
intervenție umană. Algoritmii automati de potrivire a amprentei lucrează pe rezultatul algoritmilor de
extragere a caracteristicilor de amprentă și găsesc asemănarea sau diferența în două seturi de detalii
date. Potrivirea automată a amprentelor digitale poate efectua comparații cu amprentele digitale la o
rată de zece mii de ori pe secundă, iar rezultatele pot fi sortate în funcție de nivelul de similitudine și
combinate cu orice alte criterii care pot fi disponibile pentru a filtra în continuare candidații, totul fără
intervenție umană.
Este important de reținut, totuși, că algoritmii de potrivire
automată a amprentelor sunt semnificativ mai puțin
precisi decât un expert criminalist bine instruit. Totuși, în
funcție de aplicație și de calitatea imaginii amprentelor
digitale, algoritmii de potrivire automată a amprentei pot
reduce semnificativ volumul de muncă al experților
criminaliști. De exemplu, în cazul potrivirii tipăririi latente
în care doar o imagine de amprentă parțială de calitate
foarte scăzută este disponibilă pentru potrivire, algoritmul
de potrivire poate să nu fie foarte precis. Totuși, algoritmul
de potrivire poate genera o listă de candidați de potrivire
care este mult mai mică decât dimensiunea bazei de date;
examinatorul criminalist trebuie atunci doar să potrivească
manual un număr mult mai mic de amprente. În cazul
potrivirii tipăririi latente, în care imprimarea latentă este
de bună calitate sau în cazul potrivirii de la zece la zece
imprimări într-o aplicație de verificare a fundalului,
potrivirea este foarte precisă și necesită o implicare umană
minimă.

Algoritmii automati de potrivire a amprentelor dau loc la
rezultate imperfecte din cauza problemei dificile
reprezentate de variațiile în cadrul clasei (variația în diferite
amprente ale aceluiași deget) prezente în amprentele
digitale. Aceste variații în cadrul clasei apar din următorii
factori care variază în timpul achiziției diferite a aceluiași
deget: (1) deplasare, (2) rotație, (3) suprapunere parțială, (4)
distorsiune neliniară datorată presiunii degetului elastic
tridimensional degetul pe o suprafață rigidă de imagine
bidimensională, (5) presiune, (6) afecțiuni ale pielii, (7)
zgomot introdus de mediul de imagistică și (8) erori
introduse de algoritmii de extracție automată a
caracteristicilor.
Un algoritm robust de potrivire a amprentelor trebuie să
poată face față tuturor acestor variații în cadrul clasei în mai
multe amprente ale aceluiași deget. Variațiile în offset,
rotație și suprapunere parțială sunt de obicei gestionate
folosind un algoritm de fixare. Algoritmul de aliniere
trebuie să fie capabil să alinieze corect cele două seturi de
detalii de amprentă, astfel încât detaliile corespunzătoare
sau pereche să se potrivească bine după aliniere. Anumiți
algoritmi de aliniere iau în considerare și variabilitatea
cauzată de distorsiunea neliniară.
Algoritmul de aliniere trebuie, de asemenea, să poată ține
cont de faptul că algoritmul de extracție a caracteristicilor
este imperfect și ar putea fi introdus puncte de detalii false
și, în același timp, nu a reușit să detecteze unele dintre
punctele de detalii reale. Există mulți algoritmi de aliniere a
amprentelor. Unii pot folosi punctele de bază și delta dacă
sunt extrase, pentru a alinia amprentele digitale. Alții
folosesc algoritmi de potrivire a modelelor, cum ar fi
transformarea Hough (un instrument standard în
recunoașterea modelelor care permite recunoașterea
modelelor globale în spațiul caracteristic prin
recunoașterea modelelor locale într-un spațiu de parametri
transformat), relaxare, soluții de căutări algebrice și
operaționale, „tăierile copacilor”, minimizarea energiei și
așa mai departe, pentru a alinia direct punctele de detaliu.
Alții folosesc potrivirea crestelor subțiate sau potrivirea
câmpului de orientare pentru a conduce alinierea.
Odată ce alinierea a fost stabilită, detaliile celor două
amprente nu se suprapun exact unele pe altele din cauza
erorilor reziduale minore în algoritmul de aliniere și a
distorsiunilor neliniare. The
AFISCAPITOLUL 6
Următoarea etapă a algoritmului de potrivire a detaliilor
amprentelor, care stabilește că detaliile din cele două seturi
sunt corespunzătoare și cele care nu sunt, se bazează pe
utilizarea unor toleranțe privind locațiile detaliilor și
îndrumarea pentru declararea unei corespondențe.
Datorită zgomotului care a fost introdus din cauza stării
pielii, a mediului de înregistrare, a mediului de imagine și a
imperfecțiunii algoritmilor de extracție automată a
caracteristicilor de amprentă, se știe de obicei că numărul
de detalii corespunzătoare este mai mic decât numărul
total de detalii din oricare dintre seturi. de detalii în zona de
suprapunere. Deci, în sfârșit, un algoritm de calcul al
scorului este folosit pentru a număra un scor de meci.
Scorul de potrivire transmite în esență fiabilitatea
algoritmului de potrivire a amprentei și poate fi privit ca o
indicație a probabilității ca două amprente să provină de la
același deget. Cu cât scorul de potrivire este mai mare, cu
atât este mai probabil ca amprentele să fie potrivite (și,
dimpotrivă, cu cât scorul este mai mic, cu atât este mai
puțin probabil să existe o potrivire). Există mulți algoritmi
de calcul de punctaj care sunt utilizați. Acestea variază de la
simpla numărare a numărului de detalii care se potrivesc
normalizate cu numărul total de detalii din ambele
amprente din zona de suprapunere, să verifice algoritmi
foarte complecși bazați pe teoria probabilității sau cei
bazați pe modele statistice de clasificare a recunoașterii
care iau în considerare o serie de caracteristici precum aria
de suprapunere, calitatea amprentelor, distanțele reziduale
dintre detaliile de potrivire etc. pe. Figura 6-12 descrie pașii
unui algoritm tipic de potrivire a amprentei.
Trebuie remarcat faptul că pașii și algoritmii descriși în
această secțiune reprezintă doar un algoritm tipic de
potrivire a detaliilor amprentelor digitale. Există mulți
astfel de algoritmi și toți diferă unul de celălalt. La fel ca
diferiții algoritmi de extracție, cei de potrivire folosesc
diferite implementări, diferite etape și diferite ordine de
etape. De exemplu, unii algoritmi de potrivire a detaliilor
nu folosesc un pas de aliniere. Acești algoritmi încearcă în
schimb să pre-alinieze detaliile amprentei, astfel încât
alinierea să nu fie necesară în timpul etapei de potrivire.
Alți algoritmi încearcă să evite atât prealinierea, cât și
alinierea în timpul
6–31
CAPITOLUL 6AFIS
FIGURA 6–12
Etapele unui algoritm tipic de potrivire
detaliile amprentei.
împerechere prin definirea unui sistem de coordonate
intrinsec pentru detaliile amprentei digitale. Unii algoritmi
de potrivire a detaliilor folosesc alinierea locală, unii
folosesc alinierea globală, iar unii le folosesc pe ambele. În
cele din urmă, mulți dintre noii algoritmi de potrivire sunt
complet diferiți și se bazează pe caracteristici non-minutiae
care au fost extrase automat din algoritmul de extragere a
caracteristicilor de amprentă, cum ar fi porii și
caracteristicile de textură.
6.4.6 Indexare și regăsire
În secțiunea anterioară, problema potrivirii amprentelor
a fost definită prin găsirea asemănării
6–32
seturi de două detalii
Aliniere Nu
C.sau corespondență
ACcalculul scorului pe
Potrivirea scorului
pe orice pereche de amprente. Există multe situații, cum
ar fi controlul accesului fizic într-o locație sau afirmarea
dreptului de proprietate asupra unui document legal (cum
ar fi un permis de conducere), în care o singură potrivire
între două amprente va fi suficientă. Cu toate acestea, în
marea majoritate a aplicațiilor criminalistice și
guvernamentale, cum ar fi individualizarea amprentelor
latente și verificările de fundal, sunt necesare mai multe
amprente (de fapt, mai mult de 10 amprente de la toate
cele 10 degete) ale aceleiași persoane) sunt comparate cu
un număr mare. de amprentele digitale prezente într-o
bază de date. În aceste aplicații, se efectuează un număr
mare de căutări de amprente și împerecheri.

va trebui să performați pentru o singură individualizare.
Acest lucru necesită foarte mult timp, chiar și pentru
algoritmii de potrivire automată a amprentelor. Prin
urmare, devine de dorit (deși nu este necesar) să folosiți
algoritmi automati de indexare a amprentelor digitale și de
regăsire pentru a ușura căutarea.
În mod tradițional, o astfel de indexare și recuperare a fost
efectuată manual de către experții criminalistici prin
indexarea cardurilor de amprentă pe hârtie în dulapuri
care se bazează pe informațiile de clasificare a modelului
de amprentă fiind definite de un anumit sistem de
clasificare a amprentelor.
Similar cu dezvoltarea primelor algoritmi de potrivire
automată a amprentelor digitale și de extracție a
caracteristicilor, algoritmii inițiali de indexare automată a
amprentei digitale au fost dezvoltați pentru a imita experții
criminaliști. Acești algoritmi au fost construiți pentru a
clasifica imaginile cu amprentă digitală în de obicei cinci
clase (de exemplu, buclă stângă, buclă dreaptă, spirală, arc
și arc de cort) pe baza numeroaselor caracteristici care sunt
extrase automat din imaginile cu amprentă. (Mulți
algoritmi au folosit doar patru clase, deoarece tipurile de
arc și arc de cort sunt adesea dificil de distins.)
Clasificarea tiparelor de amprentă poate fi determinată prin
caracterizarea explicită a regiunilor unei amprente ca
aparținând unei anumite forme sau prin aplicarea unuia
dintre numeroasele clasificatoare generalizate posibile (de
exemplu, neuroni de rețele), antrenate să recunoască
modele specifice. Formele unice (de exemplu nuclee și
delte) ale unei imagini cu amprentă sunt de obicei detectate
folosind algoritmi bazați pe imaginea de orientare a
amprentei. Sistemele explicite de clasificare a amprentelor
digitale (pe bază de reguli) detectează mai întâi
singularitățile amprentelor (nuclee și delte) și apoi aplică un
set de reguli (de exemplu, arcadele și arcadele de cort
adesea nu au miezuri); buclele au un miez și o deltă;
spiralele au două nuclee și două delte) pentru a determina
tipul de model al imaginii amprentei (Figura 6-13). Cele mai
de succes sisteme de clasificare a amprentelor (de exemplu,
cele bazate pe rețele neuronale) folosesc o combinație de
mai mulți clasificatori diferiți.
AFISCAPITOLUL 6
Astfel de algoritmi de clasificare automată a amprentelor
pot fi utilizați pentru a indexa toate amprentele din baza de
date în compartimente separate (majoritatea
implementărilor includ referințe de suprapunere sau
modele), iar mostrele trimise vor fi apoi comparate numai
cu înregistrările de amprentă. baza de date cu aceeași
clasificare (adică, în același recipient). Utilizarea
informațiilor despre modelul de amprentă poate fi un
mijloc eficient de limitare a volumului de date trimis către
motorul de căutare corespunzător, rezultând beneficii în
timpul de răspuns al sistemului. Cu toate acestea, algoritmii
automati de clasificare a amprentelor nu sunt perfecti și au
ca rezultat erori de clasificare. Aceste clasificări greșite
sporesc erorile în individualizarea amprentelor digitale,
deoarece efortul de potrivire va fi efectuat numai în
containerul greșit. În funcție de aplicație, poate fi posibilă
confirmarea manuală a clasei de amprentă determinată
automat pentru unele dintre amprentele în care algoritmul
automat are o fiabilitate slabă. Chiar și așa, clasificarea
explicită a amprentelor digitale în doar câteva clase are
limitările sale, deoarece sunt utilizate doar câteva clase (să
zicem, cinci) și amprentele naturale nu sunt distribuite în
mod egal în aceste clase (de exemplu, arcurile și arcurile în
formă de cort sunt mult mai rare decât buclele și spiralele.)
Mulți dintre noii algoritmi de clasificare automată a amprentelor nu folosesc
clase explicite de amprente în diferite clasificări, ci mai degrabă folosesc o
clasificare continuă a amprentelor, care nu este intuitivă pentru procesarea
manuală, dar este adaptabilă algoritmilor de căutare automată. În
clasificarea continuă, amprentele sunt asociate cu vectori numerici care
sintetizează principalele lor caracteristici. Acești vectori caracteristici sunt
creați printr-o transformare de păstrare a similitudinii, astfel încât
amprentele digitale similare sunt mapate la puncte (vectori) din apropiere în
spațiul multidimensional. Recuperarea se realizează prin potrivirea
amprentei de intrare cu cele din baza de date ai căror vectori corespunzători
sunt apropiați de cel căutat. Structurile de date spațiale pot fi utilizate pentru
indexarea bazelor de date mari. O abordare de clasificare continuă permite
evitarea problemei apartenenței exclusive a amprentelor ambigue și
echilibrarea eficienței și acurateței sistemului prin ajustarea dimensiunii
cartierului considerat. The O abordare de clasificare continuă permite
evitarea problemei apartenenței exclusive a amprentelor ambigue și
echilibrarea eficienței și acurateței sistemului prin ajustarea dimensiunii
cartierului considerat. The O abordare de clasificare continuă permite
evitarea problemei apartenenței exclusive a amprentelor ambigue și
echilibrarea eficienței și acurateței sistemului prin ajustarea dimensiunii
cartierului considerat. The
6–33
CAPITOLUL 6AFIS

vârtej clipul din dreapta

FIGURA 6–13
Cele șase tipuri de amprentă
amprenta de obicei
folosit: (a) spirală,
(b) bucla dreapta,
(c) arc, (d) arc în formă de
cort, (e) buclă stângă
și (f) spirală (A) (b)
clip dublu.

Arc în formă de arc

de crap

(c) (d)

bucla stângă spirală dublă buclă

(și) (F)

Majoritatea tehnicilor de clasificare continuă propuse în
literatură folosesc imaginea de orientare ca funcție inițială,
dar diferă în transformarea adoptată pentru a crea vectorii
finali și în măsura distanței.
Alte metode de indexare continuă se bazează pe
caracteristicile detaliilor amprentei digitale folosind tehnici
precum funcțiahashgeometric. Algoritmii de indexare
continuă pot fi, de asemenea, creați folosind funcții de
amprentă care nu sunt bazate pe minute, cum ar fi
caracteristicile de textură.
Alegerea unei tehnici de indexare separată nu este de
obicei suficientă; O strategie de recuperare este de obicei
definită în funcție de cerințele aplicației, cum ar fi
acuratețea și eficiența dorită, implicarea unui evaluator
uman și așa mai departe. În general, pot fi definite
strategii diferite pentru același mecanism. De exemplu,
cel
Căutarea se poate opri atunci când o porțiune fixă a bazei
de date a fost scanată sau de îndată ce este găsită o
amprentă potrivită. (În individualizarea amprentelor
digitale latente, un examinator criminalistic examinează
amprentele considerate suficient de asemănătoare de
către instrumentul de potrivire a detaliilor și încheie
căutarea atunci când se găsește o potrivire adevărată.)
Dacă se utilizează o tehnică unică de clasificare pentru
indexare, pot fi utilizate următoarele strategii de
recuperare:
• Clasă unică de ipoteze — Sunt preluate numai amprentele
digitale care corespund clasei de la care a fost atribuită
amprenta de intrare.
• Ordine fixă de căutare—Căutarea continuă până când
este găsită o potrivire sau a fost scanată întreaga bază
de date. Dacă nu se găsește o potrivire în clasa de
ipoteză, căutarea va continua în altă clasă și așa mai
departe.

6–34

• Ordine de căutare variabilă—Clasele diferite sunt
interogate în funcție de asemănările de clasă produse de
clasificatorul pentru amprenta de intrare.
Căutarea poate fi oprită de îndată ce se găsește o
potrivire sau când similaritatea relației dintre clasa
curentă și următoarea clasă de interogat este mai mică
decât pragul stabilit.
În cele din urmă, multe opțiuni de proiectare la nivel de
sistem pot fi utilizate pentru a face recuperarea rapidă.
De exemplu, căutarea poate fi răspândită pe mai multe
computere și acceleratoarele hardware cu scop special
pot fi utilizate pentru a efectua o potrivire rapidă a
amprentei cu o bază de date mare.
6.4.7 Caracterizarea preciziei
Deși potrivirea manuală a amprentei este o sarcină foarte
obositoare, un expert criminalist bine instruit nu este
probabil să facă erori de individualizare, mai ales atunci
când calitatea imaginii amprentelor este rezonabilă.
Algoritmii automati de amprentă, pe de altă parte, nu sunt
la fel de precisi ca experții criminaliști și au dificultăți în a
face față numeroaselor surse de zgomot din imaginile cu
amprentă. Precizia algoritmilor de amprentă este crucială în
proiectarea sistemelor de amprentă pentru utilizare în viața
reală. Rezultatul meciului trebuie să fie de încredere,
deoarece multe decizii din viața reală se vor baza pe el.
Designerii de algoritmi cumpără sau colectează de obicei
propria lor bază de date de amprentă și testează acuratețea
algoritmilor lor de amprentă pe această bază de date.
Evaluând algoritmi noi sau modificări ale vechiului algoritm
sau modificări ale parametrilor algoritmului din aceeași
bază de date, ei pot spune dacă noul algoritm sau
modificările îmbunătățesc precizia algoritmului. Mai târziu,
dezvoltatorii de algoritmi vor analiza îndeaproape erorile
false pozitive și false de nepotrivire făcute de algoritmii lor
și vor înțelege mai bine punctele forte și limitările
algoritmilor lor. Comparând erorile făcute de diferiți
algoritmi sau modificări, designerii de algoritmi vor încerca
să înțeleagă dacă o modificare îmbunătățește fals pozitive,
false nepotriviri, ambele sau niciuna și de ce. Designerii de
algoritmi pot veni cu tehnici algoritmice pentru a rezolva
erorile rămase și pentru a îmbunătăți acuratețea
algoritmilor. Este de dorit să existe o bază de date de
amprente cât mai mare posibil în comparație cu datele
demografice.
AFISCAPITOLUL 6
mare astfel încât algoritmii să nu se potrivească la fel de bine la
o anumită varietate de amprente iar acuratețea obținută în
laborator se generalizează bine în teren. Organizații publice (de
exemplu, Institutul Național de Standarde și Tehnologie, NIST
pentru acronimul său în engleză) efectuează teste periodice ale
algoritmilor de amprentă de către diferiți furnizori pe baza unei
baze de date comune pentru a aprecia acuratețea lor relativă.
Există un compromis între ratele de eroare fals pozitive și
false nepotrivire în cadrul potrivirii amprentei. Aplicațiile
diferite au cerințe diferite pentru aceste două tipuri de
erori. Interesant este că diferiți algoritmi de amprentă pot
funcționa diferit, în funcție de rapoartele de eroare. De
exemplu, algoritmul A poate fi mai bun decât algoritmul B
pentru o relație fals pozitivă scăzută, dar algoritmul B poate
fi mai bun decât algoritmul A pentru o relație falsă
neconcordantă. În astfel de cazuri, designerii de algoritmi
pot alege un anumit algoritm sau parametri specifici care să
fie utilizați, în funcție de aplicație.
6.5 Rezumat
Tehnologia de amprentă a parcurs un drum lung de la
începuturile sale, în urmă cu mai bine de 100 de ani. Primii
cititori de amprente primitivescanare livePrezenți în 1988,
erau niște fiare greoaie cu atât de multe probleme în
comparație cu senzorii fantezi, ieftini și relativ mici
disponibili astăzi. În ultimele decenii, cercetarea și utilizarea
activă a potrivirii și indexării amprentelor au condus, de
asemenea, la progrese în înțelegerea individualității, a
informațiilor despre amprentă și a modalităților eficiente de
procesare a acestor informații. Puterea de calcul din ce în
ce mai ieftină, senzorii de amprentă mai puțin scumpi și
cererea de securitate, eficiență și comoditate au condus la
viabilitatea algoritmilor automati de amprentă pentru
utilizarea de zi cu zi într-un număr mare de aplicații.
Există o serie de provocări care rămân de depășit în
proiectarea unui sistem de individualizare a amprentei
complet automat și fiabil, mai ales atunci când imaginile cu
amprentă sunt de proastă calitate. Deși sistemele
automatizate s-au îmbunătățit semnificativ, proiectarea
sistemelor automate încă nu se potrivește cu procesul
decizional complex al unui factor de decizie bine instruit
pentru amprentarea.
6–35
CAPITOLUL 6AFIS
potriviți amprentele digitale (în special amprentele
latente). Cu toate acestea, sistemele automate de potrivire
a amprentelor sunt promițătoare pentru dezvoltarea de
soluții fiabile, rapide, consistente și rentabile într-un
număr de aplicații tradiționale și emergente.
Cercetarea în recunoașterea automată a amprentelor
digitale a fost în mare măsură un exercițiu de imitare a
comportamentului unui examinator de amprentă umană
fără acces la numeroasele caracteristici subiacente bogate
în informații pe care un expert este capabil să le detecteze
prin examinare vizuală. Lipsa unui astfel de set de
caracteristici informative în sistemele automate se
datorează în principal indisponibilității tehnicilor complexe
de procesare și modelare a imaginilor care pot extrage în
mod fiabil și consecvent caracteristici detaliate în prezența
zgomotului. Poate că utilizarea abordării de recunoaștere
manuală a amprentelor digitale bazată pe intuiția umană
poate să nu fie cea mai potrivită bază pentru proiectarea
sistemelor automate de recunoaștere a amprentelor
digitale.
6.6 Revizori
Recenziatorii acestui capitol au fost Patti Blume, Christophe
Champod, Wayne Eaton, Robert J. Garrett, Laura A. Hutchins,
Peter D. Komarinski și Kasey Wertheim.
6.7 Referințe
Raportul Comitetului AFIS.Asociația Internațională
pentru Identificare: Mendota Heights, MN, 1994.
Raportul Comitetului AFIS.J. Forensic Ident.1998,48(4),
489–500.
Standardele naționale americane pentru sistemele informaționale
—Format de date pentru schimbul de informații privind
amprentele digitale; ANSI/NIST-CSL 1-1993; Institutul Național de
Standarde și Tehnologie, Imprimeria Guvernului SUA: Washington,
DC, 1993.
6–36
Standardul național american pentru sistemele informaționale
—Format de date pentru schimbul de informații despre
amprentă digitală, facială și SMT (cicatrice, marcaj și tatuaj);
ANSI/NIST-ITL 1a-1997; Institutul Național de Standarde și
Tehnologie, Imprimeria Guvernului SUA: Washington, DC, 1997.
Standardul național american pentru sistemele
informaționale—Format de date pentru schimbul de
amprente, faciale și cicatrici și tatuaj (SMT);ANSI/NIST-ITL
1-2000, NIST Special Publication #500-245; Institutul
Național de Standarde și Tehnologie, Imprimeria Guvernului
SUA: Washington, DC, 2000.
Standardele naționale americane pentru sistemele
informaționale—Format de date pentru schimbul de informații
privind amprentele digitale, faciale și alte informații biometrice—
Partea 1 (format tradițional); ANSI/NIST-ITL 1-2007, NIST Special
Publication #500-271; National Institute of Standards and
Technology, US Government Printing Office: Washington, DC,
2007. Disponibil online la http://www.nist.gov/customcf/
get_pdf.cfm?pub_id=51174.
Standardele naționale americane pentru sistemele informaționale
—Format de date pentru schimbul de informații privind
amprentele digitale, faciale și alte informații biometrice—Partea 2
(versiunea XML);ANSI/NIST-ITL 2-2008, NIST Special Publication
#500-275; National Institute of Standards and Technology, US
Government Printing Office: Washington, DC, 2008. Disponibil
online la http://www.nist.gov/customcf/get_pdf.cfm?
pub_id=890062.
Bruton, T.Raportul anual al Unității de Investigare a Scenului crimei;
Departamentul de poliție din San Francisco: San Francisco, CA, 1989.
Cole, S.Identitati suspecte;Harvard University Press:
Cambridge, MA, 2001.
Solicitarea FBI de cotație nr. 66-1, 16 decembrie 1966.
Greenwood, P.W.; Chaiken, JM; Petersilia, J.Procesul de
anchetă penală(vol. 1–3); Raport tehnic R-1777-DOJ; RAND
Corporation: Santa Monica, CA, 1975.
Grother, P.; McCabe, M.; et al.MINEX: Performanța și
interoperabilitatea șablonului de amprentă digitală INCITS 378;
NISTIR 7296; Institutul Național de Standarde și Tehnologie, 21
martie 2006.
Hicklin, A.; Khanna, R.Rolul calității datelor în sistemele
biometrice;Mitretek Systems: Falls Church, VA, 2006.

Higgins, P. Standarde pentru transmiterea electronică a cardurilor de amprentă
către FBI.J. Forensic Ident.o mie noua sute nouazeci si cinci,Patru cinci(4), 409–418.
Asociația Internațională pentru Identificare.Directorul de
utilizatori AFIS;IAI: Mendota Heights, MN, 1999.
Kiji, K.AFIS 30-Year History;Raport corporativ intern
NEC; NEC Solutions: Tokyo, Japonia, 2002.
Komarinski, P.Sisteme automate de identificare a
amprentelor;Elsevier: New York, 2005.
Moore, RT Sisteme automate de identificare a amprentelor
digitale. ÎnProgrese în tehnologia amprentelor digitale,ed. 1; Lee,
H.C.; Gaensslen, RE, Eds.; Elsevier, NY, 1991; pp. 163–191.
Moses, Ghidul consumatorului KR pentru sistemele de amprentă
digitală. ident. Știri1986,36(6), 5–7, 10.
Institutul Național pentru Standarde și Tehnologie.MINEX:
Performance and Interoperability of INCITS 378 Fingerprint
Template (NISTIR 7296);6 martie 2005.
Petersilia, J.Colectarea și prelucrarea probelor fizice;
WN-9062-DOJ; RAND Corporation: Santa Monica, CA, 1975.
Wayman, J.Sisteme biometrice.Springer: New York, 2004.
Wegstein, J.H.Un sistem de identificare cu o singură amprentă
orientat pe computer;Nota Tehnica 443; Biroul Național de
Standarde, Departamentul de Comerț al SUA: Washington, DC,
1969a.
Wegstein, J.H.Un sistem semi-automat de identificare cu
amprentă digitală unică;Nota Tehnica 481; Biroul Național de
Standarde, Departamentul de Comerț al SUA: Washington, DC,
1969b.
Wegstein, J.H.Identificare automată a amprentei; Nota
Tehnica 538; Biroul Național de Standarde, Departamentul
de Comerț al SUA: Washington, DC, 1970.
Wegstein, J.H.M40 Fingerprint Matcher;Nota Tehnica 878;
Biroul Național de Standarde, Departamentul de Comerț
al SUA: Washington, DC, 1972a.
Wegstein, J.H.Înregistrare manuală și automată a amprentei;
Nota Tehnica BNS 730; Biroul Național de Standarde,
Departamentul de Comerț al SUA: Washington, DC, 1972b.
AFISCAPITOLUL 6
Wegstein, J.H.Un sistem automat de identificare a amprentelor
digitale;Publicația Specială BNS 500-89; Biroul Național de
Standarde, Departamentul de Comerț al SUA: Washington, DC,
1982.
Wegstein, JH; Rafferty, J.F.LX39 Latent Fingerprint
Matcher;Publicatia Speciala 500-36; Biroul Național de
Standarde, Departamentul de Comerț al SUA:
Washington, DC, 1978.
Wegstein, JH; Rafferty, JF Identificarea automată a
amprentelor digitale. ÎnDermatoglife — Cincizeci de ani mai
târziu; March of Dimes: Washington, DC, 1979.
Wegstein, JH; Rafferty, J.F.; Pencak, W. J.Potrivirea
amprentelor digitale pe computer;Nota Tehnica 466;
Biroul Național de Standarde, Departamentul de Comerț al
SUA: Washington, DC, 1968.
6.8 Informații suplimentare
Asai, K.; Kato, Y.; Hoshino, Y.; Kiji, K. Identificare automată a
amprentei; ÎnProceedings of the SPIE, vol. 182—Aplicații de
imagistică pentru inspecție și asamblare industrială automată,
1979; p. 49–56.
Lee, H.C.; Gaensslen, RE, Eds.Progrese în tehnologia de
amprentă digitală;Ed. a II-a; CRC Press: Washington, DC, 2001.
Millard, K. O abordare a recuperării automate a amprentelor
digitale latente; ÎnActele Conferinței Carnahan privind
contramăsurile electronice împotriva criminalității,Lexington, KY,
1975; p. 45–51.
Millard, K. Dezvoltarea recunoașterii automate a amprentei;
ÎnActele Conferinței Carnahan privind tehnologia de
securitate,Zurich, Elveția, 1983; p. 173–178.
Prabhakar, S.; Jain, A.; Maltoni, D.; Mayo, d.Manual de
recunoaștere a amprentei;Springer-Verlag: New York, 2003.
Ratha, N.; Bolle, R., Eds.Sisteme automate de recunoaștere a
amprentelor;Springer-Verlag: New York, 2004.
Roberts, D.F. Dermatoglife și genetică umană. În
Dermatoglife — Cincizeci de ani mai târziu;Defecte
congenitale Seria articole originale; Wertelecki, W., Platon, C.,
Paul, NW, Eds.; Alan R. Liss Inc.: New York, 1979; p. 475–494.
6–37
CAPITOLUL 6AFIS

Thiebault, R. Proces automat pentru identificarea automată a Uchida, K. Identificarea amprentei.NEC J. Tehnologie
amprentei; ÎnProceedings of the International Symposium on avansată2005,2(1), 19–27.
Automation of Population Register Systems,1967; p. 207–226.
Wayman, J.; Jain, A.; Maltoni, D.; Mayo, D., Eds.sisteme
biometrice,Springer-Verlag: New York, 2005.
Thiebault, R. O procedură automată pentru identificarea
amprentelor digitale.Poliția penală internațională Rev.1970,
25,2–10.

6–38
 CAPITOL DEZVOLTAREA
IMPRIMARE LATENTA
BRIAN YAMASHITA ȘI
MIKE FRANCEZ
Autorii contribuitori:
Stephen Bleay, Antonio Cantu, Vici
Inlow, Robert Ramotowski, Vaughn
Sears și Melissa Wakefield

CUPRINS

3 7.1 Introducere 31 7.10 Examinarea fluorescenței

6 7.2 Compoziția reziduurilor de 36 7.11 Depozit de metal în vid

imprimare latentă

12 7.3 Pulberi de imprimare latentă 40 7.12 Tehnici de îmbunătățire a

sângelui

7.4 Ninhidrina și analogi

cincisprezece
46 7.13 Tehnici apoase

douăzeci 7,5 1,8-Diazafluoren-9-a (DFO) 57 7.14 Formulări pentru

soluții chimice

22 7,6 1,2-Indandionă 59 7.15 Recenzători

23 7,7 5-metiltioninhidrina (5-MTN) 60 7.16 Referințe

24 7.8 Modificări pentru utilizare pe 71 7.17 Informații suplimentare

hârtie tratată chimic

25 7.9 Extracția cu cianoacrilat

7–1
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

CAPITOLUL 7

DEZVOLTAREA 7.1 Introducere

Dezvoltarea amprentelor latente poate fi realizată printr-o

IMPRIMARE LATENTA
BRIAN YAMASHITA ȘI
MIKE FRANCEZ
Autorii contribuitori:
Stephen Bleay, Antonio Cantu, Vici
Inlow, Robert Ramotowski, Vaughn
Sears și Melissa Wakefield
gamă largă de procese optice, fizice și chimice, dintre care
majoritatea au evoluat în ultimul secol. Deoarece tehnicile
sunt adesea strâns legate și se schimbă continuu, este
imperativ ca cei implicați în laborator și procesarea scenei
să fie bine pregătiți și să fi practicat bine (Trozzi și colab.,
2000, p. 4-9; Kent, 1998).
Pentru cei implicați în lucrările la fața locului și în laborator,
siguranța este primordială. Este important să urmați
practici de lucru sigure atunci când utilizați procedurile
descrise în acest capitol. Acest lucru poate fi realizat prin
respectarea avertismentelor producătorului, citirea fișelor
cu date de securitate a materialelor și respectarea
politicilor de dezvoltare a amprentelor digitale și de
gestionare a dovezilor proprii ale instituției. De asemenea,
este important ca cei care lucrează cu materiale sau
echipamente potențial periculoase să poarte echipamentul
personal de protecție adecvat, cum ar fi mănuși, halate de
laborator, ochelari de protecție și aparate respiratorii;
utilizați comenzi de inginerie, cum ar fi hote;

7.1.1 Tipuri de impresii

Amprentele digitale găsite la fața locului sau dezvăluite în
laborator sunt clasificate de unii examinatori ca amprente
vizibile, latente sau negative (Lee și Gaennslen, 2001, p.
106), deși toate cele trei tipuri sunt în mod obișnuit
asociate cu amprentele finite.amprentă latentă.

O imprimare vizibilă este pur și simplu o imprimare

brevetă. Multe dintre aceste tipuri de impresii sunt pe
deplin vizibile cu ochiul liber și au nevoie doar de unele

7–3
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
tip de imagistică pentru conservare. Un bun exemplu de
imprimare vizibilă ar fi o imprimare grasă pe sticlă.
Amprentele vizibile pot fi, de asemenea, lăsate în sânge,
vopsea, cerneală, noroi sau praf. Iluminarea este un
aspect foarte important atunci când căutați aceste tipuri
de amprente; o lanternă bună sau o sursă de lumină
criminalistică este deosebit de utilă în căutarea
amprentelor vizibile.
Cuvantullatentînseamnă ascuns sau invizibil. Amprentele
latente sunt nedetectabile până când sunt descoperite printr-
un proces fizic sau chimic conceput pentru a spori reziduurile
latente de imprimare. Multe dintre aceste procese și tehnici
sunt discutate în restul acestui capitol.
O impresie negativă este creată atunci când substratul
este suficient de flexibil în momentul contactului pentru a
înregistra aspectele tridimensionale ale pielii de frecare.
Aceste amprente se formează atunci când crestele de
frecare ridicate sunt împinse fizic în substrat, creând o
turnare a structurii crestei de frecare în piele. Argila,
chitul, ceara moale, plasticul topit, grăsimea grea și
vopseaua lipicioasă sunt toate substraturi favorabile
formării și reținerii impresiilor negative. Imprimeurile
negative sunt, în general, fotografiate sub lumină oblică,
ceea ce sporește contrastul crestelor și canelurilor. Aceste
amprente pot fi păstrate și cu materiale de turnare tip
silicon.
7.1.2 Factori de depozit
Factorii de depunere care influențează calitatea sau chiar
prezența amprentelor latente sunt condițiile care
înconjoară contactul dintre pielea de frecare și obiectele
atinse. Aceste condiții sunt descrise după cum urmează:
Conditiile depre-transferele includ starea sau sănătatea
pielii de frecare a donatorului și cantitatea și tipul de
resturi de pe piele (Olsen, 1978, pp. 118-120). Aceste
condiții sunt afectate de vârstă, sex, stimuli, ocupație,
boală și substanțe pe care subiectul le-ar fi atins înainte de
depunere.
Conditiile detransferele dictează, de asemenea, dacă se va
lăsa o impresie adecvată (Olsen, 1978, pp. 117-122).
Acestea sunt condițiile suprafeței (substratului) care a fost
atinsă, inclusiv textura, suprafața,
7–4
curbura sau forma suprafeței, temperatura suprafeței,
condensul, contaminanții și resturile de pe suprafață.
Presiunea aplicată în timpul contactului (presiunea de
depunere), inclusiv forța laterală, contribuie, de asemenea,
la condițiile de transfer.
Conditiile depost-transfer, numiți și factori de mediu, sunt
forțele care afectează calitatea amprentelor latente după
depunere (Olsen, 1978, pp. 121-122). Exemple ale acestor
factori sunt contactul fizic de pe o altă suprafață, apa,
umiditatea și temperatura.
7.1.3 Tipuri de suprafață
Identificarea corectă a tipului de suprafață pe care se
așteaptă să o poarte amprenta este un pas important
către dezvoltarea cu succes. Suprafețele sunt, în general,
separate în două clase: poroase și neporoase. Această
separare este necesară pentru a selecta tehnica sau
reactivul adecvat și ordinea succesivă adecvată pentru
procesare.
Substraturile poroase sunt în general absorbante și includ
materiale precum hârtie, carton, lemn și alte forme de
celuloză. Amprentele depuse pe aceste medii sunt
absorbite în substrat și sunt oarecum durabile. Tehnicile cu
aminoacizi sunt deosebit de utile aici deoarece aminoacizii
tind să rămână staționari atunci când sunt absorbiți și nu
migrează (Almog, 2001, p. 178).
Suprafețele neporoase nu absorb. Aceste suprafețe resping
umezeala și adesea par lustruite. Acestea includ sticlă,
metal, plastic, lemn lăcuit sau vopsit și cauciuc. Imprimările
latente pe aceste substraturi sunt mai susceptibile la
deteriorare, deoarece reziduurile de amprentă rămân pe
suprafața cea mai exterioară. Cianoacrilatul (CA), petele de
colorant, pulberile și depunerea metalului în vid sunt
adesea cele mai bune opțiuni pentru utilizare pe aceste
suprafețe.
Un tip de substrat care nu se încadrează ușor în primele
două categorii, dar trebuie menționat, este considerat
semiporos. Suprafețele semi-poroase se caracterizează prin
natura lor de a rezista și de a absorbi reziduurile de
amprentă. Reziduurile de amprentă de pe aceste suprafețe
pot fi sau nu absorbite datorită proprietăților absorbante
ale substratului și proprietăților vâscoase variabile ale
reziduului de amprentă. Sunt
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

Suprafețele includ carton lucios, coperți lucioase de reviste, cu diferite agenții și profesioniști, atât la locul crimei, cât
unele lemn finisate și unele celofan. Suprafețele semi- și în laborator. Următorii factori pot influența alegerea
poroase trebuie tratate cu procese destinate atât tehnicilor de dezvoltare, precum și nivelul resurselor
suprafețelor neporoase, cât și poroase. utilizate în orice situație dată:

Substraturile texturate pot fi poroase sau neporoase si • Tipul de reziduu al amprentei latente suspecte
prezinta problema contactului incomplet intre crestele de
• Tipul substratului
frictiune de pe piele si suprafata de atins. (Un exemplu ar
putea fi plasticul asemănător pietrișului din unele
• Textura substratului
monitoare de computer.) Acest lucru are ca rezultat
adesea amprente digitale discontinue și lipsite de detalii • Starea suportului (curat, murdar, vâscos, lipicios, gras
fine atunci când sunt dezvoltate. De asemenea, aceste etc.)
suprafețe adesea nu răspund bine la o perie convențională
• Condiții de mediu în timpul și după depunerea
și la praf. Acțiunea de periere și ridicarea benzii dezvăluie
latentă a imprimării
de obicei textura substratului, lăsând amprente care sunt
greu sau imposibil de văzut.
• Perioada de timp de când dovezile au fost atinse

Diverse tehnici, cum ar fi utilizarea de pulbere foarte fină

• Consecințele metodelor de prelucrare distructivă
sau medii flexibile de ridicare, pot fi utilizate pentru a
reduce problemele cauzate de suprafețele texturate
(Guerrero, 1992; Kelly și colab., 2001, pp. 7-12; Knaap și • expertize medico-legale ulterioare
ADACH, 2002, p. 561-571).
• Ordonarea secvenţială a reactivilor

7.1.4 Selectarea procesului • Gravitatea infracțiunii

Reactivii de amprentă și tehnicile de dezvoltare sunt, în

general, destinate a fi utilizate în combinație și în ordine 7.1.5 Managementul dovezilor
secvențială. Aceste metode sunt adesea specifice
Manipularea corectă a dovezilor începe cu utilizarea de
substraturilor poroase sau neporoase; totuși, unele tehnici
latex, nitril, PVC sau alte mănuși adecvate. Unii producători
au aplicații universale. Abaterea de la ordinea recomandată
de mănuși sau distribuitori de produse de siguranță vor
ar putea face procesele ulterioare ineficiente. Vezi Trozzi et
enumera mănușile recomandate pentru utilizare cu diferite
al. (2000), Kent (1998) şi Champod şi colab. (2004, pp.
substanțe chimice. Purtarea mănușilor protejează dovezile
217-225) pentru exemple de ghiduri pentru secvențiere și
de contaminare și utilizatorul de expunerea la agenți
pentru Champod și colab. (2004, pp. 105-179) pentru o
patogeni sau substanțe chimice periculoase. Cu toate
revizuire recentă care include multe tehnici de dezvoltare a
acestea, nu garantează că amprentele latente vor fi
amprentelor digitale. Următoarele proceduri generale sunt
păstrate, deoarece chiar și o mână înmănușată poate
adecvate în timpul unei căutări sistematice a dovezilor
distruge amprentele latente fragile la contact. Acest lucru
latente ale amprentei digitale:
este valabil mai ales pe suprafețele neporoase unde
amprenta latentă se află pe suprafața extremă a dovezilor.
Pentru a preveni deteriorarea amprentelor digitale pe
• Inspecție vizuală cu o lumină puternică, o sursă de lumină
aceste suprafețe, probele trebuie manipulate în zone care
criminalistică sau cu laser
nu au fost în mod normal expuse la atingere sau pe
• Procesul secvenţial de imprimare latentă suprafețe incapabile să producă amprente viabile. De
asemenea, trebuie remarcat faptul că folosirea mănușilor
• Documentarea impresiilor dezvoltate la fiecare pas
nu împiedică transferul detaliilor crestei de frecare de la
examinator la exponat (Willinski, 1980, pp. 682-685; St-
Amand, 1994, pp. 11-13; Hall, 1991, p. 415-416).
Este important de reținut că nu toate procesele sunt
utilizate invariabil. Va rămâne o oarecare discreție

7–5
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
7.1.6 Ambalare
Ambalajul ajută la asigurarea integrității dovezilor ținând la
distanță contaminanții, păstrând intacte dovezile de plumb
și ajutând la asigurarea lanțului de custodie. Cutiile de
carton, pungile de hârtie și pungile de plastic sunt cele mai
comune forme de ambalare a dovezilor. Majoritatea
experților recomandă ambalajul din hârtie deoarece este
respirabil și rentabil, deși pungile de plastic sunt, de
asemenea, utilizate pe scară largă. Orice articol care a fost
umed trebuie lăsat să se usuce la aer înainte de ambalare,
deoarece excesul de umiditate prins în orice ambalaj va
crește probabilitatea creșterii fungice distructive. De
asemenea, umiditatea poate fi prinsă în pungi de plastic
atunci când se colectează dovezi în medii cu umiditate
ridicată.
Articolele de testare neporoase nu trebuie lăsate să se
frece între ele. Testele neporoase trebuie depozitate
separat, asigurate într-un ambalaj de dimensiuni adecvate,
pentru a preveni deplasarea și frecarea. Sub nicio formă nu
trebuie utilizate materiale de umplutură, cum ar fi hârtia
mărunțită, așchii de lemn sau arahide de ambalare, în
interiorul pachetului de dovezi, deoarece pot șterge cu
ușurință urmele fragile. (Cu toate acestea, ele pot fi utilizate
în afara containerului de dovezi, în interiorul containerului
de trimitere.) Probele poroase pot fi asigurate în cutii,
pungi și plicuri și depozitate împreună, deoarece
amprentele latente nu sunt susceptibile de a se freca la
contact. Odată ce dovezile sunt asigurate, pachetul trebuie
sigilat cu bandă de evidență, astfel încât să nu existe
puncte de intrare. Banda trebuie să fie semnată de
persoana care asigură probele și informațiile de
identificare corespunzătoare trebuie plasate pe ambalaj,
așa cum este specificat de agenția de colectare.
Restul acestui capitol este destinat să descrie, în detaliu,
natura reziduurilor latente de amprentă și tehnicile de
dezvoltare a amprentelor cele mai frecvent utilizate. Nu au
fost incluse tehnici experimentale și noi și nici procesele
considerate de autori ca fiind redundante, impracticabile
sau excesiv de periculoase. Cu toate acestea, omiterea
referirii la o anumită tehnică nu indică inadecvarea acesteia
ca tehnică de dezvoltare a amprentei. Mai multe formulări
pentru diferite soluții chimice au fost colectate în Secțiunea
7.14.
7–6
7.2 Compoziția reziduurilor de
imprimare latentă
7.2.1 Introducere
Compoziția transpirației care se depune atunci când
creasta de fricțiune de pe piele intră în contact cu o
suprafață este un amestec complex (Ramotowski, 2001, pp.
63-104; Bramble și Brennan, 2000, pp. 862-869). Studii
recente au identificat sute de compuși prezenți în
transpirația umană (Bernier și colab., 1999, pp. 1-7; Bernier
și colab., 2000, pp. 746-756). Un număr considerabil de
studii asupra naturii transpirației au fost efectuate de
comunitățile dermatologie și criminalistice. În special, o
serie de studii au investigat modul în care compoziția
chimică a acestor reziduuri se modifică în timp, ceea ce este
o problemă critică pentru examinatorul de amprente. Deși
cunoașterea compoziției sudoriparei produsă în diferite
glande de pe tot corpul prezintă interes și oferă o bază
pentru comparație, aceste informații nu reprezintă cu
exactitate ceea ce se întâmplă de fapt în amprenta depusă
la fața locului. Studiile au arătat că schimbări semnificative
în imprimarea latentă încep să apară aproape imediat după
depunere. Dacă imprimarea latentă trebuie afișată cu
succes, este necesară o înțelegere aprofundată a acestor
modificări.
Această secțiune va începe cu o privire foarte scurtă asupra
anatomiei pielii, care va fi necesară pentru a obține o mai bună
înțelegere a modului în care substanțele chimice dintr-o
imprimare latentă sunt secretate pe suprafața crestei de
frecare a pielii. În continuare, va fi o privire detaliată asupra
compoziției chimice a secrețiilor din fiecare dintre glandele
responsabile de contribuția la reziduul latent de imprimare. O
altă secțiune va acoperi modul în care compoziția unora dintre
aceste secreții se modifică pe măsură ce donatorul
îmbătrânește. În cele din urmă, vor fi rezumate studii recente
care au investigat modul în care reziduurile de imprimare
latente se modifică în timp.
7.2.2 Anatomia pielii
Acest subiect este tratat mai detaliat în altă parte în această
carte de referință, așa că tratamentul de aici va fi foarte scurt.
Cititorii vor fi direcționați către Ramotowski (2001, pp. 63-104)
pentru mai multe detalii.
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

Pielea este cel mai mare organ din corpul uman (Odland, 1991).
Suprafața totală a pielii de pe corp depășește 2 m2; chiar și așa,
în majoritatea părților corpului, grosimea nu este mai mare de
2 mm. Pielea îndeplinește multe funcții, inclusiv reglarea
temperaturii corpului, reținerea umidității, protecția împotriva
organismelor invadatoare (de exemplu, viruși, bacterii) și
senzație. Este alcătuit din două straturi primare și distincte,
epidermă și dermă.
Epiderma este alcătuită din multe straturi diferite
(Ramotowski, 2001, pp. 63-104; Odland, 1991). Stratul chiar
sub derm este stratul germinatum (stratul de celule bazale),
iar stratul de deasupra este stratul cornos (stratul
cornificat). În acest strat, eleidina este transformată în
keratina, care este deplasată în mod continuu la suprafața
epidermei, rezultând o nevoie constantă de a reumple
cheratina care a fost pierdută. O celulă care începe în stratul
germinal călătorește de obicei prin stratul cornos în
aproximativ 28 de zile.
a raportat intervale de la 7,2 (extras direct din glandă) la
5,0 (recuperate de pe suprafața pielii la o rată scăzută de
transpirație), până la 6,5-7,0 (recuperată de la suprafața
pielii cu o rată mare de transpirație) (Kaiser și Drack, 1974,
pp. 261-265).
Glanda ecrină secretă și compuși organici. Aminoacizii sunt
de importanță primordială pentru dezvoltarea detaliilor
latente ale crestei de imprimare. Tabelul 7-1 rezumă
valorile medii de abundență ale aminoacizilor enumerați
(Hadorn și colab., 1967, pp. 416-417; Hamilton, 1965, pp.
284-285; Gold and Skewes, 1965, pp. 1042-). 1045). Cerina
este cel mai abundent aminoacid și, prin urmare, toate
celelalte valori sunt normalizate la valoarea de 100 pentru
acest compus. Proteinele se găsesc și în transpirația ecrină
(Nakayashiki, 1990, pp. 25-31; Uyttendaele și colab., 1977,
pp. 261-266). Un studiu a găsit peste 400 de componente
polipeptidice diferite prezente (Marshall, 1984, pp.
506-509).

Dermul este compus dintr-o varietate de țesuturi conjunctive Lipidele au fost detectate și în transpirația ecrină. Există o
diferite, inclusiv colagen, fibre de elastină și un gel interfibrilar anumită dificultate în a determina exact
compus din glucozamină-proteoglicani, săruri și apă (Odland,
1991). Acest strat conține, de asemenea, cele mai mari două
glande sudoripare și sebacee.
Tabelul 7–1

7.2.3 Producția de transpirație Abundență relativă de aminoacizi în transpirație.

Trei glande primare contribuie la producerea transpirației.

Amino acid Abundenta medie
Acestea sunt glandele sudoripare (ecrine și apocrine) și
glandele sebacee. Fiecare glandă contribuie cu un amestec Cerina 100
unic de compuși chimici. Acești compuși curg din pori în Glicina 60
crestele de frecare sau sunt transferați în crestele de
Ornitină-Lizină Patru cinci
frecare prin atingerea unei zone (de exemplu, frunte,
antebraț etc.). Ornitina 41
Fata 30

Glanda ecrină este unul dintre cele două tipuri de glande acid aspartic 18
sudoripare prezente în organism. Câteva milioane din treonina cincisprezece

aceste glande sunt distribuite în tot corpul, cel mai

Histidină cincisprezece
frecvent pe palmele mâinilor și tălpile picioarelor și câteva
mai puține pe gât și spate (Anderson și colab., 1998, p. Valină 10
1561). Aceste glande produc o secreție care este în mare leucina 9
parte apă, dar conține mulți compuși în cantități
Acid glutamic 8
detectabile (Brusilow și Gordes, 1968, pp. 513-517; Mitchell
și Hamilton, 1949, pp. 360; Sato, 1979, pp. 52-131; izoleucina 7
Bayford; , 1976, p. 42-43; Olsen, 1972, p. 4). Cantitatea Fenilalanină 6
medie de secreții produse în timpul unei perioade tipice de
Lizina 7.5
24 de ore variază între 700 și 900 de grame. pH-ul
transpirației tirozină 5

7–7
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
cantități din acești compuși prezente în secrețiile ecrine
deoarece transpirația se amestecă în general cu compușii
sebacei de pe suprafața pielii. Totuşi, un studiu a raportat
cantităţi detectabile atât de acizi graşi, cât şi de compuşi
steroli (Boysen şi colab., 1984, pp. 1302-1307).
Diferiți alți compuși, inclusiv medicamente, au fost găsiți în
secrețiile ecrine (Sato, 1979, pp. 52-131; Lobitz și Mason,
1948, pp. 908; Förström și colab., 1975, pp. 156-157). Un
studiu a raportat prezența sulfonamidelor, antipirinei și
aminopirinei (Johnson și Maibach, 1971, pp. 182-188). Un
altul a raportat că au fost detectate L-dimetilamfetamina şi
metabolitul său L metamfetamina (Vree şi colab., 1972, pp.
311-317). Etanolul a fost detectat și în transpirația ecrină
(Naitoh și colab., 2000, pp. 2797-2801), ceea ce a condus la
sugestia utilizării transpirației ca mijloc de determinare
neinvazivă a concentrației de etanol în serul unei persoane
(Hawthorne). şi Wojcik, 2006, p. 65-71). Acetaminofenul a
fost, de asemenea, raportat în transpirația unei persoane la
o zi după administrarea medicamentului (Mong și colab.,
1999).
Cealaltă glandă sudoripare prezentă în piele este glanda
apocrină. Aceste glande sudoripare sunt asociate cu părul
gros al axilelor și al zonei pubiene. Acestea sunt mai mari
decât glandele ecrine și secretă un fluid mai gros (Anderson
și colab., 1998, p. 1561). Conducta glandei se varsă în mod
normal într-un folicul de păr (asupra locului unde ar fi un
canal al glandei sebacee) înainte ca secrețiile să ajungă la
suprafața pielii (Robertshaw, 1991). Deoarece conținutul
glandei apocrine se amestecă adesea cu secrețiile sebacee
înainte de a ajunge la suprafața pielii, este dificil să se
obțină secreții apocrine „pure” necontaminate pentru
analiză. Unul dintre puținele studii publicate despre
secrețiile apocrine le-a descris ca fiind lăptoase în aspect și
a afirmat că s-au uscat ca un solid asemănător plasticului,
care este fluorescent și are miros (Shelley, 1951, p. 255).
Compușii care ar fi fost izolați din secrețiile apocrine includ
proteine, carbohidrați, colesterol, fier (Knowles, 1978, pp.
713-721), sulfați de steroizi C și steroizi Δ16 (Toth și Faredin,
1985, p. 21-28; Labows). şi colab., 1979, pp. 249-258).
Labows şi colab., 1979,19p. 249-258). Labows şi colab., 1979,
p. 249-258).
Glandele sebacee sunt organe relativ mici în formă de sac
și pot fi găsite în stratul dermic al pielii. Se găsesc în tot
corpul și sunt asociate cu părul de pe corp. sunt mai ales
7–8
abundent pe scalp, față, anus, nas, gură și părți exterioare
ale urechii (Anderson și colab., 1998, p. 1,464). Nu se găsesc
pe palmele mâinilor sau pe tălpile picioarelor. Secrețiile din
glandele sebacee se scurg în mod normal într-un folicul de
păr înainte de a ajunge la suprafața pielii, deși în unele
regiuni ajung direct la suprafața pielii (de exemplu, buzele).
Scopul secrețiilor sebacee pare a fi acela de a ajuta la
prevenirea evaporării transpirației (și astfel reține căldura
corpului) și de a lubrifia părul și pielea din jur.
Compușii primari prezenți în secrețiile sebacee sunt
lipidele. Tabelul 7-2 enumeră valorile procentuale
aproximative pentru diferitele clase de lipide prezente în
secrețiile sebacee, așa cum au raportat Goode și Morris
(1983). Knowles (1978, pp. 713-721) a raportat intervale de
concentraţie similare.
Acizii grași liberi din seu sunt derivați în principal din
hidroliza trigliceridelor și esterilor de ceară. Aproximativ
jumătate din acizii grași sunt saturați, cu catenă liniară, C16
și C14 fiind cele mai frecvente (Green, 1984, pp. 114-117).
Acizii grași mononesaturați cuprind aproximativ 48% din
seu, iar acizii grași polinesaturați cuprind restul de 2-3%
(Nicolaides și Ansari, 1968, pp. 79-81). Au fost de asemenea
raportați acizi grași cu lanț ramificat (Green, 1984, pp.
114-117).
Esterii de ceară cuprind aproximativ 20-25% seu. Acești
compuși conțin un acid gras care a fost esterificat cu un
alcool gras. S-a raportat că un procent semnificativ din
acești compuși (≈27%) conține acizi grași cu lanț ramificat
(Nicolaides și colab., 1972, pp. 506-517). esteri
Tabelul 7–2
Procentul aproximativ de lipide din secrețiile sebacee.
lipide Procent
gliceride 33
Acizi grași 30
esteri de ceară 22
esteri de colesterol 2
Colesterolul 2
scualenă 10

de sterol se crede a fi produs secundar de anumite tulpini
de bacterii (Puhvel, 1975, pp. 397-400). Cuprinzând
aproximativ 10% sebum, squalenul este un precursor
important pentru producerea organismului de steroizi
(inclusiv alcooli steroizi, lanosterol și colesterol).
7.2.4 Variația compoziției sebumului în
funcție de vârsta donatorului
Compoziția acizilor grași liberi din sebum se modifică
dramatic odată cu vârsta donatorului (Ramasastry și colab.,
1970, pp. 139-144). S-a raportat că procentul aproximativ
de acizi grași la nou-născuți (cu vârsta de aproximativ 5
zile) reprezintă doar aproximativ 1,5% din compoziția
totală a sebumului. Această valoare crește dramatic de la
aproximativ 20 la 23% la copiii mici (cu vârsta cuprinsă
între 1 lună și 4 ani). Valoarea se stabilizează la 16-19%
pentru subiecții adolescenți și post-adolescenti (până la
aproximativ 45 de ani).
Trigliceridele variază, de asemenea, semnificativ. S-a
descoperit că nou-născuții au trigliceride care reprezintă
aproximativ 52% din sebumul lor. Această valoare a fost
redusă la 38% la sugari (cu vârsta cuprinsă între 1 lună și 2
ani). Ulterior, valoarea a ajuns la 50% la copiii mici (2-4 ani)
și apoi a scăzut treptat la 41% la subiecții postadolescenti.
La nou-născuți, 26,7% din sebum este alcătuit din esteri
de ceară. Această valoare a început să scadă la sugari
(17,6%) și a continuat să atingă un minim de 6,9% la
subiecții cu vârste cuprinse între 4 și 8 ani. Valorile au
început apoi să crească la preadolescenti (17,8%) și au
continuat să crească până la atingerea maximului de 25%
la postadolescenți (până la 45 de ani).
Valoarea colesterolului sebum tinde să atingă vârful la
preadolescenti (7,2%). Nou-născuții au fost raportați că au
2,5% colesterol în sebum, în timp ce post-adolescenții au
avut cele mai scăzute valori, la 1,4%. Compoziția esterului
de colesterol tinde să varieze într-un mod imprevizibil. O
valoare de 6,1% a fost raportată la nou-născuți, care a
crescut la 10,3% pentru sugari (cu vârsta cuprinsă între 1
lună și 2 ani). Această valoare a scăzut la 8,9% pentru copiii
mici (2-4 ani) și apoi a crescut la 14,6% la copiii de 4-8 ani.
Această valoare a scăzut dramatic la 5,7% la copiii
preadolescenti și a continuat
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
scăzând la 2,1% la subiecții post-adolescenti (până la 45
de ani).
Deși compoziția squalenului se modifică odată cu vârsta
donatorului, intervalul nu este foarte semnificativ.
Concentrația de squalen începe de la 9,9% la nou-născuți și
ajunge la un nivel scăzut de 6,2% la copiii între 2-4 ani.
Concentrația începe apoi să crească încet la copiii de 4-8
ani (7,7%) și atinge vârfuri la o valoare de 12% la
postadolescenti.
7.2.5 Rezidu latent de imprimare
O amprentă latentă este un amestec de unele sau toate
secrețiile din cele trei tipuri de glande. Cantitatea de
material conținută într-un depozit de imprimare latentă
este destul de mică, de obicei mai mică de 10 μg și are o
grosime medie de aproximativ 0,1 μg (Scruton și colab.,
1975, pp. 714-723). Secreția de imprimare latentă este un
complex de emulsionare al acestor numeroși și diverși
compuși. Când este depus pe o suprafață, aproape 99% din
imprimare este alcătuită din apă. Pe măsură ce această apă
începe să se evapore rapid din rezervor, imprimarea începe
să se usuce. Acest proces începe să modifice capacitatea
anumitor reactivi de a vizualiza imprimarea. Pulberea de
amprentă, de exemplu, nu va funcționa la fel de bine pe o
amprentă latentă uscată, dar alte procese,
Reziduul latent de imprimare este, în general, împărțit în
două categorii de bază, solubil în apă și insolubil în apă.
Porțiunea solubilă în apă a depozitului de amprentă este în
mod normal compusă din secreții ecrine, cum ar fi săruri
(de exemplu, NaCl) și aminoacizi (de exemplu, serină,
glicină). Substanțele chimice precum ninhidrina (care
reacționează cu aminoacizii) și nitratul de argint (care
reacționează cu clorura de sodiu) sunt reactivi eficienți
pentru vizualizarea acestei porțiuni solubile în apă a
reziduului. Cu toate acestea, o amprentă latentă bogată în
ecrine care este expusă la apă este mai probabil să nu fie
recuperată prin aceste metode. Din acest motiv, înainte de
introducerea dezvoltatorului fizic în anii 1970, nu exista o
metodă sigură de recuperare a imprimării din documente
îmbibate în apă.
Porțiunea insolubilă în apă poate fi într-adevăr împărțită în
două subcategorii. O fracțiune din acest reziduu este
compusă din molecule mari, insolubile în apă (de exemplu
7–9
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
de exemplu, proteine) iar cealaltă fracțiune este compusă
în principal din lipide nepolare (de exemplu, acizi grași). Se
crede că reactivii, cum ar fi dezvoltatorii fizici, reacţionează
cu compuşi similari primei fracţiuni, iar reactivii precum Oil
Red O sau Nile Red reacţionează cu lipidele din a doua
fracţiune.
7.2.6 Îmbătrânirea reziduurilor latente
de imprimare
Mai multe laboratoare au examinat studiul modificărilor în
compoziția reziduului de imprimare latent și au determinat
că compoziția reziduului de imprimare latent se poate
schimba dramatic în timp. Lucrări fundamentale în acest
domeniu au fost efectuate în anii 1960 și 1970 de către
Biroul Central al Sucursalei de Cercetare și Dezvoltare
Științifică din Marea Britanie și Central Research
Establishment (Bowman și colab., 2003, p. 2-3). Studii
suplimentare au fost efectuate de unele dintre
laboratoarele Oficiului Central al Serviciilor de
Criminalistică și diferite departamente ale laboratoarelor
naționale de energie.
7.2.7 Sediul central al filialei de
dezvoltare științifică (Marea Britanie)
Sediul Regatului Unit a sponsorizat o serie de eforturi de
cercetare, care au fost realizate de două grupuri: Filiala de
Cercetare și Dezvoltare Științifică (cunoscută și sub numele
de Filiala de Dezvoltare Științifică a Poliției (PSDB) și
cunoscută în prezent sub numele de Filiala de Dezvoltare
Științifică) și Instituția Centrală de Cercetare . O serie de
studii efectuate la mijlocul până la sfârșitul anilor 1960 au
căutat să determine cantitatea de anumiți compuși
anorganici (cloruri) (Cuthbertson, 1969) precum și lipide
(Wilson și Drake, 1978) în reziduurile de imprimare latente.
Aceste studii nu abordează modificările compoziției în timp.
Cu toate acestea, un studiu a monitorizat schimbarea
clorurilor, concentrația de aminoacizi (cum ar fi leucina) și
uree într-un rezervor pe parcursul a 236 de zile (Knowles,
1978, pp. 713-721). După 236 de zile, concentrația de
clorură a depășit 0,223 μg/cm2la 0,217 μg/cm2. Conținutul
de aminoacizi sa schimbat de la 0,083 μg/cm2la 0,046 μg/
cm2iar conținutul de uree de la 0,083 μg/cm2până la 0,028
μg/cm2.
PSDB a sponsorizat recent unele lucrări în acest
domeniu (Fitzgerald, 2003). Un proiect început în
7–10
Februarie 2002 între Universitatea din Lincoln și PSDB pentru
a examina analiza prin cromatografie gazoasă-spectroscopie
de masă (GC-MS) a compoziției reziduurilor de imprimare
latente și a modului în care se modifică în timp.
7.2.8 Oficiul central al serviciilor de
științe criminalistice (Marea Britanie)
Biroul central al serviciilor de știință criminalistică din
Regatul Unit (FSS) a fost, de asemenea, activ în domeniul
chimiei imprimării latente. FSS a efectuat un studiu
preliminar în colaborare cu Universitatea din Lausanne în
1999 (Jacquat, 1999). Acest studiu a comparat
îmbătrânirea imprimeurilor expuse la lumină și întuneric
pe o perioadă de 1 lună. Cele mai abundente șase vârfuri
găsite în reziduu au fost acidul oleic, acidul palmitic,
colesterolul, squalenul și doi esteri de ceară. Datele au fost
colectate de la patru donatori în momentul depunerii (t =
0), după 2 săptămâni și în final după 4 săptămâni. Acidul
palmitic într-o amprentă ținută la întuneric și squalenul
într-o amprentă ținută la lumină au prezentat o scădere
semnificativă în primele 2 săptămâni și apoi s-a stabilizat.
Colesterolul și acidul oleic au prezentat o scădere regulată
a amprentelor stocate la întuneric. Nu au fost detectate
alte tendințe observabile pentru ceilalți compuși.
Un studiu recent, finanțat de Technical Support Working
Group (TSWG), un grup de lucru interagenții care finanțează
proiecte legate de lupta împotriva terorismului, a analizat
modificările conținutului de lipide al unui tipărit de-a lungul
timpului și în diferite momente, condițiile de mediu (Jones
et. al., 2001a). Studiul FSS utilizează metil-N-
trimetilsililtrifluoracetamida ca agent derivat. Probele au
fost analizate la intervale selectate și păstrate fie în condiții
de lumină sau întuneric la 25°C și 20% umiditate relativă.
Au fost observate mai multe tendințe generale. S-a
constatat că squalena se degradează destul de repede și a
fost rar detectată în amprente mai vechi. In unele cazuri,
anumite concentrații de acizi grași au crescut inițial înainte
de a avea tendința să scadă în timp. Acest lucru s-ar fi putut
datora defalcării esterilor de ceară, care ar fi putut contribui
cu acizi grași la reziduu înainte ca compușii să înceapă să se
descompună. Tendințe similare au fost observate pentru

probe depozitate în întuneric; cu toate acestea, scăderile
au fost mai puțin rapide decât pentru probele depozitate la
lumină. FSS continuă în prezent să cerceteze acest subiect
cu un grant de cercetare emis de Consiliul de Cercetare
pentru Științe Fizice și Inginerie din Regatul Unit.
Un alt efort al FSS a implicat utilizarea sistemelor
microfluidice pentru analiza chimică a reziduurilor de
imprimare latente (Valussi, 2003). Obiectivul acestei lucrări
a fost dezvoltarea unui dispozitiv microfluidic, bazat pe
electroforeză capilară (CE), care să permită prelevarea,
preconcentrarea și analiza reziduurilor de imprimare
latente. Micro-TAS propus (Total Analytical System, TAS)
folosește tehnologia microcipului pentru a permite separări
ultra-rapide și de înaltă eficiență. Analiza a inclus plasarea
unei amprente direct pe un cip CE acoperit cu gel. O
tensiune aplicată a făcut ca componentele polare ale
reziduului să migreze pe cip. După preconcentrare, reziduul
a fost separat și apoi analizat. Proiectul a demonstrat că
metoda cipului CE este capabilă să separe anumite
componente de reziduurile latente de imprimare; cu toate
acestea, vor fi necesare perfecționări suplimentare pentru a
separa compuși specifici (sau grupuri de compuși de
interes).
7.2.9 Pacific Northwest National
Laboratory
pe măsură ce imprimarea eșantionului a îmbătrânit, a
existat o tendință de a forma mai mulți produși de
degradare cu greutate moleculară mică (de exemplu, acizi
octanoici și nonanoici) în timp. S-a emis ipoteza că acești
compuși cu greutate moleculară mică se vor descompune
sau se evaporă mai târziu.
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
7.2.10 Centrul Tehnic Savannah River
Centrul Tehnic Savannah River (SRTC), într-un proiect
finanțat în comun de Departamentul de Energie și TSWG, a
studiat, de asemenea, modul în care reziduurile de
imprimare latente se modifică în timp (Walter, 1999). Acest
studiu s-a concentrat pe schimbările care apar atunci când
lipidele din imprimare încep să îmbătrânească. Scopul final
a fost de a determina dacă oricare dintre produsele de
degradare ar fi potrivit pentru vizualizare folosind reactivi
chimici. Un număr limitat de condiții (de exemplu,
expunerea la UV, condițiile interioare și exterioare,
adăugarea de catalizator) au fost, de asemenea, evaluate ca
parte a acestui studiu.
Produsele majore de descompunere a lipidelor studiate de
SRTC s-au dovedit a fi o clasă de compuși cunoscuți sub
numele de hidroperoxizi. Amestecul standard utilizat în
acest experiment a constat dintr-o combinație de colesterol,
trigliceride, acizi grași, esteri de ceară, esteri de colesterol și
un catalizator, ester dimetilic al protoporfirinei IX
(aproximativ 0,01% din amestecul total). Acest amestec a
fost apoi expus diferitelor condiții de mediu. Ca și în cazul
studiului PNNL, SRTC a constatat că compușii nesaturați au
fost epuizați rapid din probe, chiar și cei depozitați în
condiții de întuneric relativ rece. Un experiment care a
observat îmbătrânirea squalenului pe o lamă de sticlă a
constatat că, după 1 lună de expunere la condițiile ambiante
de laborator, 10% din probă a fost transformată în
hidroperoxizi. SRTC urma să urmărească metode de
chemiluminiscență pentru vizualizarea acestor
hidroperoxizi. Cu toate acestea, deoarece hidroperoxizii
înșiși sunt oarecum instabili, nu se știe cât timp acești
compuși rămân în reziduurile de imprimare îmbătrânite și
dacă compuși suplimentari găsiți în amprentele reale ar
putea accelera descompunerea lor.
7.2.11 Concluzie
Chimia reziduurilor latente de imprimare este foarte
complexă; cu toate acestea, caracteristicile și
proprietățile sale fizice se datorează mai mult decât
sutele (sau potențial mii) de compuși chimici care
alcătuiesc reziduul. Acești compuși formează o matrice
tridimensională complexă, o emulsie de apă și compuși
organici și anorganici. Interacțiunea dintre
7–11
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
Toți acești compuși diferiți, deoarece sunt expuși la o
varietate de condiții de mediu într-o perioadă de timp, pot
produce schimbări dramatice în proprietățile fizice ale
amprentei latente. Aceste modificări pot explica de ce unii
reactivi, cum ar fi pulberile de iod și vaporii, tind să
funcționeze pe amprente relativ proaspete, în timp ce un
reactiv precum dezvoltatorul fizic este cunoscut pentru a
dezvălui amprente vechi de zeci de ani.
Doar prin obținerea unei mai bune înțelegeri a compoziției
chimice a reziduurilor de imprimare latente și a modului în
care se schimbă în timp putem aduce îmbunătățiri la
reactivii existenți și putem proiecta noi compuși pentru
condiții sau suprafețe speciale. Aceste date vor ajuta, de
asemenea, să înțelegem mai bine cum funcționează de
fapt reactivii dezvoltatori de imprimare latenți (precum și
cu ce reacționează aceștia în reziduu). Numai atunci putem
dezvolta o abordare metodică a proiectării reactivilor care
va produce noi tehnici utile pentru vizualizarea reziduurilor
de imprimare latente în viitor.
7.3 Pulberi de imprimare latentă
7.3.1 Context
Vizualizarea imprimării latente sub formă de pulbere, sau
„prafuire”, implică aplicarea de particule fin divizate care
aderă fizic la componentele apoase și uleioase din
reziduurile de imprimare latente pe suprafețele neporoase
(Sodhi & Kaur, 2001, p. 172-176). Această tehnică este una
dintre cele mai vechi și mai comune metode de detectare a
imprimării latente, una dintre cele mai vechi referințe
datând din 1891 (Forgeot, 1891, pp. 387-404). Practicanții
timpurii au folosit o varietate de ingrediente disponibile
local pentru a-și face propriile pulberi, inclusiv cărbune,
praf de plumb, cenușă de țigară (Moenssens, 1971, pp.
106-107), pudră „spăla albastru”, pudră de fier, funingine
(Rayo Polvo Inc. , 2002, p. 2-3) și talc (Olsen, 1978, p.
212-214).
7.3.2 Teorie
Îndepărtarea prafului de amprentă este relativ simplă și se
bazează pe praful care aderă la reziduul latent de
amprentă pentru a oferi o bună vizibilitate și definire a
detaliilor amprentei. Pulberea de imprimare latentă are
afinitate pentru umiditate și
7–12
se agaţă de preferinţă de reziduul depus de crestele de
frecare pe piele. Este bine acceptat că atracția mecanică
dintre aceste particule și componentele umede și uleioase
dintr-o imprimare determină aderența, absorbția fiind un
factor (Olsen, 1978, pp. 212-214; Lee și Gaensslen, 2001,
pp. 108-109) . Mărimea, forma, suprafața relativă (Olsen,
1978, pp. 212-214) și încărcarea (Menzel, 1999, p. 143)
particulei par, de asemenea, să joace roluri.
Majoritatea pulberilor comerciale se bazează pe cel puțin
două elemente esențiale pentru a asigura aderența la
reziduurile latente de imprimare fără a „vopsi” substratul.
Aceste elemente se numesc pigment și liant. Pigmentul de
amprentă sub formă de pulbere oferă o vizualizare
eficientă, oferind contrast și definiție față de suprafața de
fundal. Liantul (denumit și purtător în unele aplicații) oferă
aderența maximă și preferențială la reziduul latent de
imprimare (Menzel, 1999, p. 143). Unele pudre de pigment
oferă suficientă aderență pentru a fi utilizate individual.
Vopsirea pe fundal apare atunci când o cantitate nedorită
de praf aderă la substrat, precum și la imprimarea latentă,
ceea ce face dificilă detectarea.
Vizualizarea va avea loc prin lumină reflectată (pulberi
luminoase), lumină absorbită (pulberi întunecate) și
luminiscență (pulberi fluorescente). Uneori, pulberile sunt
combinate pentru eficacitate pe substraturi deschise și
întunecate. Acesta este cazul pulberii bicromatice, care
utilizează pulbere de aluminiu foarte reflectorizant
amestecată cu pulbere neagră pentru a obține afișarea atât
pe suprafețe luminoase, cât și pe cele întunecate. Un
dezavantaj al amestecării diferitelor tipuri de particule de
pigment este că imprimările extrem de slabe, cu puține
particule care aderă la imprimare, pot suferi de faptul că au
doar o fracțiune din pigmentul necesar pentru afișare.
Această problemă poate fi depășită prin etichetarea unui
singur tip de particule de pigment cu un colorant
fluorescent,
Producătorii comerciali de pulbere tind să eticheteze
pulberile după culoare: negru, alb, argintiu, gri și așa mai
departe, în loc să eticheteze ingredientele. Printre
particulele care fac pulberi bune de amprentă se numără
negru de fum (carbon coloidal), negru de fum, talc, caolin,
aluminiu, fulgi de metal și dolomit (Lee și Gaensslen, 2001,
pp. 108-109).

alții. Lianții buni includ pulberea de fier (Lee și Gaennslen,
2001, pp. 108-109), cositul clubului, amidonul de porumb,
colofonia și guma arabică (Menzel, 1999, p. 143).
Una dintre cele mai comune pulberi latente de imprimare,
cunoscută pentru versatilitatea și eficacitatea sa, este negrul
de fum. Când este amestecată cu un purtător, această pulbere
funcționează pe o gamă largă de suprafețe și provoacă puțină
vopsire a substratului (Cowger, 1983, pp. 79-80). Amestecurile
de negru de fum produc o imagine întunecată (gri-negru) care
poate fi afișată pe diferite suprafețe colorate. Acest tip de praf
va apărea și pe suprafețele negre lucioase, care apare în
inversul culorii deschise (Cowger, 1983, pp. 79-80). În mod
interesant, pulberea neagră de amprentă poate fi, de
asemenea, preparată sau „etichetată” cu un colorant
fluorescent (Thornton, 1978, pp. 536-538), oferindu-i astfel
dublul scop al unei tehnici fotoluminiscente.
Alte pulberi de imprimare latente utilizate pe scară largă și
eficiente sunt pulberile metalice de fulgi din aluminiu, zinc,
cupru, alamă, oțel inoxidabil, fier, cobalt și nichel. Unele
date indică faptul că pulberile de fulgi sunt mai sensibile
decât pulberile fără fulgi (Kent, 1998). Cu toate acestea,
pulberile de fulgi tind uneori să „vopsească” substratul mai
mult decât o fac particulele fără fulgi.
Pulberile de fulgi sunt făcute din particule de metal sferice
măcinate în fulgi cu diametrul de la 1 la 50 um (James et al.,
1991, pp 1368-1375). Suprafața crescută a fulgii în raport cu
greutatea particulei contribuie la aderența acestei pulberi.
Se pare că pulberea de fulgi disponibilă comercial cu un
diametru mediu de 10 um și o grosime medie de 0,5 um
este optimă pentru dezvoltarea imprimării latente. De
asemenea, este important de remarcat faptul că adăugarea
de acid stearic, destinat să influențeze morfologia fulgilor în
timpul măcinarii, crește și valoarea adezivității fulgilor
(James și colab., 1990, pp 247-252). Pulberea de fulgi de
aluminiu care a fost spălată de conținutul său de acid
stearic a dus la o dezvoltare slabă a amprentelor digitale, în
timp ce fulgii de aluminiu produși cu aproximativ 10
procente în greutate de acid stearic au dat rezultate bune
(James și colab., 1991, pp. 1368-1375). Un alt studiu a
indicat că un număr de fulgi de metale au produs rezultate
optime cu niveluri de acid stearic de 3-5% în greutate
(James et al., 1993, pp 391-401).
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
7.3.3 Aplicare
Toate avertismentele producătorului, inclusiv cele din
fișele cu date de securitate a materialelor, trebuie
respectate atunci când utilizați pulbere de amprentă.
Deși furnizorii comerciali de praf de imprimare latent au
întrerupt utilizarea ingredientelor periculoase cunoscute,
cum ar fi plumbul, mercurul și cadmiul, se recomandă
insistent ca expertul să poarte o mască de praf sau să
lucreze pe o masă cu vid, ca măsuri minime de precauție
în timpul utilizării oricărui tip. de pulbere.
Pudrele sunt de obicei aplicate pe suprafețele neporoase
cu o perie moale. Pulverizarea nu este recomandată pentru
suprafețe poroase sau foarte absorbante, cum ar fi hârtia
necretate sau lemnul brut, deoarece alte tratamente
chimice depășesc praful de pe aceste suprafețe. Moliciunea
perilor este deosebit de importantă pentru a preveni
deteriorarea reziduurilor fragile de imprimare latente.
Imprimările latente cu un conținut ridicat de umiditate sau
ulei sunt ușor deteriorate de o perie prea rigidă sau
folosită cu prea multă forță. Periile convenționale sunt de
obicei făcute din păr de animale, filamente de fibră de
sticlă sau uneori din pene. Deși pensulele cu amprentă
sunt în mare măsură considerate în zilele noastre, a fost
efectuat un studiu al pensulelor (Bandey, 2004).
Pulberile aplicate cu o perie de filament tradițională
constau din particule foarte fine și sunt adesea cu densitate
scăzută sau de natură „moale”. Acest lucru permite ca
particulele să fie ușor preluate sau „încărcate” de pe
filamentele periei. Densitatea scăzută a acestei pulberi îi
permite, de asemenea, să devină cu ușurință în aer în
timpul procesului de prăfuire, făcând o mască de praf sau
un respirator necesar la locul crimei.
Este important să păstrați periile curate, uscate și relativ
fără încurcături. Pentru a aplica pudra de amprentă cu o
perie convențională, vârfurile filamentelor sunt ușor
scufundate într-un recipient steril cu gura largă, care
conține o cantitate mică de pulbere. Aceasta se numește
„încărcare” periei. Excesul de pulbere este apoi scuturat,
răsucit sau suflat de pe perie. Pulberea este apoi aplicată
uniform pe toate zonele substratului.
7–13
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente

O zonă a suprafeței (sau un substrat de natură similară) trebuie
evaluată înainte ca articolul să fie procesat complet. Acest lucru
se face pentru a determina cantitatea optimă de pulbere de
utilizat pe acel substrat și pentru a evita pictarea fundalului.
Periajul se face cu lumină și chiar cu mișcări care seamănă cu
vopsea. Este important să începeți întotdeauna să ștergeți ușor
praful și să construiți încet aplicații mai grele pentru a minimiza
deteriorarea cauzată de amprentele digitale.
Când apar imprimeuri latente, acestea pot fi periate ușor
prin adăugarea de pudră și ulterior îndepărtarea excesului
de pudră. Acest lucru se face în direcția traseului crestei
pentru a evita deteriorarea imprimării.
Un alt tip de pulbere, numita pulbere magnetica sau magna,
permite aplicarea cu o bara magnetica care nu are peri. Acest
tip de pulbere poate fi deschis, întunecat sau fluorescent și
folosește proprietățile feromagnetice ale fierului sub formă de
pulbere amestecat cu pigmenți sub formă de pulbere.
Aplicatorul magnetizat (peria magna) este scufundat în
pulbere, ridicând o minge din amestecul de fier-particule,
formând în esență propria sa pensulă (Figura 7-1). Această
minge servește ca vehicul eficient pentru particulele de
pigment și este trecută înainte și înapoi peste substrat pentru a
dezvolta amprente latente.
Este important de reținut că bila de pulbere magnetică
formată cu o perie magna este mult mai moale decât
periile convenționale cu filament și provoacă de obicei mai
puține daune imprimatelor latente fragile (MacDonell,
1961, pp. 7-15). Pulberile magnetice sunt de obicei
mai puțin eficace pe substraturi feromagnetice precum
oțel sau nichel și, prin urmare, nu sunt recomandate pe
aceste substraturi. Atracția magnetică poate cauza
contactul dintre aplicator și substrat, dăunând tipărituri
latente în acest proces. În plus, particulele de praf
magnetizate aderă la substrat și rezistă la îndepărtare.
Există două moduri de a înregistra sau de a păstra o
imprimare pulbere. Cea mai comună și simplă metodă este
liftul. Pentru a ridica o imprimare, bandă transparentă de
bună calitate este plasată peste suprafața care poartă o
imprimare sub formă de pulbere. Dimensiunea comună a
benzii de ridicare a amprentelor este de 1,5-2 inci lățime. În
timpul aplicării, banda este frecată pentru a elimina bulele
de aer și pentru a asigura o bună aderență la imprimeurile
latente. Se scoate si se aseaza pe un card de baza care
contrasteaza cu culoarea pudrei. Probabil cea mai comună
ridicare este cea a prafului negru de amprentă fixat pe un
card de bază alb. Alte mijloace de ridicare adezive sunt
dispozitivele de ridicare cu balamale, în care pătratul adeziv
este atașat de cardul de bază prin intermediul unei
balamale; lifters cu gel adeziv opac, de obicei de culoare
neagră sau albă; și materiale asemănătoare siliconului care
sunt răspândite pe suprafață și lăsate să se întărească cu
un mediu de cauciuc flexibil înainte de a fi ridicate. În
timpul procesului de comparare, trebuie avut grijă să
rețineți că tehnicile de ridicare fac ca imprimarea să apară
inversată.
Dacă imprimarea urmează să fie fotografiatăpe site-ul,
importanța culorii pudrei crește. Documentându-se în acest fel

FIGURA 7–1
Aplicator magnetic.

7–14

Imprimarea cu pulbere necesită o combinație între
selecția adecvată a pulberii și iluminarea fotografică care
va produce un contrast amplu față de substrat.
Un alt tip de pulbere care produce rezultate excelente pe o
mare varietate de suprafețe este pulberea fluorescentă.
Pudra fluorescentă se bazează pe principiul luminiscenței
pentru a oferi un contrast între amprentă și fundal.
Pulberile fluorescente sunt create de obicei prin adăugarea
unui colorant laser în soluție la un liant și permițând
amestecului să se evapore (Menzel, 1999, pp. 62-65). Masa
uscată rezultată este măcinată în pulbere de imprimare
latentă.
Spray-ul fluorescent este foarte sensibil atunci când este
utilizat cu o sursă de lumină criminalistică bună și filtre de
barieră adecvate. În teorie, pulberea de amprentă
luminiscentă ar trebui să fie mai sensibilă decât metodele
convenționale (Menzel, 1999, pp. 4-7). Este important să
testați banda și cardurile de ridicare utilizate cu pulberile
fluorescente pentru orice fluorescență inerentă, deoarece
fluorescența cauzată de mediul de ridicare va interfera cu
calitatea imprimării.
O altă utilizare a pulberii de amprentă sau a
componentelor acesteia este în suspensie, pentru utilizare
pe suprafețe umede sau în benzi adezive. Reactivul
convențional cu particule mici pentru dezvoltarea
amprentelor digitale pe suprafețe umede, neporoase
utilizează disulfură de molibden în suspensie, dar au fost
dezvoltați alți reactivi (Frank și Almog, 1993, pp. 240-244).
O suspensie similară, pulbere lipicioasă unilaterală (Burns,
1994, pp. 133-138), este utilizată pentru a dezvolta
amprente pe partea lipicioasă a benzii, a fost de asemenea
reformulată folosind pulbere de amprentă (Bratton et al,
1996, 28; Wade, 2002, pp. 551-559).
În cele din urmă, un cuvânt de precauție poate fi necesar.
Deși utilizarea pulberii de amprentă este rapidă și ieftină,
recent au fost ridicate preocupări cu privire la posibilitatea
contaminării din cauza transferului de ADN prin utilizarea
pensulelor pentru amprentă (van Oorschot et al., 2005, p.
1417-1422). Examinatorii de la locul crimei sunt sfătuiți să
fie conștienți de această posibilitate.
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
7.4 Ninhidrina și analogi
7.4.1 Istoria Ninhidrinei
Ninhidrina a fost descrisă pentru prima dată în 1910, când
Siegfried Ruhemann a preparat din greșeală compusul
(Ruhemann, 1910a, pp. 1438-1449). Ruhemann a observat
că noul compus a reacționat cu pielea și aminoacizii pentru
a produce un produs pur purpuriu (Ruhemann, 1910b, pp.
2025-2031) și a publicat o serie de lucrări care detaliază
aceasta și alte reacții (Ruhemann, 1911a, p. 792-800). 1911b,
pp. 1306-1310; 1911c, pp. 1486-1492). El a propus o
structură pentru produsul intens colorat (Ruhemann, 1911c,
pp. 1486-1492), cunoscută astăzi cavioletul lui Ruhemannși
a comentat posibila aplicare a reacției la detectarea urmelor
de aminoacizi și a produselor proteice în probele biologice
(Ruhemann, 1911, pp. 792-800).
În urma descoperirii lui Ruhemann, ninhidrina a găsit o
utilizare largă în aplicații de chimie analitică și biochimie.
Încă din 1913, reacția cu aminoacizii a fost un test de
diagnostic important pentru prezența compușilor de
proteine și amine în probele biologice (Crown, 1969, pp.
258-264; Friedman și Williams, 1974, pp. 267-280). Odată cu
apariția cromatografiei, reacția a devenit și mai utilă pentru
localizarea aminoacizilor pe cromatograme de hârtie sau în
fracții produse prin cromatografie lichidă (Crown, 1969, pp.
258-264; Smith și Agiza, 1951, pp. 623-627). ).
Purpurul lui Ruhemann și alte produse secundare ale reacției
ninhidrine-aminoacid au fost, de asemenea, utilizate pentru a
măsura cantitativ conținutul de aminoacizi al probelor (Yemm
și colab., 1955, 209-214; Smith și Agiza, 1951, pp. 623-627) . ).
Reactivul era atât de puternic și versatil încât unii autori au
sugerat că a fost cea mai utilizată reacție în laboratoarele de
analiză (Friedman și Williams, 1974, pp. 267-280).
Această utilizare a ninhidrinei a fost adesea însoțită de
avertismente pentru a evita contactul dintre pielea goală și
orice suprafață care vine în contact cu reactivul (Crown,
1969, pp. 258-264). Acest lucru s-a datorat reacției
puternice dintre ninhidrina și transpirație, care ar face să
apară amprentele digitale pe cromatograme (Crown, 1969,
pp. 258-264; Oden și Von).
7–15
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
Hofsten, 1954, p. 449-450). În ciuda acestor avertismente,
care indică în mod clar capacitatea ninhidrinei de a
dezvălui amprentele digitale, reactivul nu a fost aplicat în
context criminalistic până în 1954 (Oden și von Hofsten,
1954, pp. 449-450).
În urma acestui raport inițial, ninhidrina a devenit rapid un
instrument indispensabil în detectarea amprentelor digitale
latente, utilizarea pe scară largă în cadrul sistemelor
juridice fiind documentată încă din 1959 (Speaks, 1964, pp.
11-13, 23). Tehnica este acum printre cele mai populare
metode de detectare a amprentei pe hârtie și alte
substraturi poroase (Champod și colab., 2004, pp. 114-136).
Această metodă are limitări; totuși, chimiștii au abordat
aceste limitări prin sinteza analogilor compușilor
ninhidrinei înrudiți structural care prezintă reacții similare
cu aminoacizii pentru a îmbunătăți claritatea amprentei
dezvoltate (Almog, 2001, pp. 177-209). Câțiva dintre acești
analogi au avut mare succes (de exemplu, 1,
7.4.2 Teorie
7.4.2.1 Detectarea amprentei prin intermediul
reactivilor aminoacizi.Unele amprente sunt create prin
depunerea de transpirație de la degete atunci când acestea
vin în contact cu o suprafață. Această transpirație este
compusă în primul rând din componente apoase, care
cuprind 98% din volumul unei amprente (Pounds și Jones,
1983, pp. 180-183). Aceste depozite apoase conțin o
cantitate mică, dar detectabilă, de aminoacizi, în medie de
250 ng per amprentă (Hansen și Joullié, 2005, pp. 408-417).
După ce apa se evaporă de la suprafață, aminoacizii rămân
ca material solid (Knowles, 1978, pp. 713-720).
Pentru suprafețele poroase, cum ar fi hârtia, aminoacizii
sunt ținte de dorit pentru reactivii dezvoltatori de
amprente (Almog, 2001, pp. 177-209). Deși variabile
necontrolabile (cum ar fi cantitatea totală de transpirație
depusă de deget, concentrația de aminoacizi a excrețiilor
individului și vârsta amprentei) influențează cantitatea de
aminoacizi transferați pe hârtie (Everse și Menzel, 1986,
pp. 446-454), aminoacizii sunt întotdeauna prezenți în
transpirație în a
7–16
oarecare sumă (Speaks, 1970, pp. 14-17). În contact cu
hârtia, acești aminoacizi pătrund pe suprafața hârtiei,
unde sunt reținuți datorită afinității lor mari pentru
celuloză (Champod și colab., 2004, p. 114; Almog, 2001, p.
177-209; Hansen și Joullié, 2005, p. 408-417).
Datorită acestei afinități, aminoacizii nu migrează
semnificativ din locurile lor inițiale de depunere; totuși,
cantitatea de aminoacizi reținută în amprentă scade treptat
în timp (Knowles, 1978, pp. 713-720). În plus, aminoacizii
reacționează cu o mare varietate de substanțe chimice
pentru a produce compuși colorați (Hansen și Joullié, 2005,
pp. 408-417). Aceste calități au fost exploatate pentru a
produce imagini clare și clare ale amprentelor care aveau o
vechime de până la 40 de ani (Champod și colab., 2004, p.
114).
Cel puțin 14 aminoacizi pot fi prezenți în reziduurile de
amprentă (Knowles, 1978, pp 713-720; Hier și colab., 1946,
pp 327-333). Pentru a produce amprenta cea mai
dezvoltată, reactivul ideal ar trebui să fie nespecific pentru
un anumit aminoacid (adică să reacționeze bine cu toți).
Ninhidrina este una dintre multele substanțe chimice care
acționează ca un reactiv aminoacid nespecific și, prin urmare,
este foarte potrivită pentru dezvoltarea amprentei (Champod
și colab., 2004, p. 114; Almog, 2001, p. 177-209).
7.4.2.2 Proprietățile ninhidrinei.Ninhidrina este un solid
cristalin incolor până la galben pal și este foarte solubil în
solvenți polari, cum ar fi apa și metanol (McCaldin, 1960,
pp. 39-51). Când este încălzit, solidul devine din roz în
roșu la aproximativ 125°C (Almog, 2001, pp. 177-209), se
topește la 130-140°C și se descompune la 241°C.
Compusul este în formă stabilă de hidrat în prezența
oricărei ape, dar va lua o structură tricetonică în condiții
anhidre (Hansen și Joullié, 2005, pp. 408-417). Acest
echilibru este ilustrat în Figura 7-2.
7.4.2.3 Reacția ninhidrinei cu aminoacizii.Prima
observație a ninhidrinei reacționând cu pielea pentru a
forma un compus violet intens a fost raportată în 1910
(Ruhemann, 1910a, pp. 1438-1449). Studiile ulterioare au
indicat că culoarea violet a rezultat din reacția dintre
ninhidrina și aminoacizi și au descris produsul acestei
reacții ca diktohidrindylidendiketohidrinamină (Ruhemann,
1910b, pp. 2025-2031; 1911a, pp. 792-8000, pp. 792-8008,
pp. - 1492) și acum este cunoscută drept purpura lui
Ruhemann. produse secundare
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

din această reacţie includ un derivat aldehidic al aminoacidului
şi dioxidului de carbon (Friedman şi Williams, 1974, pp.
267-280; Yemm et al, 1955, pp. 209-214).
Au fost făcute multiple încercări pentru a determina
mecanismul acestei reacții (Friedman și Williams, 1974, pp.
267-280; Hansen și Joullié, 2005, pp. 408-417; McCaldin,
1960, pp. 39-51; Retinger, 1917; , pp 1059-1066, Bottom şi
colab., 1978, pp 4-5, Grigg şi colab., 1986, pp 421-422, Grigg
şi colab., 1989, pp 3849-3862, Joullié şi colab., 1991, pp
8791-883; Schertz şi colab., 2001, pp 7596-7603).
Mecanismul cel mai larg acceptat astăzi este cel propus de
Grigg et al. (1989, pp. 3849-3862) și este ilustrat pe scurt în
Figura 7-3. Acidul și apa sunt alți reactivi necesari pentru ca
această reacție să aibă loc.
Studiile structurale ale produsului de reacție au confirmat
că structura produsului Ruhemann original a fost corectă
și că reacția cu aminoacizi produce sarea de amoniu a
violetului Ruhemann (Ruhemann, 1911c, pp. 1486-1492;
Grigg et al, 1986, pp. 421-422.; 1989, p. 3849-3862).
Această reacție este complexă și necesită un set de condiții
perfect reglat pentru a progresa într-un ritm rezonabil. pH-
ul reacției ar trebui să fie peste 4 (Friedman și Williams,
1974, pp. 267-280; Bottom și colab., 1978, pp. 4-5.) și în mod
ideal ar trebui să fie între 4,5 și 5,2 (Grigg și colab., 1989). ,
p. 3849-3862). Dezvoltarea într-un mediu cu umiditate
ridicată este de o importanță capitală (Champod et al, 2004,
pp. 116-117; Almog, 2001, p.

FIE FIE
ooh FIGURA 7–2
-H2FIE
FIE echilibru între
+HO
ooh 2
structuri de ninhidrine
hidratate și anhidre.
FIE FIE

ninhidrina
(2,2-dihidroxi-1,3-indadionă) 1,2,3-indadionă

FIE FIE FIGURA 7–3

ooh Mecanismul de reacție
-H2FIE
ninhidrina acceptată
FIE cu aminoacizi.
+ H2FIE
ooh

FIE FIE
+ aminoacid
-2HO,CO
2 2

FIE FIE
h
+ H2OH+ +
----- NH
-RCHO -
------

NH2

FIE FIE
+ ninhidrina R.

FIE FIE

Nu.

FIE FIE-NH+4

7–17
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
177-209) deoarece apa este un reactant necesar. În cele
din urmă, deoarece purpura lui Ruhemann se știe că se
degradează în prezența luminii și a oxigenului, amprenta
tratată trebuie depozitată într-un loc răcoros și întunecat
(Friedman și Williams, 1974, pp. 267-280; Joullié și colab.,
1991, pp. 8791-8830). Amprentele tratate cu ninhidrina
sunt de culoare violet, cu contrast excelent și claritate a
detaliilor (Champod și colab., 2004, pp. 117; Almog, 2001,
pp. 177-209).
7.4.2.4 Îmbunătățirea optică a amprentelor dezvoltate
de ninhidrina.Tratamentul cu ninhidrina asigură un
contrast excelent în condiții ideale (de exemplu, amprente
proaspete pe hârtie albă). Pe hârtie colorată sau cu
amprente vechi; cu toate acestea, rezultatele pot fi adesea
mai puțin decât optime (Crown, 1969, pp. 258-264; Everse
și Menzel, 1986, pp. 446-454; Speak, 1970, pp. 14-17; Grigg
și colab., 1989, pp. 3849-3862; German, 1981, pp 3-4;
Herod și Menzel, 1982a, pp 200-204; Lennard și colab.,
1986, pp 323-328).
Au fost dezvoltate diferite metode pentru a crește
contrastul dintre amprentele dezvoltate de ninhidrina și un
substrat colorat sau pentru a îmbunătăți amprentele slab
dezvoltate. Spectrul de lumină UV până la vizibilă al
violetului Ruhemann prezintă două maxime de absorbție -
lungimi de undă ale luminii care sunt puternic absorbite de
compus. Aceste maxime, găsite la λ = 407 nm și λ = 582 nm
(Lennard și colab., 1986, pp 323-328), pot fi utilizate pentru
a crește contrastul dintre amprenta dezvoltată și un fundal
neabsorbant. Când laserele au devenit disponibile
comunității criminalistice la sfârșitul anilor 1970 și
începutul anilor 1980, a fost descris un tratament cu
clorură de zinc pentru ameliorarea amprentelor slabe cu
ninhidrine folosind lumina de la un laser cu ioni de argon
(German, 1981, pp. 3-4; Herod și Menzel, 1982a, p.
200-204). Această metodă a fost capabilă să crească
dramatic numărul de amprente digitale latente
identificabile dezvăluite de procesul de ninhidrine. Cu
ubicuitatea actuală a surselor de lumină criminalistică,
ambele benzi de absorbție ale violetului lui Ruhemann pot
fi exploatate pentru a produce amprente digitale cu
contrast ridicat (Champod și colab., 2004, p. 117).
7.4.2.5 Post-tratare cu săruri metalice.Reacția dintre
purpuriul lui Ruhemann și sărurile metalice, cum ar fi
zincul, cadmiul, cobaltul și cuprul a fost utilizată în context
biochimic pentru a păstra situsurile de ninhidrine în
7–18
cromatograme (Kawerau și Wieland, 1951, p. 77-78).
Formarea unui complex metal-sare modifică culoarea
violetului lui Ruhemann de la violet intens la roșu sau
portocaliu, în funcție de sarea folosită (Stoilovic și colab.,
1986, pp. 432-445). Nuanța mai deschisă poate oferi un
contrast mai mare față de un fundal de culoare închisă, în
special atunci când este privit la 490-510 nm, unde
complexul de metal violet Ruhemann are un maxim de
absorbție (Stoilovic și colab., 1986, p. 432-445).
S-a raportat că analiza amprentelor digitale cu complecși de
ninhidrin și zinc sub un laser cu ioni de argon ar putea
induce fluorescența chiar și a amprentelor slab dezvoltate
(Herod și Menzel, 1982b, pp. 513-518). Această descoperire
a avut un impact profund asupra dezvoltării amprentei
deoarece reactivii fluorescenți sunt mai sensibili decât
reactivii cromogeni și pot fi văzuți mai clar pe fundal colorat
(Champod și colab., 2004, p. 120). Studii ulterioare au arătat
că lumina laser intensă nu era necesară dacă probele
tratate cu zinc au fost răcite la temperatura azotului lichid
(-196°C sau 77 K); fluorescența poate fi observată sub o
lampă cu arc cu xenon. Această tehnică necesită imersarea
documentului în azot lichid, o placă de sticlă este plasată
între probă și sursa de lumină și cameră și o sursă de
căldură pentru a preveni condensarea pe sticlă (Kobus și
colab., 1983, pp. 161-170). Investigațiile ulterioare au arătat
că complecșii de cadmiu au prezentat luminiscență
îmbunătățită în aceste condiții (Stoilovic și colab., 1986, pp.
432-445).
Studiile structurale ale complexelor de săruri metalice
purpurei lui Ruhemann au identificat structura în Figura
7-4 (Lennard și colab., 1987, pp. 597-605; Davies și colab.,
1995a, pp. 565-569; 1995b, p. 1802-1805) .
7.4.3 Aplicare
7.4.3.1 Formulări cu ninhidrine.În literatură au fost
raportate diverse formulări ale ninhidrinei (Crown, 1969,
pp. 258-264; Oden și van Hofsten, 1954, pp. 449-450;
Speaks, 1964, pp. 11-13, 23; Champod și colab., 2004, pp.
117-120; Almog, 2001, pp. 177-209; Everse și Menzel, 1986,
pp. 446-454; Clay, 1981, pp. 12-13). Soluțiile de ninhidrină
sunt preparate de obicei în două etape: în primul rând, se
prepară o soluție stoc care are o proporție mare de solvent
polar pentru a facilita stabilitatea amestecului; În al doilea
rând, o porțiune din soluția stoc este diluată cu un solvent
vehicul nepolar pentru a se produce
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

FIE
FIE
FIGURA 7–4
-
-
--- -- -- Structura complexului de
--- Nu. -
sare metalică a violetului lui
--

---
-------
Ruhemann.
m FIE
FIE HO
ooh2 X 2

M: cadmiu sau zinc

X: Anionul sării metalice

un reactiv adecvat pentru aplicarea lui la elementele încălzirea ninhidrinei până se sublimează, permițând
probatorii. ninhidrinei gazoase să se depună pe reziduul de amprentă
(Schwarz și Frerichs, 2002, pp. 1274-1277). Reactivul este cel
Aplicarea soluțiilor viabile de ninhidrin poate fi realizată prin
mai potrivit pentru hârtie, deși orice substrat poros poate
scufundare, pulverizare sau periere (Oden și van Hofsten, 1954,
da rezultate vizibile și s-a raportat că unele substraturi
pp. 449-450; Speaks, 1964, pp. 11-13, 23), cu metoda de imersie
neporoase produc amprente vizibile (Herod și Menzel,
preferată în majoritatea cazurilor. . Produsul de examinat a fost
1982a, pp. 200-204; Speaks, 1966, pp. 3-). 5).
scufundat pentru scurt timp în soluția activă și lăsat să se
usuce la aer pentru a evapora solventul (Champod și colab.,
2004, pp. 116-117). 7.4.3.2 2 Post-tratarea sării metalice.Aplicarea sărurilor de
zinc sau cadmiu pe amprentele digitale dezvoltate de
După tratarea cu soluție de ninhidrin, dezvoltarea ar trebui
ninhidrina va avea ca rezultat o schimbare imediată a culorii de
să se desfășoare în mod ideal la temperatura camerei, într-
la violet la portocaliu sau, respectiv, roșu (Lennard și colab.,
un mediu întunecat, umed (cu 50-80% umiditate), pentru o
1987, pp. 597-605). Trebuie remarcat faptul că utilizarea
perioadă de 1-2 zile (Champod și colab., 2004, pp.
zincului este preferată cadmiului datorită toxicității cadmiului.
116-117). ). Dacă umiditatea ambientală este scăzută, poate
Imersarea testului în soluție este preferabilă pulverizării
fi necesară dezvoltarea cu o cameră de amprentă
datorită toxicității unora dintre reactivi. Dacă umiditatea este
specializată, controlată cu umiditate (Almog, 2001, pp.
scăzută, poate fi necesară o explozie scurtă de abur pentru a
177-209). Dezvoltarea poate fi accelerată prin aplicarea
produce dezvoltarea. Cu toate acestea, umiditatea trebuie
aburului sau a căldurii, dar aceasta poate avea ca rezultat
controlată cu atenție dacă se utilizează săruri de zinc deoarece
un grad mai mare de dezvoltare a fundalului și o claritate și
nivelurile ridicate de umiditate determină formarea unui
contrast redus ale amprentelor rezultate (Almog, 2001, p.
complex roșu instabil, nefluorescent, care va reduce contrastul
177-209). Dezvoltarea aburului se poate realiza prin
amprentei rezultate (Stoilovic și colab., 1986, p. 432-445; Davies
suprapunerea unui fier de călcat cu abur deasupra
şi colab., 1995a, pp. 565-569).
expunerii; căldura poate fi generată dintr-o presă, cuptor,

Amprentele post-tratate pot fi îmbunătățite în continuare

prin vizualizarea sub 490 nm (pentru reziduurile tratate cu
zinc) sau 510 nm de lumină (pentru reziduurile tratate cu
Cristalele de ninhidrina pot fi măcinate într-un mojar și pistil
cadmiu) (Champod și colab., 2004, p. 120; Stoilovic și
pentru a forma o pulbere fină și aplicate direct pe amprente
colab., 1986, pp. 432-445). Fluorescența poate fi indusă
cu o perie de amprentă (Almog, 2001, pp. 177-209). Această
prin scufundarea articolului în azot lichid și stimularea
metodă este lentă și produce doar imprimeuri slabe, dar
amprentei tratate cu lungimile de undă de lumină
poate fi potrivită pentru unele tipuri de hârtie sensibilă la
menționate mai sus. Emisiile fluorescente trebuie
căldură sau sensibilă la solvenți (Wakefield și Armitage,
vizualizate folosind un filtru trece-bandă de 550 până la
2005). Ninhidrina poate fi aplicată și printr-o metodă de
570 nm sau un filtru trece-lung de 550 nm (Champod și
fuming; se foloseşte un cabinet de fumat judiciar pentru
colab., 2004, pp. 121-124).

7–19
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
7,5 1,8-Diazafluoren-9-a (DFO)
7.5.1 Istoric
1,8-Diazafluoren-9-a (DFO) a fost preparat pentru prima
dată în 1950 (Druey și Schmidt, 1950, pp. 1080-1087), dar
reacția sa cu aminoacizii nu a fost explorată decât în 1990,
când a fost aplicat pentru prima dată ca reactiv de
dezvoltare a amprentei. Rezultatele preliminare ale acestui
studiu au fost promițătoare; Tratamentul cu DFO a dus la
amprente roșii sau roz pal care au fost intens fluorescente
la temperatura camerei (Pounds și colab., 1990, pp.
169-175; Grigg și colab., 1990, pp. 7215-7218). Acest lucru
are avantaje clare față de complexitatea metalului indusă
de fluorescență a amprentelor digitale dezvoltate de
ninhidrina și DFO a fost rapid identificat ca cel mai bun
reactiv fluorescent pentru dezvoltarea amprentelor (Almog,
2001, pp 177-209).
7.5.2 Teorie
Deși DFO nu este un analog direct al ninhidrinei (Hansen și
Joullié, 2005, pp. 408-417), structurile celor doi compuși și
rezultatul reacțiilor lor cu aminoacizii sunt similare (Grigg
și colab., 1990, p. 7215-7218, Wilkinson, 2000a, pp. 87-103).
La fel ca ninhidrina, DFO conține un centru central cetonic
activat de prezența în apropiere a grupurilor de atragere
de electroni. Structura DFO este ilustrată în Figura 7-5;
inelele de azot acționează în mod similar cu grupările
cetonice de flancare asupra ninhidrinei (Hansen și Joullié,
2005, pp. 408-417).
Studiile mecanice ale reacției DFO cu aminoacizii au arătat
că prezența metanolului este esențială. Acest lucru permite
DFO să formeze un hemiacetal (Figura 7-6), care este mai
puțin stabil decât structura matricei și, prin urmare, mai
reactiv, producând un răspuns mai sensibil la reziduurile
de aminoacizi din amprentele digitale (Wilkinson, 2000a, p.
87-103). Produsul de reacție roșu a fost pe deplin
caracterizat și seamănă cu violetul lui Ruhemann (Grigg și
colab., 1990, pp 7215-7218; Wilkinson, 2000a, pp 87-103).
Produsul acestei reacții este de culoare roz spre roșu cu λ
max
de aproximativ 560 nm și absorbție slabă la 520 nm
(Pounds și colab., 1990, pp. 169-175; Wilkinson,
7–20
2000a, p. 87-103). Sub stimularea oricăreia dintre aceste
lungimi de undă, produsul este puternic fluorescent la
temperatura camerei, emițând o lumină intensă de 576 nm
(Stoilovic, 1993, pp. 141-153). O ilustrare a unei amprente
dezvoltate de DFO în lumină albă și în condiții fluorescente
apare în Figura 7-7.
Spre deosebire de reacția cu ninhidrine, reacția DFO
necesită o temperatură ridicată și un mediu cu umiditate
scăzută (Pounds și colab., 1990, pp. 169-175). Tratarea
ulterioară cu săruri metalice și răcirea ulterioară la
temperaturi de azot lichid nu afectează în mod semnificativ
intensitatea fluorescenței produsului DFO (Conn și colab.,
2001, pp 117-123).
Se raportează că DFO este un reactiv de dezvoltare a
amprentei mai sensibil decât ninhidrina, producând un
număr mai mare de amprente latente identificabile
(Wilkinson et al., 2005; Stoilovic, 1993, pp. 141-153; Cantu et
al., 1993, pp. 44). -66). Această sensibilitate se datorează
faptului că o amprentă slab fluorescentă este mai ușor de
văzut decât o amprentă slab colorată (Almog, 2001, pp.
177-209). În ciuda acestei observații, dacă se aplică
ninhidrina după tratamentul cu DFO, are loc o dezvoltare
ulterioară, rezultând purpura Ruhemann. Explicația
convențională pentru acest fenomen este că, deși
amprentele dezvoltate de DFO sunt cele mai vizibile atunci
când sunt fluorescente, DFO nu reacționează complet cu
toți aminoacizii din reziduul de amprentă, deci unii
aminoacizi sunt disponibili pentru a reactiona cu ninhidrina
(Wilkinson, 2000a, pp. 87-103). Combinația de DFO urmată
de ninhidrina dezvăluie mai multe amprente latente decât
DFO sau ninhidrina singură (Wilkinson și colab., 2005) și
aceasta este secvența recomandată de examinări pentru
suprafețele poroase precum hârtie (Champod și colab.,
2004, p. 128-). 131; Almog, 2001, 177-209).
7.5.3 Aplicare
Diverse formulări DFO au fost raportate în literatură
(Champod et al, 2004, pp 230-231; Almog, 2001, pp
177-209; Pounds et al, 1990, pp 169-175; Grigg et al, 1990,
pp 7215- 7218; Wilkinson şi colab., 2005; Wilkinson, 2000a,
pp 87-103; Stoilovic, 1993, pp 141-153; Didierjean şi colab.,
1998, pp 163-167). Soluția DFO poate fi aplicată probelor
prin scufundare, pulverizare sau periere, deși imersarea
este metoda preferată (Champod și colab., 2004, pp
128-131). a parasit
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

FIE
Nu. FIGURA 7–5
Nu. Structura 1,8-Diazafluoren-9-a (DFO).

FIE
HO
Nu.
Nu.
Ome FIGURA 7–6
N+MeOH Formarea hemiacetalului și reacția cu
Nu. aminoacizii.
-MeOH

+ aminoacid,
căldură aprinsă

umiditate
mic de statura.

Nu. Nu.

-- - ---
--- -
Nu.
+
h
Nu. Nu.

FIGURA 7–7
Amprenta dezvăluită cu DFO. Stânga, sub lumină
ambientală. Dreapta, stimulată cu ajutorul unei
surse de lumină criminalistică și vizualizată prin
filtrul de vizualizare corespunzător.

expunerea la uscat și apoi încălzit pentru a promova
dezvoltarea. Sunt potrivite mai multe metode de încălzire:
încălzirea într-un cuptor la 100°C timp de 10-20 minute
(Champod și colab., 2004, p. 128; Almog, 2001, p. 177-209;
Pounds și colab., 1990, pp. 169-175;Didierjean et al., 1998,
pp. 163-167), aplicarea unui fier de călcat la 160°C timp de
20-30 de secunde (Stoilovic, 1993, pp. 141-153) sau
aplicarea unui fier de călcat presat. 180°C timp de 10
secunde (Almog, 2001, p. 177-209;
Stoilovic, 1993, p. 141-153). Reacția trebuie efectuată într-un
mediu uscat, cu umiditate scăzută, deoarece umiditatea
interferează cu reacția de dezvoltare (Champod și colab., 2004,
p. 129; Almog, 2001, pp. 177-209; Wilkinson, 2000a, p. 87
-103; ).
După aplicarea și încălzirea DFO, amprentele dezvoltate
pot fi observate folosind lumină de excitație de 530 nm și
un filtru de barieră de 590 nm sau 555 nm.

7–21
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
lumină de excitație nm și un filtru barieră de 610 nm
(Almog, 2001, pp. 177-209). Proba poate fi apoi tratată cu
ninhidrina așa cum este descris mai sus.
7,6 1,2-Indandionă
7.6.1 Istoric
Capacitățile de dezvoltare a amprentei 1,2-indandionei au
fost luate în considerare pentru prima dată după ce s-a
descoperit că un compus înrudit, 6-metiltio-1,2-indadionă,
produce amprente fluorescente (Hauze și colab., 1998, p.
744-747). Acest lucru i-a condus pe cercetători să
sintetizeze compusul de bază și alți câțiva analogi și să
evalueze utilitatea acestora ca reactivi de amprentare
(Ramotowski și colab., 1997, pp. 131-139). Rezultatele au
fost similare cu DFO prin aceea că un produs roz slab care
este puternic fluorescent la temperatura camerei
(Ramotowski et al., 1997, pp 131-139). Cercetările ulterioare
au indicat că acești reactivi sunt mai sensibili decât alte
metode actuale și, datorită ușurinței sintezei, pot fi o
alternativă mai ieftină (Cava și colab., 1958, pp. 2257-2263;
Dayan și colab., 1998, p. 2752-2754; Joullié și Petrovskaia,
1998, p. 41-44). În cei opt ani de la aceste descoperiri, 1,2-
indadiona a devenit un reactiv standard în laboratoarele
israeliene și a fost investigată pentru utilizare în multe alte
țări (Almog, 2001, pp. 177-209).
7.6.2 Teorie
1,2-Indandiona este un analog de închidere al ninhidrinei și se
presupune că reacţionează cu aminoacizii într-o manieră
foarte similară (Petrovskaia et al., 2001, pp 7666-).
FIGURA 7–8
Structura (A) 1,2-indanodinei;
(B) un produs cunoscut al reacţiei
dintre 1,2-indanodină şi
aminoacizi; (C) un analog violet
Ruhemann produs
pentru reactie.
7–22
7675). Structura 1,2-indandionei este caracterizată
(Wilkinson, 2000b, pp. 123-132) și ilustrată în Figura
7-8(A).
Studiile mecaniciste ale reacției 1,2-indadionei cu aminoacizii au indicat că prezența
metanolului desensibilizează reactivul (Wilkinson, 2000b, pp. 123-132). La fel ca DFO,
indandiona formează un hemiacetal cu metanolul; cu toate acestea, spre deosebire
de DFO, acest hemiacetal este mai stabil decât compusul de bază și, prin urmare,
formarea sa previne reacția cu aminoacizii. Deoarece 1,2-indandiona a fost complet
transformată în hemiacetalul mai puțin sensibil (Wilkinson, 2000b, pp 123-132), unii
sugerează că alcoolii ar trebui evitati în orice formulare de indandionă (Wilkinson și
colab., 2005; Wiesner și colab., 2001, pp. 1082-1084). Alte studii nu au coroborat
această lipsă de sensibilitate a soluției metanolice (Roux și colab., 2000, pp. 761-769).
Există ambiguități similare cu privire la adăugarea acidului acetic (Lennard și colab.,
2005, p. 43.); unii autori au descoperit că o cantitate mică de acid acetic
îmbunătățește rezultatele (Hauze și colab., 1998, pp. 744-747; Joullié și Petrovskaia,
1998, pp. 41-44), în timp ce alții au prezentat amprente neclare și puțin clare atunci
când sunt acidulate. sunt utilizate soluții (Almog, 2001, pp. 177-209; Wiesner și
colab., 2001, pp. 1082-1084; Kasper și colab., 2002). Aceste discrepanțe au fost
legate de conținutul de acid al hârtiei produse în mai multe țări ale autorului
(Wilkinson și colab., 2005). în timp ce alții au experimentat amprente neclare și
neclare atunci când au folosit soluții acidificate (Almog, 2001, pp 177-209; Wiesner și
colab., 2001, pp 1082-1084; Kasper și colab., 2002). Aceste discrepanțe au fost legate
de conținutul de acid al hârtiei produse în mai multe țări ale autorului (Wilkinson și
colab., 2005). în timp ce alții au experimentat amprente neclare și neclare atunci
când au folosit soluții acidificate (Almog, 2001, pp 177-209; Wiesner și colab., 2001,
pp 1082-1084; Kasper și colab., 2002). Aceste discrepanțe au fost legate de
conținutul de acid al hârtiei produse în mai multe țări ale autorului (Wilkinson și
colab., 2005).
Producția compusului prezentat în Figura 7-8(B) în timpul
reacției dintre aminoacizi și 1,2-indadionă a fost
confirmată. Cu toate acestea, acest compus nu explică pe
deplin colorarea amprentei dezvoltate sau fluorescența
acestuia. Posibilitatea ca un analog de violet
FIE FIE
R.
--
--
- - Nu.
-
FIE
h+
(A) (B)
FIE FIE
h+ - -
- - -- Nu. -
(C)

Cel al lui Ruhemann nu a fost exclus (Petrovskaia et al, 2001, p.
7666-7675.); un astfel de compus este ilustrat în Figura 7-8(C).
În prezent sunt în curs de desfășurare studii suplimentare
pentru a elucida structura speciilor fluorescente, care se
așteaptă să fie polimerică (Wallace-Kunkel și colab., 2005).
Dacă tratarea ulterioară cu sare metalică sporește sau nu
fluorescența amprentei dezvoltate este un alt punct de
disputa între autori. Rezultatele variate cu fiecare etapă a
procesului de dezvoltare a indanedionei indică influența pe
care o au condițiile de mediu asupra tehnicii și fiecare grup
de cercetare trebuie să stabilească o formulă optimă
pentru utilizare în laboratorul său (Wilkinson și colab., 2005;
Lennard și colab., 2005). , pagina 43).
7.6.3 Aplicare
Datorită variațiilor regionale ale umidității, conținutului de
acid al hârtiei și alți factori de mediu, nu poate fi
recomandată o singură formulă de 1,2-indadionă. Aplicarea
reactivului 1,2-indandionă poate fi efectuată prin imersarea
probei sau prin pulverizarea reactivului. Dezvoltarea poate
avea loc la temperatura camerei, dar poate necesita 4-5 zile
(Roux et al., 2000, pp. 761-769). Având în vedere faptul că
tratamentul termic nu provoacă o dezvoltare excesivă de
fundal, se recomandă ca căldura cu abur să fie aplicată pe
amprentele tratate pentru a accelera dezvoltarea (Almog,
2001, pp. 177-209; Ramotowski et al., 1997, pp. 131-139,
Joullié și Petrovskaia, 1998, p. 41-44, Roux și colab., 2000, p.
761-769).
Fluorescența poate fi observată sub iluminare de 520 nm
și vizualizată printr-un filtru de 590 nm (Joullié și
Petrovskaia, 1998, pp. 41-44). Post-tratarea sării de zinc
poate fi aplicată pentru a îmbunătăți culoarea amprentei
dezvoltate și poate crește intensitatea fluorescenței
(Almog, 2001, pp. 177-209 (Roux și colab., 2000, pp.
761-769.) Hauze și colab. , 1998, pp. 744-747, Ramotowski
şi colab., 1997, pp. 131-139, Lennard şi colab., 2005, pp.
43, Almog şi colab., 1999, pp. 114-118).
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
1,2-Indanedione dezvăluie mai multe amprente decât DFO,
ninhidrina sau secvența combinată de DFO și ninhidrina
(Wiesner și colab., 2001, pp. 1082-1084; Lennard și colab., 2005,
p. 43). Secvența indandionă-DFO este capabilă să vizualizeze
amprentele latente chiar mai bine decât numai 1,2-indandiona
(Roux și colab., 2000, pp 761-769), iar indandiona poate, de
asemenea, îmbunătăți amprentele digitale dezvoltate de
ninhidrina (Kasper și colab., 2002) . Cu toate acestea,
tratamentul cu ninhidrine a imprimatelor dezvoltate cu
indandionă nu oferă o îmbunătățire suplimentară (Wisner și
colab., 2001, pp 1082-1084).
În cele din urmă, pe o notă oarecum negativă, Wilkinson et
al. a avut rezultate foarte slabe cu indandiona pentru un
studiu efectuat în toată Canada (Wilkinson et al., 2003, pp.
8-18).
7,7 5-metiltioninhidrina (5-MTN)
5-Metiltioninhidrina (5-MTN) a fost preparată și aplicată pentru
prima dată ca reactiv pentru amprentă digitală în 1990, ca
parte a unui proiect al Serviciului Secret (Cantu și colab., 1993,
pp. 44-46). Acest analog reacţionează cu aminoacizii într-un
mod identic cu ninhidrina deoarece reactantul, miezul
cromogen al moleculei, nu este modificat prin adăugarea
grupării sulf (Figura 7-9) (Elber et al., 2000, p. 757-). 760). Ca
rezultat, 5-MTN a dezvăluit amprente digitale care sunt o
nuanță de violet similară cu cele dezvăluite cu ninhidrina.
Dezvoltarea amprentelor tratate cu 5-MTN necesită căldură
și umiditate, la fel ca și dezvoltarea cu ninhidrina. Acesta
poate fi eliberat în același mod ca cel descris mai sus
pentru ninhidrina sau prin expunere la microunde timp de
2-3 minute tratat împreună cu un recipient cu apă (Almog
și colab., 1992, pp 688-694). Trebuie avut grijă pentru a
evita supraîncălzirea probei, deoarece poate apărea o
dezvoltare semnificativă de fundal. Amprenta rezultată ar
trebui să aibă un aspect violet închis, similar cu o amprentă
dezvoltată cu ninhidrina.
La tratarea cu o sare de zinc, amprenta dezvoltată cu 5-MTN
își schimbă culoarea de la violet la roz (Almog și colab.,
1992, pp. 688-694). Această modificare este însoțită de
fluorescența puternică la temperatura camerei atunci când
este stimulată de lumină la 520 nm și văzută printr-un filtru
de 590 nm (Cantu și colab., 1993, pp. 44-66; Almog și colab.,
1992, pp. 688-694), cu o intensitate care
7–23
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente

FIE

FIGURA 7–9
Structura 5-metiltioninhidrinei și a acesteia FIE
CH3
produs de reacție cu aminoacizi. S
5-MTN FIE

+ aminoacid,
5-MTN

FIE FIE

--
-
- +
- - -Nu.

--
h

-
CH3 HC

--
3
S S

--
FIE FIE

este comparabilă cu cea a DFO. Acesta este un avantaj
evident față de utilizarea continuă a ninhidrinei (Cantu și
colab., 1993, pp. 44-66). Un studiu recent a confirmat că 5-
MTN ar putea depăși ninhidrina, dar produce rezultate
fluorescente mai slabe decât DFO sau 1,2-indadiona
(Wallace-Kunkel și colab., 2006, pp 4-13). Fluorescența
devine și mai intensă dacă proba este răcită la temperaturi
de azot lichid, dar această etapă nu este necesară (Almog și
colab., 1992, pp 688-694).
5-MTN poate fi sintetizat în operațiuni la scară mică în
laboratorul de criminalistică urmând metode descrise în
literatură (Heffner și Joullié, 1991, pp 2231-2256; Della et al,
1999, pp 2119-2123). Alternativ, poate fi obținut de la
furnizorii comerciali de criminalistică. Cu toate acestea, unii
furnizori oferă hemiacetalul etanolic de 5-MTN, care se
dizolvă mai ușor, dar poate necesita o anumită modificare
a formulării date (Secțiunea 7.14) pentru a asigura
concentrația adecvată a 5-MTN în soluție (BVDA, 2010).
7.8 Modificări pentru utilizare
să fie tratate cu formulările convenționale de reactivi de
aminoacizi descrise mai sus deoarece solvenții polari
reacţionează nefavorabil cu tratamentele chimice aplicate
hârtiei în timpul fabricării. Această interacțiune nedorită
face frecvent ca suprafața hârtiei să aibă tendința de a se
înnegri, ștergând dovezile documentare pe care le conținea
hârtia (Stimac, 2003a, pp. 185-197). Pentru a aborda
această limitare, au fost concepute diverse formulări fără
solvenți sau cu polaritate scăzută pentru tratarea acestor
substraturi dificile.
7.8.2 Aplicarea DFO pe hârtie
tratată chimic
DFO poate fi aplicat pe hârtie tratată chimic printr-un
proces cunoscut sub numele de „Uscarea DFO” (Bratton și
Juhala, 1995, pp. 169-172). Această tehnică nu necesită
aplicarea unui solvent pe proba supusă examinării. În
schimb, hârtia de filtru este impregnată cu o soluție de 1 g
DFO în 200 ml metanol, 200 ml acetat de etil și 40 ml acid
acetic. Pe expunere se aplică hârtie de filtru uscată,
deasupra se pune un prosop și se aplică un fier de călcat cu

pe hârtie tratată chimic
7.8.1 Hârtii tratate chimic
Hârtia tratată chimic este o clasă care cuprinde hârtia
termică și hârtiile speciale autocopiative (Stimac, 2003a,
pp. 185-197). Aceste hârtii nu pot
abur umplut cu soluție de acid acetic 5% timp de un minut.
Acest lucru transferă DFO la probă și oferă căldură pentru
dezvoltare. Această tehnică are ca rezultat o schimbare de
culoare mai puțin proeminentă, dar la fel de fluorescentă ca
și metodele pe bază de solvenți (Bratton și Juhala, 1995, pp.
169-172).

7–24

7.8.3 Tehnici de ninhidrine
7.8.3.1 Uscarea ninhidrinei.Această metodă a fost descrisă în
1996 (McMahon, 1996, pp. 4-5) și este similară cu procesul de
„Uscare DFO” descris mai sus. Hârtia de absorbție sau de filtru
se înmoaie într-o soluție de 30-50 g ninhidrin dizolvată în 1,5 L
de acetonă și se lasă să se usuce. Un test este plasat între
două coli de hârtie impregnată și apoi sigilat într-o pungă de
plastic timp de 3 zile până la 1 săptămână. Această tehnică
dezvăluie amprentele digitale cu contrast ridicat, menținând
integritatea și aspectul documentului și este aplicabilă oricărui
tip de hârtie fragilă, inclusiv hârtiei tratate chimic.
7.8.3.2 Extracția ninhidrinei.Metoda propusă de Schwarz
și Frerichs (2002, pp. 1274-1277) și descrisă mai sus poate fi
aplicată la hârtiile tratate chimic fără pierderea detaliilor din
document.
7.8.3.3 Soluție nepolară.O soluție de ninhidrină poate fi
preparată într-un amestec de solvenți nepolari HFE 71IPA și
HFE 7100. Proba este scufundată în soluția activă și lăsată
să se dezvolte în condiții umede, întunecate timp de 2-3
zile, evitând temperaturile ridicate (Stimac, 2003a, p.
185-197).
7.8.4 Formularea indanedionei
Indandiona este suficient de solubilă în solvenți nepolari
încât poate fi aplicată eficient pe hârtia termică fără a
provoca înnegrire (Stimac, 2003b, pp. 265-271). Proba se
scufunda in solutia preparata si se lasa sa actioneze cel
putin 1 zi, in conditii de rece si intuneric. Fluorescența este
indusă așa cum este descris mai sus.
7.8.5 2-izononilninhidrina (INON)
2-Isononilninhidrina, cunoscută și sub numele de INON, sau
comercial ca ThermaNin, este un derivat de ninhidrina cu
solubilitate mult crescută în solvenți nepolari (Takatsu și
colab., 1991; Joullié, 2000). Acest compus, care este un
produs al reacției dintre 3,5,5-trimetil 1-hexanol și
ninhidrina (Almog, 2001, pp. 177-209; Hansen și Joullié,
2005, pp. 408-417; Takatsu și colab. ,. 1992), are structura
chimică prezentată în Figura 7-10.
Soluțiile acestui reactiv nu au o durată lungă de valabilitate,
astfel încât soluțiile de lucru trebuie pregătite după cum
este necesar (BVDA, 2010).
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
Soluția de 2-isononilninhidrina se aplică pe hârtie tratată
chimic prin scufundarea probei în soluție într-o tavă de
aluminiu sau plastic.
Dovada este lăsată să se usuce și să se dezvolte în condiții
umede și întunecate timp de 24-48 de ore. În aceste
condiții, hemiacetalul de ninhidrin reacționează cu apa
absorbită de hârtie pentru a forma ninhidrina și 3,5,5-
trimetil-1-hexanol. Ninhidrina eliberată reacționează lent cu
reziduul de pe amprentă pentru a dezvolta o amprentă
care este mai puțin intens colorată decât o imprimare
tradițională dezvoltată cu ninhidrina. Acest lucru se poate
datora concentrației relativ mai scăzute de ninhidrine
prezente după producerea reacției de hidroliză (Al Mandhri
și Khanmy-Vital, 2005).
7.9 Extracția cu cianoacrilat
7.9.1 Context
Adeziv lichid comercial, super lipici (super glue, după
numele său în engleză), a fost dezvoltat din neatenție în anii
1950 de către cercetătorii care încercau să dezvolte un
polimer acrilic pentru industria aeronautică. Pe lângă
utilizarea sa ca lipici, adezivul CA și-a găsit folosire și ca
bandaj de urgență în Vietnam în anii 1960, deși nu a primit
niciodată aprobarea FDA pentru această utilizare. La
sfârșitul anilor 1970, cercetătorii din Japonia și Regatul Unit
au descoperit aproximativ în același timp capacitățile
latente de dezvăluire a amprentelor digitale ale vaporilor
lichizi adezivi. La scurt timp după aceea, examinatorii de
imprimare latente de la Laboratorul de Investigații
Criminale al Armatei SUA din Japonia și Biroul pentru Alcool,
Tutun și Arme de Foc au introdus această tehnică în
America de Nord. Odată ce eliminarea AC a devenit
practică,
De la acele descoperiri timpurii, nenumărate crime au fost
rezolvate prin utilizarea de rutină a extracției de ester CA
(de obicei metil sau etil) din dovezi și s-au efectuat o
cantitate considerabilă de cercetări pentru identificarea
mediului ideal pentru tehnică.
Astăzi, extragerea CA fiind o tehnică de dezvoltare
versatilă și eficientă pe toate suprafețele practic nu o face
7–25
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
FIGURA 7–10
Structura 2-isononilhidrinei (INON).
FIGURA 7–11
Monomer de etil cianoacrilat.
poroase, inclusiv sticlă, metal, hârtii cretate și toate formele
de materiale plastice. Metoda este deosebit de eficientă pe
suprafețele aspre, unde contactul fizic cu o perie de
amprentă tinde să dezvolte textura materialului împreună
cu amprentele latente. Vaporii AC sunt extrem de sensibili
la reziduurile de amprentă, adaptabili la multe situații
diferite de la locul crimei și în laborator și sunt relativ ieftin
de utilizat.
Studiile privind inițiatorii explici de polimerizare și rolul
apei în dezvoltarea imprimării latente sunt în curs de
desfășurare. Aceste studii ar trebui să conducă în cele din
urmă la o mai bună înțelegere a polimerizării imprimării
latente, deoarece se referă la compoziția imprimării
latente, pH-ul, îmbătrânirea și umiditatea.
7.9.2 Teorie
Dezvoltarea imprimeurilor latente cu super glue sau CA
este cel mai bine explicată ca un proces în trei etape pentru
a produce creșterea polimerului, ceea ce permite
vizualizarea imprimării latente.
Prima etapă are loc atunci când vaporii de monomer din
esterul CA (vezi diagrama monomerului CA etil în Figura
7-11) sunt introduși în amprentele digitale latente și se
leagă rapid cu primerii lor în reziduu. În a doua etapă,
monomerul din reziduul de amprentă reacţionează cu un
alt monomer CA în faza de vapori pentru a forma un
7–26
FIE
ooh
FIE
FIE
FIE
h
h
EtO CN
dimer în imprimare. Acesta reacţionează cu un alt
monomer, iar altul, formând un polimer, un lanţ lung de
molecule CA. Faza finală este atunci când reacția în lanț a
polimerului este terminată. Timpul total de dezvoltare este
rapid, mai ales atunci când volatilizarea adezivului lichid
este accelerată (Lewis et al., 2001, pp. 241-246).
Procesul de polimerizare poate fi, totuși, repornit mai
târziu, dacă amprentele se dovedesc slab dezvăluite la
prima expunere la fum.
Printurile dezvoltate în întregime CA sunt o matrice
tridimensională albă, adesea vizibilă cu ochiul liber și pot fi
îmbunătățite și mai mult cu o varietate de tehnici. Printurile
dezvoltate de CA sunt, în general, mai durabile decât
imprimările netratate, datorită laminării imprimării. Din
acest motiv, unii experți recomandă tratamentul CA în
teren înainte de ambalarea dovezilor pentru a proteja
amprentele fragile în timpul transportului și depozitării
(Perkins și Thomas, 1991, pp. 157-162).
Pentru amprentele normale de transpirație ecrină, CA
polimerizată în condiții ambientale de laborator apare ca
structuri fibroase asemănătoare tăițeilor atunci când este
privită cu un microscop electronic cu scanare (SEM) (Figura
7-12). Aceste morfologii polimerice se schimbă, totuși,
atunci când variabile precum vârsta de imprimare latentă,
compoziția reziduurilor și condițiile de mediu sunt
modificate.
Lewis şi colab. (2001, pp. 241-246) au observat diferențe între
reziduurile latente de imprimare curate și uleioase,

și efectele îmbătrânirii asupra fiecăruia. Imprimeurile
latente fără sebum (printuri curate) au avut tendința de a
suferi efectele îmbătrânirii într-o măsură mult mai mare
decât amprentele care conțin sebum (printuri uleioase,
Figura 7-13). După 1 zi de îmbătrânire, amprentele curate
au arătat o tendință de a se îndepărta de la morfologia
fibroasă menționată mai sus către structuri polimerice care
au apărut rotunjite sub SEM. Amprentele curate au devenit,
de asemenea, dificil, dacă nu imposibil, să se dezvolte după
o perioadă de numai 2 săptămâni, în timp ce amprentele
contaminate cu sebum produs de creșterea polimerului au
fost distinse pentru perioade de până la 6 luni. Lewis şi
colab. (2001, p.
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
FIGURA 7–12
Microscopia electronică cu scanare a
reziduului uleios de cianoacrilat polimerizat
ecrin. (Reprodus cu permisiunea de la Journal
of Forensic Science, 46(2), drepturi de autor
ASTM International, 100 Barr Harbor Drive,
West Conshohocken, PA 19428.)
Extracție de 30 de secunde
FIGURA 7–14
(A) Amprentă de cianoacrilat (CA) polimerizat
într-un înveliș de plastic.
(B) Imprimare CA colorată cu RAM* și
vizualizată la 475 nm cu un filtru de barieră
portocaliu.
*RAM este un amestec fluorescent de
colorant de rodamină 6G, Ardox și 7-(p-
metoxibenzilamino)-4-nitrobenzo 2-
oxa-1,3-diazol (MBD).
Interesant, amprentele latente dezvoltate într-o cameră de
vid produc, de asemenea, formațiunile netede sferice sau
asemănătoare capsulei observate cu SEM și tind să fie mai
translucide cu ochiul liber (Watkin și colab., 1994, pp.
545-554). Acest lucru se poate datora în parte expunerii
imprimării la mediul cu umiditate aproape de zero al
aspiratorului, eliminând probabil umezeala din amprentele
digitale. Rolul umidității în dezvoltarea CA a amprentelor
latente nu este înțeles în acest moment. La mijlocul anilor
1990, Kent observă empiric că mediile umede au depășit
mediile de vid în dezvoltarea tipăririi latente CA (Kent &
Winfield, 1995; Kent, 2005, pp 681-683), în timp ce Lewis și
colab. (2001, p. 241-246) au observat că umiditatea în
timpul procesului de îmbătrânire latentă a imprimării a
avut un efect mai mare decât în timpul polimerizării. În
mod clar, rolul umidității în timpul îmbătrânirii și
polimerizării necesită o examinare suplimentară.
7–27
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente

Inițiatorii efectivi care provoacă polimerizarea imprimării
latente sunt înțeleși doar recent. Inițial, se credea că CA a
reacționat în primul rând cu apa din reziduul de amprentă
(Jueneman, 1982, p. 15). Cu toate acestea, cercetările
actuale indică faptul că aminele solubile în apă și grupările
carboxilice din reziduul de imprimare latent sunt inițiatorii
primari ai polimerizării CA. Aceste două grupuri produc
fiecare greutăți moleculare de creștere semnificativ mai
mari ale polimerului decât apa singură. Mai mult, aminele
și acidul carboxilic polimerizează în absența apei, lăsând
neclar rolul apei în timpul procesului de îmbătrânire și
dezvoltare (Wargacki et al., 2005).
„minimal” produce cea mai mare cantitate de detalii, mai
ales atunci când este utilizat împreună cu pete de colorare
fluorescente (Figura 7-14). Extracția excesivă va lăsa
amprentele asemănătoare unei forme „înghețate”, cu o
lipsă de detalii de margine, ceea ce face dificilă distingerea
de fundal acoperit și cu polimer CA.
Uneori, în funcție de compoziția latentă și de condițiile de
mediu, imprimeurile dezvoltate vor apărea translucide
sau sticloase și vor fi foarte greu de detectat fără
iluminare specifică sau colorare fluorescentă. De fapt,
majoritatea afișărilor vor fi îmbunătățite într-un fel
înainte de înregistrare.

Extracția AC poate fi la fel de simplă și ieftină precum

pH-ul umidității la care sunt expuse imprimeurile latente
vaporizarea adezivului într-un rezervor de pește cu un
înainte de tratarea CA poate juca, de asemenea, un rol
capac etanș sau la fel de elaborată ca utilizarea unei
important în întinerirea amprentelor latente înainte de
camere proiectate comercial cu control dinamic al
procesul de întărire. Amprentele latente care sunt expuse
temperaturii și umidității. Ambele sisteme sunt concepute
la vapori de acid acetic și apoi la CA extras au demonstrat
pentru a obține același rezultat: vaporizarea adezivului
greutăți moleculare mai mari decât cele neexpuse. În
lichid într-un mediu potrivit pentru polimerizarea CA în
schimb, umiditatea de bază produsă cu vapori de amoniac
imprimeuri latente.
pare să îmbunătățească dezvoltarea CA. Cercetările actuale
arată clar că mediile de umiditate acide și bazice vor
O abordare comună și eficientă a volatilizării AC este
îmbunătăți individual creșterea polimerilor de imprimare
încălzirea unei cantități mici de lipici lichid (aproximativ 0,5
latentă, îmbunătățirea acidului fiind cea mai eficientă. Deși
g sau mai puțin) într-un vas de evaporare de aluminiu într-
mecanismul real nu este pe deplin înțeles,
o cană de cafea mai caldă sau fierbinte. Se preferă o placă
de aluminiu, deoarece inhibă polimerizarea (Olenik, 1983,
pp. 9-10). Gazele fierbinți cresc, dar în curând cad în fundul
camerei ca bazine de răcire. Prin urmare, un ventilator de
circulație este adesea folosit în timpul extracției pentru a
menține vaporii dispersați uniform în jurul probei la toate
nivelurile rezervorului. Amprentele care sunt determinate
vor fi ulterior subextrase și pot fi extrase din nou și, de
7.9.3 Aplicare fapt, reîncepe procesul de întărire.
Este important de menționat că CA lichid și vaporii săi pot
provoca leziuni acute ale pielii, ochilor și membranelor
mucoase, iar efectele expunerii pe termen lung nu sunt pe
O a doua abordare a vaporizării AC folosește o baghetă de
deplin cunoscute. Utilizatorul trebuie să aibă grijă să
extracție disponibilă în comerț. Aceste baghete folosesc de
folosească ventilație adecvată și echipament individual de
obicei gaz butan pentru a încălzi un mic cartuş de alamă
protecție și să practice întotdeauna manipularea în
care conţine etil CA (Weaver şi Clary, 1993, pp. 481-492).
siguranță. Toate avertismentele producătorului, inclusiv
Extracțiile din cartușul încălzit de la capătul baghetei pot fi
cele din fișele cu date de securitate, trebuie să fie
direcționate către dovezi sau folosite pentru a reumple o
respectate în timpul utilizării.
cameră. Dezavantajul utilizării unei baghete de extracție
Rezultatul ideal al dezvoltării CA este polimerizarea în într-un mediu deschis este că curenții de aer mătură cu
imprimarea latentă care împrăștie suficientă lumină și nu ușurință vaporii AC departe de dovezi, făcând dezvoltarea
acoperă fundalul, făcând imprimarea albă ușor vizibilă pe dificil de controlat. Utilizarea unei tije în afara unui clopot
substrat. Genul acesta de dezvăluire

7–28
Translated from Spanish to Romanian - www.onlinedoctranslator.com
Extracția prezintă, de asemenea, unele provocări de sănătate și
siguranță care trebuie luate în considerare (Froude, 1996, pp.
19-31).
Vaporizarea poate fi realizată și fără o sursă de căldură
externă. În schimb, accelerația chimică este cauzată de
reacția exotermă care poate fi realizată prin turnarea
adezivului lichid pe un tampon cu celuloză ridicată tratat
anterior cu hidroxid de sodiu. Pretratamentul implică pur
și simplu o minge de vată preparată cu câteva picături de
soluție de NaOH.
Extracția neaccelerată de CA poate fi realizată prin creșterea
suprafeței totale a adezivului lichid, crescând astfel rata de
evaporare. O modalitate de a realiza acest lucru este să
plasați o perlă de clei lichid între două foi de folie de
aluminiu (Olenik, 1989, pp. 302-304). Foile sunt presate
împreună și o rolă de cerneală este folosită pentru a
dispersa uniform
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
FIGURA 7–14
(A) Amprentă de cianoacrilat (CA)
polimerizat într-un înveliș de plastic. (B)
Imprimare CA colorată cu RAM* și
vizualizată la 475 nm cu un filtru de barieră
portocaliu.
*RAM este un amestec fluorescent de
colorant de rodamină 6G, Ardox și 7-(p-
metoxibenzilamino)-4-nitrobenzo 2-
oxa-1,3-diazol (MBD).
Lipiți într-un strat subțire pe întregul interior al suprafețelor
de aluminiu. Aceste foi sunt deschise și plasate în interiorul
unei camere, expunând la aer straturile relativ volatile de
adeziv. Timpul de dezvoltare CA folosind această metodă
poate varia semnificativ în funcție de dimensiunea camerei.
Extracția într-o cameră de vid a fost, de asemenea, sugerată
ca metodă de creștere a volatilității CA (Campbell, 1991, pp.
12-16; Yamashita, 1994, pp. 149-158; Harvey și colab., 2000,
pp. 29-31). Bessman şi colab., 2005, pp. 10-27). Presiunea
atmosferică redusă scade punctul de fierbere al adezivului
lichid și se poate vaporiza mai repede la temperatura
camerei. Presiunea negativă elimină, de asemenea,
umezeala din rezervor, ceea ce afectează aspectul general
al imprimeurilor dezvoltate. Imprimeurile dezvoltate într-un
mediu de vid par adesea translucide, făcându-le dificil de
detectat fără pete de colorant lichid (Watkin și colab., 1994,
pp. 545-554). Cu toate acestea, unii cercetători
7–29
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
au descoperit că această practică este mai puțin eficientă decât
utilizarea unor medii cu umiditate controlată (Kent și Winfield,
1995; Kent, 2005, pp. 681-683).
Deși dezvoltarea AC este preferată într-o cameră de
laborator, camerele improvizate pe teren pot fi, de
asemenea, create cu ușurință. Camerele includ cutii de
carton, cutii mici cu foi de plastic transparent, corturi mari,
interioare de vehicule și chiar camere întregi (Weaver, 1993,
pp. 135-137; Bandey & Kent, 2003). Cea mai comună dintre
aceste camere de câmp este probabil interiorul mașinii. O
metodă de îndepărtare este să plasați o plită fierbinte
(atingând aproximativ 60°C) în centrul vehiculului, cu
aproximativ 1 g de lipici într-un vas de evaporare. Interiorul
este apoi sigilat, închizând toate ușile și ferestrele. Vaporii
din lipiciul încălzit umplu rapid interiorul vehiculului,
dezvăluind amprentele. Acest proces durează aproximativ
10-30 de minute, deși durata este variabilă. În unele cazuri,
pentru a nu distruge întregul vehicul, părți ale vehiculului
pot fi îndepărtate și extrase separat (de exemplu, volan,
oglindă).
În unele cazuri, îndepărtarea AC dintr-o armă de foc poate
interfera cu examinările ulterioare ale armei de foc.
Examinatorii de arme de foc pot fi consultați înainte de
orice urmărire penală CA (Rosati, 2005, pp. 3-6).
Timpii de extracție depind de dimensiunea camerei,
cantitatea de adeziv, temperatura sursei de căldură și
natura substratului și a reziduului latent de imprimare. În
toate condițiile, extragerea ar trebui finalizată la scurt timp
după ce apar primele semne de amprentă în camera care
va monitoriza dezvoltarea amprentelor. Acest lucru nu
numai că ajută la determinarea momentului în care
procesarea ar trebui să înceteze, dar acționează și pentru a
se asigura că echipamentul funcționează corect. Extragerea
poate fi repornită mai târziu dacă impresiile par să nu fie
complet dezvoltate.
7.9.4 Îmbunătățire
Odată ce amprentele au fost dezvoltate, acestea pot fi
îmbunătățite optic cu tehnici de iluminare oblică, axiale,
reflectorizante și transmise; să fie îmbunătățit chimic cu
pete de colorant fluorescent; și îmbunătățit fizic prin
aplicarea de pulbere de amprentă, în această ordine.
Colorare fluorescentă și examinare
7–30
Utilizarea unui laser sau a unei surse de lumină criminalistică
produce de obicei cele mai dramatice rezultate; cu toate
acestea, nu toate imprimeurile tratate cu CA vor accepta pete.
Colorarea cu colorant necesită pur și simplu prepararea
unui colorant fluorescent disponibil comercial în soluție și
aplicarea acesteia pe amprentele digitale polimerizate.
Pentru o referință completă la rețetele de colorare
fluorescente, consultați Ghidul de procesare a procesării
imprimării latente (FBI)Ghid de procesare pentru
dezvoltarea printurilor latente) (Trozzi et al., 2000) sau
manualul luibirou de acasă(Kent, 1998, 2004). Odată aleasă
o soluție de pete, aceasta se aplică pe suprafețe neporoase
tratate cu extracție CA prin imersie sau folosind o sticlă de
spălare cu pulverizare. Se crede că imprimeurile
polimerizate cu pete de colorant funcționează ca o sită
moleculară, în care moleculele de colorant rămân blocate în
golurile de umplere a polimerului din compozit (Menzel,
1999, p. 162). Din acest motiv, este important să clătiți
corect suprafața care poartă amprentele digitale cu petele
de colorant. Rezultatul va fi o imprimare care are
fluorescență intensă atunci când este vizualizată cu un laser
sau o sursă de lumină criminalistică (Figura 7-14). În
această etapă,
Pulverizarea este, de asemenea, o modalitate bună de a
vizualiza și de a documenta impresiile vindecate. Adesea
amprentele sunt suficient de puternice încât să poată fi
periate în mod repetat cu praf de amprentă și ridicate cu
bandă până când se obține contrastul potrivit în ridicare
(Illsley, 1984, p. 15).
7.9.5 Concluzie
Extracția CA este o metodă dovedită și eficientă pentru
dezvoltarea tipăritelor latente care conțin reziduuri ecrine și
sebacee, care a fost utilizată de la sfârșitul anilor 1970.
Moleculele de CA se leagă de reziduu prin polimerizare
pentru a forma un compozit durabil, vizibil, care poate fi
îmbunătățit și înregistrat. prin fluorescență, fotografie și
topografie. Cercetările sunt în curs de desfășurare în chimia
și mecanica reală a reacției CA. În prezent, tehnica
accelerată de căldură într-un grad ridicat de umiditate
controlată

(60-80% umiditate relativă) este adesea metoda de aplicare
sugerată. De asemenea, se recomandă ca dezvoltarea CA
să fie efectuată la scurt timp după depunerea amprentei
pentru rezultate maxime. Deși extracția CA s-a dovedit a fi
eficientă pentru perioade considerabile de timp după
depunere, extracția CA înainte de ambalarea dovezilor
poate fi, de asemenea, un mijloc eficient de stabilizare a
amprentelor latente fragile în timpul depozitării și
transportului.
7.10 Examinarea fluorescenței
7.10.1 Context
Încă din 1933, examinarea fluorescenței cu lumină UV a fost
sugerată ca metodă de vizualizare a amprentelor latente
pudrate cu pulbere de antracen pe suprafețe multicolore
(INBAU, 1934, p. 4). Înainte de sfârșitul anilor 1970,
pulberea fluorescentă UV a fost folosită ocazional și pare să
fi fost singura metodă fluorescentă credibilă de detectare a
imprimării latente. În 1976, cercetătorii de la Centrul de
Cercetare Xerox din Canada au descoperit fluorescența
inerentă a imprimării latente prin iluminarea laser cu undă
de ioni de argon continuă. La scurt timp după aceea, prima
amprentă latentă a fost identificată într-un dosar penal,
folosind luminiscența inerentă prin excitație cu laser
(amprentă pe bandă electrică neagră) (Menzel & Duff, 1979,
p. 96).
De la sfârșitul anilor 1970, progresele în tehnologia de
detectare a fluorescenței au contribuit în mare măsură la
căutarea numeroaselor tipuri de dovezi criminalistice. Astăzi,
dovezile care ar fi abia perceptibile sau chiar invizibile în
lumină normală sunt în mod obișnuit îmbunătățite de
fluorescență. Petele de sânge, materialul seminal, vânătăile,
fragmentele osoase, documentele puse sub semnul întrebării,
reziduurile inflamabile, fibrele și amprentele digitale, toate au
justificat examinarea cu laser sau sursă de lumină
criminalistică.
7.10.2 Teorie
Lumina vizibilă este formată din radiații electromagnetice
de diferite culori și lungimi de undă. Când lumina trece
printr-o prismă, este separată spațial în funcție de lungimi
de undă, rezultând culorile clasice ale curcubeului. Lumina
violetă are cea mai înaltă
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
energie și cea mai scurtă lungime de undă (aproximativ 400
nm, unde un nanometru este o miliardime dintr-un metru),
în timp ce lumina roșie are cea mai mică energie și cea mai
mare lungime de undă (aproximativ 700 nm), verdele,
galbenul și portocaliul fiind intermediare ca energie și
lungime de undă (Champod et al., 2004, pp. 41-76).
Atomii și moleculele au diferite aranjamente unice de
electroni în jurul nucleelor lor, corespunzătoare diferitelor
„niveluri de energie”. Când lumina incide pe o suprafață, un
foton de lumină este absorbit dacă energia fotonului se
potrivește exact cu diferența de energie dintre două dintre
nivelurile de energie ale moleculelor substanței de pe
suprafață. Dacă lumina de o anumită culoare sau energie
nu se potrivește cu diferența de energie, ea este reflectată.
Culoarea suprafeței este formată din culorile luminii care
sunt reflectate și nu din culoarea care corespunde
lungimilor de undă ale luminii care sunt absorbite.
Obiectele care au culori diferite absorb și reflectă diferite
lungimi de undă de lumină. De exemplu, clorofila, care dă
frunzelor culoarea verde, absoarbe puternic la capetele
roșii și albastre ale spectrului vizibil, dar reflectă lumina
verde. Vedem lumea observând lungimile de undă ale
luminii care sunt reflectate de obiectele din jurul nostru.
După ce o moleculă absoarbe lumina și se ridică la un nivel
de energie mai înalt, ea tinde să se relaxeze înapoi la cel
mai scăzut nivel sau „starea fundamentală” prin emanarea
de energie sub formă de căldură, de obicei prin ciocniri cu
alte molecule. În unele molecule, totuși, excesul de energie
absorbit este emis ca lumină. Aceasta este
fotoluminiscența. Dacă emisia este imediată, se numește
fluorescență. Dacă trăiește mai mult, este fosforescență.
Fluorescența se oprește în câteva nanosecunde când sursa
de lumină criminalistică este oprită, în timp ce
fosforescența va continua. Numerele strălucitoare de pe un
temporizator de cameră întunecată sunt un exemplu de
fosforescență.
Molecula excitată își va pierde o parte din energie înainte de a
emite lumină sub formă de fotoluminiscență. Ca rezultat,
lumina emisă are o culoare sau o lungime de undă diferită de
cea a luminii de excitație (Figura 7-15). Se spune că
fluorescența este „deplasată spre roșu”, adică este partea roșie
a spectrului electromagnetic în raport cu lumina incidentă de la
sursa de lumină criminalistică. Diferența dintre lungimile de
undă ale luminii excitante și emise se numește deplasare a
Stokes. Când fluorescența este utilizată pentru a vizualiza o
amprentă, viziune sau filtre de barieră
7–31
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
FIGURA 7–15
Spectrul de absorbție și emisie
de rodamină 6G.
ele blochează lungimile de undă ale luminii reflectate de
sursa de lumină în timp ce permit lungimilor de undă
fluorescente să treacă prin ele.
Examinarea prin fluorescență a amprentelor latente este
extrem de sensibilă (Menzel, 1999, p. 5). Folosind filtrele de
barieră corecte care blochează lumina de la sursa de
lumină criminalistică utilizată, dar nu și fluorescența, se
poate observa un raport semnal-zgomot foarte mare.
Dacă există chimie fluorescentă doar în amprenta digitală,
fundalul nu emite niciun semnal, iar amprenta este ușor
de văzut că strălucește pe un fundal negru.
Examinările de amprentă pot avea fluorescență din patru
surse:
• Constituenți nativi în reziduurile latente de imprimare
• Substanțe străine preluate manual și transferate prin
rezervor
• Îmbunătățirea intenționată a chimiei
• Fluorescența substratului (fondul)
Unele cercetări au fost direcționate către identificarea
luminiscenței „native” sau inerente în reziduurile de
amprentă. Această fluorescență este de obicei slabă și se
crede că provine din compuși precum riboflavina și
piridoxina (Dalrymple și colab., 1977, p. 106). Contaminanții
străini din reziduurile de amprentă, cum ar fi reziduurile de
alimente sau medicamente, pot apărea, de asemenea,
luminiscenți. Tratarea prin mijloace chimice și fizice
destinate
7–32
emisie de fluorescență
absorbanta
Lungime de undă
produce fluorescență; cu toate acestea, este considerată în
general cea mai productivă. Rezultate dramatice sunt
obținute în mod obișnuit prin utilizarea de pulberi
fluorescente, pete de colorant și reactivi chimici.
7.10.3 Aplicare
Utilizarea laserelor și a surselor de lumină criminalistică
prezintă pericole reale și uneori ireversibile pentru sănătate.
Laserele pot genera suficientă intensitate încât chiar și lumina
incidentă sau reflectată poate deteriora ochii neprotejați.
Lămpile filtrate produc, de asemenea, lumină intensă, iar unele
vor genera, de asemenea, radiații UV periculoase. Protecția
ochilor adecvată trebuie utilizată în coordonare cu lungimile de
undă de excitație utilizate. Vă rugăm să citiți toate
avertismentele producătorului înainte de a utiliza orice sursă de
lumină criminalistică.
Pentru a vizualiza amprentele latente folosind fluorescență,
o lățime de bandă specifică de radiație trebuie făcută să
strălucească fie pe o imprimare latentă netratată, fie pe
una tratată cu o substanță chimică fluorescentă. Lungimile
de undă alese vor fi determinate de substanțele chimice
implicate și de natura substratului luminescent. Dovezile
sunt apoi examinate prin ochelari de vizualizare (Figura
7-16) sau plăci filtrante care blochează lumina incidentă de
la sursa de lumină criminalistică. Acești ochelari acționează
ca un filtru de barieră și sunt esențiali în separarea luminii
incidente generate de sursa de lumină și a semnalului
fluorescent slab emis de imprimarea latentă. Această
separare a semnalelor luminoase incidente și emise oferă
testării fluorescenței sensibilitatea sa.

FIGURA 7–16
Ochelari.
Excitația UV unică nu necesită neapărat ochelari de
vizualizare din cauza invizibilității iluminării incidente
pentru ochiul uman; totuși, în timpul examinării dovezilor
trebuie purtate ochelari de protecție, care pot include
lentile transparente din policarbonat, pentru a proteja
ochii de radiațiile UV reflectate. Nu toate sursele de lumină
UV produc UV pur și va fi necesar un filtru de vizualizare
galben dacă este prezentă lumină vizibilă. Fotografia unică
cu fluorescență excitată UV poate necesita, de asemenea,
ca filtrul corect de barieră UV din cameră să fie sensibil la
lumina incidentă, chiar și atunci când ochiul uman nu este.
Trebuie folosite îmbrăcăminte de protecție pentru a
minimiza expunerea pielii la radiațiile UV.
În general, filtrele galbene sunt folosite pentru lungimi de undă ale
luminii incidente de la UV la 445 nm, filtrele portocalii pentru
sursele de lumină de 445-515 nm și filtrele roșii pentru 515-550
nm. Ochelarii și filtrele specifice vor varia în ceea ce privește
valorile de transmisie și trebuie să fie potrivite cu sursa de lumină
utilizată. Ochelarii de vizualizare sunt disponibili prin intermediul
companiilor de lumină criminalistică și laser și prin majoritatea
distribuitorilor de produse criminalistice.
Odată ce o imagine fluorescentă este observată, uneori
poate fi „reglată” prin ajustarea lungimilor de undă de
excitație emise de sursa de lumină și a filtrului de barieră
utilizat pentru vizualizare, pentru a minimiza fluorescența
de fundal și a maximiza contrastul. Imaginea rezultată
trebuie fotografiată folosind un filtru fotografic care
transmite aceleași lungimi de undă ca și filtrul utilizat
pentru vizionare.
7.10.4 Surse de lumină
Sursele de lumină folosite pentru a genera aceste lățimi de
bandă înguste vin în mai multe varietăți, inclusiv lămpi UV,
lămpi filtrate și lasere. Fiecare dintre
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
Aceste surse de lumină au avantaje și dezavantaje, în
funcție de scopul propus și de bugetul de care dispuneți.
Recent, sursele de lumină „alternative” sau „legale” (lămpi
filtrate) au devenit în mare parte cele mai de încredere de
către laboratoare și de pe scenă datorită îmbunătățirii
puterii, versatilității, portabilității și prețului accesibil în
comparație cu laserele. Aceste lămpi de înaltă intensitate
folosesc filtre cu trecere lungă, trecere scurtă și trecere
bandă în fața unui bec cu xenon sau cu halogenuri metalice
pentru a produce lungimea de undă dorită pentru
examinarea dovezilor (Wilkinson și Watkin, 1994, p.
632-651; Wilkinson și colab. ., 2002, pp. 5-15). Recent, au
fost introduse „lanterne” criminalistice, multe bazate pe
tehnologia cu diode emițătoare de lumină (LED) (Wilansky
et al., 2006).
Laserele, pe de altă parte, au fost în trecut mai puțin
portabile și mai puțin accesibile, dar generează mult mai
multă putere decât lămpile filtrate. Laserele sunt de dorit
atunci când se observă doar o fluorescență foarte slabă.
Câteva exemple de fluorescență slabă includ fluorescența
inerentă a resturilor latente de amprentă digitală sau
amprentele digitale dezvoltate cu reactivi precum cristalul
violet care emit un semnal fluorescent foarte slab. Laserele
mai noi (532 nm), care sunt răcite cu aer și portabile, au
apărut recent pe piață. Pentru o discuție mai extinsă
despre tipurile laser, funcționalitate, utilizări și teorie, vezi
Detectarea amprentei cu lasere Menzel(Menzel, 1999, p.
3-21) sau publicarea luibirou de acasă,Detectarea
amprentei prin examinare prin fluorescență(Hardwick şi
colab., 1990).
Pe lângă simpla detectare a dovezilor, un laser sau o sursă de
lumină criminalistică este adesea un mijloc eficient de
îmbunătățire a imaginii. Această îmbunătățire poate proveni
din cauza intenționată a fluorescenței unui fundal pentru a
crește contrastul dintre o amprentă și ea.
7–33
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente

substrat sau de la dezactivarea modelului de fundal prin
selectarea unui interval de lungimi de undă care reduce
culoarea de fundal.
Amprentele cu sânge sunt un bun exemplu de
îmbunătățire prin absorbție la o lungime de undă discretă.
Lungimea de undă maximă de absorbție pentru sângele
uscat este de aproximativ 420 nm. Iluminarea la această
lungime de undă face ca pieptenii pătați de sânge să pară
mai întunecați. Dacă fundalul este fluorescent în acest
interval de lungimi de undă, impresia sângeroasă va fi
semnificativ îmbunătățită (Figura 7-17) (Stoilovic, 1991, pp.
289-296; Vandenberg și van Oorschot, 2006, pp. 361-370).
7.10.5 Pulberi fluorescente, pete de
colorant și reactivi
Multe procese fluorescente au fost dezvoltate pentru a
ajuta examinatorul criminalist cu instrumente care merg
dincolo de utilizarea unei singure surse de lumină.
Pulberile fluorescente sunt abundente și disponibile pe
scară largă de la companiile de furnizare de servicii
criminalistice, majoritatea companiilor își comercializează
propria marcă.
Petele de colorant precum MBD [7-(p-metoxibenzilamino)-4-
nitrobenzo-2-oxa-1,3-diazol], Rhodamine 6G (R6G), Ardrox,
Basic Yellow și Basic Red pot fi preparate în laborator și sunt
extrem de eficient în îmbunătățire
amprentele digitale dezvoltate cu cianoacrilat. Unele dintre
aceste pete de colorant pot fi combinate pentru a produce
o pată cu fluorescență cu spectru larg. Unul dintre aceste
blob-uri este RAM, o combinație de R6G, Ardrox și MBD.
Deoarece amestecul RAM poate fi utilizat la lungimi de
undă diferite, practicianul poate „regla fin” fundalurile
problematice selectând o lungime de undă care
maximizează fluorescența amprentei și suprimă
fluorescența de fundal.
Tratamentele pentru hârtie sunt la fel de eficiente ca și cele
utilizate pe suprafețe neporoase și includ ninhidrina
tonificată cu clorură de zinc și analogi de ninhidrina: DFO,
1,2-indandionă și 5-MTN (5-metiltioninhidrina).
Patru referințe excelente care conțin rețete și instrucțiuni
pentru reactivi fluorescenți suntGhid de procesare FBI pentru
dezvoltarea tipăritelor latente(Trozzi et al., 2000), theHome
Office Manual de tehnici de dezvoltare a amprentei digitale(
Kent, 1998, 2004),Amprente și alte impresii ale pielii Ridge(
Champod și colab., 2004, p. 142–145, 228–229) șiProgrese în
tehnologia de amprentă digitală (Lee și Gaens-slen, 2001, pp.
105–175).
Tabelul 7-3 este o listă de reactivi comuni și lungimile de undă
maxime de absorbție și emisie corespunzătoare. Aderarea
precisă la un vârf de excitație și o lungime de undă de
absorbție nu este întotdeauna posibilă (în funcție de sursa de
lumină disponibilă) și nu întotdeauna

FIGURA 7–17
Imagine compozită a unei amprente
sângeroase pe hârtie de copiere.
Partea stângă a fost fotografiată la 415
nm. Partea dreaptă a fost fotografiată
De încredere în lumina zilei echilibrată
cu iluminare fotografică.

7–34
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

Tabelul 7–3

Reactivi comuni și lungimile de undă maxime de absorbție și emisie ale acestora.

Reactiv/Substanță Absorbție maximă (nm) maxim de emisie (nm)

580
560
DFO (Champod et al., 2004, p. 129–
(Champod și colab., 2004, pp. 129-130)
130)
1,2-Indaneodin 515
550
5-MTN
(Wallace-Kunkel și colab., 2006, pp. 4-13)
415–560*
ninhidrina
(Champod și colab., 2004, pp. 117-118)
540
Ninhidrina/ZnCl 490
(Champod et al., 2004, pp.120–124)
500
Ardrox 380
(Lee și Gaennslen, 2001, p.124)
445 495
(Champod et al., 2004, (Champod et al., 2004,
pp.142–145, 228–229) pp.142–145, 228–229)
Galben de bază 40

440 490
(Lee și Gaennslen, 2001, p.124) (Lee și Gaennslen, 2001, p. 124)
515
MBD 465
(Lee și Gaennslen, 2001, p. 124)
585
(Champod et al., 2004,
roșu de bază 28 495
pp. 142–145, 228–229;
Lee și Gaennslen, 2001, p. 124)
490–530 565
(Champod et al., 2004, (Champod et al., 2004,
pp. 142–145, 228–229) pp. 142–145, 228–229)
Rodamină 6G

525 555
(Lee și Gaennslen, 2001, p. 124) (Lee și Gaensslen, 2001, p. 124)
cristal violet 532**
550
Galben acid 7 527
(Sears et al., 2005, pp. 741–763)
485–500
Galben acid 7 + Sânge 445–480
(Sears et al., 2005, pp. 741–763)
415*
sânge uscat netratat
(Champod și colab., 2004, p. 168)

* Nu este fluorescent, dar pare întunecat.

* * Fluorescență scăzută care necesită iluminare cu laser.

7–35
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
este recomandabil deoarece multe substraturi pot
interfera cu vizibilitatea la aceste lungimi de unda.
Deoarece benzile de absorbție sunt în general destul de
largi, lungimea de undă de excitație poate diferi de
maximul de absorbție și poate induce fluorescență
semnificativă.
7.10.6 Timpul – și faza – creării
imaginii rezolvate
După cum sa menționat mai sus, fluorescența de fundal poate
fi generată în mod intenționat pentru a vizualiza mai bine o
amprentă digitală care absoarbe lumină slabă, dar nu
fluorescentă. Această condiție mărește contrastul prin
strălucirea fundalului, făcând amprenta mai întunecată să iasă
în evidență. Cu toate acestea, fluorescența de fundal este mai
adesea un obstacol, concurând cu amprenta digitală
fluorescentă pentru vizualizare.
Imagistica rezolvată în timp a fost susținută ca un posibil
mijloc de rezolvare a acestei probleme. Această tehnică
profită de diferența dintre timpul de emisie de pe substrat
și amprenta fluorescentă (Menzel, 1999, p. 126). Primele
dispozitive folosesc o sursă de lumină cu o roată închisă,
care „taie” lumina pentru a exploata aceste diferențe de
emisii de rotație. Lumina strălucește pe amprentă și pe
substrat atunci când o deschidere a roții se află în fața
luminii. Sursa de lumină este apoi pornită, efectiv atunci
când o lamă de pe roată trece prin fața sursei de lumină. La
scurt timp după, o deschidere în roată trece prin fața unui
detector. Dimensiunea deschiderilor din roată și viteza cu
care se rotește roata, acestea vor determina durata de timp
în care imprimarea este expusă și întârzierea dintre
excitare și detectare. Dacă fluorescența de fond scade mai
repede decât fluorescența substanței chimice din amprenta
digitală latentă, fundalul poate fi îndepărtat prin ajustarea
timpului de întârziere (Menzel, 2001, p. 216; Campbell,
1993, p. 368-377).
Proiectele ulterioare s-au dovedit mai practice prin
utilizarea unui dispozitiv electronic de tăiere a luminii în
combinație cu o cameră cu dispozitiv cuplat cu încărcare
(CCD), fiecare componentă controlată de un computer cu
imaginea afișată pe un monitor (Menzel, 1999, p. 126).
Crearea de imagini rezolvate în timp este încă considerată
nepractică pentru aplicarea pe scară largă. Imagistica cu
rezoluție de fază rămâne următorul progres tehnologic și
este utilizată în prezent în alte domenii ale spectroscopiei
(Menzel, 2001, p. 216).
7–36
7.10.7 Concluzie
Examinarea prin fluorescență se bazează ferm pe tehnicile
de detectare a imprimării latente și pe imagistica de zi cu zi.
Sensibilitatea acestei tehnici justifică aplicarea ei în toate
formele de probe criminalistice. Lățimile de bandă specifice
de radiație sunt făcute strălucitoare pe imprimeurile
netratate, precum și pe imprimările tratate cu pulberi și
reactivi chimici. Când este văzută cu filtrele de barieră
adecvate, sensibilitatea prin detectarea fotoluminiscenței
poate fi atinsă până la aproape un singur foton. Absorbția
la lungimi de undă discrete, absentă de fluorescență, este,
de asemenea, o tehnică de îmbunătățire benefică a unor
substanțe precum imprimeurile purpurie de ninhidrina sau
sângele uscat, făcându-le mai întunecate și mai ușor de
văzut și fotografiat.
7.11 Depozit de metal în vid
7.11.1 Istoric
Depunerea în vid a metalelor (VMD) este o tehnică
industrială de lungă durată pentru aplicarea acoperirilor
metalice pe componente precum sticla pentru a forma o
oglindă. În 1964, profesorul de fizică Samuel Tolansky
(Colegiul Royal Holloway, Universitatea din Londra) a
remarcat că depunerea de argint într-un sistem de
depunere în vid a scos la iveală amprente digitale latente
pe o componentă de sticlă. Au fost propuse cercetări
asupra procesului ca tehnică de dezvoltare a amprentei.
Cu toate acestea, acest lucru nu a fost urmărit la acea
vreme de către Ministerul de Interne din Regatul Unit,
deoarece alte tehnici de detectare a amprentelor pe sticlă
erau considerate mai ieftine, mai ușor de utilizat și
suficient de eficiente.
În 1968, muncitorii francezi au raportat (Theys et al., 1968,
p. 106) că VMD dintr-un amestec de zinc pulbere,
antimoniu și cupru era capabil să dezvolte amprente
latente pe hârtie. Ca o consecință a acestui articol, interesul
pentru tehnică a fost reînviat în Marea Britanie și Tolansky
a început un program de cercetare pentru a investiga
condițiile optime și posibilele aplicații ale VMD. Unul dintre
primele obiective ale cercetării a fost

stabiliți de ce compoziția franceză a fost eficientă. O
examinare mai atentă a acoperirilor metalice de poziție
produse de laboratorul francez a indicat că acoperirea era
aproape în întregime zinc, prezența antimoniului și a
cuprului nefiind necesară pentru a dezvolta amprente
(Hambley, 1972).
Programul de cercetare inițiat de Tolansky (Hambley, 1972)
a investigat caracteristicile de depunere a unei game de
metale pe substraturi de hârtie, identificarea metalelor
individuale și combinațiile de metale care oferă o
dezvoltare optimă a imprimării. S-au efectuat cercetări și
asupra capacității tehnicii de a detecta amprente latente în
țesuturi. Aceste experimente au arătat că, deși o anumită
dezvoltare a imprimării a fost obținută prin utilizarea
metalelor individuale (de exemplu, aur, argint, cupru, zinc și
cadmiu), în general, cele mai bune rezultate au fost
obținute prin utilizarea unei combinații de metale, de obicei
aur sau argint. urmate de cadmiu sau zinc. Inițial,
combinația de aur și cadmiu a fost selectată ca cea optimă,
deși problemele ulterioare de sănătate și siguranță au dus
la combinația de aur și zinc în schimb. Aurul a fost preferat
în locul argintului ca metal de depozit inițial, deoarece
argintul poate fi degradat de secrețiile de la amprentele
digitale și poluanții atmosferici.
Lucrările experimentale inițiale au fost efectuate pe
echipamente la scară mică cu un borcan cu clopot, dar
cercetările au continuat pentru a dezvolta echipamente mai
mari, potrivite pentru utilizarea într-un laborator de
amprente. Până la mijlocul anilor 1970, au fost dezvoltate
sisteme de echipamente standard industriale modificate
(Kent, 1982) și au fost utilizate de diverse forțe de poliție și
furnizori de criminalistică din Marea Britanie. Ulterior,
producătorii fac perfecționări, crescând dimensiunea
camerei de vid și adăugând controale specifice pentru
procesul de dezvoltare a amprentei. În anii 1990, tehnica și-
a făcut drum din Europa în America de Nord (Murphy,
1991, pp. 318-320; Misner, 1992, pp. 26-33; Masters și
DeHaan, 1996, pp. 32-45).
Deși VMD a fost investigat inițial ca tehnică de dezvoltare a
amprentei pentru utilizare pe hârtie și textile, s-a stabilit că
alte procese sunt capabile să dea rezultate mai bune pe
hârtie. Cu toate acestea, VMD a dat rezultate excelente pe
substraturi neporoase și
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
în studiile comparative s-a constatat că depășește toate
celelalte tehnici în dezvoltarea mărcilor pe pungi de plastic
(Misner, 1992, pp. 26-33; Kent și colab., 1975, 1978; și
Reynoldson Reed, 1979). De asemenea, s-a descoperit că
procesul dezvăluie urme pe substraturile expuse la apă și
la condiții de umiditate ridicată, oferind avantaje
substanțiale față de tehnici precum extracția CA pentru
articolele care au fost expuse la aceste condiții.
Puține modificări au fost aduse procesului în sine de la
schimbarea celui de-al doilea metal de depozit de la cadmiu
la zinc la sfârșitul anilor 1970. Recent, au existat cercetări
suplimentare asupra VMD în Australia, analizând în detaliu
diferitele regimuri de dezvoltare a tipăririi care pot să fie
urmate pe diferite grade de polietilenă (Jones et al., 2001c,
pp 73-88) și modul în care suprafețele ar putea fi
„reactivate” pentru a dezvolta amprente dacă ar fi avut loc
inițial depunere în exces de metal (Jones et al., 2001d, pp.
5-). 12). Lucrările au fost extinse pentru a investiga alte
substraturi polimerice, inclusiv polipropilena, clorură de
polivinil și tereftalat de polietilen (Jones și colab., 2001b, pp
167-177) și au fost recomandate diferite condiții de
depunere pentru fiecare tip de polimer, în special,
Cu toate acestea, există situații în care performanța VMD
lasă mult de dorit. Se crede că eficacitatea sa poate fi
afectată negativ de prezența fluidelor corporale (Batey și
colab., 1998, pp. 165-175) și a reziduurilor de medicamente
(Magora și colab., 2002, pp. 159-165). De asemenea, a fost
dificil să se dezvolte printuri realizate în mare parte din
polimeri plastifiați (cum ar fi folie de plastic și vinil
plastificat) folosind procesul VMD. Lucrări recente au
indicat că depunerea de argint ca un singur metal poate
oferi rate de detecție mai bune față de combinația de aur și
zinc pentru aceste tipuri de substraturi, iar procesul de
depunere a argintului a fost publicat pentru utilizare
operațională (Home Office Scientific Development Branch,
2005, pp 8-9). ).
7.11.2 Teorie
Există un acord general cu privire la teoria asociată cu
dezvoltarea normală a tipăritelor prin metoda VMD.
Motivul pentru care se presupune că combinațiile de
metal funcționează bine se datorează caracteristicilor
7–37
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente

condensare cu zinc (și cadmiu). Aceste metale nu se vor condensa în grăsime, cum
ar fi cea găsită în reziduurile de amprentă, chiar și atunci când reziduul uleios este
prezent doar ca monostrat. Cu toate acestea, zincul este depus în mici nuclee
metalice și acesta este motivul pentru care are loc mai întâi depozitul de aur sau
argint. Aurul și argintul se pot depune pe întreaga suprafață și încep să formeze
nuclee, a căror morfologie depinde de natura suprafeței (energie de suprafață,
specii chimice prezente) pe care sunt depuse. Stratul de aur rezultat este foarte
subțire (doar câțiva nanometri) și discontinuu. Cu toate acestea, în regiunile
acoperite cu reziduurile grase ale amprentei digitale latente, aurul difuzează în
grăsime și, prin urmare, nu există nuclee de aur lângă suprafață. În consecință,
atunci când zincul este depus ulterior, acesta se va condensa în regiunile nucleelor
de aur (adică, substratul de fundal), dar nu în regiunile de depozit de grăsime (adică,
crestele de amprentă). Această teorie a nucleării este discutată mai detaliat de
Stroud (1971, 1972). Procesul de dezvoltare normală este prezentat schematic în
Figura 7-18, iar o fotografie a unui semn produs de dezvoltarea normală este
prezentată în Figura 7-19. crestele de amprentă). Această teorie a nucleării este
Benzile subțiri de acid stearic (Thomas, 1978, pp. 722-730)
au demonstrat că 60% din aur a pătruns în acidul stearic la
o adâncime mai mare decât adâncimea de detectare a
tehnicii de analiză a suprafeței prin spectroscopie
electronică pentru analiză chimică (ESCA) și, prin urmare,
probabil nu ar fi suficient de aproape de suprafața de zinc
pentru a se nuclea pe ea.
Microscopia electronică a fost, de asemenea, utilizată
pentru a confirma că mărimea și distribuția nucleelor de
aur formate în timpul procesului de depunere au variat
foarte mult în funcție de substrat și de speciile chimice
prezente (Kent, 1981, p. 15). Această diferență în
dimensiunea și distribuția nucleelor, împreună cu difuzia
aurului în depozitele grase, a delimitat ulterior impresia în
timpul VMD.

discutată mai detaliat de Stroud (1971, 1972). Procesul de dezvoltare normală este
prezentat schematic în Figura 7-18, iar o fotografie a unui semn produs de
dezvoltarea normală este prezentată în Figura 7-19. crestele de amprentă). Această
teorie a nucleării este discutată mai detaliat de Stroud (1971, 1972). Procesul de
dezvoltare normală este prezentat schematic în Figura 7-18, iar o fotografie a unui
semn produs de dezvoltarea normală este prezentată în Figura 7-19.
Testele efectuate pentru a determina care componente ale
amprentei latente erau cel mai probabil responsabile
pentru inhibarea depunerii metalelor au identificat mai
multe substanțe, inclusiv acid stearic, acid palmitic, oleat de
colesterol, trioleat de glicerol și aminoacizi monoclorhidrat
de L-arginina, L-leucina. și DL-treonină. Majoritatea acestor
substanțe sunt grăsimi sau acizi care nu sunt solubili în apă
sau cu lanț lung cu presiune scăzută de vapori, care
determină stabilitatea și nemigrarea lor la suprafață în
timpul procesului VMD. Aceste rezultate au fost în acord cu
observația că VMD a fost capabil să dezvolte amprente pe
substraturi expuse la apă. Experimente pentru a studia
difuzia aurului sub formă de filme
În practică, multe amprente dezvoltate folosind VMD pot fi
„dezvoltate invers” (adică, zincul se depune de preferință
pe crestele amprentelor mai degrabă decât pe fundal).
Există diferențe de opinie cu privire la motivul pentru care
apare acest lucru (Jones și colab., 2001b, pp. 167-177;
2001c, 73-78; Kent și colab., 1976, p. 93), dar niciuna dintre
teorii nu a fost dovedită categoric. și, în unele cazuri,
dezvoltarea inversă și normală poate fi observată pe același
substrat (deși se spune că acest lucru este mai comun
pentru [dacă nu exclusiv pentru] substraturi LDPE). Figura
7-20 prezintă un semn de dezvoltare inversă pe o pungă de
polietilenă.
7.11.3 Aplicare
Echipamentul utilizat pentru VMD poate varia în funcție de
producător, dar elementele esențiale ale sistemului sunt
aceleași. Echipamentul constă dintr-o cameră de vid care poate
fi pompată la o presiune foarte scăzută (<3 x 10-4mbar),
filamente pentru evaporarea aurului și zincului și o fereastră de
vizualizare pentru a putea fi monitorizat depozitul de zinc.
Camera poate conține, de asemenea, un „deget rece”, răcit la o
temperatură scăzută pentru a ajuta la reducerea

reziduuri de imprimare Zinc

FIGURA 7–18
Diagrama schematică a S-a rugat

dezvoltării normale, arătând

depozitul de zinc unde
Substratul
nucleele de aur sunt
disponibile la suprafață.
dezvoltare normală

7–38
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

FIGURA 7–19
Fotografia unei mărci dezvoltată în mod normal
într-o pungă de polietilenă.

FIGURA 7–20
Fotografie a unui semn de dezvoltare inversă pe
o pungă de polietilenă.

timpii de oprire a pompei prin condensarea unei părți a
aburului din cameră. Articolele de acoperit sunt atașate de
circumferința interioară a camerei de vid, deasupra
filamentelor de acoperire. Un sistem tipic este ilustrat în
Figura 7-21.
Filamentele („bărci”) folosite pentru depozitul de aur și zinc
sunt de obicei formate din foi subțiri de molibden.
Filamentul de aur constă de obicei dintr-o gropiță mică într-
o fâșie subțire de mo libden. Depunerea de aur are loc
atunci când camera a atins o presiune de 3 x 10-4mbar sau
mai jos și curentul către filament este crescut până când
filamentul ajunge la o căldură galbenă până la albă.
Depunerea de aur ar trebui să fie finalizată în 10 secunde,
dar dacă se observă resturi pe filament pe măsură ce
curentul este redus, temperatura ar trebui să crească din
nou până când tot aurul s-a evaporat.
La finalizarea depozitului de aur, presiunea din cameră
crește până la ~5x10-4mbar și curentul către filamentul
(filamentele) de depozit de zinc este pornit. Motivul pentru
presiunea crescută în cameră este încetinirea depunerii de
zinc prin introducerea mai multor molecule de aer cu care
zincul se poate ciocni. Unele substraturi pot fi acoperite
foarte repede, astfel încât procesul de depunere mai lent
oferă operatorului mai mult control.
Firele de depunere de zinc sunt mai mari și semnificativ
mai adânci decât firul de aur, iar cantitatea de zinc
adăugată este mai mare, de obicei 1 g pe tiraj. Pentru
depunerea de zinc, curentul este crescut până când
filamentul strălucește într-o culoare roșu vișiniu tern până
la portocaliu. Odată ce se întâmplă acest lucru, operatorul
trebuie să urmărească procesul de depunere prin
fereastra de vizualizare, oprind depunerea imediat ce
urmele devin vizibile pe substrat.

7–39
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente

FIGURA 7–21
metal tipic de vid
echipament de depunere.

După depunerea zincului, filamentul de aur trebuie încălzit Gama de probe care au fost tratate cu succes folosind
pentru scurt timp cu o căldură galbenă până la albă pentru VMD este extinsă și include:
a arde orice contaminare cu zinc. Procesul este descris mai
• Pungi și ambalaje de plastic.
detaliat în altă parte (Kent, 2004).

• Sticle de sticla si plastic.

Există o mare variabilitate în viteza cu care sunt acoperite
diferite substraturi și poate dura mai mult de 10 minute
• Arme de foc.
pentru a obține o acoperire adecvată pe anumite tipuri de
material. În unele cazuri, poate fi necesar să se efectueze • Card lucios, hârtie foto și coperți de reviste.
mai multe cicluri de depunere pentru a obține rezultate
• Curățați articole din piele (inclusiv genți și pantofi).
satisfăcătoare sau pentru a dezvălui toate semnele
prezente. Prezența contaminării suprafeței, a agenților de
• Benzi adezive (partea nelipicioasă).
degajare, a plastifianților poate însemna că nu este deloc
posibilă obținerea unei acoperiri cu zinc; În aceste În mod clar, există multă suprapunere între tipurile de
circumstanțe, depunerea a 60 mg de argint, folosind articole care pot fi tratate cu VMD și cele care pot fi tratate
aceleași condiții de depunere ca și aurul, poate produce cu extracția CA. În multe cazuri, factorul decisiv în ceea ce
semne suplimentare. privește tehnica care va fi utilizată este dacă articolul a fost
umezit, deoarece VMD este încă eficient pe articolele
Tehnica VMD a fost adoptată inițial ca tehnică operațională
umede, în timp ce extracția CA nu este. În practică, este
pentru detectarea amprentelor latente pe foile subțiri de
posibil să se utilizeze cele două procese în succesiune și mai
polietilenă și s-a dovedit a fi superioară altor procese
multe semne pot fi detectate în acest fel deoarece cele
dezvoltate în urma testelor de comparație inițiale. VMD a
două procese lucrează pe constituenți diferiți de amprentă.
fost acum utilizat operațional de mulți ani și s-a dovedit a fi
Cu toate acestea, în prezent, încă pare să existe o dezbatere
o tehnică eficientă pentru o gamă mai largă de materiale
cu privire la care dintre cele două tehnici ar trebui făcută
decât polietilena. Rezultatele recente au arătat că VMD
prima.
poate produce rezultate pe o serie de substraturi (de
exemplu, o bancnotă acoperită cu cerneală feromagnetică
și pe polistiren expandat) (Suzuki et al., 2002, pp. 573-578). 7.12 Tehnici de îmbunătățire a
Utilizarea tehnicii a început să crească și în America de
Nord și s-au obținut rezultate de succes din pungi de sângelui
plastic,
7.12.1 Istoric
Sângele este unul dintre cei mai des cunoscuți
contaminanți ai amprentelor găsite în locații.

7–40
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

a faptelor. Utilizarea dovezilor de sânge în istoria cercetării Utilizarea colorantului proteic, Amido Black (Acid Black 1), a
datează de mai bine de 150 de ani. Primele teste au fost de devenit rapid populară printre anchetatorii criminalistici.
două tipuri, ambele bazându-se pe prezența grupului hem: Utilizarea sa de către Laboratorul de Poliție Metropolitană,
cele care au produs cristale și cele care se bazează pe într-o bază de solvent de metanol și acid acetic, a fost
natura lor catalitică. discutată la un simpozion de știință criminalistică în 1961
de Godsell (1963, p. 79). Această formulare, cu o schimbare
a metodei de fixare a sângelui - de la utilizarea căldurii la
Testele cristaline sau de confirmare au fost formulate de
imersia cu metanol (Faragher și Summerscales, 1981),
Teichmann în 1850 (Thorwald, 1966, pp. 23) și Takayama în
împreună cu o formulare pe bază de apă a aceleiași pate
1912 (Gerber și Saferstein, 1997, pp. 19-19). Cu toate
(Hussain și Pounds, 1989a)
acestea, aceste teste necesită ca sângele să fie răzuit de la
— a continuat să fie recomandat pentru îmbunătățirea
suprafață și, prin urmare, nu acordă importanță formelor
amprentei de sânge de către Ministerul de Interne din
de dovezi fizice, cum ar fi amprentele digitale, amprentele
Regatul Unit până în 2004 (Kent, 2004), când o nouă
de pantofi sau modelele de stropire.
formulă a fost aprobată de Sears și Prizeman (2000, p.
470) .
Testele catalitice sau presupuse care au încercat să
păstreze o mare parte din dovezile fizice intacte au fost
Multe alte pete proteice au fost, de asemenea, propuse
produse de Van Deen și Day în 1862 și s-au bazat pe
pentru ameliorarea amprentelor digitale și a pantofilor în
guaiacol (Gerber și Saferstein, 1997, pp. 18-19); de
sânge: albastru Coomassie (albastru acid 83) și colorarea
Schönbein în 1863, folosind peroxid de hidrogen; iar de
dublă a lui Crowle (albastru acid 83 și roșu acid 71) de către
Adler și Adler în jurul anului 1900, folosind benzidină
Norkus și Noppinger în 1986 (Norkus și Noppinger, 1986, p.
(Thorwald, 1966, p. 23). Adler și Adler au fost pionieri în
5); fuchsin acid (violet acid 19, roșu maghiar), albastru
utilizarea verdelui de leucomachit în 1904 (Eckert și James,
patent V (albastru acid 1) și tartrazină (galben acid 23) de
1989, p. 2); Medinger și-a modificat metoda în 1931 pentru
către Barnett și colegii în 1988 (Barnett și colab., 1988);
a o face mai sensibilă (Söderman și O'Connell, 1935, p. 226).
galben de benzoxantenă și violet acid 17 de Sears și colab.
în 2001 (Sears și colab., 2001, p. 28); și Acid Yellow 7 de
Sears și colab. în 2005 (Sears și colab., 2005, p. 741).
Alte teste de sânge presupuse au fost dezvăluite de Kastle
și Sheed în 1901 și Kastle și Meyer în 1903, folosind
fenolftaleină; de Ruttan și Hardisty în 1912, folosind o-
Deși utilizarea petelor de proteine a devenit cea mai
toluidină; de Specht în 1937, folosind luminol (3-ami
populară pentru îmbunătățirea amprentei din sânge,
noftalhidrazidă); și de Gershenfeld în 1939, folosind o-
cercetările privind metodele presupuse de îmbunătățire
toluidină (Eckert și James, 1989, p. 2).
au continuat, iar în 1976, Garner și colab. (1976, p. 816) au
propus utilizarea tetrametilbenzidenei (TMB) ca fiind cea
În 1911, Abderhalden și Schmidt (1911, p. 37) au raportat
mai sigură și la fel de fiabilă ca benzidina. Urmează
dezvoltarea amprentelor digitale pe eticheta sticlei de
sugestii pentru alte teste prezumtive: tetraamino-bifenil
hidrat de tricetohidrinden (ninhidrina). Această
(TAB) și diaminobenzidină (DAB) în 1989 de către Hussain
descoperire nu a fost exploatată pentru detectarea
și Pounds (1989b); fluoresceină în 1995 de Cheeseman și
amprentelor digitale sau a sângelui până în 1954, când
DiMeo (1995, p. 631); și leucocristal violet (LCV) în 1996 de
Odén (Odén și von Hofsten, 1954, p. 449) a produs formula
Bodziak (1996, p. 45).
sa de ninhidrina pe bază de acetonă. Utilizarea acestei
metode pentru îmbunătățirea amprentei de sânge a
În plus, au fost făcute multe modificări formulărilor de
revoluționat gândirea în acest domeniu al investigației
ninhidrine pentru a le crește eficacitatea și siguranța: de
criminalistice. Accentul s-a mutat de la testele prezumtive
către Crown în 1969 (Crown, 1969, p. 258) și Morris și
ale hemului, care necesită, în general, opinia experților
Goode în 1974 (Morris și Goode, 1974, p. 45). Alte schimbări
pentru a interpreta corect rezultatele testelor, și pe
au fost impuse comunității de amprentare datorită
reactivii mai ușor de utilizat care produc produse care sunt
„Protocolului de la Montreal privind substanțele care
intens colorate cu alte componente ale sângelui.
epuizează stratul de ozon” (Programul Națiunilor Unite
pentru Mediu, 1999) și noi formulări au fost propuse de
Watling și Smith în 1993.

7–41
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
(Watling și Smith, 1993, p. 131) și Hewlett și colegii în 1997
(Hewlett și colab., 1997, p. 300). Utilizarea cernelurilor de
tranziție metalică pentru a schimba culoarea sau a face
produsul de reacție între amine și ninhidrina fluorescent a
fost propusă și de Morris în 1978 (Morris, 1978), Everse și
Menzel în 1986 (Everse și Menzel, 1986, p. 446) și Stoilovic
și colegii în 1986 (Stoilovic și colab., 1986, p. 432).
S-a sugerat, de asemenea, că utilizarea unuia dintre mai mulți
analogi de ninhidrine ar îmbunătăți sensibilitatea și mulți au fost
propuși: benzo(f) ninhidrina în 1982 de către Almog și colab. (1982,
p. 912), 5-metoxininhidrina în 1988 de către Almog și Hirshfeld
(1988, p. 1027), DFO în 1990 de către Grigg și colab. (1990, p. 7215)
și indandiona în 1997 de Ramotowski și colab. (1997, p. 131).
La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980,
dezvoltatorii surselor de lumină de mare intensitate au
observat că lungimile de undă mai scurte ale luminii din
regiunile UV și violete ale spectrului determină suprafețele
să fluoresce puternic. Acest lucru poate oferi detalii
suplimentare dacă o amprentă se află pe un material
puternic care absoarbe lumina, cum ar fi sângele (Hardwick
și colab., 1990). Aceasta este o metodă deosebit de
valoroasă pentru îmbunătățirea amprentei din sânge,
deoarece hemul absoarbe lumina în mare parte din partea
vizibilă a spectrului (Kotowski și Grieve, 1986, p. 1079).
Toate aceste evoluții au însemnat că până la sfârșitul anilor
1990, existau atât de mulți reactivi și formulări pentru
îmbunătățirea amprentelor contaminate cu sânge și a
amprentelor de pantofi, cu date comparative puține sau
deloc, încât a provocat o confuzie imensă în rândul
practicienilor. În plus, apariția analizei ADN a adăugat
incertitudinea cu privire la tehnicile care ar putea sau ar
trebui utilizate pentru îmbunătățirea sângelui, astfel încât
un astfel de test vital era probabil să fie pierdut prin decizii
greșite. Prin urmare, Ministerul de Interne din Regatul Unit
și-a propus să clarifice situația și a început un program de
lucru pentru a revizui și compara cele mai utilizate pe scară
largă dintre aceste tehnici (Sears și Prizeman, 2000, p. 470;
Sears et al, 2001, 28; 2005, 741).Manualul tehnicilor de
dezvoltare a amprentelor digitaleîn 2004 (Kent, 2004).
7–42
7.12.2 Teorie
Sângele este format din globule roșii (eritrocite), globule
albe (leucocite) și trombocite (trombocite) într-un lichid
proteic numit plasmă, care reprezintă aproximativ 55%
din volumul sângelui integral. Globulele roșii conțin în
principal hemoglobina proteică, dar au și proteine de
suprafață specifice (aglutinogeni) care determină grupa
sanguină. Celulele albe din sânge, care fac parte din
sistemul imunitar, au un nucleu care conține ADN.
Hemoglobina reprezintă aproximativ 95% din conținutul
de proteine din celulele roșii din sânge și este alcătuită
din patru subunități proteice, fiecare conținând un grup
hem. Grupul hem este format dintr-un inel de porfirină
plat și un ion feros conjugat.
Metodele chimice de îmbunătățire a sângelui se împart în
general în două tipuri: cele care folosesc bazinul de hem
pentru a dovedi sau deduce prezența sângelui și cele care
reacționează cu proteinele sau cu produsele lor de
descompunere. Acestea din urmă nu sunt deloc specifice
sângelui; cu toate acestea, datorită conținutului ridicat de
sânge al proteinelor și al produselor de descompunere a
proteinelor, aceste tehnici sunt cele mai sensibile disponibile
investigatorului criminalist (Sears et al., 2005, p. 741).
7.12.3 Teste pentru Heme
Există două tipuri de teste care utilizează grupul hem al
hemoglobinei: teste cu cristale și teste catalitice.
Testele cu cristale sunt specifice sau confirmă prezența
hemului, dar nu dacă sângele este uman sau nu. Cele mai
cunoscute două teste cu cristale sunt cele formulate de
Teichmann și Takayama. Testul Teichmann are ca rezultat
formarea de cristale romboedrice brune de hematină, iar
testul Takayama rezultă cristale roz-roșii de piridină
hemocromogenă (Palenik, 2000, p. 1115; Ballantyne, 2000,
p. 1.324). Ambele teste trebuie efectuateex situde
asemenea, deci nu sunt utile pentru îmbunătățirea
amprentei.
Testele catalitice sunt doar prezumtive sau deduse pentru
prezența hemului, deoarece sunt supuse reacțiilor fals
pozitive și fals negative cauzate de o varietate de substanțe
non-sânge. În consecință, rezultatele individuale necesită o
interpretare atentă de către experți. Toate aceste teste sunt
bazate pe activitate.
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

a peroxidazei hem (adică, capacitatea de a reduce amine. Sângele conține mai multe proteine decât orice alt
peroxidul de hidrogen la apă și oxigen). Această reacție material, astfel încât aceste tehnici sunt în mod inerent mai
poate fi cuplată cu oxidarea coloranților reduși incolori (de sensibile decât tehnicile heme, deși nu sunt deloc specifice
exemplu, fenolftaleină, violet leucocristal, pentru sânge.
tetrametilbenzidină și fluoresceină) care, la oxidare, își
Cei mai eficienți coloranți proteici pentru îmbunătățirea
formează omologii colorați (Ballantyne, 2000, p. 1324).
amprentelor din sânge sunt un grup cunoscut sub numele
HO
2 2
+ nuanță redusă → HO
2
+ colorant oxidat de coloranți acizi. Ele sunt adesea caracterizate prin
incolor colorat prezența uneia sau mai multor grupări sulfonat
3
(-SO), de
obicei sarea de sodiu (Na+). Aceste grupe funcționează în
(Lee și Pagliaro, 2000, p. 1333). două moduri: în primul rând, oferă solubilitate în apă sau
alcool, principalii solvenți favorizați pentru acești coloranți;
Testul cu luminol se bazează și pe activitatea peroxidazei
și în al doilea rând, ajută la reacție în virtutea sarcinii lor
hem, dar folosește perborat de sodiu în loc de peroxid de
negative (anionice). Dacă se folosesc condiții acide (acidul
hidrogen. Acest lucru produce apoi un produs care
acetic fiind opțiunea preferată), moleculele de proteine din
luminesce în prezența sângelui. Chemiluminiscența alb-
sânge iau o sarcină pozitivă (cationi) și aceasta atrage
albăstruie este slabă și ar trebui să fie văzută în întuneric de
anionii coloranți acidi. În plus, legăturile de hidrogen și alte
un operator care este complet adaptat la întuneric pentru a
forțe fizice, cum ar fi van der Waals, pot juca un rol în
obține cele mai bune rezultate din acest test. Chiar și cu
afinitatea coloranților acizi pentru moleculele de proteine
aplicarea atentă a luminolului, este foarte ușor să
(Christie și colab., 2000, pp 19-20). Prezența unui alcool cu
deteriorați detaliile fine ale amprentelor contaminate cu
lanț scurt în soluția de colorare ajută la prevenirea difuzării
sânge. Această tehnică ar trebui utilizată numai atunci când
sângelui în timpul etapei de colorare (Sears și Prizeman,
nu sunt necesare detalii fine și atunci când alte tehnici ar
2000, p. 470). Etanolul este preferat deoarece oferă
putea fi compromise de tipul suprafeței sau de
toxicitate și inflamabilitate mai scăzute decât metanolul.
imposibilitatea de a face, cum ar fi covoare sau modele
Utilizarea apei ca solvent principal conferă soluției un punct
întunecate (Sears et al., 2005, p. 741).
de aprindere în jur de 30°C, ceea ce permite ca această
formulă (conținând apă, etanol și acid acetic) să fie utilizată
Cea mai mare îngrijorare a testelor de sânge catalitice este
pe scenă cu câteva precauții simple (Kent, 2004).
că pot produce rezultate fals pozitive în prezența
oxidanților chimici și a catalizatorilor; săruri ale metalelor
grele cum ar fi cuprul, nichelul și fierul; și peroxidazele din
plante, cum ar fi cele găsite în hrean, citrice și multe
Dacă formulările de coloranți acidi sunt aplicate direct pe
legume rădăcinoase (Lee și Pagliaro, 2000, p. 1334). Un
amprentele din sânge fără o etapă de fixare, sângele se va
test în două etape poate evita acest lucru. Colorantul
solubiliza și crestele vor difuza sau vor fi complet spălate.
incolor redus este aplicat inițial și dacă nu se observă nicio
Au fost utilizați o serie de agenți de fixare diferiți, dar cei
schimbare de culoare, se adaugă peroxid de hidrogen. O
mai eficienți sunt acidul 5-sulfosalicilic și metanolul. Care
schimbare de culoare în acest moment este mai probabil
este folosit depinde de solventul primar utilizat în procesul
să indice prezența sângelui.
de vopsire: dacă apa este solventul primar, atunci o soluție
de acid 5-sulfosalicilic va fi cea mai eficientă, în timp ce dacă
metanolul este solventul primar de vopsire, atunci
Este în general acceptat că un rezultat negativ cu un test
metanolul este cel mai eficient. cel mai bun agent de fixare
catalitic demonstrează absența sângelui; totuși, agenți
(Sears and Prizeman, 2000, p. 470). Acești agenți de fixare
reducători puternici, cum ar fi acidul ascorbic, pot inhiba
funcționează în moduri diferite; Acidul 5-sulfosalicilic
astfel de teste (Eckert și James, 1989, p. 121).
precipită proteinele bazice, iar metanolul deshidratează
sângele.

7.12.4 Teste pentru proteine și

produse de degradare a acestora
Există două tipuri de tehnici pentru proteine - cele care
colorează materialul proteic și cele cu care reacționează
Utilizarea soluțiilor pe bază de metanol a scăzut din mai
multe motive, inclusiv toxicitatea, inflamabilitatea și
tendința de a provoca deteriorarea suprafețelor.

7–43
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
(ex. vopsele, lacuri și unele materiale plastice) și are un
efect negativ asupra dezvoltării amprentelor digitale.
Această etapă de fixare oferă petelor de proteine un alt
avantaj față de testele de sânge prezumtive: pe lângă
faptul că este un test mai sensibil, produce adesea creste
de amprentă mai clar definite și detalii mai clare.
Este necesară o etapă de spălare după vopsire. Pe suprafețele
neporoase, aceasta îndepărtează doar petele în exces; cu
toate acestea, pe suprafețele poroase, acesta acționează și ca
un înălbitor, îndepărtând colorantul care a fost absorbit de
suprafața inferioară. Soluția de spălare trebuie să fie
construită cu atenție, astfel încât să solubilizeze vopseaua, să
nu difuzeze sau să spele amprenta colorată și să păstreze
intensitatea culorii colorantului în aceasta. Din acest motiv,
același amestec de solvenți care este utilizat pentru procesul
de vopsire, sau o oarecare variație a acestuia, este în general
mai eficient (Sears și Prizeman, 2000, p. 470).
Ninhidrina și DFO reacționează cu aminele și sunt cele mai
utilizate tehnici pentru dezvoltarea amprentelor latente pe
suprafețele poroase (Figura 7-22). Ele sunt, de asemenea,
foarte eficiente pentru îmbunătățirea sângelui (Sears et al.,
2005, p. 741). Ambii reacționează cu aminoacizii într-un
mod similar pentru a forma produse care conțin două
molecule de deoxigenare ale produsului de pornire, legate
de un atom de azot care a fost donat din amină (McCaldin,
1960, p. 39; Wilkinson, 2000a, p. 87).
Deși mecanismele de reacție și produsele au asemănări,
metoda de vizualizare a acestora este complet diferită.
Ninhidrina, în condițiile potrivite, produce un produs
colorat intens (violet Ruhemann) iar DFO generează un
produs roz pal extrem de fluorescent. Purpuriul lui
Ruhemann poate fi făcut să genereze fluorescență prin
suplimentarea cu săruri metalice, dar acest proces
suplimentar nu este încă la fel de sensibil ca DFO (Stoilovic,
1993, p. 141). DFO necesită căldură pentru ca reacția să
continue (Hardwick și colab., 1993, p. 65), în timp ce
ninhidrina reacționează la temperatura camerei, cu
condiția ca umiditatea să fie disponibilă, deși procesul
decurge mult mai rapid la temperaturi și umiditate ridicate.
7.12.5 Fluorescență
Utilizarea fluorescenței pentru a îmbunătăți amprentele
din sânge poate fi extrem de eficientă. Sunt
7–44
Există două moduri în care acest lucru poate fi realizat: (1)
prin excitarea fluorescenței la suprafața de fond pe care
este depus sângele sau (2) prin tratament cu o substanță
chimică care fie scindează hemul, fie transformă sângele
într-o specie fluorescentă, fie nu ambii.
Multe materiale fluoresc atunci când sunt excitate de
lumină de intensitate mare în regiunile UV și violet ale
spectrului. Acesta este, întâmplător, locul în care grupul
hem este cel mai absorbant, cu un vârf de aproximativ 421
nm (cunoscut sub numele de Banda Soret) (Kotowski și
Grieve, 1986, p. 1079). Această absorbție este motivul
pentru care amprentele digitale contaminate cu sânge vor
apărea întunecate pe un fundal deschis. Examinarea prin
fluorescență poate fi folosită înaintea oricărei alte tehnici
de îmbunătățire a amprentei, deoarece este nedistructivă
și dacă se utilizează lumină UV sau ultravioletă cu lungime
de undă lungă (350-450 nm) (Hardwick și colab., 1990).
atunci, tiparea ADN este de asemenea. afectate (Kent,
2004). Utilizarea ninhidrinei,
Utilizarea unui acid organic puternic în combinație cu peroxid de
hidrogen descompune hemul, astfel încât acesta nu mai este la fel
de eficient în absorbția luminii. Deci, atunci când este excitat de
lumina verde (500-550 nm) va avea fluorescență portocalie. Acest
efect a fost, de asemenea, observat pe măsură ce sângele
îmbătrânește.
DFO și Acid Yellow 7 produc specii fluorescente sângeroase
care pot fi excitate de lumina verde (510-570 nm) și,
respectiv, albastră (420-485 nm). Ambele pot fi mai puțin
eficiente asupra depozitelor grele de sânge, deoarece
hemul își păstrează capacitatea de a absorbi atât excitația,
cât și lumina emisă sub formă de fluorescență.
7.12.5.1 Aplicare.Examenul de fluorescență, doi reactivi de
aminoacizi și trei pete de acid sunt considerate în prezent a
fi cele mai eficiente mijloace de îmbunătățire a amprentelor
din sânge (Sears et al., 2005, p. 741). Cele mai potrivite
tehnici de utilizat pentru o eficacitate maximă, fie
individual, fie în ordine secvențială, depind de porozitatea
suprafeței de tratat. Acest lucru se aplică atât dezvoltării
amprentelor digitale latente, cât și îmbunătățirii
amprentelor contaminate cu sânge.

FIE FIE Nu.
-
Nu.
-
---
Nu.
+
h
FIE FIE-NH+4 Nu.
Testarea suprafeței pentru fluorescență ar trebui
întotdeauna efectuată înainte de orice altă tehnică. Sursele
de lumină de înaltă intensitate cu ieșiri între 350 și 450 nm
sunt cele mai eficiente. Când amprentele digitale
contaminate cu sânge sau latente sunt pe suprafețe
poroase, cea mai eficientă secvență de tehnici este cu DFO,
ninhidrina, fie Acid Black 1, fie Acid Violet 17 (după ce ați
efectuat un test la fața locului pentru a vedea care este cel
mai potrivit) și, în final, revelator fizic (Sears et al., 2005, p.
741).
Atunci când amprentele digitale latente sau contaminate cu
sânge sunt pe suprafețe neporoase, cea mai eficientă
secvență de tehnici este prin intermediul VMD, pulberi,
galben acid 7, violet acid 17 și, în final, fie dezvoltator fizic
fizic, fie solvent negru 3 (negru sudan) . Super glue poate fi
folosit în loc de VMD sau pulberi, dar acest lucru va inhiba
procesul de colorare a sângelui, împiedicând colorantul să
ajungă în sânge (Sears et al., 2005, p. 741).
Soluția activă DFO Ninhydrin trebuie aplicată prin
scufundare sau periere cu o perie moale pe articole sau
suprafețe mai mari. Se recomandă ca DFO să fie încălzit la
100°C timp de 20 de minute; totuși, atunci când acest lucru
nu este posibil, pot fi utilizate temperaturi de până la 50°C,
dar viteza de reacție este mult mai lentă (Hardwick și
colab., 1993, p. 65). Se recomandă ca articolele sau
suprafețele tratate cu ninhidrin să fie încălzite la 80°C și
umidificate la 65% umiditate relativă. Cu toate acestea,
reacția va avea loc la temperatura camerei și umiditate, dar
mai lent.
Sursele de lumină de înaltă intensitate capabile să emită
lungimi de undă între 510 și 570 nm ar trebui folosite
pentru a excita fluorescența sângelui care a reacționat cu
DFO. Fluorescența emisă este între 550 și 650 nm.
Beneficiile pot fi, de asemenea, obținute prin utilizarea
unor lungimi de undă mai scurte, între 350 și 450 nm,
pentru a excita fluorescența de fond după tratamentul cu
ninhidrine.
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
Nu.
FIGURA 7–22
-
---
Produșii de reacție pentru
reacția ninhidrinei (stânga) și
DFO (dreapta) cu amine.
Nu.
Cele trei colore acide recomandate, Acid Black 1 (CI 20470),
Acid Violet 17 (CI 42650) și Acid Yellow 7 (CI 56205) trebuie
aplicate toate pe sângele fixat timp de cel puțin 5 minute cu
soluție de 5-sulfoacid salicilic. . Colorarea fixă a sângelui
este cea mai eficientă dacă zona de interes este scufundată
în soluția de colorare timp de cel puțin 3 minute pentru
Acid Black 1 și Acid Violet 17 și timp de cel puțin 5 minute
pentru Acid Yellow 7. Zonele puternic contaminate cu sânge
necesită mai mult timp. timpii de colorare. Dacă nu este
posibilă scufundarea amprentelor sângeroase, atunci
soluția de colorare trebuie aplicată deasupra zonei de
interes și lăsată să curgă în jos peste aceasta, menținând
zona umedă pentru timpul specificat.
Zonele de îngrijorare vor trebui apoi spălate sau spotate pentru a
îndepărta petele în exces. Cea mai eficientă soluție pentru a face
acest lucru este să folosiți aceeași compoziție de solvent ca soluția
de pete, spălând-o după cum este necesar pentru a îndepărta
petele în exces sau pentru a decolora fundalul.
Sursele de lumină de înaltă intensitate capabile să emită
lungimi de undă între 420 și 485 nm ar trebui folosite
pentru a excita fluorescența sângelui colorat cu galben acid
7. Fluorescența emisă este între 480 și 550 nm. Utilizarea
unor lungimi de undă mai scurte între 350 și 450 nm,
pentru a excita fluorescența de fond după tratamentul cu
Acid Black 1 sau Acid Violet 17, poate fi benefică.
Lucrările efectuate de Ministerul de Interne din Regatul
Unit au arătat că identificarea pozitivă a ADN-ului poate fi
făcută după examinarea cu fluorescență și orice tratament
chimic, cu condiția să fie urmate linii directoare simple.
Dacă tehnica dezvăluirii a mai mult de o amprentă digitală
este folosită în succesiune, atunci șansele de identificare
cu succes a ADN-ului vor fi mult mai mici (Kent, 2004).
7–45
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
Lucrările din Marea Britanie au arătat că cea mai eficientă
formulare pentru coloranții acizi este următoarea (Sears et
al, 2005, p. 741):
Soluție de fixare-46 g acid 5-sulfosalicilic deshidratat
dizolvat în 1 L de apă.
Soluție colorantă-1 g colorant acid dizolvat în 700 ml
apă distilată, 250 ml etanol și 50 ml acid acetic.
Soluție de spălare-700 ml apă, 250 ml etanol și 50 ml
acid acetic.
Soluțiile de colorare și de spălare sunt inflamabile. Trebuie
luate măsuri de siguranță dacă aceste soluții sunt utilizate
în afara unei hote cu o temperatură ambientală mai mare
de 28°C (Kent, 2004).
7.13 Tehnici apoase
Această secțiune acoperă patru metode de depunere
apoasă a metalelor utilizate în mod obișnuit: cele care
implică reactivi de azotat de argint, dezvoltatori fizici de
argint, procese de depunere a mai multor metale și reactivi
de albastru. Fiecare dintre aceste metode implică reactivi cu
săruri metalice dizolvate într-un vehicul apos (sau un alcool,
ca în cazul unor reactivi cu azotat de argint). Acești reactivi
dezvoltă amprente latente și rezistente la apă, cum ar fi
amprentele sebacee (cu excepția reactivilor cu nitrat de
argint utilizați pe suprafețele poroase care vizează sare).
Aici, ionii metalici sunt reduși la particule metalice în
reziduul de imprimare latent (cu excepția amprentelor
latente de metal, unde reziduul de imprimare rezistă
depunerii).
7.13.1 Reactivi azotat de argint
7.13.1.1 Istoric și context.Unul dintre primii reactivi
utilizați pentru dezvoltarea amprentelor latente pe
suprafețe poroase a fost o soluție apoasă 1-3% de azotat de
argint, AgNO. A fost folosit
3
în 1891 în acest scop (Forgeot,
1891; Rhodos, 1940, p. 10). Cele mai multe formule includ
acum un alcool pentru a accelera uscarea și pentru a crește
umiditatea (reduce tensiunea superficială) (Lee și
Gaensslen, 2001, pp 105-175). Ionii de argint din azotatul
de argint reacționează cu ionii de clorură din sare (clorură
de sodiu, NaCl) conținute în reziduul de imprimare latent
pentru a forma clorură de argint (AgCl), o sare foarte
insolubilă (Kps = 1,8 x10-10) (Dean, 1985).
7–46
aug++Cl– AgCl→k Instruire
= 1/K disociere = 1/K sp = 5,6 x 107
Există cel puțin două motive pentru care tratamentul cu
nitrat de argint funcționează bine pe suprafețele poroase.
Una este că procesul de precipitare este mult mai rapid
decât procesul de dizolvare; adică, reacția de a forma AgCl
insolubil este mai rapidă decât capacitatea vehiculului apos
de a dizolva sarea solubilă de NaCI. Al doilea motiv este că
AgCI insolubil devine prins în structura sau „micro-
rugozitatea” suprafeţei poroase (Kerr şi colab., 1981, pp.
209-214); adică reziduul proaspăt de imprimare latentă
este într-o formă apoasă sau semiapoasă care pătrunde în
suprafața poroasă, purtând cu el constituenții săi.
Un reactiv de azotat de argint pe bază de etanol 3% (g/v)
(90% etanol și 10% apă) dezvoltă amprente pe suprafețe
hidrofuge, cum ar fi hârtie cerată, carton cu finisaj cerat și
spumă polistiren (Trozzi și colab. , 2000). Aici, etanolul este
folosit pentru a reduce dizolvarea NaCl în reziduul de
amprentă, pentru a umezi mai bine suprafața (deoarece
aceste suprafețe sunt în general hidrofuge) și pentru a da o
evaporare mai rapidă. Așa cum era de așteptat, din cauza
porozității scăzute a unor astfel de suprafețe, imprimeurile
dezvoltate pe aceste suprafețe sunt mai fragile decât cele
de pe suprafețe poroase precum hârtie și lemn.
La lumina camerei comune, clorura de argint este
transformată treptat prin fotoreducere în argint elementar;
cu toate acestea, aceasta este accelerată de radiația UV.
Cea mai eficientă dezvoltare are loc cu radiația UV cu undă
scurtă (254 nm); cu toate acestea, radiația UV cu undă
lungă mai sigură (366 nm) dezvoltă, de asemenea,
amprente, dar mai puțin eficient (Goode și Morris, 1983).
AgCl + hν Ag + ½Cl
2
Argintiul elementar format este de culoare maro închis până la
negru (nu culoare argintie). Motivul pentru aceasta este că
depozitele de argint sunt ca un agregat de particule minuscule
de argint (de dimensiune coloidală), ceea ce face o suprafață
foarte poroasă pentru a capta cea mai mare parte a luminii
care cade pe ea. Formarea argintului întunecat care captează
lumina are loc deoarece ionii de argint se reduc foarte rapid.
7.13.1.2 Aplicare (suprafețe poroase și hidrofuge).
Reactivul de azotat de argint se aplică în general probelor
prin imersare în soluție sau prin pulverizarea soluției pe
probe. FBI (Trozzi
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

şi colab., 2000, p. 38-39) recomandă formularea AgNO3 β). Dacă tratamentul inițial cu azotat de argint nu pătează
pe bază de apă 3% pentru suprafețele poroase și în mod semnificativ fundalul cu argint, atunci această
formularea AgNO3 pe bază de etanol 3% pentru metodă va afișa numai imprimeurile dezvoltate cu puțină
suprafețele hidrofuge. sau deloc interferență de fundal. Procesul, descris de
Goode și Morris (1983) și revizuit de Cantu (2001, p. 29-64),
Champod și colab. (2004, pp. 153-154) recomandă reactivul
implică conversia argintului din imaginea de argint în
pe bază de metanol cu 2% AgNO3 pentru suprafețele
bromură de argint (AgBr), folosind metode de bromurare
poroase. După uscare, probele sunt expuse la o sursă de
(albire). și apoi tratarea acestuia, fie cu sulfură de sodiu, fie
lumină de intensitate mare, la lumină UV sau la lumina
cu tiouree (unde sulful este radioactiv
soarelui pentru a dezvolta amprentele. Imediat ce
S) pentru a converti AgBr în Ag
35
2
35S. Procesul se numește
amprentele sunt dezvoltate, acestea sunt fotografiate și
tonifiere radioactivă. Dacă se utilizează procedura MSN,
mostrele sunt stocate în întuneric. În timp, fundalul se
care imprimă sulfură de argint, atunci tioureea
întunecă din cauza reducerii treptate a oricărui azotat de
radioactivă va fi folosită pentru a forma Ag35S.2
argint rezidual din probe (această reducere este accelerată
de expunerea la lumină). Clătirea probelor după dezvoltare 7.13.1.4 Limitare.Principalul dezavantaj al metodei cu
și uscarea lor ulterior la întuneric nu încetinește nitrat de argint este că ionii de clorură din reziduul latent
dezvoltarea fundalului. de imprimare difuzează în timp, iar umiditatea accelerează
această difuzie. Acest lucru va afecta rezoluția (detaliile
Goode și Morris (1983) au raportat în 1983 că înmuierea
crestei) imprimării dezvoltate. În mod normal, imprimeurile
probelor în acid etilendiaminotetraacetic disodic (Na2EDTA)
nu mai vechi de 1 săptămână se vor dezvolta bine; cu toate
suplimentează excesul de ioni de argint, care pot fi apoi
acestea, ar trebui să încercăm să examinăm dovezile cât
clătiți ușor cu apă. Procedura lor de azotat de argint
mai curând posibil pentru a evita această răspândire.
modificat (MSN) folosește o soluție apoasă de azotat de
Potrivit Goode și Morris (1983), într-un mediu interior din
argint 1% care conține, de asemenea, 5% Na EDTA și 3%
Marea Britanie, imprimările pe suprafețe poroase durează
KCO. Procedura MSN presupune (1) tratarea probelor cu
2 2 3 mai mult (luni) iarna decât vara (zile sau săptămâni). Totuși,
acest reactiv modificat suficient de mult pentru a umezi
ele indică faptul că aceste efecte depind de factori precum
suprafața; (2) se transferă în soluție 1% (g/v) Na EDTA și se
tipul de suprafață (imprimările durează mai mult pe hârtie
lasă timp de 1 minut; (3) îndepărtarea și spălarea temeinică
decât pe lemnul brut) și, bineînțeles, de umiditatea relativă.
cu apă2distilată și; în final, (4) plasându-le într-o soluție de
Din acest motiv, reactivul azotat de argint este utilizat acum
tiouree 5% care conține 1% KOH timp de aproximativ 30 de
în cazuri speciale. Dezvoltatorul fizic de argint și metodele
secunde până la 2 minute. Primul pas creează clorura de
de depunere a mai multor metale sunt cel mai frecvent
argint din ionii de clorură din imprimarea latentă, iar
utilizate pentru componentele insolubile în apă, dar nu
ultimul pas o transformă în sulfură de argint neagră. Mai
vizează ionii de clor.
târziu, în 1998, Price și Stow (1998, pp. 107-110) recomandă
scufundarea probelor într-o „soluție de oprire” constând
dintr-o soluție apoasă de 40% metanol, 20% acid acetic și 7.13.1.5 Utilizarea azotatului de argint pe metale.Discuția de
2% glicerol pentru a suprima fondul suplimentar. până acum a fost despre utilizarea nitratului de argint pe
dezvoltare. anumite suprafețe strălucitoare (repelente la apă) și poroase
pentru a dezvolta amprente purtătoare de clorură. Azotatul de
argint a fost, de asemenea, folosit pe unele suprafețe metalice,
7.13.1.3 Îmbunătățire.Potrivit lui Lennard și Margot (1988, p. 197
cum ar fi carcasele glonțurilor, pentru a dezvălui gravuri prin
210), amprentele slab dezvoltate ar putea fi îmbunătățite
depunerea de argint peste tot (dând un aspect metalic de
prin tratarea probelor cu o soluție de dezvoltare fizică de
culoare gri până la negru), cu excepția cazului în care se află
argint diluată. Factorul de diluare este 1:10. Goode și
amprenta latentă (Olsen, 1978; Cantú et al, 1998, pp. 294-298).
Morris (1983) discută o metodă de amplificare radioactivă
Adică, nitratul de argint îmbunătățește „amprentele purtătoare
care convertește o amprentă de argint imprimată într-o
de lipide”, deoarece astfel de amprente protejează suprafața
amprentă radioactivă, emisă de sulfură de argint β, care
metalică pe care se găsește că reacţionează cu nitratul de
este apoi fotografiată folosind un film radiografic (acest
argint. (Dacă ionii de clorură sunt prezenți în reziduul latent de
proces de imagistică se numește uneori autoradiografie
imprimare, se formează clorură de argint; totuși, contrastul
sau radiografie).

7–47
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente

a imprimării pe fundal rămâne și poate fi chiar

îmbunătățită prin reducerea clorurii de argint la argint Tabelul 7–4
închis.) Reacția obișnuită a ionilor de argint (Ag+) cu
suprafața metalică este: Potențialele de reducere standard ale multor specii
ionice și moleculare.
ponei++M nAg + Mn+
potenţial standard d și
(ȘIfie) în mV
Aici M reprezintă metalul și Mn+ este un ion reacție medie
corespunzător. Se spune că argintul înlocuiește metalul M. HO + 2H++ 2e
2 2
2HO
2 +1776
Privind plasarea argintului în seria electromotoare (vezi
Oh3++ 3e– Oh +1498
Tabelul 7-4), vedem că argintul poate înlocui cuprul, fierul,
nichelul, zincul, plumbul și aluminiul.
2CI2+ 2e– 2Cl– +1358

ocl–+ HO 2+ 2e– Cl–+

2 aug++ Cu 2Ag + Cu2+ ȘIfie = 458 mV +810
redox 2OH–
3 aug++ al 3Ag + Al3+ ȘIfie = 2461,6 mV aug++ e– aug +799,6
redox

Credinţă3++ e– Credinţă2+ +771

Aici, de exemplu, Efie redox
(aug+/Ag; Cuc2+) = Efie grilă
(aug+
+ e– Ag) + Efiebou
(cu cu2++ 2e–) se calculează din HSeO + 4 ore++4e–
2 3
+740
potențiale standard de reducere (Tabelul 7-4) (Dean, 1985; Se + 3HO2
West, 1986). O valoare E0redox pozitivă indică faptul că Ag(NH)3+2+ e–
+373
reacția redox este favorabilă termodinamic, dar nu spune Ag + 2NH 3
nimic despre viteza sau viteza reacției. O altă considerație cu2++ 2e– cu +341,9
este că aceste metale se oxidează, unele mai ușor decât
AgO + HO2 + 2e–
altele, iar acest lucru creează o peliculă de oxid pe
2
+342
2Ag + 2OH–
suprafața metalului. Dacă o amprentă a fost plasată
2H++ 2e– h2 0,0
înaintea metalului oxidat, amprenta se poate arăta în mod
natural, având suficient timp (unii se referă la aceasta ca Credinţă3++ 3e– Credinţă – 37
amprenta care a fost „gravată” în metal). Cu toate acestea, bp2++ 2e– bp – 126,2
dacă este plasat după filmul de oxid format, va fi adesea
Nici2++ 2e– Nici –257
dificil ca reactivul de azotat de argint să oxideze în
continuare metalul din acest film de oxid; Prin urmare, Credinţă2++ 2e– Credinţă –447
depunerea argintului și dezvoltarea ulterioară a amprentei Zn2++ 2e– Zn – 761,8
se pot produce dar nu la fel de ușor. Formarea unui strat de
La3++ 3e– La – 1662
oxid protector, impermeabil se numește pasivare (Atkins,
1990, p. 927).
bromură de argint expusă argintului. Baia de fixare, în
primul caz, îndepărtează cristalele de bromură de argint
7.13.2 Dezvoltatori de argint fizic neexpuse și, de asemenea, cristalele de bromură de argint
expuse (lăsând în urmă argintul depus pe acestea), în timp
7.13.2.1 Istoric și context.Revelatorul fizic de argint își
ce în cel de-al doilea caz se îndepărtează doar bromura de
are originea în chimia fotografică ca metodă alternativă la
argint. bromura de argint expusă a fost transformată în
revelatorul chimic pentru dezvoltarea filmului (Cantu,
argint.
2001, pp. 29-64; Bunting, 1987, p. 85; Cantu și Johnson,
2001, pp. 242-247). Expunerea la lumină a cristalelor de Datorită acestui proces, revelatorul fizic de argint a devenit
bromură de argint sau iodură de argint determină curând cunoscut ca unul dintre cei mai sensibili reactivi
formarea de pete de argint pe suprafața cristalului (Walls pentru detectarea urmelor de argint (Feigl și Anger, 1972,
și Attridge, 1977, pp. 104-108). Acestea devin „centre de pp. 423-424). Examinatorii de tipărituri latente (Collins și
dezvoltare” (sau „locuri de activare”), fie pentru dezvoltare Thomas) din Marea Britanie au recunoscut acest lucru în
chimică, fie fizică. Un revelator fizic de argint depune anii 1970 (Goode și Morris, 1983) și l-au aplicat pentru
argint pe cristalele expuse de bromură de argint, în timp prima dată la amprentele trimise pentru depozitarea
ce un dezvoltator chimic reduce argintul. metalului în vid. Ulterior și-au extins utilizarea la

7–48

alte substanțe precum pânză și hârtie. S-a descoperit devreme
că dezvoltatorul fizic de argint funcționează mai bine pe
suprafețele poroase decât pe suprafețele neporoase. În plus,
nimeni nu știa cu adevărat ce substanțe din reziduurile latente
de imprimare sunt responsabile pentru a determina
funcționarea dezvoltatorului fizic de argint. Adică, nimeni nu
știa ce se află în restul de amprentă care va acționa ca centru
de dezvoltare sau site de activare (cum ar fi petele de argint).
Abia de curând au apărut explicații plauzibile sau rezonabile.
Un dezvoltator fizic de argint este o soluție apoasă care
conține ioni de argint și un agent reducător care reduce
ionii de argint la argint, dar conține și alte două seturi de
substanțe chimice: un set împiedică agentul reducător să
reducă ionii de argint argint la argint elementar, cu
excepția cazului în care un „substanța declanșatoare” este
prezentă (de exemplu, cristalele expuse de bromură de
argint pe filmul fotografic), iar celălalt set menține soluția
stabilă. Primul set suprimă capacitatea de reducere a
agentului reducător până la punctul în care reducerea are
loc numai atunci când sunt prezente locuri de activare.
Prin urmare, aceasta suprimă formarea argintului
elementar în soluție.
Cu toate acestea, datorită acestui echilibru delicat, are loc o
reducere spontană prin care particulele de argint de
dimensiuni coloidale (nanoparticule) se formează în soluție
și, deoarece acestea sunt locuri de activare (adică, sunt
bucăți de argint) care cresc. Ele cresc autocatalitic; adică
argintul care se formează declanșează reducerea mai
multor argint. Astfel, al doilea set de substanțe chimice
suprimă această creștere.
Dezvoltatorul fizic de argint utilizat în prezent pentru
dezvoltarea amprentelor latente pe suprafețe poroase
conține ioni de argint (nitrat de argint) și ioni feroși (sulfat
de amoniu feros) ca componente principale; acid citric și
ioni ferici (nitrat feric) ca ansamblu de substanțe chimice
care inhibă formarea particulelor de argint coloidal formate
spontan; și surfactant cationic și neionic ca ansamblu de
produse chimice care inhibă creșterea unor astfel de
particule.
Ecuația netă pentru reacția de depunere de argint este:
aug++ credință2+ Ag + Fe3+ →→ ȘIfie
redox
ȘIfie este calculat din Tabelul 7–4.
redox
Adăugarea de acid citric reduce concentrația de ioni feroși
prin formarea de citrat feros și modificări
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
Echilibrul Ag++ credință2+ Ag + Fe3+la dreapta (pentru
comanda argint elementar).
Credinţă3++H3 Cit FeCit + 3H+→ →k Instruire
= 0,398 la 25 °C
Cu toate acestea, pentru fiecare moleculă de citrat feric
formată, sunt eliberați trei protoni și aceștia schimbă echilibrul
spre stânga (suprimarea formării argintului elementar). Reacția
generală este:
aug++ credință2++H Cit
3
Ag + FeCit + 3H+ ȘIfie
redox
= 5,0 mV
Prin urmare, adăugarea de acid citric reduce Efie redox
de
28,6 mV până la 5 mV. Această reducere facilitează
ajustarea concentrațiilor componentelor (acid citric și
săruri ferice, feroase și de argint), astfel încât reducerea
ionilor de argint la nanoparticule elementare de argint are
loc numai la locurile de activare și nu în soluție. Cu toate
acestea, chiar și cu această suprimare a vitezei lor de
formare, cele care se formează devin locuri de nucleare
(activare) pentru depunerea lor ulterioară de argint
(procesul este autocatalitic) și, în consecință, cresc pentru
a precipita. Acest lucru va epuiza în cele din urmă cea mai
mare parte din soluția de ioni de argint (în funcție de
concentrația de ioni feroși prezenți inițial).
Pentru a da stabilitate soluției, particulele de argint
formate într-un fel trebuie să fi blocat capacitatea acesteia
de a se activa. Aici devin importanți agenții tensioactivi.
Când nanoparticulele de argint se formează spontan, ele
sunt înconjurate de ioni de citrat (fiecare purtând trei
sarcini negative) în soluție și astfel capătă o sarcină
negativă. Surfactantul primar utilizat pentru a suprima
creșterea nanoparticulelor de argint formate spontan este
un surfactant cationic încărcat pozitiv, acetatul de n-
dodecilamină. Motivul pentru care alegeți un surfactant
cationic este că ajută la suprimarea sarcinii negative a
nanoparticulelor de argint formate. Acest lucru reduce apoi
atracția ionilor pozitivi de argint către particule și, prin
urmare, reduce posibilitatea creșterii acestora (prin
reducerea argintului pe suprafața lor). Surfactantul cationic
înconjoară particula de argint încărcată negativ într-un mod
eșalonat, cu multe capete pozitive îndreptate către particulă
= 28,6 mV
ca și cum ar fi departe de ea (Cantu, 2001, pp. 29-64; Cantu
& Johnson, 2001, pp. 242-247; Jonker și colab., 1969, pp.
38-44). Această particulă de surfactant încapsulată se spune
că este închisă în a
7–49
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente

micela. Un surfactant neionic, Synperonic-N, este utilizat
împreună cu acetatul de n-dodecilamină pentru a ajuta la
dizolvarea acestuia din urmă.
Pe filmul fotografic expus sau pe hârtie, dezvoltatorul fizic
de argint lucrează prin reducerea ionilor săi de argint la
petele de argint (locuri de nucleare) găsite pe suprafața
cristalelor expuse de bromură de argint și nicăieri
altundeva. Fiind un proces autocatalitic, depunerea de
argint la locurile de nucleare continuă până la oprire, de
exemplu prin îndepărtarea probei din soluție și clătirea cu
apă. Dezvoltatorul fizic de argint stabilizat de agent
tensioactiv rămâne stabil și activ timp de câteva
săptămâni. Dacă ionii de argint vin în contact cu ionii
hidroxil, se formează hidroxid de argint insolubil (AgOH),
care se transformă în oxid de argint maro-negru (AgO).
care au fost inițial dispersate în reziduuri latente de
imprimare, dar, după uscare, au devenit nedispersabile. De
asemenea, se știe că alchenele (olefinele) pot dobândi o
sarcină pozitivă într-un mediu acid (se formează fie un ion
de carboniu, fie un alcool protonat). Prin urmare, o altă
posibilitate este ca reziduul latent de imprimare să conţină
olefine.
Suprafața proteinelor pe suprafețele poroase și legarea lor de
celuloză. S-a recunoscut devreme că dezvoltatorul fizic de
argint funcționează cel mai bine pe suprafețe poroase, în
special pe suprafețe pe bază de celuloză, cum ar fi hârtia și
cartonul. Când reziduurile latente de imprimare sunt plasate pe
astfel de suprafețe, porozitatea suprafețelor face ca reziduul să
pătrundă și, prin urmare, să acopere o zonă mare a suprafeței;
aceasta expune apoi mai multe locuri de nucleare (activare)

2
pentru dezvoltarea fizică a argintului decât dacă acesta nu ar fi
Astăzi, cea mai mare parte a hârtiei este alcalină (de bază), răspândit (ca pe o suprafață neporoasă). De asemenea, dacă
deoarece conține carbonat de calciu (CaCO)3 ca umplutură. sunt prezente amine (ca și în proteine), acestea pot forma
Când este umed, este de bază și devine negru atunci când este legături de hidrogen cu grupările hidroxil de pe celuloză.
scufundat în soluție de azotat de argint și se usucă până la o
culoare maroniu-negru. În consecință, hârtia alcalină trebuie
Depunerea de particule de argint în reziduurile de
neutralizată înainte de a fi supusă dezvoltării fizice a
amprente latente. În dezvoltatorul fizic de argint, o
argintului. Orice acid care nu furnizează cloruri (care
nanoparticulă de argint nou formată este încărcată negativ
reacţionează cu argintul pentru a forma AgCl insolubil) va
(datorită ionilor de acid citric atașați) și atrage „capul”
neutraliza CaCO. Reacția
3
de neutralizare implică eliberarea de
aminei pozitive (RNH).+) a mai multor molecule de
bule de dioxid de carbon: 3

surfactant, eventual învelind întreaga particulă (în

CaCO 3+ 2H+ → AC2++ HO2 + CO (gaz)
2
configurația eșalonată, menționată mai sus). Cu toate
acestea, nanoparticulele sunt, de asemenea, atrase de
Următoarele sunt rudimentele unor concepte care ajută la
reziduul de imprimare latent încărcat pozitiv. Odată ce una
explicarea modului în care dezvoltatorul fizic de argint
dintre aceste nanoparticule ajunge la deșeuri, este
vizualizează amprentele latente pe suprafețele poroase.
neutralizată. Avalanșa de depunere a particulelor de argint
are loc pe această particulă inițială (deoarece fiecare
Încărcare latentă cu reziduuri de imprimare (la pH scăzut).
particulă de argint este acum un loc de nucleare - efect
Este întâmplător ca revelatorul fizic de argint să fie acid, cu
autocatalitic) și crește. Rezultatul final este o aglomerare de
un pH de aproximativ 1,38, deoarece acest lucru ajută la
numeroase particule „crescute” (aproximativ 10 până la 40
explicarea de ce funcționează în dezvoltarea amprentelor
μ în diametru) pe tot restul amprentei latente.
latente pe suprafețe poroase. Este cunoscut (Saunders,
1989) că atunci când reziduul de imprimare latent (pe un
Formulare. Formularea reactivului dezvoltator de argint
substrat poros sau neporos) este scufundat într-o soluție
fizic furnizată în secțiunea 7.14 este formularea originală
de aur coloidal cu pH <3, nanoparticulele de aur coloidal
britanică (Kent, 1998), care este foarte asemănătoare cu
sunt depuse selectiv pe reziduu. Acest lucru sugerează că
formula olandeză (Jonker și colab., 1969, pp 38-44) utilizată
la pH < 3, reziduul latent de imprimare capătă o sarcină
în fotografie. fabricarea circuitului scânduri. Procedura de
pozitivă. De asemenea, se știe că aurul coloidal la pH
vizualizare a imprimatelor pe suprafețe poroase; cu toate
scăzut este folosit pentru a „colora” proteinele și acest
acestea, implică trei etape: o etapă de pre-tratament, etapa
lucru se întâmplă deoarece, la pH scăzut, grupările amine
de dezvoltare fizică a argintului și o etapă de post-
din proteine (de exemplu R-NH2) iau o sarcină pozitivă la
tratament.
protonare (R -NH3+). Prin urmare,

7–50
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

Există și alte formulări pentru dezvoltatorii fizici de argint Pretratarea apei—Acesta este conceput pentru a îndepărta murdăria și pământul,

(Cantu, 2001, pp. 29-64), dar una folosită în prezent de mulți dacă există.

se bazează pe utilizarea apei de înaltă puritate, cum ar fi în

pretratare cu acid—Acest lucru reacționează cu carbonatul de
unitățile de purificare a apei care folosesc tehnologii de
calciu din hârtia alcalină, provocând eliberarea de dioxid de
osmoză inversă și deionizare ( apa este cunoscută ca apă
carbon sub formă de bule și neutralizează hârtia.
RO/DI). Folosind o astfel de apă, este nevoie de mai puțin
detergent (2,8 g fiecare, în loc de 4,0 g) (Kent, 1998), deși
Tratament pentru Dezvoltator Fizic Silver—Acest lucru se
performanța este afectată negativ. Cu toate acestea,
face la lumină slabă pentru a evita fotoreducerea ionilor
Burrow et al. (2003, pp 1094-1100) a arătat că puteți reduce,
de argint la argint elementar (rezultând dezvoltarea de
de asemenea, cantitatea de alte componente și să ajungeți
fundal și slăbirea reactivului). Tava se leagănă înainte și
la un reactiv care funcționează la fel de bine sau mai bine
înapoi; în 10 minute, imprimeurile încep să se dezvolte și
decât reactivul tradițional (cu toate acestea, implică
continuă să crească în contrast. Dezvoltarea bună are loc
adăugarea de acid malic la reactiv) ; reducerea costurilor
în 10-30 de minute.
este de aproximativ 16%. Seifert, Burow.

Post-tratarea apei—Acest lucru se face cu apă potabilă de la

robinet timp de aproximativ 5 minute pentru a îndepărta
excesul de revelator fizic de argint (și orice clorură de argint
care se poate forma).
Etapa de hipoclorit este o etapă de îmbunătățire. Face
două lucruri: luminează (albește) hârtia și întunecă Post-tratament cu hipoclorit- Timpul de tratament este de
imprimeul argintiu. Imprimarea se întunecă prin formarea aproximativ 2-3 minute. Acest lucru luminează fundalul și
de oxid de argint (OCl- + 2Ag AgO + Cl-ȘIfie 2 redox
întunecă imprimeul argintiu.
= 550mV; vezi Tabelul 7-4). Alte metode de ameliorare sunt
Spălarea și uscarea— Probele sunt spălate cu apă de la
discutate de Cantu (2001, pp. 29-64), precum și metodele
robinet și uscate (de exemplu, folosind un uscător foto sau
de albire. O metodă de albire, utilizată cu succes la afișarea
prin uscare la aer pe hârtie absorbantă).
unei amprente dezvoltate găsite într-o imprimare foarte
marcată, transformă imprimarea argintie într-o imprimare
albicioasă de iodură de argint și întunecă fundalul prin 7.13.3 Metode de depozitare multimetalice
reacția amidon-iod (Cantu și colab., 2003, pp. 164-168). 7.13.3.1 Istoric și context.La sfârșitul anilor 1980, dr.
George Saunders, mai târziu cu Laboratorul Național Los
Alamos din Los Alamos, New Mexico, a vizitat Laboratorul
7.13.2.2 Aplicare.Procedura de utilizare a dezvoltatorului
Criminal al Serviciului Secret pentru a împărtăși informații
fizic de argint presupune trei tratamente consecutive șipe
despre tehnicile de dezvoltare a amprentelor digitale. El a
aceeași tavă de sticlă. Ultimul punct este important,
prezentat o idee nouă pe care a numit-o inițial Procesul
deoarece simplifică procesul și economisește timp. Se
universal de detectare a amprentei și mai târziu, deoarece
bazează pe faptul că reactivul rezidual dintr-un tratament
a implicat depunerea a două metale, Metoda de depunere
nu afectează performanța tratamentului următor. Cele trei
a mai multor metale (MMD). Și-a bazat ideea pe o metodă
tratamente sunt pretratarea cu acid, tratamentul cu
existentă folosită pentru colorarea proteinelor, anticorpilor
dezvoltator fizic de argint și posttratarea cu hipoclorit.
și a altor macromolecule (de exemplu, proteine separate
Ocazional, un pretratare cu apă distilată le precede pentru a
pe membrane sau geluri).
îndepărta orice murdărie sau pământ de pe specimene.
Acest lucru, precum și celelalte tratamente, îndepărtează
orice tipărire și scriere dezvoltată de ninhidrina sau tipărire
cu cerneluri solubile în apă (de exemplu, unele cerneluri
pentru stilouri cu role și cerneluri pentru imprimare cu jet
de cerneală). De asemenea, se realizeaza un post-tratament Legarea aurului coloidal de proteine a fost observată pentru
cu apa de la robinet intre dezvoltarea fizica a argintului si prima dată în 1939 de Kausche și Ruska (1939, pp. 21-24). În
post-tratarea cu hipoclorit. 1971, Faulk și Taylor (1971, pp. 1081-1083) au folosit acest

7–51
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
proprietatea de a lega antiserul anti-Salmonella și apoi
coloidul acoperit rezultat a fost folosit pentru a marca
suprafața bacteriilor Salmonella. Mecanismul de etichetare
a fost detectabil prin imaginea microscopică electronică a
aurului. În 1983, DeMey (1983, pp 82-112) a folosit aur
neacoperit pentru a colora direct proteinele de pe
suprafața membranei. Tot în 1983, Holgate et al. (1983, pp.
938-944) au arătat că o pată de aur poate fi intensificată
prin colorarea cu argint. Practic, ei au recunoscut că coloizii
de aur sunt (1) particule negative foarte încărcate care se
leagă de multe macromolecule și (2) locuri de activare
pentru dezvoltarea fizică a argintului.
Saunders știa că reziduurile de amprentă conțin
macromolecule precum proteinele și lipoproteinele și, prin
urmare, ar trebui să poată fi vizualizate prin colorare și
capacitatea de aur coloidal îmbunătățită și tehnica de
dezvoltare fizică. Și-a formulat propria soluție de aur
coloidal folosind metoda Frens (Frens, 1973, pp. 20-22) și
dezvoltatorul fizic de argint. El l-a numit pe acesta din urmă
dezvoltator fizic modificat pentru a-l deosebi de revelatorul
fizic tradițional argintiu folosit pentru a afișa amprente
latente pe suprafețe poroase. Formulându-și proprii
reactivi, a reușit să-i optimizeze. S-a descoperit că procesul
vizualizează amprente latente pe suprafețe poroase și
neporoase; inclusiv suprafețe precum sticlă, metal,
ceramică și plastic, întunecate sau deschise.
Prin urmare, procesul MMD este practic un proces de
dezvoltare fizică a argintului care este precedat de un
tratament cu aur coloidal; Tratamentul cu aur asigură
reziduului de imprimare latent cu locuri de nucleare (coloizi
de aur) pentru dezvoltarea fizică a argintului. Ca și
dezvoltatorul fizic al argintului, procesul MMD dezvăluie
componentele insolubile în apă ale reziduului de imprimare
latent (de exemplu, porțiunea sebacee a reziduului).
Pentru a vizualiza amprentele latente pe suprafețe poroase
cu procesul MMD, Saunders a oferit utilizatorilor două
informații importante. Unul este că, pe suprafețele
poroase, după tratamentul cu aur coloidal trebuie făcută o
clătire extinsă pentru a reduce posibila dezvoltare de fond.
Acest lucru se datorează faptului că particulele de aur
coloidal sunt prinse în pori și devin locuri de declanșare
pentru dezvoltarea fizică.
7–52
argint. Celălalt este că tratamentul cu sare de zinc, uneori
făcut după procesul de ninhidrine, ar trebui evitat. Ionii
divalenți precum Zn2+ au tendința de a se lega de aurul
coloidal și, prin urmare, ionii divalenți prinși în porii
suprafeței atrag particulele de aur coloidal și întreaga
suprafață este supusă dezvoltării fizice a argintului.
7.13.3.2 Formulare (MMD).Procesul MMD implică doi
reactivi utilizați în secvență: soluția de aur coloidal și
revelatorul fizic de argint modificat.
Există două puncte de luat în considerare în ceea ce
privește revelatorul fizic de argint modificat: unul este că
Tween 20, un surfactant neionic, este utilizat în locul unui
surfactant cationic mai stabilizator. Cantu și Johnson (2001,
pp. 242-247) speculează că acest lucru se poate datora
faptului că un surfactant cationic ar înconjura particulele de
legare a aurului (care încă poartă o sarcină negativă) și
astfel ar împiedica procesul de dezvoltare fizică în ele. Al
doilea punct este că concentrația ionilor de argint a soluției
active este de numai 0,2% și aceasta este suficient de
scăzută în aspect încât „înnegrirea” (formarea oxidului de
argint) să nu aibă loc pe suprafața hârtiei alcaline (de bază).
Prin urmare, nu este nevoie de pretratare cu acid pentru a
neutraliza o astfel de hârtie (care conține în mod normal
carbonat de calciu). Soluția de aur coloidal are un pH de
aproximativ 2,8 și, prin urmare, provoacă o oarecare
neutralizare pe acest tip de hârtie, dar ionii de calciu
divalenți care sunt generați nu par să destabilizeze
semnificativ soluția de aur (se pot la suprafață). unde se
formează) . Exemple de tipărituri latente dezvoltate (pe o
varietate de suprafețe) folosind procesul MMD sunt găsite
în Figura 7-23.
7.13.3.3 Formulare (MMD II).În 1993, dr. Bernard Schnetz și-a
prezentat lucrările, realizate la Institutul de Criminologie și
Criminologie de la Universitatea din Lausanne, despre tehnici
biochimice de amplificare a amprentelor latente tratate cu aur
coloidal. El a tratat amprentele latente cu aur coloidal, a atașat
o proteină la particulele de aur coloidal (legate deja de
resturile de imprimare latente) și le-a amplificat cu enzime sau
pete pentru a forma produse colorate sau fluorescente
(Schnetz, 1993). În 1997, a fost raportată o actualizare a acestei
lucrări și, de asemenea, a variantei sale a procesului de
depunere multimetal (MMD II) (Schnetz, 1997), iar în 2001, el și
Margot și-au publicat lucrările privind optimizarea acestuia
(Schnetz și Margot, 2001). , pp. 21-28). La fel ca procesul MMD,
acesta este un proces în două etape,
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

FIGURA 7–23
Imprimări latente vizualizate prin procesul MMD
pe o varietate de suprafețe. Stânga sus: cartuș
pentru un revolver. Partea superioară din mijloc:
partea lipicioasă a bandă Mylar neagră. Dreapta
sus: partea adezivă a benzii de bandă rezistentă.
Mediu: Suprafețele metalice ale unui disc de
calculator din plastic. Stânga jos: Eticheta de hârtie
a unui disc de computer. dreapta jos: card de
credit din plastic. Observați că imprimeurile
dezvoltate apar întunecate pe suprafețele de
culoare deschisă și slabe pe suprafețele de culoare
închisă.

dar folosește sticlă siliconizată, aur coloidal cu o dimensiune
a particulei de 14 nm în diametru (comparativ cu 30 nm
pentru aurul coloidal al lui Saunders) și un dezvoltator fizic
de argint foarte diferit de revelatorul fizic de argint
modificat de Saunders. .
Dr. John Brennan, recent pensionat de la Forensic Science
Service (Londra, Marea Britanie), a folosit cu succes
procesele MMD și MMD II pe diferite tipuri de dovezi și
tinde să favorizeze MMD II (J. Brennan, comunicare privată).
Dr. Naomi Jones a prezentat în teza sa de doctorat diverse
metode de depunere a metalelor; de asemenea, a constatat
că procesul MMD II a depășit procesul MMD în performanță
(Jones, 2002).
După cum s-a discutat anterior pentru nitratul de argint,
amprenta sebacee rezistă depunerilor și depunerilor de
argint (sub formă de metal gri până la negru) peste tot, cu
excepția cazului în care există amprenta digitală. Pentru a fi
mai precis despre ceea ce se întâmplă, trebuie să subliniem
că procesul de depunere este întotdeauna însoțit de un
proces de gravare. Pentru argint pe cupru, ionii de argint
sunt depuși (proces de depunere sau reducere) în timp ce
ionii cuprici sunt îndepărtați (proces de gravare sau
oxidare). Există, totuși, procese de gravare care nu implică
depunerea de metal (de exemplu, gravarea cu peroxid de
hidrogen acidificat) (Cantu și colab., 1998, pp. 294-298) și
aceste procese sunt, de asemenea, împiedicate de
materialul sebaceu.

7.13.4 Reactivi de albastru Alte metode de depunere a unui metal pentru a dezvălui
urme latente în cartușe includ utilizarea paladiului (Migron
7.13.4.1 Istoric și context.Albăstruirea este folosită pentru
și Mandler, 1997, pp. 986-992) și seleniu (Bentsen și colab.,
a refinisa țevile de arme cu o strălucire albăstruie. Este
1996, pp. 3-8). Pe lângă faptul că a arătat că paladiul poate
avertizat să nu lăsați amprente pe butoi deoarece soluția
dezvălui amprente sebacee pe metal, Migron și Mandler au
de albastru nu va funcționa acolo (Angier, 1936, p. 6).
făcut un studiu analitic amplu despre cum funcționează
Bundeskriminalamt (BKA) din Germania a constatat că
procesul de depunere pe suprafețele de bronz care conțin
acest lucru este valabil și pentru cartușele de gloanțe
amprente sebacee. Lucrările lui Bentsen și colegii cu privire
(Cantú et al., 1998, pp. 294-298). Așa a luat naștere soluțiile
la depunerea de seleniu sunt similare cu ceea ce face
de albastru pentru a vizualiza amprentele latente pe
albastrul și, prin urmare, sunt discutate mai jos, împreună
suprafețele metalice, în special cele ale cartușelor cu glonț.
cu albastrul.

7.13.4.3 Compoziția generală.Există mai mulți

7.13.4.2 Depozit de metal și gravare.Albastruirea
producători de soluții de albastru și nu există două
metalelor implică depunerea simultană a două metale,
soluții care au exact aceeași formulă, dar toate conțin
seleniu și cupru, pe o suprafață metalică. Bimetalul depus
cele trei ingrediente active necesare: acid selenios, o
este de culoare albastru-negru.
sare de cupru și un acid. O solutie

7–53
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente

Acidul selenios acidificat este un reactiv de gravare relativ probele metalice mai întâi (de exemplu bucșe) cu extracție
puternic (oxidant), după cum se observă prin potențialul de AC. Tabelul 7-6 este un rezumat al recomandărilor
oxidare (Tabelul 7-4): acestora.

HSeO
2
+3 4H++4e– Se + 3HO2 ȘIfie= +740mV 7.13.4.5 Aplicare.De la introducerea sa de către BKA,
albastrul este utilizat în prezent în diferite laboratoare
De remarcat că este nevoie de acid (H+) și acesta este motivul
datorită ușurinței sale. După cum s-a menționat mai sus, un
pentru care soluția de albastru conține și un acid. Tabelul 7-4
tratament cu ester al CA înainte de albastruire
arată că o soluție acidă de acid selenios poate oxida și grava
îmbunătățește detectarea imprimării latente pe metal.
cuprul, plumbul, nichelul, zincul și aluminiul. O soluție de ioni
După tratament, există tendința ca soluția de albastru să-și
cuprici este, de asemenea, un reactiv chimic puternic de
continue depunerea și au fost propuse diferite metode de
gravare (oxidant), capabil să oxideze plumbul, nichelul, zincul și
oprire (Cantu și colab., 1998, pp. 294-298). Acestea includ
aluminiul.
imersarea într-o soluție de bicarbonat de sodiu, imersarea
în lac transparent (Bentsen și colab., 1996, pp. 3-8),
La fel defiecareunul dintre acești reactivi gravează, ionii
aplicarea unui spray de lac (comunicare privată a lui Anton
metalici sunt depuși pe ceea ce este gravat. De exemplu,
Theeuwen și Josita Limborgh, Ministerul Justiției din Țările
în aluminiu, reacția de oxidare și reducere (gravare și
de Jos, Criminalistica). laborator) și utilizarea lacului de
depunere) este:
unghii (comunicare privată a lui Vici Inlow,
3H 2SeO 3 + 12 ore++ 4Al 3Se + 9H O 2+ 4Al3+

ȘIfie
redox
= 2402 mV
Dacă are loc o dezvoltare excesivă, se recomandă peroxidul de
3Cu2++ 2Al 3Cu + 2Al3+ ȘIfie
redox
= 2003,9 mV hidrogen acidificat pentru a îndepărta excesul de depozit de
albastru (Cantu et al., 1998, pp. 294-298). Dacă presupunem că
daamândoireactanții sunt prezenți împreună, ca și în
aliajul de cupru seleniu este un aduct 1:1, atunci reacția netă
soluția de albastru, atunci raportul de depunere de Cu și Se
pentru eliminarea sa este
depinde de viteza (cinetica) fiecăruia dintre cei doi reactanți
concurenți; este posibil să se formeze un aliaj Cu-Se 1:1, dar 3HO
2
2+ 2 ore++ Cu–Se HSeO
2 3
+ Cu2++3HO 2
nu este sigur. Rezultatul final este un strat metalic de
O compoziție sugerată pentru soluția de peroxid de
culoare albastru-negru (peste tot, cu excepția cazului în
hidrogen acidificat este 5 volume de oțet de uz casnic (5%
care există o imprimare latentă sebacee).
acid acetic) și 7 volume de peroxid de hidrogen de uz
Compoziția unor soluții de albastru este dată în Tabelul casnic (3% peroxid de hidrogen). Aceasta se bazează pe
7-5. În special, toate implică acid selenios (unul implică stoichiometria ecuației de mai sus. Cu toate acestea, un
dioxid de seleniu, care este forma anhidră a acidului amestec 1:1 funcționează bine.
selenios), o sare cuprică și un acid. Interesant este că
7.13.4.6 Comentarii la gravură.Gravarea fără depunere de
Bentsen și colab. (1996, pp. 3-8) au folosit o soluție de acid
metal poate dezvălui, de asemenea, amprentele digitale pe
selenios 0,4% (fără ioni cuprici sau acid) pentru a dezvolta
suprafețele metalice prin contrast între fundalul gravat
amprente pe suprafețe metalice, cum ar fi cartușele de
format și amprenta latentă negravată. Din Tabelul 7-4 se
gloanțe uzate. Aceasta depune seleniu metal pe metalul
poate observa că acidul poate înlocui fierul, plumbul,
care este tratat și această soluție, împreună cu tratamentul
nichelul, zincul și aluminiul. Totuși, peroxidul de hidrogen
cu ester de cianoacrilat în vid, s-au clasat foarte bine
acidificat va înlocui și cuprul. Cantu et al. (1998, pp.
printre alte metode utilizate.
294-298) a remarcat că peroxidul de hidrogen acidificat dă
amprente destul de bune pe multe suprafețe metalice. Ele
7.13.4.4 Formulări.Cantu et al. (1998, p. 294- oferă o discuție lungă și o explicație a motivului pentru care
298) recomandă o diluție de 1:80 a unei soluții comerciale procesul de gravare trebuie urmărit cu atenție: metalele
de albastru. Leben și Ramotowski (1996, pp 8, 10) care au fost gravate ca ioni pot fi redepuse pe măsură ce
recomandă o soluție mai puternică (o diluție 1:40) și procesul continuă.
sugerează că o îmbunătățire față de simpla utilizare a
reactivului de albastru diluat este de a trata

7–54
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

Tabelul 7–5

Compoziția unor soluții de albastru*

Creator Birchwood-Casey brownells exterioare E. Kettner

Nume comercial Perma Blue Perma Blue Perma Blue Super Alama Negru Aluminiu Formulă gunslick Waffen-
Pistol lichid imersiune Paste Gun Albastru Metal PAB negru 44/40 Gun Blue Brunierung
Albastru PB22 PBIM albastru SBP albastru 2 Suplimentar retușa 17 Pistolă instantanee

Putere BB2 Albastru

Alamă,
folosit pentru Oţel Oţel Oţel Oţel Bronz, Aluminiu Oţel Oţel Oţel
Cupru

acid selenios 3 4 2 5 3 4 6
compuși
de seleniu dioxid de seleniu 3

clorură cuprică 3
sare cuprică nitrat cupric 4
sulfat cupric 3 4 4 8 8 2
sare de zinc Sulfat de zinc 5
Iesi din
Sulfat de nichel unu 2
nichel

clorhidric

Azotic 3 2 4
Acid Fosforic 4 4 4 8 3
fluoborice 2
acid sulfonic 12
pH-ul soluției (factor de dizolvare) 2,3 (1/40) N/A(1/40) 1.5 2,3 (1/80) 2,3 (1/40) 2,3 (1/80) 1,8 (1/80) 3,3 (1/40) 2,3 (1/80)

polietilen stearil eter cincisprezece

Octilfenoxi polietoxietanol unu

alte
matriță de amoniu 4

bifluorura de amoniu unu

* Toate concentrațiile sunt la procentajul maxim. Cu excepția pH-ului, toate informațiile au fost obținute din Fișele cu date de securitate a materialelor.

Tabelul 7–6

Rezumatul protocoalelor recomandate pentru tratarea cartușelor.

Tratament sugerat
CartridgeType Gun Blue (GB) Diluție comentarii
După Superglue
Alte soluții au funcționat bine și la
alama placata cu nichel alamă neagră 1 ml GB în 40 ml apă distilată
aceste bucșe.
Formula 44/40 Instant Alte soluții au funcționat bine și la
Alamă 0,5 ml GB în 40 ml apă distilată
Gun Blue aceste bucșe.
Niciuna dintre soluțiile de albastru nu
otel lacuit numai super lipici
a produs detalii identificabile.
Aceasta este singura soluție care a funcționat pe acest
Aluminiu Aluminiu Negru 0,5 ml GB în 40 ml apă distilată
metal.

7–55
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
Schutz şi colab. (2000, pp. 65-68) au comparat metodele de
gravare și albastru cu metoda de depunere multimetal în
capacitatea lor de a dezvălui amprente latente pe cartușe.
Ei au descoperit că (1) albastrul a excelat în vizualizarea
amprentelor sebacee pe copingurile din alamă, (2) pentru
copingurile din aluminiu, MMD a avut rezultate mai bune
(pasul de dezvoltator fizic modificat efectuat după pasul de
aur coloidal), a evidențiat contrastul de imprimare) și (3) a
făcut nu funcționează bine pentru bucșele din oțel lăcuit.
Pentru acestea din urmă, ei recomandă extracția AC.
7.13.5 Sudan Black B
7.13.5.1 Istoric și context.Sudan black B (denumit în
continuare Sudan black) a fost utilizat inițial în laboratoare
pentru teste biologice sau screening chimic pentru
componentele grăsimilor (Figura 7-24). Reacția produce un
produs sau o imagine albastru-negru. Negrul Sudan a fost
raportat pentru prima dată pentru utilizare ca tehnică de
dezvoltare a crestelor de frecare în 1980 de către Mitsui,
Katho, Shimada și Wakasugi de la Laboratorul de Științe
Criminale din Nagoya-shi, Japonia (Mitsui și colab., 1980, p. 9).
1981, p. 84-85).
Negrul Sudan este un colorant utilizat pentru detectarea
componentelor sebacee în resturile pielii de pe crestele de
frecare pe unele substraturi neporoase și semiporoase (de
exemplu, mănuși de latex și unele ceramice) (Figura 7-25).
Această pată de vopsea detectează, de asemenea, detaliile
de frecare din piele în cazul în care pielea sau substratul a
fost contaminat cu grăsime, reziduuri alimentare sau
depuneri uscate de la băuturi răcoritoare sau băuturi
îndulcite (de exemplu, cu fructoză sau zaharoză). De
asemenea, a fost folosit pentru a crește detaliile crestei de
frecare tratate anterior prin tehnica de extracție AC.
Culoarea și porozitatea substratului vor trebui luate în
considerare. Substraturile poroase au tendința de a
absorbi colorantul, rezultând o lipsă de contrast între
Nu. Nu.
FIGURA 7–24
structura chimica
a Sudanului negru.
7–56
detaliu al crestelor de frecare si al fundului produsului.
Datorită culorii albastru-negru a petei de vopsea, va exista
o lipsă de contrast între detaliile marginii de frecare și
produsele de culoare închisă. Se recomandă utilizarea altor
tehnici de prelucrare la aceste produse (Stone și Metzger,
1981, pp. 13-14).
Imprimeurile prelucrate cu negru Sudan uscat au fost
ridicate folosind bandă de ridicare convențională (așa cum
este utilizată cu tehnica de prelucrare a pulberii). A avut
succes pe substraturi acoperite cu ceară, lucioase și netede.
Cu toate acestea, a avut mai puțin succes pe substraturi
puternic contaminate, neuniforme și semi-poroase.
7.13.5.2 Validarea reactivului și a tehnicii de aplicare. Ca
și în cazul aplicării tuturor reactivilor și proceselor, se
sugerează ca soluția Sudan Black să fie validată înainte de
utilizare. Pentru a valida soluția, un substrat neporos ar
trebui să fie contaminat cu matricea specifică (de exemplu,
detalii sebacee-uleioase, fructoză, zaharoză sau alimente
contaminate sau materiale de frecare), apoi aplicați soluția
din negru sudan. la substrat în modul indicat mai jos. Dacă
nu se observă nicio reacție, soluția de validare sau matricea
necesită o evaluare suplimentară. Este o bună practică să
vă familiarizați cu tehnica de aplicare și reacția(e) cu
substratul și matricea înainte de a le aplica la teste.
Consultați fișele cu date de securitate referitoare la
securitatea, manipularea și stocarea informațiilor.
7.13.5.3 Soluție de reactiv.Soluția de reactiv constă din
15 g de negru Sudan dizolvat în 1 L de etanol sau metanol,
creând o soluție albastru-negru, care se adaugă apoi la
500 ml de apă distilată și se agită până la amestecarea
completă. Perioada de valabilitate a soluției este
nedefinită.
7.13.5.4 Metodologia secvenţială şi tehnica de
prelucrare.Înainte de procesare cu Sudan negru, este
Nu. Nu. NH
CH3
NH CH3
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

FIGURA 7–25
Detaliu al crestei de frecare sebacee pe un
substrat din plastic prelucrat negru sudan.

Trebuie să vizualizați produsul cu o sursă de lumină

7.14 Formulări pentru soluții
criminalistică pentru a detecta orice fluorescență inerentă a
reziduurilor de frecare sau a substratului. Orice detaliu vizibil chimice
trebuie fotografiat.

• Puneți soluția de negru Sudan într-un vas curat din sticlă 7.14.1 Ninhidrina (Kent, 1998; Champod et al,
sau metal, turnați o cantitate suficientă pentru a 2004, p. 239)
scufunda produsul în procesare. Soluția poate fi
Soluție de bază: 25 g de ninhidrin dizolvate în 225 ml
aplicată și prin pulverizare. Se recomandă ca tehnica
etanol absolut, 10 ml acetat de etil, 25 ml acid acetic
de imersie să fie utilizată pentru a evita inhalarea
glacial.
particulelor în aer din sprinkler.

Soluție activă: 52 ml de soluție stoc diluată la 1000 ml cu

• Lăsați produsul să se înmoaie în soluție timp de
HFE 7100.
aproximativ 2 minute. Dacă produsul a fost prelucrat
anterior folosind tehnica de extracție CA, produsul
poate necesita un timp mai lung de imersie în soluție. 7.14.2 Soluție de clorură de zinc (Champod și
colab., 2004, p. 240)

• Clătiți încet produsul sub apă potabilă rece sau rece de la Soluție de bază: 8 g clorură de zinc dizolvate în 180 ml

robinet sau puneți produsul într-un vas curat, care etanol, 20 ml acid acetic glacial.

conține apă rece sau rece, până când excesul de pată

Soluție activă: 6 ml de soluție de bază diluată în 100 ml
este îndepărtat de pe fund.
cu solvent purtător (ex. HFE 7100).

• Lăsați produsul să se usuce la temperatura camerei.

• Vedeți imaginea dezvoltată albastru-negru; imaginile
slabe au fost îmbunătățite printr-un al doilea
tratament cu soluție de negru sudan (urmați pașii de
aplicare de mai sus). Se sugerează ca produsul să fie
vizualizat cu o sursă de lumină criminalistică după
procesarea Sudan Black, deoarece fundalul poate avea
fluorescență, creând un contrast sporit.
• Orice imagini dezvoltate vor trebui fotografiate pentru
comparare, documentare și arhivare.
7.14.3 1,8-Diazafluoren-9-onă (DFO) (Kent,
1998; Champod și colab., 2004, p. 230)
0,25 g de DFO dizolvat în 30 ml de metanol și 20 ml de acid
acetic glacial. Adăugați aceasta la 725 ml de HFE 7100 și 275
ml de HFE 71DE.
7.14.4 Ninhidrina nepolară (Stimac, 2003a,
pp. 185-197)
Soluție stoc: 1,5 g ninhidrin dizolvat în 100 ml HFE 71IPA
(poate fi necesar reflux la temperatură scăzută).

Soluție activă: 15 ml soluție de bază diluată cu 100 ml HFE

7100.

7–57
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
7.14.5 1,2-Indandionă
0,25 g de 1,2-indadionă dizolvată în 90 ml de acetat de etil și 10
ml de acid acetic glacial. Adăugați aceasta la 1 L de HFE 7100
(Merrick și colab., 2002, pp 595-605).
fie
2 g de 1,2-indadionă dizolvate în 70 ml de acetat de etil.
Adăugați aceasta la 1 L HFE 7100
(Almog şi colab., 1999, pp. 114-118).
7.14.6 5-Metiltioninhidrina (5-MTN)
(Wallace-Kunkel și colab., 2006, pp 4-13)
1,7 g de 5-MTN dizolvat în 52,5 ml de acetat de etil, 50 ml de
metil terț-butil eter, 12,5 ml de etanol absolut și 5 ml de acid
acetic glacial. Adăugați aceasta la 360 ml de HFE 7100.
7.14.7 2-Isononilninhidrina (INON, Thermanin)
(Al Mandhri și Khanmy-Vital, 2005)
4-5 g INON dizolvat în 15 ml acetat de etil, 5 ml
izopropanol și 980 ml HFE 7100.
7.14.8 Nitrat de argint (Trozzi et al., 2000,
pp. 38-39)
Se dizolvă 30 g de azotat de argint în 1 L de apă distilată.
fie
Se dizolvă 30 g de azotat de argint în 100 ml apă distilată și
se adaugă la 1 L de etanol.
7.14.9 Dezvoltator fizic (Kent, 1998)
Pretratare cu acid:30 g de acid maleic se dizolvă în 1 L de
apă distilată. Perioada de valabilitate nedefinită.
Soluția de bază #1:30 g azotat feric nonahidrat dizolvat în
900 ml apă distilată. 80 g de sulfat de amoniu feros
hexahidrat dizolvat în această soluție. 20 g de acid citric
anhidru dizolvat în această soluție. Timpul de depozitare
poate fi de câteva luni.
Soluția de bază #2:4 g de acetat de n-dodecilamină dizolvat în
1 L de apă distilată. La această soluţie s-au adăugat 4 g (4 ml)
de Synperonic N. Perioada de valabilitate nedefinită.
Soluția de bază #3:20 g azotat de argint dizolvat în 100 ml
apă distilată. Perioada de valabilitate nedefinită.
7–58
Soluție activă:900 ml soluție stoc # 1. Se adaugă 40 ml
soluție stoc # 2 și se agită timp de 5 minute. Adăugați 50
ml de soluție stoc #3 și agitați timp de 5 minute. Perioada
de valabilitate este de 1-2 săptămâni.
Soluție post-tratament cu hipoclorit:100 ml de înălbitor
de uz casnic (~6% NaOCl) se amestecă cu 100 ml de apă.
7.14.10 Depozit multimetalic (Saunders,
1989, 1996, 1997)
soluție de aur coloidal
Soluția de bază #1:10% (g/v) acid tetraclorauric
(HAuCl4.3H2O) în apă de înaltă puritate (RO/DI).
Soluția de bază #2:1% (p/v) citrat trisodic
(Na3Cit.2H2O) în apă de înaltă puritate.
Soluția de bază #3:0,5 M (10,5% g/v) de acid citric
(H3Cit.H2O) în apă de înaltă puritate.
Soluția de bază #4:1% polietilen glicol.
Soluție activă:Adăugați 1 ml de soluție stoc #1 până la 1 L
de apă de înaltă puritate și aduceți la fierbere. Adăugați
rapid 10 ml de soluție stoc #2 și fierbeți ușor timp de 10
minute. Adăugați 5 ml de Tween 20 (sau Tween 80) și
amestecați bine. Adăugați 10 ml de soluție stoc #4 la soluția
răcită și ajustați pH-ul la 27 folosind soluția stoc #3. Se
aduce la un volum total de 1 L de apă de înaltă puritate.
Perioada de valabilitate este de 3 luni.
Soluție modificată de dezvoltator fizic de argint
Soluția de bază #1:Se dizolvă 33 g de azotat feric
nonahidrat în 1 L de apă de înaltă puritate. Se adaugă 89 g
de sulfat de amoniu feros hexahidrat la soluție. Adăugați
22 g de acid citric în soluție. Adăugați 1 ml de Tween 20 la
soluție.
Soluția de bază #2:20% (p/v) azotat de argint în apă de înaltă
puritate.
soluție activă: Adăugați 1 parte din soluția de bază # 2
la 99 părți din soluția # 1. Este stabilă doar timp de 15
minute.
Aplicație
prespălare: Produsele poroase trebuie spălate de mai
multe ori în apă de înaltă puritate.

aur coloidal: Înmuiați produsele în soluția de aur coloidal
timp de 30-120 de minute, dar evitați dezvoltarea
excesivă.
între clătire: Clătiți produsele în apă de înaltă puritate. Pentru
produsele poroase, folosiți mai multe schimburi de apă timp
de 15 minute sau mai mult.
dezvoltatori fizici de argint: Puneti produsele in solutia
proaspat preparata. Amplificarea argintului are loc în 10
până la 15 minute.
Post-spălare: Clătiți cu apă de la robinet. Lăsați să se usuce la aer.
7.14.11 MMD II (Schnetz și Margot, 2001, pp.
21-28)
Silanizarea sticlariei
Scufundați sticlăria timp de 8 ore în lichid alcalin 10%
Extran MA 01 (Merck). Clătiți cu apă fierbinte de înaltă
puritate, urmată de apă rece de înaltă puritate. Se usucă
într-un cuptor la 100 ° C. Se înmoaie timp de 5 secunde în
2% (v/v) 3-aminopropiltrietoxisilan în acetonă. Clătiți de
două ori cu acetonă, apoi cu apă. Se usucă la cuptor la 42°C
timp de 8 ore.
soluție de aur coloidal
Soluția de bază #1: 10% (p/v) acid tetraclorauric în apă
de înaltă puritate.
Soluția de bază #2: 1% (g/v) citrat de sodiu în apă de înaltă
puritate.
Soluția de bază #3:Acid citric 0,5 M în apă de înaltă
puritate.
Soluția de bază #4: 1% (p/v) acid tanic în apă de înaltă
puritate.
Soluția activă #1: Adăugați 0,5 ml de soluție stoc #1 la 400 ml de
apă de înaltă puritate. Se încălzește la 60°C.
Soluția activă #2: Adăugați 20 ml de soluție stoc #2 și 0,1 ml
de soluție stoc #4 la 75 ml de apă de înaltă puritate. Se
încălzește la 60°C.
Odată ce ambele soluții ating 60°C, adăugați rapid soluția
activă #2 la soluția de lucru #1 și amestecați energic. Se
încălzește amestecul la fierbere, se răcește și se ajustează
la 500 ml cu apă de înaltă puritate. Soluția poate fi
păstrată într-o sticlă de plastic la
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
4°C Înainte de utilizare, aduceți la temperatura camerei, adăugați
0,5 ml de Tween 20 (sau Tween 80) și ajustați pH-ul la 2,7 cu
soluția stoc #3.
Soluție de dezvoltare fizică Silver
Soluția de bază #1: 24 părți soluție de acid citric 25,5% (g/v),
22 părți soluție de citrat de sodiu 23,5% și 50 părți apă de
înaltă puritate. Ajustați pH-ul la
3,8 cu acid citric suplimentar sau cu soluție de citrat de
sodiu.
Soluția de bază #2: 0,2% (g/v) soluţie de acetat de argint.
Soluția de bază #3: 0,5% (g/v) hidrochinonă în soluția de
bază #1.
soluție de clătire: 0,25% (g/v) hidrochinonă (1 parte
soluție de bază #3 și 1 parte apă de înaltă puritate).
Soluție activă:O parte soluție stoc # 2 și o parte soluție stoc
# 3. Este instabilă, așa că trebuie pregătită chiar înainte de
utilizare.
Aplicație
prespălare: Produsele poroase trebuie spălate cu apă de înaltă
puritate timp de 2 minute. Produsele neporoase au nevoie
doar de o scurtă spălare în apă de înaltă puritate.
aur coloidal: Înmuiați produsele în soluție de aur coloidal
timp de 5-15 minute cu agitare ușoară.
între clătire: Clătiți scurt în apă de înaltă puritate.
Între clătirea cu hidrochinonă: Clătiți timp de 2-5
minute în soluție de clătire cu hidrochinonă.
dezvoltator fizic argintiu: Așezați articolele în dezvoltator fizic
argintiu timp de aproximativ 18 minute.
Post-spălare: Clătiți cu apă de înaltă puritate.
Fixare: Fixați cu o diluție de 1:9 a fixatorului fotografic timp de
2-5 minute, clătiți cu apă de la robinet, uscați la aer.
7.15 Recenzători
Recenziatorii care au participat la acest capitol au fost
Christophe Champod, Sue Manci Coppejans, Christine L.
7–59
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
Craig, Robert J. Garrett, Deborah Leben, Bridget Lewis, Jon
T. Stimac, Juliet H. Wood și Rodolfo R. Zamora.
7.16 Referințe
Abderhalden, E.; Schmidt, H. Utilizarea hidratului de
triketohidrinden pentru detectarea proteinelor și a produselor de
scindare a acestora.Z. Physiologische Chem.1911,72,37.
Al Mandhri, A.; Khanmy-Vital, A. Detectarea amprentelor
digitale pe hârtie cu 2-Isononil-Ninhidrina. Prezentat la cea
de-a 17-a întâlnire a Asociației Internaționale a Științelor
Criminale. Hong Kong, 2005.
Almog, J. Fingerprint Development by Ninhydrin and Its
Analogues. ÎnProgrese în tehnologia de amprentă digitală;
Lee, HC, Gaensslen, RE, Eds.; CRC Press: Boca Raton, FL, 2001.
Almog, J.; Hirshfeld, A. 5-Metoxininhidrina: un reactiv pentru
dezvoltarea chimică a amprentelor latente, care este
compatibil cu laserul cu vapori de cupru.J. Criminalistică Sci.
1988,33(4), 1027–1030.
Almog, J.; Hirshfeld, A.; Klug, JT Reactivi pentru dezvoltarea
chimică a amprentelor latente: Sinteza și proprietățile unor
analogi de ninhidrine.J. Criminalistică Sci. 1982,27(4), 912–
917.
Almog, J.; Hirshfeld, A.; Frank, A.; Grant, H.; Harel, Z.; Ittah, Y. 5-
metiltio ninhidrina și compuși înrudiți: o clasă nouă de reactivi
fluorogenici pentru amprentă digitală.J. Criminalistică Sci. 1992,
37(3), 688–694.
Almog, J.; Springer, E.; Wiesner, S.; Frank, A.; Khodzhaev, O.;
Lidor, R.; Bahar, E.; Varkony, H.; Dayan, S.; Razen, S.
Vizualizarea amprentei latente prin 1,2-Indanedione și
compuși înrudiți: rezultate preliminare.J. Criminalistică Sci.
1999,44(1), 114–118.
Anderson, KN; Anderson, LE; Glanze, W.D., Eds. Dicționarul
medical, de asistență medicală și de sănătate aliată al lui
Mosby, a 5-a ed.; Mosby, Inc.: St.Louis, MO, 1998.
Angier, R.H.Albăstruirea și rumenirea armelor de foc;Arme și
armuri: Londra, 1936.
Atkins, P.W.Chimie Fizica,a 4-a ed.; WH Freeman and Co.:
New York, 1990.
7–60
Ballantyne, J. Serologie: Prezentare generală. ÎnEnciclopedia de
științe criminalistice;Siegel, J., Saukko, P., Knupfer, G., Eds.; Presa
Academică: Londra, 2000; p. 1322–1331.
Bandey, H.L.Procesul de pulbere, Studiul 1: Evaluarea pensulelor de
amprentă pentru utilizare cu pulbere de aluminiu; Raportul
HOPSDB 54/2004; Filiala de dezvoltare științifică a poliției din
Ministerul de Interne: Sandridge, Marea Britanie, 2004.
Bandey, H. L.; Kent, T.Tratamentul cu superglue al scenelor crimei
— O încercare a eficacității procesului Mason Vactron SUPERfume;
Raportul HOPSDB 30/2003; Filiala de dezvoltare științifică a poliției
din Ministerul de Interne: Sandridge, Marea Britanie, 2003.
Barnett, KG; Bone, R. G.; Hall, P.W.; Ide, RHUtilizarea coloranților
proteici solubili în apă pentru îmbunătățirea amprentelor de
încălțăminte în sânge pe suprafețe neporoase—Partea I;Nota
Tehnica 629; Serviciul de științe criminalistice: Birmingham, Marea
Britanie, 1988.
Batey, G.; Copeland, J.; Donnelly, D.; Hill, C.; Laturnus, P.;
McDiarmid, C.; Miller, K.; Misner, AH; Tario, A.; Yamashita, AB
Depunere de metal pentru dezvoltarea imprimării latente.
J. Forensic Ident.1998,48(2), 165–176.
Bayford, F. Sweat.Amprenta globală1976,unu,42–43.
Bentsen, R.K.; Brown, JK; Dinsmore, A.; Harvey, KK; Kee, TG
Vizualizarea după declanșare a amprentelor de pe cartușele
uzate.Sci.Justiceo mie nouă sute nouăzeci și șase,36(1), 3–8.
Bernier, UR; Stand, MM; Yost, RA Analiza emanațiilor pielii
umane prin cromatografie gazoasă/spectrometrie de masă: 1.
Desorbția termică a atractanților pentru țânțarul febrei
galbene (Aedes Aegypti) din mărgele de sticlă manipulate.
Anal. chimic.1999,71(1), 1–7.
Bernier, UR; Kline, D.L.; Barnard, D.R.; Schreck, CE; Yost, RA
Analiza emanațiilor pielii umane prin cromatografie
gazoasă/spectrometrie de masă: 2. Identificarea
compușilor volatili care sunt atractanți candidați pentru
țânțarul febrei galbene (Aedes Aegypti).Anal. chimic.2000,
72(4), 747–756.
Bessman, C.W.; Nelson, E.; Lipert, RJ; Coldiron, S.; Herrman, TR
O comparație a fumului de cianoacrilat într-un cabinet de vid
cu o cameră de fumare cu umiditate.J. Forensic Ident.2005,55(
1), 10–27.
Bodziak, W. J. Utilizarea violetului Leuco-Crystal pentru a îmbunătăți amprentele de
pantofi în sânge.Criminalistică Int.o mie nouă sute nouăzeci și șase,82(1), 45–52.
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

Jos, C.B.; Hanna, SS; Siehr, DJ Mecanismul reacției
Ninhidrinei.Biochim. Educ.1978,6(1), 4–5.
Bowman, V., Sears, V., Bandey, H., Hart, A., Bleay, S., Gibson, A.,
Fitzgerald, L., Eds. Care este cea mai veche amprentă pe care ați
dezvoltat-o? ÎnDezvoltarea amprentei și actualizarea imaginilor.
Filiala de dezvoltare științifică a Ministerului de Interne: Sandridge,
Marea Britanie, 2003; pag. 2–3.
Boysen, T.C.; Yanagawa, S.; Sato, F.; Sato, K. O metodă
anaerobă modificată de colectare a transpirației.J. Aplicat
Physiol. 1984,56(5), 1302–1307.
Bramble, S.K.; Brennan, JS Amprente (Dactyloscopy): Chimia
reziduurilor de imprimare. ÎnEnciclopedia de științe
criminalistice;Siegel, J., Saukko, P., Knupfer, G., Eds.; Presa
Academică: Londra, 2000; pp. 862–869.
Bratton, RM; Juhala, JA DFO-Dry.J. Forensic Ident. o mie noua sute nouazeci si
cinci,Patru cinci(2), 169–172.
Cantu, AA; Johnson, JL Silver Dezvoltarea fizică a amprentelor
latente. ÎnProgrese în tehnologia de amprentă digitală;Lee,
HC, Gaensslen, RE, Eds.; CRC Press: Boca Raton, FL, 2001; pp.
242–247.
Cantu, AA; Leben, D.A.; Joullie, MM; Heffner, RJ; Hark, RR
O examinare comparativă a mai multor reactivi de
aminoacizi pentru vizualizarea aminoacizilor (glicină) pe
hârtie.J. Forensic Ident.1993,43(1), 44–66.
Cantu, AA; Leben, D.A.; Ramotowski, R.; Kopera, J.; Simms, JR Utilizarea
peroxidului de hidrogen acidificat pentru a îndepărta excesul de
albastru al pistolului din cartușele tratate cu albastru pentru pistol și
pentru a dezvolta amprente latente pe cartușele netratate.J.
Criminalistică Sci.1998,43(2), 294–298.
Cantu, AA; Leben, D.A.; Kelley, W. Some Advances in the
Silver Physical Development of Latent Prints on Paper.Int.
Soc. Opt. ing. (SPIE)2003,5071,164–168.

Cava, MP; Micul, R.L.; Napier, D.R. Condensed Cyclobutan

Bratton, RM; Gregus, J.; Juhala, JA O metodă cu pulbere neagră de
Aromatic Systems: V. The Synthesis of Some a-Diazo-
prelucrare a benzilor adezive.Amprenta globală o mie nouă sute
Indanones: Ring Contraction in the Indane Series.J.Am.
nouăzeci și șase,22(83), 28.
Chim. Soc.1958,80(9), 2257–2263.

Brusilow, S.W.; Gordes, EH Secreția de amoniac în

Champod, C.; Lennard, C.; Margot, P.; Stoilovic, M.Amprentele
transpirație.American J. Physiol.1968,214(3), 513–517.
digitale și alte impresii ale pielii de pe creasta;CRC Press: Boca
Raton, FL, 2004.
Bunting, R.K.Chimia fotografiei;Photoglass Press: Plain,
IL, 1987.
Cheeseman, R.; DiMeo, LA Fluoresceină ca sistem de detectare a petelor de sânge

latente, demn de câmp.J. Forensic Ident. o mie noua sute nouazeci si cinci,Patru cinci
Bureau voor Dactyloscopische Artikelen (BVDA). Informații
(6), 631–646.
despre produs pentru 5-metiltioninhidrina și Thermanin. http://
www.bvda.com (accesat la 5 ianuarie 2010).
Christie, RM; Mather, R.R.; Wardman, R.H.Chimia aplicării
culorii;Blackwell Science, Ltd.: Oxford, 2000.
Burns, DS Sticky-Side Powder: Soluția japoneză.
J. Forensic Ident.1994,44(2), 133–138.

Clay, WE Fluorisol: Solventul de alegere pentru detectarea ninhidrinei a

Burrow, D.; Seifert, D.; Cantu, AA Modificări ale
amprentelor digitale latente.ident. Știrinouăsprezece optzeci și unu,31
dezvoltatorului fizic Silver.J. Criminalistică Sci. 2003,48(
(4), 12–13.
5), 1094–1100.

Conn, C.; Ramsay, G.; Roux, C.; Lennard, C. Efectul

Campbell, BM Camera de vid cianoacrilat Tehnica Evoluție.
tratamentului cu sare metalică asupra fotoluminiscenței
Gazeta RCMP1991,53(12), 12–16.
amprentelor tratate cu DFO.Criminalistică Int.2001,116(2),
Campbell, BM Fotografie rezolvată în timp a amprentelor 117–123.
latente pe fundaluri fluorescente.J. Forensic Ident.1993, 43(4),
Cowger, J.F.Friction Ridge Skin, compararea și identificarea
368–377.
amprentelor;Elsevier Science: New York, 1983.
Cantu, AA Silver Physical Developers pentru vizualizarea
Crown, D.A. Dezvoltarea amprentelor latente cu
tipăriturilor latente pe hârtie.Criminalistică Rev.2001,13(1), 29–
ninhidrina.J. Crim. Drept penal. Poliția Sci.1969,60(2), 258–
64.
264.

7–61
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente

Cuthbertson, F.Chimia amprentelor digitale;Raport AWRE Everse, KE; Menzel, ER Creșterea sensibilității amprentelor
Nr. 013/69; Unitatea de arme atomice din Regatul Unit: digitale latente tratate cu ninhidrina de către enzime și săruri
Aldermaston, Marea Britanie, 1969. metalice.J. Criminalistică Sci.1986,31(2), 446–454.

Dalrymple, B.; Duff, JM; Menzel, ER Detectarea fluorescenței
inerente a amprentei prin laser.J. Criminalistică Sci. 1977,22(
1), 106–115.
Davies, P. J.; Kobus, HJ; Taylor, MR; Wainwright, KP Sinteza și
structura complexelor de zinc (II) și cadmiu (II) produse în
îmbunătățirea fotoluminiscentă a amprentelor dezvoltate de
ninhidrine utilizând sărurile metalice ale grupului 12.J.
Criminalistică Sci.1995,40(4), 565–569.
Davies, P. J.; Taylor, MR; Wainwright, KP; Kobus, HJ
Complex clorură-metanol de zinc(II) de 2-[(1,3-dihidro-1,3-
dioxo-2H-inden-2-iliden)amino]-1H-inden-1,3(2H)-
dionat(1-) sare de sodiu: un complex de violet lui
Ruhemann. Acta Crystallogr., Sect. C: Cryst. struct.
comun.1995b, 51(9), 1802–1805.
Faragher, A.; Summerscales, L.Îmbunătățirea amprentei folosind
tehnica Amido Black după fixarea chimică; Nota Tehnica 240;
Serviciul de științe criminalistice: Birmingham, Marea Britanie,
1981.
Faulk, WP; Taylor, GM O metodă imunocoloidă pentru
microscopul electronic.Imunochimie1971,8(11), 1081–
1083.
Feigl, F.; Furia, V.Teste spot în analiza anorganică;Elsevier:
Amsterdam, 1972.
Fitzgerald, L. Dezvoltarea unei metode GC-MS pentru analiza
componentelor latente ale amprentei digitale. Prezentat la
reuniunea International Fingerprint Research Group, St. Albans,
Marea Britanie, 2003.

Forgeot, R. Etude medico-legale des empreintes peu visibles

Dayan, S.; Almog, J.; Khodzhaev, O.; Rozen, S. O nouă
ou invisibles et revelees par des procedures speciaux.Arhivele
sinteză a indanedionelor utilizând complexul
de antropologie criminelle et des sciences penales1891,6,
HOF.CH3CN.J.Org. chimic.1998,63(8), 2752–2754.
387–404.
Dean, J.A.Manualul de chimie al lui Lange,a 13-a ed.;
Forstrom, L.; Goldyne, EU; Winkelmann, RK IgE în
McGraw-Hill: New York, 1985.
transpirația ecrină umană.J. Investigative Derm.1975,64
Della, E. W.; Janowski, WK; Pigou, PE; Taylor, B. Sinteza (3), 156–157.
reactivilor de amprentă: Substituția nucleofilă aromatică ca
Frank, A.; Almog, J. Modified SPR for Latent Fingerprint
cale către ninhidrine 5-substituite.sinteză 1999,12,2119–
Development on Wet, Dark Objects.J. Forensic Ident.
2123.
1993,43(3), 240–244.
DeMey, J. Coloidal Gold Probes in Immunocytochemistry.
Frens, G. Controlled Nucleation for the Regulation of
ÎnImunohistochimie: Aplicații practice în patologie și
Particle Size in Monodisperse Gold Suspensions.Natură
biologie;Polak, JM, Van Noorden, S., Eds.; John Wright and
1973,241(105), 20–22.
Sons Ltd.: Londra, 1983; pp. 82–112.

Friedman, M.; Williams, LD Stoichiometria formării

Didierjean, C.; Debart, M.; Crispino, F. Noi formulări ale
violetului lui Ruhemann în reacția Ninhidrinei.Bioorg.
DFO în HFE7100.Amprenta globală1998,24(94), 163–167.
chimic.1974,3,267–280.

Froude, Jr. JH The Super Glue Fuming Wand: O evaluare preliminară.J.

Druey, J.; Schmidt, P. Phenanthrolinchinone und
Forensic Ident.o mie nouă sute nouăzeci și șase,46(1), 19–31.
Diazafluorene.Helv. Chim. Minute1950,33(4), 1080–1087.

Garner, D.D.; Cano, KM; Peimer, RS; Yeshion, TE O evaluare a

Eckert, WG; James, S.H.Interpretarea probelor pete de
tetrametilbenzidinei ca test de prezumție pentru sânge.J.
sânge la scenele crimei;Elsevier Science: New York, 1989.
Criminalistică Sci.1976,douăzeci și unu(4), 816–821.
Elber, R.; Frank, A.; Almog, J. Chemical Development of Latent
Gerber, SM; Saferstein, R. Eds.Mai multe chimie și criminalitate:
Fingerprints: Computational Design of Ninhydrin Analogues.J.
de la testul de arsenic din mlaștină la profilul ADN;Societatea
Criminalistică Sci.2000,Patru cinci(4), 757–760.
Americană de Chimie: Washington, DC, 1997.

7–62

Germană, ER Vă lipsesc Printurile dezvoltate de Ninhydrin. ident. Știri
nouăsprezece optzeci și unu,31(9), 3–4.
Germană, ER Cianoacrilat (Superglue) Sfaturi fuming.
2005.http://www.onin.com/fp (accesat la 5 ianuarie 2010).
Godsell, J. Tehnici de amprentă.J. Criminalistică Sci.Soc.
1963,3(2), 79.
Goode, GC; Morris, J.R.Amprentele latente: o revizuire a
originii, compoziției și metodelor lor de detectare; Raport
AWRE Nr. 022/83; Unitatea de cercetare a armelor atomice din
Regatul Unit: Aldermaston, Marea Britanie, 1983.
Green, S.C.; Stewart, ME; Downing, D. Variația în compoziția
acizilor grași de sebum printre oamenii adulți.
J. Investigative Dermatol.1984,83(2), 114–117.
Grigg, R.; Malone, J.F.; Mongkolaussavaratana, T.; Thian
Patanagul, S. Reacții de cicloadiție relevante pentru
mecanismul reacției ninhidrinei. Structura cristalină cu raze X a
violetului lui Ruhemann protonat, un 1,3-dipol stabil.
J. Chim. Soc., Chim. Comun.1986, 421–422.
Grigg, R.; Malone, J.F.; Mongkolaussavaratana, T.; Thian
Patanagul, S. X=Y-ZH Compuși ca potențial 1,3 dipoli.
Partea 23 Mecanisme ale reacțiilor ninhidrinei și fenalen
trionului cu a-aminoacizi. Structura cristalină cu raze X a
violetului lui Ruhemann protonat, o ilidă stabilă de azomă.
tetraedru1989,Patru cinci(12), 3849–3862.
Grigg, R.; Mongkolaussavaratana, T.; Pounds, CA; Sivag
nanam, S. 1,8-Diazafluorenonă și compuși înrudiți. Un nou
reactiv pentru detectarea a-aminoacizilor și a amprentelor
digitale latente.Tetraedrul Lett.1990,31(49), 7215–7218.
Guerrero, MBL The Transparent, Liquid Lifter, Latent Print
Lifter.J. Forensic Ident.1992,42(2), 101–105.
Hadorn, B.; Hanimann, F.; Anders, P.; Curtius, H.; Halverson,
R. Aminoacizi liberi în transpirația umană din diferite părți
ale corpului.Natură1967,215(99), 416–417.
Hall, MM Ridge Detaliu prin mănuși de latex.J. Forensic
Ident.1991,41(6), 415–416.
Hambley, DS Fizica evaporării în vid Dezvoltarea
amprentelor digitale latente. Ph.D. Teză, The Royal
Holloway College, Universitatea din Londra, 1972.
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
Hamilton, PB Aminoacizi pe mâini.Natură1965,205, 284–
285.
Hansen, D.B.; Joullié, MM Dezvoltarea de noi analogi
ninhidrine.Chim. Soc. Rev.2005,3. 4,408–417.
Hardwick, SA; Kent, T.; Sears, V.Detectarea amprentei prin examinare
prin fluorescență: un ghid pentru implementarea operațională;White
Crescent Press, Ltd.: Luton, Marea Britanie, 1990.
Hardwick, SA; Kent, T.; Sears, V.; Winfield, P. Îmbunătățiri
la formularea DFO și efectele căldurii asupra reacției cu
amprentele latente.Amprenta globală1993,19(73), 65–69.
Harvey, KK; Dinsmore, A.; Brown, JK; Arsuri, detectarea DS a
amprentelor digitale latente prin vapori de cianoacrilat în vid
— Un sistem îmbunătățit.Amprenta globală2000,
26,29–31.
Hauze, D.B.; Petrovskaia, O.; Taylor, B.; Joullie, MM;
Ramotowski, R.; Cantu, AA 1,2-Indanediones: noi reactivi pentru
vizualizarea componentelor de aminoacizi ale imprimărilor
latente.J. Criminalistică Sci.1998,43(4), 744–747.
Hawthorne, JS; Wojcik, MH Măsurarea alcoolului: o
revizuire a literaturii.Câine. Soc. Criminalistică J.2006, 39(
2), 65–71.
Heffner, RJ; Joullié, MM Rute sintetice către băuturile Ninhy.
Prepararea ninhidrinei, 5-metoxininhidrinei și 5-
(metiltio)ninhidrinei.Sintetizator. comun.1991,douăzeci și
unu(21), 2231–2256.
Irod, D.W.; Menzel, ER Detectarea cu laser a amprentelor
digitale latente: Ninhidrina.J. Criminalistică Sci.1982a,27(1),
200–204.
Irod, D.W.; Menzel, ER Detectarea cu laser a amprentelor
latente: ninhidrina urmată de clorură de zinc.J. Criminalistică
Sci.1982b,27(3), 513–518.
Hewlett, D.F.; Sears, V.; Suzuki, S. Înlocuitori pentru CFC113 în
procesul Ninhidrinei: Partea 2.J. Forensic Ident. 1997,47(3),
300–305.
Hier, SW; Cornbleet, T.; Bergeim, O. Aminoacizii
transpirației umane.J. Biol. Chim.1946,166(1), 327–333.
Holgate, CS; Jackson, P.; Cowen, P.N.; Bird, CC Im
munogold–Silver Coloring: Noua metodă de imunocolorare
cu sensibilitate sporită.J. Histochem. și Cytochem. 1983,31(
7), 938–944.
7–63
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
Biroul de Interne Filiala Dezvoltare Științifică. Silver VMD. Buletin informativ
pentru dezvoltarea amprentelor digitale și imagistica HOSDB, octombrie
2005,05/47,8–9.
Hussain, JI; Lire sterline, CA Tel Enhancement of Fingerprints in
Blood, Part II: A Modified Amido Black Staining Technique;Raport
HOCRE 649; Serviciul de științe criminalistice: Birmingham, Marea
Britanie, 1989a.
Hussain, JI; Pounds, CAÎmbunătățirea semnelor făcute în
sânge cu 3,3',4,4'-tetraaminobifenil;Raport CRSE 653;
Serviciul de științe criminalistice: Birmingham, Marea
Britanie, 1989b.
Illsley, C. P. Superglue Fuming and Multiple Lifts.ident.
Știri1984,3. 4(1), 6, 15.
Inbau, FE Dovezi științifice în cauze penale, Partea a III-a:
Amprente digitale și amprente palmare.Scântei din nicovală1934,
2(12), 4.
Jacquat, A.Evolution des substances grasses des empreintes
digital au cours du temps. Se analizează prin TLC și GC-MS.;
Universitatea din Lausanne: Lausanne, Elveția, 1999.
James, J.D.; Wilshire, B.; Cleaver, D. Simularea de laborator a
fabricației comerciale de fulgi de alamă.Pulbere de metal. 1990,
33(3), 247–252.
James, J.D.; Pounds, CA; Wilshire, B. Pulberi de metal în fulgi
pentru dezvăluirea amprentelor latente.J. Criminalistică Sci. 1991,
36(5), 1368–1375.
James, J.D.; Pounds, CA; Phil, M.; Wilshire, B. Pudre de fulgi
magnetice pentru dezvoltarea amprentelor digitale.J.
Criminalistică Sci.1993,38(2), 391–401.
Johnson, H. L.; Maibach, HI Excreția de droguri în
transpirația ecrină umană.J. Investigative Dermatol.1971,
56(3), 182–188.
Jones, N. Tehnici de depunere de metal pentru detectarea și
îmbunătățirea amprentelor latente pe suprafețe semi-
poroase. Ph.D. Teză, Universitatea de Tehnologie, Sydney,
NSW, Australia, 2002.
Jones, N.E.; Jickells, S.; Charles, Y.; Elliot, J.Analiza chimică a
reziduurilor de imprimare latente;Serviciul de criminalistică:
Londra, 2001a.
Jones, N.; Mansour, D.; Stoilovic, M.; Lennard, C.; Roux, C. Influența
tipului de polimer, a donatorului de imprimare și a vârstei
7–64
calitatea amprentelor dezvoltate pe substraturi din plastic
folosind depunerea metalului în vid.Criminalistică Int.2001b,
124(2–3), 167–177.
Jones, N.; Stoilovic, M.; Lennard, C.; Roux, C. Vacuum Metal
Deposition: Factori care afectează dezvoltarea normală și
inversă a amprentelor latente pe substraturi de polietilenă.
Criminalistică Int.2001c,115(1–2), 73–88.
Jones, N.; Stoilovic, M.; Lennard, C.; Roux, C. Vacuum Metal
Deposition: Developing Latent Fingerprints on Polyethylene
Substrates After the Deposition of Excess Gold. Criminalistică
Int.2001d,123(1), 5–12.
Jonker, H.; Molenaar, A.; Dippel, C. J. Sistemul de
înregistrare a dezvoltării fizice: III. Dezvoltarea fizică.Știință
fotografică și ing.1969,13(2), 38–44.
Joullié, MM Noi reactivi pentru dezvoltarea amprentelor
latente. Departamentul de Justiție al SUA Grant Report 92-IJ-
CX-K0154, 17 ianuarie 2000. http://www.ncjrs.gov/pdffiles1/
nij/grants/179287.pdf.
Joullie, MM; Petrovskaia, O. A Better Way to Develop
Fingerprints.CHEMTECH1998,28(8), 41–44.
Joullie, MM; Thompson, T.R.; Nemeroff, NH Ninhidrina și
Analogii Ninhidrinei: Sinteze și Aplicații.tetraedru1991,47(
42), 8791–8830.
Jueneman, FB Stick It to 'Em.ident. Știri1982,32(6), 5,15.
Kaiser, D.; Drack, E. Diminuarea excreției de bicarbonat
din glanda sudoripare unică a pacienților cu fibroză
chistică a pancreasului.Eur. J. Clin. cercetare1974,4
(4), 261–265.
Kasper, SP; Minnillo, DJ; Rockhold, AM Validating IND (1,2-
Indanedione).Criminalistică Comun.2002,4(4).
Kausche, GA; Ruska, H. Die Sichtbarmachung der Adsorbtion
von Metallkolloiden an EiweiH.HAutor: I. Die Reaktion
kolloides Gold—Tabakmosaikvirus.Kolloid-Z.1939, 89(1), 21–
26.
Kawerau, E.; Wieland, T. Conservarea cromatogramelor
de aminoacizi.Natură1951,168(4263), 77–78.
Kelly, G.; Bird, D.; Burt, D.; Massey, S.; Morhart, B.; Swiderski, D.
Utilizarea adezivului pentru copii ca ajutor în ridicarea
amprentelor.ident. Canada2001,24(4), 7–12.

Kent, T. Amprentele latente și detectarea lor.J. Criminalistică Soc.nouăsprezece
optzeci și unu,douăzeci și unu(1), 15–22.
Kent, T.Ghidul utilizatorului pentru procesul de depunere a metalelor pentru
dezvoltarea amprentelor digitale latente;Publicația HOPSDB Nr. 24; Filiala de
dezvoltare științifică a poliției din Biroul de Interne: Sandridge, Marea
Britanie, 1982.
Kent, T., Ed.Manual de tehnici de dezvoltare a amprentelor digitale,
Ed. a II-a; Filiala de dezvoltare științifică a poliției din Ministerul de
Interne: Sandridge, Marea Britanie, 1998.
Kent, T., Ed.Manual de tehnici de dezvoltare a amprentelor digitale,
actualizare 2004; Filiala de dezvoltare științifică a poliției din Ministerul de
Interne: Sandridge, Marea Britanie, 2004.
Kent, T. [Scrisoare către editor]. O comparație a fumului de
cianoacrilat într-un cabinet de vid cu o cameră de fumare cu
umiditate.J. Forensic Ident.2005,55(6), 681–683.
Kent, T.; Winfield, P. Dezvoltarea amprentelor digitale
superglue—Presiune atmosferică și umiditate ridicată sau
evaporare în vid? ÎnProceedings of the International
Symposium on Fingerprint Detection and Identification;
Neurim, Israel, 1995.
Kent, T.; Thomas, G. L.; Est, H.W.Aplicarea tehnicii de depunere
a metalelor la dezvoltarea amprentelor pe polietilenă;Notă
tehnică HOPSDB; Filiala de dezvoltare științifică a Ministerului
de Interne: Sandridge, Marea Britanie, 1975.
Kent, T.; Thomas, G. L.; Reynoldson, T.E.; East, HW O tehnică
de acoperire cu vid pentru dezvoltarea amprentelor digitale
latente pe polietilenă.J. Criminalistică Soc.1976,16
(2), 93–101.
Kent, T.; Gillett, PC; Lee, d.Un studiu comparativ al trei tehnici:
pulbere de aluminiu, pulbere de plumb și depunere de metal
pentru dezvoltarea amprentelor latente pe polietilenă;Notă
tehnică HOPSDB; Filiala de dezvoltare științifică a poliției din
Biroul de Interne: Sandridge, Marea Britanie, 1978.
Kerr, FM; Westland, A.D.; Haque, F. Observații privind utilizarea compușilor
de argint pentru vizualizarea amprentelor digitale. Criminalistică Int.
nouăsprezece optzeci și unu,18,209–214.
Knaap, W.; Adach, E. Procesul Knaap: Ridicarea
încălțămintei bidimensionale și a amprentelor cu ajutorul
pietrei dentare.J. Forensic Ident.2002,52(5), 561–571.
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
Knowles, AM Aspecte ale metodelor fizico-chimice pentru
detectarea amprentelor digitale latente.J. Phys. E: Sci. Instrum.
1978,unsprezece(8), 713–721.
Kobus, HJ; Stoilovic, M.; Warrener, RN Un tratament simplu cu
miros Lumi-ne post-ninhidrina pentru vizualizarea îmbunătățită a
amprentelor de pe documente în cazurile în care numai ninhidrina
dă rezultate slabe.Criminalistică Int.1983,22(2–3), 161–170.
Kotowski, T.M.; Grieve, MC Utilizarea microspectrofotometriei
pentru a caracteriza cantitățile microscopice de sânge.J.
Criminalistică Sci.1986,31(3), 1079–1085.
Lawows, JN; Preti, G.; Hoelzle, E.; Leiden, J.; Kligman, A.
Analiza de steroizi a secreției apocrine umane.Steroizi
1979,3. 4(3), 249–258.
Leben, D.A.; Ramotowski, R. Evaluarea soluțiilor de albastru al armelor și a
capacității lor de a dezvolta amprente latente pe carcasele cartuşelor.
Examinator Chesapeakeo mie nouă sute nouăzeci și șase,3. 4(2), 8–10.
Lee, H.C.; Gaensslen, RE Metode de dezvoltare a amprentelor
latente. ÎnProgrese în tehnologia amprentelor digitale,Ed. a II-
a; Lee, HC, Gaensslen, RE, Eds.; CRC Press: Boca Raton, FL,
2001; pp. 105–175.
Lee, H.C.; Pagliaro, EM Serologie: Identificarea sângelui. În
Enciclopedia de științe criminalistice;Siegel, J., Saukko, P.,
Knupfer, G., Eds.; Presa Academică: Londra, 2000; pp 1331–
1338.
Lennard, C.J.; Margot, PA Secvențierea reactivilor pentru
vizualizarea îmbunătățită a amprentelor digitale latente.J.
Foren sic Ident.1988,38(5), 197–210.
Lennard, C.J.; Margot, P.; Stoilovic, M.; Warrener, RN
Sinteza analogilor ninhidrinei și aplicarea lor la
dezvoltarea amprentelor digitale: rezultate preliminare.J.
Criminalistică Soc.1986,26(5), 323–328.
Lennard, C.J.; Margot, P.; Sterns, M.; Warrener, RN Îmbunătățirea
fotoluminiscentă a amprentelor dezvoltate de ninhidrine prin
complexarea metalelor: studii structurale ale complexelor formate
între sărurile metalice violete ale lui Ruhemann și grupul IIB.J.
Criminalistică Sci.1987,32(3), 597–605.
Lennard, C.J.; Wallace-Kunkel, C.; Roux, C.; Stoilovic, M. B25:
1,2-Indanedione: Este un reactiv de amprentă util? În
Proceedings of the American Academy of Forensic Science
Meeting din 2005;New Orleans, LA, 2005; p 43.
7–65
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente
Lewis, LA; Smithwick, R.; Devault, G.; Bolinger, B.; Lewis, SA
Procese implicate în dezvoltarea amprentelor digitale
latente folosind metoda de fumare cu cianoacrilat.J.
Criminalistică Sci.2001,46(2), 241–246.
Lightning Powder Inc. Praf pentru latente.Minute,
ianuarie-feb 2002,70,23.
Lobitz, WC; Mason, H. L. Chimia sudorii palmare: VII.
Discuții asupra studiilor privind clorura, ureea, glucoza,
acidul uric, amoniacul-azotul și creatinina.Arh. Dermatol.
Sifilol.1948,57,907–915.
MacDonell, HL Bristleless Brush Dezvoltarea amprentelor
latente.ident. Știri1961,unsprezece(3), 7–15.
Magora, A.; Azoury, M.; Geller, B. Tratamentul pungilor de
polietilenă contaminate cu cocaină înainte de dezvoltarea
amprentei prin fumare cu cianoacrilat.J. Forensic Ident.2002,52
(2), 159–165.
Marshall, T. Analiza proteinelor transpirației umane prin
electroforeză bidimensională și colorare cu argint
ultrasensibil.Anal. Biochim.1984,139(2), 506–509.
Maeștri, N.Siguranța specialistului în identificarea criminalistică, Ed.
a II-a; Lightning Powder Inc.: Salem, OR, 2002.
Masters, N.; DeHaan, JD Depunerea în vid a metalelor și detectarea
cianoacrilatului a imprimărilor latente mai vechi.J. Forensic Ident.o mie nouă
sute nouăzeci și șase,46(1), 32–45.
McCaldin, D.J. Chimia Ninhidrinei.Chim. Rev. 1960,60(1),
39–51.
McDiarmid, C. Graba face risipă?Gazeta RCMP 1992,54(
6), 21–24.
McMahon, P. Procedura de dezvoltare a imprimărilor latente pe hârtie termică.
ident. Canadao mie nouă sute nouăzeci și șase,19(3), 4–5.
Menzel, R.E.Detectarea amprentei cu lasere,Ed. a II-a;
Marcel Dekker, Inc.: New York, 1999.
Menzel, R.E.Detectarea amprentei cu nanoparticule
fotoluminiscente,Ed. a II-a; Lee, HC, Gaensslen, RE, Eds.;
CRC Press: Boca Raton, FL, 2001.
Menzel, E.R.; Duff, JM Detectarea cu laser a amprentelor digitale
latente—Tratament cu fluorescente.J. Criminalistică Sci.1979,24(1),
96–100.
Merrick, S.; Gardner, SJ; Sears, V.; Hewlett, DF Un studiu
operațional al DFO prietenos cu ozonul și 1,2-indandionă
7–66
Formulări pentru detectarea amprentelor latente.J. Forensic
Ident.2002,52(5), 595–605.
Migron, Y.; Mandler, D. Dezvoltarea amprentelor latente pe cartușe
neîncedite prin depunere de paladiu: un studiu de suprafață.J.
Criminalistică Sci.1997,42(6), 986–992.
Misner, A. Detectarea amprentei latente pe polietilenă de
densitate joasă, comparând depunerea metalului în vid cu
fumul și fluorescența de cianoacrilat.J. Forensic Ident. 1992,42(
1), 26–33.
Mitchell, HH; Hamilton, TS Excreția cutanată în condiții de
mediu controlate a azotului și a mineralelor la subiecții
umani, cu referire specială la calciu și fier.J. Biol. Chim.
1949,178(1), 345–361.
Mitsui, T.; Katho, H.; Shimada, K.; Wakasugi, Y.
Development of Latent Prints Utilizând o soluție Sudan
Black B. ident. Știri1980,30(8), 9–10.
Mitsui, T.; Katho, H.; Shimada, K.; Wakasugi, Y. Development of
Latent Prints Utilizând o soluție Sudan Black B. Amprenta globală
nouăsprezece optzeci și unu,6(24), 84–85.
Moenssens, A.A.Tehnici de amprentă;Compania de carte
Chilton: Philadelphia, 1971.
Mong, GM; Petersen, CE; Clauss, TRWProiect avansat de
analiză a amprentelor digitale. Componente de amprentă;
Raport PNNL Nr. 3019; Pacific Northwest National Laboratory:
Richland, WA, 1999.
Morris, J.R.Extensii la reactivul NFN pentru dezvoltarea
amprentelor digitale latente;Raport AWRE; Unitatea de
cercetare a armelor atomice: Aldermaston, Marea Britanie,
februarie 1978.
Morris, J.R.; Goode, GC NFN un reactiv Ninhidrin îmbunătățit
pentru detectarea amprentelor digitale latente.Taur de
cercetare a poliției.1974,24,45–53.
Murphy, M. O identificare a metalului în vid.J. Forensic
Ident.1991,41(5), 318–320.
Naitoh, K.; Inai, Y.; Hirabayashi, T. Sistemul de captare controlat
direct de temperatură și utilizarea acestuia pentru determinarea
cromatografică în gaze a vaporilor organici eliberați din pielea
umană.Anal. chimic.2000,72(13), 2797–2801.
Nakayashiki, N. Componentele proteinelor din transpirație testate
prin electroforeză pe gel de poliacrilamidă SDS, urmată de
imunoblotting.Tohoku J. Exp. Med.1990,161(1), 25–31.

Nicolaides, N.; Ansari, MNA Acizii grași dienoici ai lipidelor de
suprafață a pielii umane.lipide1968,4(1), 79–81.
Nicolaides, N.; Fu, H.C.; Ansari, MNA; Rice, G. R. Acizii grași ai
esterilor de ceară și esterilor de steroli din Vernix Caseosa și
din lipidele de suprafață a pielii umane.lipide1972, 7(8), 506–
517.
Norkus, P.; Noppinger, K. Noi reactivi pentru
îmbunătățirea amprentelor în sânge.ident. Știri1986,36(4),
5,15.
Oden, S.; von Hofsten, B. Detectarea amprentelor prin
reacția Ninhidrinei.Natură1954,173(4401), 449–450.
Odland, G. F. Structura pielii. ÎnFiziologia, biochimia și
biologia moleculară a pielii,Ed. a II-a; Goldsmith, L., Ed.;
Oxford University Press: New York, 1991.
Olenik, J. Super Glue, o metodă modificată.ident. Știri
1983,33(1), 9–10.
Olenik, JH Afumarea cu cianoacrilat: o metodă alternativă
fără căldură.J. Forensic Ident.1989,39(5), 302–304.
Olsen, Sr., RD Compoziția chimică a transpirației
palmare.Amprenta și Ident. Revistă1972, 3–23.
Olsen, Sr., RDMecanica de amprentă a lui Scott;Charles C
Thomas: Springfield, IL, 1978.
Gold, J.; Skewes, aminoacizi liberi HB pe degetele umane:
problema contaminării în microanaliza. Natură1965,207(
1), 1042–1045.
Palenik, S. Microchimie. ÎnEnciclopedia de științe criminalistice;
Siegel, J., Saukko, P., Knupfer, G., Eds.; Presa Academică:
Londra, 2000; pp. 1111–1116.
Perkins, D.G.; Thomas, WM Cianoacrilat fuming înainte de
prezentarea dovezilor la laborator.J. Forensic Ident.1991,
41(3), 157–162.
Petrovskaia, O.; Taylor, B.; Hauze, D.B.; Carroll, P.; Joullié,
MM Investigații ale mecanismelor de reacție a 1,2
indanedionelor cu aminoacizi.J.Org. chimic.2001,66
(23), 7666–7675.
Pounds, CA; Jones, RJ Tehnici fizico-chimice în dezvoltarea
amprentelor latente.Tendințe în anal. chimic.1983,2(8),
180–183.
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
Pounds, CA; Grigg, R.; Mongkolaussavaratana, T. Utilizarea 1,8-
Diazafluoren-9-one (DFO) pentru detectarea fluorescentă a
amprentelor latente pe hârtie. O evaluare preliminară.J.
Criminalistică Sci.1990,35(1), 169–175.
Pret, D.; Stow, K. O metodă pentru stoparea supradezvoltării
semnelor de deget și încălțăminte tratate cu nitrat de argint.
Amprenta globală1998,24,107–110.
Puhvel, SM Esterificarea colesterolului (4-14C) de către
bacteriile cutanate (Staphylococcus Epidermis, Propioni
bacteria Acnes și Propionibacterium Granulosum).J.
Investigative Dermatol.1975,64(6), 397–400.
Ramasastry, P.; Downing, D.; Pochi, PE; Strauss, JS
Compoziția chimică a lipidelor de suprafață umană de la
naștere până la pubertate.J. Investigative Dermatol.1970,
54(2), 139–144.
Ramotowski, R. Compoziția reziduurilor de imprimare latentă. În
Progrese în tehnologia de amprentă digitală, Lee, HC, Gaensslen,
RE, Eds.; CRC Press: Boca Raton, FL, 2001; pp. 63–104.
Ramotowski, R.; Cantu, AA; Joullie, MM; Petrovskaia, O.
1,2-Indanediones: A Preliminary Evaluation of a New
Class of Amino Acid Visualizing Compounds.Amprenta
globală1997,23(90), 131–139.
Retinger, JM Mecanismul reacției ninhidrinei. O
contribuție la teoria culorii sărurilor compușilor
asemănător aloxantinei.J.Am. Chim. Soc.1917,39(5), 1059–
1066.
Reynoldson, T.E.; Reed, F.A.Probă operațională care compară
depunerea de metal cu reactiv de particule mici pentru
dezvoltarea amprentelor latente pe polietilenă;Raport SRDB; Filiala
de dezvoltare științifică a Ministerului de Interne: Sandridge,
Marea Britanie, 1979.
Rodos, H.Chimie criminalistica;Chapman & Hall, Ltd.:
Londra, 1940.
Robertshaw, D. Glandele sudoripare apocrine. ÎnFiziologia,
biochimia și biologia moleculară a pielii,Ed. a II-a; Goldsmith,
L., Ed.; Oxford University Press: New York, 1991.
Rosati, BB Superglue împiedică identificarea tradițională a
armelor de foc?AFTE J.2005,37,3–6.
Roux, C.; Jones, N.; Lennard, C.; Stoilovic, M. Evaluarea 1,2-
Indandionei și 5,6-Dimetoxi-1,2-Indandionei pentru
7–67
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente

Detectarea amprentelor latente pe suprafețe poroase.J.
Criminalistică Sci.2000,Patru cinci(4), 761–769.
Ruhemann, S. Di- și Tri-Cetone ciclice.J. Chim. Soc.
Trans.1910,97,1438–1449.
Ruhemann, S. Hidrat de triketohidrinden.J. Chim. Soc.
Trans.1910b,97,2025–2031.
Ruhemann, S. Hidrat de triketohidrinden, partea a III-a:
relația sa cu alloxan.J. Chim. Soc. Trans.1911a,99,792–800.
Ruhemann, S. Hidrat de triketohidrindenă, Partea IV:
Hidrindantina și analogii săi.J. Chim. Soc. Trans.1911b,99,
1306–1310.
Schnetz, B.; Margot, P. Amprente latente, aur coloidal și
depunere multimetal (MMD). Optimizarea Metodei.
Criminalistică Int.2001,118,21–28.
Schutz, F.; Bonfanti, M.; Champod, C. La révélation des
traces papillaires sur les douilles par les techniques de
etching et de blueing et comparaison avec la deposition
multimétallique.Câine. Soc. Criminalistică J.2000,33(2), 65–
81.
Schwarz, L.; Frerichs, I. Aplicarea avansată fără solvenți a
ninhidrinei pentru detectarea amprentelor latente pe hârtie
termică și alte suprafețe.J. Criminalistică Sci.2002, 47(6),
1274–1277.

Scruton, B.; Robins, BW; Blott, BH The Deposition of

Ruhemann, S. Hidrat de triketohidrinden, partea a V-a:
Fingerprint Films.J. Fizic D: Apl. Fiz.1975,8(6), 714–723.
analogii uramilului și acidului purpuric.J. Chim. Soc. Trans.
1911c,99,1486–1492.

Sears, V.; Prizeman, TM Îmbunătățirea amprentelor în

Sato, K. Fiziologia, farmacologia și biochimia glandei
sânge, Partea I: Optimizarea lui Amido Black.J. Forensic
sudoripare ecrine.Rev. Physiol., Biochim. Pharmacol.1979,
Ident.2000,cincizeci(5), 470–480.
79,51–131.

Sears, V.; Măcelar, C.; Prizeman, TM Îmbunătățirea

Saunders, G. Metoda de depunere multimetal pentru
amprentelor în sânge, Partea II: Coloranți proteici.J. Forensic
dezvoltarea amprentei latente. Prezentat la a 74-a Conferință a
Ident.2001,51(1), 28–38.
Asociației Internaționale pentru Identificare, Pensacola, FL,
1989.
Sears, V.; Măcelar, C.; Fitzgerald, LA Îmbunătățirea
amprentelor în sânge, Partea III: Tehnici reactive, Acid
Saunders, G.Fingerprint Chemistry I, Raport final către Serviciul
Yellow 7 și Secvențe de proces.J. Forensic Ident.2005, 55(
Secret al SUA;Serviciul secret al SUA: Washington, DC, 1996.
6), 741–763.

Shelley, WB Apocrine Sweat.J. Investigative Dermatol.

Saunders, G.Fingerprint Chemistry II, Raport final către
1951,17,255.
Serviciul Secret al SUA;Serviciul Secret al SUA: Washington,
DC, 1997.
Smith, AM; Agiza, AH Determinarea colorimetrică a
aminoacizilor prin reacția ninhidrinei.Analist 1951,76,
Schertz, TD; Reiter, R. C.; Stevenson, C.D. Radicalii
623–627.
Zwitterion și radicalii anioni din transferul de electroni și
condensarea solventului cu agentul de dezvoltare a
Soderman, H.; O'Connell, J.J.Ancheta penală modernă;
amprentei Ninhidrina.J.Org. chimic.2001,66(23), 7596–7603.
Funk & Wagnalls Co.: New York, 1935.
Schnetz, B. Amprentă latentă și aur coloidal: noi proceduri
de întărire. Rezumat pentru Conferința Asociației Sodhi, G.S.; Kaur, J. Metoda de pulbere pentru detectarea amprentelor
Internaționale de Științe Criminale, Düsseldorf, Germania, digitale latente: o revizuire.Criminalistică Int.2001,120(3), 172–176.
1993.

Schnetz, B. Amprentare latentă, aur coloidal și tehnici
biochimice. Rezumat pentru reuniunea Rețelei europene a
institutelor de științe criminalistice (ENFSI), Lausanne,
Elveția, 1997.
Speaks, HA Utilizarea ninhidrinei în dezvoltarea amprentelor
latente.Amprenta digitală și Ident. Revistă1964, Patru cinci(3),
11–13, 23.
Vorbește, HA Ninhydrin imprimă din mănuși de cauciuc.
Amprenta digitală și Ident. Revistă1966,48(3), 3–5.

7–68

Vorbește, HA Ninhydrin Dezvoltarea amprentelor latente.
Amprenta digitală și Ident. Revistă1970,52(2),14–17.
St-Amand, F. Amprente din mănuși de latex.ident. Canada
1994,17(4), 11–13.
Stimac, J. Thermal and Carbonless Papers—O Fundamental
Understanding for Latent Friction Ridge Development.J.
Forensic Ident.2003,53(2), 185–197.
Stimac, J. Thermal Paper: Latent Friction Ridge
Development via 1,2-Indanedione.J. Forensic Ident.2003b,
53(3), 265–271.
Stoilovic, M. Detectarea petelor de sperma și sânge folosind
Polilight ca sursă de lumină.Criminalistică Int.1991,51, 289–
296.
Stoilovic, M. Metodă îmbunătățită pentru dezvoltarea DFO a
amprentelor latente.Criminalistică Int.1993,60(3), 141–153.
Stoilovic, M.; Kobus, HJ; Margot, P.; Warrener, RN Îmbunătățirea
îmbunătățită a amprentelor dezvoltate de ninhidrine prin
complexarea cu cadmiu folosind tehnici de fotoluminiscență la
temperatură joasă.J. Criminalistică Sci.1986,31
(2), 432–445.
Piatra, RS; Metzger, RA Compararea tehnicilor de dezvoltare
Soluție Sudan Black B/Pudră Magna neagră pentru articole
poroase îmbibate în apă.ident. Știrinouăsprezece optzeci și unu,
31(1), 13–14.
Stroud, P.T.Câteva comentarii despre dezvoltarea amprentei prin
depunere în vid;AWRE Nuclear Research Note 5/71; Atomic
Weapons Establishment (AWRE): Aldermaston, Marea Britanie,
1971.
Stroud, P.T.Comentarii suplimentare despre dezvoltarea amprentei
prin depunere în vid;AWRE Nuclear 10/72; Atomic Weapons
Establishment (AWRE): Aldermaston, Marea Britanie, 1972.
Suzuki, S.; Suzuki, Y.; Ohta, H. Detectarea amprentelor
latente pe substanțe nou dezvoltate utilizând metoda de
depunere în vid a metalului.J. Forensic Ident.2002,52(5),
573–578.
Takatsu, M.; Kageyama, H.; Hirata, K.; Akashi, S.; Yoko Ta, T.;
Shiitani, M.; Kobayashi, A. Dezvoltarea unei noi metode de
detectare a amprentelor latente pe hârtie termică cu derivat o-
alchil al ninhidrinei.Rep. Natl. Res. Inst. Politie Sci. 1991,44(1),
1–6.
Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7
Theys, P.; Lepareux, A.; Chevet, G.; Ceccaldi, P.F. Noua tehnică
pentru scoaterea în evidență a amprentelor latente pe hârtie:
metalizarea în vid.Int. Politie Criminala Rev.1968,217, 106–109.
Thomas, GL Fizica amprentelor și detectarea lor.J. Phys. E:
Sci. Instrum.1978,unsprezece(8), 722–730.
Thornton, JI Modificarea pudrei de amprentă cu colorant
laser Cou marin 6.J. Criminalistică Sci.1978,23(3), 536–538.
Thorwald, J.Crima și știința: noua frontieră în criminologie;
Brace and World, Inc: New York, 1966.
Toth, I.; Faredin, I. Steroizi excretati de pielea umana: II. C
19-sulfații de steroizi în transpirația axilară umană.Actul
medical maghiar1985,42(1–2), 21–28.
Trozzi, T.; Schwartz, R.; Hollars, M.Ghid de procesare pentru
dezvoltarea printurilor latente;Biroul Federal de Investigații, Divizia
de Laboratoare, Departamentul de Justiție al SUA, Imprimeria
Guvernului SUA: Washington, DC, 2000.
Programul Națiunilor Unite pentru Mediu.Protocolul de la
Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon;
Programul Națiunilor Unite pentru Mediu: Nairobi, Kenya, 1999.
http://www.un-documents.net/mpsdol.htm (accesat la 5 ianuarie
2010).
Uyttendaele, K.; DeGroote, M.; Blaton, V.; Peeters, H. Analysis
of the Proteins in Sweat and Urine by Agarose-Gel
Isotachophoresis.J. Chromatogr.1977,132(2), 261–266.
Valussi, S. Microfluidics Systems for the Chemical Analysis of
Fingerprint Residues. Prezentat la reuniunea International
Fingerprint Research Group, St. Albans, Marea Britanie, 2003.
van Oorschot, R.A.H.; Treadwell, S.; Beaurepaire, J.; Holding,
NL; Mitchell, RJ Feriți-vă de posibilitatea ca tehnicile de
amprentare să transfere ADN-ul.J. Criminalistică Sci. 2005,
cincizeci(6), 1417–1422.
Vandenberg, N.; van Oorschot, R.A.H. Utilizarea Polilight în
detectarea lichidului seminal, a salivei și a petelor de sânge și
comparație cu testele de screening convenționale pe bază de
substanțe chimice.J. Criminalistică Sci.2006,51(2), 361–370.
Vere, T.B.; Muskens, A.; Van Rossum, JM Excreția de
amfetamine în transpirația umană.Archives International
ales de Pharmacodynamie et de Therapie1972,199(2), 311–
317.
7–69
CAPITOLUL 7 Dezvoltarea imprimării latente

Wade, DC Dezvoltarea amprentelor latente cu dioxid de Wilansky, M.; Jomphe, A.; Kovacs, G.; Lawrence, J.; LeBlanc, D.;
titan (TiO).J. Forensic
2
Ident.2002,52(5), 551–559. St-Pierre, M.; Wilkinson, D.; Yamashita, AB O comparație a
surselor de lumină criminalistică de mână;Raport tehnic FIRS
Wakefield, MA; Armitage, Institutul de Tehnologie S.
#16; Poliția Regală Canadiană Montată: Ottawa, 2006.
Canberra, Canberra, Australia. Rezultate nepublicate, 2005.

Wallace-Kunkel, C.; Stoilovic, M.; Lennard, C.; Roux, C. A0571:

Optimizarea și caracterizarea 1,2-Indanedione ca reactiv de
marcare a degetelor. Prezentat la cea de-a 17-a întâlnire a
Asociației Internaționale a Științelor Criminale, Hong Kong,
2005.
Wallace-Kunkel, C.; Lennard, C.J.; Stoilovic, M.; Roux, C.
Evaluarea 5-metiltioninhidrinei pentru detectarea semnelor
de degete pe suprafețe poroase și comparație.ident. Canada
2006,29(1), 4–13.
Wilkinson, D. Studiul mecanismului de reacție a 1,8-
diazafluoren-9-onei cu aminoacidul, L-alanina. FOrensic
Sci. Int.al 2000-lea,109(2), 87–103.
Wilkinson, D. Studiul spectroscopic al 1,2-Indanedionei.
Criminalistică Int.2000b,114,123–132.
Wilkinson, D.; Watkin, JE O comparație a surselor de
lumină criminalistică: Polilight, Luma-Lite și Spectrum
9000.J. Forensic Ident.1994,44(6), 632–651.

Pereți, HJ; Attridge, G.G.Fotografie de bază: Cum Wilkinson, D.; Yamashita, AB; Annis, K. O comparație a
funcționează fotografia;Presa focală: Londra, 1977. surselor de lumină criminalistică: Luma-Lite, Mini-Crimescope
400, Omniprint 1000A, Polilight PL500 și Quaser 2000/30.
Walter, S.Vizualizarea imprimării latente a reziduurilor lipidice
ident. Canada2002,25(1), 5–15.
îmbătrânite; Raport de stare, aprilie 1999; Centrul tehnic Savannah
River: Aiken, SC, 1999. Wilkinson, D.; Mackenzie, E.; Leech, C.; Mayowski, D.; Bertrand,
S.; Walker, T. Rezultatele unui studiu de teren național
Wargacki, S.; Dadmun, MD; Lewis, L. Identificarea adevăratului
canadian care compară două formulări de 1,8-diazafluoren-9-
inițiator în metoda de fumare cu cianoacrilat. Prezentat la
onă (DFO) cu 1,2-indandionă.ident. Canada2003,26
Conferința Asociației Internaționale pentru Identificare din
(2), 8–18.
2005, Dallas, TX, 2005.
Wilkinson, D.; Rumsby, D.; Babin, B.; Merritt, M.; Marsh, J.
Watkin, J.E.; Wilkinson, D.; Misner, AH; Yamashita, AB
Rezultatele unui studiu de teren național canadian care
Cianoacrilat fuming de imprimeuri latente: vid versus
compară 1,8-Diazafluoren-9-onă (DFO) cu ninhidrina și
căldură/umiditate.J. Forensic Ident.1994,4(5), 545–554.
secvența DFO urmată de ninhidrina;Raport tehnic TR-03-2005;
Centrul de cercetare al poliției din Canada: Ontario, 2005.
Watling, WJ; Smith, K.O. Heptan: o alternativă la amestecul
de freon ninhidrin.J. Forensic Ident.1993,43(2), 131–134.
Willinski, G. Permeabilitatea amprentelor prin mănuși de
laborator.J. Criminalistică Sci.1980,25(3), 682–685.

Weaver, DE la scară largă fuming de cianoacrilat.J. Forensic

Wilson, J.D.; Darke, DJRezultatele analizelor amestecurilor de
Ident.1993,43(2), 135–137.
acizi grași de pe piele: Partea I. Comentariu; Raport AERE Nr.
G-1154; Unitatea de cercetare în domeniul energiei atomice:
Weaver, D.E.; Clary, EJ O tehnologie de dezvoltare a
ca 1978.
amprentelor cu cianoacrilat fluorescent într-un singur pas.J.
Forensic Ident.1993,43(5), 481–492.
Yamashita, AB Utilizarea unui desicator de banc pentru
tratarea cu cianoacrilat în vid a imprimărilor latente.J. Forensic
Vest, R. C., Ed.CRC Manual de chimie și fizică,Ed. 67; CRC
Ident. 1994,44(2), 149–158.
Press: Boca Raton, FL, 1986.

Yemm, E. W.; Cocking, E.C; Ricketts, RE Determinarea

Wiesner, S.; Springer, E.; Sason, Y.; Almog, J. Dezvoltarea
aminoacizilor cu ninhidrina.Analist1955,80, 209–214.
chimică a amprentelor latente: 1,2-Indanedione a ajuns la
majoritate.J. Criminalistică Sci.2001,46(5), 1082–1084.

7–70
 Dezvoltarea imprimării latente CAPITOLUL 7

2001 până în 2004. ÎnProceedings of the 14th Interpol

7.17 Informații suplimentare
Forensic Science Symposium;Lyon, Franța, 2004; pp. 227–
Almog, J.; Gabay, A. O tehnică super-clei modificată—Utilizarea 244.
policianoacrilatului pentru dezvoltarea amprentelor digitale.
Uita, R.Des empreintes digitales étudiées au point de vue
J. Criminalistică Sci.1986,31(1), 250–253.
medico-judiciaire;A. Storck: Lyon, Franța, 1891.
Beecroft, W. Îmbunătățirea imprimărilor PD.Gazeta RCMP, 1989,douăzeci
Hamm, ED Dezvoltatori chimici în imprimeuri de încălțăminte.
și unu,17.
Amprenta globală1984,9,117–118.
Boniforti, L.; Passi, S.; Caprilli, F.; Nazzaro-Porro, M. Skin Surface
Loveridge, FH Shoe Print Dezvoltare de Silver Nitrate.
Lipids. Identificare și determinare prin cromatografie în strat
Amprenta globală1984,10(38), 58.
subțire și cromatografie gaz-lichid.clin. Chim. Minute1973,47(2),
223–231. Morton, S. Shoe Print Dezvoltare prin PD Treatment.
Amprenta globală1983,9(34), 60–61.
Arsuri, TD; Brown, JK; Dinsmore, A.; Harvey, KK Amprente
latente activate pe bază de fum cu un monomer de Siegel, J., Saukko, P., Knupfer, G., Eds.;Enciclopedia de
cianoacrilat: un studiu cantitativ utilizând spectroscopie în științe criminalistice;Presa academică: Londra, 2000.
infraroșu cu transformată Fourier.Anal. Chim. Minute1998,362(
2), 171–176. Yong, ASJDetectarea amprentelor latente cu acrilat ciano:
noi tehnici care implică compuși colorați și
Champod, C.; Egli, N.; Margot, PA Urme de degete, Amprente de talpă și
fotoluminiscenți;Universitatea Națională Australiană:
amprentă de pantofi, Amprente de anvelope, Amprente de urechi, Urme
Canberra, ACT, Australia, 1986.
de instrumente, Urme de buze, Urme de mușcătură—O recenzie:

7–71
 CAPITOL
CONSERVAREA
CRESTELOR DE FRICȚIE
Laura A Hutchins
AUTORUL CONTRIBUTOR:
Robert E.May

CUPRINS

3 8.1 Introducere 16 8.6 Alte metode de conservare a

crestelor de frecare

3 8.2 Istoria fotografiei 19 8.7 Concluzie

5 8.3 Fotografie în comunitatea 19 8.8 Recenzători

justiției penale

6 8.4 Camera de amprentă 19 8.9 Referințe

7 8.5 Fotografie modernă

8–1
 Conservarea crestelor de frecareCAPITOLUL 8

8.1 Introducere
CAPITOLUL 8
Inerentă comunității justiției penale, și în special
laboratorului criminalității, este politica conform căreia
informațiile derivate din probe ar trebui să fie păstrate în
CONSERVAREA măsura posibilului. În ceea ce privește detaliile marginii de
frecare, metodele de conservare includ hârtie și fotografie

CRESTELOR DE FRICȚIE digitală, dispozitive de ridicare a imprimării latente și

utilizarea materialului de turnare. Deși aceste ultime două
metode creează dovezi secundare sub forma unui dispozitiv
Laura A Hutchins de ridicare sau matriță, fotografierea detaliilor crestelor de
frecare în dispozitiv de ridicare sau matriță este încă
AUTORUL CONTRIBUTOR: importantă pentru a genera dovezi secundare
Robert E.May suplimentare. Cu siguranță, în ceea ce privește
laboratoarele de stat și naționale, dovezile depuse cu un
caz trebuie returnate contribuabilului. Având în vedere
acest lucru,

8.2 Istoria fotografiei

Fotografia datează din timpul lui Aristotel și studiul său
asupra luminii, în special referința sa la trecerea luminii
printr-o gaură mică și crearea unei imagini inverse pe
podea (Londra, 2005, p. 368). În secolul al X-lea, savantul
arab Alhazen a descris în detaliu descoperirea camerei
obscure (Londra, 2005, p. 368). El a explicat cum lumina ar
putea trece printr-o simplă gaură dintr-un perete al unei
camere întunecate și să proiecteze imagini inversate din
exterior pe peretele opus al camerei întunecate. Alhazen a
făcut referiri specifice la capacitatea de a observa o eclipsă
de soare prin această metodă. În cele din urmă, camera
obscura a devenit de dimensiunea unei cutii, încorporând
lentile pentru focalizare și o oglindă pentru reglarea
luminii.

Cuvântul fotografie (derivat din două cuvinte grecești antice,

fos, care înseamnă lumină, șigrafice, Ce înseamnă

8–3
CAPITOLUL 8Conservarea crestelor de frecare
scris) a fost inventat de Sir John Herschel în 1839 (Redsicker,
1994, p. 1). Prima aplicare a înregistrării imaginilor prin
acțiunea luminii asupra unui material sensibil a fost cu 12
ani înainte ca Herschel să folosească acest cuvânt. În 1827,
inventatorul francez Joseph Nicéphore Niépce a realizat
prima imagine de expunere solară de succes. Un capac de
tablă cu un amestec de bitum iudeu (o substanță
asemănătoare asfaltului) și ulei de lavandă a fost plasat
într-o cameră întunecată care era îndreptată spre curtea
din afara ferestrei sale. După 8 ore, placa de tablă a fost
scoasă din camera întunecată și clătită cu ulei de lavandă.
Amestecul de bitum s-a întărit în zonele plăcii care au fost
expuse la lumină, în timp ce amestecul de bitum din zonele
neexpuse a rămas solubil și s-a spălat în clătire (Londra,
2005, p. 368). Rezultatul a fost o scenă permanentă a
vederii din afara ferestrei lui Niépce pe tabla de tablă.
În 1829, Niépce a încheiat un parteneriat cu un chimist, Louis
Jacques Mandé Daguerre. Societatea s-a format pentru a
îmbunătăți procesul descoperit de Niépce. Din păcate, după
patru ani de experimente fără rezultat, Niépce a murit în urma
unui atac de cord. Daguerre a continuat să experimenteze
pentru a găsi o modalitate de a reduce timpul de expunere
necesar și de a fixa permanent imaginea fotografică. Până în
1837, Daguerre a descoperit că prin acoperirea unei plăci de
cupru cu argint și expunerea acesteia la cristale de iod, va avea
loc o reacție chimică, producând un compus iodat de argint
sensibil la lumină. Placa a fost plasată într-o cameră obscura și
expusă, iar o imagine latentă a fost înregistrată pe placă. După
FIGURA 8–1
Vechiul dagherotip al Capitoliului din
Statele Unite ale Americii, ca, 1846.
(Retipărit din colecția Library of
Congress, disponibil la
online la www.memory.loc.gov.)
8–4
placa a fost îndepărtată și expusă la vapori de mercur care
a determinat formarea unui aliaj în care argintul iodat a
fost expus la lumină. Iodul de argint neexpus a fost spălat
în soluție salină de fixare, lăsând metalul natural. Placa
rezultată conținea o imagine; aliajul de argint a format
zonele luminoase ale imaginii, iar metalul natural a format
zonele întunecate (Londra, 2005, p. 369). El a numit
rezultatul final cadagherotip(Figura 8-1). Evident, folosirea
unei plăci simple pentru fotografie a pus o altă problemă:
cum a fost realizată o imprimare?
La această întrebare a răspuns englezul William Henry Fox
Talbot. Talbot a experimentat cu fotografia în același timp cu
Daguerre; cu toate acestea, Talbot folosea hârtie în loc de plăci
de cupru. Talbot a folosit hârtie sensibilizată cu clorură de
argint, un compus format prin combinarea sării de masă cu
nitrat de argint și acid galic. Hârtia sensibilizată a fost expusă
timp de câteva minute, producând o imagine latentă. Această
imagine a fost vizualizată prin tratarea hârtiei cu nitrat de
argint și acid galic și fixarea acesteia în soluție de potasiu hipo-
iodat (Davenport, 1999, p. 9). Acestnegativa fost apoi plasat pe
o altă bucată de hârtie sensibilă la lumină și expus, creând o
imaginepozitiv. Această tehnică, cunoscută sub numele de
calotip, a fost primul proces negativ-pozitiv (Londra, 2005, p.
370). Din păcate, claritatea imaginii finale a pălit în comparație
cu cea a dagherotipului, iar dagherotipul în sine a continuat să
prospere.
În 1851, un alt englez, F. Scott Archer, a descoperit folosirea
colodiuumed în fotografie. Acest proces a fost un amestec de
calotip (o impresie a imaginii negative și pozitive pe hârtie) și
dagherotip (cu claritatea sa). Această tehnică a folosit plăci
de sticlă acoperite cu colodion, care

estebumbac(nitroceluloză, un compus inflamabil) dizolvată
în eter sau alcool. Plăcile de metal au fost sensibilizate,
expuse și dezvoltate, în timp ce colodionul era încă umed
(Davenport, 1999, pp. 18-19). Deși tehnica a fost complicată
de faptul că plăcile de sticlă trebuiau să rămână umede, a
fost mult mai ieftină decât metoda lui Daguerre și a produs
negative mult mai clare decât calotipurile, reducând timpul
de expunere la doar câteva secunde. Deoarece Archer nu
și-a brevetat niciodată descoperirea, utilizarea acestui tip
de fotografie a fost adoptată la nivel mondial și a înlocuit
celelalte două metode anterioare. În următorii 20 de ani,
metoda umedă a fotografiei a continuat să dea rezultate.
În 1871, Richard Leach Maddox a produs prima placă uscată
viabilă care a păstrat sensibilitatea la lumină (Davenport,
1999, pp. 22-23). Descoperirea lui Maddox a fost determinată
de probleme de sănătate cauzate de expunerea excesivă la
vaporii de eter folosiți în procesul de colodion umed. Fiind un
pasionat de fotografie, a căutat o metodă alternativă de a lipi
sărurile de argint pe placa de sticlă. S-a descoperit că, în loc să
folosească colodion umed, el ar putea acoperi sticla cu o
emulsie de gel, astfel încât materialul sensibilizant să adere și
sticla să-și păstreze în continuare proprietățile sensibile la
lumină (Harrison, 1888, p. 61).
Pe măsură ce din ce în ce mai mulți fotografi au început să
folosească această metodă, dorința de a face procesul mai
accesibil fotografilor pasionați și publicului larg a devenit
punctul focal al unui singur om, George Eastman. Încă din
1888, Eastman a inițiat o metodă de producere în masă a
rolelor de hârtie uscată conținute într-o cameră simplă în
formă de cutie numită Kodak.
Conservarea crestelor de frecareCAPITOLUL 8
8.3 Fotografie în comunitatea
justiției penale
8.3.1 Identificarea criminalului: Galeriile
„necinstite” ale trecutului
Odată cu venirea celei de-a doua revoluții industriale
(1871-1914), populația orașelor s-a umplut de oameni care
veneau și plecau cu vaporii și trenurile. Pe măsură ce
orașele au crescut, la fel și elementul criminal. A fost o
perioadă ușoară să fii criminal. Comunitatea justiției penale
nu avea o metodă stabilită de recunoaștere a recidivelor.
Le-a fost prea ușor pentru recidiviști să-și nege adevărata
identitate, dând autorităților un alt nume. De altfel, la
vremea respectivă, singura metodă de recunoaștere penală
era reamintirea polițiștilor. Când a fost descoperit
dagherotipul, fotografia a fost rapid folosită de
comunitatea justiției penale ca o modalitate de a
documenta criminalii.
Colecțiile de fotografii ale infractorilor în scop de
identificare au devenit cunoscute drept galerii „Rogues”.
Galeriile „Necinstiți” sunt afișate în departamentele de
poliție pentru referință în timpul căutării suspecților și,
după inventarea negativelor fotografice, au servit drept
șablon pentru afișe „dorite”. Până la sfârșitul anilor 1800,
galeriile extinse „Rogues” puteau fi găsite în multe
departamente de poliție. În cele din urmă, Alphonse
Bertillon (vezi capitolul 1, p. 8) a încorporat portrete
vorbitoare, cunoscute acum ca fotografii criminale (în
engleză, fotografii) (Figura 8-2), în sistemul lor de
identificare (Phillips, 1997, p. 20).
FIGURA 8–2
Portrete vorbite ale lui Alphonse
Bertillon realizate în 1897.
(Retipărit cu permisiunea
colecției fotografice RA Reiss de
la Institutul de Poliție Științifică,
Universitatea din Lausanne.)
8–5
CAPITOLUL 8Conservarea crestelor de frecare
Din acest standard, s-au produs cărți pe tehnica fotografiilor
din față și laterale ale flashbook-urilor. În esență, galeria
escrocilor de pe perete a devenit o carte broșată.
8.3.2 Documentarea infracțiunii
Avantajele camerei au mers dincolo de simpla acumulare
de galerii de criminali. A fost o progresie naturală de la
documentarea infractorului la documentarea crimei în sine
(Figura 8-3). Valoarea înregistrării permanente a unei
reprezentări adevărate și exacte a unei infracțiuni a devenit
un instrument de investigație neprețuit. Nu numai că
fotografiile puteau face ceea ce un martor nu putea, dar
erau văzute ca înregistrări obiective (Buckland, 2001, p. 27).
Încă din 1859, în sala de judecată au început să apară
fotografii, variind de la fotografii care compară semnături
falsificate și nefalsificate până la fotografii care stabilesc
adevărata identitate a unui cadavru (Moenssens).
Odată cu apariția laboratorului criminalistic, dovezile care
au fost fotografiate la fața locului au putut fi analizate și
fotografiate într-un mediu controlat. În anii 1930, în
întreaga lume au apărut laboratoare criminale cu servicii
complete (de exemplu, laboratorul FBI în 1932, Laboratorul
criminalistic al Poliției Metropolitane din Londra în 1935).
Apariția laboratorului de criminalitate a avut loc împreună
cu mai multe repere în criminalistică. Anii 1930 au fost
anunțate fișiere standard de mașină de scris, dosare de
verificare a fraudei, fișiere de vopsea auto, colecții de
referințe pentru arme de foc, utilizarea poligrafului, prima
utilizare a testului de sânge ABO în probe criminalistice,
servicii metalurgice,
FIGURA 8–3
dagherotip luat
după crimă
a președintelui Lincoln.
(Retipărit de pe www.
civilwarphotos.net.)
8–6
de ADN secretor, luminol ca test prezumtiv pentru sânge și
crearea Secțiunii de amprente individuale la FBI. Pe măsură
ce metodele de detecție criminalistică s-au stabilit în
laboratoarele criminale, înregistrarea rezultatelor prin
fotografie a devenit o procedură standard.
8.4 Camera de amprentă
Prima cameră concepută special pentru lucrul cu amprentele
digitale a fost realizată de Folmer & Schwing Manufacturing
Company din New York la începutul secolului 20. Camera era
autosuficientă, oferind o lentilă de focalizare fixă și iluminare
în interiorul unei cutii dreptunghiulare (Figura 8 -4) . Lentila a
fost poziționată într-un punct fix care a produs o imagine
focalizată în mărime naturală asupra regativului (1:1), iar
lămpile au fost activate prin mișcarea declanșatorului,
expunând astfel placa de sticlă de 2 x 3 ulgasses (Lightning
Powder Co . ., Inc., 2003, p. 5). O fotografie a fost făcută prin
poziționarea capătului deschis al camerei dreptunghiulare
peste imprimare și apăsând butonul de expunere. Crearea
acestui tip de aparat de fotografiat a permis unei persoane
neinstruite în arta fotografiei să fotografieze printuri latente.
Acest tip de cameră cu amprentă a rămas în existență
până în anii 1970. Progresele tehnologice au fost
încorporate în design de-a lungul anilor, dar conceptul de
bază și ușurința de utilizare au continuat. Progresele au
implicat tipuri suplimentare de lentile, viteze variabile ale
obturatorului, diafragme reglabile, becuri electronice
pentru bliț și utilizarea rulourilor de film sau a filmului de
tip Polaroid în dimensiuni cuprinse între 2 ¼” x 3 ¼” până la
4” x 5” (Olsen, 1978, p. 178).
 Conservarea crestelor de frecareCAPITOLUL 8

în film. Substanțele chimice de dezvoltare a filmului sunt

8.5 Fotografie modernă
apoi aplicate pe filmul expus pentru a afișa imagini latente.
Ca și în cazul oricărui tip de tehnologie specifică utilizării, Acest proces determină conversia sărurilor de halogenură
costul echipamentelor specializate duce la necesitatea unor de argint în argint metalic. Argintul metalic blochează
echipamente mai accesibile, care să poată fi utilizate în alte transmisia luminii și formează poțiunea neagră a unui
scopuri. Departamentele de poliție mai mici nu-și puteau negativ.
permite să achiziționeze o cameră cu amprentă, așa că au
În general, există trei formate de cameră disponibile: mic,
început să adauge camerele pe care le dețineau cu adaosuri
mediu și mare. În fotografie, termenul „format” se referă la
pentru fotografiarea cu amprentă (Olsen, 1798, p. 147). O
dimensiunea filmului care este utilizat în cameră. Camerele
cameră de uz general ar putea fi adaptată pentru lucrul cu
de format mic folosesc film de 35 mm sau mai mic.
amprentele digitale cu ajutorul unui suport de cameră
Principalul dezavantaj al utilizării unei camere de format
adecvat, a unei lumini și a unui obiectiv. Un alt factor care a
mic este că negativul mic trebuie mărit în procesul de
permis trecerea ușoară la utilizarea tradițională a camerei a
imprimare. O cameră de format mediu folosește film care a
fost ușurința cu care puteau fi fotografiate obiectele
fost fixat la 6 cm în lățime, dar variază în lungime, variind
ascuțite. Camera de amprentă era perfect potrivită pentru
de la 4,5 cm la 7 cm. Camerele de format mare folosesc
dovezi plate, dar dovezile că era neregulată ca formă a pus
folie de 4 x 5 inci sau mai mare. Avantajul de a avea o
probleme de adâncime a câmpului. În plus, deși camera de
cameră de format mare este rezoluția mai mare pe care o
amprentă era adecvată pentru procesarea tehnicilor de
obțineți.
bază ale amprentei, cum ar fi utilizarea pulberilor, apariția
surselor de lumină criminalistică a cerut utilizarea unor
echipamente nespecifice ale camerei.
8.5.2 Fotografie digitală

Istoria camerei digitale își are rădăcinile în tehnologia care

8.5.1 Fotografie pe film a dat naștere televiziunii și a primului video recorder.
Această tehnologie a permis conversia informațiilor în
Filmul modern constă din foi de plastic care sunt acoperite
impulsuri electrice care puteau fi înregistrate pe bandă
cu o emulsie care conține săruri de halogenură de argint
magnetică. În 1970, Willard Boyle și George Smith de la
legate de gel. Dimensiunea granulelor sării cu halogenură
AT&T Bell Labs au inventatdispozitiv de cuplare a
de argint determină sensibilitatea filmului și rezoluția
încărcăturii(CCD) (Boyle, 1970). În esență, un CCD este un
rezultată. Filmul cu cea mai mică dimensiune a granulelor,
senzor de înregistrare a imaginii care conține elemente de
cunoscut cafilm lent, necesită o expunere mai lungă, dar
fotografii, denumite în mod obișnuit capixeli, într-o grilă
produce o fotografie cu detalii mai fine. Când sărurile cu
(Bidner, 2000, p. 25). Pixelii din senzor înregistrează lumina
halogenură de argint sunt expuse la o formă de lumină,
electronic (de exemplu, lumina este convertită în
este înregistrată o imagine invizibilă.

FIGURA 8–4
Camera de amprentă
autonomă

(Cu amabilitatea Muzeului de

Poliție din Țara Galilor de Sud.)

8–7
CAPITOLUL 8Conservarea crestelor de frecare
electroni). În general, cu cât numărul de pixeli de pe CCD
este mai mare, cu atât imaginea va fi mai clară. Această
lumină înregistrată electronic este apoi convertită în
date digitale.
În ceea ce privește fotografia, o cameră digitală
înregistrează imaginea cu un CCD în loc să înregistreze
imaginea pe film (Ippolito, 2003, p. 36). Mai exact, o
imagine este focalizată pe senzor prin lentilă. Senzorul
camerei digitale conține milioane de celule CCD (pixeli)
într-o grilă. Fiecare CCD înregistrează o valoare de culoare
și luminozitate (tonală) care este stocată ca o serie de
numere în memoria camerei. Aceste numere stocate sunt
apoi reasamblate și trimise ca imagine către o imprimantă
sau un ecran de computer. Datorită volumului pixelilor din
grilă, ochiul uman vede imaginea înregistrată în tonuri
continue, la fel ca într-o fotografie (Londra, 2005, p. 200).
Cheia pentru înțelegerea tehnologiei camerelor digitale
este rezoluția pixelilor. Rezoluția pixelilor se referă la
numărul de pixeli dintr-o imagine. De exemplu, o imagine
de 1000 x 1000 pixeli imprimată pe un inch pătrat ar avea
1000 pixeli pe inch (PPI).
Camerele tradiționale se bazează pe formatul filmului;
Formatul de fișier al camerei digitale se bazează pe
stocarea datelor. Majoritatea camerelor digitale oferă o
selecție de formate de fișiere pentru salvarea imaginilor.
Există două tipuri principale de formate: comprimat și
necomprimat.
Formatele de fișiere comprimate produc fișiere de imagine
mai mici, care permit mai mult spațiu de stocare. Imaginile
sunt reduse în dimensiune prin eliminarea sau pierderea
informațiilor despre pixeli. De fiecare dată când o imagine
este salvată într-un format comprimat, informațiile se pierd.
Din cauza acestei pierderi, formatele de comprimare a
fișierelor sunt denumitecu pierdere (cu pierdere, pentru
termenul său în engleză). Cel mai comun format de compresie
cu pierderi este JPEG (Joint Photographic Experts Group).
Formatele de fișiere necomprimate sunt acelea în care
valorile pixelilor nu s-au pierdut și imaginea poate fi
recuperată în forma sa originală (Federal Bureau of
Investigation, 2004, p. 14). Formatele de fișiere
necomprimate includ TIFF (Tagged Information File
Format) și RAW (adică, formatul de fișier brut al camerei
foto). Ambele formate stochează o imagine în forma sa
originală, deși necesită
8–8
mai mult spațiu de depozitare. În scopul gravării
amprentei cu frecare, utilizarea imaginilor TIFF sau RAW în
fotografia digitală este apreciată pentru a se asigura că
integritatea dovezilor este păstrată.
Un aspect vital al menținerii integrității dovezilor este
achiziționarea unei camere digitale care îndeplinește sau
depășește liniile directoare stabilite de Grupul de lucru
științific pentru analiza, studiul și tehnologia cremelor de
fricție (SWGFAST) (SWGFAST, 2009) și Institutul Național de
Standarde și tehnologii (NIST). NIST a stabilit că rezoluția
minimă a unei imagini realizate de o cameră digitală
utilizată pentru dovezi de imprimare latentă este de 1000
PPI la 1:1 (SWGIT, 2002; SWGFAST, 2009, p. 2).
Un alt aspect al fotografiei digitale în legătură cu comunitatea
justiției penale este menținerea imaginii digitale originale.
Imaginea originală trebuie să fie stocată într-o stare
nemodificată. Imaginile originale pot fi stocate pe următoarele
suporturi: negativ de film pe bază de argint, disc compact care
poate fi înregistrat o singură dată (CD-R) și disc digital versatil
care poate fi înregistrat (DVD-R) (SWGIT, 2006, pp. 3-4) . Dacă
este necesară procesarea digitală, aceasta trebuie efectuată pe
o imagine duplicată.
Pe lângă achiziționarea amprentelor digitale cu o cameră
digitală, amprentele de pe suprafețe relativ plane pot fi
digitizate prin utilizarea unui scaner plat, iar imaginile pot fi
importate într-un computer. Un scaner plat constă dintr-o
bucată plată de sticlă, cunoscută sub numele de afier, o
sursă de lumină sub placă și în interiorul capacului și un
senzor CCD cu gravare a imaginii pe o șină de sub placă.
Articolele de scanat sunt plasate cu fața în jos pe placă, iar
bobina senzorului CCD este mutată sub articol, înregistrând
imaginea. Tipul de articol care trebuie scanat dictează
locația sursei de lumină pentru scanare (studii opace vs.
transparente). Pentru articolele opace, lumina este folosită
în tractul de sub placă. Pe măsură ce tractul se mișcă sub
obiect, senzorul CCD înregistrează lumina care este
reflectată de articol. Aceasta este cunoscută cascanare
reflexivă. Thescanare transmisivăfolosit pentru a grava
imagini transparente pe un element. Cu scanarea
transmisivă, lumina din capac este transmisă prin element
și către CCD. La fel ca camera digitală, scanerul plat trebuie
să fie capabil să producă PPI-ul necesar pentru imprimările
latente impuse de NIST, iar imaginile originale trebuie
înregistrate pe suportul adecvat.
 Conservarea crestelor de frecareCAPITOLUL 8

8.5.3 Proprietățile luminii imediat după îndepărtarea radiației excitante, unele

substanțe continuă să luminesce pentru o perioadă de
Fotografia este înregistrarea imaginilor pe un material
timp. Acest fenomen se numește fosforescență (Miller,
sensibil prin reacția luminii, iar fotograful va beneficia de a
1998, p. 205). Pentru cele mai multe scopuri de imagistică a
cunoaște ceva despre proprietățile sale și cum să le
amprentelor, diferența dintre fluorescență și fosforescență
controleze.
este nesemnificativă.

Lumina călătorește ca valuri. Undele de lumină călătoresc de

Theradiații ultraviolete invizibile(UV) este acea porțiune a
obicei în linii drepte, trecând prin unele substanțe și fiind
spectrului electromagnetic care poate induce luminiscență
absorbite sau reflectate de altele. Formele de energie transmise
vizibilă în anumite materiale. Theradiații ultraviolete invizibile
de unde de orice tip sunt clasificate după lungimea lor de undă
cu undă lungăîn spectrul electromagnetic trece de la 320 nm
într-un sistem numit spectru electromagnetic. Această
la 390 nm. Thelumina vizibilaEste acea porțiune a spectrului
clasificare este importantă deoarece permite alocarea unei
electromagnetic care este în mod normal simulată prin
anumite lungimi de undă fiecărei forme de energie de care se
vedere. Lumina vizibilă în spectrul electromagnetic variază de
referă fotografia. Pentru fotografia cu amprentă. Lungimile de
la 390 nm la 700 nm. Când materialele absorb lumina și re-
undă care sunt cele mai importante sunt cele ale undelor scurte
emit această lumină la lungimi de undă mai mari, diferența
sau lungi din spectrul invizibil al luminii ultraviolete și al luminii
dintre absorbție și emisie este cunoscută ca Schimb Stokes(
vizibile.
Figura 8-6) (Menzel, 1980, p. 9).

Termenul spectru se referă la întreaga gamă de radiații

8.5.3.2 Filtre utilizate în fotografia luminiscentă.Este
electromagnetice. În natura lor de bază, nu există nicio
nevoie de ofiltru barieracu calitate fotografică optică și cu
diferență între undele luminoase și alte tipuri de unde
proprietăți de absorbție și transmisie pentru a vizualiza și
electromagnetice. Diferitele tipuri de unde
fotografia imprimeuri latente luminiscente. Filtrul de
electromagnetice care alcătuiesc spectrul electromagnetic
barieră va absorbi sau reflecta cea mai mare parte a
sunt razele gamma, razele X, radiațiile ultraviolete, lumina
excitației și va transmite lungimea de undă suficient de
vizibilă, radiațiile infraroșii, radarul și undele radio (Figura
lungă pentru a permite realizarea de imagini fotografice
8-5) (Langford, 1973, p. 23).
(Figura 8-7). Fără filtrul de barieră, lumina de excitație tinde
să se umple și să se estompeze cu detaliul luminiscent al
8.5.3.1 Luminescența.Când anumite materiale, cum ar fi unele
crestei de frecare. În unele cazuri, un filtru de barieră poate
solide, lichide sau gaze, sunt supuse la radiații electromagnetice
ajuta la blocarea fluorescenței interferente. Sursele
sau la lumină monocromatică, ele vor emite lumină cu o
moderne de lumină criminalistică vin cu o gamă largă de
lungime de undă mai mare (Miller, 1998, p. 205). Acest
opțiuni de nanometri și filtre de barieră care permit
eveniment se numeșteluminescență. Cele două tipuri
vizualizarea și fotografiarea rezultată a amprentelor latente
particulare de luminiscență sunt cunoscute cafluorescenţăY
luminiscente (Tabelul 8-1). Pentru majoritatea surselor de
fosforescenţă. Dacă luminiscența încetează într-o fracțiune de
lumină criminalistică (de exemplu, lasere,
secundă (adică mai puțin de 10-6secunde) (Menzel, 1980, p. 68)
după îndepărtarea radiației excitante, fenomenul se numește
fluorescență. Deși fluorescența aproape încetează

Ray raze X Ray Ray FM TV A.M

FIGURA 8–5
Radar Atmosfera

spectru ultraviolet infraroşu mic de statura

Spectru electromagnetic.

Lungime de undă (metri)

lumina vizibila

8–9
CAPITOLUL 8Conservarea crestelor de frecare

Schimbarea lui Stokes

FIGURA 8–6
Schimbarea lui Stokes. Absorbţie Fluorescenţă

Intensitate
Lungime de undă

Sursa de aparat foto

FIGURA 8–7 lumină criminalistică

Schema de bază pentru

detectarea sursei Lumina de
filtru
emisiune
de lumină criminalistică. barieră
transmis la
prin
filtru
lumină excitată
blocat
prin filtru
de barieră
Lumina de

entuziasm

imprimare latentă fluorescentă

Tabelul 8–1

Lumina emisă și selecțiile de filtre corespunzătoare (Hardwick, 1990, p. 21; Eastman Kodak Company, 1990, p. 4).

lumină emisă nanometri filtru bariera filtru comun

(Culoare) corespunzător (Culoare) de barieră

ultraviolete invizibile 320–400 Galben pal 390, 405, 415

350–469 Galben 476

galben portocaliu 510, 515
Albastru violet
Portocale 529, 550

roșu 593

352–519 galben portocaliu 510, 515

Albastru Portocale 529, 550

roșu 593

468–526 Portocale 529, 550

Albastru verde
roșu 593

473–546 Portocale 549

Verde
roșu 593

Verde galben 503–591 roșu 593

8–10
 Conservarea crestelor de frecareCAPITOLUL 8

Folosind radiații ultraviolete cu lungime de undă lungă, 8.5.6 Iluminat

amprentele latente dezvoltate cu tratamente chimice,
8.5.6.1 Echipamente.Sursa de iluminare poate fi o lampă
coloranți și pulberi fluorescente sunt adesea vizibile fără
de laborator fotografică, un vizualizator de diapozitive
utilizarea unui filtru. Cu toate acestea, atunci când fotografiați
fotografice, un bliț electronic, o sursă de lumină
printuri latente iluminate, pe film alb-negru sau în format
criminalistică sau o lumină de vizionare negativă
digital, utilizarea unui filtru de barieră UV va bloca lumina
fotografică. Un difuzor este utilizat pentru a asigura o
invizibilă la care filmul sau senzorul digital este sensibil,
iluminare uniformă a întregului obiect fotografiat. Orice tip
eliminând astfel posibilitatea de denaturare sau
de capac translucid (de exemplu, plexiglas sau hârtie albă
supraexpunere a unei imagini. .
subțire) poate fi folosit ca difuzor. Difuzorul este plasat
între obiectul fotografiat și sursa de lumină, la aproximativ
8.5.4 Echipament de fotografiere în prim plan
6 până la 12 inci distanță de sursa de lumină. (Când
Camerele de format mediu și mic au nevoie de un obiectiv difuzorul și lumina sunt prea aproape, lumina va fi cea mai
macro pentru a face fotografii de prim-plan. Un obiectiv strălucitoare în centrul zonei.)
macro este clasificat ca obiectiv cu câmp plat, ceea ce
înseamnă că imaginile sunt produse într-un plan uniform,
Tabelul 8–2
menținând astfel claritatea la margini (Eastman Kodak
Company, 1988, p. 41). În schimb, o lentilă standard este Filtre de ajustare a contrastului.
clasificată ca o lentilă cu câmp curbat, adică imaginile sunt
produse pe un plan înclinat. Acest lucru face ca un obiectiv fundal Filtrul folosit pentru Filtrul folosit pentru
standard să fie mai puțin de dorit pentru fotografia de Culoare Uşura Întuneca
prim-plan, deoarece marginile își vor pierde claritatea.
Albastru Albastru roșu

roșu roșu Albastru

Metode suplimentare pentru realizarea fotografiei în prim-

Verde Verde Roșu sau albastru
plan sunt lentilele de prim-plan, adaptoarele pentru inel
inversor și unitățile de burduf. Lentilele de prim plan sunt Portocale Galben Albastru

lentile din sticlă transparentă utilizate pentru a mări Galben Galben Albastru

mărirea lentilelor standard. Lentilele de prim plan se

înșurubează în filetele de montare din partea din față a
obiectivului. Lentilele sunt numerotate de la 1 la 10, cel mai
mare număr reprezentând puterea de mărire a obiectivului.
Un adaptor de inel inversat permite rotirea obiectivului
astfel încât elementul din spate al obiectivului să fie
îndreptat către subiect. Aceasta mărește distanța dintre
planul filmului și obiectiv, mărind astfel dimensiunea
imaginii. O unitate flexibilă de burduf se extinde înaintea
lentilei, permițând o focalizare mai atentă.
8.5.6.2 Tehnici de iluminare.Tipul de evidență de
fotografiat determină tipul de tehnică proprie de
iluminare. De exemplu, dovada că este reflectorizant va
necesita o tehnică de iluminare foarte diferită decât
dovada că este transparentă. Pentru a realiza fotografii
precise și clare, fotograful trebuie să înțeleagă diferitele
tehnici de iluminare disponibile.

Iluminare directa.Iluminarea directă oferă o iluminare

8.5.5 Utilizarea filtrelor
Utilizarea filmului alb-negru în fotografia de imprimare latentă
permite utilizarea filtrelor de culoare pentru un contrast sporit.
Aceste filtre vor lumina sau întuneca imaginile și depind de
culoarea de fundal; un filtru de culoare va lumina nuanța
aceleiași culori și va întuneca nuanța unei culori
complementare (Tabelul 8-2).
puternică de la o sursă de lumină înainte ca aceasta să fie
reflectată de pe altă suprafață. Acest tip de iluminare produce
un contrast important între zonele luminoase și întunecate ale
obiectului de fotografiat. Iluminarea directă este configurată
cu două sau patru lumini echilibrate în mod egal și setate la 45
de grade deasupra obiectului, lumina strălucind direct asupra
obiectului (Figura 8-8).
Iluminare cu reflexie directa.Iluminarea cu reflexie directă
folosește o sursă de lumină la aproximativ 10 grade de

8–11
CAPITOLUL 8Conservarea crestelor de frecare

FIGURA 8–8
Iluminare directa.

FIGURA 8–9
Iluminare cu reflexie directa.

obiect, cu obiectul poziționat la aproximativ 10 grade față de
obiectivul camerei. Această tehnică poate fi utilizată numai pe
suprafețe plane și creează un contrast foarte ridicat. Imprimările
latente dezvoltate cu pulbere neagră, gri sau argintie vor fotografia
întotdeauna întunecat (negru) cu un fundal gri deschis (alb) (Figura
8-9).
Iluminare frontală direcțională.Iluminarea direcțională
frontală (iluminare axială sau axială) folosește a
sursa de lumină setată la 90 de grade față de axa
obiectivului camerei. Obiectul de fotografiat este montat
direct sub obiectivul camerei. O bucată de sticlă este
plasată pe axa lentilei camerei la un unghi de 45 de grade
pentru a reflecta lumina în jos pe obiect. Iluminarea
direcțională frontală este utilizată pentru a fotografia
amprente latente pe oglinzi sau printuri în interiorul
obiectelor curbate (de exemplu, pahare sau căni) (Figura
8-10).

8–12

iluminare transmisă.Iluminarea transmisă este denumită
și iluminare de retur. Când se utilizează această tehnică,
iluminatorul este poziționat în spatele obiectului care este
fotografiat, cu lumina din iluminare îndreptată prin
evidență către cameră (Figura 8-11). Iluminarea de
transmisie este utilizată atunci când fotografiați un obiect
care este transparent sau translucid. Un alt avantaj clar
pentru iluminarea difuzată este înregistrarea filigranelor pe
hârtie.
iluminare oblică.Iluminarea oblică se mai numește și
iluminare laterală sau iluminare în cruce. Iluminarea oblică
folosește iluminarea cu unghi mic pentru a afișa detaliile,
creând umbre. Pentru acest tip de iluminat,
Conservarea crestelor de frecareCAPITOLUL 8
FIGURA 8–10
Iluminare direcțională frontală.
FIGURA 8–11
iluminare transmisă.
o singură sursă de lumină trebuie plasată la un unghi mic față
de suprafață, evidențiind părțile înălțate (Figura 8-12). Dacă
umbrele devin o problemă, este necesară o a doua lumină.
Când sunt utilizate două lumini, acestea sunt plasate una față
de cealaltă pentru a ilumina ambele părți ale zonei imprimate.
Unghiul potrivit pentru sursa de lumină poate fi găsit prin
vizualizarea articolului prin vizor și ajustând înălțimea sursei
de lumină.
iluminare sară.Lumina respiră este lumina care nu
călătorește direct de la sursa de lumină la obiectul
fotografiat, ci este reflectată de o altă suprafață (Figura
8-13). Iluminarea respinsă luminează obiectul cu o lumină
mai slabă și umbre reduse. The
8–13
CAPITOLUL 8Conservarea crestelor de frecare
FIGURA 8–12
iluminare oblică.
FIGURA 8–13
iluminare sară.
Iluminarea respinsă este ideală pentru fotografiarea
obiectelor concave sau convexe.
8.5.7 Fotografie și procesare
dependente de dovezi
Cheia tipăririi fotografiilor latente este utilizarea corectă a
echipamentului în raport cu tipul de dovezi care sunt
fotografiate și cu procesarea care a fost efectuată. De
exemplu, cunoașterea celei mai bune tehnici de iluminare
pentru un anumit tip de dovezi poate însemna diferența
între dovezi fotografice excelente și dovezi care trebuie re-
fotografiate.
8.5.7.1 Imprimări cu ninhidrina.Capacitatea de a regla
culoarea se bazează pe componentele culorii și pe modul
8–14
o modificare a unei componente de culoare afectează alte
culori. O roată de culoare ajută la determinarea schimbării
culorii (Figura 8-14). Privind roata de culori, dacă o culoare
urmează să fie întunecată (mai mult contrast), o creștere a
culorii opuse obține acest efect. Dacă o culoare urmează să
fie deschisă sau diminuată, se adaugă culorile adiacente
acelei culori.
Amprentele latente procesate cu ninhidrina (un reactiv
chimic) se dezvoltă în intervalul roșu vizibil. Privind roata de
culori, culoarea opusă a roșului este verde. S-a descoperit
că filtrele verzi (#58) și galben-verde (#11) îmbunătățesc
amprentele latente dezvoltate cu ninhidrina. În plus,
amprentele cu ninhidrine ar trebui să fie fotografiate cu
iluminare directă echilibrată.
 Conservarea crestelor de frecareCAPITOLUL 8

roșu FIGURA 8–14

rochi violet A rochi portocaliu A
paletă de culori.

portocale
Violet

Albastru violet
a iubi ilo-portocaliu

albastru
galben

Aalbastru verde și Aciocan-vezi de

verde

8.5.7.2 Amprente ridicate cu cianoacrilat pe obiecte
multicolore.Obiectele netede multicolore (de exemplu,
reviste, fotografii și ambalajele produselor) reprezintă
adesea o problemă atunci când încercați să fotografiați
printuri latente care se intersectează împotriva variațiilor
de culoare. O soluție pentru aceasta este un sistem de
imagistică cu ultraviolete reflectate (RUVIS), care
îndepărtează fundalul multicolor prin absorbția luminii UV.
Folosind reziduul RUVIS, amprentele digitale tratate instant
cu lipici pot apărea deschise sau întunecate, amprentele
sebacee netratate pot apărea negre, iar amprentele
transpirate netratate reflectă alb (Lin, 2006, pp. 2137-2153).
lumina colorată datorită suprafeței reflectorizante negru sau
gri închis fotografierii cu utilizarea luminii directe. Fotografia
cu iluminare directă utilizată cu suprafețe reflectorizante
produce creste luminoase pe un fundal întunecat și, prin
urmare, negativul poate fi inversat de culoare.
Iluminarea puternică poate fi folosită și atunci când fotografiați
suprafețe plate reflectorizante. Un avantaj distinct al utilizării
luminii de respingere față de iluminarea directă pentru
fotografiarea suprafețelor reflectorizante este că iluminarea de
respingere produce de obicei creste întunecate pe un fundal
deschis. Acest lucru se datorează faptului că lumina respiră
evidențiază obiectul și nu crestele.

8.5.7.5 Impresii indentate.Iluminarea oblică este utilizată

8.5.7.3 Fotografie luminiscentă.Când se expune un articol
în principal pentru fotografiarea amprentelor „de
(articole) imprimate latente luminiscente la o sursă de lumină
plastic” (de exemplu, cele ale chitului, materialelor de
criminalistică, luminescența amprentelor latente poate să
turnat, ceară, grăsime, unt, praf, sânge sau orice suprafață
scadă sau să dispară complet. Acest fenomen se numește
flexibilă). Utilizarea acestei tehnici permite proiectarea de
fotodescompunere sau fotodegradare și poate apărea în
umbre pe zonele indentate de creste. Trebuie avut grijă
câteva secunde. Din acest motiv, obiectele cu amprente latente
când fotografiați aceste tipuri de dovezi pentru a preveni
luminiscente nu ar trebui să fie expuse la o sursă de lumină
ca căldura generată de lumini să degradeze imprimeurile.
criminalistică mai mult decât este necesar (Hardwick, 1990, p.
38). Uneori amprentele latente pot fi reconstruite pentru a le
face din nou luminiscente. În mod normal, acest lucru nu este
8.5.7.6 Amprente pe suprafete neregulate.Imprimările
cazul dacă imprimarea latentă este în mod inerent
latente pe suprafețe concave sau convexe prezintă adesea
luminiscentă.
o problemă pentru fotograf. Datorită curburii suprafeței,
iluminarea completă a amprentelor latente și adâncimea
8.5.7.4 Amprente pe suprafete reflectorizante. Imprimările
adecvată a câmpului sunt dificil de realizat. Iluminarea
latente pe suprafețele reflectorizante (de exemplu, crom,
echilibrată a tipăririi latente cu iluminarea respinsă poate
argintiu sau nichel) sunt prelucrate cu pulberea gri sau
depăși această problemă. Un avantaj clar al

8–15
CAPITOLUL 8Conservarea crestelor de frecare
aceasta este că crestele de frecare vor fi redate în negru sau gri
închis, iar canelurile și fundalul vor fi albe sau gri deschis.
Atunci când utilizați iluminarea de respingere pentru a
ilumina printuri latente pentru fotografie, obiectivul
camerei trebuie extins prin centrul suprafeței mate de
material alb flexibil. Un inel adaptor de filtru poate fi folosit
pentru a ține mata pe loc. Odată ce materialul mat
înconjoară obiectivul camerei, materialul este poziționat ca
un reflector concav care înconjoară parțial obiectul
fotografiat. Cu camera și mata reflectorizantă la locul lor,
lumina fotografică este apoi poziționată pentru a ilumina
mata concavă. Lumina este reflectată de materialul mat și
înapoi pe suprafața obiectului fotografiat.
8.5.7.7 Colecție de imprimare latentă transparentă.
Banda transparentă poate fi folosită pentru a ridica
amprentele latente dezvoltate cu orice culoare de pulbere
de amprentă. Bandă transparentă care este montată pe un
card de suport alb sau negru și este fotografiată folosind
iluminare directă sau poate fi gravată digital cu ajutorul
unui scanner. Banda transparentă care este montată pe
plastic transparent poate fi fotografiată în lumină directă
dacă liftul este plasat pe materialul de contrast înainte de a
fi fotografiat.
O altă opțiune pentru fotografiarea sondajelor
transparente este utilizarea luminii transmise. Utilizarea
luminii transmise are două avantaje: se obține un contrast
mai bun și se reduce efectele de deteriorare ale prafului
excesiv pe sondaje. Când articolele sunt procesate cu
pulbere, există șansa ca excesul de pulbere să adere pe
fundal și să fie ridicat împreună cu amprentele latente. Prin
utilizarea luminii transmise, lumina este transmisă prin cel
mai subțire strat de pulbere, dar nu prin pulberea groasă
care aderă la imprimarea latentă. Dispozitivele de ridicare
transparente pot fi, de asemenea, folosite ca negativ
fotografic pentru înregistrare prin contact direct cu folie
goală sau hârtie fotografică într-o cameră întunecată de
mărire sau o configurație similară.
8.6 Alte metode de conservare a
crestelor de frecare
După cum sa menționat mai sus, păstrarea imprimării
latente se realizează și prin utilizarea
8–16
dispozitive de ridicare a imprimării latente și material de
turnare. De obicei, aceste tipuri de metode de conservare sunt
utilizate la locul crimei. Adesea, dovezile care trebuie procesate
pentru amprentele latente sunt prea mari pentru a fi
îndepărtate sau sunt imobile și trebuie procesate pe teren. Un
alt factor care dictează utilizarea dispozitivelor de ridicare a
imprimării latente și a materialului de turnare este faptul că
fotografia nu poate înregistra în mod adecvat amprentele
latente. Când se întâmplă acest lucru, imprimarea ar trebui să
fie capturată în măsura posibilului înainte de a utiliza
procedurile de ridicare sau turnare, pentru a recupera detaliile
latente ale imprimării. În acest moment, dispozitivul de ridicare
sau turnat poate fi re-imaginat din nou pentru conservare.
8.6.1 Ridicatoare de amprentă
Ridicatoarele de amprente sunt folosite dupa aplicarea
pulberilor de amprenta. Praful aderă la imprimarea latentă
sau la depozitele contaminante care se află deja pe o
substanță. O ridicare se face de obicei cu bandă de
mascare sau un material de ridicare similar care are
cantitatea corectă de adeziv pentru a îndepărta suficient
praf de amprentă fără a distruge articolul original.
Ridicatoarele de amprente vin într-o varietate de tipuri care
variază în funcție de culoare, dimensiune, flexibilitate și
lipiciitate (aderență).
În general, există patru tipuri de dispozitive de ridicare a benzii de
rulare produse comercial: (1) dispozitive de ridicare cu bandă
transparentă (Figurile 8-15 și 8-16), (2) dispozitive de ridicare a
balamalei, (3) dispozitive de ridicare din cauciuc cu gel și (4) foi de
ridicare.
Banda poate fi transparentă sau mată și este distribuită
dintr-o rolă. Banda trebuie derulată într-o singură mișcare
continuă până la lungimea dorită. Dacă banda este trasă
în etape, banda va conține semne de ezitare, unde fiecare
tragere sa oprit. Aceste semne pot ascunde amprentele în
relief.
Culoarea pulberii care se folosește determină culoarea suportului
de care este lipită banda. Suportul ales trebuie să contrasteze
adecvat cu culoarea pudrei care a fost folosită. Când utilizați un
suport transparent, este la latitudinea fotografului să folosească un
fundal contrastant corespunzător. Un avantaj al folosirii
dispozitivelor de ridicare a benzii transparente este faptul că
amprentele latente din dispozitivul de ridicare vor fi în poziția
corectă pentru vizualizare.

Unele benzi extensibile din polietilenă sunt formulate
pentru a ridica imprimeurile latente pe suprafețele
texturate. Aceste benzi sunt mai groase și mai flexibile și
sunt capabile să ridice praful de pe contururile suprafeței
texturate, în timp ce banda de ridicare tradițională ridică
doar praful din partea superioară a suprafeței texturate.
8.6.1.2 Dispozitive de ridicare cu balamale.După cum
sugerează și numele, dispozitivul de ridicare a balamalei este
alcătuit din bandă de ridicare și un card de suport articulat
împreună pe o parte. Partea lipicioasă a dispozitivului de
ridicare a balamalei este protejată de un capac din plastic.
Când vă pregătiți să ridicați o imprimare latentă, separatorul
este îndepărtat și aruncat. Adezivul expus este apoi plasat
peste imprimarea latentă, decojit de pe suprafață și apoi pliat
înapoi pe căptușeala flip-up (Figurile 8-17 și 8-18).
Ridicatoarele cu balamale sunt fabricate în diferite dimensiuni
și conțin marcaje care indică partea corectă
Conservarea crestelor de frecareCAPITOLUL 8
FIGURA 8–15
Banda transparenta.
FIGURA 8–16
Banda lipită de cardul de suport.
pentru vedere atunci când este utilizat așa cum este proiectat.
Ridicatoarele de balamale sunt disponibile cu suporturi albe,
negre sau transparente.
8.6.1.3 Ridicatoare gel-cauciuc.Din diferență
Dintre toate tipurile de lifters, lifters-urile din cauciuc cu gel
tind să fie cele mai puțin lipicioase și mai flexibile. Acest tip de
dispozitiv de ridicare este ales în mod obișnuit atunci când o
imprimare latentă se află pe o suprafață care este considerată
fie fragilă (vopseaua se desprinde de pe un perete), fie cu
formă neregulată (de exemplu, clanță). Ridicatoarele din
cauciuc cu gel includ o foaie de acoperire, un strat de gel cu
aderență redusă și o foaie elastică de cauciuc de înaltă calitate
(Lightning Powder Co., Inc., 2000). Aceste tipuri de ridicătoare
sunt disponibile în diferite dimensiuni, cu lame negre, albe sau
transparente.
Foaia de cauciuc conține material adeziv și este aplicată pe
imprimarea latentă sub formă de pulbere. Odată ce te retragi din
8–17
CAPITOLUL 8Conservarea crestelor de frecare

FIGURA 8–17
Ridicator de balamale.

FIGURA 8–18
Ridicator de balamale.

suprafață, capacul curat și transparent din plastic este
reaplicat (Figurile 8-19 și 8-20). Deoarece imprimarea
latentă aderă de cauciuc și se vede prin capac,
imprimarea va fi cu susul în jos.
8.6.1.4 Ridicare foi.Foile de ridicare sunt realizate special
pentru înregistrarea impresiilor criminalistice și sunt
utilizate în mod obișnuit în tratarea rămășițelor umane.
Foile sunt flexibile și au un strat adeziv neted. Foile vin în
diferite dimensiuni și pot fi tăiate după cum este necesar.
Pentru prelucrarea rămășițelor umane, foile sunt tăiate
puțin mai mari decât dimensiunea blocului de degete pe un
card de amprentă standard. Datorită elasticității ușoare a
materialului, este ușor să înfășurați materialul în jurul unui
deget care a fost ușor acoperit cu pulbere de amprentă.
Odată ce se obține o amprentă, lifterul este tăiat la
dimensiunea blocului pentru degete și plasat în locația
corectă pe spate.
spatele unei folii transparente pe care a fost imprimată un
card de amprentă standard. Când transparența este privită
din față, nervurile de frecare sunt imprimate în poziția
corectă, cu culoarea corectă, pe blocul de degete
corespunzător.
8.6.2 Material de turnare
Materialul de turnare este un atu atunci când vine vorba de
imprimeuri brevetate, imprimeuri latente sub formă de
pulbere pe suprafețe texturate sau tratarea crestelor de
frecare ale persoanelor decedate. Materialele de turnare
sunt disponibile în diferite culori și sunt făcute să se usuce
rapid și să se elibereze ușor.
Pe lângă faptul că este utilizat în înregistrarea fotografică,
materialul de turnare poate fi pudrat sau cu cerneală și
apoi ridicat sau imprimat pe foile de ridicare. Imaginea
rezultată va fi o imagine inversată a crestelor de frecare.

8–18

8.7 Concluzie
Înregistrarea detaliilor crestelor de frecare datează de la
începutul anilor 1900. De la început, ei și-au dat seama de
valoarea conservării precise și a metodelor de conservare
îmbunătățite, pe măsură ce noi tehnologii și tehnici au fost
introduse în comunitate. Comunitatea științei criminalistice
a fost martoră la descoperirea unor tehnici inovatoare de
detectare și conservare a amprentelor digitale, de la cele
simple la cele complexe. De-a lungul timpului, inovația a
fost norma în laboratoarele criminale.
8.8 Recenzători
Recenzii care au evaluat acest capitol au fost Herman
Bergman, Jeri Eaton, Robert J. Garrett, Alice Maceo,
Kenneth O. Smith, Jr., Kasey Wertheim și Juliet H. Wood.
Conservarea crestelor de frecareCAPITOLUL 8
FIGURA 8–19
Gel de ridicare din cauciuc.
FIGURA 8–20
Gel de ridicare din cauciuc.
8.9 Referințe
Bellis, M. George Eastman — Istoria Kodak și a filmului
fotografic laminat. http://www.inventors.about.com/od/
estartinventors/ss/George_Eastman.htm, accesat la 17 iulie
2006.
Bidner, J.Fotografie digitală: un ghid de bază pentru noile
tehnologii. Seria de ateliere Kodak;Silver Pixel Press: New York,
2000.
Boyle, W.S.; Smith, GE Dispozitive semiconductoare cuplate
cu încărcare.Jurnalul tehnic Bell Systems1970,49,587.
Buckland, G.; Evans, H.Shots in the Dark: True Crime
Pictures;Bulfinch Press: New York, 2001.
Davenport, A.Istoria fotografiei;University of New
Mexico Press: Alubquqerque, NM, 1999, p. Patru.
8–19
CAPITOLUL 8Conservarea crestelor de frecare

Compania Eastman Kodak.Manualul filtrelor fotografice Londra, B.; Upton, J.; Stone, J.; Kobre, K.; Brill, B.Fotografie;
Kodak (Publicația B-3);Compania Eastman Kodak: Prentice Hall: Upper Saddle River, 2005.
Rochester, NY, 1990.
Menzel, R.E.Detectarea amprentei cu lasere, ed. I;
Compania Eastman Kodak.Fotografie cu aparate foto de Marcel Dekker, Inc: New York, 1980.
format mare; Compania Eastman Kodak: Rochester, NY, 1988.
Miller, L.S.Fotografie de poliție, ed. a IV-a; Anderson Publishing
Biroul Federal de Investigatii.Manual de operațiuni de imprimare Company: Cincinnati, 1998.
latentă, Proceduri de operare standard pentru imagini digitale;
Moenssens, AA Originea fotografiei legale. http://
Biroul Federal de Investigații, Departamentul de Justiție al SUA:
www.forensic-evidence.com/site/EVID/LegalPhotog.html
Washington, DC, 2004.
(accesat la 10 septembrie 2010).
Hardwick, SA; Kent, T.; Sears, V.Detectarea amprentei prin
Olsen Sr., RD ScottMecanica de amprentă; Charles C.
examinare prin fluorescență: un ghid pentru implementarea
Thomas: Springfield, 1978.
operațională; White Crescent Press, Ltd.: Luton, 1990.

Phillips, SS; Haworth-Booth, M.; Squires, C. Poze de

Harrison, W.J.O istorie a fotografiei scrisă ca ghid practic și
poliție:Fotografia ca dovadă; Muzeul de Artă Modernă din
o introducere în ultimele evoluții ale acesteia. The County
San Francisco și cărți de cronică: San Francisco, 1997.
Press: Londra, 1888.

Ippolito, J.A.Înțelegerea fotografiei digitale;

Thomson/Delmar Learning: New York, 2003, p. 36.
Langford, M.J.Fotografie de bază, ed. a III-a; The Focal
Press: Woburn, 1973.
Leggat, R.O istorie a fotografiei de la începuturi până în
anii 1920. http://www.rleggat.com/photohistory (accesat
la 2 iulie 2006).
Lightning Powder Co., Inc. Camera cu amprentă digitală.Minute,
2003, 74, 5.
Lightning Powder Company, Inc. Dispozitive de ridicare din cauciuc-
gelatina: Notă tehnică 1-2072; Lightning Powder Company, Inc.:
Jacksonville, FL, 2000.
Lin, SS; Yemelyanov, KM; Pugh, Jr. IN; Engheta, N. Imagini și
ridicare a amprentelor digitale latente fără contact bazate
pe polarizare și pe baza de reflexie speculară.J.Opt. Soc.Am.
2006, 23(9), 2137-2153.
Redsicker, DR Principii în fotografie. ÎnMetodologia
practică a fotografiei criminalistice; Redsicker, D.R., Ed.;
CRC Press: Boca Raton, Fla., 1994.
Grupul de lucru științific pentru analiza, studiul și tehnologia
crestelor de fricțiune (SWGFAST). Standard pentru Friction Ridge
Digital Imaging (Latent/Tenprint). 2009. Disponibil online la http://
www.swgfast.org/documents/imaging/
090914_Standard_Imaging_1.1.pdf
Grupul de lucru științific pentru tehnologia imagistică (SWGIT).
Instrucțiuni generale pentru capturarea impresiilor latente
folosind o cameră digitală, versiunea 1.2, 6 decembrie 2001.
Forensic Sci. Comunicaţii2002, 4 (2) (jurnal online).
SWGIT. Privire de ansamblu asupra SWGIT și utilizarea
tehnologiei imagistice în sistemul de justiție penală, versiunea 3.,
2006, p. 1-8. Disponibil online la http://www.theiai.org.

8–20
Translated from Spanish to Romanian - www.onlinedoctranslator.com

CAPITOL
PROCESUL DE EXAMINARE
John R. Vanderkolk

CUPRINS
3 9.1 Introducere 9.6 Amprente digitale simultane,
douăzeci și unu

adiacente sau agregate

7 9.2 Fundamentele comparației 9.7 Rezumat

douăzeci și unu

13 9.3 Metoda de examinare ACE-V 22 9.8 Recenzători

18 9.4 Praguri de decizie 22 9.9 Referințe

douăzeci 9.5 Examenul 23 9.10 Informații suplimentare

9–1
 Procesul de examinareCAPITOLUL 9

9.1 Introducere
CAPITOLUL 9
Scopul unei examinări este de a determina sau de a
excludefontul unui tipar.* Acest capitol va discuta despre o
metodă utilizată de examinatori pentru a determina sursa

PROCESUL DE EXAMINARE unei amprente, analizând și comparând fluxul total al

crestei a două amprente, secvențele și modelele traseelor

NAŢIUNE crestei și, dacă este necesar, secvențele și configurațiile

detaliilor morfologice. a unei anumite creaste și a lanțurilor
John R. Vanderkolk muntoase din apropiere. Acest capitol abordează, de
asemenea, filozofiile percepției și luării deciziilor pe care
toți examinatorii de amprente trebuie să le înțeleagă
înainte de a se angaja în mecanica unei comparații.

Mulți autori (Seymour, 1913; Bridges, 1942; Osterburg,

1977; Stoney, 1985; Stoney și Thornton, 1986; și Hare, 2003)
au încercat să descrie o metodă de testare sau praguri de
suficiență pentru determinarea sursei [Olsen, p. 1983. 4-15;
Stoney, 1985; 1986, p. 1187-1216; Hare, 2003, 700-706].
Aceste explicații implică de obicei ajutoare vizuale sau
instrumente fizice care demonstrează o secvență sau
configurație a unui număr de puncte (de exemplu, detaliile
terminațiilor crestei, bifurcațiilor și punctelor). Unele dintre
ele presupun utilizarea de grile transparente, trase,
imprimeuri suprapuse, puncte de ac prin mariri fotografice
ale punctelor specifice din modele, sau o grafica marita
care documenteaza punctele corespunzatoare.

Metoda de examinare analiză, comparare, evaluare, urmată

de verificare (ACE-V) este metoda stabilită pentru
perceperea detaliilor în două imprimări și luarea deciziilor.
O înțelegere aprofundată a pragului de suficiență în cadrul
metodei este esențială. Simplul fapt de a ajunge

* În sensul acestui capitol, termenul de amprentă se referă la orice

înregistrare a caracteristicilor pielii de frecare (adică, înregistrări
neintenționate, cum ar fi amprentele de testare și amprentele gravate
intenționat ale oricăror suprafețe palmare și plantare). Dacă nu se
indică altfel, sursa din acest capitol se va referi la o anumită zonă a pielii
de frecare. Sursa poate fi palmele sau tălpile picioarelor, degetele de la
mâini sau de la picioare, anumite zone ale crestelor sau o anumită zonă
a unei creste.

9–3
CAPITOLUL 9Procesul de examinare
o cantitate predeterminată, fixă, matematică a unui detaliu al
unui tip de imprimare, crestele de frecare (adică, numărul de
puncte) este o explicație simplistă și limitată a motivului pentru
care două tipărituri au provenit din aceeași sursă unică și
persistentă sau au provenit din surse unice persistente
diferite.
Există mult mai mult în impresii decât aranjarea punctelor
Galton. Examinatorul trebuie să folosească cunoștințele și
înțelegerea dobândite din formare și experiență pentru a
evalua caracteristicile fontului și detaliile din imprimări
pentru a ajunge la o concluzie despre originea tipăritului în
cauză.
Știința cognitivă explică procesele de percepție, luarea
deciziilor și dezvoltarea experienței. Cercetarea în știința
cognitivă ajută la explicarea modului în care examinatorii
experimentați diferă de examinatorii începători [Palmer,
1999; Busey și Vanderkolk, 2005]. Pentru ca o metodă de
examinare să fie eficientă, trebuie stabilită o filozofie a
modului în care examinatorii pot determina sau exclude o
sursă dintr-o imprimare. Examinatorii trebuie să se bazeze
din multe filosofii pentru a dezvolta o anumită metodă de
examinare.
9.1.1 Filosofia singularității
În natură, formațiunile tipar nu se repetă în structurile lor
morfologice (sau, după cum se spune: „natura nu se
repetă niciodată”) [Kirk, 1963; McRoberts, 1996]. Această
afirmație este susținută și explicată parțial de biologie,
chimie și fizică, precum și prin practica și experiența
observării tiparelor naturale [Bola, 1999]. Morfogeneza
pielii de frecare și mulți factori de dezvoltare care
influențează aranjamentul unic al crestelor de frecare
înainte de naștere oferă explicația fundamentală pentru
care pielea palmară este unică.
Detaliile de bază ale imprimării sunt definite și utilizate în
formule matematice pentru clasificarea tradițională,
modelele statistice și sistemele automate de identificare a
amprentelor digitale (AFIS). Aceste formule iau în
considerare unele dintre variațiile în aranjamentele pielii de
fricțiune, dar nu toate detaliile care sunt prezente. În ciuda
acestor limitări, niciun model și nicio aplicație nu a oferit
dovada că imprimările nu sunt unice. În schimb, studiul
formării modelului în natură și, în special, al formațiunilor
modelului de piele de coame de frecare, au determinat
formațiunile de piele de coame de frecare să fie unice.
Caracteristicile pielii
9–4
Crestele de frecare în pliuri, caneluri, cicatrici, tăieturi și
pete naturale sunt, de asemenea, unice.
9.1.2 Filosofia persistenței
Structura morfologică de suprafață a pielii crestei de
frecare este persistentă. Adesea, aranjarea crestelor de
frecare (fluxul de creastă și detalii) a fost descrisă ca fiind
permanentă. Cu toate acestea, suprafața celulelor pielii a
crestelor de frecare nu este permanentă. Celulele
superficiale sunt înlocuite în mod regulat. Competiția dintre
forțele de regenerare a celulelor pielii și efortul de a
menține forma și funcția unui organ al pielii produce o
suprafață persistentă, nepermanentă, modelată în mod
natural, cu toate caracteristicile sale minuscule și
microscopice. Cu alte cuvinte, procesul se străduiește să se
reproducă, dar nu poate reproduce perfect modelele
celulelor anterioare, astfel încât dispunerea celulelor de
înlocuire să poată urma forma și funcția celulelor înlocuite.
Apar variații microscopice. Îmbătrânirea pielii este un
exemplu de persistență; Deși modelele de piele de coame
de frecare nu sunt perfect permanente, ele sunt foarte
persistente în timp.
Pentru ca pielea crestelor de frecare sa fie de valoare pentru
examinarea celor doua impresii, caracteristicile unice ale
crestelor, pliurilor, cicatricilor si petelor de pe piele care au fost
inregistrate ca detaliu in doua impresii trebuie sa fie persistente
intre cele doua evenimente atunci cand sunt inregistrate. fiecare
impresie. Persistența este tot ceea ce este nevoie, nu permanență.
9.1.3 Filosofia logicii testelor
Deducția, inducția și răpirea sunt trei tipuri de logică
[Burch, 2001; McKasson și Richards, 1998, p. 73-110] pe
care un examinator le poate folosi pentru a determina
răspunsuri la întrebările testului de friction ridge. O
explicație simplă a logicii și inferenței poate fi găsită în
afirmațiile:
Dacă A și B, deci C
Dacă B și C, deci A
fie
Dacă A și C, deci B
Înlocuind „A” cu „caseta”, „B” cu „regulă” și „C” cu „rezultat”,
examinatorul poate explica ce logică este folosită.
 Procesul de examinareCAPITOLUL 9

9.1.3.1 Logica deductivă.„Caz și regulă, prin urmare, Rezultat” devine „cele două
imprimeuri provin din aceeași sursă și individualizarea este posibilă datorită caracteristicilor
pielii crestei de frecare care este unică și persistentă, prin urmare detaliile din cele două
impresii suficient de asemănătoare”. Logica deductivă începe cu generalul și se termină cu
particularul. Logica deductivă deduce că, dacă particularitatea detaliilor dintre două
amprente se potrivește, examinatorul știe că cele două amprente suficiente provin din
aceeași sursă sau dintr-o zonă specifică a pielii și că pielea creastă de frecare este unică și
persistentă. Logica deductivă este folosită de examinatorii stagiari. Formatorul și studenții
știu că cele două amprente provin din aceeași sursă, instructorul și studenții cunosc regula
unicității și persistenței crestelor de frecare a pielii, astfel încât antrenorul și studenții cunosc
detaliile acestor două piste și sunt de acord. Logica deductivă ajută examinatorul să
înțeleagă toleranța față de variațiile de aspect sau denaturarea a două copii ale aceleiași
surse. Cu variații în aspectul sau distorsiunea celor două copii, logica deductivă este utilizată
în timpul exercițiilor de antrenament pentru a învăța acordul detaliilor în secvențe și
configurații din aceeași sursă și pentru a afla dezacordul datelor din surse diferite. Logica
deductivă ajută examinatorul să înțeleagă toleranța față de variațiile de aspect sau
denaturarea a două copii ale aceleiași surse. Cu variații în aspectul sau distorsiunea celor
două copii, logica deductivă este utilizată în timpul exercițiilor de antrenament pentru a
învăța acordul detaliilor în secvențe și configurații din aceeași sursă și pentru a afla
dezacordul datelor din surse diferite. Logica deductivă ajută examinatorul să înțeleagă
toleranța față de variațiile de aspect sau denaturarea a două copii ale aceleiași surse. Cu
variații în aspectul sau distorsiunea celor două copii, logica deductivă este utilizată în timpul
exercițiilor de antrenament pentru a învăța acordul detaliilor în secvențe și configurații din
aceeași sursă și pentru a afla dezacordul datelor din surse diferite.
sunt unice și persistente și detaliile din cele două tipărituri
sunt suficiente, prin urmare cele două tipărituri provin din
aceeași sursă”. În cazul real, examinatorii încep cu
principiile fundamentale conform cărora pielea crestelor
de frecare este unică și persistentă, efectuează o
examinare pentru a determina acordul sau dezacordul de
detaliu în două impresii suficiente și determină dacă
Imprimările provin din aceeași sursă. Pornind de la o
regulă, determinarea unui rezultat de comparație și
ajungerea la o concluzie într-un anumit caz este o logică
abductivă. După cum explică un autor:
Observați că atât deducția, cât și inducția sunt
implicate în abducție: inducția ajută la generarea
formulării datei, iar deducția ajută la arătarea unei
relații logice a premiselor datului. În plus, atunci
când logica abductivă generează un caz, logica
deductivă explică relația logică dintre regulă și
rezultate, iar logica inductivă oferă o relație dintre
caz și regulă. Dacă, prin realizarea acestei logici,
omul de știință poate arăta adevărul universal,
omul de știință afirmă o logică abductivă.
Raționamentul abductiv se ocupă de particular;
răpitorul se ocupă de universal.

Amintiți-vă că „universal” nu înseamnă absolut.

9.1.3.2 Logica inductivă.„Caz și rezultat prin urmare
Universal se referă la amploarea adevărului
Regula” devine „Cele două imprimeuri provin din aceeași
regulii, rezultatul ei și cazul ei, așa cum este
sursă și conform detaliilor din cele două imprimeuri sunt
determinat de comunitatea științifică care o
suficiente, prin urmare individualizarea este posibilă
revizuiește: oricine ar trebui să știe, cine este de
datorită caracteristicilor pielii. Liniile crestelor de frecare
acord. („absolut”, pe de altă parte, se referă la
sunt unice și persistente. Trecerea de la particular la
calitatea adevărului regulii și cere ca regula să fie
general, sau de la rezultate și determinarea cazului la
necondiționată, sau „foarte adevărată”.) Universal
regulă, este un exemplu de logică inductivă. Stabilirea
este un termen care implică „toată lumea”, când
faptului că detaliile din două imprimări sunt suficient de
este Ceea ce noi înseamnă „toți cei care duc
conforme și concluzia că au provenit din aceeași sursă
același mor”, sau „lumea”, când ceea ce ne referim
susține regula conform căreia pielea creastă de frecare
este „lumea reală în care ne desfășurăm eu și
este unică și persistentă. Determinarea că detaliile din
colegii mei”. Universalitatea presupune un
două imprimeuri suficiente nu sunt de acord și că au
consens subiectiv: este ceea ce „toată lumea știe”
provenit din surse diferite este, de asemenea, compatibilă
și acceptă și stă la baza unor ipoteze precum
cu regula conform căreia pielea creastă de frecare este
„identitatea există”, întrucât este „datul” nostru
unică și persistentă. Studiul tuturor surselor cunoscute este
prin care procedăm la investigarea observațiilor
imposibil. Prin urmare, examinatorii nu pot dovedi
pe care le facem. [McKasson și Richards, 1998, p.
niciodată unicitatea sursei prin logica inductivă; se poate
80].
doar deduce.

Dacă starea tuturor formațiunilor tipar din natură este

9.1.3.3 Logica abductivă.„Regulă și rezultate, prin urmare,
unică și natura s-ar putea dovedi a fi falsă sau falsificată,
Cazul” devine „Individualizarea este posibilă datorită
norma ar trebui modificată. Această contrafacere nu s-a
caracteristicilor pielii crestei de frecare care
întâmplat niciodată. Pe baza observatiei,

9–5
CAPITOLUL 9Procesul de examinare
Experimentarea și cunoașterea formării modelului în
natură (pielea palmară, alte formațiuni naturale de model
și impresiile acestora), regula generală în științele
criminalistice comparate este: modelarea pielii crestei de
frecare nu este pe care o puteți replica, iar impresiile dvs.
pot fi individualizate.
9.1.4 Filosofia credinței
Contextul general al credinței este colaborarea
umanității în dezvoltarea și difuzarea cunoașterii.
Pentru că dacă există o astfel de colaborare,
atunci nu doar bărbații contribuie la un fond
comun de cunoștințe, ci și ei primesc din el. Dar,
deși contribuie în virtutea propriei experiențe,
înțelegere și judecată, ei nu primesc cunoștințe
imanente generate, dar comunicate în mod fiabil.
Recepția este credința, iar preocuparea noastră
imediată este contextul ei general. [Lonergan,
1992, p. 725].
Pentru că colaborarea este un dat, pentru că este
inevitabilă, pentru că este propagată într-o rețea
foarte diferențiată de specialități interdependente,
mentalitatea oricărui individ devine un produs
compozit în care este imposibil să se separe
cunoștințele și credința imanentă generate.
[Lonergan, 1992, p. 727].
Un expert nu poate genera toate cunoștințele despre tot
ceea ce este folosit în examenele de impresie. Expertul ar
trebui să se bazeze pe colaborare și credințe valide.
Pentru a cunoaște și a avea încredere într-o concluzie,
examinatorul trebuie să fie tolerant cu variațiile în aspectul
celor două tipărituri, întrucât fiecare depunere independentă a
unei amprente nu produce o replică perfectă a unei amprente
depuse anterior. Cu fiecare atingere independentă a unui
substrat (suprafața fiind atinsă), există întotdeauna variații în
aspectul sau distorsiunea suprafeței coamei de frecare a sursei.
Cu cât imprimarea este mai puțin clară, cu atât ar trebui să fie
mai mare toleranța examinatorului la variație. Cu cât
imprimarea este mai ușoară, cu atât examinatorul ar trebui să
exercite mai puțină toleranță. Examinatorul nu trebuie să
întindă prea mult toleranța. Toleranța la variații de aspect sau
distorsiuni ar trebui să fie în limitele substratului, flexibilității
pielii, efectele frecării și mișcarea de atingere a pielii crestelor
de frecare cu substratul. Examinatorul trebuie să studieze
9–6
Pielea de frecare deformată și imprimeurile dvs. înțeleg
toleranțele pentru variațiile în aspectul imprimatelor dvs.
Îndoiala trebuie depășită atunci când se stabilește un
adevărat acord sau dezacord între detaliile celor două
tipărituri. Examinatorul începe fără să știe dacă există sau
nu o potrivire, începe să se îndoiască dacă asemănarea sau
diferența este suficientă, continuă examinarea și lucrează
prin îndoială și apoi stabilește dacă detaliile din cele două
tipărituri sunt în concordanță. chiar de acord sau nu. Pe
măsură ce examinatorul lucrează la îndoială, punând și
răspunzând la toate întrebările relevante și adecvate
[Lonergan, 1992, p. 296-300], previziunile încep să aibă loc.
Examinatorul prezice să fie de acord sau în dezacord cu
privire la detalii. Odată o predicție de încredere [Wertheim,
2000, p. 7] se efectuează corect și atunci detaliile sunt
valabil determinate, și toate întrebările pertinente au fost
adresate și au fost răspuns corect pe baza abilităților,
pregătirii, experienței, cunoștințelor și judecăților,
examinatorul elimină iritația de a se îndoi de acordul real
sau diferența de detalii și poate stabili dacă amprentele
provin din aceeași sursă. Examinatorul trebuie să împiedice
predicția să devină o tendință care influențează în mod
nejustificat determinarea acordului sau a dezacordului.
Toate întrebările relevante trebuie să fi fost puse și să fi
răspuns corect pentru ca predicția să fie complet de
încredere. Examinatorul trece prin examinare analizând,
comparând și evaluând detaliile impresiilor prin măsurători
comparative critice și obiective ale detaliului general al
curgerii crestei,
Examinatorul face o tranziție de la cunoștințe
insuficiente, prin îndoială, cunoaștere și înțelegere.
Examinatorul bazează aceste cunoștințe pe pregătirea
anterioară, experiența, înțelegerea, judecățile despre
sine și credința în legitimitatea pregătirii, experienței,
cunoștințelor și judecăților comunității colaborative de
oameni de știință. Examinatorul pune critic toate
întrebările relevante și adecvate pe subiect (impresii),
răspunde corect la toate

întrebări pertinente pe acest subiect, cunoaște
determinarea, înlătură iritația îndoielii și devine obsedat de
credință [Peirce, 1877, 1-15]. Unele dintre întrebările
pertinente și adecvate implică unicitatea și persistența pielii
crestei de frecare, substratului, matricei, distorsiunii pielii
crestei de frecare, presiunea de depunere, direcția de
depunere, tehnica de dezvoltare, claritatea detaliilor,
cantitatea de detalii, suficiența secvenței de date, pragul
pentru determinarea suficienței și metoda de examinare.
Metoda științifică sau examenul pune întrebări pe tot
parcursul procesului pentru a îndepărta dubiile din
concluzia examinatorului. Examinatorul caută adevărul sau
realitatea relației dintre cele două amprente. Punând toate
întrebările relevante și adecvate; Răspundeți corect la toate
întrebările pertinente pe baza pregătirii anterioare,
experienței, cunoștințelor și judecăților despre sine și ale
altora în cadrul cercetătorului criminalist colaborativ; iar
iritația îndoielii eliminată, examinatorul știe ce se crede că
este adevărat.
Colaborarea oamenilor de știință și difuzarea cunoștințelor
reprezintă știința. Colaborarea oamenilor de știință și
diseminarea cunoștințelor generează întrebările relevante
care trebuie puse și determină acuratețea răspunsurilor.
Acest proces este paralel cu descrierea metodei științifice
de a face observații, de a forma ipoteze, de a pune
întrebări, de a colecta date, de a testa datele, de a ajunge la
o concluzie, de a împărtăși concluzia și de a putea replica
concluzia.
Dacă doi examinatori ajung la concluzii de individuare
opuse și excluderea cu privire la sursa aceleiași impresii
este necunoscută, unul dintre examinatori nu a reușit să
pună și să răspundă corect la întrebările relevante și
adecvate despre impresii. Unul dintre examinatori greșește.
Când apar aceste dileme rare, o parte a soluționării
conflictului trebuie să determine dacă toate întrebările
relevante și adecvate despre imprimări au fost adresate și
au răspuns corect de către examinatori. Ființele umane pot
și fac greșeli. Rezoluția trebuie să se ocupe de pregătirea,
experiența, cunoștințele, judecățile și cunoștințele și
convingerile examinatorilor și colaboratorilor acestora.
Știința trebuie să învețe din credințe greșite prin cercetare
științifică și colaborare. Ceva l-a condus pe examinatorul
eronat la credința lui eronată. Dacă investigația și
colaborarea nu pot determina cauza
Procesul de examinareCAPITOLUL 9
credința greșită, credința va continua, pentru că nu există niciun
motiv să se schimbe. [Lonergan, 1992, p. 735-736]
9.2 Fundamentele comparației
Înțelegerea de către examinator a pielii crestelor de frecare
și a caracteristicilor asociate ale crestelor de frecare, brazde,
riduri, cicatrici, tăieturi, negi, riduri, vezicule și pete este
necesară înainte ca examinarea amprentelor să poată fi
efectuată. Pentru a trage concluzii din procesul de
examinare, trebuie stabilite principiile fundamentale ale
sursei sau pielii. Unicitatea și persistența pielii sunt
principiile fundamentale [SWGFAST, 2002a, p. unu;
SWGFAST, 2004, p. unu].
Fiecare știință are o nomenclatură care este necesară în
scopuri de comunicare. A descrie în mod adecvat ceva care
este unic este o provocare dificilă. La urma urmei, unic
înseamnă că nimic nu este la fel. Etichetele sunt asociate cu
caracteristicile crestelor și detaliile impresiilor lor pentru
clasificarea frecării și în scopuri de comunicare. Verticul,
bucla și arcele, crestele terminale, bifurcațiile și punctele
sunt câteva dintre etichetele generice utilizate pentru a
descrie în general structurile morfologice ale crestelor de
frecare și detaliile în impresii. Examinatorii ar trebui să fie
conștienți de unicitatea reală a caracteristicilor crestei și să
nu permită utilizarea etichetelor descriptive generalizate
pentru a diminua înțelegerea de către examinator a valorii
reale a caracteristicii.
Dacă un examinator caută doar terminații de creastă sau
bifurcări, examinatorul poate vedea doar un capăt de
creastă sau bifurcări. În schimb, dacă un examinator caută
morfologia generală inerentă a crestei, formele și
dimensiunile crestei, unde începe, calea pe care o
parcurge, unde se termină, lățimile, marginile, pozițiile
porilor și morfologia crestei învecinate printuri,
examinatorul va deveni mai perceptiv cu privire la detaliile
din amprente. Formațiunile de tipar din natură nu pot fi
niciodată descrise pe deplin prin utilizarea unor
caracteristici unice etichetate în mod obișnuit [Grieve,
1990, p. 110; Grieve, 1999; Vanderkolk, 1993].
Adesea, impresiile din aceeași sursă sunt înregistrate la
două momente semnificativ diferite, înainte și după
traumatismele cutanate. De exemplu, cicatricile pot fi
prezente pe o imprimare mai recentă și nu pe o
imprimare anterioară din aceeași sursă. Având o
înțelegere de bază a biologiei pielii, vindecare și
regenerare, examinatorul
9–7
CAPITOLUL 9Procesul de examinare
veți înțelege problemele legate de persistența fontului care
a făcut cele două imprimări. Atâta timp cât nu există
suficientă persistență a oricăror caracteristici unice
naturale, traumatice sau aleatorii ale pielii între timpii de
depunere a celor două imprimeuri, detaliile caracteristicilor
pielii unice și persistente pot fi utilizate împreună cu
detaliile altor caracteristici. Nu există niciun motiv pentru a
ignora detaliile oricăreia dintre caracteristicile unice și
persistente din sursă.
9.2.1 Variații ale aspectului
Înțelegerea de către un examinator a variațiilor de aspect
între imprimări este necesară înainte ca examinarea unui
tipărit să poată avea loc. Fiecare tipărire independentă de
font poate varia ca aspect față de toate celelalte imprimări
independente de font. Există mulți factori care influențează
variațiile aspectului imprimat.
Zonele de suprafață ale pielii cu creste de frecare care ating
substraturile influențează variațiile aspectului. Suprafața
exactă a pielii care atinge primul substrat nu va fi suprafața
exactă a pielii care atinge al doilea substrat. De fiecare dată
când pielea atinge un substrat, suprafața poate varia.
Variațiile de aspect sunt influențate de modul în care pielea
creastă de frecare atinge un substrat. Fiecare atingere
separată are influențe diferite care provoacă variații în
aspectul imprimeurilor. Atingerea plată, rularea,
alunecarea sau răsucirea vor influența flexibilitatea pielii,
provocând distorsiuni. Studiul jocului și al distorsiunii îl va
ajuta pe examinator să examineze impresiile.
Substraturile sau suprafețele care sunt atinse influențează
variațiile de aspect. Fiecare joc independent de diferite
substraturi are influențe diferite care provoacă variații.
Curățenia, textura, conturul sau natura poroasă a
substratului vor influența imprimările.
Matricele sau reziduurile din piele de la crestele de frecare
atunci când pielea atinge un substrat influențează variațiile
de aspect. Transpirația, uleiul și sângele sunt matrici
comune care provoacă variații. Matricele din substrat care
este atins de pielea crestei de frecare influențează și ele
variațiile. Uleiurile, praful, sângele sau alte resturi sunt
matrici comune
9–8
pe substraturi. Tipurile și cantitățile de matrice și
interacțiunile lor influențează variațiile cu fiecare atingere a
substratului. Transferurile reale de matrice între piele și
substrat pot varia, deoarece fiecare atingere separată are
influențe diferite care provoacă variații.
Variațiile de temperatură, umiditate sau vreme înainte, în
timpul și după atingerea substraturilor influențează în mod
independent matricele de pe un anumit substrat. Aceste
variații influențează și transferurile de matrice între piele și
substrat.
Pe măsură ce pielea este traumatizată cu pete și se
regenerează, pot apărea variații în morfologia pielii.
Procesul de vindecare are loc în timp. Realizarea
problemelor de persistență de vindecare și îmbătrânire a
diferitelor caracteristici este deci necesară pentru a
înțelege variațiile.
Variațiile diferitelor tehnici de procesare a tipăririi latente
sau a dezvoltării și variațiile în aplicarea acestor tehnici vor
influența variațiile aspectului unei imprimări necunoscute
sau latente. Pulverizarea ușoară sau grea, vaporii de
cianoacrilat, procesele chimice sau transformarea
fluorescentă vor provoca variații de aspect.
Același lucru este valabil și pentru variațiile diferitelor
tehnici standard de capturare a imprimării, precum și
pentru variațiile în aplicarea acestor tehnici. Componentele
și cantitățile de cerneluri, substanțe chimice, pulberi,
substraturi sau electronice utilizate pentru a captura,
înregistra sau cunoscute imprimări sau printuri standard
influențează variațiile aspectului.
Manipularea, ambalarea sau depozitarea unui tipărit
nedezvoltat sau nefixat poate influența și mai mult
aspectul acestuia. Matricea se poate evapora, poate fi
frecata, zgâriată, transferată în ambalaj sau amestecată cu
substratul. Suprafața de contact, mediul înconjurător,
temperatura, umiditatea și lumina pot influența aspectul
unei imprimări capturate, la fel ca și în cazul unei
imprimări latente.
În plus, tehnicile utilizate pentru vizualizarea sau mărirea
printurilor vor influența variațiile de aspect. Variațiile pot
fi cauzate de mărire, echipamente fotografice,
computere, fax sau fotocopiatoare și alte suporturi
utilizate pentru tipărire sau vizualizare, copiere și
realizarea de printuri mărite.
 Procesul de examinareCAPITOLUL 9

Nenumăratele influențe care apar în timpul redării, impresia. În funcție de claritatea imprimării, pot fi
procesării, stocării, înregistrării, stocării și vizionării detectate diferite niveluri.
independente a tipăririlor cunoscute și necunoscute vor
9.2.2.1 Detaliu la primul nivel.Primul nivel de detaliu al
face ca fiecare tipărire separată să varieze în aspect față de
caracteristicilor marginii de frecare este direcția generală a
orice altă înregistrare. Examinatorul trebuie să realizeze
luxului crestei în imprimare. Primul nivel de detaliu nu se
acest lucru atunci când examinează amprentele. Fiecare
limitează la un model de clasificare definit. Fiecare impresie
impresie va avea variat calitatea și cantitatea detaliilor
care este determinată este o amprentă de frecare și are o
caracteristicilor înregistrate. Aceste variații nu exclud
direcție generală a curgerii crestei sau primul nivel de
neapărat determinarea sau excluderea sursei tipăririi. Mai
detaliu. Impresiile degetelor, falangelor, vârfurilor, părților
degrabă, este de așteptat. La fel cum formațiunile de
laterale, palmelor sau tălpilor picioarelor au detalii de prim
model în natură sunt unice, gravurile realizate de fiecare
rang. Direcția generală percepută a curgerii crestei nu este
atingere independentă vor produce un model diferit de
considerată a fi unică. Direcția generală este împărtășită de
oricare altul, așa cum se arată în Figura 9-1. Nu există o
multe alte surse. Figura 9-2 prezintă trei gravuri care arată
potrivire perfectă sau exactă între două printuri sau
direcția generală a curgerii crestei.
înregistrări independente din aceeași sursă. Fiecare
imprimeu este unic; cu toate acestea, un examinator poate
determina adesea dacă un singur tipărit provine din
9.2.2.2 Detaliu al doilea nivel.Al doilea nivel este calea
aceeași sursă unică.
unei creste specifice. Calea creastă reală include poziția de
pornire a creastă, calea creastă ocupă lungimea traseului
creastă și unde se oprește calea creastă. Al doilea nivel
9.2.2 Niveluri de detaliu în afișări este mult mai mult decât locația specifică în care o creastă
O modalitate de a descrie caracteristicile folosind trei se termină la un capăt sau o furcă de creastă sau punctele
niveluri de detaliu în gravuri a fost introdusă de David sale Galton. Secvențele și configurațiile cu alte căi de
Ashbaugh [Ashbaugh, 1999, p. 95-97, 136-144]. McKasson creastă fac parte din al doilea nivel.
și Richards vorbesc despre niveluri ca mulțimi, submulțimi
și sub-subseturi [McKasson și Richards, 1998, p. 94 100].
Calea crestei si lungimea sa cu terminatii sunt unice.
Nivelurile de detaliu tipărite sunt descrieri simple ale
Secvențele și configurațiile unei serii de
diferitelor tipuri de informații de pe tot parcursul

FIGURA 9–1
Amprenta dreaptă cu
factori demonstrați în
amprentele cu cerneală
diferite: (a) o imprimare
tipică, (b) o presiune mai
mare exercitată, provocând
o schimbare de culoare și
înregistrând o suprafață mai
mare; (c) o imprimare rulată
dintr-o parte pe cealaltă; (d)
o amprentă cu o mică
presiune spre vârful
degetului și rulată înainte
pentru a grava mai mult
vârful; (e) imprimarea cu
presiune excesivă, rezultând
o imprimare slab gravată.

9–9
CAPITOLUL 9Procesul de examinare

FIGURA 9–2
curgerea creastă
este de obicei vizibilă.

FIGURA 9–3
primul si al doilea
Nivel de detaliu.

FIGURA 9–4
imprime cu
primul, al doilea și
al treilea nivel
de detaliu.

potecile de creastă sunt și ele unice. Detaliile de al doilea
nivel dintr-o imprimare nu pot exista fără detalii de primul
nivel. Direcția generală a curgerii crestei trebuie să existe
pentru ca o anumită cale de creastă să existe. Figura 9-3
ilustrează trei imprimări cu detalii de primul și al doilea
nivel.
9.2.2.3 Detaliu al treilea nivel.Detaliile de al treilea nivel
sunt formele structurilor de creastă. Acest nivel de detaliu
cuprinde morfologia (marginile, texturile și pozițiile porilor)
crestei. Oamenii de știință cu amprente Edmund Locard și
Salil Chatterjee au contribuit la conștientizarea sferei cu
privire la marginile și porii crestelor [Chatterjee, 1953,
pp.166-169]. Caracteristicile de detaliu de al treilea nivel
sunt unice prin forme, secvențe și configurații. Claritatea
imprimării poate limita
capacitatea unui examinator de a percepe morfologia,
secvențele și configurațiile detaliilor de nivelul al treilea.
Detaliile de al treilea nivel nu pot exista fără detaliile de primul
și de al doilea nivel. Direcția generală a curgerii crestei și o
cale specifică a crestei trebuie să existe pentru morfologia sau
pozițiile porilor unei creste prezente vizibil ca detaliu de al
treilea nivel într-o amprentă. Figura 9-4 reprezintă trei copii cu
primul, al doilea și al treilea nivel de detaliu.
9.2.2.4 Nivelurile de detaliu ale altor caracteristici.
Primul, al doilea și al treilea nivel de detaliu pot descrie și
alte caracteristici (de exemplu, riduri, cicatrici, creste
incipiente și alte imperfecțiuni ale pielii palmare)
prezentate într-o imprimare. Detaliile primului nivel descriu
instrucțiunile și pozițiile trăsăturilor

9–10
 Procesul de examinareCAPITOLUL 9

FIGURA 9–5
Direcția Generală a
riduri, cicatrici si
imperfecțiuni.

FIGURA 9–6
conducerea generală şi
rute specifice ale
riduri, cicatrici si
imperfecțiuni.

FIGURA 9–7
management general,
rute specifice, cel
formele și marginile
ridurilor, cicatricilor
si imperfectiuni
specific.

generali. Figura 9-5 reprezintă direcția generală a reprezintă direcția generală și căile specifice ale ridurilor,
ridurilor, cicatricilor și petelor. cicatricilor și petelor.

Detaliile de al doilea nivel ale ridurilor, cicatricilor sau
petelor sunt căile reale ale caracteristicilor specifice. Calea
reală include poziția de pornire a detaliului, calea necesară,
lungimea căii și locul în care se oprește calea. Un al doilea
nivel este mult mai mult decât locul în care o caracteristică
se oprește sau se ramifică. Detaliile de al doilea nivel ale
acestor caracteristici nu necesită o terminare a căii pentru a
avea loc. O cale continuă de la un capăt al tipăririi la celălalt
capăt al tipăririi și este inclusă în definiția detaliilor de al
doilea nivel. Detaliile de al doilea nivel ale altor caracteristici
nu pot exista fără detalii de primul nivel ale acelorași
caracteristici. Figura 9-6
Detaliile celui de-al treilea nivel de riduri, cicatrici sau
imperfecțiuni sunt morfologiile sau formele din structurile
acestora. Acest nivel de detaliu cuprinde marginile
morfologice și texturile de-a lungul sau în caracteristică.
Detaliile de al treilea nivel ale unei riduri, cicatrici sau pete
nu pot exista fără primul și al doilea nivel al acestor detalii.
Formele și marginile specifice ale ridurilor, cicatricilor și
petelor sunt descrise în Figura 9-7.
Accentul trebuie pus pe persistență. Indiferent de
caracteristica individuală luată în considerare, persistența
caracteristicii sursă trebuie să fie suficientă între cele două
evenimente de atingere pentru ca detaliile caracteristicii să
aibă sens într-o examinare.
9–11
CAPITOLUL 9Procesul de examinare
9.2.3 Intervalele de claritate
Capacitatea de a descrie pe deplin claritatea unei imprimări
este dificilă, dacă nu imposibilă, deoarece există intervale
de claritate în fiecare nivel de detaliu, iar nivelurile de
detaliu nu sunt la fel de clare pe fiecare nivel dintr-o
imprimare. Există intervale de claritate în fiecare nivel de
detaliu datorită clarității din cadrul fiecărui nivel, care
variază în cadrul fiecărei imprimări [Vanderkolk, 2001].
Datele clare de la primul nivel au mai multă semnificație
decât detaliile mai puțin clare de la primul nivel. În mod
similar, detaliile clare de la nivelul doi sunt mai importante
decât detaliile mai puțin clare de la nivelul doi, iar detaliile
clare de la nivelul trei sunt mai semnificative decât detaliile
mai puțin clare de la nivelul trei. Pe măsură ce claritatea se
îmbunătățește,
Intervalele de claritate și importanța lor în cadrul fiecăruia
dintre cele trei niveluri de detaliu sunt prezentate în Figura
9-8 [Vanderkolk, 2001]. Axa de calitate reprezintă claritatea
detaliilor caracteristicilor crestei de frecare. Calitatea se
poate apropia de înregistrările perfect clare ale
caracteristicilor crestelor de frecare, dar nu va atinge
niciodată o claritate perfectă. Axa se apropie, dar nu
atinge, 100% calitate inregistrata de caracteristicile sursei.
Calitatea este greu de cuantificat cu precizie. De aceea nu i
se atribuie o scară numerică pe axa calității. Această scară
reprezintă pur și simplu relația dintre
FIGURA 9–8
Claritatea intervalelor și importanța lor
la toate cele trei niveluri de detaliu.
(Adaptat după Vanderkolk, 2001, p. 462.)
9–12
calitate si sens. Pe măsură ce calitatea imprimării crește,
crește importanța detaliilor observate.
De asemenea, calitatea nu poate exista fără o cantitate de
detalii. Orice număr care reprezintă aspectul calității trebuie să
includă și o cantitate din acele detalii. Pe măsură ce aceste
detalii sunt observate și măsurate comparativ, cantitatea de
date crește de-a lungul axei orizontale și calitatea acelorași
detalii care sunt reprezentate de axa verticală. (Pentru mai
multe informații despre relația dintre calitate și cantitate, vezi
secțiunea 9.4.).
Partea de jos a figurii 9-8 începe la 0. Nicio imagine, nici un
detaliu, indiferent. Diagrama este împărțită în primul, al
doilea și al treilea nivel. Există o lățime definită a cantității
de detalii pe axa orizontală. Înălțimile apar în cadrul fiecărui
nivel, reprezentând incrementele definite pe care le vor lua
detaliile pe măsură ce calitatea imaginii crește. Toate
detaliile de top nu sunt la fel de clare. Toate detaliile de al
doilea nivel nu sunt la fel de clare. Toate detaliile de al
treilea nivel nu sunt la fel de clare. Detaliile din cadrul
fiecărui nivel și dintre nivele au semnificații sau puteri
diferite, în funcție de claritatea lor. Pe măsură ce claritatea
crește, importanța detaliilor crește. Pe măsură ce claritatea
scade, importanţa detaliilor scade. Observați că nu există
niciun nivel peste detaliile de al treilea nivel. Din nou,
claritatea imaginii și detaliile de nivel al treilea se pot
apropia, dar nu ajung niciodată la înregistrarea perfectă a
caracteristicilor pielii.
niveluri de detaliu
al
trăsături unice
C. S
A Eu
L G.
Eu Nu.
D. Eu
A F
D. Eu
C.
A
D.
FIE
CALITATE

O lățime nedefinită a zonei gri din Figura 9-8 separă fiecare
nivel. Aceste zone gri reprezintă experiența și îndoiala
examinatorului. Liniile negre din zonele gri reprezintă
realitatea. Examinatorul nu poate determina perfect când
claritatea detaliilor trece de la un nivel la altul; există
îndoială. Examinatorul ar trebui să predetermina o
importanță mai mică atunci când are îndoieli. La fel de
important, examinatorul nu ar trebui să acorde prea multă
importanță detaliilor dintr-o zonă de nivel alb. Prea multă
importanță nu trebuie acordată niciunui detaliu anume
[Grieve, 1988; Ashbaugh, 1999, p. 95-97, 143, 217-226;
Vanderkolk, 1999; Vanderkolk, 2001].
Similar cu intervalele de claritate din cadrul nivelurilor de
detaliu ale caracteristicilor de frecare, există intervale de
claritate în primul, al doilea și al treilea nivel de detaliu
pentru caracteristicile cute, cicatrici și pete.
9.3 Metoda de examen ACE-V
Metoda de testare de analiză, comparare, evaluare (ACE) și
verificare (V) are un istoric de progresie [Huber, 1959 60;
Huber, 1972; Cassidy, 1980; Tuthill, 1994; Ashbaugh, 1999;
Vanderkolk, 2004]. ACE-V este metoda de examinare
descrisă în documentele Grupului de lucru științific pentru
analiza, studiul și tehnologia crestelor de fricțiune
(SWGFAST) [SWGFAST, 2002a, p. 2]. Variațiile descrierilor
folosite în altă parte sunt paralele cu fazele ACE în alte
aplicații științifice [Palmer, 1999, p. 413-416] și ACE-V în alte
discipline criminalistice [McKasson și Richards, 1998, p.
131-138]. ACE este o explicație simplă a fazelor implicate în
percepția și luarea deciziilor. ACE oferă experților faze
specifice de examinare care pot fi utilizate pentru a
documenta percepția, colectarea de informații, compararea
și luarea deciziilor care au loc în timpul unei examinări de
copiere. Metoda științifică este adesea descrisă ca
observație, formularea de ipoteze, experimentare, analiza
datelor și concluzie. ACE este o descriere a unei metode de
comparare a datelor tipărite, de formare a unei ipoteze cu
privire la origine, de experimentare pentru a determina
dacă să fii de acord sau dezacord, analizarea suficienței de
a fi de acord sau dezacord, realizarea unei evaluări și a unui
nou test pentru a determina dacă concluzia poate fi
repetate.
Procesul de examinareCAPITOLUL 9
Descrierea culegerii de informații și luarea deciziilor este
dificilă. ACE este o abordare structurată a colectării de
informații despre detaliile tipărite. ACE nu este o metodă
liniară în care analiza se efectuează o singură dată,
comparația se efectuează o dată, iar apoi se ia o decizie, o
dată la evaluare. ACE poate și este repetat în timpul
culegerii informațiilor și luării deciziilor. Cu toate acestea,
cele trei faze ale ACE trebuie discutate independent.
Analiza și compararea vor fi efectuate în așa fel încât
măsurătorile și secvențele comparative să poată fi
determinate cu precizie pentru a ajunge la o evaluare
validă. Examinatorul trebuie să evite să permită
prejudecăților să influențeze fiecare fază a examinării.
Ajustările inadecvate ale determinărilor în fazele de analiză
și comparație, din cauza unor părtiniri, nu validează o
concluzie făcută în evaluare. Prin urmare, determinări
incorecte pot rezulta din părtinire [Dror, 2005, p. 799-809;
Dror, 2006, p. 74-78; Dror, 2006, p. 600-610; Byrd, 2005].
9.3.1 Analiză
Analiza este evaluarea unei imprimări așa cum apare pe
suport. Analiza tipăririi se realizează prin separarea
sistematică a tipăririi în diferitele sale componente.
Substratul, matricea, mediul de creștere, presiunea de
depunere, presiunea de mișcare și distorsiunea și mediul
de creștere sunt analizate pentru a determina variațiile și
distorsiunile aspectului. O analiză a clarității stabilește
nivelurile de detaliu care sunt disponibile pentru a
compara toleranța examinatorului pentru varianță
[Ashbaugh, 1999, p. 94]. Examinatorul stabilește, pe baza
pregătirii sale anterioare, experienței, cunoștințelor și
raționamentului, dacă imprimarea este suficientă pentru
comparare cu o altă imprimare. Dacă se consideră că una
dintre gravuri este insuficientă, revizuirea se încheie cu
determinarea că imprimarea este insuficientă pentru
comparație. Dacă imprimarea cunoscută este insuficientă,
sunt necesare standarde mai cunoscute pentru comparare
ulterioară.
9.3.2 Comparație
Compararea directă sau una lângă alta a detaliilor crestei
de frecare pentru a determina dacă datele din două
imprimări sunt de acord se bazează pe asemănarea,
secvența și relația spațială care apare în faza de
comparație [Ashbaugh, 1999, p. 109-136, SWG FAST, 2002a,
p. 3]. Examinatorul face măsurători
9–13
CAPITOLUL 9Procesul de examinare
comparații între toate tipurile de date și secvențele și
configurațiile acestora. Această măsură comparativă este o
evaluare mentală a detaliilor, nu doar o serie de măsurători
fizice, folosind o scară fixă. Benchmarking-ul ia în
considerare toleranța pentru variațiile în aparențe cauzate
de distorsiuni. Deoarece nicio imprimare nu este
întotdeauna replicată perfect, măsurătorile comparative
mentale trebuie să fie în limitele toleranței acceptabile
pentru variații. Măsurătorile comparative ale detaliilor de la
primul, al doilea și al treilea nivel sunt efectuate împreună
cu comparații ale secvențelor și configurațiilor traseului
traseului de creastă. A repeta,
După cum sa menționat mai sus, deoarece fiecare atingere
independentă a unui substrat produce o imprimare unică
cu o variație a aspectului, toleranța de măsurare
comparativă trebuie luată în considerare în timpul fazei de
comparație. Cu cât impresia dvs. este mai puțin clară sau
mai distorsionată, cu atât examinatorul trebuie să fie mai
tolerant la variații. Cu cât imprimarea este mai clară și mai
puțin distorsionată, cu atât examinatorul trebuie să fie mai
puțin tolerant la variații. Deoarece examinatorul este mai
tolerant la variațiile tipăritelor de proastă calitate,
examinatorul va avea nevoie de mai multe detalii atunci
când stabilește acordul sau dezacordul. Deoarece
examinatorul este mai puțin tolerant la variațiile tipăritelor
de bună calitate, examinatorul poate lua o determinare
folosind mai puține detalii. Ca menționat mai devreme,
înțelegerea cauzelor distorsiunii va sprijini explicațiile
variațiilor în aparențe. Examinatorul trebuie să studieze o
varietate de imprimeuri distorsionate cunoscute pentru a
înțelege toleranța acceptabilă pentru variațiile aspectului
tipăririi.
FIGURA 9–9
Două imprimeuri cu
primul, al doilea și
terță parte care este de acord.
9–14
Acordul sau dezacordul real al detaliilor similare în
secvențe și configurații între două imprimări este
determinarea solicitată de examinator în timpul
comparației. Deoarece tipăriturile pot varia ca aspect,
judecățile trebuie făcute pe tot parcursul procesului. După
determinările efective de acord sau dezacord ale primului,
al doilea sau al treilea nivel de detaliu în faza de
comparație, evaluarea este următorul pas.
9.3.3 Evaluare
„Evaluarea este formularea unei concluzii bazată pe analiza
și compararea pielii crestei de frecare” (amprente)
[SWGFAST, 2002a, p. 3]. În timp ce în faza de comparare,
examinatorul stabilește acordul sau dezacordul asupra
detaliilor individuale ale tipăriturilor în cauză, în faza de
evaluare examinatorul determină definitiv dacă o
constatare a individualizării, sau aceeași sursă de origine,
acestea pot fi realizat.
În timpul evaluării, examinatorul nu poate determina dacă
două tipărituri au provenit din aceeași sursă, cu potrivire
doar la primul nivel de detalii. În cazul în care examinatorul
determină un acord suficient între primul și al doilea nivel
de detaliu sau al primului, al doilea și al treilea nivel de
detaliu, după analiză și comparație, se face o evaluare a
individualizării. Figura 9-9 reprezintă două imprimări cu
primul, al doilea și al treilea nivel de acord. (Nu toate
detaliile sunt marcate în Figura 9-9.)
Dacă se stabilește că detaliile de la primul, al doilea sau al
treilea nivel nu se potrivesc efectiv, evaluarea analizei și
compararea rezultatelor într-o determinare de excludere,
așa cum este prezentat în figurile 9-10 până la 9-12. Este
important de reținut că excluderea unui deget, deoarece
a făcut amprenta necunoscută, nu este același lucru cu

excluderea unei persoane sau a făcut impresia necunoscută.
Examinatorul trebuie să indice dacă sursa excluderii este o
persoană, o mână sau un picior, un deget de la mâini sau de la
picior sau creste. Sunt necesare înregistrări suficient de
complete și clare ale detaliilor suprafețelor volare pentru a
face orice excluderi.
Incapacitatea de a determina dezacordul real nu are ca
rezultat o determinare a individualizării. În Cam
Procesul de examinareCAPITOLUL 9
FIGURA 9–10
Detaliile de la primul nivel nu sunt de acord.
FIGURA 9–11
Detaliu de al doilea nivel în dezacord.
FIGURA 9–12
Detaliu de al treilea nivel în dezacord.
Bio, dacă după analiză și comparație nu există o
determinare de acord sau dezacord suficient de detaliu,
este necesară o determinare neconcludentă [SWGFAST,
2002a, p. 4]. Detaliile pot părea că se potrivesc sau nu, dar
există îndoieli. Examinatorul nu poate determina dacă
datele se potrivesc sau nu sau poate chiar nu poate
determina dacă secvențele și modelele de detalii sunt
suficiente pentru a decide. Acest lucru se poate datora unei
imprimări insuficiente necunoscute,
9–15
CAPITOLUL 9Procesul de examinare

FIGURA 9–13
Fazele primare recurente, reversibile și mixte
ACE sunt reprezentate de micile cercuri care se
întrepătrund cu următoarele culori: A = roșu; C =
verde; E = albastru. Faze de amestec A/C = galben; C/
E = albastru/verde; A
/E = magenta; A/C/E = alb.

Fazele complementare recurente, reversibile și

mixte ale experienței ACE sunt reprezentate de
cercurile mai mari care se întrepătrund cu
următoarele culori: a = roșu; c =
verde; e = albastru. Fazele de amestecare a/c =
galben; c/e = albastru/verde; a/e = magenta;
a/c/e = alb.

Punctul negru din centru reprezintă

procesarea subconștientă a detaliilor cu care
poate fi produsă percepția. Griul (care
cercuri ACE) reprezintă alte cunoștințe de
specialitate, credințe, părtiniri, influențe
și aptitudini. Albul care înconjoară griul
reprezintă decizia care a fost luată.

(Preluat din revista Forensic Identification,

2004, 54(1), p. 49.)

Insuficiență de imprimare cunoscută sau o combinație a
ambelor. Examinatorul nu poate determina care factor
este insuficient și trebuie să adopte o determinare
neconcludentă.
9.3.4 Aplicarea recursive, inversate și de
fuziune a ACE
Mintea umană este prea complexă pentru a efectua o
singură aplicare liniară a analizei, comparării și evaluării în
timpul unui examen. Figura 9-13 reprezintă un model care
ajută la explicarea și ilustrarea complexității varietății de
faze perceptive care apar și se repetă în timpul unui
examen. Aplicația critică a ACE este reprezentată în model
prin zona roșie A, zona verde C și zona albastră E.
Nu există săgeți în model. Examinarea începe cu analiza,
apoi comparația și apoi evaluarea; cu toate acestea,
examinatorul poate schimba fazele cu puțin efort. Fazele
examenului se repetă frecvent.
Examinatorul reanalizează, recompară și retestează
adesea în timpul examenului. Aplicarea recurentă a
fiecărei faze este un fenomen natural.
Examinatorul poate schimba cu ușurință direcția în cadrul
examenului. Dacă nu este posibil să se determine
importanța scanării cu detaliile și informațiile colectate în
faza curentă, examinatorul poate inversa direcția cererii și
poate reveni la o fază anterioară.
Fazele efective ale examenului nu pot fi complet izolate de
celelalte faze. După analiza primei impresii, începe analiza
celei de-a doua impresii. În timpul acestei a doua analize,
examinatorul începe să compare mental detaliile din prima
imprimare cu detaliile care sunt determinate în a doua
imprimare. Pe măsură ce are loc această a doua analiză,
începe o comparație mentală; fazele de analiză și
comparație par a fi amestecate. Chiar dacă a doua
imprimare este analizată și comparată, începe să aibă loc o
evaluare a fazelor de analiză și comparație. Evaluarea este
amestecată în analiză, care este amestecată cu comparația.
Acest lucru se întâmplă în toate fazele examenului.
Amestecarea fazelor este cea mai evidentă atunci când o
sursă este exclusă rapid ca fiind realizată printuri atunci
când detaliile de la primul nivel sunt extrem de diferite. În
timpul comparației, se efectuează reanaliza. Când se fac
măsurători comparative critice, este din nou

9–16

analizați detaliile pentru a verifica analiza de mai sus. În
timpul comparației încep să aibă loc evaluările. În timpul
evaluării, se efectuează reanaliza și re-compararea. Toate
aceste procese par să apară în același timp în mintea
examinatorului.
Examinatorul trebuie să examineze critic impresiile în
fiecare fază și să înțeleagă potențialul care este repetat,
inversat și amestecat în fiecare fază. Prejudecățile pot
influența potențial percepțiile care au loc în fiecare fază.
Examinatorul trebuie să reziste să folosească ceea ce este
considerat prezent într-o imprimare ca justificare pentru
găsirea acelui detaliu în cealaltă imprimare. Analizele,
comparațiile și evaluările nu ar trebui să fie contaminate de
justificarea examinatorului pentru detalii care nu există.
Detaliile ar trebui determinate din propria ta analiză a
primei impresii, urmată de propria ta analiză a celei de-a
doua impresii. Pe măsură ce se fac comparațiile, analizele
vor fi reconsiderate. Pe măsură ce se efectuează evaluările,
analizele și comparațiile vor fi reconsiderate. Examinatorul
trebuie să aplice în mod conștient fiecare fază independentă
a ACE. Perspectiva critică trebuie să aibă loc în faze separate
ale ACE, iar deciziile critice trebuie luate și în cadrul fiecărei
etape.
Examinatorul trebuie să acorde atenție critică la impresii în
timpul examinării. Examenul curent este reprezentat în
modelul celor trei cercuri mai mici cu A, C și E cu majuscule
în părțile roșii, verzi și albastre ale cercurilor. Culorile
cercurilor reprezintă atenția dedicată examenului. Punctul
negru din centrul modelului reprezintă percepția
subconștientă. Zona centrală albă reprezintă un ACE mixt
care este produs foarte rapid. Galbenul, cyanul și magenta
reprezintă, de asemenea, fazele combinate. Conștientizarea
perceptivă și deciziile de importanță critică trebuie luate în
timpul examenului, reprezentate de părțile roșii, verzi și
albastre ale fazelor.
Examinatorul bazează deciziile luate în timpul examinării pe
experiență sau pe cunoștințele și convingerile, experiența,
cunoștințele și judecățile proprii și în colaborare cu alți
oameni de știință. Această experiență este reprezentată de
cercurile colorate și este suprapusă pe litere mici mari
etichetate a, c și e care înconjoară examinarea curentă mai
mică a cercurilor colorate. Examinarea actuală se
desfășoară în cadrul unor largi cercuri de experți.
Procesul de examinareCAPITOLUL 9
Fiecare examen ACE se bazează pe cunoștințele dobândite
în cele anterioare. În diagramă, examenul curent care are
loc în fazele mixte ale analizelor, comparațiilor și evaluărilor
anterioare. În plus, fiecare dintre cele trei faze ale
examenului ACE actual este analizată (a), comparată (c) și
evaluată (e) luând în considerare examenele și formarea
anterioare, experiența, cunoștințele și judecata pentru a
determina sensul impresiei sau suficienta. Acesta este
motivul pentru care modelul reprezintă examinarea reală
care are loc în zona de suprapunere țintă a fazelor experte
mai mari ale modelului.
Numeroase analize, comparații și evaluări sunt efectuate în
cadrul fazelor ACE. Prima impresie (impresia necunoscută
sau latentă) este analizată de câte ori este necesar. A doua
imprimare (de obicei tipărirea cunoscută sau standard) este
apoi scanată de mai multe ori după cum este necesar.
Prima imprimare este apoi comparată cu a doua imprimare
de mai multe ori, după cum este necesar. Multe măsurători
comparative sunt efectuate pentru a determina acordul sau
nu a diferitelor niveluri de detaliu. Se fac multe evaluări. În
cele din urmă, analiza și comparația finală duc la evaluarea
finală.
Multe influențe pot afecta actualul examen ACE.
Cunoștințele și convingerile de unicitate, persistență și
dovezi de impresie în alte tipuri de științe criminalistice
comparative pot influența examinarea. Prejudecățile,
presiunile sau așteptările pot influența examenul.
Examinatorul trebuie să fie conștient de alte influențe și să
efectueze examenul, astfel încât aceste influențe să nu
afecteze negativ examenul. Aceste alte influențe sunt
reprezentate de griul care înconjoară cercurile colorate.
Albul din jurul cercurilor reprezintă decizia luată după o
analiză critică, comparare și evaluare a tipăriturilor. După
un examen ACE la competența în experiență și influențe,
examinatorul ia o hotărâre.
9.3.5 Verificare
„Verificarea este examinarea independentă de către un alt
examinator calificat care are ca rezultat aceeași
concluzie” [SWGFAST, 2002a, p. 4]. În Figura 9-13, verificarea
este reprezentată de +V. Rugați un al doilea examinator să
aplice metodologia ACE printre impresiile cunoscute
9–17
CAPITOLUL 9Procesul de examinare
precum și necunoscutele fără indicarea unei concluzii
prealabile de către examinatorul inițial este o metodă de
aplicare a verificării. Reelaborarea cazului cu indicații ale
deciziilor luate de examinatorul inițial este o altă metodă de
aplicare a verificării. Efectuarea unei examinări între două
printuri mărite, mapate furnizate de examinatorul original
este o altă metodă de aplicare a verificării. Există multe
metode de aplicare a fazei de verificare a unui examen
dincolo de aceste exemple. Metoda de verificare ar trebui
să fie selectată astfel încât verificatorul să nu fie influențat
de deciziile examinatorului inițial sau de produsele de lucru.
Verificatorul trebuie să poată ajunge la o concluzie
imparțială.
SWGFAST afirmă că verificarea este necesară pentru toate
individualizările. Verificarea este opțională pentru
excluderi sau determinări neconcludente [SWGFAST,
2002a, p. 4].
9.4 Praguri de decizie
Fiecare imprimare examinată trebuie să aibă suficiente
detalii sau o înregistrare a caracteristicilor pielii pentru a
determina sau a exclude sursa. Lipsa de claritate în
tipărituri diminuează capacitatea examinatorului de a
determina sau de a exclude o sursă din tipărire. Deoarece
imprimările au o calitate redusă a datelor, imprimările
trebuie să aibă suficiente detalii despre aceste caracteristici
pentru a determina sau exclude o sursă.
Deciziile trebuie luate în cadrul fiecărei etape a ACE.
Trebuie decis dacă să mergi înainte, înapoi sau să te oprești
în examen. Alegerea unui prag de suficiență este
provocarea. În ultimii 100 de ani, au fost propuse diverse
modele de suficiență. Locard și-a prezentat domnia
tripartită în 1914; a indicat că mai mult de 12 detalii clare
stabilesc certitudinea [Champod, 1995, p. 136]. În 1924,
New Scotland Yard a adoptat o politică (cu unele excepții)
de a solicita 16 puncte [Evett, 1996, p. 51-54]. Cu ceva timp
înainte de 1958, Biroul Federal de Investigații a abandonat
practica de a solicita un număr stabilit de puncte [Hoover,
1958]. În timpul conferinței din 1970 a Asociației
Internaționale pentru Identificare (IAI), a fost adoptată o
rezoluție pentru a forma un comitet pentru a determina
„numărul minim de caracteristici ale crestei de frecare care
trebuie să fie prezente în două imprimări pentru a stabili o
identificare pozitivă” [McCann, 1971, p. 10]. Trei ani
9–18
acel comitet a raportat mai târziu că „nu există nicio bază
validă în acest moment pentru a stabili un număr minim
predeterminat de caracteristici ale crestei de frecare care
trebuie să fie prezente în două impresii pentru a stabili o
identificare pozitivă” [McCann, 1973, p. 14]. Raportul
Comitetului pentru standarde a fost reafirmat și continuă
până în prezent ca poziție a IAI și a fost reafirmat în alte
foruri [Grieve, 1995, p. 580-581; SWGFAST, 2004, p. unu]. În
America de Nord, pragul de suficiență predominant este
determinarea examinatorului că există o cantitate și o
calitate suficientă a detaliilor în imprimările comparate.
Acesta este pragul cantitativ-calitativ (QQ) și poate fi
explicat simplu prin: pentru amprentele cutanate palmare,
pe măsură ce calitatea detaliilor din amprente crește,
cerința pentru cantitatea de detalii din imprimeuri scade.
Pe măsură ce cantitatea de date din amprente crește,
cerința de calitate a datelor scade. Deci, pentru printuri
mai ușoare sunt necesare mai puține detalii, iar pentru
printuri mai puțin clare sunt necesare mai multe detalii.
Aceasta urmează legea unicității în formarea modelului în
natură. Când vi se cere să predeterminați cât de mult este
necesar pentru individualizare, asta depinde de cât de
clare sunt imprimările și cât de multe detalii sunt prezente.
QQ reprezintă cel mai natural prag pentru recunoașterea
detaliilor caracteristicilor unice. Recunoașterea naturală se
bazează pe cât de clară este o imprimare și cât de multe
detalii se găsesc în imprimare. Pragul QQ poate fi utilizat în
toate științele criminalistice comparative care se bazează
pe unicitate și persistență la sursă pentru a face
determinări. Cantitățile implicite artificiale de detalii
limitate și etichetate generic ale caracteristicilor unice ale
sursei nu sunt adecvate pentru a explica concordanța.
Suficiența pentru determinări de aceeași origine depinde
de o relație calitate/cantitate.
Figura 9-14 ilustrează curbele QQ de prag [Vanderkolk
1999, Vanderkolk 2001]. Pentru orice impresie de piele
palmară, calitatea se bazează pe cantitate, așa cum
cantitatea depinde de calitate. Sub curbă este insuficiența.
Insuficiența este reprezentată de negru. La părăsirea
negrului și a interconectarii cu curba de culoare gri, se
ajunge la suficiență. Acest prag de suficiență se bazează pe
valoarea lui 1. (X ori y = 1, Q sau Q ori = 1, este curba). O
unitate de singularitate potrivită este minimul teoretic
necesar pentru a determina că

ACORD
C.
Suficient A Suficient
L Curbe de calitate cantitativ
Eu
D.
A
D.
Insuficient Insuficient
CANTITATE CANTITATE
urmele de pași fuseseră făcute de aceeași sursă unică și
persistentă. O unitate de singularitate în contradicție este
minimul necesar pentru a determina că cele două impresii
au fost făcute din surse unice și persistente diferite. Prin
urmare, modelul de prag se bazează pe valoarea timpului
calitate-cantitate care este egal cu unu. Cu toate acestea,
examinatorul nu poate determina pragul minim real al
suficienței absolute a unei unități de singularitate. Prin
urmare, examinatorul trebuie să treacă dincolo de pragul
minim teoretic de unu, prin zona gri de îndoială cu curbele
și trecerea la determinarea cunoașterii și a credinței. O
înțelegere a suficienței bântuie dincolo de îndoiala gri, în
zona de alb.
Definirea atributelor fizice ale unei unități de singularitate
folosind termeni comuni este dificilă, dacă nu imposibilă,
deoarece fiecare unitate de singularitate este ea însăși
unică. Mai puțină claritate a multor detalii crește nevoia de
mai multe detalii pentru a egala o unitate. Secvențele și
aliniamentele detaliilor și caracteristicilor trebuie studiate
pentru a dezvolta cunoștințele și pentru a înțelege
unicitatea. Înțelegerea atributelor fizice ale singularității se
bazează pe pregătirea anterioară, experiența și
cunoștințele, precum și pe judecățile experților și pe
convingerile comunității științifice colaboratoare.
Axele gri de calitate și cantitate se intersectează la zero.
Dacă curbele QQ ar intersecta oricare dintre axe, nu ar
exista imprimare: o imprimare fără calitatea detaliilor nu ar
putea exista. De asemenea, nu a putut face o imprimare cu
detalii. Curbele QQ continuă de-a lungul ambelor axe.
Printurile se pot apropia de înregistrarea perfectă și
completă a fiecărui detaliu al fiecărei caracteristici a pielii,
dar nu vor ajunge niciodată la perfecțiune. Deoarece
natura este unică, nu poate exista niciodată o impresie
perfectă și completă sau o reproducere a unicității. Dacă ar
avea loc replicarea completă a unicității, singularitatea ar
înceta.
Procesul de examinareCAPITOLUL 9
DEZACORD
FIGURA 9–14
(Adaptat din Forensic Identification
Magazine, 2001, 51(5), p. 464.)
Curbele se opresc la model deoarece examinatorul poate
percepe detalii doar la nivel practic; curbele urmează de
fapt. Axa de calitate este apropiată, dar nu poate atinge
claritatea 100% față de sursa originală. Axa cantității se
apropie, dar nu poate realiza, înregistrarea completă a
tuturor caracteristicilor din zona înregistrată a pielii.
Modelul reprezintă realitatea și caracterul practic în același
timp.
Curba din partea dreaptă reprezintă suficientă acordare a
detaliilor pentru faza de evaluare. Această curbă reprezintă,
de asemenea, suficiența detaliilor în fazele de analiză și
comparație. Curba din partea stângă reprezintă dezacordul
suficienței detaliilor pentru fazele de comparare și evaluare.
Acestea sunt două curbe pozitive separate și distincte,
imaginile în oglindă una ale celeilalte. Curbele trebuie să fie
separate și distincte. Acordul real și dezacordul asupra
detaliilor unice în două impresii din sursa (sursele) unică și
persistentă nu poate exista în același timp. Două imprimări
din surse unice și persistente diferite nu pot avea două,
patru, șase sau orice număr de detalii care se potrivesc
efectiv. (Dacă un examinator declară că acest lucru este
posibil,
Capacitatea de a percepe acordul sau dezacordul este
limitată de o combinație de impresii înregistrate imperfect
și abilități perceptive umane. Dacă nu există suficiență
pentru determinarea sursei sau excluderii, examinatorul nu
poate determina dacă detaliile caracteristicilor unice ale
sursei (surselor) se potrivesc sau nu. Prin urmare, există
îndoială între gri, sau cele două zone insuficiente sub
curbele QQ de acord și dezacord sunt conectate.
Examinatorul nu poate determina dacă detaliile
caracteristicilor unice și persistente ale pielii se potrivesc
sau nu.
9–19
CAPITOLUL 9Procesul de examinare

Examinatorul nu poate determina caracterul adecvat al
secvenţelor şi configuraţiilor detaliilor care sunt percepute.
Modelul reprezintă, de asemenea, cele trei decizii la care se
poate ajunge după efectuarea de analize, comparații și
evaluări:
memorie. Aceste detalii sunt cel mai probabil un prim
nivel de direcție generală cu secvențe limitate și
configurații ale unor detalii posibil de al doilea și al treilea
nivel. Detaliile crestei, ridurile, cicatricile si petele pot fi, de
asemenea, incluse in primul grup tinta selectat.

Persistența caracteristicilor pielii trebuie luată în

• Concordanță (zonă albă): suficiente detalii sunt de acord
și susțin determinarea că gravurile provin din aceeași
sursă.
• Dezacord (zonă albă): detalii suficiente nu sunt de acord
pentru a justifica determinarea că impresiile provin din
surse diferite.
considerare atunci când selectați și apoi căutați o țintă.
Examinatorul selectează de obicei ținte care sunt distincte
și apar în apropierea interfețelor delta, miez sau detaliu ale
crestelor, ridurilor, cicatricilor și petelor, deoarece ar trebui
să fie ușor de determinat dacă acestea există la a doua
imprimare.

• Concludent (zone negre și gri): examinatorul nu poate În continuare, începe analiza celei de-a doua serii de
determina dacă detaliile se potrivesc sau nu, sau nu impresii. Un exemplu ar putea fi o cartelă cu tenprint.
poate fi determinată suficiența secvențelor și Amprentele definitiv diferite sunt rapid excluse pe baza
configurațiilor. unei direcții generale foarte diferite a curgerii crestei de la
primul nivel. Acesta este un exemplu de amestecare a
Poziția interfeței dintre negru și gri este fixă. Zona neagră de sub
analizei, comparației și evaluării. În timpul analizei celei de-
fiecare curbă este, de asemenea, fixă. Negrul este insuficiența, mai
a doua impresii, grupul țintă al detaliilor primei impresii
mică decât valoarea lui 1. Lățimea griului variază. Limita superioară
este reținut pe măsură ce încep să aibă loc comparații și
a griului se poate extinde de la negru pentru a reprezenta mai
evaluări. Fluxul crestelor de prim nivel, secvențele și
puțină experiență sau mai multă îndoială, sau se poate contracta
configurațiile grupului țintă din detaliile primei imprimări
spre negru pentru a reprezenta mai multă sau mai puțină
sunt căutate în a doua imprimare. Dacă un grup țintă
experiență sau îndoială. Fiecare examinator variază în funcție de
potențial nu este găsit în a doua imprimare, atunci un al
lățimea gri. Lățimea variază în funcție de cunoștințele, pregătirea,
doilea grup țintă este selectat în prima imprimare. Acest al
experiența, înțelegerea și judecățile proprii și ale altora. Lățimea
doilea grup țintă este apoi căutat în a doua impresie. Ca
griului reprezintă, de asemenea, variațiile zilnice individuale în
întotdeauna, selecția unui număr de grupuri țintă de
cadrul examinatorului.
primul, al doilea și, dacă este necesar, al treilea nivel pentru
detalii despre creste, riduri, cicatrici sau pete se bazează pe
Examinatorul trebuie să evite examinările atunci când nu este
experiența de antrenament, experiența, cunoștințele și
în măsură să asiste în mod adecvat la examinare. Factorul
judecățile căutării anterioare.
uman trebuie luat în considerare atunci când se determină.
Examinatorul trebuie să-și amintească „când aveți îndoieli, nu”
și „nu vă înșelați”. Griul reprezintă, de asemenea, interacțiunea
examinatorului cu metoda și pragul. Examinatorul face parte
Odată ce un grup țintă similar este găsit în a doua imagine,
din metodă și face determinările folosind pragul QQ ca model.
au loc măsurători comparative critice și recurente ale
secvențelor și configurațiilor primului și al doilea sau al
treilea nivel de detalii. Dacă suficiența este determinată de
acordul asupra țintei și detaliilor înconjurătoare,
9.5 Examinatorul examinatorul stabilește că cele două amprente au fost

Un examen ACE începe cu analiza primei impresii. Apoi, produse de aceeași sursă.

examinatorul selectează și stochează unele dintre detaliile

În cazul în care grupurile țintă ale primei imagini nu pot fi
primei impresii ca grup țintă în memorie. Dimensiunea sau
găsite în a doua imprimare, iar examinatorul stabilește că
zona imprimării care conține grupul țintă nu trebuie să fie
detaliile caracteristicilor persistente pot să nu existe
prea mare, deoarece examinatorul nu poate stoca perfect
efectiv în a doua sursă de tipărire, după analiză și
toate detaliile unui grup mare pe tipărit.
comparație recurentă

9–20

de grupuri țintă suficient de diverse, excluderea sursei
particulare este justificată.
Dacă grupurile țintă ale primului tipărire par să se
întâlnească în a doua tipărire, dar determinarea acordului
sau a dezacordului din măsurile comparative ale tuturor
nivelurilor de detaliu disponibile prin tipăriri nu poate fi
determinată între cele două tipărituri sau grupurile țintă ale
primei impresia nu poate fi exclusă din realitatea care
apare în caracteristicile sursei celei de-a doua impresii, se
impune o evaluare neconcludentă. În cazul în care
examinatorul nu poate lua în considerare variațiile în
aparențe, distorsiuni, discrepanțe, diferențe, acord sau
dezacord între cele două imprimări, determinarea
neconcludentă este justificată în mod similar.
9.6 Amprente digitale simultane,
adiacente sau agregate
Dacă se analizează un grup de amprente necunoscute și
se determină că au fost depuse în toleranța
simultaneității unei persoane, pe baza substratului,
Procesul de examinareCAPITOLUL 9
matricea, presiunea, miscarea, calitatea si cantitatea
nivelurilor de detaliu in impresiile imprimatelor, acestea
pot fi analizate, comparate si evaluate ca unitate agregata
a unei persoane. Imprimările individuale din agregat
provin din zone individuale sau surse de creasta, toate din
sursa agregată a unei singure persoane.
Ca și în multe aspecte ale științei criminalistice comparate,
provocările sunt puse pe impresiile agregate. Ca și în cazul
imprimărilor individuale, examinatorul trebuie să fie capabil
să apere agregatul pe baza cercetării, pregătirii,
experienței, înțelegerii și judecății. Dacă sursa poate fi
determinată depinde de calitatea și cantitatea de detalii și
de experiența examinatorului în tipărirea agregată
[Ashbaugh, 1999, p. 134-135; FBI, p. 3-4; Cowger, p.
154-158; SWGFAST, 2002b; Negru, 2006]. Figura 9-15 arată
examinarea detaliilor într-un agregat pentru a ajunge la o
decizie.
9.7 Rezumat
Un expert efectuează un examen bazat pe cunoștințe și
convingeri din pregătire, experiență, cunoștințe
FIGURA 9–15
Fiecare imprimare latentă este
marcată cu majuscule și
imprimarea sa cunoscută
corespunzătoare este marcată
cu o literă mică
corespondent. Prima și a treia
coloană arată impresii individuale
preliminare. A doua și a patra
coloană au
Marcaje de culoare pentru a
arăta fluxul și detaliile crestei
corespunzătoare.
9–21
CAPITOLUL 9Procesul de examinare
si judecati. O explicație acceptabilă a unei metode de
documentare a percepției experților este analiza,
compararea și evaluarea și demonstrarea determinărilor
repetabile cu verificare.
Există niveluri de claritate în toate impresiile făcute de o
singură sursă persistentă. O descriere a primului, al doilea,
al treilea și a nivelului de detaliu al caracteristicilor sursei
este folosită pentru a descrie claritatea. Există intervale de
claritate la fiecare dintre cele trei niveluri de detaliu.
Detaliile din imprimeuri au diferite semnificații bazate pe
claritate.
Deciziile sunt luate pe tot parcursul procesului perceptiv.
Un prag, bazat pe detalii și experiență unică, este folosit
pentru a lua decizii pe tot parcursul procesului. Calitatea
detaliilor caracteristicilor unice ale sursei necesită o
cantitate corespunzătoare de detalii pentru a trece dincolo
de orice îndoială la suficiența la pragul QQ. În mod similar,
cantitatea de detalii a caracteristicilor sursei unice are
nevoie de o calitate corespunzătoare a detaliului pentru a
trece dincolo de orice îndoială la pragul QQ.
Metoda de examinare cere examinatorului să ia decizii pe tot
parcursul procesului. Examinatorul trebuie să pună și să
răspundă la toate întrebările pertinente pentru a ajunge la
concluzia corectă la examen. Examinatorul trece de la a nu
cunoaște, prin iritarea îndoielii, la a cunoaște și a crede.
Examinatorul nu face doar un salt de credință. Ceea ce este
necesar este ca oamenii de știință să colaboreze mai mult
pentru a explica mai bine rațiunea și procesele pe care le
experimentează examinatorii pentru a emite judecăți pe
parcursul acestui proces. Comparațiile cu amprentele sunt
mai mult decât a avea un prag predeterminat de un număr
limitat de piese marcate generic în tapiseriile minunat unice
de piele și amprente.
9.8 Recenzători
Recenzii care au evaluat acest capitol au fost Debbie
Benningfield, Herman Bergman, Patti Blume, Leonard G. Butt,
Mike Campbell, Brent T. Cutro, Sr., Robert J. Garrett, Laura A.
Hutchins, Alice Maceo, Charles Richardson, Jon T. Stimac ,
Kasey Wertheim și Rodolfo R. Zamora.
9–22
9.9 Referințe
Ashbaugh, D.R.Analiza cantitativ-calitativă a crestelor de
frecare: o introducere în ridgeologia de bază și avansată;
CRC Press: Boca Raton, 1999.
Ball, P. TheTapiserie autofabricată: formarea modelului în
natură;Oxford University Press: New York, 1999.
Black, J. Pilot Study: The Application of ACE-V to
simultaneous (Cluster) Impressions.J. Forensic Ident.2006,
54(6), 933–971.
Byrd, JS Confirmation Bias, Ethics, and Mistakes in
Forensics.J. Forensic Ident.2006,56(4), 511–523.
Burch, R. Charles Sanders Peirce. ÎnEnciclopedia Stanford
de Filosofie,ed. toamna 2001; Zalta, E., Ed.; 2001.
Busey, T.; Vanderkolk, J. Behavioral and Electrophysiological
Evidence for Configural Processing in Fingerprint Experts. Viziune
Res.2005,Patru cinci(4), 431–448.
Cassidy, M.J.Identificarea încălțămintei;Filiala de Relații
Publice a Poliției Regale Canadei Montate: Ottawa,
1980.
Champod, C. Edmond Locard - Standarde numerice și identificări
„probabile”.J. Forensic Ident.o mie noua sute nouazeci si cinci,Patru cinci(2),
136–163.
Chatterjee, SKAmprente pentru degete, palmă și talpă;Artine
Press: Calcutta, 1953, pp 166–169.
Cowger, J.F.Friction Ridge Skin, compararea și identificarea
amprentelor;Elsevier Science: New York, 1983.
Dror, IE; Peron, AE; Hind, S.; Charlton, D. When Emotions
Get the Better of Us: The Effect of Contextual Up-Down
Processing on Matching Fingerprints.Psihologie
cognitivă aplicată.2005,19(6), 799–809.
Dror, IE; Charlton, D.; Peron, AE Informațiile contextuale
fac experții vulnerabili la identificarea eronată.
Criminalistică Int.2006,156(1), 74–78.
Dror, IE; Charlton, D. De ce fac experții erori.J. Forensic
Ident.2006,56(4), 600–616.
Evett, I.; Williams, RL O revizuire a standardului de amprentă digitală de șaisprezece
puncte în Anglia și Țara Galilor.J. Forensic Ident. o mie nouă sute nouăzeci și șase,46
(1), 49–73.

Biroul Federal de Investigatii. O analiză a standardelor în
identificarea amprentelor digitale.Bull de aplicare a legii FBI.
1972,46(6), 1–6.
Grieve, DL Procesul de identificare: Atitudine și abordare
Ap.J. Forensic Ident.1988,38(5), 211–224.
Grieve, DL Reflections on Quality Standards—An American
Viewpoint.Amprenta globală1990, 110.
Grieve, D. Raport simpozion.J. Forensic Ident.o mie noua sute nouazeci si cinci,Patru cinci
(5), 578–584.
Grieve, DL Procesul de identificare: TWGFAST și căutarea
științei.Amprenta globală1999,25(98), 315–325.
Hare, K. Proportional Analysis: The Science of Comparison.
J. Forensic Ident.2003,53(6), 700–706.
Hoover, JE Re: Points of Identity in Latent Prints. (Scrisoare
către Lt. James Blake, din 12 martie 1958.)Imprimarea1994, 10(
7), 7.
Huber, R. A. Martor expert.Trimestrial de drept penal1959,
2,276-295.
Huber, R. A. Filosofia identificării. RCMPga zette,1972,
pp. 9–14.
Kirk, P. L. Ontogenia criminalisticii.J. Drept penal, Crimin.
și Știința Poliției1963,54,235–238.
Lonegan, B.Perspectivă: un studiu al înțelegerii umane, a 5-
a ed.; University of Toronto Press: Toronto, 1992.
McCann, P. Raportul intermediar al Comitetului de standardizare al
Asociației Internaționale pentru Identificare.ident. Știri1971,
douăzeci și unu(10), 10–13.
McCann, P. Raportul Comitetului de Standardizare al
Asociației Internaționale pentru Identificare.ident. Știri
1973,23(8), 13–14.
McKasson, S.; Richards, C.Vorbind ca expert—Un ghid
pentru științe de identificare de la laborator la sala de
judecată;Charles C Thomas: Springfield, 1998.
McRoberts, A. Natura nu se repetă niciodată.Imprimareao mie nouă sute nouăzeci și șase,
12(5), 1–3.
Procesul de examinareCAPITOLUL 9
Olsen Sr., RDTehnici de rezolvare a problemelor în identificarea
tipăririi latente;Biroul Federal de Investigații, Departamentul de
Justiție al SUA, Imprimeria Guvernului SUA: Washington, DC,
1983.
Palmer, S.E.Știința vederii -- Fotoni la fenomenologie; The
MIT Press: Cambridge, 1999.
Peirce, CS Fixarea credinței.Popular Sci. Lunar 1877,12(
nov.), 1–15.
Stoney, DA O evaluare cantitativă a individualității
amprentelor; Ph.D. Teză, Universitatea din California, 1985.
Stoney, D.A.; Thornton, JI O analiză critică a modelelor
cantitative de individualitate a amprentelor.J. Criminalistică Sci.
1986, 31(4), 1187–1216.
SWGFAST.Metodologia de examinare a cremei de frecare pentru
examinatorii de imprimare latentă,2002a.
SWGFAST.Training to Competency for Latent Print Exam
iner.2002b.
SWGFAST. Standarde pentru concluzii.J. Forensic Ident.
2004,54(3), 358–359.
Thornton, JI Paradigma fulgului de nea.J. Criminalistică Sci.
1986,31(2), 399-401.
Tuthill, H.Individualizarea: principii și proceduri în
criminalistică;Lightning Powder Co.: Salem, MA, 1994.
Vanderkolk, JR Caracteristicile clasei și rezultatele „Ar
putea fi”.J. Forensic Ident.1993,43(2), 119–125.
Vanderkolk, JR Individualizarea criminalistică a imaginilor
utilizând calitatea și cantitatea de informații.J. Forensic Ident.
1999,49(3), 246–256.
Vanderkolk, JR Niveluri de calitate și cantitate de detalii.J.
Forensic Ident.2001,51(5), 461–468.
Vanderkolk, JR ACE+V: Un model.J. Forensic Ident.2004, 54(
1), 45–51.
Wertheim, P. Comparația științifică și identificarea
dovezilor de amprentă.Imprimarea2000,16(5), 1–8.
9–23
CAPITOLUL 9Procesul de examinare
9.10 Informații suplimentare
IAI-Rezoluția VII.ident. Știri1979,29(8), 1.
IAI-Rezoluția VII Modificată.ident. Știri1980,30(8), 3.
O impresie falsă.Amprenta globală1983,8(32), 107.
Știința amprentelor: clasificare și utilizări;Biroul Federal de
Investigații, Departamentul de Justiție al SUA; Imprimeria
Guvernului SUA: Washington, DC, 1984.
Ashbaugh, DR Edgeology.Gazeta RCMP,1982.
Ashbaugh, specialist în identificare și formator DR.Gazeta
RCMP,1982.
Ashbaugh, DR Ridgeoscopy — Timpul este acum.
Fingerprint Whorld,1982,8(30), 36–38.
Ashbaugh, DR Ridgeology: Următorul nostru pas de evaluare.
Gazeta RCMP,1983.
Ashbaugh, DR Identificarea amprentelor digitale astăzi.ident.
Știri1983,33(8-9, 14–15).
Ashbaugh, DR Cheia pentru identificarea amprentelor digitale.
ident. Știri1985,35(7), 13–15.
Ashbaugh, DR Poroscopie.ident. Canada1986,9(1), 3.
Ashbaugh, DR Identificarea cutelor de flexie palmară.J.
Forensic Ident.1991,41(4), 255–273.
Ashbaugh, DR Ridgeology.J. Forensic Ident.1991,41(1), 16–
64.
Ashbaugh, DR Incipient Ridges și spectrul clarității.
J. Forensic Ident.1992,42(2), 106–114.
Ashbaugh, model definit DR, model general și model
unic.J. Forensic Ident.1992,42(6), 503–512.
Ashbaugh, D.R. Premisa identificării, clarității și
procesului de identificare a crestelor de frecare.J.
Forensic Ident.1994,44(5), 499–516.
Balshy, JC Amprenta nu a mințit.ident. Știri1976, 26(3), 3–4.
Berry, J. Observațiile editorului.Amprenta globală1980,5,
103–104.
9–24
Berry, J. The Map Reference.ident. Știri1985,35(9), 12–
13.
Blake, JW Identificarea nou-născutului prin cute de
îndoire.ident. Știri1959,9(9), 3–5.
Blank, JP Amprenta care a mințit.Reader's Digest1975, pp.
81–85.
Poduri, BCamprentare practică;Compania Funk &
Wagnalls: New York, 1942.
Brown, W. Aici mergem din nou.Amprentă Mag.1947, pp. 5–8.
Butler, M. Criminalii își folosesc pâinea.Amprenta globală
1979, 89.
Champod, C.; Lennard, C.; Margot, P. Alphonse Bertillon și
Dactiloscopie.J. Forensic Ident.1993,43(6), 604–625.
Capela, CEAmprentarea: un manual de identificare;
Lașul McCann: New York, 1941.
Chatterjee, SKSpeculații în identificarea amprentelor;
Srijib Chatterjee: Calcutta, India, 1983.
Chatterjee, S.K.; Haga, RVAmprente sau Dactiloscopie și
Ridgeoscopie;Srijib Chatterjee: Calcutta, India, 1988.
Clark, JD ACE-V: Este fiabil și precis din punct de vedere științific?
J. Forensic Ident.2002,52(4), 401–408.
Clements, WWStudiul amprentelor latente;Charles C
Thomas: Springfield, IL, 1987.
Cook, T. O decizie înțeleaptă.Amprenta digitală și Ident. Mag.
1974, 2.
Cowger, JF Îndreptarea către profesionalizarea examinatorilor de
imprimare latentă.J. Criminalistică Sci.1979,24(3), 591–595.
Cummins, H.; Midlo, C.Amprente, palme și tălpi: o
introducere în dermatoglife,Ed. a 3-a; Cercetare: Berlinul
de Sud, MA, 1976.
Davis, JE Distorsiunea presiunii în amprente latente.Amprenta
digitală și Ident. Mag.1946, 3–5.
Davis, JE Gânduri suplimentare despre comparațiile cu amprentele digitale.
Amprenta digitală și Ident. Mag.1955.
Deutscher, D.; Leonoff, H.dovezi de identificare;
Carswell: Toronto, 1991.
 Procesul de examinareCAPITOLUL 9

Dillon, DJ Identificarea impresiilor de piele care nu poartă
creasta de frecare.J. Criminalistică Sci.1963,8(4), 576–582.
Dondero, J.Compararea amprentelor digitale pentru o identificare
pozitivă;Faurot, Inc: New York, 1944.
Hepburn, D. Crestele papilare pe mâinile și picioarele
maimuțelor și bărbaților.Tranzacțiile științifice ale Societății
Regale din Dublin1895,5(2), 525–537.
Hough, W. Thumb Marks.Sci. Mag.1886, p. 166.

Enklaar, F. Principii și probleme în procesul de identificare. Huberman, MJ Anatomia unei probleme: dovedirea identității
ident. Știri1964,14(8), 4–10. amprentelor digitale în situații limitative.Avocatul 1983,41(2).

Galton, F.Amprente;MacMillan: New York, 1892.

Jevons, W.S.; Nagel, E.Principiile științei--un tratat despre
Galton, F.Descifrarea amprentelor neclare;MacMillan:
logică și metodă științifică;Dover: New York, 1958.
Londra, 1893.

Grigore, R.L.Ochi și creier, Psihologia vederii; McGraw-

Johnson, RW Amprente fabricate.Amprenta globală
Hill: New York, 1981.
1978, 61.

Gribben, AA Mărturie de amprentă în instanță.Săpătura

Johnson, RW Amprente frauduloase.Știri despre produse de
literară.1919.
poliție,1984, p. 58.

Grieve, DL Procesul de identificare: tradiții în formare.J.

Jolly, JS este suficient.ident. Știri1986, 36(11), 11–12.
Forensic Ident.1990,40(4), 195–213.

Grieve, DL Procesul de identificare: Căutarea calității.J.

Kilkuchi, S. Cu privire la aspectul punctelor liniare în amprentele
Forensic Ident.1990,40(3), 109–113.
digitale.Amprenta digitală și Ident. Mag., 1977.

Grieve, DL Decizie: Responsabilitate sau licență.J. Foren sic

Kingston, CR. Analiza probabilistică a modelelor de amprentă
Ident.1993,43(6), 559–562.
parțială. Universitatea din California, 1964.

Grieve, DL Faulds, Faults, and Forensic Fundamentals.J.

Kingston, CR; Kirk, PL Utilizarea statisticilor în
Forensic Ident.1994,44(4), 353–356.
criminalistică.J. Drept penal şi penal.1964,55,514–516.

Grieve, D. L. Elimina imposibilul.J. Forensic Ident. 1994,

Kingston, CR Aplicații ale teoriei probabilităților în
44(3), 245–250.
criminalistică-II.J.Am.Conf. Statistică.1965,60(312), 1028–
1034.
Grieve, DL Drum lung spre Deadwood.J. Forensic Ident. o mie noua sute nouazeci si

cinci,Patru cinci(4), 347–372.

Kingston, CR; Kirk, PL Dezvoltarea istorică și evaluarea
„Regulei 12 puncte” în identificarea amprentelor digitale.
Grieve, DL Rareori pur și niciodată simplu.J. Forensic Ident.o mie noua sute
Int. Politie Criminala Rev.1965, 20 (186), 62–69.
nouazeci si cinci,Patru cinci(3), 245–249.

Krupowicz, TE Frictional Ridges, Caracteristici, factorul de

Gupta, SR Studiul statistic al caracteristicilor crestei.Int.
identitate.ident. Știri1986, 36(3), 3, 6–9.
Politie Criminala Rev.1968,218(130).

Lanigan, R.Știința umană a comunicologiei: o fenomenologie

Halle, L.Din haos;Houghton Mifflin Co.: Boston, 1977.
a discursului în Foucault și Merleau-Ponty; DuQuesne
Hazen, RJ; Phillips, C.E.Martorul expert de amprentă digitală; University Press: Pittsburgh, 1992.
Biroul Federal de Investigații, Departamentul de Justiție al
Larkin, J.; McDermott, J.; Simon, D.; Simon, H. Performanță
SUA, Imprimeria Guvernului SUA: Washington, DC, 1981.
expert și începător în rezolvarea problemelor de fizică.Ştiinţă
1980,208(4450), 1335–1342.
Henry, R.E.Clasificarea și utilizarea amprentelor digitale,ed.
Lee, H.C.; Gaensslen, REProgrese în tehnologia amprentelor
1; Routledge & Sons: Londra, 1900.
digitale,Ed. a II-a; CRC Press: Washington, DC, 2001.

9–25
CAPITOLUL 9Procesul de examinare

Lohnes, RC Identificarea amprentei sugarului prin cute de

îndoire. Quantico, VA, 1987.

Nielson, JP Procesul de identificare.ident. Știri1986,36

Mairs, GT Identificarea persoanelor prin intermediul amprentelor
(9), 5–9.
digitale, a amprentelor palmare și a amprentelor tale.Lunar științific
1918, 7(4), 299–319.
Oatess, R. Elbow Print Identification.J. Forensic Ident.2000,
cincizeci(2), 132–137.
Mairs, GT Novel Method of Print Comparison.Revista de amprente
digitale,1948, 20–23.
O'Hara, CE; Osterburg, J.W.O introducere în criminalistică;
MacMillan: New York, 1949.
Massey, SL Persistența cutelor piciorului și valoarea lor în
scopuri de identificare criminalistică.J. Forensic Ident.2004,
Olsen Sr., RDMecanica de amprentă a lui Scott;Charles C
54(3), 296–315. Thomas: Springfield, IL, 1978.

Moenssens, A.A.Amprentele și Legea;Compania de carte

Olsen Sr., RD Friction Ridge Caracteristici și puncte de identitate: o
Chilton: Philadelphia, PA, 1969.
dihotomie nerezolvată a termenilor.ident. Știri nouăsprezece optzeci și
unu,31(11), 12–13.
Moenssens, AA Poroscopy--Identificare prin structura porilor.
Amprenta digitală și Ident. Mag.1970.
Olsen Sr., RD Cultul Mediocrului.ident. Știri1982,32
(9), 3–6.
Moenssens, A.A.Tehnici de amprentă;Compania de carte
Chilton: Philadelphia, 1971.
Osterburg, JW O anchetă asupra naturii probei: identitatea
amprentelor digitale.J. Criminalistică Sci.1964,9(4), 413–
Moenssens, AA Depunând mărturie ca martor al amprentei.
427.
ident. Știri1972, 22 (8, 9), 5.

Osterburg, J.W.Laboratorul Criminalității;Indiana University

Moenssens, AA; Starrs, JE; Henderson, CE; Inbau, FE Probe
științifice în cauze civile și penale,a 4-a ed.; The Foundation
Press, Inc.: Westbury, CT, 1995.
Montgomery, G. Văzând cu creierul.Descoperă Mag.,1988.
Montgomery, R.B. Imprime unice ale nou-născuților.Am. J.
Med. Sci.1925,169(6), 830.
Montgomery, R.B. Sole Patterns--A Study of the Footprints of Two
Thousand Individuals.Înregistrarea anatomică1926, 33(2).
Press: Bloomington, 1968.
Osterburg, JW Calcule de probabilitate a amprentei bazate
pe numărul de caracteristici individuale prezente.ident.
Știri1974, 24(10), 3–9.
Osterburg, JW; Parthasarathy, T.; Raghaven, TES; Sclove, SL
Dezvoltarea unei formule matematice pentru calculul
probabilităților de amprentă pe baza caracteristicilor
individuale.J.Am.Conf. Statistică.1977,72
(360), 772–778.

Morfopoulos, V. Anatomia probelor.ident. Știri1970,douăzeci Padney, SN Printometria botului la bovine. indianJ.

(12), 10–11. Animal Sci.1979,49(12), 1038–1042.

Myers, HJI Prima istorie completă și autentică a Padney, SN Notă privind prinometria botului pentru determinarea
identificării în Statele Unite.Amprenta digitală și Ident. vârstei bovinelor. indianJ. Animal Sci.1982,52(11), 1102–1104.
Mag.1938, 3–31.

Myers, HJI Suplimentar istoric de identificare în Statele Padney, SN Notă cu privire la amprentele botului de creste ale
Unite.Amprenta digitală și Ident. Mag.1942, 3–28. vitelor. indianJ. Animal Sci.1982,52(11), 1104–1107.

Myers, HJI A treia istorie de identificare în Statele Unite. Peirce, CS Cum să ne clarificăm ideile.Popular Sci. Lunar
Amprenta digitală și Ident. Mag.1948. 1878,12(ian.), 286–302.

Newell, A.; Simon, H.Rezolvarea problemelor umane;Prentice-Hall, Peirce, CS Deducție, inducție și ipoteză.Popular Sci. Lunar
Inc.: Englewood, NJ, 1972. 1878,13(iunie), 470–482.

9–26

Peirce, C.S.Scrieri selectate (Valori într-un univers de
șansă);Dover: New York, 1958.
Plater, D. Suspiciune de amprentă sigură.Investigatorul
incendiilor și incendiilor1985,36(1), 29–30.
Putter, PJ Nose Prints pe bovine.Amprenta globalănouăsprezece optzeci și
unu, 6(24), 90–91.
Putter, PJ O investigație pentru a stabili dacă amprentele
botului bovinelor pot fi individualizate prin aplicarea
acelorași tehnici ca și cele utilizate în dactiloscopie.Amprenta
globală1982,6(27), 55–59.
Santamaria, F. A New Method for Evaluating Ridge Characteristics.
Amprenta digitală și Ident. Mag.1955,36(11), 3–6.
Schmidt, S. Non-Logical Processes in Science and Else where.Analogic
nouăsprezece optzeci și unu,51(februarie), 5–11.
Seymour, L.Clasificarea amprentelor;Privat: Los Angeles,
1912.
Solis, JA; Maala, CP Tipărirea botului ca metodă de
identificare a vitelor și a carabaosului.Filipine J. Med.
veterinar.1975,14(1), 7.
Sorrentino, U. Identity of Digital Prints.Amprenta digitală și
Ident. Mag.1960, 3–5.
Steinwender, E. Identificarea dactiloscopică.Amprenta
digitală și Ident. mag.,1960.
Taylor, R.A. Flexure Creses--Metoda alternativă pentru
identificarea amprentei sugarilor.ident. Știri1979,29(9), 12–14.
Thompson, D.W.Despre creștere și formă;Dover: New York,
1992.
Thornton, JI Doctrina One-Dissimilarity in Fingerprint
Identification.Int. Politie Criminala Rev.1977,306(martie),
89.
Tiller, CD Identificarea amprentelor - Câte puncte sunt
necesare?Gazeta RCMP.
Procesul de examinareCAPITOLUL 9
Tiller, CD Acesta este el, dar.ident. buletin informativ1979,2(4).
Tiller, CD Ești un profesionist?ident. buletin informativ1980, 3(
4).
Tiller, Identificarea CD-ului prin amprente --The Real
Anato my.avocat1983,41(4).
Triplett, M.; Cooney, L. Etiologia ACE-V și utilizarea corectă a
acesteia: o explorare a relației dintre ACE-V și metoda
științifică de testare a ipotezelor.J. Foren sic Ident.2006,56(
3), 345–355.
Tsuchihashi, Y. Studies on Personal Identification by Means of
Lip Prints.Sci. criminalistică.1974,3(3), 233–248.
Tuthill, H. Analiză, comparație, evaluare: Filosofia și
principiile identificării.Colegiul de Poliție din Ontario1987,
(iulie), 2.
Vanderkolk, JR Ridgeology—Amprente animale ale botului
și amprente umane.J. Forensic Ident.1991,41(4), 274–284.
Vanderkolk, JR Corecție: Ridgeology—Amprente animale
ale botului și amprente umane.J. Forensic Ident.1991,41
(5), 317.
Vanderkolk, JR. Științe criminalistice, psihologie și filozofie.J.
Forensic Ident.2002,52(3), 252–253.
Wertheim, PA Explaining Fingerprints to the Layman.Bull
letin al Diviziei Oklahoma IAI1987 (aprilie).
Wertheim, PA Ecuația capacității.J. Forensic Ident. o mie nouă sute
nouăzeci și șase,46(2), 149–159.
Wilder, HH; Wentworth, B.identificare personala;The
Gorham Press: Boston, 1918.
Wilton, G.amprentele digitale;Wm Hodge: Londra, 1938.
Zimán, J.Forța Cunoașterii; Dimensiunea științifică a
societății;Cambridge University Press: New York, 1976.
9–27
 CAPITOL
DOCUMENTAREA
IMPRESIUNILOR FRICTION RIDG:
DE LA SCENA LA CONCLUZIE
Alice V Maceo

CUPRINS

3 10.1 Introducere 19 10.5 Concluzie

5 10.2 Documentarea 10.6 Revizori

douăzeci și unu

Custodia primară

18 10.3 Documentarea 10.7 Referințe

douăzeci și unu

Custodia secundară

19 10.4 Documentarea
Custodia Terțiară

10–1
 Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzieCAPITOLUL 1 0

CAPITOLUL 10

10.1 Introducere
DOCUMENTAREA DE
Scopul documentării, indiferent de jurisdicție sau chiar de

RIDS IMPRESII subiect, este transparența informațiilor. Activitățile, datele,

metodele, standardele și rezultatele sunt documentate
pentru a oferi colectorului de informații un istoric detaliat
DE FRICȚIUNE: DE LA care nu se bazează pe memorie și permite unei alte
persoane să revizuiască informațiile.

SCENA LA CONCLUZIE
10.1.1 Laboratoare analitice și
experimentale
Alice V Maceo
În știință, documentarea este crucială pentru evaluarea
rezultatelor și pentru testarea validității cercetării
experimentale. Laboratoarele funcționează pe două
planuri: (1) folosind metode stabilite în POS pentru a
răspunde la întrebări de rutină sau (2) folosind
experimente pentru a dezvolta noi metode pentru a
răspunde la întrebări noi. Un exemplu de prim laborator ar
fi un laborator analitic care testează în mod obișnuit
probele de apă pentru concentrația de oxigen dizolvat.
Acest laborator folosește metode și proceduri stabilite
pentru fiecare probă și raportează rezultatele. Un exemplu
de al doilea tip de laborator ar fi un laborator de cercetare
care dezvoltă o nouă metodă, mai eficient pentru testarea
concentrației de oxigen dizolvat. Această nouă metodă,
odată validată, poate fi implementată de laboratorul de
analize.

În funcție de tipul de laborator, analiză sau cercetare,

nivelul de documentare poate varia. Laboratoarele
analitice au de obicei o colecție de referință de metode și
proceduri. Documentarea analizelor se concentrează în
jurul activităților și informațiilor asociate fiecărei probe:
originea probei, conservarea probei, lanțul de custodie a
probei, controale și rezultatele analizelor.

10–3
CAPITOLUL 1 0Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzie

Laboratoarele de cercetare, totuși, trebuie să documenteze 10.1.3 Niveluri de documentare

baza și dezvoltarea metodei. Acest nivel de documentare va
Oamenii legii au adoptat multe protocoale administrative
include modul în care a fost derivată metoda, ipoteza
pentru recuperarea și examinarea amprentelor de frecare.
teoretică care va prezice fezabilitatea metodei, datele
În unele agenții, o persoană răspunde la scenă, procesează
utilizate pentru testarea metodei, rezultatele testelor și
toate dovezile pentru a căuta amprente latente, precum și
evaluarea ipotezei teoretice cu rezultatele Test. Dacă
brevete și examinează amprentele. La alte agenții, o
rezultatele testelor riguroase susțin ipoteza teoretică,
persoană răspunde la fața locului și colectează dovezi, o
atunci a apărut o nouă metodă. Metoda trebuie publicată și
altă persoană procesează dovezile latente, o a treia
validată înainte de a fi adoptată de un laborator analitic.
persoană fotografiază amprentele latente și o persoană
finală examinează amprentele latente.

10.1.2 Laboratoare criminalistice

Majoritatea științelor criminalistice operează pe plan Pentru ușurința explicației, documentația va fi abordată din

analitic. Metodele și procedurile stabilite sunt detaliate în trei puncte de plecare diferite. Aceste puncte de plecare vor fi

manualele tehnice sau operaționale. Analiștii sunt menționate într-un mod care reflectă în general momentul în

responsabili pentru documentarea activităților, metodelor care examinatorul de imprimare latentă (LPE) intră în lanțul de

și rezultatelor lor de examinare în dosarul cazului. custodie: custodia primară, secundară și terțiară.

Deoarece orice poate deveni dovezi, știința criminalistică

Custodia primară.Custodia primară se referă la situația în
trebuie să intre ocazional în arena investigațiilor pentru a
care un examinator de tipărire latentă păstrează custodia
testa noi proceduri. Experimentarea trebuie să urmeze
dovezilor de tipărire latente de la descoperire prin
practicile de cercetare științifică acceptate și să
examinare. În această situație, examinatorul de imprimare
demonstreze fiabilitatea înainte de implementare.
latentă răspunde la locul crimei, recuperează amprentele
latente de la fața locului și transportă dovezi la laborator
Examinarea amprentelor crestelor de frecare urmează pentru dezvoltarea și recuperarea tipăriturii latente.
modelul ACE-V de analiză, comparare, evaluare și verificare Examinatorul de amprente latente este prima verigă din
și se încadrează în categoria analitică. Amprentele latente lanțul de custodie pentru toate amprentele latente
sunt examinate după o metodă stabilită indicată în generate în caz.
manualele tehnice sau operaționale pentru laborator.
Custodia secundară.Custodia secundară se referă la
Activitățile și datele sunt documentate în dosarul cauzei.
situația în care un examinator de imprimare latentă
Spre deosebire de alte procese de analiză, examinarea
primește dovezi securizate de o altă persoană, cum ar fi un
amprentelor crestei de frecare este nedistructivă și
analist de la locul crimei, care a răspuns la locul crimei.
mostrele (printuri latente și mostre) nu sunt consumate.
Examinatorul dezvoltă și recuperează amprentele latente
Probele originale pot fi păstrate în dosarul cauzei,
din probele colectate și securizate de o altă persoană.
permițând reexaminarea. În cazul în care mostrele
Examinatorul începe lanțul de custodie pentru amprentele
originale nu pot fi păstrate, pot fi păstrate reproduceri la
latente recuperate, dar nu inițiază lanțul de custodie
calitatea examinării sau copii lizibile ale eșantioanelor.
pentru elementul de probă.

custodia terțiară.Custodia terțiară se referă la situația în care

Dezvoltarea, recuperarea și examinarea amprentelor crestelor
un examinator primește amprente latente recuperate de o
de frecare trebuie să urmeze metodele acceptate în manualele
altă persoană. De exemplu, un criminalist dezvoltă și
tehnice și operaționale ale laboratorului. Documentația trebuie
recuperează toate amprentele latente asociate cu un caz și
să permită transparența tuturor activităților, iar datele
prezintă fotografiile și sondajele unui examinator pentru
generate trebuie să fie compatibile cu concluziile conținute și
examinare. Examinatorul nu inițiază lanțul de custodie al
trebuie să conțină suficiente detalii, „astfel încât, în absența
amprentelor latente și de obicei nu vede suprafețele originale
examinatorului (examinatorilor), un alt examinator sau
de pe care au fost recuperate amprentele latente.
supervizor competent să poată evalua ceea ce a efectuat. și
interpretați informațiile” (ASCLD / LAB, 2005, p. 32).

10–4
 Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzieCAPITOLUL 1 0
10.1.4 Documentația completă a cazului
Documentația întregului caz de amprentare a crestei de
frecare, indiferent de momentul în care examinatorul intră
în lanțul de custodie, ar trebui să includă informații și
activități semnificative legate de amprente. Documentația
completă a cazului trebuie să includă:
• Informații care leagă amprentele latente de suprafața sau
elementul de probă corespunzătoare legat de locul
crimei.
• Starea articolului sau a suprafeței prelucrate pentru
imprimeuri latente (de exemplu, cornișa era praf, bara
de fier era ruginită).
• Tehnici de dezvoltare și recuperare utilizate pentru
vizualizarea amprentelor latente.
• Controalele de calitate utilizate în timpul dezvoltării
tipăritelor latente.
• Lanțul de custodie al probelor.
• Lanțul de custodie al amprentelor latente.
• Informații referitoare la specimenele utilizate pentru
comparație.
• Căutări în baze de date în Sistemul automat de
identificare a amprentelor (AFIS).
• Concluzii din examinarea fiecărei amprente latente.
• Concluzii verificate.
• Furnizarea de probe (obiecte de probă și urme latente).
Dacă mai mult de o persoană este implicată în recuperarea și
analiza amprentelor latente (de exemplu, un criminolog și un
examinator), documentația dvs. combinată trebuie să detalieze
istoricul amprentei latente de la descoperirea acesteia până la
concluziile furnizate de la data descoperirii. .test.
Diferite agenții au criterii diferite pentru documentare. De
exemplu, unele agenții solicită ca fotografiile la calitatea
examinării tuturor tipăritelor latente dezvoltate sub formă
de pulbere să fie făcute înainte de îndepărtare, în timp ce
altele nu. Chiar și în cadrul unei agenții, regula poate varia
în funcție de circumstanțe, de exemplu, cu tipul de
infracțiune. De asemenea, modul în care se află
documentația
în dosarul cauzei variază între agenții. Unele agenții folosesc
cardurile de sondaj sau fotografiile originale ca parte a
dosarului cazului și pun toată documentația legată de
amprente latente pe cardurile de sondaj sau fotografii.
Unele agenții folosesc foi de lucru sau formulare și pot
păstra doar copii lizibile ale tipăriturilor latente și cunoscute
în dosarul cazului, deoarece scrisorile de eliberare și
fotografiile originale trebuie returnate unei agenții de
raportare.
Scopul acestui capitol nu este de a aborda toate criteriile de
documentare posibile și cerințele de înregistrare a cazurilor
bazate pe agenție. Documentația corespunzătoare pentru
scenariile de custodie primară, secundară și terțiară va fi
abordată din perspectiva examinatorului. Scopul este de a
oferi informații generalizate cu exemple.
Documentația celor trei scenarii de custodie se va
suprapune în unele zone. Se vor remarca considerații și
generalități speciale și uneori cititorul va fi direcționat către
o secțiune anterioară care conține informațiile.
10.2 Documentația de custodie
primară
10.2.1 Documentația generală a scenei
crimei
Documentarea amprentelor de frecare începe la locul
crimei. Documentarea generală a locului crimei se
realizează printr-o combinație de fotografii, schițe și note.
Notele de caz încep de obicei cu:
• Numărul cazului
• Adresa locului faptelor
• Numele victimei
• Datele și orele la care expertul în imprimări în latență
(EHL) a sosit și a părăsit scena
• Numele examinatorului
Examinatorul trebuie să documenteze informații pertinente cu
privire la infracțiune de la primul nivel de răspuns. Aceste
informații inițiale vor ghida EHL către zone sau elemente de la
fața locului care pot avea dovezi tipărite latente.
10–5
CAPITOLUL 1 0Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzie

FIGURA 10–1
Fotografia documentează
locația generală a
testarea.

FIGURA 10–2
Fotografia documentează
orientarea probelor.

Fiecare pagină a notelor de la locul crimei trebuie să numărul cazului și numărul articolului în orientarea și
conțină numărul cazului, numărul paginii, numărul starea fotografiilor. După documentare, articolul poate fi
total de pagini (de exemplu, 2/3 sau 2 din 3) și inițialele preluat și păstrat pentru analize ulterioare în laborator.
EHL.

Produsele recuperate de la fața locului pot fi plasate într-un

10.2.2 Colectarea elementelor de probă
Documentația trebuie să indice unde au fost găsite
probele la fața locului și starea probelor înainte de
colectare. De exemplu, dacă victima a fost atacată cu un
cuțit și un cuțit însângerat (posibil cu amprente latente) a
fost găsit pe un hol, cuțitul trebuie să fie documentat în
locația, orientarea și starea inițială. Documentația poate
include schițe, măsurători și fotografii ale cuțitului, care
arată locația generală (Figura 10-1), orientarea (Figura
10-2) și starea (Figura 10-3). Se recomandă includerea
unui marker de dovezi
container de depozitare temporară pentru transport.
Containerul de depozitare temporară trebuie să aibă o
etichetă, fie pe container, fie în interiorul acestuia, care să
conțină numărul cazului, numărul articolului și data și ora
colectării. EHL trebuie să aibă o metodă pentru a se asigura
că toate probele luate de la fața locului sunt protejate
împotriva pierderii sau deteriorarii. Ambalarea, sigilarea și
etichetarea apar de obicei după ce dovezile au fost
examinate de EHL în laborator sau înainte de prezentarea
altor personal (de exemplu, o secțiune de control a
dovezilor pentru intrarea într-un sistem de urmărire a
dovezilor). electronic).

10–6
 Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzieCAPITOLUL 1 0
10.2.3 Dezvoltarea imprimării latente
și recuperarea pe scenă
Imprimările latente care au o valoare suficientă pentru
recuperare trebuie să fie documentate. Când se
prelucrează o scenă a crimei sau o probă, poate fi dificil să
se determine dacă imprimarea latentă conține o calitate și
o cantitate suficientă de detalii (adică, de valoare) pentru
comparație. În general, EHL nu poate efectua o analiză
critică până când fotografiile și dispozitivele de ridicare nu
sunt examinate în cadrul de laborator adecvat. Imprimările
latente care au o valoare suficientă pot fi considerate
ulterior insuficiente pentru comparație. Acest lucru este de
așteptat într-o abordare conservatoare care asigură
păstrarea tuturor dovezilor posibile.
10.2.3.1 Documentarea suprafeței înainte de prelucrare.
Dacă nu este menționat în documentația generală a locului
crimei (fotografii, desene sau note), examinatorul ar trebui
să documenteze zonele scenei care trebuie procesate
pentru amprente latente, înainte de
FIGURA 10–3
Fotografia documentează
starea probelor.
FIGURA 10–4
Fotografia documentează
exteriorul unei uși de terasă.
aplica tehnici latente de dezvoltare a tipăririi. De exemplu,
dacă o ușă de terasă a fost punctul de intrare, orientarea
și starea inițială a acesteia (de exemplu, deschisă, închisă,
deteriorată, prăfuită) ar trebui să fie documentate. Figura
10-4 prezintă documentația fotografică a exteriorului unei
uși de terasă.
10.2.3.2 Desemnarea și etichetarea amprentelor latente
de suprafață.Există multe modalități administrative de a
desemna amprente latente pe o suprafață sau un articol.
Cheia este să vă asigurați că EHL poate reconstrui locația și
orientarea amprentelor latente recuperate. Pe lângă
referirea la suprafața sau elementul de pe care a fost
recuperată imprimarea latentă, locația și orientarea unei
amprente latente poate oferi următoarele informații
valoroase:
(1) Modul în care a fost atinsă o suprafață sau un articol.
(2) O explicație a oricărei distorsiuni în
imprimarea latentă.
10–7
CAPITOLUL 1 0Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzie
FIGURA 10–5
Locația de imprimare a brevetului L1.
(3) Sursa anatomică a amprentei latente (de
exemplu, ce zonă a mâinii a atins suprafața).
O metodă de desemnare este de a alege o numerotare
secvențială sau un sistem de litere (de exemplu, L1, L2, L3 etc.).
Notele, schițele, fotografiile și lifterii se referă la fiecare
impresie latentă prin denumirea ei. Adesea, există mai multe
amprente latente într-o zonă mică care sunt fotografiate sau
ridicate împreună. În aceste cazuri, desemnatorul se poate
referi la două sau mai multe amprente latente.
În funcție de politica agenției, dacă există mai mult de o
imprimare latentă adecvată pe un dispozitiv de ridicare sau
fotografie, fiecare imprimare latentă adecvată poate fi atribuită
unui subindicator. De exemplu, dacă L2 are trei amprente,
acestea pot fi desemnate A, B și C. L2A ar face referire la
imprimarea A pe fotografia (sau lifterul) L2.
Examinatorul poate alege să scoată la suprafață amprente
latente ca parte a documentației fotografice. Etichetarea
imprimatelor latente poate fi realizată în două moduri:
marcarea direct pe suprafață sau folosind o etichetă.
Natura suprafeței sau politica agenției poate dicta modul
în care sunt etichetate imprimările latente.
10.2.3.3 Tipărituri de brevete.EHL trebuie să examineze
mai întâi suprafețele de la fața locului pentru amprente
vizibile (printuri de brevet). Suprafețele care au fost
examinate și rezultatele examinării trebuie documentate.
Revenind la ușa terasei din Figura 10-4, dacă nu există
amprente de valoare suficientă pentru recuperare, acest
lucru ar trebui remarcat (de exemplu, „inspecție vizuală: nu
s-au observat amprente de valoare pe interior sau exterior
de la ușa terasei”). . Dacă nu ar exista im-
10–8
presiunile, trebuie remarcat (de exemplu, „inspecția vizuală: nu
există imprimeuri patentate vizibile pe interiorul sau exteriorul
ușii terasă”).
10.2.3.4 Amplasarea și orientarea tipăritelor
brevetelor.Dacă există imprimeuri de brevet de valoare
suficientă pentru recuperare, desemnatorii ar trebui
alocați, iar locația și orientarea acestora ar trebui
documentate prin fotografie, desene sau note. Un
exemplu de notă poate spune: „Inspecție vizuală: L1 pe
sticla exterioară a ușii terasă”. O fotografie a locației care
conține o etichetă (Figura 10-5) este o metodă eficientă de
documentare a locației tipăririi brevetului.
10.2.3.5 Fotografii de calitate pentru examen.Deoarece
imprimările brevetate trebuie recuperate prin fotografie,
este imperativ să puteți seta dimensiunile sau scara
pentru fotografii. De obicei, acest lucru se realizează prin
includerea unei scale pe fotografie. Notele trebuie să
reflecte faptul că au fost făcute fotografii de calitate la
examen și să includă desemnarea fiecărei imprimări
fotografiate.
10.2.3.6 Tehnici de dezvoltare.EHL trebuie să documenteze
ce suprafețe au fost prelucrate, ce tehnică(e) au fost aplicate
și rezultatele. De exemplu, notele pot reflecta: „Blatul de
bucătărie a fost prelucrat cu pulbere neagră; sunt dezvăluite
urme latente de valoare”.
Revenind la ușa curții din Figura 10-4, dacă examinatorul
decide să folosească pulbere pentru a procesa ușa, notele
sale ar trebui să reflecte rezultatele procesării și să arate
indicatorul oricăror amprente latente fotografiate sau
ridicate. EHL poate folosi o combinație de note, schițe și
fotografii pentru a documenta locația și orientarea
tipăritelor latente desemnate. EHL poate nota „poarta
 Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzieCAPITOLUL 1 0

FIGURA 10–6
Locația amprentelor latente
revelate L1, L2 și L3.

FIGURA 10–7
Locația de imprimare latentă a fost
dezvăluită L3.

de terasă prelucrată cu pulbere neagră: L1 a dezvăluit și • Locația și orientarea amprentelor latente revelate.
mai mult; L2 dezvoltat pe exteriorul sticlei; L3 îl dezvălui
pe clanța exterioară a ușii.” EHL ar trebui să ia în
• Metoda de recuperare.
considerare dacă s-au realizat imagini de calitate la
examen și s-au făcut sondaje; de exemplu, „L1, L2 și L3
fotografiate și ridicate după dezvoltare cu pulbere 10.2.4 Marcarea fotografiilor
neagră”. Figurile 10-6 și 10-7 prezintă documentația și sondajelor
fotografică a locației amprentelor latente dezvoltate.
Fotografiile și sondajele recuperate de la fața locului

Pentru fiecare tehnică de prelucrare aplicată la fața locului, trebuie să fie marcate într-un mod care să reflecte originea

documentația trebuie să includă: tipăririi latente sau a studiului fotografic. Sondajul sau
fotografia trebuie să includă:
• Tehnica de dezvoltare care a fost aplicată.
• Numărul cazului.
• Suprafețele sau elementele pe care s-a aplicat tehnica.
• Data la care a fost recuperat.

• O indicație dacă au fost dezvoltate sau nu amprente • Direcția anchetei.

latente, nicio amprentă latentă de valoare sau amprente

• Suprafața sau obiectul de la care s-a obținut amprenta latentă.
latente de valoare.
• Numele sau marca unică a EHL (de exemplu, inițiale).

10–9
CAPITOLUL 1 0Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzie

• Tehnica de dezvoltare (dacă este vorba de fotografie). • Semnătura donatorului.

• Designatorul latent. • Zona de piele a înregistrat creste de frecare (de exemplu,

mâna stângă, mâna dreaptă sau numele sau numărul
Figura 10-8 este un exemplu de card de sondaj latent
degetului).
care conține informațiile recomandate. Desemnarea
„sus” indică orientarea latentelor către suprafață. • Numărul cazului, data și numele (și semnătura sau
inițialele) EHL.

La finalizarea cauzei, EHL poate păstra elementele din

10.2.5 Specimenele pregătite de
examinatorul de imprimare latentă
Uneori este necesar ca examinatorul să pregătească
amprente cunoscute ale anumitor indivizi conectați la
scenă, de obicei victimele sau martorii. Indiferent de
modul în care sunt înregistrați caii, aceștia trebuie să aibă:
• Numele donatorului.
• Un identificator pentru donator (de exemplu, data
nașterii).
dosarul cauzei. Figura 10-9 este un exemplu de
amprente cunoscute luate din mâna stângă a victimei la
fața locului.
10.2.6 Dezvăluirea amprentelor latente
pe obiecte de probă
Finalizarea răspunsului la locul crimei duce adesea la
procesarea latentă a elementelor de probă critice în
laborator. EHL trebuie

FIGURA 10–8
card de răscoală
cu adnotări.

FIGURA 10–9
documentație de amprentă
cunoscut pe scena.

10–10
 Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzieCAPITOLUL 1 0

FIGURA 10–10
Amplasarea și orientarea L4.

fiți conștienți de prezența altor tipuri de dovezi, cum ar fi examinate cu atenție pentru prezența oricăror amprente
ADN-ul, urme de probe criminalistice sau scriere patentate. Dacă nu există impresii de valoare observată în
sângeroasă pe un articol. În unele laboratoare, EHL este timpul observațiilor inițiale, notele ar trebui să reflecte că nu au
responsabil pentru documentarea și colectarea dovezilor fost observate urme aparente de valoare sau că există urme
suplimentare înainte de dezvoltarea tipăririi latente. În alte evidente de valoare.
laboratoare, EHL se poate coordona cu analiștii din alte
Dacă sunt prezente imprimeuri de brevet valoroase, locația și
secții pentru a documenta și colecta teste suplimentare. În
orientarea acestora pe obiect trebuie documentate (prin note,
ambele cazuri, EHL trebuie să ia în considerare cine a
schițe sau fotografii) și trebuie făcută o fotografie de calitate
evaluat articolul, dacă au fost colectate mostre și dispoziția
pentru examinare. Din nou, EHL trebuie să stabilească scala
probelor colectate.
pentru fotografiile de calitate examinate.
10.2.6.1 Note generale.Multe agenții folosesc foi de lucru
10.2.6.4 Dezvoltarea și recuperarea tipăririi latente.
sau note libere pentru a documenta activitățile latente de
Odată ce observațiile inițiale sunt complete, EHL trebuie să
dezvoltare a tipăririi și observațiile EHL. Datele activităților
selecteze și să determine secvența tehnicilor de dezvoltare
trebuie înregistrate și fiecare pagină a notelor trebuie să
adecvate articolului. Notele ar trebui să reflecte tehnicile
conțină numărul cazului, numărul de pagini, numărul total
utilizate și observațiile EHL după fiecare tehnică. În unele
de pagini și inițialele EHL. Notele de procesare a tipăririi
laboratoare, EHL poate avea nevoie, de asemenea, să
latente generate de laborator pot fi o continuare a notelor
documenteze numerele de lot ale substanțelor chimice
începute la locul crimei sau pot fi un set separat de note.
utilizate și rezultatele oricăror controale efectuate în același
Separarea notelor depinde de faptul dacă agenția prezintă
timp cu dovezile.
rapoarte ale răspunsului la fața locului într-un raport
separat de cel pe care îl face pentru dezvoltarea tipăririi
Punctul 1, s-a menționat anterior că cuțitul a fost recuperat
latente și examinarea de laborator.
de la locul faptei și a fost prelucrat cu cianoacrilat (CA) și un
colorant fluorescent (RAM). Figura 10-10 este o
documentație fotografică a locației și orientării imprimării
latente L4 dezvoltate pe cuțit după procesarea CA. Figura
unu0.2.6.2 Descrierea și starea probelor.Notele încep în
10-11 este o fotografie a calității scanării L4 după
mod normal cu numărul articolului și descrierea dovezilor (
procesarea CA. Figura 10-12 este o fotografie de calitate
de exemplu, „Tema 1: JP Schmenckels International cuțit de
scanată a L4 după procesarea RAM. Notele pentru articolul
bucătărie”). Articolele care au numere de serie, cum ar fi
1 pot include următoarele:
armele de foc, trebuie să conțină numărul de serie în
descriere.

Articolul 1: cuțit de bucătărie JP Schmenckels

EHL trebuie să indice starea articolului. Condiția poate
International
include dacă o suprafață este netedă sau texturată și dacă
articolul este praf, ruginit sau conține resturi.
Vizual:Posibil sânge pe lama cuțitului; probă de sânge
din partea dreaptă a foii obţinută şi
10.2.6.3 Observații inițiale.Înainte de a utiliza oricare
dintre tehnicile de dezvoltare, obiectul trebuie să fie

10–11
CAPITOLUL 1 0Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzie

FIGURA 10–11
Fotografie de calitate examen L4
după procesarea CA.

FIGURA 10–12
Fotografia de calitate a
examenului a L4 după
procesare RAM.

reținut de analistul ADN, Watson. Mânerul are o
suprafață ușor aspră.
Nu există urme patentate de valoare vizibile pe lamă;
nu există amprente vizibile pe mâner.
AC:Fotografia L4 pe partea stângă a lamei lângă mâner;
nu există amprente latente de valoare dezvăluite pe
mâner.
BERBEC:Re-fotografie L4; nu există amprente suplimentare
latente de valoare dezvăluite pe foaie; nu există amprente
latente de valoare dezvăluite pe mâner.
10.2.6.5 Marcarea elementelor de probă.Odată ce
prelucrarea obiectelor colectate de la locul crimei este
finalizată, fiecare probă trebuie marcată pentru identificare
înainte de ambalarea și sigilarea finală (ASCLD/LAB, 2005,
p. 20). EHL poate fi
Scrieți numărul cazului și numărul articolului direct pe
articol pentru a servi drept identificator unic. Cuțitul din
figura 10-10 ar putea fi marcat „06-9.999/1”, indicând
numărul cazului 06-9999 și numărul articolului 1. Modul
de marcare a probei trebuie detaliat în manualul tehnic
sau de procedură al unității. al EHL.
Dacă articolul este prea mic sau dacă scrierea directă pe
articol va modifica sau distruge orice valoare probantă,
articolul poate fi plasat într-un container. Containerul
trebuie apoi marcat cu identificatorul unic (ASCLD/LAB,
2005, p. 21). De exemplu, dacă o carcasă de glonț a fost
luată de la fața locului, carcasa ar putea fi plasată într-un
plic marcat cu un identificator unic (de exemplu, numărul
cazului și numărul articolului). Capacul, în interiorul
plicului marcat, poate merge apoi la ambalare și sigilarea
finală.

10–12
 Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzieCAPITOLUL 1 0
10.2.6.6 Dispunerea probelor.Odată ce dovezile au fost
ambalate și sigilate în mod corespunzător, EHL trebuie să
documenteze dispoziția finală. EHL trebuie să documenteze
data la care probele au fost eliberate și cui sau unde au fost
eliberate probele. Pentru unele organisme, dovezile sunt
depozitate pe termen lung de către EHL. Pentru unele
agenții, EHL eliberează probele altor agenți însărcinați cu
stocarea probelor.
10.2.6.7 Marcarea fotografiilor și sondajelor.Dacă
amprentele latente au fost recuperate din probe prelucrate
în laborator de EHL, fotografiile și sondajele trebuie să
conțină aceleași informații ca și cele recuperate de la locul
faptei:
• Numărul cazului.
• Data recuperării.
• Adresa scenei (aceasta poate fi omisă deoarece adresa
este laboratorul).
• Suprafața sau elementul de pe care a fost obținut imprimarea
latentă.
• Denumirea și semnul distinctiv al EHL.
• Tehnica dezvăluirii (dacă este o fotografie).
• Designatorul latent.
Figura 10-13 este un exemplu de fotografie marcată.
10.2.7 Examinarea amprentelor de
frecare
10.2.7.1 Note generale.După ce toate urmele latente
asociate unui caz au fost etichetate corespunzător,
examinatorul intră în faza de examinare: analiză,
comparare, evaluare și verificare (ACE-V).
de amprente latente. Nivelul documentației poate varia
între agenții; Cu toate acestea, cheia este să vă asigurați
că EHL indică:
• Ce imprimeuri latente sunt potrivite pentru comparație.
• Sursa tipăriturilor cunoscute de comparat.
• Rezultatele comparațiilor.
• Cine a verificat orice concluzie.
10.2.7.2 Elemente de analiză.Elementele care ar trebui
luate în considerare în analiza amprentelor crestelor de
frecare trebuie detaliate în manualul tehnic sau operațional
pentru laborator. Elementele analizei ar trebui să includă
(SWGFAST, 2002, pp. 2-3):
• Existența și claritatea detaliilor la nivelul unu, nivelul
doi și nivelul trei.
• Sursa anatomică posibilă.
• Factori care influențează claritatea imprimărilor.
FIGURA 10–13
Fotografia etichetată a lui L4.
10–13
CAPITOLUL 1 0Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzie

FIGURA 10–14
Note de analiză documentate pe
fișele de sondaj L1 și L2. Săgețile
albastre indică
simboluri de analiză.

Calitatea nivelului unu, nivelului doi și nivelului trei de L1- Geam exterior pentru usa de terasă
detaliu este influențată de următorii factori: distorsiunea
Analiză:
presiunii, presiunea de depunere, mediu de dezvoltare,
matrice și substrat (Ashbaugh, 1999, p. 109).
Pulbere neagră crescută:O amprentă adecvată a palmei
pentru comparație pare a fi o matrice ipotenară stângă,
Documentarea minimă a analizei.Documentația de
normală, presiune medie de depunere, fără distorsiuni de
analiză poate fi minimă, utilizarea simbolurilor pentru a
presiune perceptibile.
marca direct cardurile de sondaj și fotografiile. Acest lucru
este deosebit de eficient atunci când elementele originale
L2-Ușă terasă din sticlă exterioară
sau fotografiile fac parte din dosarul cazului. Dacă
simbolurile sunt folosite pentru a documenta analiza, Analiză:
utilizarea și semnificația corectă a simbolurilor trebuie
Pulbere neagră crescută:trei amprente adecvate pentru
detaliate în manualul tehnic sau operațional. Figura 10-14
comparație (A, B și C) sunt în concordanță cu degetele
este un exemplu de note de analiză documentate direct pe
simultane #7, #8, #9,* matrice normale, presiunea medie
cardurile de sondaj L1 și L2; săgețile albastre indică
de depunere, distorsiunea presiunii cauzată de mișcarea
simbolurile de analiză utilizate de EHL.
aparentă în jos a degetelor pe suprafață.

Dacă L1 și L2 fac parte din dosarul cauzei, acestea trebuie să

Documentația extinsă a analizei unui tipărit complex poate
conțină toate elementele de bază ale analizei. L1 și L2 sunt
include măriri fotografice ale tipăritului și note detaliate cu
dispozitivele de ridicare a pulberii neagră (adică, pulberea
privire la toate elementele de analiză și factorii de calitate.
neagră este mediul de dezvoltare) și indică locația din care au
Figura 10-15 este imaginea unei amprente latente din
fost recuperate amprentele latente (substratul). Printurile
sondajul L2 din Figura 10-14. Imprimarea latentă din
latente găsite a fi potrivite pentru comparație sunt marcate cu
Figura 10-15 este cunoscută sub numele de L2A (printul
simboluri. Simbolurile indică, de asemenea, sursa anatomică și
latent A din sondajul L2).
orientarea fiecărei amprente. L1 are un suport pentru a
contura baza unui imprimeu palmier. L2 are un arc deasupra
Mărirea documentației de analiză L2A tipărită latentă din
fiecărei amprente. Se înțelege că EHL ia în considerare toate
Figura 10-15 poate include mărirea fotografică marcată
elementele de analiză și factorii de calitate detaliați în manualul
și următoarele note:
tehnic sau operațional pentru a face determinarea adecvării
pentru comparație. L2-Ușă terasă din sticlă exterioară

Dacă sondajele sau fotografiile originale nu sunt păstrate Analiză:

ca parte a dosarului cazului, EHL trebuie să poată conecta
Pulbere neagră crescută:trei amprente adecvate pentru
care dintre amprentele latente au fost potrivite pentru
comparație (A, B și C) sunt în concordanță cu amprentele
comparație în fiecare studiu și fotografie latentă. Fără
digitale simultane #7, #8, #9.
reproducerile originale sau lizibile ale dispozitivelor de
ridicare latente originale și fotografiile din dosarul cauzei,
*
această legătură nu ar fi posibilă. Notele L1 și L2 din Figura #1 este degetul mare drept și #10 este degetul mic stâng.

10-14 pot fi următoarele:

10–14
 Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzieCAPITOLUL 1 0

FIGURA 10–15
Imprimare latentă L2A care
conține adnotări de analiză.

Analiza L2A: Nivelul doi:Claritate bună a traseului crestei se observă

prin majoritatea tipăririi; unele devin neclare de-a lungul
substrat:Aspectul de ridicare latentă este în
marginilor imprimeului. Traiectoriile crestei sunt greu de
concordanță cu substratul de sticlă indicat al unei uși de
urmat chiar deasupra miezului impresiei.
terasă.

Aspect anatomic:Pe baza impresiilor adiacente, L2A este

Nivelul trei:zone de calitate bună, corectă și slabă pe tot parcursul
în concordanță cu o impresie a degetului arătător stâng.
tipăririi.

Indiferent dacă este minim sau extins, înregistrarea ar trebui

Matrice:Conform cu reziduurile normale.
să reflecte care dintre sondajele latente și fotografice au fost
analizate, cine a analizat sondajele latente și fotografice și
Presiunea de depunere:Presiune medie de depunere pe
rezultatele analizei. Volumul de detalii din documentația de
întreaga imprimare, posibil puțin mai ușoară spre vârful
analiză va depinde de cerințele prezentate în manualul tehnic
degetului.
sau operațional aplicabil.
Distorsiunea presiunii:Cauzat de mișcarea aparentă în jos
10.2.7.3 Comparație.Următoarea fază a examinării implică
a degetelor la suprafață. Indicatorii de distorsiune a
compararea amprentelor necunoscute ale crestei de
presiunii sunt marcați pe mărirea fotografică ca a, b, c, d și
frecare (printuri latente sau patentate) cu specimenele.
e. Atingerea originală a degetului este indicată ca „a”. Pe
EHL trebuie să aibă unele mijloace de documentare a
măsură ce degetul aluneca pe suprafață, detaliile din
originii urmelor de meci cunoscute și evaluarea fiecărui
această zonă au fost spălate. Direcția de mers se observă
meci. Metoda exactă prin care sunt documentate
în striațiile prezente în imprimeu; una dintre aceste
specimenele trebuie detaliată în manualul tehnic sau
caneluri este marcată „b”. Un alt indiciu al distorsiunii
operațional.
presiunii este modificarea lățimii canelurii pe amprentă.
Canelurile sunt mai largi la platforma de construcție „c” (de
Cel puțin, dosarul de caz ar trebui să indice numele și un
asemenea, un indiciu al mișcării în jos). Canelurile se
identificator pentru fiecare sursă de articole comparate.
îngustează ușor spre partea de sus a tiparului „d” și sunt
Acest lucru este uneori enumerat în notele de caz sau pe
abia perceptibile pe partea stângă a imprimării „e”.
plicul sau pachetul care conține sondajele și fotografiile
latente. De exemplu, unele agenții pot plasa toate
amprentele latente eliberate de EHL într-un plic pretipărit.
Nivelul unu:claritate bună; numără mic, clip-oblic stâng;
The
cam 4 creste de la delta la miez.

10–15
CAPITOLUL 1 0Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzie

FIGURA 10–16
Documentația minimă a
individualizărilor adnotate
în liftul L2.

plicul și conținutul acestuia sunt considerate parte a Documentatia minima de evaluare.Documentația

dosarului cauzei. Partea exterioară a plicului conține
informații de bază despre caz și poate include o secțiune
care arată numele și identificatorii cazurilor comparate.
Numele și identificatorii articolelor pot fi, de asemenea,
incluse în notele de caz.
minimă pentru individualizări trebuie să includă
adnotarea în note, sondaje sau fotografii cu următoarele
cerințe:
• Numele și identificatorul sursei de imprimare.

• Sursa anatomică (de exemplu, care deget sau palmă).

Originalele sau copiile lizibile ale elementelor de comparat
trebuie păstrate împreună cu dosarul cazului sau
• Identificatorul (de ex. inițialele) examinatorului.
disponibile imediat. Acest lucru este deosebit de critic
pentru articolele asociate cu una sau mai multe dintre • Data la care a fost pronunțată încheierea.
amprentele latente (adică, utilizate pentru a determina o
Figura 10-16 este un exemplu de documentare minimă a
individualizare). Originalele sau copiile lizibile ale
individualizărilor în sondajul L2.
exemplarelor pot fi incluse în notele de caz sau plasate în
plicul cu sondajele și fotografiile latente. EHL trebuie, de
În loc de, sau în plus față de, topografie sau fotografiere,
asemenea, să indice în dosarul cauzei dacă sunt necesare
comparațiile pot fi documentate în note, după cum
exemplare suplimentare sau de calitate mai bună de la
urmează:
oricare dintre indivizii comparați.
John Doe (ID # 123456): negativ 22/09/05.
Examinatorul trebuie să documenteze care, dacă există, dintre
amprentele latente au fost căutate prin AFIS. Documentația Susana SMITH (ID # 987654): negativ 22/09/05.
trebuie să fie suficientă pentru a indica:
Jane DOE (DOB 27.11.78): L2A = #7 LI, L2B = #8 LM,
• Care dintre piese au fost căutate. L2C = #9 LR, 9.23.05.

• Care dintre bazele de date AFIS au fost revizuite.
• Data (datele) la care a fost efectuată căutarea.
• Cine a început căutarea.
• Cine a evaluat rezultatele.
10.2.7.4 Evaluare.LPE trebuie să documenteze
concluzia fiecărei comparații efectuate. Această
documentație poate fi minimă sau foarte detaliată, în
funcție de cerințele agenției.
În conformitate cu documentația minimă, imprimările care
sunt potrivite, dar nu sunt individualizate sunt de obicei
documentate în mod implicit fără marcaje. Cu alte cuvinte,
individualizările sunt adnotate și, implicit, toate celelalte
rezultate ale comparației (excluderea și neconcludente) în
cazul în care nu sunt. Frecvent, oriunde LPE enumeră
numele și identificatorii sursei articolelor, există o referire
cu privire la dacă persoana s-a identificat. Ca și în Figura
10-16, notele, sondajele și fotografiile care conțin
adnotările sunt documentația

10–16
 Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzieCAPITOLUL 1 0

Nivelul 1- Debitul general de creastă Nivelul

2 – Calea creastă (exemplu) Nivelul 3 -
Morfologia crestei (exemplu)
FIGURA 10–17
Măriri L4 și specimen care
demonstrează subsetul de detaliu
utilizat pentru a finaliza
individualizarea.

Degetul mare drept

Cuțit de bucătărie JP Schmenkels, partea
stângă a lamei lângă mâner.

cazurile prin care amprentele latente au fost asociate cu
exemplarele. Dacă nu există asociații indicate în sondaj sau
într-o fotografie, toate persoanele menționate au fost
comparate cu rezultate negative, așa cum se consemnează
în note.
datele folosite pentru a susține concluziile EHL. Figura 10-17
este un exemplu de extindere care demonstrează o
porțiune limitată de detalii de nivel unu, doi și trei dintr-o
comparație diferită pentru a susține o individualizare.

Documentație extinsă de evaluare.Notele de caz (fișe de Exemple comparative și concluzii:

lucru sau note libere) pot conține, de asemenea,
John DOE (ID # 123456): negativ 22/09/05.
documentație extinsă a constatărilor. Notele trebuie să
documenteze concluzia comparării fiecărei amprente
Susana SMITH (ID # 987654): negativ 22/09/05.
latente cu fiecare exemplar. Informațiile incluse în fișele de
lucru sau note trebuie rezumate în manualul tehnic sau de Jane DOE (DOB 27.11.78): L2A = #7 LI, L2B = #8 LM,
procedură. Dacă sondajele sau fotografiile originale nu L2C = #9 LR, 9.23.05.
sunt păstrate ca parte a dosarului cazului, EHL trebuie să
Indiferent dacă este minim sau extins, scopul documentării este de
păstreze reproduceri lizibile ale sondajelor și fotografiilor
a se asigura că EHL sau persoana care examinează cazul poate
originale latente în dosarul cauzei.
discerne:

• Ce imprimeuri latente sunt potrivite pentru comparație.

Documentarea notei de caz a comparației L2 cu
specimenele a trei indivizi poate fi următoarea:
• Sursa exemplarelor comparativ cu amprentele latente
corespunzătoare.

L2-Ușă terasă din sticlă exterioară

• Concluziile la care s-a ajuns.

Analiză:
Activitățile și rezultatele examinării efectuate de EHL
trebuie să fie clare și ușor de înțeles.
Pulbere neagră crescută:Trei amprente adecvate pentru
comparație (A, B și C) sunt în concordanță cu simultan de la
10.2.7.5 Verificare.Verificarea oricăror constatări trebuie
degetele #7, #8, #9, matricea normală, presiunea medie de
să fie documentată în dosarul cauzei. Manualul tehnic sau
depunere, distorsiunea presiunii cauzată de mișcarea
procedural trebuie să indice faptul că concluziile urmează a
aparentă în jos a degetelor de pe suprafață.
fi verificate și modul în care este documentată verificarea.
(În cazurile în care este necesară verificarea oarbă, pot fi
necesare proceduri speciale de documentare pentru a
Extinderea documentației unei individualizări poate include
împiedica verificatorul să cunoască
extinderi care demonstrează un subset de

10–17
CAPITOLUL 1 0Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzie

rezultatele originale ale examinatorului). Pentru unele în articolele de probă.

dependențe se verifică doar individualizările; pentru alte
10.3.1.1 Lanțul de custodie.EHL trebuie să indice data la
organisme, toate concluziile sunt verificate. Uneori,
care au fost primite articolele și de la cine le-a primit.
verificarea tuturor concluziilor depinde de anumite criterii,
Examinatorul poate primi articolul direct de la personalul
cum ar fi tipul cazului.
care răspunde sau de la o unitate de depozitare
Persoana care verifică constatările trebuie să-și înscrie securizată.
marca personală și data la dosarul cauzei. Marcarea
10.3.1.2 Ambalarea dovezilor.EHL trebuie să indice dacă
personală și a datei pot apărea pe fiecare sondaj care
articolele au fost ambalate și sigilate corespunzător.
conține constatări verificate, pe plicul care conține
amprentele latente sau în notele de caz.
De exemplu, notițele pot reflecta faptul că articolele 6, 7 și
8 au fost primite într-o pungă de hârtie sigilată. EHL ar
10.2.7.6 Aranjarea sondajelor și fotografiilor.EHL trebuie
trebui, de asemenea, să noteze dacă există ambalaj intern.
să indice dispoziția sondajelor și fotografiilor latente după
Notele pot conține informații după cum urmează:
finalizarea examinării. În unele dependențe, este necesar
doar să indicați dacă sondajele de latente și fotografiile nu
Punga de hârtie sigilată primită de la seif 2.6.06
sunt salvate în mod normal. De exemplu, poate fi o
conține articolele 6, 7 și 8. În interiorul pungii de
procedură standard ca imprimările latente să fie stocate
hârtie maro sigilate: articolul 7 într-un plic manila și
într-un fișier securizat și că EHL trebuie să indice pe plic
articolul 8 într-un recipient de plastic; fără ambalaj
data la care plicul a fost securizat în fișier. De asemenea,
interior pentru articolul 6.
poate fi o procedură standard pentru ca imaginile digitale
să fie stocate pe un CD în fișier sau într-o bază de date de Există momente când dovezile pot fi primite de către un
gestionare a imaginilor. Atâta timp cât sunt respectate examinator înainte de ambalarea finală de către personalul
procedurile standard, adnotările nu sunt necesare. care răspunde la fața locului. Acest lucru poate apărea
atunci când există îngrijorarea că ambalajul poate distruge
dovezile de imprimare latentă. În această împrejurare, EHL
Dacă amprentele și fotografiile latente originale sunt
trebuie să documenteze cine a furnizat probele, data și
eliberate agenției care le-a depus, trebuie să existe
statutul în care au fost furnizate probele. După ce EHL a
documente în dosarul cazului privind momentul în care au
finalizat dezvoltarea și recuperarea tipăririi latente, articolul
fost eliberate amprentele latente și cui au fost eliberate
trebuie să fie supus ambalării și sigilării finale. EHL poate
amprentele latente.
împacheta și sigila probele sau probele pot fi returnate
persoanei care a recuperat inițial obiectul de la fața locului.
Oricare dintre aceste circumstanțe trebuie indicată în note.
10.3 Documentarea custodiei
secundare
10.3.2 Examinarea impresiilor
10.3.1 Dezvăluirea amprentelor latente crestelor de frecare
asupra elementelor de probă
Examinarea amprentelor de frecare recuperate de EHL
Atunci când un EHL primește un element de probă pentru elementele de probă prezentate de alții urmează
recuperat de la locul faptei de către o altă persoană (de aceeași documentație ca cea discutată în secțiunea 10.2.7,
exemplu, un analist al locului crimei), este nevoie de examinarea amprentelor de frecare.
documentație suplimentară privind lanțul de custodie a
probelor și ambalarea probelor.

Note generale și documentație privind descrierea și starea 10.4 Documentația de custodie

dovezilor, observațiile inițiale, dezvoltarea și recuperarea
tipăriturii latente, marcarea elementelor de dovezi,
terțiară
dispozițiile dovezilor și fotografiile de marcare și sondaje
Când un examinator primește fotografii și sondaje tipărite
Sunt detaliate în secțiunea 10.2.6, care dezvăluie amprente
latente recuperate de o altă persoană (de exemplu
latente.

10–18
 Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzieCAPITOLUL 1 0
de exemplu, un analist al locului crimei), este necesară o
documentație suplimentară pentru a stabili lanțul de
custodie a probelor.
10.4.1 Lanțul de custodie
Sondajele și fotografiile latente sunt considerate dovezi și
trebuie ambalate corespunzător, au un lanț de custodie.
EHL trebuie să documenteze toate informațiile pertinente:
• Numărul cazului.
• Directia.
• Cine a recuperat amprentele latente. Data la care
amprentele latente au fost recuperate.
• Un inventar a ceea ce a fost primit (de exemplu, numărul
de sondaje, fotografii, desene sau note și orice tipărite
de eliminare trimise).
10.4.2 Marcarea sondajelor și a
fotografiilor cu un identificator unic
Fiecare sondaj și fotografie latentă trebuie să fie marcate
cu un identificator unic. Sondajele latente și fotografiile
depuse trebuie să poarte deja numărul cazului, care trebuie
notat pe fiecare fotografie și sondaj de către persoana care
a recuperat amprentele latente. EHL poate alege să includă
un desemnator alfabetic sau numeric secvenţial pentru a
servi ca un identificator unic pentru fiecare sondaj şi
fotografie. Inițialele EHL, urmate de un număr secvențial
reprezintă o metodă eficientă de marcare a fotografiilor și
sondajelor (de exemplu, AVM 1, AVM 2, AVM 3 etc.).
Uneori este util să existe un sistem de etichetare pentru
amprentele latente dezvăluite de EHL (L1, L2, L3 etc.) și un alt
sistem de etichetare pentru amprentele latente transmise de
alți membri ai personalului (1 dbf, dbf, dbf 2 3 etc.). ). Într-un
caz, EHL poate fi responsabil pentru examinarea amprentelor
latente pe care le-a colectat, iar EHL poate fi responsabilă de
examinarea amprentelor latente recuperate de o altă
persoană. Un alt sistem de etichetare le distinge cu ușurință pe
cele două în dosarul cauzei.
10.4.3 Examinarea amprentelor de
frecare
După documentarea lanțului de custodie și plasarea unui
identificator unic pe sondaje și
fotografii, examinarea tipăririi latente continuă.
Documentarea examinării (analiza, compararea, evaluarea
și verificarea) amprentelor crestelor de frecare este
discutată în secțiunea 10.2.7, examinarea amprentelor
crestelor de frecare.
10.5 Concluzie
Pentru a revizui în mod corespunzător dosarul cauzei,
dosarul trebuie să conțină suficiente informații pentru a
lumina activitățile și constatările constatărilor.
Documentarea amprentelor crestei de frecare începe la
fața locului. O suprafață sau un element de probă trebuie
documentat la fața locului. Locația și orientarea
amprentelor latente dezvăluite la fața locului trebuie să fie
documentate într-un mod care să conecteze amprenta
latentă de suprafața originală.
Dezvoltarea ulterioară a amprentelor latente pe
elementele recuperate de la scenă trebuie să
demonstreze locația și orientarea amprentelor latente
dezvăluite pe articol.
Examinarea amprentelor latente recuperate trebuie să
conțină suficiente informații pentru ca o persoană care
examinează dosarul cazului să poată discerne:
• Originea amprentelor latente.
• Care dintre amprentele latente sunt de valoare suficientă
pentru comparație.
• Donatorul exemplarelor comparativ cu amprentele
latente.
• Concluzia la care sa ajuns.
Figura 10-18 este un exemplu despre modul în care fotografia
poate fi utilizată pentru a conecta toate elementele de
documentare pentru un caz.
Examinatorii de imprimare latentă trebuie să urmeze
politicile și procedurile prezentate în manualul tehnic sau
operațional al agenției lor. Este important ca aceste politici
și proceduri să urmeze practici științifice solide și să fie
suficient de detaliate pentru a permite o evaluare precisă a
dosarului cazului. Documentarea adecvată este adesea
componenta critică în admisibilitatea probelor.
10–19
CAPITOLUL 1 0Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzie

FIGURA 10–18
Documentația
a probelor din
locul scenei
(A), locația și
orientarea
amprentă latentă
(B), fotografie de
calitate la examen (A) (B)
(C) și examinarea (A),
(B) și (D).

(C)

(D)

10–20
 Documentarea impresiilor Friction Ridge: De la scenă la concluzie
10.6 Revizori
Recenziatorii care au evaluat acest capitol sunt: Leonard G.
Butt, Brent T. Cutro, Sr., Robert J. Garrett și Michael Perkins
10.7 Referințe
Directorii de laborator al Societății Americane de Crimă/Consiliul de
acreditare a laboratorului (ASCLD/LAB).Manual ASCLD/LAB; Directorii de
laborator al Societății Americane de Crimă/Consiliu de acreditare a
laboratoarelor: Garner, NC, 2005.
CAPITOLUL 1 0
Ashbaugh, D.R.Analiza cantitativ-calitativă a crestelor de
frecare: o introducere în ridgeologia de bază și avansată;
CRC Press: Boca Raton, FL, 1999.
Grupul de lucru științific pentru analiza, studiul și tehnologia crestelor
de fricțiune (SWGFAST).Metodologia de examinare a cremei de frecare
pentru examinatorii de imprimare latentă;Grupul de lucru științific
privind analiza, studiul și tehnologia crestei de frecare, 2002.
10–21
 CAPITOL
ECHIPĂ

JULIEANNE PEREZ-AVILA

CUPRINS
3 11.1 Introducere 12 11.5 Credite și evaluatori

3 11.2 Echipa locului crimei 12 11.6 Referințe

7 11.3 Echipamente de laborator 13 11.7 Furnizori de echipamente

12 11.4 Concluzie

11–1
 EchipăCAPITOLUL 1 1

11.1 Introducere
CAPITOLUL 11
Amprentele, în ciuda faptului că pot fi găsite la 50 de ani
după ce au fost depuse pe o bucată de hârtie, sunt atât
foarte fragile, cât și ușor de distrus. Sosirea la fața locului a
ECHIPĂ unui tehnician de amprentă marchează un punct critic într-
o anchetă. Este ceea ce el sau ea alege să facă, chiar și din

JULIEANNE PEREZ-AVILA neatenție, care poate afecta succesul sau eșecul colectării
dovezilor dactiloscopice. Un tehnician trebuie să cunoască
echipamentele disponibile atât pe teren, cât și în laborator.
Cu aceste cunoștințe, tehnicianul va putea selecta cea mai
bună metodă de dezvoltare și conservare a unui tipărit.

Acest capitol se concentrează pe echipamente care pot fi

utilizate cu ușurință în teren și pe echipamentele găsite în
mediul de laborator. Va exista, desigur, o oarecare
suprapunere între locul crimei și echipamentul de
laborator.

11.2 Echipa locului crimei

11.2.1 Surse de lumină
O sursă de lumină poate include orice produs care produce
radiații electromagnetice de orice lungime de undă (de la
ultraviolet la infraroșu). Sursele de lumină sunt
indispensabile unui răspuns la locul crimei și o mare
varietate de ele sunt utile.

11.2.1.1 Lanterna.O lanternă este un element important

care ar trebui să fie în fiecare kit de amprente. Ar trebui să
fie de bună calitate și să producă o lumină puternică,
uniformă. O lanternă este de obicei portabilă, ușoară și
alimentată cu baterie. Poate fi ținut în unghi față de orice
suprafață este examinată.

11–3
 CAPITOLUL 1 1Echipă
11.2.1.2 Surse de lumină criminalistică.La începutul
anilor 1980, o lampă cu arc cu xenon* modificată a fost
dezvoltată de Unitatea de Cercetare a Științei Legale din
Australia, sursa de lumină „Quasar” a fost dezvoltată de
Oficiul pentru Cercetare Științifică din Regatul Unit, iar
lumina „Lumaprint” a fost dezvoltată de National Research.
Consiliul Canadei. În prezent, există multe tipuri de surse
de lumină criminalistică (Lee și Gaensslen, 2001, pp.
152-153). Multe sisteme de alimentare care utilizează
grătare sau filtre cu diverse lămpi oferă o varietate de
configurații și modele. În ultimii ani, diferite surse de
lumină criminalistică au fost concepute pentru a utiliza
diode emițătoare de lumină în loc de lămpi.
Principiul pentru toate sursele de lumină criminalistică a fost
practic același: o lampă de mare putere produce lumină albă
constând dintr-o gamă largă de lungimi de undă. Un cercetător
selectează anumite lungimi de undă de lumină prin utilizarea
unui filtru sau a unui rețele de difracție. Lungimile de undă
selectate sunt trecute printr-o deschidere pentru a produce un
fascicul sau lumina este direcționată prin utilizarea unui
dispozitiv optic (de exemplu, fibră optică, ghiduri de lumină
lichidă). Această capacitate de a selecta diferite lungimi de
undă poate fi un beneficiu care nu se găsește la majoritatea
laserelor. (Pentru mai multe informații despre laser, consultați
secțiunea 11.3.3.)
Intensitatea unei surse de lumină criminalistică (FLS) nu este
la fel de puternică ca un laser; totuși, un FLS are avantajul de a
fi mai puțin costisitor și mai ușor de transportat decât un laser
(Wilkinson și Watkin, 1994, pp 632-651; Fisher, 1993, pp 111).
FIGURA 11-1
aplicatoare
pulbere de amprentă
amprenta.
* Lampa cu arc cu xenon a fost introdusă ca alternativă la lasere și
este cunoscută în mod obișnuit ca asursă alternativă de luminăsau
ALS. Mai târziu, sursele de lumină alternante au fost cunoscute ca
surse de lumină criminalistică.
11–4
Sursele de lumină criminalistică sunt folosite pentru a lumina
dovezile sau o cameră pentru a ajuta anchetatorii să
detecteze amprentele latente. Contaminanții și componentele
unei amprente latente provoacă uneori o luminiscență
inerentă atunci când sunt expuse la anumite lungimi de undă.
Anumite substanțe chimice și pulberi pot fi, de asemenea,
folosite pentru a face vizibile amprentele latente. Nu toate
substanțele devin vizibile la aceeași lungime de undă (Fisher,
1993, p. 111).
Anchetatorii trebuie să poarte ochelari cu filtru atunci când
folosesc orice FLS. Tipul de ochelari necesar depinde de tipul de
lumină folosit (Masters, 1995, pp. 133-142).
11.2.2 Aplicatoare de pulbere de
amprentă
11.2.2.1 Aplicatoare tradiționale de pulbere pentru
amprentă.Aplicatoarele de pulbere de amprentă vin în
multe forme, dimensiuni și componente din fibre. Acestea
pot fi făcute din păr de cămilă, păr de veveriță, păr de
capră, păr de cal, pene, fibre sintetice sau naturale,
filamente de carbon sau fibră de sticlă. Aceste pensule sunt
folosite pentru a aplica ușor pudra pe o suprafață; periile
moi reduc riscul de a deteriora imprimarea fragilă (Fisher,
1993, pp. 101-104).
11.2.2.2 Aplicatoare de amprentă cu pulbere
magnetică.Peria magnetică, sau brush magna, a fost
dezvoltată de Herbert MacDonell în 1961 (MacDonell,
1961, p.7). De la proiectarea sa inițială, au fost fabricate
multe variații (Figura 11-1), de la aplicatoare mari, cu cap
lat, până la aplicatoare care au o

capac din plastic de unică folosință pentru utilizare în
situații în care materialele potențial periculoase ar putea
contamina o aplicație (James, Pounds și Wilshire, 1992, pp.
531-542; Lightning Powder Company, 1999, p. 3).
Majoritatea au un design similar: o bară de oțel
magnetizată în interiorul unei carcase nemagnetice. Bara
magnetică este mobilă și poate fi retrasă în interiorul căștii.
Când bagheta nu este retrasă, capul aplicatorului devine
magnetizat.
Pentru a utiliza aplicatorul magnetic, acesta este coborât
în pulberea magnetică. Magnetul permite pudrei de
amprentă să se lipească de capătul aplicatorului. Pudra
care se agață de aplicator va crea o perie asemănătoare
perilor, constând numai din pudră. Această perie este
foarte moale, trecută cu grijă peste suprafața dorită.
Capetele pulberii aderă la constituenții imprimării latente
și fac imprimarea vizibilă. Trebuie avut grijă să atingeți
doar capetele pulberii în suspensie, și nu aplicatorul în
sine, de suprafața prelucrată. Aceasta oferă o perie foarte
delicată cu abraziune minimă pentru imprimeurile fragile.
Excesul de pulbere poate fi îndepărtat prin retragerea
baghetei magnetice și eliberarea prafului neutilizat din
aplicator înapoi în sticla de pulbere (sau recipientul de
eliminare adecvat, dacă pulberea a fost contaminată) și
apoi trecerea aplicatorului peste zonă pentru a permite
excesul de pulbere. pentru a adera din nou la magnet.
11.2.3 Carduri de suport pentru imprimare
latentă și materiale de sondaj
11.2.3.1 Carduri de suport pentru imprimare latentă.
Cardurile de suport pentru imprimare latentă sunt folosite
pentru a înregistra printuri care au fost înregistrate. De
obicei, au o parte strălucitoare și una nelucioasă și sunt
disponibile în alb sau negru. Cardul este de obicei
pretipărit, cu zone pentru informații despre sondaj (data,
numărul cazului, locația, cine a făcut sondajul etc.) și un
spațiu în care poate fi înregistrată o schiță.
11.2.3.2 Ridicarea dispozitivelor de ridicare cu bandă și
balamale.De-a lungul anilor, au fost dezvoltate diferite
tipuri de benzi pentru a ridica amprentele latente. În afară
de benzile standard clare și mate, există o bandă de
polietilenă care are o oarecare flexibilitate, ceea ce permite
ca sondajele să fie luate mai ușor de pe suprafețe.
EchipăCAPITOLUL 1 1
curbe. Benzile care sunt mai groase decât benzile
transparente și mate au fost dezvoltate pentru a se
conforma mai bine suprafețelor texturate, permițând
ridicarea mai multor imprimare. Banda adezivă dintr-o rolă
poate fi ruptă sau tăiată la orice lungime și apoi fixată pe
imprimarea dezvoltată. Trebuie avut grijă să îndepărtați o
lungime adecvată de bandă într-o singură mișcare continuă
pentru a evita liniile care sunt create de opriri intermitente
în timpul scoaterii benzii de pe rolă. (Mulți examinatori
preferă să nu separe bucata de bandă de rolă, ci să
folosească rola ca mâner sigur pentru bandă.)
După ce un articol a fost prelucrat cu pulbere, marginea
dispozitivului de ridicare (de exemplu, capătul benzii) este
presată pe suprafața adiacentă imprimării latente și
dispozitivul este netezit cu grijă peste imprimare. Banda
este desprinsă și așezată pe un card de suport de culoare
contrastantă cu pulbere.
Există, de asemenea, două dispozitive de ridicare a balamalei
pretăiate de diferite dimensiuni. Acestea sunt bucăți mici de
material de suport cu o bucată de bandă de mascare de
dimensiuni egale atașată. Acestea permit unui examinator să
plaseze bandă adezivă pe o imprimare și apoi să apese direct
pe suportul atașat pentru ao monta.
11.2.3.3 Ridicatoare din cauciuc/gel.Ridicatoarele de
gumă/gel vin în foi elastice pre-tăiate. Au un strat de
gelatină adezivă cu aderență scăzută pe materialul suport,
care este acoperit cu acetat transparent. Adezivul cu
aderență redusă și flexibilitatea materialului de suport fac
ca aceste dispozitive de ridicare să fie de dorit atunci când
ridicați imprimeuri de pe suprafețe curbate și delicate,
cum ar fi becuri, clanțe și hârtie. Elevatoarele sunt
disponibile în alb, negru și cu material de suport
transparent. Dispozitivele de ridicare transparente pot fi
atașate direct pe un card de ridicare, în timp ce
dispozitivele de ridicare pentru material suport alb sau
negru sunt protejate cu o foaie de acoperire transparentă
și se compară ca o imagine inversată (oglindă).
11.2.4 Materiale de turnare
Când suprafața unui articol este aspră sau texturată, se
poate folosi un material de turnare pentru a umple
crăpăturile, oferind o șansă mai mare de a ridica întreaga
imprimare. Materialul de turnare poate fi, de asemenea,
util pentru păstrarea și înregistrarea amprentei la sol.
11–5
Translated from Spanish to Romanian - www.onlinedoctranslator.com

CAPITOLUL 1 1Echipă

amprentele digitale pe suprafețe semi-solide (de exemplu,
calafăt proaspăt folosit pentru a fixa geamurile de sticlă într-o
fereastră) (Bay, 1998, pp. 130-132). Materialul de turnare este
disponibil într-o varietate de compuși (de exemplu, silicon,
mastic, cauciuc) și culori. Trebuie selectată o culoare care să
contrasteze cu pudra de imprimare (Morris, 2005).
11.2.5 Camere
Orice tip de aparat de fotografiat care are accesorii pentru
lucrul în prim-plan poate fi folosit în fotografia de
amprentă digitală și palmă (Moenssens, 1971, p. 151). Cu
toate acestea, un sistem de cameră cu un obiectiv macro
funcționează cel mai bine. Pentru iluminare sunt necesare
lumini fotografice sau un sistem de bliț în afara camerei.
Acestea, în combinație, formează un sistem care poate fi
folosit pentru a fotografia probe în laborator sau în teren.
Camera de presă sau de vizualizare cu folie de 4" x 5" a fost
cea mai utilizată cameră până când a fost înlocuită cu
camere de 35 mm ușor de utilizat. Camerele reflex digitale
de înaltă rezoluție mai noi cu un singur obiectiv sunt, de
asemenea, potrivite pentru fotografierea cu amprentă
(Dalrymple, Shaw și Woods, 2002, p. 750-761; Crispino,
Touron și Elkader, 2001, p. 479-495).
Amprentele de îndepărtare pot fi obținute cu ușurință pe
loc, dar sunt adesea trecute cu vederea. Luând timp
pentru a obține amprentele de ștergere, se pot face
comparații și este mai puțin probabil ca personalul de
laborator să fie nevoit să ruleze copii ale victimelor prin
Sistemul automat de identificare a amprentelor digitale
FBI sau Sistemul automatizat integrat de identificare a
amprentelor digitale.
11.2.7 Echipamente diverse
Articole suplimentare care trebuie incluse într-un kit de
dovezi pentru locul crimei (Figura 11-2):
1. Bandă de măsurare retractabilă.
2. Rigle (riglă metalică și rigle mici din plastic; o riglă
laser poate fi de asemenea de ajutor).
3. Cântare pentru a indica dimensiunile pe fotografii
(neadeziv și adeziv de așezat pe pereți, dacă este
necesar).
4. Ambalare containere (pentru a păstra dovezile în
starea în care sunt și pentru a preveni
contaminarea).

A. Pungi de hârtie

11.2.6 Carduri Tenprint b. cutii de diferite dimensiuni

Cardurile Tenprint sunt incluse ca echipament standard c. plicuri manila

pentru înregistrarea imprimării pe scena. Adesea,
anchetatorii colectează amprente latente dintr-o scenă fără d. Saci de probe, din plastic
a obține amprente de îndepărtare de la victimă. În cele mai
și. Tuburi de evidență (pentru depozitarea cuțitelor,
multe cazuri,
șurubelnițelor etc.).

FIGURA 11-2
Kit de dovezi (cu rigle, plicuri
manila și alte articole).

11–6
 EchipăCAPITOLUL 1 1

5. Bandă de ambalare și bandă de protecție (pentru face vizibilă cu ochiul liber. Aceste grupuri pot fi apoi
sigilarea recipientelor de ambalare). fotografiate sau prelucrate cu pulbere sau substanțe
chimice.

6. Etichete de avertizare (pentru dovezi de procesare
chimică sau pericol biochimic).
7. Huse pentru gură (pentru utilizarea pulberilor, în special în
spații închise) și aparate respiratorii (pentru utilizarea cu
reactivi chimici care necesită protecție).
8. Ochelari transparente pentru utilizarea pulberilor (pe
lângă paharele cu filtru pentru utilizarea FLS).
9. Mănuși de unică folosință.
Camerele de extracție cu cianoacrilat au două cerințe de
bază de echipare, plus lipici. În primul rând, gazele trebuie
să fie conținute. Poate fi folosit orice, de la o cameră
fabricată comercial (Figura 11-3) la o simplă pungă de
plastic, coș de gunoi sau rezervor de pește (Figura 11-4). A
doua cerință este ventilația adecvată. Ambele cerințe sunt
folosite pentru a reține vaporii și a limita expunerea
operatorului la aceștia, deoarece pot irita ochii și
mucoasele.

10. Lupa de mână. Procesul de dezvoltare poate fi accelerat prin adăugarea

11. Pixuri și markere permanente.
12. Manșoane din plastic pentru picioarele trepiedului (în
cazul scenelor contaminate).
Uneori, dovezile trebuie colectate pentru prelucrare în
laborator. Instrumentele pentru a ajuta tehnicianul în
colectarea dovezilor includ:
unei surse de căldură, cum ar fi un încălzitor de căni de
cafea. Această căldură face ca lipiciul să se vaporizeze,
dezvăluind astfel amprenta latentă mai rapid (Lee &
Gaensslen, 2001, p. 119). Containerele mici, cunoscute
sub numele de bărci, sunt folosite pentru a reține lichidul
AC pentru a fi plasat în sursa de căldură. Camera trebuie
să includă, de asemenea, un sistem de separare și
suspendare a probelor procesate.

1. Șurubelnițe Camera de fumat cu vid (Figura 11-5) a fost dezvoltată de

Divizia de Identificare a Poliției Regale Canadei Montate, iar
2. Chei prize
o descriere a utilizării și a rezultatelor acesteia au fost
publicate la începutul anilor 1990 (Lee & Gaensslen, 2001). ,
3. Ferăstrău alternativ
pp. 119- 120). Această cameră se vaporizează
4. Jimmy

Pe măsură ce experiența tehnicianului crește și găsește ce

funcționează și ce nu, el sau ea își poate modifica
FIGURA 11-3
echipamentul personal după cum este necesar.
cabinet de
extracţie.

11.3 Echipamente de laborator

11.3.1 Dulapuri de extracție cu

cianoacrilat
Extracția cu ester cianoacrilat (CA sau CAE), cunoscută în
mod obișnuit ca extracție instantanee cu lipici, a fost
introdusă în Statele Unite în anii 1980 ca o modalitate de
a dezvălui amprentele digitale latente (Norkus, 1982, p. 6;
Kendall, 1982, pp. 3-5). ). Amprentele sunt dezvoltate
atunci când moleculele de vapori AC reacţionează cu
componentele din reziduul latent de imprimare. Pe
măsură ce aceste molecule se acumulează, ele încep să
formeze aglomerații, adesea

11–7
CAPITOLUL 1 1Echipă
FIGURA 11-4
peștișor în clopot
extracţie.
FIGURA 11-5
camera de depunere
vid metal.
gaze de cianoacrilat în condiții de vid fără acumularea de
reziduuri albe care ar apărea în mod normal atunci când
extracția este efectuată într-o cameră convențională. De
asemenea, spre deosebire de containerele obișnuite, nu
este nevoie să împrăștiați articolele de prelucrat atunci
când sunt plasate în cameră; totul va continua să fie
extras uniform (McNutt, 2004, p. 6).
Utilizarea acestei camere face, de asemenea, mai puțin
probabilă supraextracția, evitând posibilitatea acumulării
excesive a reziduurilor.
11.3.2 Camera de depunere sub vid a metalului
O cameră de depunere în vid a metalului, utilizată pentru
dezvoltarea imprimării latente, este de obicei o cameră
cilindrică din oțel cu o ușă la un capăt. Camera este
conectată la un sistem de supape și pompe de vid care
lucrează pentru a reduce presiunea
11–8
un nivel în care se poate produce evaporarea metalelor.
Theys, Turgis și Lepareux au raportat pentru prima dată în
1968 că „condensarea selectivă a metalelor sub vid” se
instalează pe pelicula de sebum (grăsime), dezvăluind
amprente latente. Această procedură evaporă secvenţial
cantităţi mici de aur sau zinc într-o cameră cu vid, iar peste
imprimarea latentă se depune o peliculă metalică foarte
subţire, făcându-l vizibil (Lee şi Gaensslen, 2001, p. 140).
Această procedură este eficientă pe suprafețe netede,
neporoase (de exemplu pungi de plastic).
11.3.3 Laser
Cuvântul laser este un acronim pentru „amplificarea luminii
prin emisie stimulată de radiații”. Potrivit lui Fisher (1993, p.
111), „Nu toate laserele sunt potrivite pentru lucrul cu
amprentele digitale. Culoarea sau lungimea de undă a
 EchipăCAPITOLUL 1 1

ieșirea, precum și intensitatea luminii sau puterea de

ieșire sunt importante.”
FIGURA 11-6
Conceptul laserului a fost observat pentru prima dată în 1957
Camera de
de Gordon Gould, un student absolvent la Universitatea umiditate
Columbia (Taylor, 2000, pp. 10-11). Până în 1988 i-a trebuit să
rezolve o dispută complexă privind brevetele și o bătălie
juridică cu privire la această invenție extraordinară (Taylor,
2000, p. 284). Un articol al lui Dalrymple, Duff și Menzel (1977,
pp. 106-115) a introdus utilizarea laserului pentru examinatorii
de amprente din întreaga lume (Ridgely, 1987, pp. 5-12). Acest
articol descrie modul în care componentele naturale din unele
amprente latente strălucesc sub iluminare laser.

Există diferite tipuri de lasere, dar toate funcționează

practic în același mod. Pentru a înțelege cum funcționează,
trebuie să înțelegeți elementele de bază ale atomilor. În
termeni simplificați, atomii au un nucleu care conține
protoni și neutroni, înconjurat de un nor de electroni. În
nor, electronii există la diferite niveluri de energie (niveluri
în interiorul camerei. Termometrul cu bec umed are o
de excitare), în funcție de cantitatea de energie la care este
bucată de pânză înfășurată strâns în jurul becului său.
expus atomul de căldură, lumină sau electricitate. Când
Această cârpă este umezită cu apă distilată; pe măsură ce
atomul este excitat de o anumită cantitate (cuantică) de
apa se evaporă, termometrul se răcește. Viteza de răcire
energie, electronii sunt excitați de la nivelul lor de energie
depinde de câți vapori de apă sunt în aer. Termometrul cu
al stării fundamentale la stări superioare sau niveluri de
bulb uscat măsoară temperatura aerului înconjurător din
energie (orbitale). Când electronii cad înapoi la nivelul de
cameră. Tabelul 11-1 oferă o modalitate ușoară de a
energie al stării fundamentale,
determina umiditatea relativă pe baza citirilor din
măsurătorile termometrului cu bulb umed și uscat (Olsen,
1978, pp. 197-199). Experiența și cercetările au determinat
că cele mai bune amprente obținute în urma tratamentului
Un laser conține o oglindă la fiecare capăt care este folosită cu ninhidrine sunt cele care au fost expuse la 65-80%
pentru a reflecta fotonii. Pe măsură ce fotonii sare între umiditate relativă (Kent, 1998; Nielson, 1987, p. 372).
cele două oglinzi, ei stimulează alți atomi să elibereze mai
mulți fotoni de aceeași lungime de undă. Aceasta se
numește emisie stimulată. O oglindă reflectă doar parțial.
Aceasta permite o parte din radiația coerentă (un fascicul
În absența unei camere de umiditate, unii tehnicieni vor
laser) care urmează să fie emis (Menzel, 1980, p. 1-21).
folosi un fier de călcat obișnuit pentru a oferi un mediu cald
și umed pentru a accelera dezvoltarea tipăritelor cu
ninhidrine. Deși această tehnică este adesea folosită cu
11.3.4 Camera de umiditate
succes, umiditatea excesivă ar putea deteriora imprimările
Camere de umiditate (cunoscute și ca camere de mediu) în curs de dezvoltare.
(Figura 11-6) reglează umiditatea și temperatura din
interiorul lor, astfel încât să poată fi atinse condiții optime 11.3.5 Camere foto
pentru un anumit proces (de exemplu, procesarea
Ca și în munca de teren (a se vedea secțiunea 11.2.5),
ninhidrinei). O modalitate de bază de a determina
majoritatea camerelor și accesoriilor care sunt capabile să
umiditatea este pur și simplu să aveți un termometru cu
fotografieze în prim-plan ar trebui să fie potrivite pentru
bulb umed și un termometru cu bulb uscat.
fotografierea de amprentă de laborator.

11–9
CAPITOLUL 1 1Echipă

Au fost dezvoltate camere cu amprentă cu scop special

Tabelul 11–1 care utilizează o focalizare fixă și sunt plasate direct pe
imprimarea pentru a fi fotografiată. Aceste camere erau
Umiditatea relativă de la citirile termometrului cu bulb
echipate cu baterii și becuri mici pentru iluminare. Se
umed și uscat.
folosesc în principal foi de film de 2,25” x 3,25” sau 4” x 5”.
Au fost folosite și camere de presă și vizualizare în linie (de
t-t' 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 4.5 5.0 5.5
exemplu, 4" x 5" Corona și Speed Graphics) și au avut
tu
avantajul de a fi utile pentru fotografia generală a scenei
68 83 78 74 70 66 – – – crimei.

69 83 78 74 70 66 – – –

70 83 79 75 71 67 – – – În anii 1960, Polaroid Corporation a introdus camera de

imprimare MP-3 și mai târziu MP-4 (Figura 11-7). MP-4 a
71 83 80 76 72 68 – – –
devenit un instrument utilizat pe scară largă pentru
72 83 80 76 72 68 65 – – fotografia de amprentă în mediul de laborator, deoarece a
73 84 80 76 72 69 65 – – permis utilizarea bazelor de plăci de sticlă, suporturi de
folie, adaptoare pentru role de film, suporturi etc. pachet
74 84 80 76 72 69 65 – –
de film și focalizare pe sticlă. Folosirea foliei de folie de 4" x
75 84 80 77 73 69 66 – – 5" pentru a înregistra amprentele digitale la o scară
76 84 81 77 74 70 67 – – negativă la dimensiune naturală este încă obișnuită în
unele agenții. Cu toate acestea, tendința de utilizare a
77 84 81 77 74 70 67 – –
echipamentelor digitale de 35 mm (aparate foto și
78 84 81 77 74 70 67 – – scanere) devine din ce în ce mai comună.
79 85 81 78 74 71 67 – –
80 85 82 78 75 71 68 65 – Echipamentul digital este convenabil și produce rezultate
81 85 82 78 75 71 68 65 – vizibile imediat. Problemele de calitate sunt măsurate în
multe aspecte, rezoluția și adâncimea de biți sunt două
82 85 82 78 75 72 69 65 –
aspecte importante. „Imprimările prin friction ridge
83 85 82 78 75 72 69 65 – trebuie să fie capturate (în culoare sau în tonuri de gri) la o
84 86 82 79 76 72 69 66 – rezoluție de 1000 ppi sau mai mare. Imaginea digitală în
tonuri de gri trebuie să aibă minimum 8 biți. Imaginea
85 86 82 79 76 72 69 66 –
digitală color trebuie să aibă minimum 24 de
86 86 83 79 76 73 70 67 – biți” (SWGFAST, 2002, p. 277).
87 86 83 79 76 73 70 67 –
11.3.6 Instrumente de comparare
88 86 83 80 77 73 70 67 65
Instrumentele obișnuite folosite pentru a face
89 86 83 80 77 73 71 68 65
comparații includ o lupă, contoare de vârf și un mediu de
90 86 83 80 77 74 71 68 65 lucru confortabil, cu iluminare bună. Instrumente
suplimentare care sunt utile sunt o casetă luminoasă, un
Coloana din stânga este citirea bulbului uscat (t). Rândul comparator și un sistem de îmbunătățire a imaginii.
orizontal de sus este diferența dintre citirea bulbului uscat
și citirea bulbului umed (t - t'). Celula se găsește la 11.3.6.1 Lupe.O lupă (Figura 11-8) este un echipament de
intersecția dintre citirea becului uscat și diferența dintre bază pentru compararea imprimării latente. O lupă de
citirile becului. De exemplu, dacă citirea uscată este de 85°
și citirea bulbului umed este de 81°, diferența este de 4. amprentă bună este o lupă solid construită care are un
Uită-te la grafic și găsiți 85° în partea stângă și 4 pe rândul ocular reglabil pentru a permite variații individuale de
de sus. Citiți mai jos și până la capăt pentru a îndeplini 72°; vizualizare. Mărirea este de obicei de 4,5X cu utilizarea unei
Care este umiditatea relativa?
lumini bune (Olsen, 1978, pp. 171-175).

11–10

Scopul lupei este de a permite examinatorului să vadă
suficiente caracteristici ale crestei, menținând în același
timp un câmp vizual suficient. Acest lucru permite
examinatorului să evalueze calitățile de detaliu ale
crestelor, ținând cont în același timp de poziția acestor
caracteristici ale unei creste în raport cu cealaltă. Unii
examinatori folosesc două lupe (câte una pentru fiecare
dintre amprentele comparate) și își schimbă atenția
(vizualizarea) de la una la alta între amprentele comparate.
Alți examinatori pliază fotografia sau cardul de sondaj
latent de-a lungul marginii tipăritului în cauză, astfel încât
să poată fi plasat lângă specimenul imprimat sub o singură
lupă.
Unele lupe permit introducerea unui reticul în bază. Aceste
discuri au o linie sau linii prin ele care pot fi plasate peste
miezul și delta amprentei pentru a ajuta la realizarea
clasificărilor (Olsen, 1978, pp. 171-175).
EchipăCAPITOLUL 1 1
FIGURA 11-7
Cameră MP-4.
FIGURA 11-8
Lupe și contoare de
creasta.
11.3.6.2 Contoare de vârf.Un contor de creastă (sau un ac
de tocător) este un instrument de tip creion cu un ac gros
atașat la un capăt (Figura 11-8). Alte instrumente similare
cu vârfuri retractabile sunt, de asemenea, disponibile în
comerț.
Contoarele de vârf sunt folosite pentru a menține un punct
de referință în timpul procesului de scanare. Ele îl ajută pe
examinator să țină evidența unde se află atunci când
examinează sau clasifică o imprimare. Utilizarea corectă a
contoarelor de creste necesită o atingere ușoară pentru a
evita perforarea benzii de pe cardurile de ridicare latente
sau deteriorarea specimenelor.
11.3.6.3 Casetă luminoasă.O casetă luminoasă conține o sursă
de lumină și are un capac semitransparent din plastic sau sticlă.
Este folosit pentru evaluarea negativelor fotografice și a lifterelor
transparente (Olsen, 1978, pp. 184-185).
11–11
CAPITOLUL 1 1Echipă
11.3.6.4 Comparator.Un potrivire de amprentă este un
sistem de proiecție pe desktop care are o sursă de lumină
care mărește și afișează imaginile pe un ecran. Printurile
cunoscute și necunoscute (care au fost plasate pe
platforme) sunt afișate una lângă alta pe un ecran împărțit.
Acest lucru permite examinatorului să studieze amprentele
și este util în special în timpul antrenamentului și atunci
când mai mulți examinatori revizuiesc și discută
amprentele. Sistemele de imagistică digitale și analogice
au fost introduse în comunitatea de amprentă digitală în
anii 1980 (germană, 1983, pp. 8-11), iar până în 1985,
numeroase laboratoare începuseră să le folosească
(german, 1985, p. 11).
11.4 Concluzie
Fie că se prelucrează la locul crimei sau se prelucrează
probe într-un laborator, este important să se înțeleagă bine
echipamentul și ce se poate face pentru a obține cele mai
bune rezultate posibile în fiecare caz.
11.5 Credite și evaluatori
Toate imaginile sunt de Aaron Matson, specialist în
imagistică, Wisconsin State Crime Laboratory, Milwaukee,
WI.
Recenziatorii care au evaluat acest capitol sunt Robert J.
Garrett, Bridget Lewis, Michael Perkins și Juliet H. Wood.
11.6 Referințe
Bay, AL, Jr. Utilizare suplimentară pentru materialul de turnare Mikrosil.
J. Forensic Ident.1998, 48(2), 130–132.
Crispino, F.; Touron, P.; Elkader, AA Căutați un protocol de
îmbunătățire digitală pentru software-ul Photoshop.J. Forensic
Ident.2001, 51(5), 479–495.
Dalrymple, B.E.; Duff, JM; Menzel, ER Fluorescență inerentă a
amprentei digitale - Detectare prin laser.J. Criminalistică Sci. 1977,
22(1), 106–115.
11–12
Dalrymple, B.; Shaw, L.; Woods, K. Optimized Digital
Recording of Crime Scene Impressions.J. Forensic Ident. 2002,
52(6), 750–761.
Fisher, B.A.J., Ed.Tehnici de investigare a scenei crimei,a
5-a ed.; CRC Press: Washington, DC, 1993.
Germană, ER Procesare analog/digitală a imaginii.ident.
Știri1983, 33(11), 8–11.
Germană, ER Electronic Latent Print Detection: O actualizare din
1985. Prezentat la cea de-a 70-a Conferință anuală a Asociației
Internaționale pentru Identificare, Savannah, GA, iulie 1985.
James, J.D.; Pounds, CA; Wilshire, B. Noi aplicatoare magnetice
și pulberi de fulgi magnetice pentru dezvăluirea amprentelor
latente.J. Forensic Ident.1992, 42(6), 531–542.
Kendall, FG Super Glue Fuming pentru dezvoltarea
amprentelor latente.ident. Știri1982, 32(5), 3–5.
Kent, T., Ed.Manual de tehnici de dezvoltare a amprentelor digitale,
Ed. a II-a; Biroul de Interne, Filiala de Dezvoltare Științifică a Poliției:
Sandridge, Marea Britanie, 1998.
Lee, H.; Gaensslen, RE, Ed.Progrese în tehnologia amprentelor
digitale,Ed. a II-a; CRC Press: Washington, DC, 2001.
Compania Lightning Powder. Perie magnetică de unică folosință.
Minute1999, 53 (martie-aprilie), 3.
MacDonell, HL Bristleless Brush Dezvoltarea amprentelor
latente.ident. Știri1961, 11(3), 7–9, 15.
Masters, N.E.Siguranța specialistului în identificarea
criminalistică;Compania Lightning Powder: Salem, OR, 1995.
McNutt, J. Progrese în procesarea imprimării latente: Vacuum
Cyanoacrylate Fuming.Imprimarea2004,douăzeci(2), 6–7.
Menzel, R.E.Detectarea amprentei cu lasere;Marcel
Dekker, Inc.: New York, 1980.
Moenssens, A.A.Tehnici de amprentă;Compania de carte
Chilton: Philadelphia, 1971.
Morris, M. Casting a Wide Net: Lifting Fingerprints From
Difficult Surfaces.Revista Criminalistică2005, 4(2), 8–12.
Nielson, JP Controlul calității pentru reactivii de vizualizare a
aminoacizilor.J. Criminalistică Sci.1987, 32(2), 370–376.
Norkus, PM Glue It.ident. Știri1982, 32(5), 6.
 EchipăCAPITOLUL 1 1

Olsen RD, dl.Mecanica de amprentă a lui Scott;Charles C drum cranfield

Thomas: Springfield, IL, 1978. Nisipurile Woburn

Regatul Unit
Ridgely, JE, Jr. Detectarea imprimării latente prin laser.
MK17 8UR
ident. Știri1987, 37(4), 5–12.
+ 44 (0)1908 58 50 58
info@csiequipment.com
Grupul de lucru științific pentru analiza, studiul și tehnologia
sales@csiequipment.com
crestelor de fricțiune (SWGFAST). Ghid de imagistică digitală
Friction Ridge, versiunea 1.0.J. Forensic Ident.2002, 52(3), 276–
CSI Forensic Supply
278. [Versiunea 1.1, în vigoare 9/14/09, disponibilă online la
Căsuța poștală 16
http://www.swgfast.org/CurrentDocuments.html.]
Martinez, CA 94553
(925) 686 6667
Taylor, N.LASER: Inventatorul, laureatul Nobel și războiul de
(800) 227 6020
treizeci de ani al brevetelor;Simon & Schuster: New York, 2000.
http://www.csiforensic.com
Wilkinson, D.A.; Watkin, JE O comparație a surselor de
Evident Crime Scene Products
lumină criminalistică: Polilight, Luma-Lite și Spectrum 9000.
739 Brooks Mill Road
J. Forensic Ident.1994, 44(6), 632–651.
Union Hall, VA 24176
(800) 576 7606
contact@evident.cc
11.7 Furnizori de echipamente
http://www.evidentcrimescene.com
Criminalistica Armor
Faurot Forensic Products
Lightning Powder Company, Inc.
PO Box 99146
13386 International Parkway
Raleigh, NC 27624
Jacksonville, FL 32218
(904) 485 1836 (919) 556 9670
http://www.faurotforensics.com
(800) 852 0300
http://www.redwop.com
Compania Lynn Peavey
Căsuța poștală 14100
Arrowhead Forensic Products
11030 Strang Line Road
Lenexa, KS 66285

Lenexa, KS 66215 (913) 888 0600

(913) 894 8388 (800) 255 6499

lpv@peaveycorp.com
(800) 953 3274
http://www.lynnpeavey.com
info@arrowheadforensics.com
http://www.crime-scene.com
Morris Kopec Forensics, Inc. 631
Palm Springs Drive, Suite 107
BVDA International bv
Altamonte Springs, FL 32701 (407)
Poștal 2323
831 9921
2002 CH Haarlem
rjkopec@aol.com sau mkforensics@aol.com
Olanda
+ 31 (0)23 5424708
QPST
info@bvda.nl
Căsuța poștală 8408
http://www.bvda.com/EN/index.html
Warnbro 6169

CSI Equipment Ltd. vestul australiei

+ 61 (0) 8 9524 7144
casa locard
info@qpst.net
Deethe Farm Estate
http://www.qpst.net

11–13
CAPITOLUL 1 1Echipă

Sirchie Finger Print Laboratories, Inc. Criminalistica SPEX

100 Hunter Place 19963 W. 162nd Street

Youngsville, NC 27596 Olathe, KS 66062
(919) 554 2244 (913) 764 0117
(800) 356 7311 (800) 657 7739
sirchieinfo@sirchie.com questions@mail.spexforensics.com
http://www.sirchie.com http://www.spexforensics.com

11–14
 CAPITOL
CALITATE GARANTATA
M Leanne Gray

CUPRINS

3 12.1 Introducere 12 12.5 Recenzători

4 12.2 Programul de asigurare 12 12.6 Referințe

a calității

10 12.3 Măsuri suplimentare de 12 12.7 Informații suplimentare

asigurare a calității care pot fi
Adăugat la un program de
asigurare a calității

12 12.4 Concluzie

12–1
 Calitate garantataCAPITOLUL 1 2

CAPITOLUL 12

12.1 Introducere
CALITATE GARANTATA
Scopul unui program de asigurare a calității este de a se

M Leanne Gray asigura că toți examinatorii îndeplinesc standardele de

calitate stabilite de disciplină și de laboratorul individual.
Un program de asigurare a calității include „acțiunile
planificate și sistematice necesare pentru a oferi suficientă
încredere că produsul sau serviciul unui laborator va
îndeplini cerințele de calitate specificate” (ASCLD/LAB, 2005,
p. 66). Un program de asigurare a calității stabilește linii
directoare pentru dezvoltarea și aplicarea standardelor
care abordează abilitățile examinatorului, redactarea
rapoartelor, controlul documentelor, măsurile de control al
calității, validarea și documentarea procedurilor, structura
organizatorică, cerințele de infrastructură și controlul
testelor.

Există două principii fundamentale în examinarea crestelor

de frecare: (1) toți examinatorii de imprimare latentă
trebuie să fie instruiți și competenți să efectueze lucrări de
caz înainte de a începe lucrul de caz independent și (2)
toate individualizările (de exemplu, ID-urile) trebuie
verificate de un alt examinator competent și calificat.
(SWGFAST, 2006, p. 122).

Prelucrarea dovezilor, pentru a dezvolta și păstra

amprentele latente, poate implica diferite tehnici de
procesare și metode de conservare. Deși nu există o
secvență standard care să poată fi aplicată tuturor
articolelor care urmează să fie procesate, secvențele
standardizate în cadrul unei agenții ar trebui stabilite
pentru anumite circumstanțe (de exemplu, tip de dovezi,
tip de caz). Examinarea crestei de frecare necesită ca un
examinator să analizeze și să determine caracterul adecvat
al detaliului crestei, să compare detaliul crestei cu
specimenele cunoscute și să evalueze caracterul adecvat al
informațiilor vizuale pentru a ajunge la o concluzie. The

12–3
CAPITOLUL 1 2Calitate garantata

Concluziile posibile sunt individualizări (identificări),
excluderi sau neconcludente (SWGFAST, 2004, pp.
358-359).
Problemele de calitate pot apărea din inconsecvențe,
erori de scris sau concluzii eronate.
Un program de asigurare a calității va permite urmărirea
oricăreia dintre aceste probleme de calitate. Un program
de asigurare a calității va asigura că toți examinatorii
respectă protocolul adecvat pentru a minimiza numărul de
probleme care apar.
Deoarece comunitatea științei criminalistice este în continuă
creștere și schimbare, standardele care guvernează asigurarea
calității continuă să se schimbe, iar acest capitol va acoperi o
privire de ansamblu asupra unui program de asigurare a
calității. Pentru ghiduri specifice și resursele cele mai
actualizate, vă rugăm să consultați anexa referințelor aferente
din programele de asigurare a calității și organizațiile de
acreditare și certificare, secțiunea 12.6.
În plus, documentele pot aborda domenii precum
standardele și controalele minime, calificările unui
verificator, cerințele de organizare și management,
cerințele de personal și cerințele instalației.
12.2.2 Teste de competență
O agenție trebuie să aibă o metodă pentru testarea inițială
a competenței atunci când un examinator se alătură
pentru prima dată agenției sau un examinator finalizează
un program intern de formare. Acest test inițial de
competență poate include teste orale, scrise sau practice.
Dacă o agenție este mare și are mai multe locuri de muncă,
testele necesare ar trebui să fie consecvente de la un loc
de muncă la altul. Acest lucru va asigura că calitatea
generală a fiecărui examinator și nivelul minim de
competență sunt consecvente pe tot corpul. Niciun
examinator nu ar trebui să aibă voie să înceapă munca
independentă de caz până când nu a finalizat toate
aspectele fazei inițiale a testării de competență.

12.2.3 Managementul dovezilor și audituri

12.2 Programul de asigurare a de calitate

calității Fiecare agenție trebuie să stabilească o politică pentru

gestionarea tuturor probelor aflate sub controlul său. Un
12.2.1 Documente de asigurare a calității lanț de custodie este menținut din momentul în care
probele sunt colectate sau primite până când sunt
Un program de asigurare a calității trebuie să fie scris și va
eliberate. Procedurile ar trebui să stabilească modul în
conține un set de documente sau un singur document (de
care probele sunt colectate, primite și stocate. Procedurile
exemplu, manualul calității). Documentația trebuie inclusă
trebuie să păstreze identitatea, integritatea, starea și
în manualul calității pentru următoarele domenii: tehnici
securitatea articolului. Politica ar trebui să includă
de prelucrare; prepararea, utilizarea și depozitarea
informații despre modul în care trebuie să fie ambalate
substanțelor chimice; proceduri de securitate de laborator;
dovezile, cerințele pentru sigiliu și ce trebuie făcut atunci
fișe de securitate a materialelor; proceduri de manipulare a
când dovezile sunt pierdute sau dacă există o discrepanță.
probelor; teste de aptitudini; cerințe minime de notare pe
În această politică ar trebui să fie incluse audituri periodice
foile de lucru pentru examen; linii directoare pentru
ale tuturor probelor aflate sub controlul agenției. Perioada
redactarea rapoartelor; revizuirea cazurilor tehnice și
de timp pentru realizarea acestor audituri (de exemplu,
administrative; recorduri de antrenament și competiție;
lunar, trimestrial, semestrial sau anual),
evidențele de calibrare și întreținere a echipamentelor;
înregistrări de validare; politici și proceduri manuale pentru
sistemele electronice de amprentă digitală;
În plus, o agenție trebuie să stabilească o politică de
auditare a tuturor celorlalte aspecte ale sistemului de
calitate al agenției, inclusiv un interval de timp pentru
Un manual al calității ar trebui, de asemenea, să sublinieze
efectuarea acestor audituri, precum și cine va efectua
responsabilitățile personalului în legătură cu respectarea programului
aceste audituri. O agenție poate alege să aducă auditori
de asigurare a calității și să sublinieze procedurile care trebuie urmate
externi ai agenției sau să solicite auditorilor interni să
atunci când se confruntă cu probleme de calitate.
efectueze inspecții.

12–4

12.2.4 Pregătirea, utilizarea și depozitarea
substanțelor chimice
O agenție ar trebui să aibă în vigoare o politică care să
sublinieze procedurile adecvate pentru pregătirea,
utilizarea și depozitarea tuturor substanțelor chimice
păstrate în cadrul agenției. Această politică poate aborda
probleme precum marcajele obligatorii pe substanțele
chimice atunci când sunt primite, cât timp o substanță
chimică poate fi depozitată și utilizată dacă este
achiziționată comercial, durata de valabilitate a fiecărei
soluții de reactiv care este preparată în unitate și o listă de
substanțe chimice și soluții de reactivi care trebuie testat
înainte de utilizare cu cazuri reale. O agenție trebuie să
creeze și să mențină o listă cu toate substanțele chimice și
soluțiile de reactivi utilizate în fiecare departament al
agenției. De asemenea,
12.2.5 Tehnici de prelucrare
O agenție ar trebui să aibă o politică care să sublinieze care
tehnici de procesare validate sunt sancționate de agenție.
Orice modificare, actualizare sau ștergere a unei tehnici de
procesare trebuie să fie pusă la dispoziția tuturor
examinatorilor din agenție. O agenție poate dori să includă
un ghid pentru examinatori care să urmărească care
detaliază tehnicile de procesare adecvate la fiecare pas al
unei examinări. Cu toate acestea, orice listă ar trebui
privită doar ca un ghid.
12.2.6 Politici și manuale de
proceduri pentru sistemele
electronice de amprentă
O agenție trebuie să aibă politici și manuale de proceduri
care să prezinte cerințele de utilizare, întreținere și
modificări ale oricăruia dintre sistemele de amprentă
electronică care sunt accesibile examinatorilor din cadrul
agenției. Aceste politici și manuale de proceduri ar trebui
revizuite pentru a se asigura că orice modificări,
actualizări sau ștergeri sunt actuale.
Calitate garantataCAPITOLUL 1 2
Aceste politici și manuale de proceduri pot include, dar nu
se limitează la, lucruri precum instruirea pe care un
examinator trebuie să o parcurgă cu succes înainte de a
primi acces la sistemul(ele) electronic(e) de amprentă
digitală; Cerințe de documentare, cum ar fi documente
sau imagini care trebuie menținute; și raportarea
cerințelor de redactare atunci când se utilizează un sistem
electronic de amprentă digitală în caz de lucru.
12.2.7 Proceduri de inspecție
O agenție trebuie să stabilească proceduri pentru tratarea
și practicarea dovezilor, luarea de note și redactarea
rapoartelor. Aceste proceduri ar trebui să descrie
protocoalele stabilite și tipurile de examinări efectuate. În
plus, vor solicita ca, la momentul colectării (fie pe teren, fie
în laborator), toate dovezile de imprimare latentă să fie
marcate cu un minim de informații (adică, un identificator
unic de caz, mărci personale) și, după caz, informaţii pentru
a explica orientarea sau poziţia latentului. Ar trebui incluse
și informațiile de bază. Aceasta poate include utilizarea unei
diagrame.
O agenție ar trebui să stabilească proceduri pentru
compararea detaliilor crestelor de frecare (SWGFAST, 2002,
p. 324). Aceste proceduri ar trebui să descrie protocoalele
stabilite (de exemplu, toate amprentele sunt latente pentru
a fi potrivite sau potrivirile ar trebui să fie încheiate după ce
prima latentă este individualizată?).
12.2.8 Verificare
O agenție trebuie să stabilească standarde care guvernează
cerințele necesare pentru a fi verificator. Aceste calificări pot
include un număr minim de ore de formare, un număr
minim de credite de educație continuă sau un număr minim
de cazuri finalizate fără probleme de calitate. Este important
să ne amintim că atunci când se stabilește un standard
pentru calificările unui verificator, numărul de ani de
serviciu nu este la fel de important ca calitatea muncii care a
fost produsă.
12.2.8.1 Verificare.Verificarea unei comparații tipărite
latente este „confirmarea concluziei unui examinator de
către un alt examinator competent” (SWG FAST, 2006, p.
122). O agenție trebuie să stabilească standarde care
guvernează procesul de verificare. aceste reguli
12–5
CAPITOLUL 1 2Calitate garantata

ele pot fi limitate la individualizări, dar pot include, de rezolva incompatibilitatea. Unele agenții pot avea nevoie
asemenea, excluderi sau neconcluzii. sau pot alege ca un întreg caz să fie reexaminat de către un
examinator sau o agenție externă independentă.
12.2.8.2 Verificare oarbă.„Verificarea oarbă este
confirmarea concluziei unui examinator de către un alt
examinator competent, care nu are nicio așteptare sau Pentru a determina cauza incompatibilității, poate fi necesar să
cunoaștere a concluziei anterioare” (SWGFAST, 2006, p. se revizuiască înregistrările de formare, programul de formare
122). Acest proces ar presupune ca examinatorul inițial al și performanța anterioara a postului.
cazului să nu pună nici un fel de marcaj, inclusiv notații de
Toate evaluările calității trebuie să fie documentate și să
completare, pe niciuna dintre probele necesare pentru
ofere o determinare a rezultatelor corecte, cauza (cauzele)
examinarea de verificare, asigurându-se astfel că un alt
principală a inconsecvenței și dacă inconsecvența ar
examinator care a primit aceleași dovezi nu va fi la curent
necesita vreo acțiune corectivă. Unele studii de calitate pot
cu probele. concluziile examinatorului inițial.
fi sarcini minore care necesită o revizuire rapidă,
determinare și foarte puțină documentare. Cu toate
Scientific Working Group on the Analysis, Study and acestea, alte studii de calitate pot necesita mult efort
Technology of Friction Ridges (SWGFAST) recomandă pentru a fi finalizate și pot duce la decizii complexe.
verificarea oarbă „în cazuri de individualizare, excludere
sau neconcluzie a unei persoane bazate pe o singură
amprentă latentă” (SWGFAST, 2006, pagina 122). O agenție 12.2.10 Instruire
trebuie să stabilească politici cu privire la cazurile care
Dacă o agenție decide să stabilească un program de
necesită utilizarea unui proces de verificare oarbă.
formare intern, ar trebui incluse profunzimea și domeniul
de aplicare al programului de formare. În plus, orice
12.2.9 Rezolvarea conflictelor
formare oferită de o agenție trebuie să fie în conformitate
Datorită variabilelor inerente (de exemplu, abilități, cu tehnicile și practicile de prelucrare general acceptate în
experiență) și posibilității de eroare a examinatorului, un comunitatea științifică. Ar trebui să fie păstrate înregistrări
examinator și un verificator ulterior pot furniza rezultate copioase ale întregii instruiri primite de fiecare examinator
care nu sunt consecvente. O agenție trebuie să definească pentru a ajuta la stabilirea înregistrărilor de competență.
ce reprezintă o inconsecvență și să efectueze o evaluare a
calității pentru a rezolva toate neconcordanțele în
Un program formal de formare ar trebui să includă o
rezultatele testelor.
descriere detaliată a instruirii care trebuie oferită fiecărui
Evaluarea calității ar trebui să asigure că toate politicile sunt cursant. Pentru ca un program de instruire să aibă succes,
respectate și că preferințele personale nu au voie să aibă trebuie identificați instructori calificați, oferindu-le
prioritate față de standarde și controale minime sau suficient timp și resurse pentru a crea și menține
interpretare a politicilor. Unele evaluări ale calității pot programul de formare.
rezolva inconsecvențele prin care recenzenții afectați își
De asemenea, ar trebui să existe un program de pregătire în
documentează analizele, urmate de o discuție nemediată a
cazul în care un examinator care s-a pregătit deja pentru
problemei (problemelor). Testele documentate ar trebui să
competiție are nevoie de pregătire de remediere. O agenție
devină o completare permanentă la dosarul cazului. Dacă
care nu a stabilit un program de formare intern ar trebui să
neconcordanța este rezolvată în urma discuției
aibă un mecanism pentru examinatorii deja pregătiți cu
examinatorului, decizia trebuie documentată la dosarul
competențe pentru a primi pregătirea corectă necesară de la o
cauzei și raportată administrației. Dacă inconsecvența nu
sursă de încredere.
este rezolvată la acest nivel, o agenție poate avea nevoie să
folosească un alt evaluator sau poate crea un comitet cu
De asemenea, trebuie avut grijă atunci când intervievați și
reprezentanți ai managementului și evaluatori colegi
angajați ucenici. Unele agenții subliniază faptul că elevul
pentru a revizui analizele și dosarul cazului. Comisia va
trebuie să aibă o pregătire solidă în știință și matematică. Cu
încerca apoi
toate acestea, este, de asemenea, esențial ca

12–6
 Calitate garantataCAPITOLUL 1 2

studentul este evaluat în ceea ce privește aptitudinile și Se va asigura că calitatea dovezilor este proporțională cu
capacitatea de a lucra într-un mediu foarte structurat care cazurile care sunt analizate în mod obișnuit.
necesită o analiză detaliată și unde munca este adesea
Un program de asigurare a calității ar trebui să stabilească
efectuată în mod autonom. Deși testele până în prezent
parametrii pentru testarea competențelor interne, inclusiv
sunt limitate, ar putea fi util să se testeze potențialii cursanți
amprente multiple latente de frecare și standarde
pentru capacitatea de recunoaștere a modelelor (Byrd,
cunoscute (SWGFAST, 2009, p. 678). Acești parametri pot
2003, pp. 329-330). De asemenea, ar putea fi benefic să
include și cerința suplimentară de evaluare a amprentelor
testați în mod regulat noile stagiari și angajații actuali cu
necorespunzătoare.
privire la acuitatea lor vizuală și sănătatea generală a ochilor
pentru a asigura excelența și calitatea muncii continue.
12.2.11.2 Probe de concurs externe.Utilizarea unui test de
competență extern pregătit comercial are avantajul de a fi
imparțial, deoarece agenția care achiziționează testul nu
Unitatea care dorește să dezvolte un program de formare
are nicio contribuție în structura testului și nicio cunoaștere
intern este încurajată să revizuiască SWGFASTFormare pentru
prealabilă a răspunsurilor la test înainte de a trimite testul
competențe pentru examinatorii de imprimare latentă
pentru evaluarea dvs. Aceste teste de calificare asigură că
Documentați și contactați agențiile care au stabilit programe
examinatorul este comparat cu rezultatele validate de
de formare.
producător. Rezultatele pot fi comparate și cu rezultatele
altora care au susținut testul.
12.2.11 Teste de competență
Pentru a măsura performanța individuală și pentru a oferi
dovezi demonstrative ale comparabilității fiecărui 12.2.11.3 Probele de concurs pe orb.Testele de
examinator, fiecare agenție trebuie să stabilească cerințe competență nevăzute pot fi folosite de o agenție pentru a
de testare a competenței. Aceste cerințe includ ca fiecare verifica calitatea muncii unui examinator fără știrea
examinator de imprimare latentă să fie examinat cel puțin o acestora. Agenția poate genera dovezi false și apoi le poate
dată pe an (SWGFAST, 2009, p. 679). Această politică trebuie atribui ca caz normal. Examinatorul de caz nu poate ști
să definească tipul de test și frecvența cu care acesta niciodată că a efectuat un test de competență oarbă, cu
trebuie finalizat. Ca parte a politicii de testare a excepția cazului în care calitatea muncii care a fost realizată
competențelor, cerințele de documentare trebuie să fie necesită o evaluare a calității.
subliniate și menținute. Politica de testare a competenței ar
12.2.11.4 Probele de concurs dublu-orb.Dacă o altă
trebui să indice, de asemenea, dacă testele trebuie
agenție prezintă dovezi fictive ca caz obișnuit, poate oferi
susținute independent și dacă sunt necesare verificări de
un test dublu-orb pentru a evalua performanța persoanei
individualizare.
(persoanelor) care completează cazul și performanța
Proiectarea testului poate include proceduri de agenție, generală a agenției în ceea ce privește acel caz.
cum ar fi documentația, manipularea dovezilor și acțiuni
administrative conexe. Proiectele testelor pot include
testarea deschisă (examinatorii sunt conștienți că sunt 12.2.12 Analiza tehnică a cazurilor
testați), testarea oarbă (examinatorii nu știu că sunt
O analiză tehnică a cazului este un instrument util pentru a
testați) sau testarea dublu-orb (agenția și examinatorii nu
evalua periodic calitatea lucrărilor de caz și pentru a
știu că sunt testați).
asigura rezultate fiabile. O agenție trebuie să stabilească ce
reprezintă o revizuire tehnică, cine ar trebui să efectueze
evaluări tehnice ale cazurilor și frecvența evaluărilor.
Societatea Americană a Directorilor de Laboratoare de
12.2.11.1 Testarea internă a competenței.Testul intern de
Crimă/Consiliul de Acreditare a Laboratorului (ASCLD/LAB)
competență, după ce a fost creat, ar trebui revizuit fie de un
definește o revizuire tehnică ca o „revizuire a notelor,
membru al personalului superior al agenției, fie de la o
datelor și a altor documente care formează baza concluziei
sursă externă înainte de distribuirea testului. Această
recenzie este

12–7
CAPITOLUL 1 2Calitate garantata
știință” (ASCLD/LAB, 2005, p. 68). SWGFAST explică în
continuare că „aceste critici se concentrează pe dacă au
fost efectuate teste și examinări adecvate pentru a susține
rezultatele și concluziile raportate și dacă este prezentă
documentație justificativă suficientă. Ele se concentrează,
de asemenea, pe dacă concluziile sunt în concordanță cu
documentația și se încadrează în practica
acceptată” (SWGFAST, 2006, pp. 124-125).
O revizuire tehnică poate include o reluare parțială sau
completă a cazului și, prin urmare, revizuirile tehnice ale
cazului trebuie efectuate de un alt examinator calificat de
tipărire latentă.
12.2.13 Revizuire administrativă
O agenție trebuie să stabilească ce reprezintă o revizuire
administrativă și cine va efectua evaluări administrative.
ASCLD/LAB definește o revizuire administrativă ca „o
procedură utilizată pentru a verifica coerența cu politica de
laborator și pentru acuratețea editorială” (ASCLD/LAB, 2005,
p. 61). SWGFAST indică faptul că „evaluările administrative
vor fi efectuate de către un supervizor sau un
desemnat” (SWGFAST, 2006, p. 125). O revizuire
administrativă poate include o revizuire a tuturor
documentației dintr-un fișier pentru acuratețea tehnică sau
poate fi pur și simplu o revizuire a documentației pentru a
verifica dacă nu există erori materiale, cum ar fi erori de
tipar, în foaia de lucru sau raportul scris.
O agenție ar trebui să aibă un mecanism care să se ocupe de
cazurile în care o evaluare administrativă identifică o problemă
de calitate. Dacă problema este minoră, atunci comunicarea
dintre examinator și examinatorul de caz inițial poate fi
suficientă pentru a corecta problema. Dacă problema este
majoră și persoana care efectuează evaluarea administrativă
nu este de la conducere, atunci conducerea trebuie anunțată
imediat. Conducerea ar trebui apoi să notifice managerul de
calitate și examinatorul calității (dacă este cazul) pentru a iniția
un proces formal de revizuire pentru a determina dacă eroarea
este de natură singulară sau sistemică.
O agenție poate sublinia prevederi specifice în manualul de
calitate cu privire la confidențialitate atunci când este vorba
de probleme care nu devin cunoscute public în rândul
colegilor de muncă. Dacă oamenii care nu au legătură cu
managementul descoperă
12–8
o problemă de calitate, agenția poate cere ca participarea
evaluatorului administrativ inițial să înceteze la orice evaluare
administrativă a calității rezultată din identificarea problemei
inițiale. În plus, examinatorul administrativ ar trebui să aibă
obligația de a păstra confidențialitatea chestiunii și
examinatorul inițial al cazului pe termen nelimitat, cu excepția
cazului în care este autorizat în mod specific de către
administrație să discute aceste fapte.
12.2.14 Revizuirea mărturiei
Fiecare agenție ar trebui să aibă un mecanism pentru a
revizui mărturia fiecărui examinator din cadrul acelei
agenții. SWGFAST recomandă ca revizuirile mărturiilor să fie
efectuate anual (SWGFAST, 2006, p. 126). Această revizuire
ar trebui să acopere atât acuratețea tehnică a dovezilor, a
prezentării generale, cât și capacitatea examinatorului de a
oferi o relatare exactă și elocventă a tuturor examinărilor
efectuate și a oricăror concluzii sau opinii luate în
considerare.
O agenție poate cere ca evaluatorul să fie un manager (de
preferință unul cu experiență în specialitatea care urmează
să fie mărturie), o persoană din departamentul de formare
(dacă este cazul) sau un egal. O agenție poate permite un
contract verbal sau scris cu oficialii instanței. O agenție
poate include, de asemenea, utilizarea unui sondaj de
screening pre-tipărit care conține întrebări specifice care
pot fi furnizate unuia sau ambilor avocați implicați, precum
și judecătorului, ca un alt mijloc de a determina calitatea
mărturiei furnizate de examinator. . .
12.2.15 Acțiune corectivă
Pot fi necesare acțiuni corective pentru a remedia o
problemă legată de calitatea produsului de lucru și pentru
a preveni alte probleme asociate. O dependență ar trebui
să aibă o descriere generală a acțiunii corective adecvate în
funcție de tipul de problemă identificată. Această acțiune
corectivă poate include opțiuni precum eliminarea unui
examinator din responsabilitatea procesului de lucru, o
revizuire a lucrărilor anterioare, solicitarea unui
examinator să primească și să finalizeze o formare
suplimentară în zona cu probleme sau o revizuire a
lucrărilor suplimentare efectuate de examinator pentru a
determina dacă problema era singular în natură sau
sistemică.

Acțiunile corective nu trebuie interpretate ca acțiuni
disciplinare. Acestea reprezintă o parte importantă a
oricărei analize de calitate pentru a detecta și corecta
potențiale erori sau probleme legate de calitatea
produsului de lucru.
12.2.16 Proceduri de securitate în
laborator
Fiecare dependență trebuie să stabilească procedurile și
politicile de securitate ale sistemului său. Politicile și
procedurile de siguranță trebuie să fie în conformitate cu
reglementările de stat privind securitatea și sănătatea în
muncă (OSHA). Politicile și procedurile de securitate ar
trebui să includă domenii precum utilizarea echipamentului
personal de protecție, depozitarea și eliminarea în
siguranță a substanțelor chimice și modul în care este
controlat accesul la instalație. (A se vedea, de asemenea,
secțiunea 12.2.4 privind depozitarea substanțelor chimice.)
O agenție poate dori să includă politici privind agenții
patogeni transmisi prin sânge și igiena chimică în
procedurile sale de securitate.
12.2.16.1 Numirea unui manager de securitate. O
agenție trebuie să desemneze un Manager de Securitate
(indiferent de alte responsabilități) care „are autoritatea și
obligația definite de a se asigura că cerințele sistemului de
securitate sunt implementate și menținute” (ASCLD/LAB,
2005, p. 67).
Politicile ar trebui să fie explicite cu privire la sfera și
profunzimea responsabilităților pentru managerul de
securitate. Cerințele și obligațiile așteptate de la managerul
de securitate ar trebui să fie menționate în documentele de
securitate și pot conține informații precum calificările
managerului de securitate; intervalele de timp, dacă există,
în care o persoană va fi numită ca manager de securitate;
revizuirea și actualizarea politicilor de securitate scrise;
diseminarea tuturor politicilor și modificărilor de securitate
către toți examinatorii și managementul; menținerea
tuturor înregistrărilor de securitate; urmărirea tuturor
problemelor de securitate; și să pregătească anual un
raport scris care să detalieze dosarul de siguranță al
agenției.
12.2.16.2 Fișe de securitate a materialelor.Fișele cu date
de securitate a materialelor sunt furnizate de sau pot fi
achiziționate de la toate companiile de vânzări de produse
chimice. Fiecare dependență trebuie să proiecteze
programul de colectare, stocare și
Calitate garantataCAPITOLUL 1 2
Întreținerea fișelor cu date de securitate pentru toate
produsele chimice achiziționate sau utilizate în cadrul
unității. Fișele cu date de securitate a materialelor oferă
informații esențiale de siguranță despre substanțele
chimice și sunt un instrument valoros pentru menținerea
siguranței într-o unitate.
12.2.17 Calibrarea și întreținerea
echipamentelor
Verificările de performanță sunt utilizate de agenții pentru a se
asigura că echipamentele și instrumentele funcționează
conform criteriilor stabilite. O agenție ar trebui să stabilească
un sistem pentru a verifica dacă fiecare piesă de echipament
de testare este inspectată în mod regulat pentru a asigura
starea de funcționare bună. Toate echipamentele care necesită
calibrare trebuie să aibă documentație scrisă, cum ar fi un
jurnal de bord, pentru a verifica data la care a fost examinat
echipamentul, persoana sau compania care a examinat
echipamentul și orice ajustări sau calibrări care au fost
efectuate la acea dată. O agenție poate stabili un program care
necesită inspecții interne regulate, cum ar fi revizuiri
trimestriale și o revizuire externă anuală.
12.2.18 Înregistrările metodei de validare
Fiecare procedură de prelucrare trebuie validată și
documentația ei trebuie menținută înainte de a fi utilizată
în lucrare de caz. O agenție trebuie să stabilească
standarde interne minime pentru procesul de validare și
succesiunea tehnicilor de procesare. O agenție poate
decide să accepte studiul de validare publicat de o agenție
externă. O agenție poate adopta o procedură de laborator
de la o altă agenție, dar trebuie totuși să demonstreze că
protocolul funcționează conform intenției. Aceasta
înseamnă că agenția trebuie să demonstreze că
examinatorii agenției folosesc echipamente și instrumente
disponibile care pot îndeplini cerințele stabilite.
Tehnicile de procesare ar trebui revizuite periodic pentru a
se asigura că tehnicile sunt actualizate și continuă să fie
eficiente. Această revizuire va permite efectuarea de
actualizări și revizuiri ale regimului de prelucrare. Fiecare
agenție ar trebui să stabilească un interval de timp adecvat
pentru aceste revizuiri (de exemplu, un an, cinci ani).
12–9
CAPITOLUL 1 2Calitate garantata
12.2.19 Educația continuă
O agenție trebuie să creeze și să mențină o politică care să
sublinieze și să încurajeze toți examinatorii să urmărească
oportunități educaționale suplimentare. Aceste
oportunități educaționale pot include cursuri universitare
sau cursuri postuniversitare și diplome, seminarii
academice sau legate de servicii și conferințe educaționale
oferite de organizații profesionale (de exemplu, Asociația
Internațională pentru Identificare (IAI), Societatea
Canadendiană de Identificare și cea a amprentei digitale.
societate).
O agenție poate dori să includă în această politică
urmărirea cererilor individuale sau asistență cu oricare
dintre oportunitățile de educație continuă menționate mai
sus. Urmărind aceste cereri și înregistrările de prezență, o
agenție poate identifica mai bine că indivizii se străduiesc
să-și dezvolte cunoștințele despre profesia lor, ceea ce
poate fi recunoscut în timpul unei evaluări a performanței.
12.3 Măsuri suplimentare de
asigurare a calității care pot fi
adăugate unui program de
asigurare a calității
Pe lângă componentele de bază, o agenție poate
adăuga și alte componente la programul său de
asigurare a calității.
12.3.1 Manager de calitate
Un program de asigurare a calității poate avea o persoană
care „are autoritatea și obligația definite de a se asigura că
cerințele sistemului calității sunt implementate și
menținute” (ASCLD/LAB, 2005, p. 66). Într-o organizație
mare, această persoană poate avea titlul postului de
Manager de calitate și acesta poate fi rolul lor principal în
acea agenție. Pentru agențiile mai mici, managerul de
calitate poate fi o poziție cu normă parțială. Managerul de
calitate poate avea responsabilități de management de caz
pe parcursul managementului programului de asigurare a
calității.
Este important ca o agenție să înregistreze cerințele și
obligațiile specifice așteptate de la această poziție.
12–10
Acestea pot include, dar nu se limitează la, calificări de
manager de calitate; termenele, dacă există, până la care o
persoană va fi numită ca manager de calitate; revizuirea și
actualizarea manualului calității; diseminarea politicilor
programului de asigurare a calității și a modificărilor către
toți examinatorii și administrația; să finalizeze toate
revizuirile dosarelor de caz sau supravegherea lucrărilor
realizate de evaluatorii de calitate; menținerea tuturor
înregistrărilor de calitate; urmărirea tuturor problemelor de
calitate; și să întocmească anual un raport scris care
detaliază evidența calității unității.
12.3.2 Standarde și controale minime
O agenție poate stabili un set de standarde și controale
minime pentru a se asigura că toți analiștii agenției înțeleg
exact ceea ce se așteaptă în ceea ce privește calitatea
lucrărilor de caz care sunt produse. Aceste minime trebuie
să fie clare și precise pentru a permite o înțelegere ușoară
și trebuie să includă toate cerințele pentru tratarea
probelor, examinarea probelor, păstrarea probelor,
documentația de examinare, dispoziția probelor și
redactarea rapoartelor.
Dacă o agenție stabilește standarde și controale minime,
trebuie să stabilească o politică pentru reevaluarea acestora.
Această reevaluare trebuie să includă un calendar pentru a se
asigura că toate standardele și controalele sunt exacte și
actuale cu practicile științifice general acceptate.
Standardele și controalele minime pentru fiecare aspect
al activității de caz ar trebui să fie bine documentate în
manualul calității agenției sau manualul procedurilor
agenției, dacă este cazul.
12.3.3 Cerințe de organizare și
administrare
O agenție poate stabili cerințe organizatorice și
administrative pentru toți membrii personalului. Cerințele
organizaționale și de management pot include delimitarea
structurii organizaționale, practicile de management și
delegarea de autoritate. Cerințele de organizare și
management ar trebui să fie documentate fie în manualul
calității, fie în manualul de politică generală al agenției.

12.3.4 Cerințe de personal
O agenție poate stabili cerințe de personal pentru toți
membrii personalului. Aceste cerințe pot include cerințe
minime de educație, diplome specifice de licență sau
cerințe specifice clasei post-bacalaureat și dezvoltarea
angajaților, participarea la întâlniri și seminarii ale
organizațiilor profesionale. Cerințele de personal ar trebui
să fie documentate fie în manualul de calitate al agenției,
fie în manualul de politici generale al agenției.
12.3.5 Cerințele instalației
O unitate trebuie să se asigure că instalația de lucru este
proiectată pentru o productivitate maximă a carcasei,
menținând în același timp cel mai înalt nivel de siguranță
disponibil. Această politică ar trebui să abordeze dușurile de
siguranță, stațiile de spălare a ochilor, stingătoarele de
incendiu, cerințele privind fluxul de aer al hotei și termenele
pentru verificarea condițiilor de lucru ale acestor elemente de
siguranță.
În plus, o politică de punere în aplicare a instituției ar trebui să
includă intervale de timp și condiții specifice, cum ar fi numărul
minim de persoane necesare la fața locului pentru a asigura
siguranța personalului atunci când se angajează în anumite
activități, cum ar fi procesarea chimică sau scanarea laser.
Cerințele și liniile directoare specifice de siguranță pot fi găsite
contactând OSHA. De asemenea, reglementările de stat trebuie
identificate și respectate. Cerințele instalației ar trebui să fie
bine documentate în manualul de calitate al agenției, manualul
de siguranță (dacă există un astfel de manual) sau manualul de
politici generale.
12.3.6 Utilizarea serviciilor externe
de laborator
Dependențele se pot regăsi în necesitatea, din cauza
întârzierilor mari sau a imposibilității de a efectua un
anumit serviciu, de a trebui să recurgă la serviciile unui
laborator extern. Dacă acesta este cazul, este
responsabilitatea agenției să se asigure că orice serviciu
de laborator extern cu care este inițiat un contract
respectă toate politicile și procedurile agenției de
asigurare a calității cu privire la toate aspectele activității,
inclusiv a cazurilor. manipularea probelor și prelucrarea
probelor.
Calitate garantataCAPITOLUL 1 2
12.3.7 Acreditarea și
certificarea unității
Certificarea examinatorului și acreditarea laboratoarelor au
devenit măsuri demonstrative de calitate în cadrul
disciplinelor criminalistice. Aceste programe au fost
promovate pentru a dota sistemul de justiție penală cu
metode general acceptate de asigurare a calității.
Certificarea examinatorului demonstrează un nivel de
competență și capacitate pentru individ, iar acreditarea
demonstrează că agenția respectă politicile și procedurile
acceptate de asigurare a calității.
12.3.7.1 Asociația Internațională pentru
Identificare—
Programul de certificare a imprimării latente.IAI a
înființat programul în 1977. Acest program de certificare
necesită minim doi ani de experiență și o diplomă de
licență. (Anii de experiență pot fi înlocuiți cu cerințele
educaționale.). Cerințele de bază ale testării includ un test
scris, un test de interpretare a modelului de amprentă și un
test de comparație.
12.3.7.2 Programul de moștenire al Societății Americane
a Directorilor de Laboratoare de Crimă/Consiliul de
Acreditare a Laboratorului (ASCLD/LAB).Programul
ASCLD/LAB Legacy are un proces amplu de acreditare a
agențiilor. Acest proces de acreditare implică revizuirea
politicilor, procedurilor și lucrărilor de caz scrise ale agenției
și apoi observarea agenției pentru a confirma că respectă
standardele și politicile minime de acreditare pe care le-a
stabilit. ASCLD/LAB evaluează o dependență în funcție de
trei criterii: esențial, important și de dorit. Definiția
esențialului este „reguli care afectează în mod direct și au
un impact fundamental asupra produsului muncii de
laborator sau a integrității dovezilor” (ASCLD/LAB, 2005, p.
63). Definiția importantei este „standardele care sunt
considerate principalii indicatori ai calității generale a
laboratorului, dar ele pot să nu afecteze direct produsul
muncii sau integritatea dovezilor” (ASCLD/LAB, 2005, p. 64).
Definiția dezirabilului este „standardele care au cel mai mic
efect asupra produsului de lucru sau asupra integrității
testului, dar cu toate acestea sporesc profesionalismul
laboratorului” (ASCLD/LAB, 2005, p. 63).
12–11
CAPITOLUL 1 2Calitate garantata
În plus, ASCLD/LAB a stabilit noi standarde cu privire la
multe probleme care continuă să împingă comunitatea
criminalistică la un nivel mai înalt de calitate. O acreditare
ASCLD/LAB trebuie reînnoită la fiecare cinci ani. Această
reînnoire implică același proces ca și procesul inițial de
acreditare și este descrisă complet de ASCLD/LAB în
manualul său.
12.3.7.3 Organizația Internațională pentru
Standardizare (ISO).ISO lucrează împreună cu Comisia
Electrotehnică Internațională (IEC) pentru a crea un sistem
de standardizare în întreaga lume. ISO este cel mai mare
dezvoltator de standarde din lume. Activitatea principală a
ISO este elaborarea standardelor tehnice. ISO a creat un
standard tehnic (17.025) pentru orice laborator de testare
si calibrare; Acest standard este aplicabil laboratoarelor
criminalistice. Funcția standardului ISO nu include
programe de acreditare. Stabilește standardele care permit
dependențelor să caute acreditarea ISO prin intermediul
organismelor de acreditare. În prezent, ASCLD/LAB și
Forensic Quality Services (FQS) au programe care permit
agențiilor criminalistice să caute acreditare care se bazează
pe ISO/IEC 17025.
Programul de acreditare internațională ASCLD/LAB se
bazează pe cerințele ISO/IEC 17025, plus cerințe
suplimentare care se bazează pe Ghidul 19 (Orientări
pentru laboratoarele de științe criminalistice) și pe
Programul moștenire ASCLD/LAB. cerințe.
Forensic Quality Services International (FQS-I) este un
program de acreditare care se bazează pe cerințele ISO/
IEC 17025, Ghidul ILAC 19 și criteriile specifice domeniului
FQS-I. Criteriile specifice domeniului includ „Cerințe
criminalistice pentru agențiile care efectuează teste de
imprimare latentă”, dezvoltate de un comitet consultativ
tehnic de examinatori de imprimare latentă special pentru
programul FQS-I (FQS-I, 2006).
12.4 Concluzie
Comunitatea științelor criminalistice trebuie să continue să facă
presiuni pentru niveluri mai înalte de excelență criminalistică. Un
examinator ar trebui să-și amintească întotdeauna că munca
produsă într-o agenție criminalistică are potențialul de a avea un
efect dramatic nu numai asupra unui suspect într-un caz.
12–12
penal, dar și asupra victimei și familiilor acestora. În calitate de
examinatori, datorăm comunității pe care o servim pentru a
produce un produs de lucru de calitate de fiecare dată când
lucrăm la un caz, indiferent de infracțiune.
12.5 Recenzători
Recenziatorii care au evaluat acest capitol sunt: Patti Blume,
Deborah Friedman, Alice Maceo, Kenneth O. Smith, Jr., Lyla A.
Thompson și Juliet H. Wood.
12.6 Referințe
Directorii de laborator al Societății Americane de Crimă/Consiliul
de acreditare a laboratoarelor.Manual ASCLD/LAB.ASCLD/LAB:
Gamer, NC, 2005.
Byrd, J.; Bertram, D. Form-orbire.J. Forensic Ident.
2003, 53(3), 315–341.
Servicii de calitate criminalistică-Internațional. FCerințe orensic
pentru agențiile care efectuează teste de imprimare latentă.FQS-I:
Largo, FL 2006.
Grupul de lucru științific pentru analiza, studiul și tehnologia crestelor
de fricțiune (SWGFAST). Metodologia de examinare Friction Ridge
pentru examinatorii de imprimare latentă.J. Forensic Ident. 2002, 52(3),
324–328.
SWGFAST. Standarde pentru concluzii.J. Forensic Ident.
2004, 54(3), 358–359.
SWGFAST. Ghid de asigurare a calității pentru examinatorii de
imprimare latentă.J. Forensic Ident.2006, 56(1), 117–127.
SWGFAST. Ghid pentru programele de testare a competenței de
imprimare latentă.J. Forensic Ident.2009, 59(6), 677–680.
12.7 Informații suplimentare
Arter, D.R.Audituri de calitate pentru performanță îmbunătățită,
Ed. a 3-a; ASQ Quality Press: Milwaukee, WI, 2003.
Bauer, J.E.; Duffy, G. L.; Westcott, R.T., Eds.Manualul de
îmbunătățire a calității,Ed. a II-a; ASQ Quality Press:
Milwaukee, WI, 2006.
Benbow, D.W.; Elshennawy, Alaska; și Walker, F.Manualul
tehnicianului certificat de calitate;ASQ Quality Press:
Milwaukee, WI, 2003.

Clark, T.J.Succesul prin calitate: Ghid de sprijin pentru
călătoria către îmbunătățirea continuă;ASQ Quality Press:
Milwaukee, WI, 1999.
Crosby, P.B.Reflecțiile lui Philip Crosby asupra calității;
McGraw-Hill: New York, 1996.
Crosby, P.B.Calitatea este gratuită;McGraw-Hill: New York, 1979.
Crosby, P.B.Calitatea este încă gratuită;McGraw-Hill: New York,
1996.
Griffiths, D.N.Management într-un mediu de calitate;ASQ
Quality Press: Milwaukee, WI, 1995.
Hartman, MG, Ed.Concepte fundamentale de îmbunătățire a
calității;ASQ Quality Press: Milwaukee, WI, 2002.
Bine, D.; Westcott, R.T., Eds.Manualul managerului de
calitate certificat,a 2-a ed; ASQ Quality Press: Milwaukee, WI,
2000.
Russell, J.P.Ghidul de buzunar al auditului intern;ASQ
Quality Press: Milwaukee, WI, 2003.
Calitate garantataCAPITOLUL 1 2
Russell, J.P., Ed.Manualul de audit ASQ,Ed. a 3-a; ASQ
Quality Press: Milwaukee, WI, 2006.
Singer, D.C., Ed.Un manual al calității de laborator cu cele mai
bune practici și reglementări relevante;ASQ Quality Press:
Milwaukee, WI, 2001.
Singer, D.C.; Upton, R.P.Ghid pentru auditul calității în
laborator;Marcel Dekker: New York, 1993.
St. Clair, J.Managementul laboratorului de criminalitate;Elsevier: New
York, 2003.
SWGFAST.Formare pentru competențe pentru examinatorii de
imprimare latentă.http://www.swgfast.org/documents/
qualificationscompetency/020822_Competency_ Latent_2.1.pdf.
Tage, NRCutia de instrumente pentru calitate,Ed. a II-a; ASQ
Quality Press: Milwaukee, WI, 2004.
12–13
CAPITOLUL 1 2Calitate garantata

12–14
 CAPITOL
Amprente
ȘI LEGEA
Andre A. Moenssens și
Stephen B. Meagher

CUPRINS

3 13.1 Introducere 28 13.5 Concluzie

4 13.2 Expertul și regulile de 29 13.6 Revizori

probă

12 13.3 ProvocăriDaubertla 29 13.7 Referințe

"Prelevarea amprentelor"

25 13.4 Prezentare istorică a amprentelor

digitale, palmarelor și plantarelor
în instanțele din SUA.

13–1
 Amprentele și LegeaCAPITOLUL 1 3

CAPITOLUL 13

Amprente 13.1 Introducere

Amprentele digitale, amprentele palmei și amprentele desculțe

ȘI LEGEA au fost recunoscute și acceptate pe scară largă ca mijloace de

încredere de identificare a unei persoane. O reproducere a
aranjamentelor crestelor de frecare ale unei amprente digitale,
Andre A. Moenssens și palmare sau plantare poate fi lăsată pe un obiect atunci când
Stephen B. Meagher este atins. Acest lucru permite ca imprimarea să fie utilizată
pentru identificarea personală a persoanelor aflate în
anchetele penale. Prin urmare, știința criminalistică a
amprentelor digitale, palmelor și picioarelor este folosită de
oamenii legii în sprijinul investigațiilor lor pentru a identifica în
mod pozitiv autorul unei infracțiuni. Această știință
criminalistică este, de asemenea, utilizată în scopuri de
dezvinovățire sau înlăturare.

Acest capitol va discuta legile și regulile de evidență care

se aplică testelor de amprentare a crestelor de frecare. Vor
fi acoperite hotărârile judecătorești istorice și recente
privind apelurile și deciziile Curții Supreme a Statelor
Unite. Acest capitol va aborda în primul rând deciziile
instanțelor federale și Regulile Federale de Evidență, care
este posibil să nu se aplice tuturor statelor.

Termenul „impresie de frecare a creastă” este folosit

pentru a se referi la orice amprentă de frecare a creastă a
pielii umane (de exemplu, pielea facială, palmară, deget și
mână și piele plantară). Există două tipuri diferite de
amprente de frecare: cele de la indivizi cunoscuți gravate
intenționat și amprente de la una sau mai multe persoane
necunoscute într-o piesă de la locul crimei sau locația
corespunzătoare; acestea din urmă sunt denumite în
general amprente latente.

Sfera de aplicare a acestui capitol include aspecte juridice

legate de martori experți și probe, precum și contestații
juridice privind admisibilitatea probelor tipărite.

13–3
CAPITOLUL 1 3Amprentele și Legea
creste de frecare. Baza materialului va fi sistemul juridic al
Statelor Unite la nivel federal. Textul face trimiteri
ocazionale la legile sau deciziile instanțelor din anumite
state sau țări străine atunci când sunt notabile. Cititorul
este încurajat cu tărie să consulte sursele juridice care
reglementează în special jurisdicția în care expertul va
depune mărturie.
13.2 Expertul și regulile de
probă
13.2.1 Introducere
Termenul „știință criminalistică” implică utilizarea unei
discipline bazate pe știință, deoarece se intersectează cu și
oferă dovezi pentru o procedură juridică. Regulile Federale
de Evidență (FRE) stabilesc cadrul în care probele au fost
admise în instanță. Regulile principale care se aplică
experților sunt FRE 702, Mărturia expertului; și FRE 703,
Baza opiniei mărturiei experților.
FRE 701, Lay Witness Testimony Opinion, permite o mai
bună înțelegere a distincției dintre mărturia de opinie
oferită de un expert și cazurile în care chiar și un martor
laic poate oferi opinii într-o instanță de judecată.
Modul în care aceste reguli îi afectează pe examinatorii de
amprentare a crestelor de frecare va fi discutat mai târziu. În
acest moment, discuția se limitează la definirea termenilor pe
care legea probei îi folosește în legătură cu procedurile
judiciare.
13.2.2 Standarde federale de probă –
Regula 702
Definiția și utilizările mărturiei experților, care sunt
aplicabile și persoanelor care efectuează examinări
criminalistice cu amprenta de frecare, sunt exprimate în
FRE 702. În prezent, standardul prevede:
În cazul în care cunoștințele de specialitate ale
oamenilor de știință, tehnicienilor sau altora care
îl ajută pe judecătorul faptelor să înțeleagă
dovezile sau să determine un fapt în cauză, un
martor calificat ca expert în cunoștințe, abilități,
experiență, pregătire sau educație poate
13–4
declarați-i sub forma unei opinii sau în alt mod,
dacă (1) mărturia se bazează pe suficiente fapte
sau date, (2) mărturia este produsul unor principii
și metode de încredere și (3) martorul a aplicat
principiile și metode fiabile la faptele cauzei.
(Reforma 17 aprilie 2000, în vigoare la 1
decembrie 2000.) (FRE, 2004, p. 13).
Standardul acoperă o serie de aspecte. În ordinea în care
sunt menționate în regulă, fiecare va fi discutat, mai întâi în
sens general, iar apoi prin aplicarea testelor de amprentare
a crestelor de frecare la expert. Scopul principal al Regulii
702 este de a determina dacă aveți statutul de martor
expert și vi se va permite să oferiți mărturie sau opinie.
13.2.2.1 Calificările expertului.Un martor care urmează să
depună mărturie de opinie trebuie să i se demonstreze mai
întâi că este calificat ca expert. Acest pas presupune ca
expertul să ia tribună, să depună jurământul de a spune
adevărul și să ofere răspunsuri la întrebările adresate de un
avocat cu privire la competența martorului. La încheierea
mărturiei directe, avocatul care prezintă martorul se va
deplasa în mod obișnuit pentru ca martorul să fie
recunoscut de către instanță ca expert.
Avocatului adversar i se oferă posibilitatea de a interoga
martorul pentru a contesta calificările sale de expert. La
finalul acestui proces, judecătorul decide dacă martorul
poate oferi mărturie de expert. Pentru a decide,
judecătorul poate limita măsura în care expertului i se va
permite să depună mărturie. Juriul nu are niciun rol în
această etapă preliminară; Determinarea dacă un martor
care este oferit se califică ca expert este o decizie legală.
(Procesul este uneori denumit expertiză preliminară.)
13.2.2.2 Mărturie cu privire la faptele unui caz.Abia după
finalizarea fazei preliminare de calificare a mărturiei
expertului, martorul poate oferi opinii cu privire la cazul în
care martorul a fost chemat în judecată. Într-un proces cu
juriu, jurații servesc ca arbitri ai faptelor. Când faptele sunt
în discuție, jurații decid ce cred ei că s-a întâmplat. Atunci
când experții depun mărturie, jurații vor decide în cele din
urmă și dacă acceptă opiniile exprimate de experți ca fapte.
Înainte ca jurații să delibereze, judecătorul îi instruiește că
sunt liberi să creadă sau să nu creadă, în întregime sau
parțial, declarația
 Amprentele și LegeaCAPITOLUL 1 3

de la un martor, inclusiv un expert. Instrucțiunile de a impresiilor de frecare, susține că examinarea

credibilitate ale martorilor și experților arată cât de criminalistică a amprentelor de fricțiune „este o știință
important este ca expertul să ofere mărturii concise, aplicată bazată pe fundamentul unicității biologice,
credibile, înțelese și convingătoare. permanenței și validării empirice prin
observație” (SWGFAST Press Kit, 2004). Acest lucru este
13.2.2.3 Este testarea amprentei crestei de frecare o
logic atunci când se înțelege că premisele fundamentale pe
știință?Primele șapte cuvinte din FRE 702, „Dacă sunt
baza cărora „individualizările” (identificărilor) impresiei
cunoștințe științifice, tehnice sau de altă specialitate”, evocă
crestelor de frecare se bazează pe (1) unicitatea crestelor
o întrebare imediată pentru expert: Este un tipărit de
de frecare și (2) persistența aranjamentelor crestelor de
frecare criminalistică o examinare a cunoștințelor științifice,
frecare. Fără o înțelegere a biologiei care stă la baza
tehnice, de specialitate sau o combinație a două sau trei
formării crestei de frecare înainte de naștere, experții nu ar
dintre aceste opțiuni? Întrebarea poate fi urmată, în mod
fi niciodată îndreptățiți să ajungă la o concluzie, de
logic, de mai multe: Este important să se facă distincția între
încredere sau altfel, că individualizarea a avut loc (de
ele și să se aleagă doar una? Instanța solicită expertului să
exemplu, o identificare pozitivă a unui individ care a fost
depună mărturie sub ce aspect al regulii intenționează să
sursa unei impresii cu excluderea tuturor celorlalte
depună expertul?
persoane posibile). Astfel, poziția SWGFAST susține
afirmația conform căreia examinarea criminalistică a
Aceste întrebări au primit răspuns de către Curtea Supremă
amprentei de frecare a crestei este științifică.
a Statelor Unite în decizia sa deKumho Tire Co.vs
Carmichael,526 US 137, 119 S. Ct. 1167 (1999). Instanța a
precizat clar că aceleași criterii utilizate și înDaubertvs
Dar este posibil ca examinarea criminalistică a amprentei
Merrell Dow Pharmaceuticals, Inc., 509 US 579, 113 S.Ct.
crestei de frecare să fie și tehnică? Pe de altă parte,
2786 (1993), pentru a stabili dacă mărturia oferită ca
necesită, de asemenea, cunoștințe de specialitate și
cunoștințe științifice este de încredere, admisibilitatea
pregătire de la experți? Orice expert instruit pentru
mărturiei trebuie să fie reglementată și de „alte cunoștințe
competență în examinările criminalistice ale amprentelor
de specialitate” și „cunoștințe tehnice” și Regula 702, în
de frecare va admite cu siguranță că, pe lângă
măsura în care aceste criterii pot să fie aplicabile acestora. (
fundamentele științifice, sarcina în cauză necesită și
DaubertYKumho Tiresunt discutate în continuare în
cunoștințe tehnice specializate pentru a se ajunge la o
secțiunile 13.3.1.3 și 13.3.1.4.) Prin urmare, distincția între
concluzie sigură. Prin urmare, examinările criminalistice ale
știință, știință aplicată, tehnologie sau experiență bazată pe
amprentei crestelor de frecare se pot prezenta ca oricare
experiența aplicată nu este cel mai important lucru sau
sau toate cele trei ramuri conținute în FRE 702.
chiar necesar. (Aceste două cazuri importante vor fi
revizuite mai târziu într-o discuție despre provocările
privind admisibilitatea probelor dactiloscopice.) 13.2.2.4 Pe cine trebuie să convingă expertul?Următoarea
propoziție din FRE 702 indică faptul că expertul, prin mărturie,
este de așteptat să ajute: să fie „descoperitorul faptului”.
Deși problema „știință versus experiență” poate să nu fie
Deoarece Regulile Federale de Probă și, prin urmare, FRE 702,
importantă în Regula 702, este totuși o întrebare intrigantă
se aplică indiferent dacă expertul depune mărturie la o ședință
care merită o discuție suplimentară. Dacă se postulează că
preliminară sau la procesul în sine, expertul trebuie să
disciplina de examinare a impresiei crestelor de frecare
înțeleagă că într-o ședință preliminară de admisibilitate bazată
reprezintă „știință”, atunci Daubertnecesită o demonstrare
pe o contestație.Daubert, judecătorul acționează și în calitate
a bazelor științifice care alcătuiesc disciplina de încredere.
de constatator. Mărturia expertului la o astfel de audiere este
Este o examinare criminalistică a impresiei de frecare un
oferită exclusiv pentru a ajuta judecătorul să stabilească dacă
efort științific, cum ar fi chimia sau biologia? Este mai mult
contestația Daubertva fi păstrat sau aruncat.
un domeniu tehnic bazat pe mai multe științe și aplicate?

Expertiza pronunțată în proces, în schimb, se adresează

inițial judecătorului pentru a stabili dacă martorul se califică
SWGFAST, un organism recunoscut însărcinat cu elaborarea
drept expert și, odată ce este considerat apt, apoi juriului,
liniilor directoare pentru disciplina examinatorilor
după caz, cu

13–5
CAPITOLUL 1 3Amprentele și Legea

scopul de a prezenta rezultatele, concluziile și opiniile 13.2.2.6 Este justificată opinia experților? Întrebarea
experților obținute în timpul procesului de examinare. Într- finală dacă mărturia expertului este deloc justificată într-un
un proces fără juriu (în bancă), judecătorul va acționa și în anumit caz impune judecătorului să stabilească, dintr-o
calitate de cercetător. perspectivă de bun simț, dacă o persoană neinstruită
(judecător sau juriu) prezentată cu probe poate determina
13.2.2.5 Când depuneți mărturie despre calificări.
de fapt ceea ce s-a întâmplat singur, fără expert. asistenţă.
Următoarea propoziție din FRE 702 afirmă că „un martor
Dacă da, atunci opinia experților nu este justificată. Însă în
calificat ca expert în cunoștințe, abilități, experiență,
cazul în care opinia expertului ar fi utilă pentru cercetarea
pregătire sau educație, poate depune mărturie despre
faptelor în înțelegerea importanței datelor de fapt este o
același lucru sub forma unei opinii sau în alt mod”. Această
probă și opinie esențială, expertul este admisibil.
propoziție descrie modul în care instanțele trebuie să
stabilească dacă cineva este un astfel de expert. Expertul
trebuie să fie pregătit să identifice informații specifice 13.2.2.7 Cerințe suplimentare ale FRE 702 revizuită. Odată
pentru fiecare dintre cele cinci criterii enumerate în regulă: ce judecătorul stabilește că un expert este calificat să furnizeze
cunoștințe, abilități, experiență, pregătire și educație. Un o opinie probatorie în conformitate cu FRE 702, expertul poate
expert bine pregătit ar trebui să aibă detaliile pertinente depune mărturie. În aprilie 2000 (în vigoare din decembrie
pentru aceste criterii enumerate în CV. 2000), Regulile Federale de Evidență au fost modificate pentru
a include trei cerințe suplimentare care trebuie de asemenea
Mărturia directă despre calificări include, de obicei, un
îndeplinite. Acestea sunt „(1) mărturia este (trebuie să se
raport al educației persoanei (formală sau de altă natură);
bazeze) pe suficiente fapte sau date; (2) mărturia este
formare specializată primită, inclusiv informații detaliate
produsul unor principii și metode de încredere; și (3) martorul
despre natura, durata și detaliile formării; certificarile
a aplicat în mod credibil principiile și metodele la faptele
profesionale obtinute; educație continuă efectuată;
cauzei.” Aceste trei cerințe au fost adăugate de către comitetul
componența și activitățile societăților profesionale; premiile
FRE pentru a forma o opinie care să vadă mandatele deciziilor
primite; materiale scrise pregătite și cursuri predate; și
DaubertYKumho Tire.Analiza facilitează prezentarea unei
mărturia anterioară de expertiză pe care a oferit-o.
mărturii eficiente științifice și tehnice ori de câte ori aceste
dovezi sunt justificate și oferă, de asemenea, o bază pentru
excluderea mărturiilor de opinie despre care nu se poate
Persoanele care doresc să se califice ca martori experți
spune că se bazează pe o metodologie de încredere.
trebuie să-și actualizeze continuu CV-ul, astfel încât avocații
care încearcă să își prezinte mărturia să aibă o copie exactă
la dispoziție instanței. Astfel, un CV bine scris și profesionist
parcurge un drum lung în ceea ce altfel ar putea fi un
Prima dintre aceste trei cerințe impune ca mărturia
proces de calificare îndelungat și evită astfel unele întrebări
expertului să se bazeze pe o bază suficientă pentru a
de încrucișare a consiliului opus cu privire la calificările
susține o concluzie de încredere. În condiții ideale, faptele
experților. Un CV impresionant poate duce de fapt la
sau datele cunoscute ar fi prezentate cu răspunsuri directe
apărarea care să stipuleze calificările martorilor experți. În
clare și s-ar baza în întregime pe măsurători obiective.
acest scenariu, avocatul advers ia o decizie strategică
Realitatea este că acest lucru se întâmplă rar. De fapt, este
conștientă pentru a prevedea într-un mod că judecătorul și
în natura științei ca unele principii să rămână într-o zonă
juriul nu vor fi influențați în mod nejustificat de acreditări
gri în care un grad de subiectivitate este inevitabil. Câte
impresionante.
date și fapte sunt necesare pentru ca judecătorul să
găsească o bază „suficientă” pentru opinie? Această
întrebare este încă subiectul dezbaterii în rândul juriștilor.

Ce spune știința criminalistică cu privire la examenele de

imprimare a crestății de frecare care sunt oferite instanței cu
privire la aceeași problemă de suficiență? S-a stabilit prin studii
robuste și repetate că dovezile din examinarea crestelor de
frecare permit asocierea necontroversată a

13–6

un anumit individ cu o anumită scenă sau obiect. Dacă
scena sau obiectul face parte dintr-o infracțiune,
individualizarea probelor oferă cu siguranță o legătură
logică cu un caz, permițând juriului să tragă concluzii
despre vinovăția sau nevinovăția persoanei individualizate.
A doua cerință întreabă dacă mărturia va fi produsul unor
principii și metode de încredere. Aici, expertul nu trebuie
doar să fie capabil să enunțe principiile și metodele
utilizate, ci să fie familiarizat cu orice cercetare sau dovezi
care au demonstrat fiabilitate. În acest sens, examinarea
crestei de frecare urmează o metodologie SWGFAST
stabilită și aprobată, menită să conducă la concluzii fiabile
și verificabile dacă metodologia prescrisă este urmată de
un examinator competent.
A treia cerință impune ca martorul să fi aplicat principiile și
metodele în mod credibil la faptele cauzei. Aici, instanța
trebuie să stabilească dacă tot ceea ce a declarat martorul
mai sus în legătură cu prima și a doua cerință a fost
respectat în speță. Ar fi o greșeală de proporții
monumentale ca un expert să precizeze detaliile procesului
specific în îndeplinirea primei și a doua cerințe și apoi să
abandoneze procesul în întregime pentru cazul de față.
Trebuie recunoscut, totuși, că, din când în când, excepțiile
de la utilizarea proceselor recomandate sunt validate, într-
adevăr necesare, de circumstanțele particulare ale unui
caz. Metodologiile și protocoalele de examinare sunt
concepute pentru a aborda cursul normal al unei
investigații în măsura în care poate fi anticipat un curs
„normal”. Natura activității infracționale uneori nu urmează
întotdeauna căile așteptate. Abaterea de la procesele
„standard” recomandate necesită multă gândire și
experiență din partea unui examinator, dar justificarea
abaterii ar trebui să fie întotdeauna documentată în mod
clar în notele examinatorului.
13.2.3 Standarde federale de probă —
Regula 703
FRE 703, baza opiniei experților, precizează:
Faptele sau datele din cazul particular pe care un
expert își bazează o opinie sau o concluzie pot
Amprentele și LegeaCAPITOLUL 1 3
fie cele percepute sau aduse la cunoştinţa
expertului în timpul sau înaintea audierii. Dacă
sunt de tipul pe care experții din domeniu se
bazează foarte mult în formarea de opinii sau
deduceri despre subiect, faptele sau datele nu
trebuie să fie admisibile ca probe pentru ca opinia
sau inferența să fie admisă. Faptele sau datele
care sunt altfel admisibile nu sunt dezvăluite
juriului de către susținătorul opiniei sau al
inferenței, cu excepția cazului în care instanța
stabilește că valoarea lor probantă în sprijinirea
juriului în evaluarea opiniei expertului este
substanțial mai mare decât efectul său negativ.
Acest standard descrie diferitele tipuri de mărturii pe care
experții le pot oferi.
13.2.3.1 Mărturie despre cunoștințele de primă mână.
Întrebarea ipotetică. Un expert, ca orice martor de fapt
obișnuit, poate depune mărturie cu privire la observațiile
expertului după ce a efectuat o examinare a probelor, a
metodelor utilizate și a datelor de fapt găsite, și apoi poate
exprima o opinie derivată din cunoștințele de primă mână
pe care expertul le deține. Aceasta este una dintre formele
tradiționale de mărturie de specialitate. Dar, în plus, prima
teză din FRE 703 îi permite unui expert să ofere opinii
asupra unor fapte despre care expertul poate să nu fi știut
înainte de a veni în instanță, dar despre care expertul a fost
informat la ședință sau proces. Aceasta este ceea ce este
cunoscut sub numele de „întrebare ipotetică” tipică în care
unui expert i se cere să își asume o serie de fapte enunțate
de examinatorul direct (sau de la interlocutor) și, După ce
aceste fapte au fost stabilite, expertul este întrebat dacă
are o opinie pe baza acestor fapte. Aceste două forme de
expertiză au fost mult timp sancționate de dreptul comun
al probei.
13.2.3.2 Mărturie bazată pe rapoarte sau recunoașteri
făcute de alții.A doua teză din Regula 703 reprezintă o
schimbare față de ceea ce era lege anterior. Este o
schimbare care nici astăzi nu este urmată în toate
jurisdicțiile. În mod obișnuit, dacă un expert a ajuns la o
opinie pe baza faptelor spuse lui sau ei de o altă persoană,
baza pentru opinie este „auzul” și, în același timp, o astfel
de opinie nu era admisibilă în majoritatea jurisdicțiilor de
stat și de stat. federali.
Când au fost scrise Regulile Federale de Evidență, autorii au
decis să înceteze deja această interdicție
13–7
CAPITOLUL 1 3Amprentele și Legea

pe termen lung și să permită opinia unor mărturii bazate pe Opiniile sau concluziile sunt limitate la opinii sau
proverbe, atâta timp cât dictonul este de genul pe care se inferențe care sunt (a) bazate în mod rațional pe
bazează experții din domeniul respectiv pentru a lua decizii percepția martorilor și (b) utile pentru o
profesionale obișnuite în cariera lor. În conformitate cu înțelegere clară a mărturiei martorului sau a
această parte a regulii, de exemplu, medicii au voie să declare stabilirii unei chestiuni de fapt și (c) nu se bazează
rapoartele cu raze X primite de la un tehnician cu raze X sau pe privind cunoștințele științifice, tehnice sau de
informațiile conținute în rapoartele asistentelor medicale, fără specialitate în domeniul Standardului 702.
a fi nevoie mai întâi să cheme tehnicianul cu raze X. X sau
Intenția FRE 701 este de a oferi un contrast pentru o mai
asistenta în instanță. . În interiorul sau în afara spitalelor,
bună înțelegere a FRE 702. FRE 701 descrie condițiile în
medicii se bazează pe rapoarte pentru a lua decizii de viață și
care chiar și un neexpert poate depune mărturie la o
de moarte, iar scriitorii FRE au decis să se concentreze pe
opinie sau poate trage o concluzie din fapte cunoscute.
fiabilitatea dovezilor determinate de profesioniștii din
domeniu, mai degrabă decât așa cum este determinat pur și
simplu de standarde tehnice, cum ar fi interdicția de drept
În termeni generali, martorii non-experti pot oferi mărturie
comun privind utilizarea mărturiilor decires. Prin urmare, FRE
de opinie în cazurile în care opiniile lor sunt (1) bazate în
a extins considerabil domeniul de aplicare potențial al
mod rațional pe percepția lor și (2) atunci când acest lucru
probelor de expertiză. FRE 703 permite acum profesioniștilor
ar fi de ajutor juriului. Prin urmare, martorii neexperti pot
să se bazeze pe rapoartele altora fără a fi nevoiți să-i cheme
oferi genul de opinii pe care oamenii obișnuiți le-ar face în
pe oricare dintre acești „ceilalți” ca martori, cu condiția ca
viața lor de zi cu zi. Martorii laici care depun mărturie pot
acest lucru să fie o practică recunoscută în disciplina lor.
oferi opinii precum „eram beat”, sau „mergeam prea
repede”, sau „auzeam totul prin perete și se certau”.

Ultima teză din FRE 703 prevede că informațiile furnizate

experților de către terți care nu sunt în instanță nici măcar
nu trebuie să fie demonstrate ca fiind admisibile în mod
Cu toate acestea, legea interzice laicilor să ofere comentarii cu privire la problema
independent ca probă. Dar judecătorul decide dacă juriul ar
finală care urmează să fie determinată. De exemplu, o opinie conform căreia
trebui să fie informat cu privire la probele potențial
„inculpatul a fost neglijent” nu este considerată a fi „utilă” juraților în formarea
inadmisibile. De exemplu, un investigator la locul crimei
propriilor concluzii (mai degrabă, încearcă să tragă concluzia pentru ei) și, prin
dezvoltă o amprentă latentă la locul crimei, transmite un
urmare, nu este permisă. Se poate ca toți cei care au asistat la același eveniment să
studiu sau o fotografie a amprentei latente la laborator și
fi ajuns la aceeași concluzie și, prin urmare, părerea sa bazat pe percepția rațională.
apoi informează expertul cum și ce metodă a fost folosită
Cu toate acestea, tipul de opinie a martorului neprofesionist care duce la problema
pentru a procesa amprenta latentă. Într-un astfel de caz,
finală nu este permis în conformitate cu Regula 701. Legea este diferită pentru
expertul poate depune mărturie cu privire la metoda de
mărturia expertului. Regula FRE 704(a) prevede în mod specific că „mărturia sub
dezvoltare utilizată de anchetator, chiar dacă expertul nu a
formă de opinie sau deducere altfel admisibilă nu este inacceptabilă, întrucât
fost prezent atunci când amprenta latentă a devenit
cuprinde o întrebare finală care va fi decisă de judecătorul faptelor”. Această
vizibilă. Astfel de probe inadmisibile din auzite pot fi
prevedere efectuează o modificare a interdicției de drept comun față de opiniile
prezentate juriului dacă,
„finale” ale tuturor martorilor. Această interdicție fusese deja erodata semnificativ în

multe jurisdicții, cel puțin la mărturia experților, până la momentul redactării FRE.

Există o singură excepție în cazul în care FRE 704 în mărturia expertului menține

interzicerea mărturiei finale și aceasta este pentru experții de conduită care depun

mărturie cu privire la stat. cel putin pentru expertiza, la momentul intocmirii FRE-
13.2.4 Standardele federale de probă – ului. Există o singură excepție în cazul în care FRE 704 în mărturia expertului

Regula 701 menține interzicerea mărturiei finale și aceasta este pentru experții de conduită care

depun mărturie cu privire la stat. cel putin pentru expertiza, la momentul intocmirii
FRE 701, în mărturiile de opinie ale martorilor lareni,
FRE-ului. Există o singură excepție în cazul în care FRE 704 în mărturia expertului
afirmă că:
menține interzicerea mărturiei finale și aceasta este pentru experții de conduită care

Dacă martorul nu depune mărturie în calitate de depun mărturie cu privire la stat.

expert, mărturia martorului sub formă de

13–8

sănătatea mintală a inculpatului în cauze penale. Această
excepție a fost adăugată ca FRE 704(b) în 1984, după ce o
bătălie între experți psihiatri la procesul lui John Hinckley,
acuzat că a încercat să-l asasineze pe președintele Reagan, a
dus la achitarea lui Hinckley.
Ultima prevedere din FRE 701, secțiunea „c”, arată clar că
necesitatea de a dovedi fiabilitatea mărturiei adevărate de
expertiză în temeiulDaubertYKumho Tirenu poate fi evitat prin
încercarea de a oferi o opinie ca o opinie laic în conformitate cu
FRE 701. Deși o persoană poate oferi mărturie atât ca expert,
cât și ca persoană neprofesională în același caz, modificarea
din 2000 la FRE 701, care adaugă paragraful „c” , clarifică faptul
că orice parte a mărturiei care se bazează pe „cunoștințe
științifice, tehnice sau de specialitate” va fi reglementată de FRE
702, și nu de FRE 701. Admisibilitatea mărturiei expertului de
opinie de către un examinator de friction ridge și pe baza
Examinarea crestei de frecare este reglementată de regula 702.
Nu poate fi calificată ca o opinie laic.
13.2.5 Instrucțiunile judecătorului către juriu
În timpul litigiului, fiecare parte va avea posibilitatea de a
solicita instrucțiunile care trebuie trimise juriului. Arbitrul va
decide ce instrucțiuni finale vor fi prezentate juriului. Aceste
instrucțiuni vor acoperi subiecte adecvate mărturiei
furnizate și acuzațiilor formulate.
Dacă se furnizează mărturie expert, judecătorul va include
aproape sigur instrucțiuni cu privire la acest tip de
mărturie. Următoarele sunt instrucțiuni tipice ale juriului
legate de mărturia martorilor experți:
Ați auzit mărturia unui expert în acest caz.
Credibilitatea sau valoarea mărturiei unui martor
expert este de luat în considerare, la fel cum este
de datoria dumneavoastră să judecați
credibilitatea sau valoarea mărturiei altor martori
pe care i-ați auzit sau a probelor pe care le-ați
văzut. Nu ți se cere să accepți mărturia expertului
ca fiind adevărată și poți să cântărești și să dai
credit mărturiei expertului, precum și pe cea a
altor martori și să-i dai greutatea pe care o crezi
că o merită. (Adaptat după instrucțiunile model
ale juriului aprobate de diferite jurisdicții.)
O astfel de instrucțiune este în mod normal dată juriului după ce a
fost instruit că este singurul judecător al credibilității
Amprentele și LegeaCAPITOLUL 1 3
toate probele pe care le-au auzit și pot accepta sau respinge o
declarație de martor, în totalitate sau în parte, dacă juriul
consideră că aceste probe (sau orice parte a acestora) sunt
neconvingătoare sau nesigure. Pot fi date una sau mai multe
instrucțiuni suplimentare cu privire la datoria juriului cu privire
la cântărirea probelor.
De asemenea, este admisibil ca judecătorul să completeze
instrucțiunile către juriu cu dispoziții speciale ale expertului
standard mai adecvate unui anumit caz. Cu toate acestea, în
sarcina juriului, judecătorul poate să nu facă referire la
mărturia unui anumit martor și să nu evidențieze anumite
mărturii sau dovezi.
Cursurile de formare pentru experții în amprentă ar trebui să
includă o înțelegere a acestor instrucțiuni ale juriului, deoarece
poate duce la modificarea modului în care expertul articulează
anumite informații în timpul mărturiei, mai ales dacă un expert
al apărării va depune și mărturie.
13.2.6 Expertul și informații despre concedierea
probabilă
Există trei cazuri semnificative care impun ce informații
trebuie să furnizeze acuzarea apărării. Două dintre aceste
cazuri se aplică uniform în toată țara ca o chestiune de
drept constituțional; a treia a fost decisă de Curtea de Apel
al nouălea circuit într-o decizie fără precedent, care, prin
urmare, din punct de vedere tehnic nu are dreptul la
valoare precedentă. Primele două cazuri suntBradyvs
Maryland, 373 US 83 (1963) şiGiglio vsStatele Unite, 405 US
150 (1972). Al treilea esteStatele Unitevshenthorn, 930 F.
2d 920 (9th Cir 1991), afirmând Statele Unitevshenthorn,
931 F. 2d 29 (9th Cir. 1991).
ÎnBradyvsMaryland,Curtea Supremă a Statelor Unite a
hotărât că fiecare persoană acuzată de o problemă penală
are dreptul de a fi informată cu privire la orice informație
potențial exculpatoare aflată sub controlul procurorului, care
ar putea fi favorabilă acuzatului și poate fi semnificativă
pentru vinovăție sau pedeapsă. Importanța probelor
înseamnă că există o probabilitate rezonabilă ca, dacă ar fi
fost dovezile relevate într-un proces, rezultatul procedurii ar
fi fost diferit. În cazul în care acuzarea nu este sigură dacă
anumite materiale solicitate de apărare ar trebui dezvăluite,
ea poate cere instanței să inspecteze materialul în fața
camerelor pentru a lua această decizie.
13–9
CAPITOLUL 1 3Amprentele și Legea
Într-adevăr, dacă un expert în amprentă digitală cunoaște
vreo informație dintr-o examinare a probelor care ar putea
fi considerată exculpatorie pentru inculpat, aceste
informații trebuie furnizate procurorului și, în cele din
urmă, instanței și apărării.
ÎnGigliovsStatele Unite,Curtea Supremă a Statelor Unite a
hotărât că, din punct de vedere constituțional, guvernul este
obligat să dezvăluie orice probe favorabile apărării care ar
putea afecta vinovăția sau pedeapsa inculpatului, inclusiv orice
informație care ar putea influența credibilitatea martorilor săi,
chiar și atunci când inculpatul nu solicită aceste informații. .
ÎnStatele UnitevsHenthorn,Curtea de Apel al Circuitului al
nouălea a statuat că guvernul are obligația de a revizui
dosarele de personal ale funcționarilor săi pentru a depune
mărturie și de a dezvălui apărării orice informație care ar
putea fi favorabilă inculpatului, care respectă standardele
adecvate materialității. . Evident, aceasta este informația
care ar intra în calificările de expert. Probleme precum
greșelile din trecut, recalificarea necesară sau orice act
care se poate reflecta asupra integrității și credibilității
expertului sunt susceptibile de această decizie. Deși
aceasta nu este o regulă a Curții Supreme a SUA, este
urmată pe scară largă de alte jurisdicții.
13.2.7 Reguli federale de procedură
penală — Regula 16
Regulile federale de procedură penală stabilesc linii
directoare pentru o gamă largă de probleme. Una dintre
aceste reguli de interes special pentru experții în amprentă
digitală este Regula 16, Probe și inspecție, și în mod
specific, Regula 16 (a) (1) (F), Rapoartele de examinare și
probe și (G) Martori experți. Spre deosebire de materialul
necesar constituțional să fie divulgat prin deciziile din
secțiunea anterioară (BradyYGiglio), aceste prevederi
privind divulgarea se aplică numai în instanțele federale.
Statele diferite pot avea sau nu prevederi similare privind
descoperirea în regulile lor de procedură.
Regula 16(a)(1)(F), Rapoarte de examinare și testare,
prevede:
La cererea unui inculpat, guvernul trebuie să
permită inculpatului să inspecteze și să copieze sau
13–10
fotografiați rezultatele sau rapoartele oricărei
examinări fizice sau mentale și ale oricărui test sau
experiment științific dacă:
(i) obiectul se află în posesia, custodia sau
controlul guvernului;
(ii) procurorul știe sau, prin diligență, ar putea ști
că elementul există; Y
(iii) informațiile sunt importante pentru
pregătirea apărării sau guvernul intenționează să
folosească elementul în cauza principală la
proces.
Regula 16(a)(1)(G),martor expert,se afirmă:
La cererea inculpatului, guvernul trebuie să
furnizeze inculpatului un rezumat scris al oricărei
mărturii pe care guvernul intenționează să o
folosească în Regulile 702, 703 sau 705 din
Regulile federale de probă în cazul dumneavoastră
principal la proces. Dacă guvernul solicită
descoperirea în temeiul subsecțiunii (b)(1)(C)(ii) și
pârâtul se conformează, guvernul trebuie, la
cererea pârâtului, să dea pârâtului un rezumat
scris al mărturiei pe care guvernul a intenționat să
îl folosească în conformitate cu regulile 702, 703
sau 705 din Regulile federale de probă ca probă la
proces cu privire la problema stării psihice a
inculpatului. Rezumatul prevăzut în acest paragraf
trebuie să descrie opiniile martorului, temeiurile și
motivele acestor opinii și calificările martorului.
Din formularea acestor două subsecțiuni la Regula 16
rezultă că experții în amprentă digitală ar trebui să fie
pregătiți să furnizeze copii ale documentelor lor de
examinare și să furnizeze un raport scris care stabilește
baza concluziilor și opiniilor lor. În general, cele mai multe
rapoarte ale laboratoarelor criminalistice menționează
concluziile, dar baza concluziilor este rareori inclusă. Prin
urmare, inspectorii ar trebui să cunoască regula 16 și să
fie pregătiți să răspundă solicitărilor de descoperire
conform regulii 16.
Recent, avocații apărării au depus cereri de descoperire
conform regulii 16 cu privire la

Identificarea amprentelor și mărturia experților au inclus
nu numai dezvăluirea bazelor de identificare, ci și
informații despre bazele științifice ale disciplinei de
amprentare. Acest lucru, desigur, merge direct la subiect.
Daubert,despre care se discută mai târziu în acest capitol.
Expertul va trebui să fie pregătit să prezinte concis
informațiile legate deDaubertîntr-un raport succint.
În sfârșit, subsecțiunea (G) stabilește necesitatea furnizării
de informații corecte cu privire la calificarea martorilor.
După cum s-a discutat mai sus cu FRE 702, expertul în
amprentă ar fi bine servit prin menținerea unui CV
actualizat care ar putea fi furnizat cu promptitudine, în
conformitate cu o solicitare a regulii 16.
Un al treilea paragraf al articolului 16 se aplică direct și
experților în amprentă. Aceasta este Regula 16(a)(1)(D),
cazierul penal al inculpatului și prevede:
La cererea unui inculpat, guvernul trebuie să
furnizeze inculpatului o copie a cazierului judiciar al
inculpatului care se află în posesia, custodia sau
controlul guvernului, dacă avocatul guvernului știe
sau, prin diligență, ar putea afla că dosarul există.
Deoarece majoritatea agențiilor de aplicare a legii
din Statele Unite se bazează pe înregistrările de
amprentă pentru a asimila activitatea anterioară
de arestare, această subsecțiune a regulii este
foarte importantă pentru ofițerul de înregistrare și
expertul în amprentă. Adesea, dosarul de arestare
este furnizat inculpatului și se acordă puțină
atenție faptului că amprentele digitale stau la baza
dosarului de arestare a acestui individ.
Cu toate acestea, odată cu apariția provocărilorDaubert la
examenele de amprentă latentă, este posibil ca provocări
similare să apară și la acest aspect al disciplinei amprentele
digitale. Se crede că înregistrările cu amprentele digitale
vor rezista cu ușurință unei astfel de provocări, deoarece
aceste amprente sunt obținute în condiții controlate,
individul reținut fiind prezent la fiecare înregistrare sau
arestare. Activități recente au loc în cadrul disciplinei de
amprentare pentru a consolida și mai mult disciplina în
aceste aspecte. De exemplu, Asociația Internațională
Amprentele și LegeaCAPITOLUL 1 3
for Identification a implementat un program de certificare a
zece amprente pentru examinatorii de amprente, pentru
acele persoane care ar depune mărturie pentru astfel de
înregistrări de arestare. Această mărturie se bazează pe
amprentele inculpatului care au fost înregistrate în timpul
procesului de percheziție după fiecare arestare pentru a
demonstra că aceeași persoană a fost arestată în fiecare
caz, indiferent de numele, pseudonimele sau alte
documente false pe care persoana le-ar fi furnizat. Această
certificare a examinatorilor de amprentă va oferi
instanțelor o măsură semnificativă a competenței
calificărilor de experți.
13.2.8 Alte reguli federale privind probele
referitoare la amprentele digitale și
mărturiile experților aferente
Concluziile la care a ajuns expertul care efectuează o
examinare criminalistică a tipăriturii latente nu pot fi
stabilite în mod normal până la admiterea probelor. Deși
responsabilitatea depunerii experților în instanță revine
procurorului pentru a se asigura că baza de probă este
stabilită corect, expertul, atunci când depune mărturie,
trebuie să rămână în limitele mărturiei admise a instanței.
Laboratoarele criminalistice trebuie să aibă proceduri
standard de operare, împreună cu un program de
asigurare a calității care să asigure integritatea dovezilor.
Aspecte precum lanțul de custodie și securitatea probelor
din momentul în care sunt primite inițial și până în
momentul în care părăsesc laboratorul sunt cruciale
pentru a garanta că probele vor fi admise în instanță.
FRE 401 cere ca probele să fie relevante pentru cazul în
cauză. Deși acest lucru poate părea evident, intenția sa
este de a evita introducerea de dovezi care nu servesc
niciunui beneficiu în stabilirea problemelor finale ale
cazului. FRE 401 definește dovezile pertinente ca fiind
„dovezi care au tendința de a face existența oricărui fapt
care este o consecință a determinării acțiunii mai probabilă
sau mai puțin probabilă decât ar fi fără dovezi”.
FRE 403 permite unui judecător să excludă anumite probe
relevante ca o chestiune de discreție judiciară. Regula stabilește că
„... probele [relevante] pot fi excluse dacă valoarea probatorie a
acesteia este compensată substanțial de pericolul
13–11
CAPITOLUL 1 3Amprentele și Legea
prejudicii neloiale, confuzie de probleme sau inducerea în
eroare a juriului sau pentru considerente de întârziere
nejustificată, pierdere de timp sau prezentare inutilă de
dovezi cumulate.” FRE 402 completează problema pur și
simplu spunând că probele irelevante sunt inadmisibile.
FRE 201 abordează problema sesizării judiciare a
evenimentelor judiciare. Atunci când instanța are
cunoștință din oficiu a unui fapt determinat, susținătorul
acelui fapt este scutit de la proba faptului. Sesizarea
judiciară a unui anumit fapt adaugă o greutate
considerabilă probelor, deoarece aceasta este în mod
normal însoțită de o explicație către juriu că poate lua ca
dovedit faptul declarat și că nu sunt necesare probe
suplimentare în acest punct. Cu toate acestea, există
limitări. în tipul de probe pe care un judecător le poate
observa judiciar. FRE 201 precizează:
Un fapt de cunoaștere judiciară trebuie să fie unul
care nu este supus unei dispute rezonabile,
deoarece este fie (1) cunoscut în general în
jurisdicția teritorială a instanței de judecată, fie (2)
capabil să se determine cu exactitate și gata prin
surse a căror acuratețe nu poate fi pusă la îndoială
în mod rezonabil. .
ÎnStatele UnitevsMitchell(discutat în continuare în
secțiunea 13.3.2.1), prima audiereDaubertContestând
știința amprentei digitale, judecătorul J. Curtis Joyner a
făcut o instanță de judecată că pielea crestelor de frecare
este unică și permanentă, chiar și pentru zone mici.
Această hotărâre a afirmat că este o eroare a curții de apel.
Deși unicitatea tiparelor degetelor cu pielea fricționată
poate fi observată corect din punct de vedere judiciar și
faptul este de fapt susținut de dovezi biologice solide,
desigur, nici măcar apărarea nu mai este în general
contestată, problema în discuție.Mitchellera dacă zonele
mici ale unei amprente latente erau și ele unice.
Acest fapt nu a putut fi stabilit cu certitudine, deoarece
dovada sa impunea prezentarea de probe contradictorii în
cea mai mare parte a unei săptămâni. Prin urmare,
unicitatea amprentelor incomplete și parțial distorsionate
ale crestelor de frecare nu este una pe care o instanță ar
putea să o noteze în mod judiciar. Prin urmare, este
important ca singularitatea amprentelor parțiale latente să
fie explicată riguros de către expert, întrucât este
fundamental în stabilirea temeiurilor să se afirme că
concluziile amprentelor, chiar și parțiale
13–12
pot avea doar cele trei răspunsuri posibile stabilite de
standardele SWGFAST pentru concluzie: individualizare,
excludere sau comparare neconcludentă (SWGFAST, 2004,
358-359).
Articolul X, regulile de la 1001 la 1008, din FRE se ocupă de
conținutul scrierilor, înregistrărilor și fotografiilor. Aceste
reguli stabilesc definițiile și cerințele cu privire la ceea ce
constituie originale sau duplicate și admisibilitatea
fiecăruia, chiar dacă originalul a fost pierdut sau distrus.
Documentarea analizei cazului de către un expert în
amprentă digitală este guvernată de aceste standarde, la
fel ca orice fotografii ale amprentelor latente, căutările AFIS
și copiile cunoscute ale unui dosar de arestare (a se vedea,
de asemenea, FRE 902(4), Auto-autentificare ,copii
certificate ale înregistrărilor publice).
FRE guvernează majoritatea aspectelor depunerii probelor
și admiterii cu succes a acestora. Programul de formare a
experților în amprentă ar trebui să includă o discuție
asupra acestor baze. Aceste cunoștințe îl vor ajuta cu
siguranță pe examinator să aibă dovezile rezultate și
mărturia cu privire la probele admise.
13.3 ProvocăriDaubertla
"Prelevarea amprentelor"
13.3.1 Originea legală
13.3.1.1prajelivsStatele Unite.La începutul secolului
trecut, un cercetător a venit cu ideea de a combina
noțiunea instinctivă a oamenilor despre schimbările
corporale care apar atunci când încearcă să înșele cu un
dispozitiv medical care a fost conceput pentru a măsura
tensiunea arterială. Dispozitivul era o manșetă a tensiunii
arteriale sistolice; bărbatul era William Marston, care în
1917 susține că a fost capabil să spună – în mod obiectiv și
prin aplicarea unei metode „științifice” – dacă o persoană se
implica într-o înșelăciune verbală.
După James Adolphusprajelia fost acuzat de crimă în
Districtul Columbia și și-a menținut nevinovăția, Marston a
fost rugat să examinezeprajeli. După ce ați plasat manșeta
tensiunii arteriale sistolice și a întrebatprajelio serie de
întrebări, Marston a fost dispus să depună mărturie că
prajelia spus adevărul atunci când a negat cunoștințele
despre crimă și și-a mărturisit a lui

nevinovăţie. „Testul de cheat al tensiunii arteriale sistolice”,
în esență un precursor destul de grosolan al poligrafului
modern, îi dezvăluise acest fapt presupusului expert. Dar
instanța nu i-a permis lui Marston să depună mărturie. În
apel, problema a fost dacă instanța de fond a greșit
refuzând să-i permită lui Marston să depună mărturie cu
privire la rezultatul testului.
Decizia de recurs a devenit baza unui principiu juridic
foarte important, care continuă să aibă un impact asupra
mărturiei experților de feluri foarte diferite decât
depistarea minciunii: este cazulprajelivsStatele Unite,293 F.
1013 (DC Cir. 1923).
tribunalul deprajelisugerează cum ar trebui să
procedeze instanțele care iau în considerare admiterea
unei noi mărturii de experți:
Este greu de definit tocmai când un principiu științific
sau o descoperire trece linia dintre etapele
experimentale și cele demonstrative. Undeva în
această zonă crepusculară, forța probatorie a
principiului trebuie să fie recunoscută și, în timp ce
instanțele trebuie să meargă un drum lung în
admiterea mărturiei de expertiză care decurg dintr-
un principiu sau descoperire științifică bine
recunoscut, lucru din care se face deducereatrebuie
să fie suficient dovedit că a câștigat acceptarea
generală în domeniul în care se dorește să fie.(
Sublinierea adăugată.)
Instanța a concluzionat că testul poligraf nu a câștigat încă
o astfel de acceptare generală în disciplinele de fiziologie și
psihologie umană; acestea erau lagărele cărora instanța
consideră că le aparținea „detectorul de minciuni”.
S-ar putea întreba ce au folosit instanțele ca probă pentru a
decide dacă să admită o nouă mărturie de expertiză înainte
prajeli. Admisibilitatea dovezilor științifice depindea de fapt
de dacă persoana care s-a oferit drept martor și dorește să-
și exprime o opinie sau o mărturie a fost calificată ca
expert. Dacă martorul a fost, atunci acea persoană era de
obicei competentă să dea mărturie cu opinia expertului. Și,
înainte de decizia din 1923 aFrye,acea competență este
măsurată în mare măsură prin succesul expertului în viața
reală. Dacă o persoană își câștigă existența vânzându-și
cunoștințele pe piață, atunci acea persoană ar fi
considerată un expert care ar putea depune mărturie la
proces. Deși nu este
Amprentele și LegeaCAPITOLUL 1 3
foarte sofisticat, acest principiu timpuriu al „acceptarii
pieței” (un concept pe care l-am putea, în post-Daubert,
echivalent cu o formă timpurie de evaluare inter pares) a
servit legea într-un mod mai mult sau mai puțin
acceptabil timp de un număr mare de ani.
Inițial, verdictulprajelitrezesc puțin interes. Citată doar ca
regulă care a susținut că probele „detectorului de
minciuni” (poligraf) erau inadmisibile, opinia a fost
ignorată de majoritatea instanțelor, fără a fi surprinzător
având în vedere că avea doar două pagini și nu conținea
citate autorizate sau alte precedente judiciare care să
susțină uimitoarea afirmație. nou principiu care a fost
anunțat.
Cu toate acestea, când laboratoarele criminalistice din anii
1960, alimentate de programe masive de asistență
federală, au început să inunde sălile de judecată cu noi
tipuri de mărturii ale experților în epoca de după al Doilea
Război Mondial,prajelia fost în curând redescoperită și
aplicată la o mare varietate de tipuri diferite de mărturii ale
experților.prajelia fost, totuși, aplicată mai ales în cauzele
penale; la momentul decizieiDaubert,testul deprajeli a fost
discutat doar în două cauze civile:Christophervs Allied-
Signal Corp.,503 US 912 (1992) şiMustafavsStatele Unite,479
US 953 (1986). Dar în cauzele penale, el a domnit suprem.
În scurt timp, testul deprajeli pentru a determina
admisibilitatea opiniilor derivate din înregistrările vocale,
analiza activării neutronilor, testarea reziduurilor de
împușcături, compararea semnelor de mușcătură,
provocare pentatal de sodiu ("serul adevărului"), analiza
scanării cu microscopul electronic și multe alte domenii.
13.3.1.2 Aprobarea Legii federale 702.Cu aprobarea Curții
Supreme a Statelor Unite, Congresul a adoptat FRE în 1975.
Acesta a intrat în vigoare la 1 iulie 1975, pentru toate
instanțele federale. Regulile de după aceea au servit drept
model pentru reforma legii și pentru îndepărtarea de la
standardele de probă destul de rigide ale dreptului comun
și într-un număr semnificativ de state. FRE 702 se ocupă în
special de mărturia expertului. Cu condiția, la momentul
aprobării:
Dacă cunoștințele de specialitate ale oamenilor de
știință, tehnicienilor sau altora care îl ajută pe
cercetător să înțeleagă dovezile sau să determine
13–13
CAPITOLUL 1 3Amprentele și Legea
Pentru a determina un fapt în cauză, un martor
calificat, cum ar fi un expert în cunoștințe,
îndemânare, experiență, pregătire sau educație,
poate depune mărturie despre acesta sub forma
unei opinii sau în alt mod. (Regula federală de dovezi
702, deja adoptată pentru prima dată în 1975.)
Această regulă de probă, atunci când este luată împreună cu
alte reguli federale, este uneori menționată ca fiind bazată pe
un standard liberal de admisibilitate de „relevanță generală”.
El tratează dovezile științifice noi la fel ca orice altă dovadă:
dovezile erau admisibile în cazul său, în conformitate cu FRE
401, dacă aveau „o anumită tendință către existența oricărui
fapt care este material pentru determinarea celei mai
adecvate acțiuni”. sau mai puțin probabil decât ar fi fără
dovezi” (FRE, 2004, p. 3).
Prin urmare, FRE nu conținea nicio regulă specială care, în
cazul dovezilor „științifice”, noi sau de altă natură, să
asigure că probele bazate pe știință sunt fiabile și, prin
urmare, admisibile. Toate probele erau admisibile dacă
erau relevante, cu condiția ca utilizarea lor în instanță să nu
fie compensată de prejudicii nejustificate, inducerea în
eroare a juriului sau consumarea excesivă de timp.
De asemenea, FRE nu a făcut distincție între admisibilitatea
probelor de expertiză în materie penală, spre deosebire de
cauzele civile. Ei au aplicat același standard de admisibilitate,
cu excepția unor situații care sunt concepute sau modelate în
mod specific de principii constituționale.
Următorul pas în evoluția juridică a venit în 1993, când
Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a emis o
decizie de referință care avea să schimbe drastic peisajul
probelor de specialitate. acea decizie a fostDaubert vs
Merrell Dow Pharmaceuticals, Inc. Dauberta fost urmat
mai târziu de un alt caz judiciar major,Kumho Tire vs
carmichael.Atat de multDaubertCeKumho Tireizvorât din
procese civile.
[Nota autorului: Deoarece următoarea analiză a
jurisprudenței apare într-un document nelegal, nu vor fi
furnizate citări interne pentru toate citările pentru a
facilita citirea.]
13.3.1.3Daubertvs. Merrell Dow Pharmaceuticals.În
Daubert,doi copii au dat în judecată compania
farmaceutică pârâtă, pretinzând că au suferit defecte
congenitale de reducere a membrelor ca urmare a
ingerării de către mama a medicamentului Bendectin,
13–14
care a fost fabricat de inculpat. Medicamentul a fost
administrat mamei reclamantelor în timpul sarcinii
pentru a combate greaturile matinale.
Acuzatul,Merrell Dow Pharmaceuticals, Inc.,a solicitat o
judecată sumară în instanța de fond, susținând că
Bendectin nu provoacă malformații congenitale la om. În
sprijinul mișcării sale, Steven H. Lamm, un medic și
epidemiolog cu acreditări impresionante, care a servit ca
consultant în epidemiologie a malformațiilor congenitale
pentru Centrul Național pentru Statistică în Sănătate, a
declarat că a revizuit toată literatura relevantă și nu a găsit
niciun studiu care a constatat că Bendectin ar fi cauzat
defecte congenitale umane.
Interesant este că reclamanții nu au contestat
caracterizarea literaturii medicale făcută de dr. Lamm și nici
concluzia acestuia cu privire la lipsa unei legături de
cauzalitate între medicamente și malformații congenitale.
Cu toate acestea, reclamanții au contestat, oferind mărturie
de la opt experți la fel de bine acreditați, care au ajuns la
concluzia că Bendectin poate provoca malformații
congenitale. Concluziile lor se bazează pe studii de celule
animale, studii pe animale vii și analize ale structurii
chimice. Acestea și-au bazat concluziile și pe recalculări ale
datelor din studiile pe care s-a întemeiat argumentația
pârâtei.
Judecătoria a fost de acord cu pârâta și a admis cererea de
judecată sumară. Instanța a concluzionat că, pe baza
cantității enorme de date epidemiologice care
concluzionase că Bendectin nu produce malformații
congenitale, că, contrar expertizei reclamanților, nu era
admisibilă stabilirea legaturii de cauzalitate, deoarece
metodologia experților nu era „suficient. stabilit pentru a fi
general acceptat în domeniul căruia îi aparține” (opinia
Curții de District din SUA, raportată la 727 F. Supp. 570, 572
(SD Cal. 1989)). În plus, experții reclamanților au făcut noi
calcule și acestea au fost inadmisibile deoarece niciunul
dintre ele nu fusese publicat sau revizuit peer-review.
Curtea de Apel al Statelor Unite pentru al nouălea circuit a
menținut hotărârea curții districtuale deoarece dovezile
reclamanților au fost „generate exclusiv pentru utilizare în
litigiu”, mai degrabă decât pe baza judecății publice și a
cunoștințelor științifice evaluate de colegi (Daubertvs.
Merrell Dow Pharmaceuticals, Inc.,951 F.2d

1128 (9th Cir. 1991)). Curtea Supremă a SUA a fost de
acord să revizuiască această decizie din cauza „diviziunilor
profunde dintre instanțe în ceea ce privește standardul
adecvat pentru admiterea mărturiei experților”.
O instanță unanimă a decis, pur și simplu, căprajelinu a
supraviețuit promulgării Regulilor Federale de Probă și că
admisibilitatea dovezilor științifice trebuie judecată în
conformitate cu standardul de relevanță al testului FRE.
Instanța a precizat că standardul de acceptareprajeli„
rigiditate generală” a fost în conflict cu „împingerea liberală”
a FRE și „abordarea sa generală de relaxare a barierelor
tradiționale în calea mărturiei de opinie”. Instanța a
constatat că „standardul auster” alprajeligeneral acceptat,
fiind „absent și incompatibil cu Regulile Federale de
Evidență”, nu mai este considerat ghidul pentru admiterea
mărturiei bazate pe noutatea „cunoștințelor științifice”.
În interpretarea FRE 702, instanțaDauberta afirmat că, în
cazul în care un justițiabil contestă admisibilitatea dovezilor
științifice, este rolul instanței de judecată să acționeze ca
un gardian pentru a determina dacă probele de opinie
oferite sunt „relevante” și „de încredere”.
Pentru a ghida tribunalele districtuale, Curtea Supremă a
SUA articulează mai mulți factori „flexibili” pe care trebuie să
ia în considerare atunci când decide dacă un domeniu
științific era suficient de fiabil pentru a justifica admiterea
dovezilor de opinie bazate pe disciplină.
În 1999, Curtea Supremă a SUA a aplicat cerința Daubert
ca test de fiabilitate pentru toate formele de mărturie a
opiniilor experților – indiferent dacă se bazează pe
știință, știință aplicată, tehnologie, abilități sau
experiență – la momentul pronunțării cauzeiKumho Tire.
13.3.1.4Kumho Tire Corp.vscarmichael.Reclamantul
Carmichael a depus o cerere de răspundere împotriva unui
producător de anvelope (Kumho Tire) și un dealer de
anvelope (Samyang Tires, Inc.) pentru rănile suferite atunci
când anvelopa din spate dreapta a mașinii sale a explodat
și a făcut ca vehiculul să se răstoarne, ucigând unul dintre
pasageri și rănind pe alții. Reclamantul a urmărit să
stabilească o legătură de cauzalitate între accident și
anvelopa defectă prin depunerea declarației unui „analist
defecțiuni anvelope” care a dorit să depună mărturie că
credea că explozia a fost cauzată de un defect de fabricație.
Amprentele și LegeaCAPITOLUL 1 3
sau designul anvelopelor. Anvelopa a fost supusă unei
„inspecții vizuale și tactile” pentru a ajunge la această
concluzie. Acuzatul,Kumho Tire,a solicitat excluderea
mărturiei expertului argumentând că metodologia
martorului nu a fost conformă cu FRE 702 și nici cu decizia
Daubert. Judecătoria a exclus probele întrucât nu a găsit
suficiente indicii de adevăr în metodologia expertului. În
același timp, instanța, ca și instanța de fond dinDaubert,a
admis și cererea inculpaților de judecare sumară.
Cu toate acestea, instanța de apel intermediară a anulat
revizuirea chestiunii dacă decizia primei instanțe de a aplica
regulaDaubertîn acest caz era potrivit sau nu. El nu a
considerat acest lucru și a spus că Curtea Supremă a SUA a
intenționat să aplice regulaDaubertnumai la „cunoștințe
științifice” și nu la „îndemânare sau observație bazată pe
experiență”.
Problema dacă normaDaubertDacă ar trebui sau nu aplicată
oricărei mărturii ale experților a fost o întrebare care a făcut ca
instanțele inferioare să se divizeze cu privire la interpretarea lor
și a stârnit o dezbatere intensă cu privire la ceea ce constituie
știință și ce nu se califică drept cunoaștere științifică.
CoinculpatulKumho Tirea solicitat o revizuire de către Curtea
Supremă a Statelor Unite, care a fost de acord să stabilească
dacă regulaDauberts-a aplicat experților din domenii „tehnice”
sau alte „cunoștințe de specialitate”. FRE 702 include opiniile
experților în acele domenii.
Instanța a reținut că cerințaDaubertTestul de fiabilitate nu
s-a limitat la cunoștințele științifice, deși acesta a fost
modul în care a fost prezentată întrebareaDaubert. Acesta
a afirmat: „[Limba] [din FRE 702] nu face nicio distincție
relevantă între cunoștințele „științifice” și „tehnice” sau
„alte cunoștințe de specialitate”. Instanța a adăugat că
Daubertiar regulile de evidență arată clar că toți experții
pot depune mărturie cu privire la opinii, inclusiv cele care
nu se bazează pe cunoștințe sau observații directe.
Prin urmare, fără teama de a se înșela, instanța a reținut
că obligația impusă judecătorilor de primă instanță prin
normăDaubert,de a acționa ca gardieni ai veridicității
probelor de specialitate aplicate în mod egal tuturor
mărturiilor de expertiză, chiar și în domeniile în care opinia
expertului se bazează mai mult pe aptitudini și experiență
și acest lucru este important, chiar și în cazurile legate de
domeniile de expertiză care
13–15
CAPITOLUL 1 3Amprentele și Legea
au fost deja recunoscute din punct de vedere judiciar ca
fiind flexibile pentru primirea mărturiilor de expertiză.
Instanța a spus că solicitarea judecătorilor de fond să facă
diferența între cunoștințele științifice și cunoștințele
tehnice sau de specialitate le-ar face ca munca lor de
„gardist” să fie dificilă, dacă nu imposibilă. Instanța a
explicat:
Nu există o linie clară care să-l despartă pe unul de
ceilalți. Discipline precum inginerie se bazează pe
cunoștințe științifice. Teoria științifică pură în sine
poate depinde, pentru dezvoltarea sa, de
observație și de mașini proiectate corespunzător.
Eforturile conceptuale de a face distincția între
cele două nu produc linii de drept clare care să
poată fi aplicate în cazuri particulare (Kumho Tire
Co.vsCarmichael, 526 US la 148, 119 S. Ct. în 1175).
Înseamnă aceasta și că toți factorii deDaubert Ar trebui
aplicate expertizei tehnice sau expertizei bazate pe
experiență? Instanța a răspuns la această întrebare
declarând că factorii vor fi aplicabili unei astfel de
cunoștințe de specialitate. Acest lucru este evident, pornind
de la descrierea instanței deDaubertpe factorii de testare,
evaluare inter pares, rata de eroare cunoscută și acceptare
generală, precum și stăpânirea utilizării anchetei flexibile.
Dar instanța a subliniat ulterior: „Suntem de acord cu
procurorul general că factorii identificați înDaubertpoate fi
sau nu relevant în evaluarea fiabilității, în funcție de natura
chestiunii, de experiența particulară a expertului, precum și
de subiectul mărturiei sale. Din același motiv, factori
Daubertpot fi utile în aprecierea fiabilităţii unor forme de
expertiză. Avem aici un citat foarte important preluat din
opinia luiKumho TireDespre oamenii de știință
criminalistică:
Daubertnu este invers. Este clar că lista ta de factori a
fost menită să fie utilă, nu definitivă. Într-adevăr, nu
toți acești factori se aplică în mod necesar în toate
cazurile în care fiabilitatea dovezilor științifice este
pusă sub semnul întrebării. Poate că nu este
surprinzător într-un anumit caz, de exemplu, că o
afirmație făcută de un martor științific nu a fost
niciodată supusă unei evaluări inter pares, pentru
cererea particulară în cauză, deoarece este posibil să
nu fi interesat niciodată vreun om de știință înainte.
Sau pe de altă parte, nici prezența factorului de
acceptare generală a
13–16
Dauberta ajutat să arate că mărturia experților
este de încredere atunci când disciplina în sine
nu are fiabilitate, cum ar fi teoriile bazate pe
oricare dintre așa-numitele principii general
acceptate ale astrologiei sau necromanției (
Kumho Tire Co.vs. Carmichael,526 US la 151, 119
S. Ct. la 1175).
Instanța a explicat libertatea instanțelor de judecată de a
decide cum să testeze concluzia unui expert și de a decide
dacă sau când ar trebui să aibă loc audieri relevante pentru
a investiga afirmațiile de fiabilitate. Instanța a hotărât că
ancheta unui judecător de fond este flexibilă și că rolul de
tutore trebuie în mod necesar să fie legat de faptele
particulare ale unui caz. Factorii identificați în Daubertnu
sunt menite să acționeze ca un talisman și nici nu sunt o
listă definitivă sau un test de turnesol. Indiferent de decizia
unei instanțe de fond cu privire la admisibilitatea sau
inadmisibilitatea probelor de opinie oferite sau chiar dacă
probele sunt relevante, acestea vor fi judecate după
standardul „abuzului de discreție”.
În demonstrarea acestui punct, instanța a subliniat că
dupăDaubert,dar înainte de decizie Kumho Tirea fost
pronunțată, Curtea Supremă a SUA a aplicat deja regula
abuzului de putere discreționară ca probă care trebuia
folosită la revizuirea unei decizii a unei instanțe
districtuale, dacă să primească sau să respingă admiterea
unei mărturii expert. Cazul a fostGeneral Electric Co.vs
Tamplar,522 US 136, 118 S. Ct. 512 (1997). (Această decizie
ridică întrebări dacă problema fiabilității unei tehnici ar
putea fi decisă diferit în alte instanțe districtuale și că, în
apel, ambele argumente aparent inconsecvente vor trebui
să fie admise dacă, în dosar, instanța nu a abuzat de
discreţie.) atunci când iei decizia ta).
Ce înseamnă deciziile?Daubertsi inKumho Tire pentru
criminaliştii dincolo de argumentele evidente deja
discutate? Există cel puțin două puncte suplimentare de
demonstrat:
1. Înseamnă că definiția științei, metoda științifică și
dovezile științifice nu mai pot fi folosite în mod liber
așa cum au fost experții.
Nu mai este suficient să te numești criminalist pentru
a fi considerat om de știință. Nu mai este suficient să
spui că ceva este o chestiune de criminalistică

o instanță acceptă că este știință. Doar a spune că nu
înseamnă că este adevărat. Instanțele pot, și mulți vor,
solicita experților să demonstreze că știu care este
metoda științifică și să ofere baza științifică pentru
concluziile lor. În același mod, fiecare disciplină va fi
judecată după propriile standarde și pe propria
experiență. Modelul de expertiză ADN, a cărui bază
științifică a fost atât de lăudată de criticii științei
criminalistice, poate să nu fie criteriul după care alte
discipline ar trebui sau trebuie să fie judecate.
2. Înseamnă, de asemenea, că criminaliştii nu se mai pot
baza pe faptul că instanţele au acceptat şi admis de mult
probele pentru concluziile lor de expertiză. Instanța
poate reconsidera admisibilitatea unui anumit tip de
probe de expertiză în cazul în care un contestatar aduce
argumente credibile că nu a existat o investigație
științifică prealabilă cu privire la validitatea ipotezelor pe
care s-a bazat de mult timp un domeniu criminalistic.
Decenii de precedent judiciar nu mai exclud controlul
chiar dacă jurisprudența existentă satisfaceDaubert Y
Kumho Tire. Disciplinele criminalistice de mult
recunoscute au fost și sunt contestate, iar acesta este
doar începutul.
13.3.1.5 FactoriiDaubertși relația acestuia cu testul
prajelide „acceptare generală”.Cum se stabilește
„fiabilitatea” aDaubertrămâne o chestiune de
controversă. Instanța a explicat această cerință în
următoarele cuvinte:
În general, o întrebare cheie care apare atunci când
se determină dacă o teorie sau tehnică este sau nu
cunoaștere științifică care ajută judecătorul faptului,
va fi dacă poate fi (și a fost) dovedită. Metodologia
științifică de astăzi este cea care deosebește știința
de alte domenii ale cercetării umane... [Citarile Curții
Interne au fost omise].
Un alt aspect pertinent este dacă teoria sau
tehnica a fost supusă evaluării și publicării de
către colegi. Publicarea (care este doar un
element al evaluării inter pares) nu este o condiție
sine qua nonde admisibilitate; nu se corelează
neapărat cu fiabilitatea... Unele propuneri sunt
chiar prea particulare, prea noi sau de interes
prea limitat pentru a fi publicate. Dar
Amprentele și LegeaCAPITOLUL 1 3
supunerea la controlul comunității științifice este
un element de „știință bună”, care se datorează
parțial pentru că crește probabilitatea ca defecte
substanțiale în metodologie să fie detectate.
[Citate interne omise]. Faptul că este publicat (sau
nu) într-o revistă evaluată de colegi va fi, prin
urmare, o considerație relevantă, deși nu decisivă,
în evaluarea validității științifice a unei anumite
tehnici sau metodologii pe care se bazează
publicarea acesteia.
În plus, în cazul unei anumite tehnici științifice,
instanța trebuie, de obicei, să ia în considerare
eroarea cunoscută sau potențială. . . [citările
interne omise] și existența și menținerea regulilor
care controlează funcționarea tehnicii [citările
interne omise].
În cele din urmă, „acceptarea generală” poate fi
încă legată de cercetare. O „evaluare a fiabilității
nu necesită, deși permite, identificarea explicită a
unei comunități științifice relevante și o
determinare expresă cu un anumit grad de
acceptare în cadrul comunității” (Daubertvs.
Merrell Dow Pharmaceuticals Inc.,509 US 579;
593-594).
Examinând factoriiDaubertMai îndeaproape, devine clar că
un factor în determinarea dacă dovezile sunt „cunoștințe
științifice” este dacă o teorie sau o tehnică poate sau a fost
testată de un organism științific. Acest aspect a devenit
însă mai puțin important, poate chiar total irelevant, după
decizia deKumho Tire,în care instanţa a aplicat testul de
fiabilitate cerut deDaubertla toate mărturiile experților,
inclusiv mărturiile expertului bazate pe tehnologie, abilități
sau experiență.
După ce Curtea Supremă a SUA s-a pronunțat asupra
cazuluiDaubert, Congresul a aprobat un amendament la
FRE (Federal Standard of Evidence) 702 în 2000 pentru a
include preocupările exprimate în cazul menționat mai sus,
precum și în cazulKumho Tire. La sfârșitul textului original
al FRE 702 (citat mai sus în secțiunea 13.3.1.2), Congresul a
adăugat următoarea limbă (înlocuind astfel punctul de
după „altfel” cu o virgulă și continuând după cum se arată
mai jos):
dacă (1) mărturia se bazează pe fapte sau informații
13–17
CAPITOLUL 1 3Amprentele și Legea
suficient. (2) mărturia este produsul unor
principii și metode de încredere și (3) martorul a
aplicat în mod fiabil principiile și metodele la
faptele cauzei. (Reforma din 17 aprilie 2000, în
vigoare de la 1 decembrie 2000.)
13.3.1.6 Efectul deDaubertîn procedurile penale din
diferite state.FRE se aplică tuturor procedurilor din
instanțele federale. Datorită problemei că sensul regulilor
de probă nu implică drepturi constituționale federale,
deciziaDauberta fost intenționat să se aplice doar ca ghid
interpretativ pentru FRE în instanțele federale. Cu toate
acestea, deciziile Curții Supreme din SUA cu privire la
mărturia experților au avut, de asemenea, un impact
semnificativ asupra legislației statului privind probele.
Multe state au coduri sau standarde pentru dovezi
încorporate în FRE. Majoritatea – dar nu toate – dintre
aceste state au ales să urmeze interpretărileDaubertY
Kumho Tire,prin interpretarea propriei legi de stat
echivalente cu FRE 702.
Unele state care au respectat regulaprajeligeneral
acceptat înainte de 1993 nu a fost de acord cu noile decizii
ale Curții Supreme a SUA, chiar dacă acele state aveau
reguli de dovezi bazate pe FRE. Aceste state au respins,
dupăDaubert,normele mai flexibile ale acestora din urmă
și a ordonat respectarea strictă laprajelica standard pentru
admisibilitatea noilor dovezi științifice. De fapt, unele state
care nu au respectat niciodată în mod explicit regulaprajeli
în trecut, ei au fost convinși să-l adopte încă de atunci. În
multe dintre statele care nu au reguli de probă bazate pe
FRE și în care jurisprudența a adoptat dovadaprajelipentru
admisibilitatea probelor de expertiză înainte de 1993,
probaprajelirămâne în vigoare ca un test de sine stătător
de admisibilitate.
Desigur, chiar dacăprajelia fost dat afară în mod nominal
de instanțele federale,prajelisupraviețuiește ca unul dintre
cei patru factori principaliDaubert. Singura diferență în
aplicarea standardului „vechi” și a echivalentului său
modern este că unele instanțe de stat și federale tind încă
să analizeze decizia de admisibilitate în termeni de
jurisprudență preexistentă.Daubert.
Motivele respingerii principiilorDaubertși decizia de a
păstra acceptarea generală ca unică
13–18
criterii de admisibilitate, se regăsesc în convingerea fermă
că conceptele generale de relevanță ale Daubertsunt prea
flexibili, prea indulgenți sau prea ușor de satisfăcut -
această propoziție nu s-a dovedit a fi adevărată atunci când
se interpretează legea în unele jurisdicțiiDaubert,—și că
luarea unei abordări mai conservatoare și general
acceptate ca singur standard este mai bună pentru
detectarea dovezilor nesigure. Prin urmare, în cazulStatvs
Biblie,175 Ariz. 549, 589, 858 P.2d 1152, 1181 (1993),
instanta a precizat ca este mai probabil caprajelievitați
atribuirea sarcinii dificile de evaluare a valorii mărturiei
științifice unor judecători sau jurii neștiințifici, lăsând astfel
decizia privind validitatea științifică a mărturiei de expertiză
în mâna colegilor.
Reprezentanții statelor care au respins în mod expres
Daubertși care a ales să adere la normă prajeliErau
Arizona, Colorado, Florida, Illinois, Kansas, Missouri,
Nebraska, New Hampshire și Washington. Unele alte state
(de exemplu, California) și-au păstrat tipul standard-prajeli
fără a respinge în mod expresDaubert. Și alții (de exemplu,
Massachusetts) au păstrat, de asemenea, standardul
venerabilFrye,dar au încorporat un tip de investigație-
Daubertpentru unele cazuri (după cum sa explicat în
discuția din 2005comunitateavspattersondecizie din
secțiunea 13.3.2.5).
Este clar că cei care au explicat consecințele deciziei
Daubertdespre ceprajeliera mort, s-au bazat pe o evaluare
prematură. Într-adevăr, regulaFrye,rămâne în vigoare ca
principiu independent în unele state și ca unul dintre
factoriDaubertîn alte state şi în sistemul federal.
Fara indoiala,Dauberta motivat continuarea acestei
tendințe către o mai mare control judiciar al dovezilor
științifice. Dacă vreodată a existat credința că respingerea
prajelide către Curtea Supremă a SUA, ar însemna o
reducere a numărului de audieri preliminare pentru a
determina admisibilitatea noilor dovezi științifice, s-a
dovedit în mod convingător a fi eronată. Tribunalele
organizează o serie de ședințe in limine pentru a contesta
admisibilitatea opiniilor experților, în număr egal sau mai
mare și cu o durată egală sau mai mare, decât a avut loc
înainte de 1993.
Faptul că factoriiDaubertfii mai îngăduitor și admite mai
multe mărturii din opinia experților decât în
 Amprentele și LegeaCAPITOLUL 1 3

cazulprajeli— o sugestie făcută chiar de Curtea Supremă a Când experții criminalistici și-au oferit opiniile cu privire la
SUA — nu sa dovedit a fi modul în care sunt interpretate faptul dacă un scris în cauză a fost scris de inculpat, criticii
deciziile Curții. În ciuda faptului că Curtea a declarat că noua academicieni ai criminalisticii în general și-au îndreptat
normă era un test mai flexibil și mai ușor de satisfăcut în curând atenția către amprentele digitale. Există patru cazuri
comparație cuFrye,Experiența de până acum a arătat că importante cu care ar trebui să fie familiarizați toți
instanțele de judecată tind să fie mai stricte în aprecierea examinatorii de amprente de frecare.
validității mărturiei experților în perioada post-Daubert.
13.3.2.2Statele UnitevsMitchell.Prima provocare formală
Avocații care prezintă noi mărturii științifice au încercat să
aDauberta avut loc în cazul 1999 al Statele Unitevs. Mitchell
introducă dovezi într-o manieră meticuloasă, prezentând
(Cr. Nr. 96-407-1), unde judecătorul J. Curtis Joyner a
dovezi referitoare la toți factorii deDaubert. Cei care se
respins moțiunea în justiție a apărării de a împiedica
opun unor astfel de dovezi au încercat în mod similar să
experții guvernamentali în amprentă să depună mărturie.
prezinte dovezi pentru a respinge toate argumentele
Decizia instanței inferioare nu a fost raportată oficial.
adversarilor lor. Instanțele reglementate de noile reguli
Judecătorul Joyner, de la Tribunalul Districtual al SUA din
sunt susceptibile să participe la ședințe mai lungi în scopul
Pennsylvania, a prezidat o audiereDaubertde 5 zile în 1999,
stabilirii admisibilității și să redacteze avize mai lungi care să
la finalul cărora judecătorul a hotărât că probele de
justifice decizia lor de a admite sau de a refuza admiterea
amprentă întrunesc toți factoriiDaubert. De asemenea, a
decât era cazul până la acel moment.
fost înregistrat oficial că „cresturile de frecare umane sunt
unice și permanente în întreaga zonă de piele a crestei de
frecare, inclusiv zonele mici ale crestelor de frecare,…”.
Odată ce problemele privind probele înainte de proces au
fost puse în aplicare, Mitchell a fost ulterior judecat și
13.3.2 ObstacoleDaubertîmpotriva
condamnat în 2000.
„amprentelor” după 1993
13.3.2.1 Obstacole în calea admisibilității
După cum era de așteptat, a făcut recurs. La 29 aprilie
individualizărilor Friction Ridge.Primele contestații ale
2004, (la 2 ani de la hotărârea primei instanțe dinpătrat
probelor criminalistice au fost depuse împotriva
llera, de către un judecător din același district [vezi mai jos]
examinatorilor de documente criminalistice (FDE). Câteva
luase cu asalt amprentele digitale ale lumii), Curtea de Apel
decizii ale Curții Federale ale Statelor Unite ale Americii în
din SUA pentru al treilea circuit, într-o opinie scrisă de
care admisibilitatea mărturiei experților referitoare la
judecătorul de circuit Edward R. Becker, a judecat recursul
identificarea scrisă de mână a fost contestată și au avut ca
lui Mitchell și a menținut condamnarea , precum și
rezultat interzicerea parțială a experților să depună
constatarea judecătorului Joyner conform căreia probele
mărturie, până la concluzia finală, dacă pârâtul a scris sau
dactiloscopice erau admisibile. Cu toate acestea, instanța
nu documentul contestat în cauză. Cu toate acestea, în
de control a reținut că judecătorul Joyner a consemnat în
majoritatea cazurilor, contestațiile de inadmisibilitate au
mod necorespunzător în procesul-verbal aspectele de
fost respinse cu hotărâre de către instanțele de fond, iar
unicitate și permanență a amprentelor digitale. Decizia
probele de identificare scrise de mână au fost găsite în
curtii de apel se raporteaza caStatele Unitevs.Mitchell,365
conformitate cuDaubert. Deși uneori de succes, judecătorii,
F.3d 215 (3rd Cir. 2004),cert. negat125 S.Ct. 446 (2004).
în general, nu au exclus în totalitate mărturia FDE. Este
Aceasta a afirmat admiterea probei de amprentă, de către
semnificativ faptul că, până în prezent, nicio instanță
instanța de fond, în ipoteza că disciplina a satisfăcut factorii
federală de apel nu a considerat că mărturia de identificare
Daubertde valabilitate.
scrisă de mână este inadmisibilă pentru neîndeplinirea
cerințelorDaubertY Kumho Tire.

În această opinie, instanța de apel a ignorat o problemă

care fusese aprins dezbătută în ședință.Daubert—dacă
identificarea amprentelor era o știință. Să ne amintim că
Poate încurajat sau încurajat de succesul parțial în unele
decizia Curții Supreme a SUA din 1999, înKumho Tire, că a
cazuri de proces în care judecătorii de district au interzis
existat
examinatorii de documente

13–19
CAPITOLUL 1 3Amprentele și Legea

a făcut inutilă distingerea între mărturiile științifice și cele
neștiințifice ale experților, în măsura în careKumho Tirea
avut rolul de supraveghetor al judecătorului de proces în
reținerea în afara instanței de dovezi ale unei opinii
nesigure și s-a aplicat tuturor opiniilor experților, indiferent
dacă sunt considerate științifice, tehnice sau bazate pe
experiență.
Curtea de apel în cauzăMitchella explorat fiecare dintre factori
Daubert. Făcând acest lucru, decizia instanței, deși în cele din
urmă a favorizat urmărirea penală, nu a fost în mare parte
laudativă.
Punctele de detaliu de nivel 2 să fie suficiente pentru o
identificare pozitivă. Revenind la referința de verificare pe
computer AFIS cu amprente latente simulate, (care arată
doar o cincime din dimensiunea unei amprente rotite) și
sondajul care arată că niciun birou de identificare nu a
găsit vreodată două amprente care se potrivesc pe degete
diferite, instanța a considerat că aceasta este „ cel mai
puternic sprijin pentru guvern în acest punct”. S-a ajuns la
concluzia că „ipotezele care stau la baza disciplinei
identificării amprentelor sunt testabile, dacă chiar mai
puțin, dovedite prin experiență”.

Primul factor - Verificabilitatea.Provabilitatea se referă la

Factorul de evaluare inter pares.Instanța nu a părut prea
„dacă premisele pe care se bazează identificarea amprentei
impresionată de argumentul guvernului potrivit căruia
sunt dovedite – sau mai bine spus, deja dovedite”. Instanța
etapa de verificare a ACE-V constituie o evaluare inter pares
a concluzionat că aranjamentul crestei de frecare este unic
efectivă. Dr. Simon Cole, depunând mărturie pentru
și permanent și că identificarea pozitivă poate fi realizată
apărare, a sugerat că examinatorii de amprente au
din amprente digitale care conțin suficientă cantitate și
dezvoltat un „standard ocupațional de unanimitate” care
calitate a detaliilor; de asemenea, a concluzionat că acestea
descurajează disensiunile. Deși recunoaște că „mistica
sunt testabile și au fost deja testate în diferite moduri. În
culturală” care însoțește amprentarea poate infecta
acest sens, instanța s-a referit la comparația computerizată
procesul de verificare, instanța a concluzionat că, în
AFIS a FBI; această bază de date se potrivește cu 50.000 de
ansamblu, „etapa de verificare ACE-V poate să nu fie peer
modele înclinate spre stânga, comparându-le cu
review în forma sa mai bună, ci, în perspectivă, peer review.
înregistrarea altor 50.000 de amprente; este un proces care
factor favorizează admiterea” de comparaţii şi
presupune 2,5 miliarde de comparații. Experimentul a
individualizări ale crestelor de frecare.
arătat că nu au existat coincidențe în amprentele provenite
de la diferite degete. Instanța s-a referit la diverse alte
probe, cum ar fi cele legate de amprentele gemenilor Rata de eroare.Aici experții din ambele părți au purtat cea
identici și faptul că un sondaj FBI a arătat că niciun birou de mai mare bătălie în audiere Daubert. Curtea de apel a făcut
identificare de stat nu a găsit vreodată două persoane o distincție între două rate de eroare: fals pozitive și fals
diferite cu aceeași amprentă. negative. Apărarea a inclus și evidențiat erorile pe care
examinatorii le-au făcut în nerealizarea identificărilor pe
care ar fi putut și ar fi trebuit să le facă. În acest sens,
instanța a recunoscut că o rată ridicată de fals negativ
poate să nu fie de dorit ca politică a poliției, dar a spus că
A doua parte a factorului de verificabilitate a implicat
„în instanță, rata fals negativ a fost irelevantă pentru
faptul că obținerea unei identificări pozitive depinde de
admisibilitateaDaubertîn identificarea latentă a amprentei,
„amprentele digitale care conțin cantitate și calitate
aceasta a oferit să demonstreze o identificare pozitivă,
suficientă a detaliilor”. Instanța a fost oarecum îngrijorată
deoarece nu este probantă pentru fiabilitatea mărturiei
că au abandonat standardul de a avea un sistem de puncte
pentru scopul pentru care este oferit(adică pentru
și că FBI se baza pe un „mix nespecificat și subiectiv a cărui
capacitatea sa de a efectua o identificare pozitivă“ (italice în
scară de „cantitate și calitate a detaliilor” este ajustabilă.” ,
original).
dar din moment ce expertul FBI care a depus mărturie la
audiere identificase 14 puncte de detaliu de nivelul 2 când
a comparat amprenta degetului mare a lui Mitchell cu Falsele pozitive, pe de altă parte, ar fi mai problematice,
amprenta latentă de la locul crimei, instanța a văzut dar instanța a concluzionat că, „acolo unde ceea ce se
problema aici. urmărește să fie arătat este în esență un negativ (adică,
absența falselor pozitive), pare destul de adecvat ca

13–20

hai să folosim un cadru de distribuție a taxelor.” Atunci
când experții guvernamentali pretind că nu sunt conștienți
de identificări false pozitive semnificative, sarcina de a
prezenta dovezi care să infirme poate fi transferată în mod
rezonabil către apărare. Deși rata de eroare nu a fost
cuantificată cu precizie, instanța a fost convinsă că
metodele de estimare au arătat că este foarte scăzută.
(Această mărturie a venit înainte de identificarea greșită de
către FBI a lui Brandon Mayfield din Madrid, Spania, în
atacul terorist cu trenul (Stacey, 2004, pp. 706-718; raportul
OIG 2006).)
Menținerea standardelor.curtea de apel Mitchella
constatat că acestei reguli „îi lipsea ceva”. Regulile
procedurale ACE-V au fost considerate „nesubstanțiale în
comparație cu regulile elaborate și exhaustiv rafinate
găsite în multe discipline tehnice și științifice”, iar instanța a
constatat că acest factor „nu a favorizat admiterea probelor
(amprentelor digitale)”.
Apropo, nu este neobișnuit să apară adesea întrebarea care
se concentrează asupra faptului dacă subiectivitatea joacă
un rol în decizia finală conform căreia două imprimeuri au
fost produse de aceeași piele și, în același sens, dacă
subiectivitatea rămâne fiabilitatea. În compararea
amprentelor latente de origine necunoscută cu alte
amprente de origine cunoscută pentru a determina dacă
una este o „potrivire”, este implicată o oarecare
subiectivitate, dar factorii care ghidează exercitarea
judecății sunt menționați clar în observațiile detaliate care
trebuie făcute în continuare. instrucțiunile.primii trei pași ai
ACE-V. Abordarea critică propusă în mod obișnuit, care
susține că amprentarea nu reprezintă un proces științific
pur și simplu pentru că este implicată o anumită judecată
subiectivă în declararea potrivirilor,Piața Llera II. El a citat o
declarație a lui Lord Rooker al Regatului Unit care a spus:
„Când se stabilește dacă o amprentă latentă sau amprentă
lăsată la locul crimei și o amprentă digitală au fost făcute de
aceeași persoană, un examinator de amprentă digitală ar
trebui să aplice criterii stabilite atunci când efectuează
comparația dvs. . Criteriile sunt obiective și pot fi verificate și
verificate de alți experți "(Piața Llera II, 188 F.Supp.2d la
569). Și în timp ce el critică uneori tehnicile de identificare a
amprentelor, a doua opinie înpătrat lleraconcluzionează că
ACE-V a îndeplinit cerințele pentruDaubertYKumho Tire
pentru testul de fiabilitate (Piața Llera II,188 F. Sup. 2d la
575).
Amprentele și LegeaCAPITOLUL 1 3
Dar întrebarea retorică rămâne: se poate spune că o
opinie care a fost obținută fără studii de probabilitate
statistică este științifică? Expertul în apărare, dr. David
Stoney, a reunit experți martori științifici care depun
mărturie în numele guvernului în acest cazMitchellYPiața
Llera II atunci când exprimă opinia că o profesie se poate
angaja în activități științifice în ciuda absenței suportului
statistic. Acest lucru nu este nou pentru comunitatea
științifică, unde absența studiilor de probabilitate statistică
nu etichetează neapărat procesul nefiabil sau neștiințific.
Stoney a declarat că știința este ceva valid care poate fi
dovedit a fi greșit și că ACE-V poate fi dovedit cu ușurință
prin examinarea dovezilor de către alte persoane
calificate.
Factorul general de acceptare.Puțin trebuie spus cu
privire la acest factor pe care instanța l-a considerat în mod
clar în favoarea acceptării probelor.
În concluzie, decizia curții de apel din Mitchella fost că în
dosarul care i-a fost prezentat, o analiză a factorilor de
Dauberta arătat că „majoritatea factorilor au susținut (sau
cel puțin nu au fost împotriva) admiterii dovezilor
guvernamentale” cu privire la individualizările crestelor de
frecare. Astfel, s-a reținut că judecătoria nu a abuzat de
puterea sa de apreciere în admiterea acestuia.
Acest lucru nu este în niciun caz foarte susținător, deși
poate fi văzut ca atare în efectul practic pe care îl va
avea cu siguranță opinia. Decizia deMitchell A abordat
mai multe alte probleme:
Rata erorilor individuale ale examinatorilor.Prima
problemă și poate cea mai importantă se referă la
recomandarea Curții ca, în cazuri viitoare, procurorii să
caute să arate rata individuală de eroare a martorilor
experți examinatori. Academia Națională de Științe a
abordat în mod adecvat problema confuziei ratelor de
eroare ale medicilor și ratelor de eroare metodologică
atunci când a discutat această problemă în legătură cu
ADN-ul. Deoarece poziția sa este bine declarată și aplicabilă
oricăreia dintre științele criminalistice, nu este necesară
nicio discuție suplimentară aici. Ceea ce trebuie înțeles este
că distincția dintre modul în care comunitatea științifică
academică dorește să definească rata de eroare și ce
Daubertnecesar poate să nu fie același. S-a susținut că
Curtea Supremă a Statelor Unite a greșit și trebuie să-și
modifice decizia pentru a se asigura că medicul
13–21
CAPITOLUL 1 3Amprentele și Legea
este inclus. Alții se opun acestei schimbări, deoarece ar complica și
mai mult responsabilitatea de tutelă a judecătorului.
Vocile criticii.Comentariul suplimentar al instanței a
sugerat că nu există nicio limitare a drepturilor apărării de
a prezenta mărturie expert. În acest sens, Curtea a
remarcat: „Experții cu opinii diametral opuse pot avea
temeiuri întemeiate pentru opiniile lor,iar o instanță
districtuală nu poate declara câștigători sau perdanți cu
alegerea ei a experților să admită, atunci când toți experții
sunt calificați.”(accentuat). Dar instanța a mers mai
departe, spunând că dacă există vreo îndoială cu privire la
competența unui expert într-un anumit subiect, instanța va
greși „admițând orice probă care are un anumit potențial
de a ajuta judecătorul faptelor”. În ultima parte a avizului
instanței s-a acordat mult spațiu discuției cu privire la
limitările care se crede că au fost impuse mărturiei unor
experți ai apărării. Nu ar trebui impuse limitări, a spus
instanța. Ceea ce a salvat cazul de investiții la acea vreme a
fost poate eșecul apărării de a-și susține în mod eficient
obiecțiile.
Vor continua audierile?Daubert?InstanțaMitchell a abordat
ulterior problema dacă vor fi mai multe sau mai puține audieri
Daubertin viitor. În acest sens, opinia instanței a fost oarecum
obscură. În primul rând, el a spus că decizia sa asupraMitchell
nu a anunțat „o regulă categorică conform căreia probele de
identificare a amprentei digitale latente sunt admisibile în acest
circuit”. Dar apoi a mai spus că nimic din aviz „nu trebuie să fie
înțeles ca necesitând audieri ampleDaubert în fiecare caz
implicând probe latente ale amprentei digitale.” Pentru a
confunda și mai mult (sau poate a clarifica) ceea ce s-a
întâmplat mai devreme, avizul a afirmat apoi că „o instanță
districtuală nu și-ar abuza de puterea de apreciere limitând,
într-un caz adecvat, sfera de aplicare a ședințelor”.Daubert
pentru noi provocări ale admisibilității dovezilor de identificare
a amprentelor digitale latente – sau chiar renunțarea completă
la audiere dacă nu sunt ridicate noi provocări.” Ceea ce
înseamnă probabil acest lucru este că instanțele districtuale
pentru al treilea circuit vor refuza acum să organizeze audieri.
Daubert, cu excepția cazului în care apărarea ridică argumente
care nu au fost avute în vedere în litigiul deMitchell.
Sesizarea judiciară a fiabilității identificării
amprentelor digitale.La ședința preliminară, cel
13–22
Judecătorul districtual Joyner a inclus în dosar că „crestele
de frecare umane sunt unice. . . inclusiv zone mici ale
crestelor de frecare. . . „.
Ce înseamnă de fapt să includă în câteva minute? În loc să
ceară părților să prezinte dovezi pentru un fapt dat,
instanței i se permite să înregistreze acest fapt fără a
solicita dovada faptului dacă faptul „nu este supus unei
dispute rezonabile” sau „capabil de stabilire juridică” prin
referire la studiile existente. sau rapoarte. Deși au existat
revizuiri ale hotărârilor judecătorești de către curțile de apel
de stat sau curțile supreme care datează de 40 de ani sau
mai mult de la depunerea unicității amprentelor digitale,
instanța a constatat că aceste decizii nu numai că nu sunt
condiționate în instanță, ci se pot distinge în mod clar,
întrucât deciziile s-au ocupat de unicitatea amprentelor
digitale complete.
Unicitatea fiecărei amprente nu a fost problema aici;
problema a fost unicitatea zonelor mici de piele de frecare,
felul în care sunt de obicei vizibile pe o imprimare latentă.
În acest sens, Curtea de Apel a apreciat că însuși faptul că
a fost nevoie de 5 zile de mărturie pentru a stabili
unicitatea zonelor mici de piele cu frecare a arătat că
faptul nu era în niciun caz cunoscut sau susceptibil de
stabilire juridică. Prin urmare, includerea în procesul-
verbal a deciziei judecătorului Joyner a fost greșită.
Deoarece acest lucru nu părea de natură să fi modificat
rezultatul cazului, a fost considerată o eroare inofensivă
care nu trebuia remediată.
13.3.2.3Statele UnitevsLlera Plaza.Cel de-al doilea caz
extrem de semnificativ de care ar trebui să fie conștienți de
toți examinatorii de creasta de frecare este cazul pătrat
llera. Poate că cazul și-a pierdut o parte din efectul său
persuasiv, deoarece a fost urmat în curând de decizia curții
de apel care a afirmatMitchell, dar apărătorul a continuat
să susțină că nivelul de critică cu privire la expertiza cu
amprenta digitală de către judecătorul Louis H. Pollak în
pătrat llera inca valid.
După prima hotărâre, din 7 ianuarie 2002, în care mărturia
expertului guvernamental cu privire la întrebarea
fundamentală dacă a existat o potrivire între amprenta
cunoscută a inculpatului și amprenta locului crimei ar fi
inadmisibilă (Statele Unitevs. Llera Plaza,179
 Amprentele și LegeaCAPITOLUL 1 3

F. Sup. 2d 492 (ED Pa., 2002) (Piața Llera I). Judecătorul Pollak, de la a fost membru al New Scotland Yard și acum consultant de
Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al amprente. Meagher, a cărui mărturie în cazul Mitchell
Pennsylvania, a reconsiderat și a anulat decizia sa anterioară 2 mai fusese deja citită de judecător, a trecut de la a fi un nume
târziu, în ceea ce este acum cunoscut sub numele de Piața Llera II( pe o transcriere la „o persoană reală”. În timp ce Allan
Statele Unitevs. Llera Plaza,188 F. Sup. 2d 549 (ED Pa., 2002)). Bayle a căutat să ajute argumentele apărării subliniind
deficiențe în metoda anuală de evaluare a aptitudinilor a
FBI, el a ajuns să confirme că metodologia de amprentă a
De ce ți-ai inversat propria decizie? „Pe scurt”, a scris el,
FBI era „în esență indistinguită” de metodologia Scotland
„m-am răzgândit”.
Yard ACE. Bayle, referit cu respect de către judecător drept
„acest formidabil veteran experimentat și experimentat al
Când ați luat inițial decizia despreLlera Plaza, judecătorul nu
Yard-ului”, a mărturisit că crede în fiabilitatea metodologiei
a ținut o audiere probatorie. Ambele părți au stipulat că
ACE-V „fără rezerve”. În mod clar, „insiderul formidabil” al
judecătorul poate lua în considerare dosarul generat în
apărării, Allan Bayle, a ajuns să ajute în cazul acuzării în
cauzăMitchell,precum şi unele comunicări scrise din partea
cazul de laLlera Plaza II.
avocaţilor. În prima sa ordonanță, judecătorul a consemnat
în dosar unicitatea și permanența amprentelor digitale și a
acceptat „baza teoretică a identificării amprentelor digitale -
În ciuda rezervelor continue ale judecătorului Pollak cu privire
și anume, o probă reprodusă printr-o amprentă latentă
la controversa „științifică” cu privire la metodologia
(este o „potrivire” a) amprentei rotite este o dovadă. că atât
amprentelor digitale atunci când o compară cu standardele
amprenta latentă, cât și amprenta rotită sunt amprentele
Daubert,judecătorul a hotărât că după aplicarea mandatelor
aceleiași persoane.” Totuși, judecătorul Pollak a susținut și
legale expuse în cauzeDaubertYKumho Tire,
el, în ordinul săuLlera Plaza I,că metoda ACE-V utilizată în
(1) înregistrarea va include permanența și individualitatea
general pentru a ajunge la concluzii de potrivire sau fără
modelelor de piele de frecare (amprentele digitale) și (2)
potrivire nu a îndeplinit primii trei factoriDaubert,și a
experților în domeniu li se va permite să-și exprime opiniile
îndeplinit doar factorul de acceptare generală în tehnică,
cu privire la potrivirea a două amprente. Acest lucru s-a
spre deosebire de comunitatea științifică a examinatorilor
întâmplat după ascultarea sau citirea explicațiilor
de amprente. Astfel, ar permite experților de amprente atât
examinatorilor instruiți de poliție și oamenilor de știință din
ai acuzării, cât și ai apărării să depună mărturie în toate
domeniul geneticii, histologiei și dezvoltării fetale cu privire
examinările pe care le-au efectuat într-un caz individual, dar
la factorii biologici și fiziologici care dau naștere la modele
i-ar împiedica să depună mărturie dacă amprentele latente
de cea mai mare unicitate în timpul dezvoltării prenatale a
și cu cerneală erau sau nu ale aceleiași persoane.
pielii de fricțiune.

Dacă polemica continuă să se concentreze asupra faptului

că există părți instabile în metodologia de examinare a
Guvernul s-a schimbat, nu doar pentru a reconsidera
crestei de fricțiune, discuția nu admite excluderea sau
hotărârea judecătorului din 7 ianuarie 2002, ci și pentru a
limitarea mărturiilor, dar se încadrează perfect în stația
solicita permisiunea de a extinde dosarul prin prezentarea
amon aDaubertde către Curtea Supremă a Statelor Unite
de probe suplimentare. Judecătorul districtual a admis
ale Americii, „Controinterogarea puternică, contraprobe și
moțiunea, iar audierile au avut loc în perioada 25-27
instruirea atentă cu privire la sarcina probei sunt
februarie 2002. Ambele părți au prezentat mărturii
mijloacele tradiționale și adecvate de a ataca probele care
suplimentare de expertiză, după care judecătorul a făcut
sunt slabe, dar admisibile”. (Daubert vs. Merrell Dow
celebra sa declarație: „M-am răzgândit”.
Pharmaceuticals, Inc.,509 US la 596).

Judecătorul Pollak a recunoscut că reaudierea a oferit

O notă interesantă din decizia judecătorului Pollak din martie 2002
informații noi sau informații pe care nu le-a „digerat
în acest cazPiața Llera IIeste că, când luăm în considerare factorul
anterior”. Se pare că a fost deosebit de impresionat de
Daubert„Publishing and peer review”, niciuna dintre cărțile
expertul FBI Stephen Meagher și de expertul în apărare
științifice sau alte publicații realizate de oameni de știință nu a fost
Allan Bayle, care anterior
citată sau folosită. Judecătorul Pollak a notat că

13–23
CAPITOLUL 1 3Amprentele și Legea
„scrierile până în prezent” nu satisfac publicarea deDaubert
în parte pentru că literatura voluminoasă despre
amprentarea nu a fost revizuită de colegi. Acest lucru a
fost, fără îndoială, o surpriză extraordinară pentru acei
oameni de știință foarte acreditați și respectați care au
publicat studii și pentru editorii revistelor de top în care au
apărut multe dintre aceste publicații.
13.3.2.4Statele UnitevsHavvard.Al treilea caz notabil în
luptele de admisibilitate esteStatele Unitevs. Havvard,117 F.
Sup. 2d 848 (DC Ind. 2000), susținând că identificarea
amprentei îndeplinește toate cerințeleDaubertYKumho
Tire.Decizia a fost confirmată înStatele Unitevs. Havvard,
260 F.3d 597 (Cir. 7 2001). Deoarece decizia este „mai
veche” decât în cele două cazuri anterioare, iar opinia este
disponibilă pe internet, aceasta nu va fi discutată aici. Este
suficient să spunem că acesta a fost primul caz din circuitul
federal de apel după cazDaubert,care a dat un sigiliu de
aprobare fără rezerve dovezilor amprentei crestei de
frecare.
13.3.2.5comunitateavspatterson.Curtea Supremă de
Justiție din Massachusetts a decis cazul.comunitatea vs.
Patterson,445 Mass. 626 (2005), 18 decembrie 2005. La fel
ca prima opinie a judecătorului Pollak în cauzăpătrat llera,
cazul Patterson a provocat o mare îngrijorare în întreaga
comunitate a examinatorilor de probe de friction ridge.
CazulpattersonSe deosebește de pătrat lleraîn cel puțin
patru aspecte importante: (1) Patterson este o decizie a
celei mai înalte curți de apel a statului și, prin urmare,
stabilește un precedent obligatoriu numai în instanțele din
Massachusetts; (2) decizia a fost unanimă și, prin urmare,
este puțin probabil să fie modificată, cu excepția cazului în
care progrese semnificative în cercetarea științifică asupra
problemelor în cauză pot fi arătate în fața unei instanțe
într-o altă cauză pe aceleași probleme; (3) Massachusetts
este o jurisdicțieFrye,dar în hotărârea întrebării care i-a fost
adresată, înalta instanță a aplicat factoriiDaubert,precum și
testul de acceptare generală; (4) Patterson a afectat doar o
aplicație specializată a metodologiei de examinare a
crestelor de frecare, adică amprentele latente simultane, și
a dat aprobare fără rezerve dovezilor pentru
individualizarea normală a amprentelor latente.
Deși instanța a criticat unul dintre aspectele specializate ale
examinării crestelor de frecare, a găsit multe pentru care a
aprobat. Individualizările
13–24
amprentarea, ca și metoda ACE-V, a primit o ștampilă mare de
aprobare la promovarea examenuluiprajeliși factoriiDaubert.
SWGFAST a fost chiar recunoscut de către înalta instanță a statului
ca autoritate de stabilire a standardelor în domeniul examinării
crestelor de frecare. Ceea ce nu a fost admis a fost admisibilitatea
a ceea ce sunt cunoscute sub denumirea de identificări bazate pe
„printuri simultane” atunci când niciuna dintre amprente
individuale nu conține suficiente informații pentru a justifica
individualizarea independentă.
Obiectiv, cazul nu este nimic deosebit.pattersonel a fost
identificat ca fiind autorul a patru amprente latente pe o
mașină despre care se spunea că ar fi fost făcute simultan.
Deși niciuna dintre amprentele latente nu conținea
suficiente detalii pentru individualizare, examinatorul
departamentului de poliție din Boston a declarat că, în
opinia sa, toate au putut fi identificate ca fiind realizate de
inculpat. pattersonfusese condamnat într-un prim proces,
dar condamnarea a fost anulată pe motive care nu aveau
legătură cu probele dactiloscopice și s-a dispus un nou
proces.
Înainte de desfășurarea noului proces, apărarea a solicitat
interzicerea admiterii probelor dactiloscopice în general și
în special în dovezile amprentelor simultane. În 2005 a
avut loc o ședință, în urma căreia instanța de fond a
respins moțiunile apărării de orice fel. Într-o revizuire la
Curtea Supremă din Massachusetts, acea instanță a
menținut două părți ale ordinului judecătorului și a anulat
o parte.
Am efectuat identificarea amprentelor digitale și
metodologia ACE-V pentru a satisface testul de acceptare a
judecății generaleFrye,precum şi evaluarea fiabilităţii
dictată deDaubert,și astfel au fost confirmate acele părți ale
deciziei judecătorului. Cu toate acestea, instanța superioară
a reținut că statul nu și-a îndeplinit obligația de a
demonstra că procesul de individualizare a tipăriturilor
latente cu o cantitate mai mică decât cea normală de
informații necesare, doar pentru că se spunea că ar fi fost
tipărite simultan, a fost acceptat. profesie; de asemenea,
nu s-a demonstrat că procesul a fost validat în alt mod,
deoarece nu s-a demonstrat că există studii privind
impresiile simultane.
De ce a luat în considerare instanța dacă individualizările
bazate pe impresii simultane au întrunit factorii de
Daubertîn timp ce își exprimă voința

să continui să te agăți deprajeli? Se spunea că dacă o
tehnică nu poate îndeplini standardulprajelidin lipsa unei
acceptări generale dovedite, o instanță poate lua în
considerare în continuare dacă rezultatele expertului ar
trebui admise, iar o astfel de admitere depinde dacă
tehnica poate satisface o evaluare mai blândă a fiabilității;
adică de tip investigaţieDaubert. Când v-ați implicat în
această analiză?Daubert,instanţa a considerat că
individualizarea impresiilor simultane este insuficientă.
Instanța a mai decis că partea de verificare a ACE-V, în
ciuda faptului că este o metodologie general acceptată, în
conformitate cuFrye,cu toate acestea, nu a putut satisface
factorulDaubertevaluarea inter pares, deoarece verificatorii
știu că o identificare a fost deja făcută și știu, de asemenea,
numele părții care a fost identificată. Instanța a spus:
„Împărtășim consternarea judecătorului cu privire la
procesul de verificare în derulare”.
Un aspect important al deciziei respinge o mantră pe care
s-au bazat criticii în trecut. Criticii dovezilor de identificare
criminalistică au afirmat în mod repetat că acceptarea
generală trebuie să fie conferită de o comunitate de oameni
de știință, nu de utilizatorii tehnicii. Această afirmație a fost
respinsă. Curtea Supremă din Massachusetts a susținut că
comunitatea de profesioniști care judecă fiabilitatea și
acceptarea generală a unei tehnici nu trebuie să includă
cadre universitare sau cercetători. Atâta timp cât
comunitatea este suficient de mare încât criticii sau cei din
grupul care nu sunt de acord să aibă posibilitatea de a fi
audiați și argumentele lor luate în considerare, aprobarea
comunității va fi suficientă pentru a conferi acceptare
generală.Daubertrelevant, în același mod este posibil
pentru o comunitate științifică.” Sa constatat că
comunitatea de amprente îndeplinește această cerință.
13.3.2.6 Idei suplimentare în Trail Challenge. Deși există
modalități prin care unele aspecte ale comparației
amprentelor de frecare pot fi contestate în mod legitim, așa
cum se vede în cazulcu monwealthvs.Patterson,provocările
de după 2005, dacă există, se vor concentra probabil prea
îndeaproape pe aplicații specifice și probleme mici. The
Amprentele și LegeaCAPITOLUL 1 3
Generalizările și condamnările generale ale tuturor
lucrurilor legate de identificarea amprentelor sunt poate
cele mai clare exemple de analiză neștiințifică care este
puțin probabil să merite aprobarea instanței.
13.4 Revizuirea istorică a amprentelor
digitale, palmarelor și plantarelor în
instanțele din SUA.
Următorul scurt rezumat cu privire la deciziile timpurii cu
privire la dovezile amprentei crestei de frecare este
prezentat pentru a oferi o relatare istorică a unora dintre
primele cauze ale instanțelor din Statele Unite. Cele mai
multe dintre aceste cazuri sunt procese de stat, deoarece
amprentele digitale au fost în general folosite de agențiile
de aplicare a legii de stat înainte de a fi utilizate pe scară
largă de agențiile federale de aplicare a legii. Deși
amprentele au fost folosite pentru prima dată de Biroul
Federal de Investigații (FBI) în 1924 pentru stabilirea
dosarelor anterioare de arestare, abia în 1933 amprentele
au fost folosite de FBI ca instrument criminalistic în sprijinul
anchetelor penale.investigații penale. Această parte a
capitolului încearcă să recunoască,
13.4.1 Decizia primului apel prin
care se acceptă probe de la
instanțele din SUA
oamenivs. Jennings, 252 III. 534, 96NE 1077 (1911)
Inculpatul Thomas Jennings a fost arestat pentru crimă
atunci când patru amprente de la mâna lui stângă au fost
descoperite în vopsea proaspătă în spatele casei victimei,
lângă fereastra prin care intrase. Balustrada nou vopsită
fusese îndepărtată de Departamentul de Poliție din
Chicago. Jennings a fost identificat prin amprentele digitale
din dosarele Departamentului de Poliție din Chicago, care
au fost obținute atunci când a fost arestat și returnat la
închisoare pentru încălcarea sa de probațiune. După
arestarea sa, i s-a luat din nou amprenta și, împreună cu
alte dovezi, măririle amprentelor sale au fost folosite ca
probe la proces. patru experți
13–25
CAPITOLUL 1 3Amprentele și Legea
au afirmat că, în opinia lor, impresiile de pe balustradă au
fost făcute de Jennings. În urma condamnării sale,
Jennings a făcut recurs, argumentând în esență că
domeniul amprentelor era prea nou pentru a justifica o
condamnare.
Curtea Supremă din Illinois, într-o opinie detaliată, a
respins susținerile inculpatului de dezacord cu privire la
amprentele digitale și a menținut condamnarea, reținând
că persoanele cu experiență în domeniul identificării
amprentelor digitale pot garanta Opinia lor dacă
amprentele digitale găsite la locul crimei se potrivesc cu
cele ale acuzatul. Opinia judecătorului Orrin N. Carter a mai
spus:
Suntem dispuși să ne bazăm pe dovezi. . . și din
scrierile la care ne-am referit în această chestiune,
cu privire la faptul că există o bază științifică
pentru sistemul de identificare a amprentei și că
instanțele sunt întemeiate să admită acest gen de
probe; această metodă de identificare este atât de
larg și frecvent utilizată încât instanțele nu pot
refuza să o includă în procesul de înregistrare a
instanței. . . .
Din dovezile din acest dosar suntem pregătiți să
argumentăm că clasificarea amprentelor digitale
este o știință care necesită studiu. . . . Dovezile în
cauză nu figurează în experiența comună a
tuturor bărbaților cu educație comună din mediile
obișnuite ale vieții și, prin urmare, instanța și juriul
au fost asistați în mod adecvat de martori cu
experiență deosebită și specială despre această
temă.
13.4.2 Admisibilitatea amprentelor
palmei ca dovadă a identității
Statvs. Kuhl, 42 Nev. 195, 175 p. 190 (1918)
Un șofer de poștă din Statele Unite a fost ucis în comitatul
Elko, Nevada. O probă cheie împotriva inculpatului Kuhl a
fost un plic, obținut dintr-unul dintre sacii poștale, pe care
era amprenta însângerată a palmei unei mâini umane.
După ce Kuhl și altul au fost arestați, experții au stabilit că
amprenta palmei a fost făcută de Kuhl. Știu
13–26
l-a găsit vinovat de crimă de gradul I și a făcut apel.
Argumentul lor, ca și cel al lui Jennings în cazul anterior, a
susținut că dovezile amprentei palmei erau inadecvate,
precum și faptul că experții au folosit un „proiector” și au
mărit imagini fotografice pentru a ilustra mărturia lor.
Curtea Supremă din Nevada a recunoscut că crestele
papilare, care formează baza individualizării amprentelor
digitale, se extind pe întreaga palmă a mâinii și, într-
adevăr, pe tălpile picioarelor. Cercetarea originală
efectuată asupra individualității pielii de frecare nu s-a
limitat la o examinare a pielii degetului, ci a inclus și pielea
de pe suprafața palmară a mâinilor și suprafața plantară a
picioarelor. Respingând argumentele inculpatului și
confirmând vinovăția lui Kuhl, Curtea Supremă din Nevada,
prin judecătorul Patrick McCarran, a declarat:
Am aprofundat subiectul identificării amprentei
palmare și digitale, în mare măsură pentru a face
să evolueze concluzia incontestabilă că nu există
decât o bază fiziologică de bază pentru această
metodă de identificare; Există un fenomen prin
care identitatea se stabilește, nu numai în bulbii
vârfurilor degetelor, dar este continuu și coexistă
în toate părțile și în toate secțiunile și
subdiviziunile suprafeței palmare a mâinii umane.
13.4.3 Admisibilitatea urmelor ca
dovadă a identității
comunitateavs. Bartolini, 299 Mass. 503, 13 NE 2d 382,
cert. refuzat 304 US 562 (1938)
Bartolini fusese identificat drept autorul unei amprente de
bază găsite pe podeaua de linoleum a băii unde a fost
comisă o crimă. Instanța ducea lupte aprige pentru
admisibilitatea acestui tip de probe. Câțiva pionieri în
domeniul dovezilor cu amprentele de frecare au fost
chemați ca martori experți pentru a susține mărturia
expertului din poliția de stat din Massachusetts, care, deși
era calificat ca expert în amprentă digitală, nu s-a dovedit a
fi suficient de experimentat.
Bert Wentworth, care este coautor al cărții influente și
intelectualeidentificare personalași Fredrick Kuhne de la New

York, care lucrase ca expert în cazurile de amprentă a
bebelușilor în spitale, a mărturisit că pielea de frecare de pe
tălpile picioarelor era la fel de unică ca și pe degete și
palme. După ce a auzit mărturia lui Wentworth și Kuhne,
Bartolini a fost condamnat. Condamnarea a fost menținută
într-un aviz relativ scurt. Curtea Supremă din
Massachusetts a declarat, în parte:
Nu a existat nicio greșeală în a-i permite
expertului Wentworth să depună mărturie că
amprentele picioarelor goale de pe linoleum-ul
din baia din locuința defunctului au fost făcute de
aceeași persoană care și-a imprimat amprentele la
secția de poliție, identificate ca cele ale
inculpatului. Au existat multe dovezi de studiu și
cunoștințe speciale, din partea acestui martor,
despre problema amprentelor, precum și a
amprentelor... Au existat, de asemenea, multe
dovezi că amprentele, la fel ca amprentele, rămân
constante în timp, de-a lungul vieții și oferă un
mijloc adecvat și sigur de identificare.
13.4.4 Admisibilitatea fotografiilor
tipărite latente
Statvs. Connors, 87 NJL 419, 94 Atl. 812 (1915)
Era permis să se arate, prin fotografii, amprentele găsite
pe coloanele sau stâlpii balconului unei case, fără a
prezenta aceste coloane în instanță. Vezi și cazul luiStatvs.
kuhl.
13.4.5 Amprentarea nu
reprezintă o încălcare a
drepturilor constituționale
În mai multe cazuri anterioare, instanțele au susținut că
solicitarea unui inculpat deținut legal să furnizeze
amprentele digitale nu a încălcat drepturile constituționale
ale inculpatului. Poate unul dintre cei mai vechi a fostStat vs
. Cerciello,86 NJL 309, 90 Atl. 1112 (1914), un caz care
implică amprente sângeroase găsite pe un topor la locul
crimei. În confirmarea condamnării, instanța a reținut că
drepturile inculpatului nu au fost încălcate. Cu toate
acestea, cea mai influentă decizie relativ timpurie cu privire
la această problemă a fostStatele Unitevs. Kelly,55 F. 2d 67
(2d. Cir. 1932).
Amprentele și LegeaCAPITOLUL 1 3
După ce a fost arestată cu acuzații de contravenție pentru
că a vândut gin agenților federali de prohibiție, Kelly s-a
supus amprentei. Un judecător al Tribunalului Districtual al
Statelor Unite a considerat, totuși, că amprentele digitale,
în absența legii, a încălcat drepturile constituționale ale
inculpatului și a ordonat ca amprentele lui Kelly să-i fie
returnate. Guvernul a contestat acest ordin și, într-o
hotărâre cuprinzătoare, Curtea de Apel al doilea circuit,
vorbind prin influentul judecător Augustus N. Hand, a
inversat instanța districtuală, hotărând că amprenta
digitală într-o arestare legală, chiar și în absența unei legi
care să stabilească aceasta, nu încalcă drepturile
constituționale ale persoanei arestate. Judecătorul Hand a
spus:
Nu găsim niciun motiv sau motiv de autoritate
pentru a interveni într-o metodă de identificare a
persoanelor acuzate de infracțiuni, care acum a
devenit larg cunoscută și practicată frecvent atât
în jurisdicțiile în care există prevederi legale care
o reglementează, cum ar fi acolo unde nu există
altă sancțiune decât sancțiunea.drept comun.
[Kelly] susține că multe dintre statutele și deciziile
statelor de drept comun au permis amprentarea
doar în cazurile de infracțiuni. Dar, ca mijloc de
identificare, este atât de util și important atunci
când infracțiunea este minoră și nu poate fi văzută
nicio bază validă pentru diferențierea acesteia. În
niciun caz, ingerința cu persoana nu pare
suficientă pentru a justifica o instanță care să
considere că amprenta digitală este nejustificată.
Într-adevăr, poate fi contestată doar pentru
posibilitatea de a furniza dovezi convingătoare ale
vinovăției unei persoane. Nu este mai umilitor
decât alte mijloace de identificare care au fost
folosite universal încercând să nu încalce drepturile
constituționale saudrept comun.Amprentarea este
utilizată în multe ramuri ale afacerilor și
administrației publice și nu constituie în sine un
stigmat al criminalității. Ca o invazie fizică, nu este
aproape nimic și, ca umilință, nu poate fi niciodată
la fel de mult ca publicitatea cauzată de asistarea la
un rechizitoriu senzațional căruia oamenii
nevinovați ar putea fi nevoiți să se supună.
13–27
CAPITOLUL 1 3Amprentele și Legea
13.4.6 Dovezile de amprentă sunt
suficiente pentru a susține o
condamnare
Stacyvs. Stat, 49 Okl. crim. 154, 292 p. 885 (1930)
Inculpatul a fost condamnat în primul rând pe baza
identificării sale ca fiind persoana care și-a lăsat
amprentele latente pe ușa seifului care a fost spartă. Ea a
considerat că o condamnare bazată pe probele de
amprentă găsite la locul crimei și necoroborate de alte
fapte sau împrejurări, a fost insuficientă pentru a susține o
condamnare. Instanța nu a fost de acord și a confirmat.
După finalizarea unei relatări detaliate a studiilor istorice
privind amprentele digitale și utilizarea acestora ca dovadă
a identității, instanța a afirmat:
Din examinarea de către autoritățile citate și alte
autorități, reiese că amprenta digitală în scopuri
de identificare este făcută aluzie în scrierile datând
din anul 600 d.Hr. C. și ne întoarcem la o perioadă
de aproximativ 100 de ani înainte de Hristos.
Amprentele au fost folosite pentru prima dată ca
ștampilă de mână pentru autentificarea
documentelor. Ele se găsesc pe tăblițe de lut
asiriene dintr-o perioadă foarte timpurie în Muzeul
Britanic și au fost, de asemenea, folosite în același
mod de către egiptenii antici. Din literatura de
specialitate și din cazurile raportate, aflăm că
amprentele au fost recunoscute ca fiind cel mai
puternic tip de dovezi circumstanțiale și cea mai
sigură formă de identificare. . . .
Nu avem nicio îndoială că constatarea
amprentelor inculpatului pe ușa seifului, cuplată
cu faptul că inculpatul nu a avut acces și nu se
aflase la locul tâlhăriei, motiv pentru care
amprentele au putut răspunde oricărei ipoteze a
acestuia. inocența, este o circumstanță irezistibilă
care indică vinovăția lui. . . .
13.4.7 Amprentele digitale pentru a
identifica o persoană ca infractor obișnuit
Statvs. Smith, 128 Or. 515, 273 p. 323 (1929)
O persoană care a fost condamnată anterior pentru tâlhărie și
infracțiuni similare între 1906 și 1920 a fost acuzată de infracțiune
13–28
de a primi bunuri furate – ceea ce este o contravenție pentru
prima infracțiune – și a fost condamnat la închisoare pe viață
pentru a patra sa infracțiune în temeiul Legii asupra crimelor
recurente. Curtea Supremă din Oregon, în interpretarea unui
statut al Legii asupra crimelor recidive din Oregon, din cel
susținut de cea mai înaltă instanță din New York înoamenivs
Gowasky,244 NY 451, 155 NE 737, a considerat că este oportun
să folosiți amprentele digitale în scopul identificării
dumneavoastră ca autor al crimelor anterioare.
Încă din 1917, tribunalul din New York, înoamenivsSuperficial,
100 Diverse 447, 165 N.Y. Sup. 915 (1917), a susținut că
utilizarea amprentelor digitale pentru a stabili că inculpatul a
fost condamnat anterior și, prin urmare, a fost candidat pentru
pedepse ulterioare, nu încalcă privilegiul al cincilea
amendament împotriva autoincriminării compulsive sau
echivalentul său constituțional de stat. Cazul a fost văzut în
Columbia Law ReviewsiYale Law Review.Curtea a precizat, în
parte:
Având în vedere cerința ca inculpatul să fie prelevat
amprentelor, nu există pericolul ca inculpatul să fie
solicitat să depună mărturie mincinoasă. Martorul nu
depune mărturie. Faptele fizice vorbesc de la sine; fără
teamă, fără speranță, fără voința prizonierului de a
falsifica sau de a exagera, el ar putea produce sau crea o
asemănare cu amprentele sale sau le poate schimba
într-un rând și, prin urmare, nu există pericolul de a
greși sau de a spune o minciună.
13.5 Concluzie
Examinările de tipărire prin friction ridge, fie că sunt
comparații între tipărirea 10 și tipărirea 10, fie tipărirea
latentă față de tipărirea 10, au fost folosite în sprijinul
procedurilor legale în Statele Unite, precum și în întreaga
lume, de la începutul anilor 1900. Dovezi tipărite latente ,
exemplarele cunoscute de amprente digitale și palmare și
martorul expert trebuie să treacă fiecare individual și
colectiv de examinarea cerințelor legale pentru a fi
semnificative și utile pentru a ajuta instanța să determine
vinovăția sau nevinovăția. Așa cum știința avansează și
apar schimbări în timp, sistemul juridic progresează și se
schimbă.

13.6 Revizori
Recenzii pentru acest capitol au fost Donna Brandelli,
William F. Leo, James L. May III și Lisa J. Steele.
13.7 Referințe
Regulile federale de procedură penală.Comisia pentru
Justiție, Camera Reprezentanților; Imprimeria Guvernului
SUA: Washington, DC, 2004.
Regulile Federale de Evidență.Comisia pentru Justiție,
Camera Reprezentanților; Imprimeria Guvernului SUA:
Washington, DC, 2004.
Biroul Inspectorului General.O revizuire a gestionării de către
FBI a cazului Brandon Mayfield — Rezumat executiv neclasificat.
Departamentul de Justiție al SUA: Washington, DC, martie 2006.
Stacey, R. Raport privind individualizarea eronată a amprentelor
digitale în cazul bombardării trenurilor de la Madrid.J. Forensic
Ident. 2004, 54(6), 706–718.
SWGFAST—Standarde pentru concluzii.J. Forensic Ident.
2004, 54(3), 358–359.
SWGFAST. Kit de presa; 14 mai 2004, www.swgfast.org.
Numiri în instanță
Bradyvs.Maryland,373 US 83 (1963).
comunitateavs.Bartolini,299 Mass. 503, 13 NE2d 382,
cert. negat304 US 562 (1938).
comunitateavs.Patterson,445 Mass. 626 (2005).
Daubertvs.Merrell Dow Pharmaceuticals, Inc.,509 US
579, 113 S.Ct. 2786 (1993).
Daubertvs.Merrell Dow Pharmaceuticals, Inc.,951 F.2d
1128 (Cir. 9 1991).
prajelivs.Statele Unite,293 F. 1013 (DC Cir. 1923).
Amprentele și LegeaCAPITOLUL 1 3
General Electric Co.vs.Tamplar,522 US 136, 118 S. Ct. 512
(1997).
Gigliovs.Statele Unite,405 US 150 (1972).
Kumho Tire Co.vs.Carmichael,526 US 137, 119 S. Ct.
1167 (1999).
oamenivs.Gowasky,244 NY 451, 155 NE 737 (1927).
oamenivs.Jennings,252 Ill. 534, 96 NE 1077 (1911).
oamenivs.Superficial,100 Diverse 447, 165 N.Y. Sup. 915
(1917).
Stacyvs.Stat,49 Bine. crim. 154, 292 p. 885 (1930).
Statvs.Biblie,175 Ariz. 549, 589, 858 P.2d 1152, 1181
(1993).
Statvs.Cerciello,86 NJL 309, 90 Atl. 1112 (1914).
Statvs.Connors,87 NJL 419, 94 Atl. 812 (1915).
Statvs.kuhl,42 Nev. 195, 175 p. 190 (1918).
Statvs.Smith,128 Or. 515, 273 p. 323 (1929).
Statele Unitevs.Havvard,260 F.3d 597 (Cir. 7 2001).
Statele Unitevs.Havvard,117 F. Sup. 2d 848 (DC Ind.
2000).
Statele Unitevs.Henthorn,930 F.2d 920 (Cir. 9 1991),
afirmândStatele Unite vs. Henthorn,931 F.2d 29 (Cir. 9
1991).
Statele Unitevs.Kelly,55 F.2d 67 (2d Cir. 1932).
Statele Unitevs.Llera Plaza,179 F. Sup. 2d 492 (ED Pa., 2002)
(Piața Llera I).
Statele Unitevs.Llera Plaza,188 F. Sup. 2d 549 (ED Pa., 2002)
(Piața Llera II).
Statele Unitevs.Mitchell,Cr. Nr. 96–407–1 (1999).
Statele Unitevs.Mitchell,365 F.3d 215 (3rd Cir. 2004),
cert. negat125 S.Ct. 446 (2004).
13–29
 CAPITOL
CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ
SPRIJINĂ FUNDAMENTELE
EXAMINĂRII A
CRESTE DE FRICȚIE
Glenn Langenburg

CUPRINS
3 14.1 Introducere 29 14.5 Concluzii

14.7 Referințe
3 14.2 Natura anchetei științifice 30 14.6 Revizori

7 14.3 Cercetări științifice legate de 30 14.7 Referințe

examinarea crestelor de frecare

29 14.4 Direcții viitoare pentru cercetarea 3. 4 14.8 Informații suplimentare

legată de examinarea crestelor de
frecare

14–1
CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune
 Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiuneCAPITOLUL 1 4

14.1 Introducere
CAPITOLUL 14
Când oamenii se gândesc la cercetare, ceea ce vin în minte
sunt imagini cu oameni îmbrăcați în halate albe de
laborator, privind intermitent în sus pentru a lua
CERCETARE măsurători de date și a lua notițe. Aceasta este o viziune
foarte limitată și restrânsă a cercetării.

ŞTIINŢIFICĂ SPRIJINĂ A Reporterii de investigație, avocații, detectivii de poliție,

inginerii, scriitorii, actorii și, desigur, oamenii de știință fac
toți cercetările. Cu toate acestea, omul de știință efectuează
FUNDAMENTELE ALE cercetări științifice. Simplu definit, cercetarea este o

EXAMENUL DE
anchetă asupra oricărui subiect sau fenomen. Prin urmare,
cercetarea științifică poate fi definită ca o anchetă științifică
despre un subiect sau un fenomen.

CRESTE DE FRICȚIE
Ce face ca o investigație să fie „științifică”? Ce este știința?

GLENN LANGENBURG Care este metoda științifică? Care sunt regulile unei
investigații științifice? Răspunsurile la aceste întrebări nu
sunt simple și fac obiectul unui întreg domeniu al filozofiei
științei. Acest capitol va trece în revistă unele dintre aceste
probleme, întrebarea referitoare la știința pielii crestei de
frecare. Cu toate acestea, cititorul este invitat să citească
mai multe despre filosofia științei pentru a înțelege mai
bine complexitatea științei și a anchetei științifice.

14.2 Natura anchetei științifice

14.2.1 Știință și falsificare

Cuvântul știință este derivat din latinescul scientia
(însemnând cunoaștere), care este, la rândul său, legat de
verbul latin scire (a ști). Știința poate fi definită ca un
ansamblu de cunoștințe obținute prin observare
sistematică sau experimentare. Această definiție este foarte
largă și, sub o definiție atât de vagă, multe domenii de
studiu pot fi definite ca știință. Creaționismul științific,
știința teologică, psihanaliza freudiană și medicina
homeopatică ar putea fi clasificate ca științe.

14–3
CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune

Sir Karl Popper (1902-1994) a recunoscut dificultatea de a principiile sau modelele din natură și teoriile sunt
defini știința. Popper, poate unul dintre cei mai respectați și explicațiile acelor generalizări.
cunoscuți filozofi din știință, a reușit să separe știința de non-
Legile științifice descriu principiile generale, modelele și
știință printr-un principiu simplu: falsificarea. Separarea sau
fenomenele din univers. Teoriile științifice explică de ce
demarcarea ar putea fi realizată dacă o teorie sau o lege ar
apar aceste principii generale, tipare și fenomene. Verbele
putea fi eventual falsificată sau dovedită altfel (Popper, 1959,
asociate legilor și teoriilor vorbesc despre natura acestor
1972). O teorie sau lege ar eșua acest test acid dacă nu există
concepte: se descoperă legile științifice; sunt inventate
niciun test sau experiment care ar putea fi efectuat pentru a
teorii științifice (McComas, 1996).
demonstra că teoria sau legea este greșită. Popper credea că
o teorie sau o lege nu poate fi niciodată dovedită în mod
concludent, indiferent de amploarea dovezilor, a datelor sau a
Exact ceea ce definește o lege și exact ceea ce definește o
experimentelor. Cu toate acestea, testele care oferă rezultate
teorie este în discuție în filosofia științei. De fapt, unii
care contrazic o teorie sau o lege pot infirma în mod
filozofi ai științei (Van Fraassen, 1989, pp. 180-181) cred că
concludent teoria sau legea, sau, în unele cazuri, sunt motive
nu există legi deloc. Cu toate acestea, majoritatea filozofilor
pentru a modifica teoria sau legea. Prin urmare, o lege sau o
moderni ai științei cred că legile există și există două
teorie științifică este falsificabilă în mod concludent, chiar dacă
definiții populare concurente:sistemeYuniversal(Thornton,
nu este verificabilă în mod concludent (Carroll, 2003).
2005).

Deși viziunea popperiană asupra științei este larg

Definiția unei legi în funcție de sisteme, definește o lege în
răspândită în rândul oamenilor de știință, este important de
cadrul unui sistem deductiv. Se spune că axiomele permit
menționat că Curtea Supremă a Statelor Unite a adoptat și
concluzii deductive. Forța legii este în adevărul enunțului
această viziune asupra științei (Daubert, 1993, p. 593).
general și în simplitatea ei. De exemplu, dacă „toată pielea
Judecătorul Blackmun, scriind pentru majoritatea, l-a citat
creastă de frecare umană este unică”, iar eu sunt om,
pe Popper, menționând în mod special că o explicație sau o
atunci se poate deduce din lege (dacă este adevărat) că
teorie științifică trebuie să fie capabilă de testare empitică.
pielea creastă de frecare este unică. Cazurile de piele de
În cadrul ședinței a fost pusă și problema contrafacerii.
coame de frecare non-unica ar arăta în mod evident că
Daubertpentru admisibilitatea probelor tipărite latente în
legea este falsă.
timpulS.U.A.vs.Mitchell (13 iulie 1999). (Pentru o explicație a
audierilor Daubert, vezi capitolul 13.)
Definiția conform universalelor, definește legea ca o
relație sau „necesitate contingentă” între universale
14.2.2 Legi și teorii științifice (universalele pot fi aproape orice). Exprimarea unei astfel
de legi ar fi similară cu:
Există o mare confuzie, chiar și în cadrul comunității
științifice, cu privire la care oamenii de știință fac observații • Oamenii există.
mai întâi; atunci se postulează o ipoteză; după teste
riguroase, ipoteza este acceptată, devenind astfel o teorie; • Există un strat unic de crestă de frecare.
atunci teoria, după ce s-a bucurat de mulți ani de succes,
• Legea este relația dintre aceste două entități: oamenii
fără nicio încercare de a o infirma, este acceptată ca lege
posedă piele cu creste unice de frecare.
științifică. Această structură ierarhică este un mit
(McComas, 1996). „Schoolhouse Roca” (Frishberg și Yohe, În orice caz, legile pot fi descrise prin următoarele
1975) descrie o ierarhie similară cu facturile în călătoria lor caracteristici (Hempel și Oppenheim, 1948; Zynda,
spre a deveni lege. Acest lucru nu se întâmplă în știință. 1994):

• Legile sunt universale.

Legile și teoriile științifice, deși sunt legate, reprezintă
cunoștințe diferite în știință. McComas a declarat: „Legile • Legile sunt nelimitate în domeniul de aplicare.

sunt generalizări,
• Legile nu conțin desemnări ale anumitor obiecte
individuale.

14–4
 Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiuneCAPITOLUL 1 4
• Legile conțin doar predicate „pur calitative”.
Teoriile, pe de altă parte, sunt explicații pentru legi. De exemplu, Sir Isaac
Newton a descoperit „legea gravitației”. Această lege este universală,
nelimitată, nu este aplicabilă doar unui singur obiect, este și descriptivă și
predictivă. Cu toate acestea, această lege nu explică cum și de ce funcționează
gravitația. Oamenii de știință din timpul lui Newton au propus unde
gravitaționale emise de obiecte, care se atrag unele pe altele, care
funcționează într-un mod similar cu magnetismul. Forțele de atracție ale
gravitației cuprind Teoria gravitației. Mai târziu, Albert Einstein a găsit cazuri
în care teoria nu a rezistat (de exemplu, când lumina este înclinată spre
obiecte uriașe din spațiu). Conform teoriei acceptate a timpului, observațiile
lui Einstein nu au fost posibile. Einstein a propus o nouă teorie revoluționară a
gravitației pentru a explica acest fenomen. Noua teorie a lui Einstein a fost
numită „Teoria generală a relativității” și a descris curburi în continuumul
spațiu-timp. Aceste curburi s-au datorat obiectelor uriașe care își exercită
forța gravitațională pe continuumul spațiu-timp, la fel ca o minge de bowling
așezată pe o foaie întinsă. Teoria propusă de Einstein nu a fost acceptată
inițial, dar după ani de teste și experimente teoria sa a câștigat acceptarea. la
fel ca o minge de bowling așezată pe o foaie întinsă. Teoria propusă de
Einstein nu a fost acceptată inițial, dar după ani de teste și experimente teoria
sa a câștigat acceptarea. la fel ca o minge de bowling așezată pe o foaie
întinsă. Teoria propusă de Einstein nu a fost acceptată inițial, dar după ani de
teste și experimente teoria sa a câștigat acceptarea.
Aceasta este adevărata natură a științei. Legile sunt
descoperite. Teoriile sunt inventate pentru a le explica.
Legile și teoriile sunt testate prin experimente, observații și
testarea ipotezelor. Ipotezele sunt împletite în teorii pe
măsură ce teoriile se schimbă. Teoriile nu sunt niciodată
testate, ci doar testate și actualizate continuu. Teoriile pot fi
acceptate de sute de ani, dar odată cu apariția noii
tehnologii, teoriile sunt supuse unor noi teste și rigori, iar în
cele din urmă teoriile învechite sau incomplete cedează sau
sunt absorbite de teorii noi, mai mature. Știința pielii de
frecare a crestelor a călcat exact acele căi.
14.2.3 Legi și teorii în examinarea
crestelor de frecare
Dacă acceptăm definiția că o lege științifică este o
descriere generalizată a tiparelor și fenomenelor naturii și
o teorie științifică este explicația acelei legi, atunci ce teorii
și legi există în disciplina științei? a crestelor de frecare?
Cele mai de bază două legi sunt:
1) Pielea umană cu creste de frecare este unică.
Fiecare individ poseda un aranjament unic de
piele de crestere de frecare. În mod specific,
ordinea crestelor, aranjamentele robuste ale
detaliilor din modelele crestelor și formele și
structurile crestelor se combină pentru a forma
un design unic de piele de coame de frecare pe
mâinile și degetele picioarelor fiecărui individ.
2) Pielea umană cu creste de frecare este persistentă
(permanentă) pe tot parcursul vieții unei persoane.
Mai exact, ceea ce se înțelege prin persistență este
că succesiunea crestelor și aranjarea detaliilor
robuste nu se schimbă de-a lungul vieții unei
persoane. Acest lucru nu înseamnă că pielea
crestei de frecare nu se schimbă în timp. o face.
Pielea crestei de frecare se extinde pe masura ce
oamenii cresc de la copilarie pana la varsta adulta.
Celulele pielii dispar în mod constant.
Substructura pielii se modifică în timp, iar
înălțimea crestelor scade (Chacko și Vaidya, 1968).
Numărul crestelor incipiente vizibile crește odată
cu vârsta (Stücker et al., 2001). Ridurile fine de
expresie și ridurile proliferează pe măsură ce
îmbătrânim. Toți acești factori descriu o piele
dinamică și schimbătoare a creastă de frecare. Cu
toate acestea, aranjamentul detaliilor și secvențele
crestelor sunt foarte robuste și reproductibile. Nu
există dovezi care să arate că detaliile de la nivelul
trei (de exemplu, formele crestelor și locația
porilor) sunt persistente; acest lucru este explorat
mai târziu în capitol (vezi secțiunea 14.3.2.2).
Următoarea întrebare de interes este, sunt aceste legi
științifice? Potrivit lui Popper, pentru a satisface criteriile
legilor științifice, acestea trebuie să fie falsificabile. Este
evident că ambele legi sunt ușor falsificabile. Trebuie să
găsim pur și simplu cazuri în care diferiți indivizi au pielea
creastă de frecare indistinguabilă sau cazuri în care se
observă că aranjarea crestelor pe pielea creastă de
fricțiune se schimbă în mod natural în timp (cu condiția să
nu existe leziuni). sau traumatisme, desigur). Cu toate
acestea, în istoria acestei discipline, nu au fost dovedite
astfel de cazuri.
14–5
CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune

Să presupunem că o persoană, din întreaga lume, are de
fapt o amprentă care se potrivește cu amprenta altcuiva.
Evident, comunitatea criminalistică ar fi șocată, iar adevărul
legii ar fi pus la îndoială; dar într-o viziune pur popperiană
(Thornton, 2005):
Nicio observație nu este scutită de posibilitatea de eroare,
așa că ne putem întreba dacă rezultatul nostru
experimental a fost ceea ce părea a fi. Astfel, în timp ce
susține falsificarea ca criteriu de demarcație pentru știință,
Popper admite în mod explicit faptul că, în practică, un
singur conflict sau exemplu contrar nu este niciodată
suficient, metodologic, pentru a falsifica o teorie [sau lege]
și că teoriile științifice [sau legi ] sunt adesea valabile în
ciuda faptului că multe dintre dovezile disponibile sunt în
conflict cu acestea sau sunt anormale în ceea ce privește.
Deși nu există formule riguroase sau rețete pentru testarea
ipotezelor și proiectarea experimentelor (și nici nu ar trebui
să existe), poate fi descris un model generic pentru testarea
ipotezelor. Pașii din acest model sunt adesea numiți
„metoda științifică”. Huber și Headrick (1999) au observat că
termenul de metodă științifică este o denumire greșită. Ei
au afirmat că metoda științifică derivă din epistemologie
(studiul cunoașterii și al credinței justificate, conform
Enciclopedia Stanford de Filosofie). Francis Bacon a definit o
abordare de bază a metodei științifice rezumată în patru
pași: (1) observați, (2) măsurați, (3) explicați și (4) verificați
(Huber și Headrick, 1999). Această descriere în timpurile
moderne a fost modificată într-un model de testare a
ipotezelor.
Etapele de bază ale modelului de testare a ipotezelor au fost
descrise astfel:unu

Prin urmare, Popper a apărat dovezi constante pentru a infirma
o teorie sau o lege. Un singur caz de falsificare ar trebui să
genereze dovezi suplimentare.
Există teorii fundamentale care explică cele două legi ale
unicității și persistenței. Unicitatea este explicată de
variațiile biologice (influențe genetice și stresuri localizate
aleatoriu) la fătul în curs de dezvoltare. Persistența este
menținută de formațiunile substructurale ale pielii în curs
de dezvoltare (hemidesmozomi, papilele și stratul bazal).
Acestea sunt teoriile care explică legile. Aceste teorii au
dovezi empirice și dovezi care le susțin, dar nu le
demonstrează în mod concludent. Pot fi învățate
informații suplimentare care vor ajusta aceste teorii și vor
încorpora informații noi. Astfel, știința evoluează și este
dinamică.
14.2.4 Testul de ipoteză
Teoriile și legile sunt de obicei testate prin testarea
ipotezelor. Rezultatele testării ipotezelor pot susține sau
infirma o teorie sau o lege. În unele cazuri, rezultatele vor
necesita să fie aduse modificări unei legi sau teorii, ceea
ce, la rândul său, conduce la noi ipoteze de testat conform
legii noi sau modificate.
• Observarea
• Formularea ipotezei
• Experimentare
• Analiza informațiilor și concluzie
• Reproductibilitate
• Comunicarea rezultatelor.
Cercetătorul trebuie mai întâi să facă o observație specifică
sau să noteze o problemă sau întrebare generală. Apoi, se
formulează o ipoteză (denumită în mod obișnuit „ipoteză
nulă”). Ipoteza este verificabilă și falsificabilă. Se
formulează și o contra ipoteză. Un experiment adecvat
este conceput pentru a testa ipoteza specifică. Sunt
colectate informații din experiment. Aceste informații pot fi
calitative sau cantitative. Informațiile sunt evaluate, adesea
statistic (deși acest lucru nu este necesar), și se trag
concluzii cu privire la acceptarea sau respingerea ipotezei
și la acceptarea ipotezei nule. Rezultatele experimentului
trebuie să fie reproductibile de un alt om de știință urmând
metodologia. În cele din urmă, rezultatele trebuie
comunicate altora. Acest lucru este important nu numai
pentru a împărtăși cunoștințele,

unuAcest model de bază poate fi găsit în cele mai multe texte de

bază științifice colegiale în diferite forme.

14–6
 Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiuneCAPITOLUL 1 4

14.2.5 Metodologia și teoria comparației ar cuprinde în mod normal pași, instrucțiuni, criterii și un
model de decizie transparent foarte explicit. Acest lucru nu
Ca o extensie a legii conform căreia pielea creastă de
a fost realizat. Protocolul ACE-V servește însă ca model
frecare este unică, dacă în timpul depunerii unei amprente
adecvat și descriptiv pentru efectuarea oricărui tip de
latente, detaliile pielii crestei de frecare sunt suficient
examinare comparativă criminalistică, prin care probele
înregistrate pe o suprafață de reziduurile de pe piele cu
dintr-o sursă necunoscută sunt comparate cu exemplare
creste de frecare,atunci teoretic imaginea imprimată latentă
cunoscute adecvate pentru a ajunge la o opinie cu privire la
poate fi individualizată cu pielea originală a creastă de
sursa probei. Ca un astfel de protocol, oferă sugestii bune
frecare.
pentru examinările criminalistice generale, cum ar fi (1)
analiza necunoscutului ar trebui făcută separat, înainte de
Aceasta este ceea ce Hempel și Oppenheim (1948) se referă
compararea cu specimenul cunoscut și (2) ar trebui să
ca o teorie derivată (spre deosebire de o teorie
existe verificarea concluziei și revizuirea. a raționamentului
fundamentală). Teoria derivată permite aplicarea
folosit pentru a ajunge la această concluzie.
principiului unor obiecte sau persoane specifice care ar fi
interzise de cerințele de universalitate și generalitate ale
unei legi sau teorii fundamentale. Cu toate acestea, teoria
Wertheim a sugerat că ACE-V este analog cu metoda
conform căreia amprentele latente pot fi atribuite unei
științifică (Wertheim, 2000, pp. 1-8). Huber și Headrick au
singure surse de piele a creastă de frecare ridică câteva
făcut o analogie similară pentru procesul ACE cu privire la
întrebări la care este greu de răspuns.
comparațiile scrise de mână (Huber și Headrick, 1999, pp.
351-355). Analiza este evaluarea (observarea) că o
Chiar dacă pielea cremei de frecare este unică la nivelul
imprimare latentă are suficiente detalii pentru o
celulei și al unității de creastă, această problemă este
comparație. Se formează o ipoteză: amprenta latentă
secundară dacă o imprimare latentă (care nu va conține
provine de la individul A; se formează o ipoteză nulă:
toate informațiile de piele sursă) poate fi atribuită corect
amprenta latentă nu provine de la individul A. Imaginile se
sursei sale. Câte informații trebuie transferate pentru ca
compară și se constată dacă se potrivesc sau nu
examinatorul să individualizeze în mod fiabil amprenta
(experimentare). Pe baza gradului de acord (informare), se
latentă? Ce se întâmplă cu fiabilitatea datelor atunci când
concluzionează că există suficiente dovezi în timpul etapei
acestea sunt supuse unor distorsiuni? Ce toleranțe sunt
de evaluare pentru a individualiza sau exclude (susține sau
acceptabile în ceea ce privește distorsiunile și flexibilitatea
respinge ipoteza ca concluzie).
pielii?

În cele din urmă, imprimarea latentă va fi comparată cu o

sursă (prin reproduceri standard cunoscute) de către un
După cum a subliniat Hughes (1998, pp. 611-615), practica
expert. Metodologia de comparație general acceptată în
examinării crestelor de frecare este o știință aplicată.
Statele Unite este metodologia ACE-V. Acesta este un
Disciplina împrumută de la alte științe pentru a susține și
acronim pentru analiză, comparație, evaluare și verificare.
justifica practica de comparare a imaginilor de friction
Etapele metodologiei ACE-V sunt definite ca: analiza —
ridge, folosind o metodologie specifică de comparare.
evaluarea cantității și calității detaliului de creastă prezent
într-o imprimare;comparaţie—o comparație directă a celor
două imprimeuri;evaluare—procesul de decizie pentru
declararea unei opinii de individualizare, excludere sau
neconcludentă; Verifica—verificarea rezultatului de către un
14.3 Cercetări științifice
alt examinator competent. Huber a descris inițial procesul legate de examinarea
ACE ca un proces logic și metodologic pentru compararea
dovezilor grafologice (Huber, 1959). (Pentru mai multe
crestelor de frecare
informații despre ACE-V, vezi capitolul 9.)
14.3.1 Învelișul crestei de frecare este
unic
S-a spus în altă parte că „metodologia” ACE-V nu este o
Pentru a arăta că axioma cu pielea creastă de frecare unică
metodologie în niciun sens real și este mai mult ca un
este adevărată, ar fi necesar să le examinăm pe toate
„protocol” (Champod și colab., 2004). O metodologie

14–7
CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune
zonele de piele existente pe creasta de frecare de pe planetă
(precum și toată pielea din generațiile trecute și viitoare).
Evident, acest lucru nu va fi niciodată posibil. Prin urmare,
pentru a susține această premisă, disciplina se concentrează
pe trei domenii suport:
• Observații și dovezi empirice
• Teoria formării pielii crestei de frecare (formare biologică)
• Modelele de individualitate a amprentelor digitale
bazate pe probabilitate și statistici.
14.3.1.1 Observații.Dovezile empirice, timp de mulți ani, au
fost în general văzute de disciplină ca fiindpiesă de
rezistenţăde dovezi pentru afirmația că pielea crestei de
frecare este unică. Un expert ar putea anticipa că va fi
întrebat în timpul procesului și în timpul interogatoriului
amănunțit: „Ei bine, de unde știi că nu există două
amprente la fel?” Bineînțeles, răspunsul tipic a fost: „Pentru
că în întreaga istorie a amprentelor și în ciuda miliardelor
de comparații în întreaga lume, nu au fost găsite două
amprente identice, provenite din surse diferite, și aceasta
include și pentru gemeni identici.
Deși acest fapt este important și nu trebuie neglijat, nu
satisface argumentul și nu demonstrează că amprenta
digitală a unei persoane nu are o potrivire undeva pe
planetă. Tot ceea ce se poate deduce din acest fapt este că,
în prezent, nu s-au găsit două persoane care să aibă
aceleași amprente. Mergând cu un pas mai departe, nu
mulțumește faptul că o anumită imprimare latentă, cu o
distorsiune suficientă și o claritate scăzută, s-ar putea crede
în mod eronat că provine dintr-o sursă diferită, deoarece
sursa falsă era foarte asemănătoare în aparență cu sursa
adevărată. Examinatorii de imprimare latentă trebuie să fie
atenți să se bazeze numai pe dovezi empirice pentru a
susține unicitatea pielii de frecare. În plus, numărul de
comparații reale care au fost făcute, în comparație cu
numărul total disponibil de comparații posibile (adică pielea
creastă de frecare de la fiecare om, față de pielea creastă
de frecare de la orice alt om), este doar o fracțiune, cea mai
mică (vezi, prin inferență, „Paradigmul fulgului de zăpadă”
al lui Thornton, 1986). ). Prin urmare, având în vedere ceea
ce ar fi, fără îndoială, o probabilitate excepțional de mică
(adică potrivirea amprentelor digitale a două persoane
14–8
diferit), ar trebui să facă un număr imposibil de comparații
pentru a avea chiar șanse realiste de a găsi o astfel de
potrivire în populație. Deci, chiar dacă amprentele digitale
care se potrivesc au existat în populație, șansa de a le
descoperi este pur și simplu prea îndepărtată.
Literatura de specialitate lipsește în cercetările care au fost
efectuate în mod special pentru a demonstra că nu există
două zone de piele de coame de frecare la fel. Absența unui
astfel de studiu se datorează (1) așa cum sa discutat
anterior, imposibilității sale și (2) dependenței constante a
profesiei de experiența sa colectivă și de studiile de caz
pentru a dovedi acest lucru. Mai mult, s-ar putea susține că,
până laS.U.A.vs.Mitchell (1999), argumentele și validitatea
examinărilor pielii crestelor de frecare nu au fost serios
puse la îndoială sau analizate; prin urmare, nu a existat
niciun impuls pentru a testa științific legea, sub rigorile
științei actuale.
Totuși, deși nu există (și nu poate exista) nicio modalitate
definitivă de a arăta că toată pielea creastă de frecare este
unică, există dovezi empirice care susțin argumentul.
Dovezile „asemănătoare” (cum ar fi nepotrivirile
apropiate, care sunt amprente cutanate de frecare din
două surse diferite, care sunt foarte asemănătoare ca
aspect) (IEEGFI-II, 2004, p. 13) au fost utile. Dovezi ale
asemănărilor pot fi găsite în cercetarea pe gemeni
monozigoți și în două studii privind sistemul automat de
identificare a amprentelor digitale (AFIS).
Studii pe gemeni monozigoți.Dacă s-ar dori să găsească
zone cu pielea creastă de frecare care provin de la doi
indivizi diferiți, s-ar părea că populația de gemeni
monozigoți ar fi un loc bun pentru a începe căutarea.
Galton (2005, pp. 185-187, publicat inițial în 1892) a explorat
pentru prima dată această cale. A găsit asemănări în tipare,
dar detaliile erau diferite. În mod similar, alți cercetători,
care explorează aspectele ereditare ale amprentelor
digitale, au examinat amprentele gemenilor monozigoți.
Cummins și Midlo (1943, pp. 210-245) rezumă lucrările lui
Wilder, Grüneberg, Bonnevie și Newman. Acești cercetători
au investigat toate asemănările de amprentă dintre
gemenii monozigoți. Rezultatele sale sunt aceleași cu
concluziile lui Galton.
 Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiuneCAPITOLUL 1 4
Okajima (1967, pp. 660-673) a găsit o corelație mai mare
pentru numărul de detalii prezente între amprentele
gemenilor identici decât pentru numărul de detalii prezente
între amprentele gemenilor. Lin și colegii (1982, pp.
290-304) au investigat această relație în continuare. Ei au
examinat corelațiile pentru modelul de amprentă, numărul
de creste și poziționarea detaliilor pentru 196 de perechi de
gemeni (inclusiv atât gemeni identici, cât și fraterni). S-a
constatat că corelațiile urmează tendința (în ordinea
descrescătoare a corelației): gemeni identici, gemeni, frați
și, în final, indivizi neînrudiți. Lucrarea lor semăna foarte
mult cu cea a cercetătorilor anteriori remarcați de Cummins
și Midlo (1943, pp. 235-245). Lin și colegii (1982) au
concluzionat că „deși amprentele digitale [ale gemenilor
identici] pot avea un grad ridicat de similitudine. . . există
diferențe în distribuția detaliilor care încă permit
diferențierea lor” (Lin et al., 1982, p. 304).
În vremuri mai recente, germană (S.U.A.vs.Mitchell,8 iulie
1999, p. 2-56), în pregătirea unei audieri Daubert,a efectuat
analize similare cu Lin și colegii (1982) cu o bază de date de
amprente de 500 de perechi de gemeni (incluzând atât
gemeni identici, cât și fraterni). Din nou, au fost observate
asemănări în ceea ce privește modelarea, numărul
crestelor și plasarea detaliilor între gemeni identici, dar
urmele erau încă distinse. German a mai remarcat că, chiar
și în cele mai mici zone de potriviri (grupuri de două sau
trei detalii poziționate în mod similar), el ar putea diferenția
imprimările pe baza detaliilor de nivel al treilea (adică,
formele crestelor și locațiile porilor). Cu toate acestea,
trebuie menționat că opera lui German nu a fost publicată.
Prin urmare, nu a trecut printr-o evaluare inter pares și
poate fi găsită doar în mărturie în timpul audierii Daubert
în cazul Mitchell.
Pe de altă parte, spre deosebire de Lin și colegii (1982),
studiul german nu a fost realizat cu o ipoteză bine definită
de testat, metodele de testare a ipotezelor nu erau clare
înainte de începerea lucrării și nu este clar. ce parametri au
fost utilizați pentru a determina puterea asemănărilor și
diferențelor atunci când se compară amprente de la
gemeni monozigoți legați.
Srihari și colegii săi au efectuat, de asemenea, un studiu
amplu privind amprentarea gemenelor (Srihari et al.,
2008). Au fost folosite 298 de perechi de gemeni și 3
seturi de tripleți. Cercetătorii au folosit un algoritm
identificarea automată a amprentelor digitale bazată pe
detalii pentru a calcula scorurile de comparație. Cercetătorii
au comparat fiecare geamăn identic cu geamănul înrudit. Ei
au comparat, de asemenea, scorurile dintre amprentele
gemenilor și amprentele gemenilor neînrudiți cu
amprentele digitale, gemenii fraterni și non-gemenii.
Comparând distribuția rezultatelor produse, cercetătorii au
descoperit că perechile de gemeni au mai multe asemănări
de detalii de nivel 1 și nivel 2 decât populația generală, dar
sunt încă perceptibile.
Toate studiile anterioare gemene s-au ocupat exclusiv de
specimene cunoscute de piele de creasta de frecare. Ceea
ce lipsește din literatura de specialitate este dacă un
examinator poate atribui corect o amprentă latentă sursei
corecte de suprafață, atunci când gemenii identici au depus
amprente latente. Singurele informații de această natură
pot fi găsite în 1995 Collaborative Testing Services (CTS),
Testul de aptitudine a examinatorului de imprimare latentă
(CTS, 1995; Grieve, 1996, pp. 521-528). Acest test special de
aptitudini CTS a inclus o amprentă cu sânge de la o
persoană ale cărei specimene de amprentă nu au fost
furnizate pentru testul de aptitudini. În schimb, au fost
furnizate specimenele de amprentă ale geamănului identic
al donatorului, asta nu a generat impresia sângeroasă.
Aproximativ unul din cinci participanți la acest test de
aptitudini au individualizat în mod eronat tipărirea cu font
greșit.
Date empirice.Nu se știe exact care individ sau cultură a
recunoscut prima dată individualitatea amprentelor. Din
Orientul Mijlociu antic până în China antică, există dovezi că
aceste culturi erau conștiente de unicitatea amprentelor
digitale. (Pentru o scară de timp referitoare la știința
amprentelor, vezi capitolul 1.) Abia în 1788, Dr. JC A. Mayer
a înregistrat:
Deși dispunerea crestelor pielii nu este niciodată
duplicată la două persoane, asemănările sunt
mai apropiate între unii indivizi.
În altele, diferențele sunt marcate, dar în ciuda
particularităților lor de aranjare, toate au o
anumită asemănare. (Cummins și Midlo, 1943,
p. 13).
Mayer este considerat a fi primul individ care a înregistrat
afirmația că pielea creastă de frecare este unică.
14–9
CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune
Au urmat mulți alți pionieri care au investigat acest
fenomen, inclusiv Sir William Herschel și Dr. Henry Faulds.
Cu toate acestea, nici Herschel, nici Faulds nu au publicat
date concrete în sprijinul teoriilor lor. În scrisoarea sa din
1880 către Nature (Faulds, 1880, p. 605), Faulds a raportat
mai multe concluzii, inclusiv „identitatea absolută” a
criminalilor din amprente latente de la locul crimei. Cu
toate acestea, Faulds nu a oferit niciodată informații pentru
argumentul său, afirmând doar că a examinat un „număr
mare de amprente naturale” luate de la indivizi din Japonia.
Scrierile sale ulterioare (Faulds, 1911) se referă la
examinarea lui a „multe mii de degete vii”.
În 1970, Asociația Internațională pentru Identificare (IAI) a organizat un comitet cunoscut
sub numele de comitet de standardizare. Sarcina principală a comitetului a fost „de a
determina un număr minim de detalii în caracteristicile crestelor de frecare care trebuie să
fie prezente în două impresii pentru a stabili o identificare pozitivă” (McCann, 1971, p. 10).
Timp de 3 ani, comitetul s-a confruntat cu această problemă, iar în 1973, Comitetul pentru
standarde a ajuns la un consens: „Nu există nicio bază validă în acest moment pentru a cere
ca un număr minim predeterminat de caracteristici ale crestei de frecare să existe în două
impresii.” în pentru a stabili o identificare pozitivă. Referința de mai sus la caracteristicile
crestei de frecare se aplică în egală măsură amprentelor digitale, amprentelor palmei,
impresiile degetelor de la picioare și impresiile unice ale corpului uman” (McCann, 1973, p.
13). La această concluzie s-a ajuns prin interviuri cu profesioniști în domeniu, trecerea în
revistă a literaturii de specialitate, sondaje trimise la diferite birouri internaționale de
identificare și opinia general acceptată a profesiei. Este important de remarcat faptul că, în
timpul interviurilor și anchetelor, nicio agenție nu a raportat cunoștințe despre cazuri în
care două persoane au fost găsite cu amprente digitale sau potriviri în orice altă zonă a pielii
de fricțiune (Moenssens, 2006). sondaje trimise la diferite birouri internaționale de
identificare și opinia general acceptată a profesiei. Este important de remarcat faptul că, în
timpul interviurilor și anchetelor, nicio agenție nu a raportat cunoștințe despre cazuri în
care două persoane au fost găsite cu amprente digitale sau potriviri în orice altă zonă a pielii
de fricțiune (Moenssens, 2006). sondaje trimise la diferite birouri internaționale de
identificare și opinia general acceptată a profesiei. Este important de remarcat faptul că, în
timpul interviurilor și anchetelor, nicio agenție nu a raportat cunoștințe despre cazuri în
care două persoane au fost găsite cu amprente digitale sau potriviri în orice altă zonă a pielii
de fricțiune (Moenssens, 2006).
În ceea ce privește studiile empirice concrete, două sunt
notabile. Expertul în amprentă Stephen Meagher (SUA v.
Mitchell, 8 iulie 1999, p. 56-229,
2Cu toate acestea, trebuie menționat că (și această îngrijorare a fost
ridicată în timpul mărturiei în cauzăMitchell) că sondajele nu ajung
întotdeauna la participanții vizați. În unele state, sondajele au fost
trimise Diviziei de Servicii de Informare a Justiției Penale, în locul unității
de imprimare latentă. Prin urmare, este posibil ca distribuția sondajelor
să nu fi fost controlată în mod adecvat.
14–10
9 iulie 1999, p. 2-31), în pregătirea unei audieri Daubert, a
efectuat un sondaj. El a trimis imagini cu două amprente
latente (imaginile care fuseseră identificate cu inculpatul în
acest caz) către toate cele 50 de laboratoare ale statului.2
Tuturor agențiilor li s-a cerut să caute în bazele lor de date
locale AFIS pentru astfel de amprente latente. O singură
agenție a raportat că i-a identificat: Pennsylvania, care este
statul în care inculpatul fusese arestat. Eaton (2005, 2006) a
raportat rezultate similare într-un studiu pilot nepublicat. O
singură imprimare latentă în buclă comună cu 12 detalii și
o a doua imagine a aceleiași imprimări, decupată pentru a
afișa doar 8 detalii, au fost trimise la 50 de agenții (în 9 țări).
Aceste agenții au căutat imaginile în bazele lor de date
AFIS. Singura agenție care a raportat o individualizare a
fost Western Identification Network, care a fost singura
agenție care a păstrat o copie a cardului civil de zece
amprente a donatorului de imprimare latentă în acest
experiment. Deși niciunul dintre aceste rezultate nu oferă o
dovadă substanțială că toată suprafața de fricțiune este
unică, este important de reținut că, după compararea
acestor amprente latente cu sute de milioane de amprente
digitale comparate cu bazele de date AFIS, nicio agenție nu
a raportat o potrivire cu nimeni alta decât cea corectă.
sursa cunoscuta. Într-adevăr, Meagher și Eaton nu au fost
capabili să falsifice individualitatea amprentelor digitale în
aceste cazuri remarcabile, dar limitate.
14.3.1.2 Baze biologice.Pe baza unei înțelegeri holistice și
calitative a proceselor morfogenetice de formare a pielii
crestei de frecare, examinatorii de imprimare latentă au
susținut în mod predominant afirmația: natura nu se
repetă niciodată (McRoberts, 1996; Thornton, 1986).
Această poziție a continuat să fie susținută de opinia a
numeroși biologi, zoologi și anatomiști care au explorat
modelul oferit de formarea pielii crestelor de fricțiune
(Wilder și Wentworth, 1918, 1932; Cummins și Midlo, 1943;
Hale, 1952). Okajima, 1967; Misumi și Akiyoshi, 1984;
Montagna și Parakkal, 1974; Montagna și colab., 1992;
Babler, 1978, 1990, 1991).
Autorii timpurii s-au referit în general doar la
variabilitatea detaliilor și, prin urmare, o abordare
probabilistică a individualității amprentelor digitale a
fost oferită ca dovadă pentru unicitatea pielii crestei de
frecare (Galton, 2005, p. 100-113; Wilder și Wentworth,
1932, pp. 309). -328). Cummins (2000, pp. 79-90) și Hale
(1952, pp. 147-173) au recunoscut că
 Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiuneCAPITOLUL 1 4
Variabilitatea formațiunilor și aspectul detaliilor au fost
atribuite solicitărilor mecanice aleatorii în timpul formării
crestelor de frecare. Modelele pielii de fricțiune și aranjarea
detaliilor, împreună cu variabilitatea formațiunilor marginii
(Chat terjee, 1962), locația porilor (Locard, 1912; Faulds,
1912, pp. 29-39), precum și lățimea și înălțimea crestei
(Cummins și colab. ., 1941; Ashbaugh, 1999, pp. 61-65),
oferă o paletă de variații aparent infinită, chiar și în cele mai
mici regiuni. Montagna și colegii au observat, în general, că
pielea (cresta de frecare și pielea creastă fără frecare)
diferă de la individ la individ și nu se repetă în nicio altă
regiune a fiecărui individ. (Montagna și Parakkal, 1974;
Montagna și colab., 1992).
Suprafețele palmare și plantare sunt compuse din
creste și șanțuri continue și discontinue; detaliile
acestor marcaje și configurațiile lor sunt
cunoscute în mod colectiv sub denumirea de
dermatoglife. Fiecare zonă are variații structurale
regionale și individuale unice, care nu se găsesc
nicăieri altundeva, la același individ sau în niciun
alt individ. (Montagna și colab., 1992, p. 8).
Modelul biologic pentru morfogeneza pielii crestei de
frecare susține punctul de vedere al unicității pielii crestei
de frecare. Deși nu oferă neapărat dovezi concrete pentru
a testa unicitatea pielii crestei de frecare, teoria explică de
ce legea este valabilă.
Baza biologică pentru formarea pliului îndoit a fost studiată
de mai mulți cercetători (Kimura și Kitigawa, 1986, 1988;
Popich și Smith, 1970). În ceea ce privește studiul
caracteristicilor palmare, frecvențele empirice au fost
raportate de Tietze și Witthuhn (2001). Ei au raportat
frecvențe de cute, curgere de creasta, modele și alte
formațiuni distincte din 35.000 de perechi de amprente de
palmier. Deși aceste observații nu arată „unicitatea”
caracteristicilor palmare, aceste date sunt utile pentru a
evalua raritatea acestor caracteristici.
14.3.1.3 Modele de probabilitate pentru individualitatea
amprentei.Deși mulți pionieri și-au înregistrat observațiile
empirice, Sir Francis Galton a fost cel care a dezvoltat primul
model de probabilitate pentru individualitate, ca rezultat al
analizei sale sistematice.
și studiul amprentelor digitale. De la modelul lui Galton din
1892 până în prezent, au existat aproximativ două duzini de
modele, fiecare cu îmbunătățiri sau perfecționări în aspecte
ale modelelor anterioare.
Această secțiune va rezuma cercetările semnificative și
modelele disponibile. Rezumatele oferite sunt foarte simple
și scurte. Rezumate excelente, discuții și critici ale acestor
modele, inclusiv ipotezele, limitările și punctele forte ale
fiecăruia, au fost furnizate în altă parte (vezi Stoney și
Thornton, 1986a, pp. 1187-1213; Stoney, 2001, pp. 327-387)
Pank anti şi colab., 2001, pp 805-812).
Modelul lui Galton (1892)(Galton, 2005, p. 100-113). Deși
Galton a inventat primul model de probabilitate pentru
individualitatea amprentelor digitale, acesta a fost foarte
primitiv. Folosind amprentele mari, Galton a aruncat pătrate
de hârtie de dimensiuni diferite aleatoriu pe mărimile. Apoi
a încercat să prezică dacă bucățile de hârtie acopereau
detaliile. Galton și-a construit modelul pe baza capacității
sale de a prezice incidența detaliilor, în funcție de
configurația crestelor din jur. El nu și-a bazat modelul pe
frecvențele și distribuțiile reale ale detaliilor. Mai mult, a
folosit factori nerealişti pentru a estima probabilitatea
diferitelor tipuri de modele şi numărul de creste dintr-o
anumită regiune a imprimării. Din aceste calcule,-unsprezece
(adică 1 din 68 de miliarde).
Modelul Henry (1900)(Henry, 1900, p. 54-58). Al doilea
model, propus de Sir Edward Henry, a fost o abatere
drastică de la abordarea lui Galton. Henry a propus că
fiecare detalii a fost un eveniment independent și distribuit
identic (fiecare apariție a detaliilor are aceeași probabilitate
și nu este dependentă sau influențată de alte detalii).
Probabilitatea unui eveniment de detalii a fost de 1/4 (.25).
Probabilitatea de a găsi 12 detalii potrivite a fost atunci
(1/4)12= 6 x 10-8(adică aproximativ 1 din 17 milioane). Pentru
a recunoaște tipul de model, conform modelului lui Henry,
tipul de model este echivalent cu încă două detalii (înmulțiți
rezultatele anterioare cu 1/16). Prin urmare, dacă aveți o
imprimare spirală cu 12 detalii, probabilitatea de a găsi o
imprimare spirală cu 12 potriviri este (1/4)14sau 4x10-9
(adică aproximativ 1 din 270 de milioane).
14–11
CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune

Modelul Balthazard (1911)(Balthazard, 1911, p. 1862-1864). certitudinea unei identificări, ci doar o prezumție
Folosind abordarea lui Henry, dr. Victor Balthazard (un proporțională cu numărul de puncte disponibile și
medic legist francez) a folosit și probabilitatea unui claritatea acestora.
eveniment de detalii egală cu 1/4, dar în timp ce Henry a
În cazul părților 1 și 2 ale standardului, identificarea
fost arbitrar, Balthazard și-a bazat folosirea 1/4 pe dacă o
pozitivă poate fi stabilită după o discuție a cazului de către
bifurcare sau capătul crestei. îndreptat spre stânga sau
cel puțin doi examinatori calificați și cu experiență. Locard
spre dreapta. El a propus ca fiecare dintre aceste patru
a ajuns la aceste concluzii pe baza propriei experiențe și
posibilități (furcă la stânga sau la dreapta, capătul crestei la
observații și a lucrărilor lui Galton, Balthazard și Ramos.3
stânga sau la dreapta) este la fel de probabil să apară, așa
Partea a 3-a a regulii, după cum a observat Champod
că a ajuns la o probabilitate de 1/4 pentru un eveniment cu
(1995, pp. 136-150), sugerează foarte mult o abordare
detalii. Modelul dvs. nu a inclus un factor pentru tipul de
probabilistică a dovezilor și concluziilor amprentelor
model. Apoi a motivat că, pentru ca modelul său să
digitale.
satisfacă așteptarea ca doar o singură persoană de pe
planetă să aibă o configurație care să se potrivească
Modelul Bose (1917)(Roxburgh, 1933, p. 189-214). Rai Sahib
imprimării, ar trebui să găsească 17 detalii care se
Hem Chandra Bose a folosit modelul lui Henry și a folosit, de
potrivesc. După modelul său, găsirea a 17 detalii potrivite a
asemenea, o probabilitate de 1/4 pentru un eveniment cu
avut o probabilitate de (1/4)17= 6x10-unsprezece(adică 1 din 17
detalii; cu toate acestea, a făcut-o pe baza unei presupuneri
miliarde). El a recunoscut, de asemenea, că dacă cineva era
proaste. El a ales 1/4 ca probabilitate pe baza argumentului
sigur că, dacă donatorul este limitat într-o anumită regiune
său conform căruia există patru tipuri de evenimente
geografică, atunci o identitate pozitivă ar putea fi stabilită
minuzioase, toate la fel de probabil să apară: un punct, o
cu mai puține detalii (de exemplu, 10 până la 12 detalii). De
bifurcare, un capăt de creastă sau o creastă continuă. În mod
fapt, Balthazard a propus primul prag de „punct minim”.
clar, există mult mai multe evenimente de creastă continue
decât detalii și, cu siguranță, mai multe terminații și bifurcații
ale crestei decât punctele distribuite într-o amprentă digitală
Modelul Locard (1914)(Locard, 1914, p. 526-548; Champod,
tipică.
1995, p. 136-163). Modelul Locard nu este un model
statistic, ci mai degrabă o opinie pragmatică derivată din
Modelul Wilder și Wentworth (1918)(Wilder și Wentworth,
modelele statistice din vremea dr. Edmond Locard. Locard
1918, p. 319-322). Dr. Harris Wilder și Bert Wentworth au
și-a stabilit regula tripartită:
folosit, de asemenea, modelul Henry, dar în loc de o
probabilitate de incidență a detaliilor presupusă de 1/4, au
1) Dacă sunt prezentate mai mult de 12 detalii care se potrivesc și
folosit 1/50. Cu titlu de justificare, s-au spus doar
amprenta este foarte clară, atunci certitudinea identității
următoarele:
este clară.

Nu avem date certe pentru incidența

2) Dacă se găsesc 8 până la 12 detalii care se potrivesc,
procentuală a [minutiae într-un model specific]...
atunci este o identificare marginală și certitudinea
De fapt, este absurd să-l folosim în orice raport
identității va depinde de:
apropiat de 4 la 1, pentru incidența procentuală
A. Calitatea (claritatea) amprentei a oricăruia dintre aceste detalii; ar fi mai
degrabă 1 din 50 sau 1 din 100... . (Wilder și
b. Raritatea tipului de detalii
Wentworth, 1918, p. 321).
c. Prezența unui centru și a unei delte într-o zonă
clară a amprentei,

d. Prezența porilor și
și. Acordul perfect în lățimea crestelor și șanțurilor,
orientarea crestelor și valoarea unghiulară a
bifurcației.
3) Dacă este prezent un număr limitat de caracteristici,
amprenta nu poate oferi
3Galdino Ramos.de identificare,Rio de Janeiro, 1906. Locard (1914) face
referire la opera lui Ramos, afirmând că Ramos estimează că ar dura
4.660.337 de secole până când doi oameni să se nască cu aceleași
amprente. Locard, totuși, nu a fost puternic de acord cu calculele lui
Ramos, declarând că acestea au fost greșite, deoarece Ramos a folosit
un număr incorect de detalii din amprentă ca bază pentru calcule.
Locard nu a indicat cum își calculează Ramos valorile, așa că nu se
poate ști dacă Ramos a supraestimat sau subestimat în calculele sale.

14–12
 Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiuneCAPITOLUL 1 4

Modelul Galton a recunoscut și utilizat doar aproximativ 35 cunoscut. Roxburgh a inclus un factor de eroare, cu limite
de detalii în „bulbul” degetului (adică, în porțiunea centrală superioare și inferioare ale marjei de eroare de 1/500.000
a vârfului degetului) (Galton, 2005, pp. 97-98). Wilder și (dacă desemnarea degetului este necunoscută) și, respectiv,
Wentworth (la fel ca și Balthazard) au recunoscut că există 1/50.000. roxburgh a scris:
„între 60 și 100 de detalii separate” într-o amprentă
Luând ca marjă de siguranță valoarea de 1/50.000,
completă (Wilder și Wentworth, 1932, p. 319).
vedem apoi că la o imprimare medie bună, 8 până
la 9 puncte sunt suficiente pentru siguranță;
Modelul lui Pearson (1930)(Pearson, 1930, p. 182). Karl pentru o imprimare medie slabă, sunt necesare 9
Pearson, un eminent matematician și statistician din până la 10 puncte; iar pentru o impresie slabă 11
secolul al XIX-lea (famos pentru numeroasele sale puncte; iar pentru o imprimare foarte slabă, care
contribuții în domeniul statisticii, inclusiv celebrul test chi- nu arată forma sau centrul, 15 până la 16 puncte.
pătrat), nu a creat în sine un model de amprentă. Mai Pentru o imprimare foarte bună (aproape o
degrabă, scriind biografia bunului său prieten și coleg Sir imprimare ideală), ar fi suficiente 7-8 puncte.
Francis Galton, Pearson a criticat modelul lui Galton. (Roxburgh, 1933, p. 212).
Pearson a sugerat că o estimare mai bună a probabilității
unui eveniment de detalii a fost 1/36 în loc de 1/2 așa cum
Roxburgh a calculat în esență pragurile minime pe
a folosit Galton.
baza unei examinări cantitativ-calitative.
Modelul Roxburgh (1933)(Roxburgh, 1933, p. 189-214).
Modelul Cummins și Midlo (1943)(Cummins și Midlo, 1943,
Modelul TJY Roxburgh a încorporat mai multe concepte
p. 147-155). Modelul folosit de Dr. Harold Cummins și Dr.
inovatoare. În primul rând, el a inclus un factor pentru
Charles Midlo este identic cu modelul Wilder și Wentworth,
numărul de creste care intervin de la un punct caracteristic
cu excepția unui factor pentru tipul de model. Ei au motivat
până la origine, folosind un sistem de coordonate polare.
că probabilitatea de a obține cel mai frecvent model de
Toate modelele anterioare (și ulterioare) au folosit zone
amprentă (o buclă ulnară) cu un număr similar de creste
dreptunghiulare sau sisteme de coordonate carteziene. În
(pe baza a 11 creste) a fost de 1/31. Prin urmare, ca limită
al doilea rând, Roxburgh a inclus un factor de claritate,
superioară, acest factor este înmulțit cu probabilitatea unui
recunoscând că claritatea poate fi slabă din cauza pete sau
aranjament de detalii.
pete și, uneori, tipul de detalii prezente într-o imprimare
poate fi ambiguă. Factorul, numit calitate „Q”, este permis
pentru ajustarea probabilităților pe baza calității unui punct
Modelul Amy (1946-1948)(Amy, 1946a, p. 80-87; 1946b,
caracteristic.
188-195; 1948, p. 96-101). Lucien Amy a dezvoltat un model
care încorporează doi factori esențiali ai individualității:
numărul și poziția detaliilor și tipul acestora. Amy a obținut
mai întâi informații despre tipul de detalii din observarea
frecvenței de apariție a 100 de amprente. Toate modelele
Roxburgh a furnizat, de asemenea, un tabel de
de mai sus, indiferent dacă au fost atribuite arbitrar sau au
probabilitate pentru potrivirea amprentelor latente de la
achiziționat frecvențe egale. Amy a folosit criteriile
locul crimei, ca măsură a probabilității de a găsi acel
Balthazard de bifurcare la stânga sau la dreapta și la capătul
aranjament de detalii. Tabelul care spune probabilități de
crestei la stânga sau la dreapta, dar a constatat că aceste
la 1 la 35 de detalii de potrivire pentru 4 clase de claritate:
tipuri particulare de detalii nu sunt distribuite uniform. Din
„ideal”, „bun”, „slab” și „cel mai rău”. Pe baza acestor
aceste distribuții, Amy a calculat un factor pentru tipul de
calcule, un al doilea tabel (Tabelul 14-1) este furnizat
detalii (inclusiv orientarea).
pentru numărul minim de puncte de detalii necesare
pentru a declara o identificare pozitivă într-o imprimare
latentă.4a locului crimei și o copie
Astfel, Amy a calculat numărul total posibil de aranjament de
detalii, având în vedere un număr de detalii. A făcut acest
4Din punct de vedere tehnic, tabelul a fost util pentru orice pereche de imagini lucru folosind o distribuție binomială. Acest tip de distribuție și
bazate pe calitatea imaginii, de exemplu, comparând o imprimare cu cerneală modelare a probabilității ar fi similar cu calcularea câte
„ideală” cu o imprimare cu cerneală „cel mai prost tip“.

14–13
CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune

TABELUL 14–1

Calculele lui Roxburgh pentru numărul minim de detalii necesare pentru a declara o potrivire pozitivă, cu o marjă
de eroare de 1 la 50.000.unu
Caracter de imprimare

populație sau (ii)

(yo) (iii) (iv) (v)
numărul din clasă2 In medie
Ideal în medie rău Deficient Foarte rău
bun
10unu 2 3 3 3 8

102 3 3 4 4 9

103 4 4 5 6 10

104 4/5 5 6 7 unsprezece

105 5 6 6/7 8 12
106 6 7 7/8 9 13

107 7 8 8 10 14

108 7 8 9 unsprezece 15/16

109 8 9 10 12 16/17

1,6x109(lume) 8 9 10/11 12/13 17

1,6x1010(deget
9 10 unsprezece 13 18
necunoscut)

Note

(1) Tabelul 14-1 arată numărul de puncte care sunt necesare pentru securitatea celor cinci tipuri de imprimări. Primele patru coloane se bazează pe niveluri

de calitate în scădere; a cincea coloană a fost obținută utilizând cea mai scăzută calitate de imprimare și având o marjă de eroare de 1/50.000.

(2) Cifrele sunt date în fiecare caz astfel încât denumirea degetului să fie cunoscută. Dacă nu se cunoaște, clasa este înmulțită cu 10, iar numărul de puncte necesare este ca

pentru următoarea clasă de mai jos din tabel.

(Adaptat după Roxburgh, 1933.)

În diferite moduri se poate aranja un anumit număr de
mașini într-o parcare cu un număr fix de locuri, unde
fiecare mașină este parcata într-un singur loc, dar nu toate
spațiile sunt ocupate, iar în cele din urmă lotul în sine are
o dimensiune fixă.
Pentru a calcula probabilitatea de duplicare a unui anumit
aranjament de detalii, Amy a înmulțit acești doi factori (tipul
de detalii și aranjarea detaliilor) și a adăugat un factor de
corecție pentru grupuri de detalii.
Amy a calculat, de asemenea, după modelul ei, șansa unei
potriviri false. Amy a arătat că numărul de comparații
pentru un anumit aranjament
crește, la fel și probabilitatea de a găsi un donator potrivit,
la fel și șansa unei potriviri false. Șansa de a găsi
configurații similare la un miliard de oameni este mult mai
mare decât în comparație cu unul sau doi indivizi.
Observațiile lui Amy sunt o consecință directă a ideii că
chiar și cele mai rare evenimente au speranță de a se
produce atunci când numărul proceselor este foarte mare.
Acesta este un concept critic, mai ales atunci când sunt
luate în considerare efectele potențiale ale bazelor de date
mari AFIS, precum și posibila corelație cu evenimentele
recente (de exemplu, incidentul din câmpul Brandon May -
secțiunea 14.3.3.4) trebuie luată în considerare (Stacey,
2004 , pp. 706-718).

14–14
 Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiuneCAPITOLUL 1 4

Amy a sugerat că dacă un set de detalii este comparat cu Potrivire ADN obținută dintr-o bază de date mare, unde
unul sau doi suspecți și este declarată o potrivire, este o există o șansă mai mare de potrivire falsă. Paralelele cu
dovadă mai puternică decât dacă un set de detalii este examinările de friction ridge și bazele de date AFIS sunt
comparat cu un miliard de oameni. Astfel, puterea potrivirii importante de menționat, mai ales că profesia explorează o
este redusă de un număr mare de comparații și abordare probabilistică a examinărilor friction ridge.
probabilitatea unei potriviri false este crescută, sau
criteriile de potrivire trebuie să fie mai stricte în comparație
Modelul Trauring (1963)(Trauring, 1963, p. 938-940).
cu o populație mare pentru a obține același nivel de
Modelul creat de Mitchell Trauring nu a fost un model
fiabilitate. Cu toate acestea, poziția lui Amy este că
pentru calcularea individualității amprentelor digitale în
adevărul concluziei depinde atât de puterea dovezilor
sine, ci mai degrabă pentru estimarea probabilității unei
(coincidența), cât și de dimensiunea populației relevante.
potriviri false pentru un individ, în cazul în care acestea ar fi
căutate într-un sistem de amprentare.Identificare automată
Într-o dezbatere similară cu privire la probele ADN și a amprentei, propusă teoretic. Modelul Trauring este foarte
căutările în bazele de date ADN, Donnelly și Friedman au asemănător în ipoteze și calcule cu modelul Balthazard și
discutat separat puterea dovezilor (raritatea unui profil) și este derivat din modelul Galton. Cu toate acestea, în loc să
puterea deciziei de identificare (probabilitatea ca profilul să folosească probabilitatea de 1/2 (0,50) pentru un eveniment
fi fost creat de inculpat) separat (Donnelly). şi Friedman, cu detalii, Trauring a calculat probabilitatea unui eveniment
1999, p. 1/9). Potrivit acestora, o potrivire ADN provine fie cu detalii ca fiind 0,1944.
de la un singur suspect furnizat de ancheta poliției (ceea ce
se referă la un caz de „confirmare”), fie, potrivirea provine
dintr-o bază de date mare care poate fi căutată (ceea ce se
referă la „confirmare” caz).denumit caz „urme”). În orice
caz, raritatea profilului nu scade5. Cu toate acestea,
Modelul Kingston (1964) (Kingston, 1964; Stoney și
probabilitatea ca profilul să provină de la inculpat (și, prin
Thornton, 1986a, p. 1204-1209). Modelul creat de Charles
urmare, puterea cazului urmăririi penale) va depinde dacă
R. Kingston este similar ca focalizare și complexitate cu
suspectul a fost selectat dintr-un caz de urmărire sau dintr-
modelul Amy. Kingston a calculat trei probabilități critice
un caz de confirmare. Din perspectivă statistică,
pentru evaluarea individualității amprentelor digitale: (1)
probabilitățile anterioare pentru ipoteza urmăririi penale
numărul observat de detalii într-o regiune de o
(culpei) sunt drastic diferite într-un caz de confirmare față
dimensiune dată, (2) aranjarea observată a detaliilor și (3)
de un caz de urmărire. În cazul confirmării, poliția probabil
tipul de detalii observate.
a avut informații prealabile prin anchetă pentru a ajunge la
un anumit suspect. Potrivirea ADN-ului adaugă acum o
Primul factor Kingston, probabilitatea numărului observat
greutate semnificativă cazului. În cazul „urmei”, în lipsa
de detalii, a fost calculat din observații ale densității
oricărei alte probe care să lege suspectul de locul faptei,
detaliilor a 100 de amprente. Kingston a descoperit că
cazul procurorului este mult mai slab dat fiind doar
această distribuție a urmat un model statistic cunoscut sub
numele de distribuție Poisson. (Amy a folosit o distribuție
binomială, dar în aceste condiții, distribuția binomială este
aproximativ o distribuție Poisson.) Astfel, pentru o zonă de
amprentă de dimensiune dată, Kingston ar putea calcula
5 Unele surse consideră că raritatea profilului nu s-ar schimba deloc în aceste probabilitatea de a găsi un număr x de detalii în acest
două situații. Donnelly și Friedman (1999) au susținut că raritatea profilului s- spațiu.
ar schimba de fapt și ar avea mai multă greutate după o căutare în baza de
date, deoarece o mare parte a populației a fost efectiv exclusă ca potențial
donator, demonstrând empiric raritatea profilului ADN. Numitorul pentru
calcularea rarității unui profil s-ar schimba literalmente după o căutare mare De asemenea, similar cu Amy și cu analogia anterioară a
în baza de date, deoarece se știe câte persoane nu au avut profilul. Dezbateri mașinilor dintr-o parcare, Kingston calculează numărul de
semnificative înconjoară acest subiect. Dezbaterea ilustrează diferența clasică
poziții și aspectul pentru un anumit număr de detalii.
dintre abordarea frecventistă și cea bayesiană.
Analogia parcării este și mai potrivită pentru modelul
Kingston, deoarece se baza pe

14–15
CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune

în alocarea primelor detalii într-o poziție, apoi a doua detalii
ar ocupa o altă poziție și așa mai departe. Acest lucru este
similar cu mașinile care se aliniază pentru a parca unde,
după ce prima mașină a parcat, a doua mașină trebuie să
găsească un alt loc și așa mai departe.
Factorul final al lui Kingston, tipul detaliilor, sa bazat pe
frecvențele observate pentru aproape 2.500 de detalii. Spre
deosebire de modelele anterioare, care au presupus și
estimat diverse distribuții sau s-au bazat exclusiv pe
bifurcații simple și terminații de creastă, Kingston a calculat
frecvențe relative pentru terminațiile de creastă, bifurcații,
puncte, incinte, poduri, tri-raze și "alte" detalii.
Modelul Gupta (1968)(Gupta, 1968, p. 130-134; Stoney și
Thornton, 1986a, p. 1191). Modelul creat de SR Gupta este
ultimul dintre modelele simple bazate pe modelul Henry.
Gupta a făcut observații cu privire la frecvența de poziție a
detaliilor din 1.000 de amprente. Spre deosebire de
predecesorii săi, el nu examina frecvența (raritatea) unui
anumit tip de detalii; mai degrabă, a examinat cât de des a
apărut un anumit tip de detalii într-o anumită poziție.
Referindu-ne la analogia parcării, este similar cu privire la
cât de des parchează un Ford într-un anumit loc (spre
deosebire de un vehicul Chrysler, General Motors sau
Toyota). Gupta a estimat că bifurcațiile și terminațiile crestei
au apărut în general într-o anumită poziție, cu o frecvență
de 1/10 și caracteristici mai puțin comune (cum ar fi,
puncte, vârfuri) cu o frecvență de 1/100. Gupta a inclus, de
asemenea, un factor pentru tipul de model și numărul de
creste pentru model.
aceste evenimente, folosind doar 39 de amprente pentru a face
acest lucru.
Ulterior, el a considerat că raritatea unui aranjament de
amprentă ar fi produsul tuturor frecvențelor detaliilor
individuale și celulelor goale. Având în vedere o amprentă
parțială pătrată de 72 mm, dacă o amprentă are 12 capete
de creastă (fiecare 1 ocupă o celulă) și 60 de celule goale,
probabilitatea acestui eveniment este (0,766)60
(0,0832)12= 1,25 x 10-douăzeci, unde 0,766 și 0,0832 sunt
frecvențele observate de Osterburg ale unei celule goale și,
respectiv, un capăt de creastă.
În cele din urmă, Osterburg a corectat pentru numărul de
poziții posibile pe care le poate avea acest grup de detalii.
Acest factor depinde de dimensiunea acestei amprente
parțiale care se potrivește fizic cu toate blocurile de amprente
rotite complet de pe un card cu zece amprente. Din nou,
referindu-ne la analogia parcării, este același lucru cu a lua un
șir de mașini și locuri libere într-un lot și a vedea în câte
moduri se poate potrivi fizic acea piesă în întreaga parcare.
Această abordare este oarecum similară cu cea a lui Amy.
Una dintre cele mai mari probleme cu modelul Osterburg
este presupunerea că fiecare eveniment celular este
independent. De exemplu, dacă o celulă conține o
anumită detalii, este puțin probabil ca cele opt celule din
jur să conțină și detalii. În general, nu toate detaliile sunt
grupate. Sclove a recunoscut că prezența sau absența
detaliilor într-un grup de celule va influența prezența sau
absența detaliilor în celulele învecinate. Sclove a modificat
frecvențele evenimentelor Osterburg pentru a reflecta
această dependență.

Modelul Stoney și Thornton (1985-1989).Cronologic, până în

acest punct, cunoștințele despre tiparele de amprentă ale
Modelul Osterburg (1977-1980)(Osterburg şi colab., 1977,
individualității în mediu erau slabe. Stoney și Thornton au
p. 772-778; Sclove, 1979, p. 588-595; 1980, 675-695).
revizuit critic toate modelele menționate mai sus, parțial
Modelul Osterburg a fost propus de Osterburg,
pentru a satisface o parte din cerințele tezei lui Stoney; au
Parthasarathy, Raghavan și Sclove în 1977. Modelul a fost
făcut acest lucru acordând atenție punctelor forte și
modificat prin lucrări suplimentare efectuate de Sclove în
slăbiciunilor lor (Stoney și Thornton, 1986a, pp. 1187-1216).
1979 și 1980. Metoda de bază Osterburg a fost împărțirea
Pe baza recenziei lor, Stoney și Thornton au propus o serie
unei amprente în celule pătrate, fiecare celulă având o
de criterii pe care modelul ideal ar trebui să le aibă pentru
zonă. de 1 mm pătrat. Osterburg a analizat frecvențele
calcularea individualității unui print, precum și pentru
relative a 13 evenimente diferite de cristae în toate aceste
determinarea puterii probabilistice a unei potriviri. Stoney
celule. Aceste evenimente nu au inclus niciun caz (o celulă
și Thornton au identificat că modelul ideal ar trebui să
goală), capăt de creastă, bifurcație, insulă, punct etc. În
includă următoarele caracteristici:
special, el a calculat raritatea

14–16
 Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiuneCAPITOLUL 1 4
unu)Structura crestei și descrierea locației detaliilor
Numărările crestelor trebuie luate în considerare pentru
măsurarea distanțelor dintre caracteristici. Pentru
caracteristicile de pe aceeași creastă, trebuie utilizate distanțe
liniare, înțelegând că există o toleranță acceptabilă pentru
distorsiune. (Deși acest autor sugerează că atunci când
claritatea este suficient de mare, unitățile de creastă implicate
ar putea fi numărate, ceea ce le-ar împiedica să fie supuse
distorsiunii liniare a distanței.)
2)Descrierea distribuției detaliilor
Minutiile nu sunt distribuite uniform într-o amprentă și pot
varia în densitate (așa cum este indicat de Kingston) și
relație condiționată (așa cum este indicată de Sclove). O
distribuție precisă a detaliilor pentru o anumită regiune
trebuie să fie o proprietate a modelului ideal.
3)orientarea detaliilor
Cu excepția punctului sau a unei creste foarte scurte,
detaliile au o orientare de-a lungul curgerii crestei care
trebuie luată în considerare.
4)Variația tipurilor de detalii
Ar trebui luată în considerare frecvența relativă a detaliilor,
deoarece modelul ideal ar trebui să ia în considerare absența
detaliilor (similar cu modelul Osterburg/Sclove).
5)Variații între printuri din aceeași sursă Modelul ideal ar
trebui să țină cont de flexibilitatea pielii, unde unele
dintre caracteristici (cum ar fi fluxul crestei și distanțele
liniare) nu ar fi la fel de robuste ca alte caracteristici (de
exemplu, locația detaliilor pe o creastă și numărul de
creste dintre detalii). Trebuie luate în considerare
claritatea slabă, distorsiunea și variabilitatea în cadrul
sursei.
6)Numărul de orientări și comparații.
Numărul de moduri de a orienta un fragment de amprentă
poate varia. De exemplu, o deltă ar putea fi orientată în
mod logic în trei moduri diferite. De asemenea, la un
individ cu un model de buclă pe fiecare deget de la mână și
de la picior și mai multe delte pe palmele mâinilor și tălpile
picioarelor, o singură formațiune deltă ar putea fi
comparată în aproape 60 de moduri diferite cu un singur
individ. Cu cât o impresie poate avea mai multe orientări,
cu atât vor fi posibile mai multe comparații. După cum a
observat Amy, cu cât au loc mai multe comparații, cu atât
sunt mai multe șanse să apară o potrivire falsă.
Modelul propus de Stoney și Thornton a fost un studiu al
perechilor de detalii, în cadrul structurii crestei a impresiei.
Analizele statistice au fost efectuate pe 2645 perechi de
detalii de la 412 amprente (toate amprente masculine ale
vârfului degetului mare) (Stoney și Thornton, 1987, pp.
1182-1203) încercând să satisfacă toate condițiile ideale pe
care ei înșiși le-au propus. Stoney și Thornton au reușit să-și
satisfacă majoritatea condițiilor și au dezvoltat un model
pentru descrierea detaliilor (Stoney și Thornton, 1986b, pp.
1217-1234).
În modelul Stoney și Thornton, fiecare pereche de puncte
caracteristice este descrisă de evenimentele detalii (adică
tipul de detalii, orientarea, numărul de creste intermediare
și distanța liniară) și poziția spațială a perechii în întregul
model de amprentă. Combinația tuturor perechilor de
detalii este o măsură a individualității pentru acea
imprimare. Astfel, Stoney și Thornton au descris un model
care a încorporat multe dintre componentele esențiale
pentru determinarea individualității aranjamentului crestei
de frecare.
Modelul Champod și Margot (1995-1996)(Champod și
Margot, 1996a, 1996b; Stoney, 2001, p. 373-378). Până în
acest moment, toate calculele anterioare, precum și
observațiile de detalii au fost făcute manual și au implicat
baze de date mici de amprente (modelul Stoney și
Thornton utilizează până acum cea mai mare bază de date
de 412 amprente, deși doar degetele mari). Modelul
Champod și Margot a fost primul care a folosit un algoritm
computerizat pentru a procesa imaginile cu amprentele
digitale. Ei au folosit o bază de date de 977 de amprente
compuse din bucle ulnare ale degetului mijlociu și arătător
și spirale ale degetului mijlociu.
Champod și Margot, ca și Stoney și Thornton, efectuează
mai întâi o descriere statistică sistematică a detaliilor
amprentelor digitale. Ei au calculat densitatea detaliilor,
precum și distribuția lor în diferitele regiuni ale tipăririi,
frecvența tipurilor de detalii, orientarea detaliilor și
lungimile detaliilor compuse (de exemplu, creste scurte,
creste).
Folosind informațiile lor, ei au putut calcula probabilitățile
unor configurații și combinații de detalii specifice. Aceste
probabilități indică probabilitatea de reapariție pentru o
anumită configurație de detalii și, prin urmare, pot fi
exprimate ca o măsură a puterii meciului.
14–17
CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune
Modelul Meagher, Budowle și Ziesig (1999).(S.U.A.vs.
Mitchell,8 iulie 1999, p. 157-198; 9 iulie 1999, p. 29-139)
Acest model, numit adesea „studiu 50K vs. 50K”, a fost un
experiment realizat de FBI în colaborare cu Lockheed
Martin, Inc., ca răspuns la prima întrebare.DaubertînS.U.A.
vs.Byron Mitchell.Acest studiu nu a fost publicat, dar
descrierile și datele studiului pot fi găsite în documentele și
mărturiile furnizate de Stephen Meagher, Bruce Budowle și
Donald Ziesig laMitchell.
Experimentul principal, realizat de Meagher și colegii săi,
folosește algoritmi de computer AFIS pentru a compara
fiecare dintre cele 50.000 de imagini cu amprentă digitală
(toate sunt bucle din mâna stângă de bărbați albi) cu el
însuși,6iar apoi cu restul de 49.999 de imagini din baza de
date. Rezultatul fiecărei comparații a produs un scor
proporțional cu gradul de corelare dintre cele două
imagini. Este esențial să rețineți că toate modelele de mai
sus au calcule de individualitate bazate pe aranjamentul
estimat al detaliilor; cu toate acestea, scorurile din acest
model sunt o funcție a algoritmilor AFIS și a logicii de
potrivire.
Probabil, cel mai mare scor ar rezulta atunci când o
imagine este comparată cu ea însăși. Toate celelalte 49.999
de scoruri de comparație au fost normalizate (pentru a se
potrivi cu o curbă normală standard) la cel mai mare scor.
Ulterior, au fost examinate primele 500 de scoruri pentru
fiecare impresie. Din aceste informații, Meagher și colab. au
concluzionat că, pe baza celui mai mare scor normalizat
(mediat pentru toate cele 50.000 de încercări),
probabilitatea ca două amprente identice, complet rotite,
este mai mică de 1 x 10.-97.
6 Este important să rețineți că imaginea este comparată cu ea însăși. Prin
urmare, modelul nu ia în considerare variabilitatea intraclasă, adică
reprezentările multiple aleaceeași amprentăcare prezintă variații în
poziționarea punctului caracteristic datorită distorsiunii și întinderii pielii.
Aceasta nu înseamnă, de exemplu, două amprente cu cerneală de la același
deget; mai degrabă, imaginea a fost literalmente comparată cu ea însăși. În
mod evident, s-ar aștepta ca cel mai mare rezultat de potrivire produs să fie
din comparația imaginii în sine. Acesta a fost cazul în toate cele 50.000 de
procese. Această distincție importantă este, de asemenea, un punct cheie al
criticii și este considerată un defect fundamental al modelului de către unii
recenzori (Stoney, 2001, pp. 380-383; Wayman, 2000).
14–18
Meagher și colegii săi au efectuat un al doilea experiment,
identic cu primul, cu excepția faptului că amprente latente
„simulate” au fost folosite în aceste teste. Aceste imprimări
latente simulate au fost imagini decupate din original,
arătând doar 21,7% din zona centrală a imaginii originale.
S-a folosit valoarea de 21,7%, deoarece constituie aria
medie a unei amprente latente dintr-un sondaj realizat de
acest grup de 300 de amprente latente reale.
Fiecare imprimare latentă simulată a fost comparată cu
imaginea căreia îi aparținea și cu celelalte 49.999 de
imagini. Scorurile au fost calculate și clasate, iar primele
500 au fost examinate. Scorurile au fost stratificate pentru
numărul de detalii în amprentele latente simulate; numărul
de detalii în aceste amprente simulate a variat de la 4 la 18
detalii. Meagher și colegii ei calculează că șansele unei
potriviri false în acest al doilea experiment sunt în
intervalul 1 x 10.-27(pentru 4 minute) la 1 x 10-97
(pentru 18 detalii).
Modelul Pankanti, Prabhakar și Jain (2001)(Pankanti și
colab., 2001, p. 805-812). Modelul propus de Pankanti,
Prabhakar și Jain este mai degrabă o evaluare a
probabilităților ratei de potrivire falsă într-un model AFIS,
decât o evaluare a individualității unei amprente. Modelul
calculează, în esență, numărul de aranjamente posibile de
terminare a crestei și bifurcări, așa cum se vede din punct
de vedere AFIS. Cu toate acestea, o nouă includere
importantă este introducerea variației de intercalare
pentru o imprimare specifică (adică, cantitatea de variație
poate fi observată într-o singură amprentă atunci când mai
multe standarde sunt luate din aceeași amprentă).
Pankanti și colegii au determinat toleranța pentru detalii dintr-
o bază de date de 450 de perechi împerecheate. Aceste
imagini au fost perechi de aceeași amprentă, luate la cel puțin
o săptămână între ele. Detaliile corespunzătoare pentru
fiecare punct de vedere se găsesc în partenerul lor.
Diferențele spațiale au fost calculate pentru toate detaliile
corespunzătoare din perechi și, în funcție de cea mai bună
potrivire a informațiilor acestora, a fost calculată toleranța
teoretică pentru localizarea detaliilor. Este important să
rețineți că metrica dvs. calculată pentru toleranță este una
spațială (cu componente liniare [x,y] și unghiulare [θ]), și nu
una bazată pe creasta (așa cum a subliniat Stoney).
 Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiuneCAPITOLUL 1 4
anterior ca componentă critică). Astfel, în acest model,
computerul ar accepta detaliile „potrivire” dacă acestea ar
fi localizate în mod similar în spațiul (x, y, θ), chiar dacă
numărul crestelor diferă semnificativ de un punct fix.
Folosind un dispozitiv de captare electronică, Pankanti și
colegii săi au colectat un total de 4 imagini a câte 4 degete
de la 167 de persoane, pentru un total de 668 de imagini cu
amprentă, fiecare de patru ori. Au repetat acest proces cu
un al doilea dispozitiv de captare; Au creat două baze de
date, câte una pentru fiecare dintre cele două dispozitive
de captură. Deoarece fiecare amprentă digitală din baza de
date a constat din patru imagini capturate separat ale
aceluiași deget, Pankanti și colegii au măsurat diferențele în
locațiile detaliilor din fiecare imagine pentru a determina
toleranța acceptabilă pe baza variațiilor naturale ale acelui
deget.
Din aceste calcule, Pankanti și colegii au derivat o expresie
pentru a calcula probabilitatea unui model de amprentă co-
incident, ținând cont de dimensiunea specifică a amprentei și
de numărul de detalii disponibile pentru a se potrivi. Ei au
calculat că pentru 36 de detalii pentru a se potrivi cu un
aranjament de 36 de detalii (similar cu cele 35 de detalii
propuse de Galton într-o imprimare medie care a inclus doar
terminații și bifurcații de creasta), probabilitatea a fost de 5,47
x 10.-59. Pentru a potrivi 12 dintre aceste detalii, cu aceiași
parametri, probabilitatea a fost de 6,10 x 10-8. (Acest lucru,
desigur, implică faptul că 24 dintre aceste detalii nu se
potrivesc, iar acest lucru ar fi inacceptabil ca model de analiză
comparativă.) Grupul a calculat probabilitatea de potrivire a
tuturor celor 12 detalii, cu un singur aranjament de 12 detalii.
Această probabilitate a fost de 1,22 x 10-douăzeci.
Folosind parametri similari și câteva ipoteze de bază, grupul a
calculat, de asemenea, un tabel care se bazează pe multe
dintre modelele anterioare ale probabilității de potrivire a 36
de detalii (considerate de acest model ca fiind o amprentă
completă) și 12 detalii (12 bazate pe „ regula în 12 puncte”, pe
care unii au atribuit-o regulii tripartite a lui Locard). Modelele
Amy, Kingston și Champod nu au fost incluse deoarece aceste
modele au fost mai complexe decât celelalte și au inclus
variabile care nu au fost luate în considerare de acest grup (de
exemplu, includerea tipului de detalii Kingston).
Autorul acestui capitol a ales să efectueze calcule de opt
minute din cauza experiențelor sale personale. Autorul a
fost martor la examinatori din Statele Unite efectuând
individualizări cu opt detalii și puține sau deloc detalii de
nivel al treilea. Într-adevăr, individualizările au fost
raportate numai cu opt aranjamente de detalii, cu puțină
considerație sau deloc pentru frecvența tipului de detalii,
locația în tipărire (adică, delta sau periferie) sau
complexitatea furnizării tipăririi. Autorul a calculat ca limită
inferioară, pe baza ecuațiilor furnizate de Pankanti și
colegii, probabilitățile pentru coincidența a opt detalii
comune ale acestor modele. Calculele lui Pankanti și ale
colegilor săi,
Rezumatul modelelor de probabilitate.Există două
observații foarte importante care trebuie făcute atunci când
examinăm modelele de probabilitate anterioare propuse
pentru individualitate. Primul comentariu este că, indiferent
de modelul ales (și dintre toți experții care au revizuit acest
subiect, este clar), se poate obține destul de repede
probabilități uimitor de mici ca doi indivizi să împartă un
aranjament de detalii. Toate aceste modele demonstrează
că detaliile amprentelor sunt caracteristici extrem de
discriminatorii și, în general, cu cât sunt mai multe detalii
împărtășite între imprimări, cu atât este mai puțin probabil
să se observe aceste caracteristici aleatoriu în orice altă
secțiune a populației.
Deși tehnologia AFIS și accesul la baze de date de imagini
mai mari fac această posibilitate mai probabilă, este încă
un eveniment rar. Exact „cât de rar” este ceea ce trebuie
specificat. Tehnologia și bazele de date există în prezent
pentru a estima în mod adecvat aceste evenimente.
Al doilea comentariu este că aceste modele nu au fost
validate. Probabilitățile uimitor de scăzute propuse de
modele nu au fost testate în baze de date mari din lumea
reală. Aceste probabilități pot fi precise, sau pot subestima
sau supraestima adevărul. Este doar ceva necunoscut în
asta
14–19
Translated from Spanish to Romanian - www.onlinedoctranslator.com

CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune

Tabelul 14–2

Calcule ale lui Pankati și colegii (cu extrase după autorul capitolului).

Probabilitatea de a potrivi o configurație specifică a:

Autor și anul 36 de detalii 12 detalii 8 detalii
Galton (1892) 1,45x10-unsprezece 9,54x10-7 6,06 x 10-6
Henry (1900) 1,32x10-23 3,72x10-9 9,54x10-7
Balthazard (1911) 2,12x10-22 5,96x10-8 1,53x10-5
Bose (1917) 2,12x10-22 5,96x10-8 1,53x10-5
Wilder și Wentworth (1918) 6,87x10-62 4,10x10-douăzeci și unu 2,56x10-14
Pearsons (1930) 1,09 x 10-41 8,65x10-17 1,22x10-12
Roxburgh (1933) 3,75x10-47 3,35x10-18 2,24x10-14
Cummins și Midlo (1943) 2,22x10-63 1,32x10-22 8,26x10-16
Trauring (1963) 2,47x10-26 2,91 x 10-9 2,04 x 10-6
Gupta (1968) 1,00 x 10-38 1,00 x 10-14 1,00 x 10-10
Osterburg şi colab. (1977–1980) 1,33x10-27 3,05 x 10-cincisprezece 3,50 x 10-13
Stoney și Thornton (1985–1989) 1,20 x 10-80 3,50 x 10-26 7,50 x 10-17
Pankanti și colab. (2001)A 5,47x10-59 1,22x10-douăzeci 1,56x10-14
Amy (1946–1948)b <<6,2x10-18 3,4x10-14 1,8x10-8
Kingston (1964)c 3,90 x 10-97 3,74x10-32 1,97x10-douăzeci

Configurația #1: cinci capete de creastă și

două bifurcări = o probabilitate de 2,5 x 10-5
Champod (1995–1996) Două configurații: Configurația #2: trei capete de creastă, un gard,
un pinten și o furcă opusă = o probabilitate de 7,0
x 10-10
4 detalii = 1 x 10-27
Meagher et al. (1999) 18 sau mai multe detalii = 1 x 10-97
Imprimare complet rotită = 1 x 10-97

Note:
Folosind datele și ecuațiile furnizate de Pankanti et al. (2001, pp. 805-812) și pe baza modelelor enumerate mai sus, s-au făcut calcule suplimentare pentru a include
toate modelele care apar în acest capitol și probabilitățile pentru aranjarea celor opt detalii. Cu excepția lui Champod, aceste calcule se bazează pe modurile de sfârșit de
creastă și de bifurcare și nu includ evenimente mai rare de creasta. De asemenea, cu excepția „Factorului de calitate” al lui Roxburgh, niciunul dintre modele nu
reprezintă o mai mare claritate sau prezența detaliilor de la nivelul trei.

A Probabilitate de opt minute calculată folosind parametrii (M, m, n, q) egali cu (57, 8, 8, 8). Valoarea lui M a fost obținută printr-o estimare a lui A, bazată pe o
potrivire exponențială a datelor, inclusiv toate potrivirile de toleranță, prezise în calculele Pankanti (Pankanti și colab., 2001, pp. 805-812).

b Pe baza aranjamentelor specifice crestelor goale, grupurile de bifurcatii si capete de creste, indiferent daca sunt orientate spre stanga sau dreapta.
Modalitățile specifice fiecărui caz sunt descrise de Amy (1946b, p. 194). Calculele lui Amy au atins doar 15 minute, astfel încât valoarea dată pentru 36 de
minute ar fi semnificativ mai mică decât 6,2 x 10.-18după cum este indicat în Tabelul 14-2.

cAutorul nu a putut obține estimatorul Kingston Poisson pentru numărul așteptat de detalii/zonă, deoarece acestea au fost obținute empiric din
eșantioane Kingston. Prin urmare, valorile date în tabelul 14-2 corespund ipotezei că numărul de puncte caracteristice observate într-o regiune a fost
egal cu numărul așteptat de detalii pentru aceeași regiune. Calculele se bazează, de asemenea, pe presupunerea că exact jumătate dintre detaliile
sunt bifurcații, iar jumătate sunt terminații de creastă, folosind valori pentru M (zonă) similare cu cele ale lui Pankanti și colab. (2001, p. 805-812).

14–20
 Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiuneCAPITOLUL 1 4
moment. Modelele au valoare și sunt importante pentru
dezvoltarea disciplinei, desigur, dar pașii de bază de
testare, validare și perfecționare ulterioară, urmați de
testare și validare ulterioară (care este însăși țesutul
dovezilor științifice care au fost la început). din acest
capitol) nu sunt. Stoney a remarcat pe bună dreptate
(Stoney, 2001, p. 383):7
Din punct de vedere statistic, baza științifică
pentru individualitatea amprentei este incredibil
de slabă. Începând cu Galton și trecând prin
Meagher și colab., au existat aproximativ o duzină
de modele statistice propuse. Acestea variază
considerabil în complexitatea lor, dar în general
au existat multe speculații și puține informații.
Lucrarea lui Champod este, probabil, excepția,
oferind primul mijloc realist de a prezice frecvența
de apariție a combinațiilor specifice de detalii ale
crestei. Niciunul dintre modele nu a fost testat,
ceea ce desigur este elementul de bază al
abordării științifice. Pe măsură ce puterea noastră
de calcul crește,
Este imperativ ca domeniul identificării amprentelor digitale să
se ridice la nivelul acestei provocări. Deși teoria formării
biologice susține cu siguranță noțiunea de individualitate a
pielii crestei de frecare, aceasta trebuie susținută de dovezi
empirice suplimentare. Modelul statistic este o componentă
crucială pentru atingerea acestui obiectiv, fiind necesare mai
multe cercetări și studii în acest domeniu.
Toate modelele anterioare se ocupau exclusiv de setările
detaliilor. În ceea ce privește localizarea porilor
transpirației, au existat progrese semnificative de pe
vremea lui Locard. Ashbaugh a reaprins interesul pentru
pori cu exemple de cazuri de utilizare a porilor transpirației
în scopuri de individualizare (Ashbaugh, 1983, 1999).
Ashbaugh descrie două metode pentru compararea
locației porilor (Ashbaugh, 1999, pp. 155-157). Contribuții
semnificative la modelarea porilor transpirației au fost
făcute de Roddy și
7Pankanti și colab. (2001) a fost publicată concomitent cu comentariul lui Stoney și,
prin urmare, excluderea lui Pankanti et al. (2001) nu a fost o neglijență sau o
greșeală a lui Stoney.
Stosz (Stosz și Alyea, 1994; Roddy și Stosz, 1997, 1999). Mai
recent, Parsons și colegii săi au raportat îmbunătățiri
suplimentare pentru a explora modelarea porilor (Parsons
et al., 2008). S-a ajuns la concluzia că analiza porilor
transpirației poate fi automatizată și poate oferi o măsură
cantitativă a puterii dovezilor.
14.3.2 Persistența
14.3.2.1 Persistența detaliilor de la primul și al doilea
nivel.Deși Herschel și Faulds au fost doi dintre cei mai
importanți pionieri care au investigat persistența pielii
crestei de frecare, Galton a fost cel care a furnizat primele
date și studii reale. Herschel și Faulds au susținut că au
examinat sute, poate mii de amprente pentru a ajunge la
această concluzie. Herschel folosea amprentele digitale
pentru identificare de aproximativ 20 de ani și nu
observase nicio schimbare aparentă în formațiunile crestei.
Folosind o colecție de amprente cu cerneală furnizată de
Herschel, Galton, la rândul său, a efectuat o investigație
exhaustivă a fiecărei detalii prezente în amprentele digitale
(și în unele cazuri amprentele palmei) a 15 indivizi (Galton,
2005, pp. 89-99). ). Cel mai lung interval dintre subiecți a
fost de 31 de ani; cel mai scurt interval a fost de 9 ani.
Interesant este că Galton a observat un singur caz în care a
existat o discrepanță (Galton, 2005, p. 97). În acest caz
amprenta colorată luată de la un copil (2 ani și jumătate) a
fost comparată cu o amprentă a aceluiași deget când copilul
avea 15 ani. În amprenta inițială se poate observa o
bifurcație care nu este prezentă în acea regiune ( adică
creasta este continuă) în amprenta posterioară (Figura
14-1). Galton a comparat, în total, aproximativ 700 de detalii
între aceste intervale de timp. A găsit doar un singur caz de
discrepanță. Misumi și Akiyoshi au postulat că modificările
substructurii dermice ar fi putut cauza anormalitatea
observată de Galton (Misumi și Akiyoshi, 1984, p. 53). Ei au
remarcat mai multe modificări odată cu vârsta în
substructura dermică (de exemplu, proliferarea papilelor și
modificări ale forțelor adezive dintre epidermă și derm) care
pot afecta aspectul crestelor și brazdelor epidermice.
14–21
CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune

FIGURA 14-1
Placa Galton 13. Un exemplu
de schimbare aparentă a
aspectului detaliilor
Un individ; impresiile acestui
tânăr au fost luate la 13 ani
distanță. (Luat
de Galton, F., amprente;
Dover: Mineola, Nou
York, 2005, p. 97.)

O absență la copil A

Wilder și Wentworth (1932, pp. 126-131) au efectuat un
studiu similar asupra detaliilor unui subiect, luând impresii
la intervale de aproximativ 2 ani ale unei fete de la 4 ani,
11 luni până la 14 ani și 6 luni. Între aceste șase perioade
de colectare, nu au fost observate modificări în detaliile
subiectului. Cu toate acestea, Wilder și Wentworth au
observat o proliferare de creste vizibile incipiente pe
măsură ce subiectul îmbătrânește. Acest fenomen a fost
observat și explorat în altă parte (Stücker și colab., 2001,
857-861).
Alte cazuri în care amprentele au fost examinate pentru
persistență după intervale lungi au fost notate în literatură.
Herschel a făcut impresii succesive ale propriilor amprente,
începând cu vârsta de 26 de ani și de-a lungul vieții până la
83 de ani (57 de ani în total) (Cummins și Midlo, 1943, p. 40).
Nu au fost observate modificări în detalii. Welcker
(Cummins și Midlo, 1943, pp. 40-41) a luat amprente cu
degetele și palmele la 34 de ani și apoi din nou mai târziu la
75 de ani (un interval de 41 de ani). Un alt caz, raportat de
Jennings (Cummins și Midlo, 1943, p. 41) de amprente de
palmier în comparație cu 50 de ani de separare
(luat la 27 de ani și apoi din nou la 77 de ani). În cele din
urmă, Galton a continuat să investigheze persistența pielii,
crescând numărul de indivizi pe care îi face față de 25, cel
mai lung timp între impresii fiind de 37 de ani (Wilder și
Wentworth, 1932, p. 128). Cu excepția cazului unic al lui
Galton, niciun alt cercetător nu a raportat modificări ale
detaliilor.
14.3.2.2 Persistența detaliilor de nivel al treilea și a
pliurilor. În ceea ce privește porii, Locard (1913, pp.
530-535) notează că pozițiile relative ale porilor rămân
neschimbate de-a lungul vieții. Meagher, la o audiere
Daubert,au furnizat imagini cu o imprimare latentă și o
imprimare cu cerneală, probabil de la același subiect, la 10
ani distanță (Figura 14-2). Imaginile gravurilor conțineau
doar două mici detalii, dar o cantitate extraordinară de
claritate, arătând clar marginile și porii. Al treilea nivel de
detaliu a rămas neschimbat în acea perioadă de 10 ani.
Cu toate acestea, exemplul oferit de Meagher este anecdotic.
Literatura actuală nu are un studiu cuprinzător care să
demonstreze persistența detaliilor de nivel al treilea.

14–22
 Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiuneCAPITOLUL 1 4
Mai precis, ceea ce lipsește pentru examinatorii de
imprimare latentă este un studiu cuprinzător, pe o
perioadă lungă de timp, care să demonstreze persistența
detaliilor de nivel al treilea în amprentele capturate din
pielea creastă de frecare.
Cutele persistente de flexie palmară au fost observate de
Herschel (Ashbaugh, 1999, p. 190). Ashbaugh a comparat
50 de seturi de amprente de palmă luate de la subiecți în
două ocazii separate, la distanță de la 1 la 60 de luni
(Ashbaugh, 1999, p. 189).
Ashbaugh a constatat că pliurile de flexie erau consistente,
dar a observat unele variații în aspect sau proeminență
datorită vârstei, flexibilității pielii sau alți factori tipici. În
mod similar, Evin și Luff (Ashbaugh, 1999, pp. 193-194;
Luff, 1993, p. 3) au raportat persistența pliurilor de flexie
palmară după ce au făcut 600 de comparații (de
aproximativ 100 de persoane) cu timpi semnificativi între
recoltarea probei.
14.3.2.3 Teoria care susține persistența pielii crestei de
frecare.Mecanismele biologice de menținere a persistenței
crestelor de frecare în piele se află direct în stratul
regenerativ de la interfața dermului și epidermei. Acest
strat este cunoscut ca stratul bazal sau stratul bazal
(germinativ). Persistența pielii crestei de fricțiune este
menținută de stratul bazal și de relația conjunctivă a
acestor celule prin desmozomi și hemidesmozomi.
Wertheim și Maceo au revizuit și au prezentat cercetări
medicale pertinente pentru a sprijini
FIGURA 14-2
Expozițiile 5-14 și 5-15 din
SUA vs. Mitchell, Audierea
Daubert, 8 iulie 1999,
mărturia lui Stephen
Meagher. Imaginea de sus
este o imprimare de
transpirație lăsată pe sticlă în
1982. Imaginea de jos este o
imprimare cu cerneală pe
hârtie de la același donator,
luată în 1992.
acest domeniu (Wertheim și Maceo, 2002, pp. 35-85; vezi
capitolele 2 și 3).
14.3.3 Metodologia de comparare
14.3.3.1 Prezentare generală a metodologiilor de
comparare.În ceea ce privește interogarea lui Daubert,
într-o chestiune de admisibilitate a probelor, acesta se
referă la dacă principiile științifice sau tehnologia pe care se
bazează concluziile sunt de încredere. Secțiunile anterioare
au demonstrat cercetările de bază care susțin principiile de
bază ale științei pielii crestelor de frecare (adică, unicitatea
și persistența). A doua parte a acestei ecuații este
metodologia de comparație utilizată pentru a compara
două imagini, de obicei o imprimare latentă și un specimen
cunoscut.
În primul rând, trebuie remarcat faptul că, deși metodologia
ACE-V este metodologia general acceptată în Statele Unite
(SWGFAST, 2002, p. 2), Canada, Australia și Noua Zeelandă,
metodologia ACE-V nu este singura Metodologia
disponibilă. De exemplu, multe țări europene subscriu la
„Metoda de identificare a amprentelor digitale”, așa cum
este descrisă de Grupul de lucru european Interpol pentru
identificarea amprentelor digitale (WGTEIIHD) (IEEGFI-II,
2004). Deși această metodologie este foarte asemănătoare
în majoritatea privințelor cu metodologia ACE-V, are unele
diferențe.8. În plus, metodologiile probabilistice au fost
sugerate de unii autori (Locard, Stoney, Evett și Williams,
Champod), dar în prezent, această abordare a fost în
general
14–23
CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune

respinsă ca metodologie viabilă la nivel mondial de către
examinatori și organismele profesionale care îi reprezintă
pe examinatori (SWGFAST, 2002, p. 4; IEEGFI-II, 2004;
Ashbaugh, 1999, p. 147;9IAI, 1979, p. unu).
De fapt, penalizarea pentru o abordare probabilistică este atât
de dură încât un expert a constatat că oferirea de opinii de
„individualizare probabilă, posibilă sau probabilă” poate duce la
decertificarea și refuzul continuării calității de membru IAI (IAI,
1979, p. 1). ) . Din punct de vedere academic și din perspectiva
schimbărilor de paradigmă evolutivă în știința criminalistică,
care explorează fezabilitatea dovezilor probabilistice, aceasta
poate avea beneficiile sale. Aceste eforturi nu ar trebui respinse
pe scurt de profesie, deoarece aceste metode pot produce
instrumente care să ajute sau să îmbunătățească practica
curentă.
tipuri de caracteristici (capete de creastă, trifurcații, vârfuri,
insule etc.) bazate exclusiv pe pregătirea, experiența și
colecția personală a inspectorului. Osterburg a tabulat
caracteristici clasificate. De asemenea, a efectuat o căutare
pe materialul din literatură pentru a determina numărul
minim de detalii (puncte) necesare pentru a efectua o
identificare pozitivă (individuare). La acel moment, s-a
constatat că indivizii și agențiile folosesc între 6 și 18 detalii
pentru a realiza individualizarea; răspunsul simplu a fost
12. S-a constatat că atunci când experții au fost dispuși să
ajungă la o opinie sub 12 detalii, aceasta a fost pentru că
aveau „caracteristici neobișnuite”. Studiul lor a fost o
încercare de a determina ce înseamnă un expert prin
„neobișnuit”. Ani mai tarziu, Osterburg și colegii săi (1977)
au măsurat empiric frecvența acestor caracteristici.
Rapoartele empirice ale acestor caracteristici sunt foarte
asemănătoare cu evaluarea intuitivă a experților în raritate.

14.3.3.2 Cercetări legate de metodologia de comparare

a amprentelor.În prezent există puține studii în literatură
Evett și Williams (1996).Primul studiu real al metodologiei
legate direct de examinarea și validarea metodologiei de
de potrivire a amprentelor a fost realizat de Evett și
comparare a amprentelor. De fapt, aceste lucrări nu se
Williams (1996, pp. 49-73). Deși cercetarea sa a fost
regăsesc înainte de decizieDaubert(1993).
efectuată în anii 1988-1989, nu a fost publicată decât în
1996, deși a fost prezentată la un simpozion internațional la
Ne'urim, Israel (Grieve, 1995, p. 579). Munca sa a precedat
Osterberg (1964).Osterburg a realizat primul studiu
conștientizarea, articularea și acceptarea generală a
publicat al practicilor examinatorilor de tipărire latente
metodologiei ACE-V în rândul examinatorilor. Evett și
(Osterburg, 1964, pp. 413-427). Osterburg a trimis sondaje
Williams au investigat baza pentru pragul de 16 puncte în
către 180 de agenții din toate cele 50 de state și a primit
vigoare, în Anglia și Țara Galilor. În studiul lor, 10 seturi de
răspunsuri de la 82 (46%). Sondajele au cerut experților să
comparații au fost furnizate și returnate de 130 de
clasifice subiectiv frecvența relativă de 10
inspectori de la diverse agenții din Anglia și Țara Galilor. În
plus, cercetătorii au vizitat birouri din Statele Unite,
Canada, Țările de Jos, Franța și Germania. De asemenea, au
8De exemplu, deși ridurile, cicatricile și crestele incipiente sunt trăsături oferit experților din aceste țări seturi de comparații, dar nu
în întregime acceptabile din care individualizarea poate fi făcută sub
filozofia ridgeologiei aplicate în timpul ACE-V, aceste caracteristici nu au inclus aceste rezultate. Ei au raportat doar datele din
sunt acceptate ca bază unică pentru evaluare.individualizarea conform Marea Britanie, comentând în general rezultatele
metodologiei IEEGFI. Aceste caracteristici pot fi folosite pentru a adăuga
internaționale. Rezultatele din datele din Regatul Unit au
mai multă greutate detaliilor, în funcție de relația lor, dar detaliile
trebuie să fie prezente. În plus, în conformitate cu IEEGFI-II, detaliile arătat un nivel surprinzător de mare de variație între
sunt ponderate subiectiv de către examinatori pe baza frecvenței lor, a experți (Figura 14-3), nu numai în ceea ce privește numărul
locației și a caracteristicilor de creasta adiacentă, iar în acest rol, detaliile
raportat de detalii corespunzătoare pe care expertul le-a
de nivel al treilea și caracteristicile accidentale pot fi utilizate pentru a
îmbunătăți ponderarea detaliilor. Metoda IEEGFI este destul de văzut, ci și dacă experții au găsit suficient acord pentru a
inovatoare și detaliată în instrucțiunile sale pentru ponderarea detaliilor. determina o individualizare. Este interesant de observat că
Un sistem de ponderare bazat pe specificul caracteristicilor prezente nu
niciun expert nu a raportat individualizare greșită. Cu toate
este explicit în metodologia ACE-V, deși pentru a fi corect, acesta poate fi
aplicat de unii examinatori, cu bună știință sau fără știre, în etapa de acestea, într-un proces cu două tipărituri provenind din
evaluare a ACE-V. v. . aceeași sursă,
9Ashbaugh, în special, nu afirmă în mod specific că concluziile
probabilității nu ar trebui să urmeze. Se notează doar că „este
necesar un studiu amplu înainte ca acest tip de opinie probabilă să
poată fi exprimată cu orice grad de încredere și coerență în știința
identificării crestelor de frecare” (Ashbaugh, 1999, p. 147).

14–24
 Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiuneCAPITOLUL 1 4

14
FIGURA 14-3
12
Un grafic (recreat) din studiul lui
Evett și Williams (1996),
10
Numărul de răspunsuri

reprezentând comparația
imaginilor marcate cu „B”. La
8 raportarea numărului de detalii
găsite în acord între amprenta
latentă și specimenul cunoscut,
6
respondenții au arătat o mare
variabilitate. Cea mai notabilă a
4 fost absența răspunsului
respondentului: „15”, care a fost cu
un mai puțin decât pragul de 16
2 puncte pentru declararea unui
rezultat pozitiv (de către
0
10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32 34 36 38 40 tribunal) în Marea Britanie.
număr de puncte

De asemenea, Evett și Williams nu au găsit nicio dovadă
statistică că numărul individualizărilor raportate de experții
din Marea Britanie a fost legat de anii de experiență ai
examinatorului.
Ca urmare a cercetării lor, autorii, deși au recomandat
instruire standardizată, testare de certificare, testare
regulată a competențelor, audituri periodice ale dosarelor
de caz și testare externă a competențelor nevăzute, au
declarat fără echivoc că nu este nevoie de un standard
național implicit de puncte numerice dacă acesta se poate
demonstra că fiecare expert operează peste un nivel minim
de competenţă.
Îndrumările pentru individualizare pot fi de dorit,
dar acestea ar trebui să fie recomandări generale
și expertului ar trebui să i se permită libertatea de
a-și exercita propriile abilități profesionale. În
aceste circumstanțe, un număr rigid de puncte
numerice nu este doar inutil, ci și irelevant. (Evett
și Williams, 1996, p. 72).
14.3.3.3 Studii privind procentul de eroare.În ceea ce
privește metodologia, un alt factor Daubert testabil este
cunoscuta potențială rata de eroare (Daubert, 1993). În
estimarea ratelor de eroare ale examinatorului tipărite
latente, unii recenzori (Cole, 2005, pp. 985–1078; Saks și
Koehler, 2005, pp. 892–895) s-au uitat la performanța la
testele de aptitudini ale examinatorului.
de tipărituri latente standardizate, care sunt aplicate de o
agenție externă de testare numită Collaborative Testing
Services. Saks și Cole au folosit, de asemenea, apariții
anecdotice în studiile de caz ca indicatori ai unei rate de
eroare mai mare decât cea raportată (Cole, 2005, pp.
996-1034; Saks, 2005). De înțeles, în absența oricăror date
produse profesional, nu mai aveau nimic altceva de
examinat.
În încercarea de a aborda problema ratei de eroare, pentru
a oferi o estimare a erorii mai bună decât cea existentă
anterior pentru profesie, tribunale și critici, Langenburg,
Wertheim și Moenssens au efectuat un studiu asupra ratei.
Langenburg et al., 2006, p. 55-92). În timpul primei etape a
studiului, cercetătorii au evaluat rezultatele potrivirii
participanților la un curs de formare în care amprentele
pielii de fricțiune (printuri latente) au fost comparate cu
specimene cunoscute. În cele aproximativ 6.000 de potriviri
efectuate de aproape 100 de experți (așa cum este definit
de studiu, acești experți au avut mai mult de un an de
experiență în potrivirea amprentelor latente), cercetătorii
au găsit un total de 61 de erori la cel mai înalt nivel de
încredere: 2 identificări greșite și 59 de erori materiale. Deși
59 de erori au fost considerate erori materiale, 2 dintre
aceste erori au asociat greșit persoana greșită cu dovezile;
celelalte 57 au mers la persoana potrivită, dar au enumerat
degetele sau palma greșite. Criteriile au fost furnizate în
studiu pentru a determina erorile

14–25
CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune
administrativ împotriva unei individualizări eronate. În a
doua etapă a acestui studiu, 16 experți au fost rugați să
verifice în mod independent rezultatele unui examinator
anterior.
Fiecare participant a primit un pachet care conținea 10
comparații și o declarație de rezultate a examinatorului
anterior. Opt solizări de verificator au avut succes. Două
dintre rezultate au fost erori și au inclus una dintre cele
două individualizări eronate din etapa anterioară. Cealaltă
eroare trebuie să fi fost o eroare de scris sau o a doua
nepotrivire, în funcție de pachetul primit aleatoriu de
participant. Verificatorul nu a fost anunțat că ar exista erori
în pachetul de verificare. Niciun expert nu a verificat vreuna
dintre erorile care le-au fost prezentate în acest studiu.
Studiul arată numeroase limitări,
În cele din urmă, este important să se țină cont de
observațiile empirice ale profesioniștilor criminalistici din
întreaga lume. Deși aceste date nu pot fi văzute cu
ușurință în literatură, trebuie să se țină cont de
experiențele colective ale zecilor de mii de examinatori de
tipărire latente din întreaga lume în ultimii 100 de ani, care
au fost martorii succesului, aplicării și acurateței recurente
ale metodologiei. în timpul formării noilor examinatori,
administrarea testelor interne de competență și a altor
instrumente de formare (unde răspunsurile sunt
cunoscute în prealabil de administratorul testului). Dacă
metodologia de comparație nu ar fi foarte precisă, ar fi
obișnuit să se observe erori frecvente în timpul analizei și
măsurării competențelor examinatorului.
Deși aceste observații empirice nu trebuie respinse, există
argumente împotriva susținerii lor. Avantajele și
dezavantajele utilizării informațiilor din testele de
aptitudini au fost explorate în altă parte (Saks & Koehler,
2005, pp. 892-895; Langenburg et al., 2006; Cole, 2006b,
pp. 39-105; Gutowski, 2006). S-a susținut că, fără un
adevăr de bază stabilit pentru comparație, orice altceva
nu constituie o evaluare corectă a fiabilității (Cole, 2006a,
pp. 109-135). Chiar și cu adevărul de bază stabilit în
exerciții de
14–26
formare, fără un model standardizat și validat pentru
comparație, semnificația acestor rezultate este discutabilă.
De exemplu, să presupunem că 10 experți individualizează
corect 10 printuri latente cu cele 10 surse corecte, pentru
un total mare de 100 de rezultate corecte și 0 erori.
Probabil că aceste individualizări ar exclude toate celelalte
surse de pe planetă. Contraargumentul este că, deși aceste
100 de concluzii au fost corecte în ceea ce privește adevărul
de bază, întrebarea relevantă devine: Au existat suficiente
caracteristici discriminatorii care se potrivesc, fără
diferențe observate, pentru a exclude de fapt populația
lumii ca sursă a amprentelor latente? Cu alte cuvinte,
potrivit examinatorilor,
14.3.3.4 Studii de părtinire în timpul comparațiilor.
14.3.3.4 Studii privind părtinirea în realizarea comparațiilor.
O preocupare tot mai mare în literatură (Saks et al., 2003,
pp. 77-90, Steele, 2004, pp. 213-240; Haber și Haber, 2004,
pp. 339-360), și în lumina cazului Mayfield (Stacey, 2004, pp.
706-718), abordează întrebarea dacă părtinirile afectează
judecățile și concluziile experților criminaliști, și în special
judecățile disciplinelor criminalistice comparative mai
subiective (de exemplu, teste de scris de mână, amprente
digitale etc.) . amprente digitale, arme de foc). Deși există
multe tipuri de părtinire (de exemplu, cultură, confirmare),
unii cercetători studiază în prezent părtinirea contextuală a
informațiilor cu privire la examinarea amprentelor digitale.
Primul studiu realizat de Dror, Péron, Hind și Charlton
(2005, pp. 799-809) a găsit dovezi puternice că informațiile
contextuale au influențat procesele de luare a deciziilor ale
non-experților care au participat la studiu. Douăzeci și
șapte de experți (voluntari studenți universitari) au primit
perechi de imagini (o imprimare latentă și un exemplar
cunoscut) și au fost întrebați dacă se potrivesc. În plus față
de imagini, participanții au fost expuși la niveluri variabile
de stimuli și informații contextuale. Dror și colegii (2005) au
descoperit că informațiile contextuale au părtinit judecățile
atunci când potrivirile erau mai ambigue (adică aveau mai
puțină cantitate și calitatea detaliilor crestei sau erau
similare).
Ei au descoperit că atunci când imaginile erau disparate ca
aspect și clare în detaliu, informațiile contextuale nu i-au
influențat pe participanți. Grupul a postulat că
 Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiuneCAPITOLUL 1 4

Tabelul 14–3

Rezultatele experimentelor lui Dror și colegii.

unu 2 3 4 5 6 7 8
Decizie individual individual individual individual
excludere excludere excludere excludere
trece ridicarea ridicarea ridicarea ridicarea

Nivelul de
Greu Greu nu e complicat nu e complicat dificil Greu nu e complicat nu e complicat
dificultate
sugerează sugerează
informație sugerează sugerează
nici unul nici unul nici unul individual nici unul individual
contextual excludere excludere
ridicarea ridicarea

Expertul A congruente congruente congruente congruente congruente congruente congruente congruente

A trecut la
Expertul B congruente congruente congruente congruente congruente congruente congruente
excludere
A trecut la
Expertul C congruente congruente congruente congruente congruente congruente congruente
excludere
A trecut la
A trecut la A trecut la
Expertul D. congruente congruente individual congruente congruente congruente
excludere excludere
ridicarea

nicio schimbare

Expertul E congruente Se poate congruente congruente congruente congruente congruente congruente

decide
Expertul F. congruente congruente congruente congruente congruente congruente congruente congruente

Notă

Șase experți au prezentat opt comparații în care au prezentat anterior opinii. În timpul reprezentării, sunt prezentate comparații cu contextul
părtinitor pe care l-ar putea întâlni în activitatea zilnică (cunoașterea mărturisirii suspectului, antecedente penale suspectate etc.).

(Preluat din Dror et al., 2006, p. 610.)

Experții în amprentă pot fi mai rezistenți la aceste
influențe datorită pregătirii și experienței, sau experții pot
fi de fapt mai susceptibili la aceste influențe din cauza
încrederii excesive și a raționalizării diferențelor.
Un al doilea studiu realizat de Dror, Charton și Perón (2006,
pp. 74-78) a implicat examinarea a cinci experți pentru
prejudecățile informaționale contextuale. Pentru studiu,
anchetatorii au selectat cinci experți care erau conștienți de
identificarea greșită de către FBI a cazului atentatului cu
bombă la trenul de la Madrid, dar nu văzuseră filmările
reale ale cazului. Experții au spus că aceste imagini au fost
din cazul Madrid Train Bombing și au fost identificate
incorect de FBI cu Brandon Mayfield (Stacey, 2004, pp.
706-718). Experții au fost întrebați dacă au considerat că
este o potrivire validă sau greșită. Cu toate acestea,
experților nu li s-au oferit imagini din cazul Mayfield;
pentru el
Dimpotrivă, fiecăruia i s-au dat câteva impresii pe care
expertul le-a individualizat personal în cazul la care a lucrat
cu 5 ani înainte de studiu. Astfel, fiecare expert și-a
reexaminat propriile probe. Când aceste imagini sunt
furnizate în baza unor informații contextuale false, trei
dintre cei cinci experți și-au inversat opiniile inițiale și au
declarat că perechea nu se potrivește (excluderea), un
expert și-a schimbat opinia inițială de la un rezultat pozitiv
la „neconcludent”, iar când în la final, un expert nu și-a
schimbat opinia, dar a menținut un rezultat pozitiv în ciuda
informațiilor contextuale puternice. O serie de preocupări
cu privire la limitările studiului au fost ridicate și discutate
online (www.clpex.com), dar studiul sugerează că experții
nu sunt imuni la părtinirea informațiilor contextuale.
În cel mai recent studiu, Dror și colegii (2006, pp. 74-78) au
folosit un design de studiu similar cu cel al experimentului
de polarizare a contextului Bombardment.

14–27
CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune
din trenul Madrid. Au fost prezentați șase experți cu lucrări
anterioare proprii, dar în circumstanțe de părtinire contextuală
mai puțin extremă decât în studiul anterior al Dror și colegii
(2005). Opt comparații pentru care expertul furnizase deja
concluzii cu câțiva ani înainte de studiu. Prin urmare, au fost 48
de studii pentru cei 6 experți. Douăzeci și patru de studii au
fost lipsite de prejudecăți de context și au fost studii controlate,
12 studii au reprezentat comparații „ușoare” în condiții de
părtinire de rutină și 12 studii au reprezentat comparații
„dificile” în condiții de părtinire de rutină (vezi Tabelul 14-3).
Prejudecățile de rutină a fost explicată de părtinirea
contextului care poate fi experimentată de un expert în
lucrul zilnic de rutină (afirmarea de către un ofițer de
poliție a vinovăției suspectului, cunoașterea unei
mărturisiri etc.). În cele 48 de studii, 6 au rezultat în
răspunsuri care nu erau compatibile cu rezultatul inițial
furnizat de expert. De asemenea, este interesant de
observat că dintre cele șase rezultate inconsecvente, două
au fost în testele de control (adică nu a fost furnizată nicio
prejudecată de context). Dror și colegii săi au sugerat două
posibile explicații pentru aceste neconcordanțe în studiile
de control. Prima posibilitate este că experimentul nu ar fi
putut fi lipsit de părtinire, chiar și în condițiile de control
sau, cel puțin, condiţiile din timpul reevaluării nu au fost
identice cu condiţiile în care a fost luată decizia iniţială. A
doua posibilitate este că reproductibilitatea este mai puțin
decât ideală și mai puțin decât se aștepta din rezultatele
experților, chiar și „în cadrul eșantionului”.
Cu alte cuvinte, decizia unui expert, atunci când este
prezentată cu aceleași dovezi în mai multe studii, poate să
nu fie reproductibilă în timp, iar expertul produce rezultate
inconsecvente și contradictorii. Dror și colegii săi au sugerat
studii suplimentare ale acestui fenomen. În ceea ce privește
restul de patru studii din cele șase cu răspunsuri
inconsecvente, Dror și colegii atribuie aceste inconsecvențe
părtinirii contextului în studii, observând că trei din patru
inconsecvențe reflectă părtinire. Cu toate acestea, ca și în
cazul experimentului anterior al contextului de polarizare
de la Madrid, au fost furnizate puține informații sau deloc
despre experți sau despre prezentarea imaginilor
experților, imaginile nu sunt, de asemenea, disponibile
pentru revizuire.
Spre deosebire de efectul Dror și colab., observat cu
privire la evaluarea unei amprente latente și a
14–28
exemplar (adică, decizia care a rezultat într-o
individualizare, excludere sau o opinie concludentă),
Schiffer și Champod (2007) au raportat că nu există niciun
efect atribuit prejudecății de context în faza de analiză.
Schiffer și Champod au oferit studenților de științe
criminalistice de la Universitatea din Lausanne, Elveția,
imagini tipărite latente înainte de seria de instruire
formală. Au fost efectuate două experimente.
Primul experiment a oferit 39 de elevi 12 imagini tipărite latente. Elevii au fost rugați să adnoteze punctele caracteristice pe
imagini folosind o normă standard. După finalizarea unui curs intensiv de predare a amprentelor, 29 dintre acești studenți au
primit aceleași imagini pentru a le analiza din nou. Schiffer și Champod au descoperit o creștere semnificativă statistic a
numărului de detalii raportate și o scădere a variației între răspunsurile elevilor. În plus, numărul cazurilor raportate în care
tipăritul a fost declarat „exploatabil” (adică „de valoare”) și „identificabil” a crescut semnificativ după perioada de formare. În al
doilea studiu, 11 imagini imprimate latente au fost furnizate la 2 grupuri de studenți (48 de studenți în total) după cursul de
pregătire a amprentei digitale. Imaginile au fost prezentate studenților în diferite circumstanțe de părtinire a contextului: lipsă
de părtinire, prezența articolului potrivit, caz de infracțiuni de proprietate redusă, caz de terorism de profil înalt și așa mai
departe. Elevii vor fi rugați să adnoteze imaginile și să raporteze valoarea fiecărei imprimări. Schiffer și Champod nu au
raportat diferențe pentru niciunul dintre factorii examinați între cele două grupuri. Ei au susținut că nu toate etapele
procesului ACE-V sunt la fel de vulnerabile la părtinire, iar rezultatele lor susțin robustețea fazei de analiză. Imaginile au fost
prezentate studenților în diferite circumstanțe de părtinire a contextului: lipsă de părtinire, prezența articolului potrivit, caz de
infracțiuni de proprietate redusă, caz de terorism de profil înalt și așa mai departe. Elevii vor fi rugați să adnoteze imaginile și
să raporteze valoarea fiecărei imprimări. Schiffer și Champod nu au raportat diferențe pentru niciunul dintre factorii examinați
între cele două grupuri. Ei au susținut că nu toate etapele procesului ACE-V sunt la fel de vulnerabile la părtinire, iar rezultatele
lor susțin robustețea fazei de analiză. Imaginile au fost prezentate studenților în diferite circumstanțe de părtinire a
contextului: lipsă de părtinire, prezența articolului potrivit, caz de infracțiuni de proprietate redusă, caz de terorism de profil
înalt și așa mai departe. Elevii vor fi rugați să adnoteze imaginile și să raporteze valoarea fiecărei imprimări. Schiffer și
Champod nu au raportat diferențe pentru niciunul dintre factorii examinați între cele două grupuri. Ei au susținut că nu toate
etapele procesului ACE-V sunt la fel de vulnerabile la părtinire, iar rezultatele lor susțin robustețea fazei de analiză. Elevii vor fi
rugați să adnoteze imaginile și să raporteze valoarea fiecărei imprimări. Schiffer și Champod nu au raportat diferențe pentru
niciunul dintre factorii examinați între cele două grupuri. Ei au susținut că nu toate etapele procesului ACE-V sunt la fel de
vulnerabile la părtinire, iar rezultatele lor susțin robustețea fazei de analiză. Elevii vor fi rugați să adnoteze imaginile și să
raporteze valoarea fiecărei imprimări. Schiffer și Champod nu au raportat diferențe pentru niciunul dintre factorii examinați
între cele două grupuri. Ei au susținut că nu toate etapele procesului ACE-V sunt la fel de vulnerabile la părtinire, iar rezultatele
lor susțin robustețea fazei de analiză.
14.4 Direcții viitoare pentru
cercetarea legată de examinarea
crestelor de frecare
14.4.1 Cercetarea sponsorizată de
guvernul SUA este disponibilă pentru
solicitanții de burse acceptați
Deși unele organizații profesionale (de exemplu, Fundația
Robert L. Johnson, creată de IAI) oferă
 Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiuneCAPITOLUL 1 4
mici burse de cercetare, aceste fonduri nu sunt în general
suficiente pentru a efectua un studiu la scară largă (de
exemplu, un studiu de validare)
sau un studiu complicat (de exemplu, dezvoltarea unui
model cantitativ pentru măsurarea distorsiunii), care ar
implica, fără îndoială, mai mulți experți și statisticieni, o
bază de date mare, precum și software și hardware adecvat
pentru testare. Agențiile guvernamentale sau instituțiile
academice ar trebui să finanțeze în mod adecvat această
cercetare. O agenție care a susținut propuneri deschise
pentru cercetarea pe scară largă a crestelor de frecare este
Institutul Național de Justiție (NIJ). INJ a emis cereri de
cercetare și dezvoltare a dovezilor de amprentă în 2009 și
pentru cercetare și dezvoltare a modelelor de dovezi de
amprentă în 2010. Ambele solicitări au condus la o varietate
de propuneri de proiecte pentru analiza crestelor de
frecare.
14.4.2 Subiecte de cercetare recomandate
Scientific Working Group on Ridge Friction Analysis,
Study, and Technology (SWGFAST) a publicat pe site-ul
său web (www.swgfast.org) o listă de domenii
recomandate pentru studiu și cercetare.
O altă sursă de cercetare recomandată a fost furnizată de
Budowle, Buscaglia și Perlman (2006). Unele dintre
recomandările sale notabile de „înaltă prioritate” includ:
• Elaborați linii directoare pentru descrierea calității
caracteristicilor de creastă dintr-o imagine.
• Elaborați linii directoare pentru suficiența în declararea
unui rezultat pozitiv.
• Determinați numărul minim de caracteristici (dacă
există) care sunt necesare pragmatic pentru ca un
examinator să declare un rezultat pozitiv al lucrării de
caz.
• Testele riguroase (validarea) metodologiei ACE V aplicate
de experți.
• Verificarea persistenței caracteristicilor de nivel al treilea.
Multe dintre sugestiile lor ar trebui luate în considerare cu
seriozitate de către cercetători serioși, deoarece rezultatele
a lucrărilor ar putea fi foarte benefice şi îmbogăţitoare
pentru disciplina identificării crestelor de frecare.
Un alt domeniu important care trebuie abordat este o
înțelegere obiectivă a distorsiunii și dezvoltarea unei metrici
acceptabile pentru toleranță. Din declarațiile făcute de
agențiile de investigație în cazul Brandon Mayfield (Office of
Inspector General, 2006, pp. 6-10) a fost clar că examinatorii
au ignorat diferențele dintre imprimarea latentă și
specimenul Mayfield. Cu toate acestea, a posteriori, s-a
constatat că diferențele sunt în afara toleranței acceptabile
și o excludere ar fi trebuit să fie concluzia corectă.
Determinarea intervalelor de toleranță acceptabile sau
determinarea unui sistem de ponderare adecvat pentru o
funcție pe baza ieșirii funcției din „normalitate”, din cauza
distorsiunii,
În cele din urmă, așa cum sa discutat și menționat anterior
de Stoney (vezi paginile 14-15), este necesară dezvoltarea
unui model de probabilitate mai complet pentru
individualitatea amprentelor digitale. Dezvoltarea acestui
model ar trebui să fie urmată de testarea empirică a
modelului cu mostre din lumea reală și seturi mari de date.
14.5 Concluzii
Într-un post-Daubert,este nevoie de cercetări suplimentare
în domeniul științei crestelor de frecare. Cu siguranță, orice
știință ar dori să extindă profunzimea și lărgimea
cunoștințelor disciplinei. Noi, cei din comunitatea experților
în amprentă, trebuie să încercăm să contestăm și să
studiem în continuare legile și teoriile care compun
disciplina noastră. Mai exact, trebuie să ne concentrăm
eforturile pe reevaluarea principiilor de bază ale
individualizării crestelor de frecare folosind tehnologii
moderne și îmbunătățite care nu erau disponibile în zilele
lui Galton. Există multe întrebări fără răspuns sau la care s-
au răspuns parțial cu privire la individualitatea pielii crestei
de frecare și compararea criminalistică a amprentelor de
frecare. Deși s-au făcut progrese semnificative, multe
dintre ele doar în ultimele două decenii, acesta este de fapt
doar vârful aisbergului. Odată cu apariția tehnologiilor noi,
mai puternice, a software-ului și a algoritmilor de
computer, avem oportunitatea de a explora
14–29
CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune

uriașele noastre baze de date cu amprente digitale și Babler, WJ Comunități prenatale în dezvoltarea crestei
bazele de date cu amprente palmare cu creștere rapidă. epidermale. ÎnTendințe în cercetarea dermatoglifică;
Trebuie să evaluăm și să cuantificăm amploarea variației Durham, N., Plate, C., Eds.; Kluwer Academic Press:
caracteristicilor crestei de frecare, pornind de la probabil Dordrecht, Olanda, 1990; p. 54–68.
cele mai elementare (modele și detaliile, dacă se poate
Babler, WJ Dezvoltarea embriologică a crestelor
numi această „bază”), apoi să încercăm să evaluăm și să
epidermice și configurațiile lor. ÎnDermatoglife: Știință în
cuantificăm alte caracteristici, cum ar fi pliurile. , cicatrici,
tranziție;Platon, C., Garruto, R., Shaumann, B., Eds.; March
forme de margine etc.
of Dimes: New York, 1991; p. 95–112.
Ar trebui să fie clar că există aspecte ale acestei discipline
Balthazard, V. De l'identification par les empreintes
care sunt bine stabilite și studiate (în special teoria
digitales.Contele Rendus, des Academies des Sciences
biologică a formării și persistenței crestelor de frecare). Cu
1911, 152, 1862–1864.
toate acestea, ar trebui să fie, de asemenea, clar că există
domenii de studiu care lipsesc din păcate (de exemplu,
Budowle, B.; Buscaglia, J.; Perlman, R. Revizuirea bazei
distorsiunea, toleranța).
științifice pentru comparațiile de friction Ridge ca mijloc de
identificare: constatări și recomandări ale Comitetului.
Absența cercetărilor publicate disponibile cu privire la unele
Criminalistică Comunicare.2006, 8(1).
aspecte ale disciplinei spune multe despre care ar trebui să
fie misiunea noastră.
Carroll, JW Legile naturii; 2003; plato.stanford.edu/
archives/fall2003/entries/laws-of-nature/ (accesat la 30
iunie 2009).
14.6 Revizori
Chacko, LW; Vaidya, MC Papilele dermale și modelele de
Recenzorii care au evaluat acest capitol au fost Leonard G.
creasta în pielea volară umană.ACTA Anatomical (Basel) 1968,
Butt, Christophe Champod, Deborah Friedman, Robert
70(1), 99–108.
J. Garrett, Andre A. Moenssens, Michael Perkins, Jon T.
Stimac, Michele Triplett, John R. Vanderkolk și James L. Champod, C.; Lennard, C.; Margot, P.; Stoilovic, M.F.amprente
Wayman. digitale și alte amprente ale pielii Ridge;CRC Press: Boca Raton,
FL, 2004.

14.7 Referințe Champod, C.; Locard, E. Standarde numerice și identificări

Amy, L. Valeur de la preuve en dactyloscope.Jurnalul
Societății de Statistică din Paris1946a, 88, 80–87.
Amy, L. Valeur de la preuve en dactyloscope II.Jurnalul
Societății de Statistică din Paris1946b, 88, 188–195.
Amy, L. Recherches sur l'identification des traces papillaires.
Societe de Médecine Légale1948, 28(2), 96–101.
Ashbaugh, DR Poroscopie.Gazeta Regală al Poliției
Montate din Canada1983, 45, 12–17.
„probabile”. J.Identitatea criminalistică.1995, 45(2), 136–163.
Champod, C.; Margot, P. Analysis of Minutiae Occurrences
on Fingerprints—The Search for Non-Combined Minutiae.
ÎnLucrările celei de-a 14-a reuniuni a Asociației
Internaționale de Științe Criminale,Tokyo, Japonia, 1996a.
Champod, C.; Margot, P. Computer Assisted Analysis of
Minutiae Occurrences on Fingerprints. ÎnProceedings of the
International Symposium on Fingerprint Detection and
Identification.Almog, J., Springer, E., Eds.; Poliția Națională

Ashbaugh, D.R.Analiza cantitativă-calitativă a crestelor de Israel: Ierusalim, 1996b; p. 305–318.

frecare: o introducere în ridgeologia de bază și avansată;

Chatterjee, S. K. Edgeoscopy.Ident. amprentă digitală. Mag.
CRC Press: Boca Raton, FL, 1999.
1962, 44(3).

Babler, WJ Selecția prenatală și modelele dermatoglifice.

Cole, SA Mai mult decât zero: Contabilizarea erorilor în
Am. J. Phys. Anthropol.1978, 48(1), 21–28.
identificarea tipăririi latente.J. Crim. L. şi Criminol.2005, 95(3),
985–1078.

14–30
 Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiuneCAPITOLUL 1 4

Cole, SA Identificarea cu amprentă este validă? Retorica Faulds, H. Amprente: un capitol în istoria utilizării lor
fiabilității în discursul susținătorilor de amprentă.Legea și pentru identificarea personală.Sci. Am. Suppl.1911, 1872,
Politica2006a, 28(1), 109–135. 326–327.

Cole, SA Prevalența și cauzele potențiale ale condamnării
greșite prin amprenta digitală.Golden Gate Univ. L. Rev.
2006b, 37(1), 39–105.
Servicii de testare în colaborare.Raportul de examinare a tipăririi
latente #9508;Collaborative Testing Services, Inc.: Herndon, VA,
1995.
Faulds, H.Dactilografia sau studiul amprentelor;
Milner and Company: Halifax, 1912.
Frishberg, D.; Yohe, T. Sunt doar un Bill (Versuri cântec); Casa
școlară Rock, American Broadcasting Company: 1975.
Galton, F.Amprente;Dover: Mineola, NY, 2005.

Grieve, Raport simpozionului DL Poliția națională din Israel:

Cummins, H. Dermatoglyphics: Modele semnificative ale
Simpozion internațional pentru detectarea și identificarea
suprafeței corpului.Yale J. Bio. mijlocul anului 2000,73(1–6), 79–90.
amprentelor digitale.J. Forensic Ident.1995, 45(5), 578–584.
Cummins, H.; Midlo, C.F.Amprente Inger, palme și tălpi: o
Grieve, D. L. Posesia Adevărului.J. Forensic Ident.1996,
introducere în dermatoglife;Dover: New York, 1943.
46(5), 521–528.
Cummins, H.; Așteaptă, WJ; McQuitty, JT Lățimea crestelor
Gupta, SR Studiul statistic al caracteristicilor crestei.Int. Crim.
epidermice pe vârfurile degetelor și palmelor: un studiu al
Rev. de poliție1968, 218(130), 130–134.
variației.Am. J. Anat.1941, 68, 127–150.

Gutowski, S. Ratele de eroare în examinarea amprentei: The

Daubertvs.Merrell Dow Pharmaceuticals, Inc.509 US
View în 2006.Buletinul criminalistic2006,Toamnă,18–19.
579,1993.

Haber, R.; Haber, L. Rate de eroare pentru examinatorii de

Donnelly, P.; Friedman, R. Căutări în bazele de date ADN și
amprente latente umane. ÎnSisteme automate de recunoaștere
consumul legal de dovezi științifice.mich. L. Rev. 1999,
a amprentelor;Ratha, N., Bolle, R., Eds.; Springer Verlag: New
97(4), 931–984.
York, 2004; p. 339–360.
Dror, IE; Charlton, D.; Péron, AE Informațiile contextuale
Hale, A. Morfogeneza pielii volare la fătul uman. Am. J.
fac experții vulnerabili la identificarea eronată.
Anat.1952, 91(1), 147–173.
Criminalistică Int.2006, 156(1), 74–78.

Hempel, C.; Oppenheim, P. Studii în logica explicaţiei.

Dror, IE; Peron, AE; Hind, S.; Charlton, D. When Emotions
Philos.Sci.1948, 15(2), 135–175.
Get the Better of Us: The Effect of Contextual Up-Down
Processing on Matching Fingerprints.Appl. Psih cognitiv.
Henry, R.E.Clasificarea și utilizările amprentelor digitale;ed.
2005, 19(6), 799–809.
1; Routledge & Sons: Londra, 1900.

Eaton, J. Amprentele sunt încă unice: un studiu pilot AFIS.

Huber, R. A. Martor expert.crim. L. Trimestrial1959, 2,
Prezentat la Conferința Asociației Internaționale pentru
276–295.
Identificare, Dallas, TX, 11 august 2005.
Huber, R.A.; Headrick, A.M.Identificarea scrisului de mână:
Eaton, biroul șerifului din județul J. King. Seattle, WA:
fapte și elemente fundamentale;CRC Press: Boca Raton, FL,
Comunicare personală, 2006.
1999.

Evett, I.; Williams, RL O revizuire a standardului de amprentă

digitală de șaisprezece puncte în Anglia și Țara Galilor.J. Forensic
Ident. 1996, 46(1), 49–73.
Faulds, H. Pe piele — Brazde ale mâinii.Natură1880, 22,
605.
Hughes, G. Losing Sight of the Shore.J. Forensic Ident.
1998, 48(5), 611–615.
IAI-Rezoluția VII.Știri de identificare1979, 29(8), 1.
IEEGFI-II.Metoda de identificare a amprentei;Grupul Interpol de
experți europeni pentru identificarea amprentelor digitale II: Lyon,
Franța, 2004.

14–31
CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune

Kimura, S.; Kitagawa, T. Dezvoltarea embriologică a
pliurilor umane palmare, plantare și digitale.Anatomie
Record1986, 216(2), 191–197.
Kimura, S.; Kitagawa, T. Dezvoltarea embriologică și prevalența
pliurilor de flexie ale degetului mare.Anatomie Record 1988,
222(1), 83–89.
Kingston, CR Analiza probabilistică a modelelor de amprentă
parțială, Ph.D. Teză, Universitatea din California, 1964.
Montagna, W.; Parakkal, P.Structura și funcția pielii,Ed. a
3-a; Presa academică: New York, 1974.
Montagna, W.; Kligman, A.; Carlisle, K.Atlasul pielii umane
normale;Springer-Verlag: New York, 1992.
Biroul Inspectorului General.O revizuire a gestionării de către
FBI a cazului Brandon Mayfield — Rezumat executiv
neclasificat.Departamentul de Justiție al SUA: Washington, DC,
martie 2006.

Langenburg, G.; Wertheim, K.; Moenssens, AA Un raport privind Okajima, M. Frecvența Epidermal-Ridge Minutiae în zona
acuratețea examinatorului de imprimare latentă în timpul exercițiilor Calcar a gemenilor japonezi.Am. J. Hum. Genet.1967, 19(5),
de antrenament de comparare.J. Forensic Ident.2006, 56(1), 55–92. 660–673.

Lin, CH; Liu, JH; Osterburg, JW; Nicol, JD Fingerprint Osterburg, JW O anchetă asupra naturii probei: identitatea
Comparison I: Similarity in Fingerprints.J. Criminalistică amprentelor digitale.J. Criminalistică Sci.1964, 9(4), 413–
Sci.1982, 27(2), 290–304. 427.

Locard, E. Les Pores et l'identification des Criminels. Osterburg, JW; Parthasarathy, T.; Raghaven, TES; Sclove,
biologic1912, 2(24), 357–365. SL Dezvoltarea unei formule matematice pentru calculul
probabilităților de amprentă pe baza caracteristicilor
Locard, E. Poroscopia.Arhive de antropologie penală,
individuale.J.Am. Stat. Asociații1977, 72(360), 772–778.
medicină juridică și psihologie și patologie normală1913,
28, 528–546.
Pankanti, S.; Prabhakar, S.; Jain, A. Despre individualitatea
Locard, E. La preuve judiciaire par les empreintes digitales.
amprentelor digitale. ÎnProceedings of Hawaii International
Arhive de antropologie penală, medicină juridică și
Conference on System Sciences (IEEE),Maui, HI, decembrie
psihologie și patologie normală1914, 29 (145), 321–348.
2001; p. 805–812.

Parsons, N.R.; Smith, JQ; Thönnes, E.; Wang, L.; Wilson, RG

Luff, K. Scrisoare către societatea de amprente.Amprenta globală
Statistici invariante la rotație pentru examinarea dovezilor
1993, 19(71), 3.
de la porii din amprentele digitale.Legea, probabil. și Risc
2008, 7(1), 1–14.
McCann, P. Raportul intermediar al Comitetului de
standardizare al Asociației Internaționale pentru Identificare.
Pearson, K. Identificarea persoanei. înViața, scrisorile și
ident. Știri1971, 21(10), 10–13.
munca lui Francis Galton,vol. IIIA; Cambridge University
Press: Cambridge, Anglia, 1930; p. 182.
McCann, P. Raportul Comitetului de Standardizare al
Asociației Internaționale pentru Identificare.Știri de
Popich, G.; Smith, D. Geneza și semnificația pliurilor digitale
identificare1973, 23(8), 13–14.
și palmare ale mâinii: Raport preliminar. J.Pediatrică 1970,
77(6), 1017–1023.
McComas, W. Zece mituri ale științei: reexaminarea a ceea ce
credem că știm. ...Şcoală Ştiinţă Matematică. 1996, 96, 10.
Popper, K. TheLogica descoperirii științifice;Hutchinson
Education: Londra, 1959.
McRoberts, A. Natura nu se repetă niciodată.Imprimarea1996,
12(5), 1–3.
Popper, K.Conjecturi și respingeri: creșterea cunoștințelor
științifice;Routledge & Kegan Paul: Londra, 1972.
Misumi, Y.; Akiyoshi, T. Structura microscopică electronică de
scanare a amprentei în legătură cu suprafața dermică.
Roddy, AR; Stosz, JD Caracteristici de amprentă—Analiză
Anatomie Record1984, 208(1), 49–55.
statistică și estimări de performanță a sistemului.
Procedurile IEEE,1997, 85(9), 1389–1421.
Moenssens, A. Columbia City, IN. Comunicare personală,
2006.

14–32
 Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiuneCAPITOLUL 1 4
Roddy, AR; Stosz, JD Tehnici de procesare a caracteristicilor
de amprentă și poroscopie. ÎnTehnici biometrice inteligente
în amprenta digitală și recunoașterea feței.Jain, LC, Halici,
U., Hayashi, I., Lee, SB, Tsutsui, S., Eds.; CRC Press: Boca
Raton, FL, 1999, p. 37–105.
Roxburgh, T. Despre valoarea probatorie a amprentelor
digitale. Sankhya: Indian J. Stat.1933, 1 (50), 189–214.
Saks, M. Considerarea juridică a amprentelor digitale. Prezentat la
prima conferință internațională web privind identificarea umană E-
Symposium, 14 aprilie 2005.
Saks, M.; Koehler, J. The Coming Paradigm Shift in Forensic
Identification Science.Ştiinţă2005, 309 (5736), 892–895.
Saks, M.; Risinger, DM; Rosenthal, R.; Thompson, WC Efectele
contextului în știința criminalistică: o revizuire și aplicare a
științei științei la practica de laborator a criminalității în Statele
Unite.Știință și Justiție2003, 43(2), 77–90.
Schiffer, B.; Champod, C. Influența potențială (negativă) a
prejudecăților observaționale în etapa de analiză a individualizării
semnelor degetelor.Forensic Science Int.,2007, 167 (2–3), 116–120.
Sclove, SL Apariția caracteristicilor de amprentă ca proces
bidimensional.J.Am Stati. Asociații1979, 74(367), 588–595.
Sclove, SL Apariția caracteristicilor de amprentă ca proces
Poisson bidimensional.Comm. in Stati. Teoretic. Meth.
1980, A9(7), 675–695.
Srihari, SN; Shrinivasan, H.; Fang, G. Discriminabilitatea
amprentelor gemenelor.J. Forensic Ident.2008, 58(1), 109–
127.
Stacey, R. Raport privind individualizarea eronată a amprentelor
digitale în cazul atentării cu bombă la tren de la Madrid.Journal of
Forensic Identification2004, 54(6), 706–718.
Steele, L. The Defense Challenge to Fingerprints.crim. L.
Bull.2004, 40(3), 213–240.
Stoney, DA Măsurarea individualității amprentelor digitale. În
Progrese în tehnologia de amprentă digitală;Lee, HC,
Gaensslen, RE, Eds.; CRC Press: New York, 2001; p. 327–387.
Stoney, D.A.; Thornton, JI O analiză critică a modelelor
cantitative de individualitate a amprentelor.J. Criminalistică Sci.
1986a, 31(4), 1187–1216.
Stoney, D.A.; Thornton, JI O metodă pentru descrierea perechilor
de Minutia în modelele de creasta epidermală.J. Criminalistică Sci.
1986b, 31(4), 1217–1234.
Stoney, D.A.; Thornton, JI Un studiu sistematic al
Epidermal Ridge Minutiae.J. Criminalistică Sci.1987, 32(5),
1182–1203.
Stosz, J.D.; Alyea, LA Sistem automat pentru autentificarea
amprentei folosind pori și structura de creastă. În
Proceedings of SPIE, Automatic Systems for the
Identification and Inspection of Humans;Mammone, RJ,
Murley, JD, Eds.; 1994, Vol. 2277; p. 210–223.
Stücker, M.; Geil, M.; Kyeck, S.; Hoffman, K.; Rochling, A.;
Memmel, U.; Altmeyer, P. Liniile interpapilare—partea
variabilă a amprentei umane.J. Criminalistică Sci.2001,
46(4), 857–861.
SWGFAST. Metodologia de examinare Friction Ridge pentru
examinatorii de imprimare latentă, versiunea 1.01; 2002; www.swgfast.
org.
Thornton, JI Paradigma fulgului de nea.J. Criminalistică Sci.
1986, 31(2), 399–401.
Thornton, S.; Popper, K.T.Am Stanford Encyclopedia of
Philosophy;2005; plato.stanford.edu/archives/sum2005/
entries/popper (accesat la 30 iunie 2009).
Tietze, S. Witthuhn, K.Papillarleistenstruktur der menschli chen
Handinnenfläche.Luchterhand: Berlin, Germania, 2001.
Trauring, M. Comparația automată a modelelor Finger-
Ridge.Natură1963, 197, 938–940.
S.U.A.vs.Mitchell.Pipa. 96-407,Dauberttranscrierea
audierii, 7–9 iulie, 12–13, 1999.
VanFraassen, B.Legea și simetria;Clarendon Press:
Oxford, 1989.
Wayman, J.L.Când știința proastă duce la o lege bună:
ironia tulburătoare a audierii Daubert în cazul SUA vs.
Byron C. Mitchell;Publicații de biometrie: Universitatea de
Stat din San Jose, San Jose, CA, 2000.
Wertheim, K.; Maceo, A. Etapa critică a formării modelului
de creasta de frecare.J. Forensic Ident.2002, 52(1), 35–85.
Wertheim, PA Comparația științifică și identificarea
dovezilor de amprentă.Imprimarea2000, 16(5).
14–33
CAPITOLUL 1 4Cercetare științifică care susține elementele fundamentale ale examinării crestei de fricțiune

Wilder, HH; Wentworth, B.identificare personala;The Okajima, M. Frequency of Forks in Epidermal-Ridge

Gorham Press: Boston, 1918.
Wilder, HH; Wentworth, B.identificare personala;Ed. a II-
a; T. G. Cooke: Chicago, 1932.
Zynda, L. Lyle Prelegerile lui Zynda despre filosofia științei;
1994; www.soc.iastate.edu/sapp/phil_sci_lecture00. html
(accesat la 30 iunie 2009).
14.8 Informații suplimentare
Champod, C.R.Econnaissance automatic și analize
statistice des minuties sur les empreintes digitales.
Ph.D., teză, Universite de Lausanne, Institut de Police
Scientifique et de Criminologie, 1996.
Epstein, R. Fingerprints Meet Daubert: The Myth of
Fingerprint “Science” Revealed. S. Cali.L. Rev.2002, 75,
605–658.
Holt, S.B.Genetica crestelor dermice;Charles C
Thomas: Springfield, IL, 1968.
Loesch, D.Dermatoglife cantitative: clasificare, genetică
și patologie;Oxford University Press: New York, 1983.
Minutiae in the Finger Print.Am. J. Phys. Anthropol.1970,
32(1), 41–48.
Okajima, M. Epidermal-Ridge Minutiae in the Hallucal Area.
Mitteilungen der Anthropologischen Gesellschaft din Viena
1977, 34, 285–290.
Okajima, M. Caracteristici cantitative și genetice ale
Epidermal Ridge Minutiae pe palma gemenilor.Hmm.
moştenire 1984, 34(5), 285–290.
Ökrös, S.Ereditatea modelelor papilare;Editura
Academiei Maghiare de Științe: Budapesta, 1965.
Roberts, D.F. Dermatoglife și genetică umană. În
Dermatoglife — Cincizeci de ani mai târziu;Wertelecki, W.,
Platon, C., Paul, NW, Eds.; Alan R. Liss Inc.: New York, 1979;
p. 475–494.
Samuels, J. Scrisoare privind „Forensic Friction Ridge
(Fingerprint) Examination Validation Studies”. Institutul
Național al Justiției. Departamentul de Justiție al SUA:
Washington, DC, 20 iunie 2000.

Institutul Național al Justiției.Studii de validare a examenului

Criminalistic Friction Ridge (amprentă);Institutul Național de
Justiție, Departamentul de Justiție al SUA; Imprimeria
Guvernului SUA: Washington, DC, 2000.

14–34
 CAPITOL
ABILITĂȚI SPECIALE ȘI
PUNCTE slăbiciuni ÎN
ABILITATEA LEGALĂ
Thomas A. Busey și
Itiel E. Dror

CUPRINS
3 15.1 Relevanța minții umane 22 15.4 Rezumat și concluzii

4 15.2 Psihologie cognitivă 22 15.5 Referințe

17 15.3 Elemente cognitive și

psihologice în identificarea
amprentelor digitale

15–1
 Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalisticăCAPITOLUL 1 5

15.1 Relevanța minții

CAPITOLUL 15
umane
Examinările tipărite latente sunt sarcini perceptuale și cognitive complexe. Examinatorii se bazează pe sistemele lor vizuale pentru a găsi

ABILITATI SPECIALE asemănări în perechile de imprimate. În continuare, gradul de similitudine percepută trebuie comparat cu cel găsit în examinările anterioare și,

în cele din urmă, trebuie să se decidă dacă asemănările găsite între tipărituri (precum și regiunile de dezacord inexplicabil) justifică concluzia că

ȘI SLABĂCIUNE ÎN
impresiile ambelor provin sau nu din aceeași sursă (sau nu sunt concludente). Acest proces constă în percepție, judecăți de similitudine,

memorie și luarea deciziilor. Aceste abilități variază de la persoană la persoană și pot fi îmbunătățite cu pregătire și experiență. Ele sunt, de

asemenea, supuse unor potențiale părtiniri și influențe externe. În acest capitol va fi ilustrat Bazându-se pe cunoștințele din științele vizuale și

ABILITATEA LEGALĂ cognitive, modul în care înțelegerea minții umane este relevantă și fundamentală pentru stăpânirea amprentei. O astfel de înțelegere arată în

mod clar procesele cognitive unice și abilitățile speciale ale experților, împreună cu vulnerabilitățile acestora. Acest capitol începe cu un scurt

rezumat al principalelor descoperiri ale științei cognitive și apoi discută modul în care aceste domenii de cercetare au fost extinse la examinatorii

THOMAS A. BUSEY ȘI de imprimare latente. Ori de câte ori este posibil, se creează legături între descoperirile științei de bază și domeniile relevante ale procedurilor

ITIEL E. DROR* de instruire, selecție și examinare a tipăririi latente. modul în care înțelegerea minții umane este relevantă și fundamentală pentru stăpânirea

amprentei. O astfel de înțelegere arată în mod clar procesele cognitive unice și abilitățile speciale ale experților, împreună cu vulnerabilitățile

acestora. Acest capitol începe cu un scurt rezumat al principalelor descoperiri ale științei cognitive și apoi discută modul în care aceste domenii

de cercetare au fost extinse la examinatorii de imprimare latente. Ori de câte ori este posibil, se creează legături între descoperirile științei de

bază și domeniile relevante ale procedurilor de instruire, selecție și examinare a tipăririi latente. modul în care înțelegerea minții umane este

relevantă și fundamentală pentru stăpânirea amprentei. O astfel de înțelegere arată în mod clar procesele cognitive unice și abilitățile speciale

ale experților, împreună cu vulnerabilitățile acestora. Acest capitol începe cu un scurt rezumat al principalelor descoperiri ale științei cognitive și

apoi discută modul în care aceste domenii de cercetare au fost extinse la examinatorii de imprimare latente. Ori de câte ori este posibil, se

creează legături între descoperirile științei de bază și domeniile relevante ale procedurilor de instruire, selecție și examinare a tipăririi latente.

Acest capitol începe cu un scurt rezumat al principalelor descoperiri ale științei cognitive și apoi discută modul în care aceste domenii de

cercetare au fost extinse la examinatorii de imprimare latente. Ori de câte ori este posibil, se creează legături între descoperirile științei de bază

și domeniile relevante ale procedurilor de instruire, selecție și examinare a tipăririi latente. Acest capitol începe cu un scurt rezumat al

principalelor descoperiri ale științei cognitive și apoi discută modul în care aceste domenii de cercetare au fost extinse la examinatorii de

imprimare latente. Ori de câte ori este posibil, se creează legături între descoperirile științei de bază și domeniile relevante ale procedurilor de

instruire, selecție și examinare a tipăririi latente.

În domeniile expertului, precum și în viața de zi cu zi,

oamenii procesează informații. Informația este percepută,
codificată, reprezentată, transformată, stocată, preluată și
comparată cu alte informații și evaluată, pentru a numi
doar câteva procese. Cu toate acestea, mintea

* Acest capitol a fost alcătuit inițial din două capitole separate, unul de Dr.
Busey și unul de Dr. Dror. Cele două capitole au fost consolidate într-unul
singur. Autorii doresc să mulțumească recenzenților pentru comentariile
lor și INJ pentru sprijinirea acestui proiect și eforturile lor de a-i menține
integritatea.

15–3
CAPITOLUL 1 5Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalistică

humana nu este o cameră și nu procesează pasiv

informații. Este naiv să credem că ființele umane
construiesc și experimentează pasiv realitatea și percep
mediul ca „ceea ce este cu adevărat”.Percepția este departe
de a fi perfectă(Dror 2005a; vezi, de asemenea, Humphreys
et al., 1997; Snyder şi colab., 1977). Oamenii participă la o
varietate de procese active care organizează și pun în
aplicare structura informațiilor așa cum provine din lumea
exterioară. Informațiile sunt apoi interpretate și procesate
în moduri care depind în mare măsură de mintea și
cunoașterea umană, și mai puțin de mediu și de conținutul
real al informațiilor în sine. Pe măsură ce procesăm
informația în mod dinamic, afectăm ceea ce vedem, modul
în care interpretăm și evaluăm și procesele noastre de luare
15.2 Psihologie cognitivă
Mintea umană este o mașină complexă. Este incredibil în
gamă și întindere și este dinamic, flexibil și adaptabil. Deși
complexă și intrigantă, esența minții umane este totuși o
mașină de procesare a informațiilor. De îndată ce
informația vine prin sistemele noastre senzoriale, este
procesată. Prelucrarea poate include transformări,
comparații și consolidare cu informațiile care sunt deja
stocate în sistem, cum ar fi evaluări, luare a deciziilor etc.
Oamenii sunt norocoși să aibă la dispoziție un mecanism de

a deciziilor. Prin urmare, pentru a înțelege performanța calcul puternic, cum ar fi creierul nostru, deoarece

experților, în special într-un domeniu foarte specializat, compararea a două amprente diferite necesită o serie de

cum este identificarea umană, este necesar să se abilități cognitive și perceptuale pe care computerele

examineze funcțiile minții umane și ale cogniției (Dror, în dependente de hardware nu le-au egalat încă. Trebuie să

presă; Dror și Fraser-Mackenzie,
Cogniția umană a fost neglijată de comunitatea de amprentare, atât de experții criminaliști înșiși, cât
și de oamenii care proiectează și dezvoltă tehnologii conexe. Acest capitol este un pas către
rezolvarea acestei neglijeri; Identificarea amprentelor va fi prezentată în contextul său, care este cel
al cogniției umane. Cititorul va fi mai întâi introdus în principiile de bază ale multor cunoaștere și
percepție, care servesc la ilustrarea procesării informațiilor umane. Aceste principii sunt ilustrate cu
luați în considerare toți factorii precum atenția, motivația,
procesarea perceptivă și luarea deciziilor. În secțiunea
următoare, unele dintre constatările de bază ale psihologiei
cognitive sunt acoperite pe scurt pentru a pune bazele
aplicării acestor rezultate la examinările tipărite latente.
Trebuie remarcat faptul că există încă o prăpastie destul de
mare între aceste constatări de bază și întrebări specifice
legate de științele criminalistice. Ca urmare,

exemple de fenomene psihologice care au fost alese pentru relația lor directă cu procesul de

examinare a tipăririi latente. Capitolul se transformă apoi într-o discuție despre dezvoltarea

expertizei și modul în care instrumentele neuroștiinței cognitive pot fi utilizate pentru a descrie

diferențele dintre experți și începători. În final, sunt discutate vulnerabilități importante în

dezvoltarea experienței. Pe parcursul acestui capitol, autorii susțin că revine examinatorilor practici

să-și trateze practica profesională ca pe un efort științific în care ei continuă să conteste toate

aspectele examinărilor lor, să adune informații despre eficacitatea și acuratețea deciziilor lor, precum 15.2.1 Prelucrarea datelor
și să perfecționeze. antrenamentul și procedurile de practici adecvate pentru evitarea contaminării
din studiile umane
cognitive și astfel optimizarea procesului decizional al acestora. Sunt discutate vulnerabilități

importante în dezvoltarea experienței. Pe parcursul acestui capitol, autorii susțin că revine

Știința fără date nu este știință. Deși teoriile și argumentele
examinatorilor practici să-și trateze practica profesională ca pe un efort științific în care ei continuă să
joacă un rol, oamenii de știință se bazează în primul rând
conteste toate aspectele examinărilor lor, să adune informații despre eficacitatea și acuratețea
pe o evaluare liberă și nepasională a datelor colectate în
deciziilor lor, precum și să perfecționeze. antrenamentul și procedurile de practici adecvate pentru
experimente care sunt concepute pentru a afla adevărul.
evitarea contaminării cognitive și astfel optimizarea procesului decizional al acestora. Sunt discutate
Aceste date stau la baza teoriei și nu invers. Datele pot
vulnerabilități importante în dezvoltarea experienței. Pe parcursul acestui capitol, autorii susțin că
proveni direct din experimente comportamentale, în care
revine examinatorilor practici să-și trateze practica profesională ca pe un efort științific în care ei
subiecții îndeplinesc sarcini similare examinărilor tipărite
continuă să conteste toate aspectele examinărilor lor, să adune informații despre eficacitatea și
latente, sau datele pot fi colectate indirect prin utilizarea
acuratețea deciziilor lor, precum și să perfecționeze. antrenamentul și procedurile de practici
urmăririi ochilor, înregistrării electrofiziologice, modelării
adecvate pentru evitarea contaminării cognitive și astfel optimizarea procesului decizional al
computerizate sau imagistice cerebrale.
acestora.

15–4
 Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalisticăCAPITOLUL 1 5
Aceste date necesită modele de interpretare, care pot lua
forma unor descrieri verbale, formule matematice sau
programe de calculator, iar domeniul psihologiei cognitive a
fost dezvoltat pentru a aplica modele unor astfel de date
psihologice. Un exemplu, probabil, familiar pentru mulți
cititori este cel al AFIS, care poate servi drept model pentru
procesul de potrivire a amprentelor. Acest model nu
surprinde întreaga performanță a experților umani.
Selectarea unui model dintr-un set de modele candidate sau
explicații se realizează pe baza nivelului de coerență cu
datele colectate în experimente.
În ultimii ani, psihologia cognitivă a evoluat în neuroștiința
cognitivă. În neuroștiința cognitivă, studiul procesării
informațiilor umane a fost avansat în continuare prin
raportarea acesteia la creierul uman (Kosslyn & Koenig,
1992). Examinările și studiile creierului uman sunt folosite
pentru a constrânge și a ghida teoriile de procesare a
informațiilor. Deși mintea este la fel de diferită de creier pe
cât este software-ul de hardware, creierul oferă multe
indicii importante despre natura și caracteristicile minții.
În neuroștiința cognitivă, mecanismele hardware
subiacente sunt considerate relevante pentru înțelegerea
proceselor mentale de nivel superior, dar asta este în
măsura în care se termină interesul. Astfel, în neuroștiința
cognitivă, neuroștiința este mai degrabă un instrument
pentru studiul cognitiv decât un scop în sine. Dezvoltarea
neuroștiinței cognitive a avut loc din noi moduri de
conceptualizare a creierului ca sistem de procesare a
informațiilor. Acest lucru a fost realizat, parțial, prin
tehnologii avansate care au permis noi moduri de
vizualizare și studiere a creierului și a operațiilor acestuia
(CT și RMN, și în special imagistica funcțională PET și fMRI).
Aceste tehnologii au fost deja aplicate în studiul
performanței expertului în amprentă (Busey și Vanderkolk,
2005), după cum se explică mai jos.
15.2.2 Principii și probleme cheie
în înțelegerea condiției umane
Există trei probleme care sunt deosebit de importante
pentru înțelegerea cunoașterii umane: (1) creierul este
o resursă limitată cu capacitatea limitată de a
prelucrare limitată. (2) Prelucrează informațiile a caleactiv și
dinamic și (3) performanța sa depinde și este limitată de
reprezentările mentale și de modul în care este stocată
informația (la fel de mult ca și de informația care este
stocată efectiv). Aceste probleme sunt explicate și ilustrate
mai jos.
Creierul este o mașină finită și, prin urmare, capacitatea sa
de a procesa informații este limitată. Procesarea
informațiilor a evoluat pentru a funcționa în (și dincolo de)
limitele acestei resurse. De exemplu, deoarece ființele
umane au resurse limitate, nu este posibil pentru noi să
procesăm toate informațiile primite și astfel să ne
concentrăm atenția asupra unui subset al input-ului pe care
îl percepem fără a ține cont de restul (Sperling, 1960).
Resursele noastre limitate, de fapt, au dat naștere la o mare
parte din inteligența umană. De exemplu, ținând cont de
faptul că ne putem ocupa doar de un subset de informații,
este necesar să acordăm prioritate informațiilor care sunt
cele mai importante de prelucrat. Prin urmare,
Alte moduri în care ne ocupăm de resursele noastre
limitate includ compresia informațiilor. Pe lângă atenția
selectivă, am dezvoltat modalități de reducere a sarcinii
cognitive prin comprimarea informațiilor în bucăți de
informații mai eficiente din punct de vedere computațional
(Dror, Schmitz-Williams și Smith, 2005).
Modul în care informația este organizată și reprezentată
are efecte profunde asupra modului în care o procesăm, ce
putem face cu ea și ce informații sunt disponibile. De
exemplu, modul în care reprezentăm numerele nu este o
chestiune tehnică și banală; Indiferent dacă folosim „3” sau
„III” are implicații pentru operațiile matematice de
anvergură pe care le putem (sau nu) le face. De fapt, Marr
(1982, p. 21) afirmă: „Acesta este un motiv cheie pentru
care cultura romană nu a dezvoltat matematica în modul în
care au făcut-o culturile arabe anterioare”.
Reprezentarea informației este determinată și de modul în
care oamenii o codifică intern. De exemplu, oamenilor le va
fi ușor să numească lunile anului în ordine cronologică, dar
imposibil să le numească în ordine alfabetică (încercați!). În
multe cazuri, aceeași informație poate fi reprezentată într-o
varietate de moduri și în forma specifică care este
reprezentată
15–5
CAPITOLUL 1 5Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalistică
ulterior va determina modul în care aceste informații pot fi
utilizate și manipulate. Modul în care creierul manipulează
mental imaginile depinde în mare măsură de modul în care
imaginile sunt inițial reprezentate și codificate (de
exemplu, sistematic vs. fragmentat) (Smith & Dror, 2001),
iar acest lucru depinde de o varietate de factori, inclusiv de
resursele cognitive disponibile. (Dror, Schmitz-Williams și
Smith, 2005). Aceste probleme sunt deosebit de acute
pentru inspectori, afectându-le performanța într-o
varietate de domenii, inclusiv militar, medical, polițist,
financiar și criminalistic (Dror, în presă).
Reprezentările mentale și cognitive sunt esențiale pentru
procesul de potrivire a tipăririi latente, deoarece
fragmentele sau caracteristicile unei copii individuale
tipărite trebuie păstrate în memorie suficient de mult
pentru a fi comparate cu o a doua imagine. Acest proces ar
fi imposibil fără reprezentări mentale, iar îmbunătățirea
capacității de a păstra mai multe informații în memorie
pentru perioade mai lungi de timp poate reprezenta un
element de expertiză (Busey & Vanderkolk, 2005).
Înainte de a ilustra modul în care aceste principii și
probleme fundamentale se manifestă în fenomenele
perceptuale, cognitive și psihologice, este important să
facem o distincție între procese.de jos în susYde sus în jos(
de exemplu, Humphreys et al., 1997). Proceselede jos în
sus sunt bazate pe date. Informațiile primite din mediul
extern ghidează mecanismele de transformare și
conținutul informațional. Aceste tipuri de procese sunt
pasive și depind de datele introduse în sine. Proceselede
sus în jossunt cei care depind de procesor (oamenii in
acest caz) si mai putin de ceea ce este procesat. În aceste
procese, starea de spirit și informațiile deja conținute în
sistem conduc procesele. Proceselede sus în josele nu
depind atât de input-ul în sine, cât de ceea ce este deja în
mintea persoanei care prelucrează informația. Fiecare
proces cognitiv, cum ar fi învățarea, gândirea,
identificarea, compararea, potrivirea, luarea deciziilor,
rezolvarea problemelor și toate celelalte procese conțin cel
puțin unele elemente de procesare.de sus în jos.
Nu este o chestiune de alegere sau chiar de prelucrare
conștientă; informația aflată deja în creier, starea de spirit
și mulți alți factori sunt profund interconectați în modul în
care informațiile sunt percepute, interpretate și procesate.
Natura dinamică a cunoașterii și modul în care
funcționează mintea este clară
15–6
caracteristic sistemelor inteligente. De fapt, pe măsură ce
oamenii devin mai experimentați și devin adevărați
experți, procesele de sus în jos joacă un rol mai mare în
modul în care procesează informațiile (Dror, în presă).
La nivel psihologic, pe măsură ce atenția se îndreaptă către
natura și arhitectura minții umane, se poate observa cum
mintea joacă un rol important în determinarea alegerii, dacă
este cazul, și modul în care oamenii înțeleg și interpretează
informațiile. O ilustrare intuitivă ar fi atunci când tu (sau
partenerul tău) ești însărcinată și începi să observi o mulțime
de femei însărcinate. Acest lucru nu se datorează faptului că
mai multe femei sunt însărcinate, ci mai degrabă pentru că
propriile circumstanțe mentale afectează ceea ce vezi, dacă
este deloc. Acest lucru depășește scopul acestui document
pentru a oferi o explicație detaliată a modului în care
funcționează mintea și a implicațiilor sale. Cu toate acestea,
există multe astfel de influențe, de exemplu, profeții care se
împlinesc de sine, ilustrând modul în care elementele mentale
și psihologice (cum ar fi ceea ce dorim și dorim) afectează ceea
ce vedem și ceea ce suntem capabili să facem. Dacă ne este
sete, este mai probabil să percepem imagini cu caracteristici
de apă; starea noastră de sete ne modulează percepția
(Changizi și Hall, 2001). Starea noastră emoțională și starea de
spirit sunt alte exemple ale efectelor minții asupra modului în
care interpretăm informațiile (Byrne & Eysenck, 1993;
Halberstadt și colab., 1995; Niedenthal și colab., 2000).
Există și alte elemente care se referă la luarea deciziilor. Pe
măsură ce oamenii cântăresc opțiuni alternative, ei iau în
considerare dovezile în alegerea fiecăreia. Deplasându-se
secvențial prin diferite opțiuni de decizie, se acumulează
dovezi către un prag de decizie (Dror, Busemeyer și
Basola, 1999).
Aceste praguri de decizie și evaluarea informațiilor în
sprijinul opțiunilor de decizie depind de elemente
psihologice. Pe de altă parte, este necesar să se facă
distincția când se caută informații pentru a lua o decizie și
când se caută selectiv informații pentru a susține o alegere
alternativă deja aleasă (sau preferată). Când informațiile
sunt colectate, examinate și interpretate pentru a genera și
lua în considerare diferite opțiuni alternative, informațiile și
datele conduc procesul de luare a deciziilor; aceasta este o
progresiede jos în sus. Cu toate acestea, înainte ca
informațiile să fie colectate sau procesate, oamenii au deja
o preferință. Această componentăde sus în josacea
 Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalisticăCAPITOLUL 1 5
adesea inconștient. Chiar și în timpul procesului decizional
propriu-zis, chiar dacă decidentul vine inițial fără decizii sau
noțiuni preconcepute, pe măsură ce deciziile sunt luate în
considerare și luate, informațiile sunt colectate și prelucrate
pentru a examina, confirma și valida aceste decizii. Aceste
procese sunt foarte dependente de elemente și procese
psihologice și nu numai de informații relevante. Prin
urmare, mintea și stările noastre mentale joacă un rol activ
în modul în care (dacă este deloc) obținem, procesăm și
interpretăm informațiile, precum și în luarea deciziilor
(Dror, 2008).
15.2.3 Experiență vizuală și
examinări tipărite latente
Secțiunea anterioară ilustrează modul în care sarcinile
aparent simple, cum ar fi recunoașterea și compararea, pot
fi influențate de mulți factori diferiți. Această secțiune
discută rezultatele experimentelor vizuale care încearcă să
explice modul în care practica și experiența pot îmbunătăți
performanța la sarcinile vizuale. Discuția este limitată, într-
o oarecare măsură, de faptul că s-au adunat relativ puține
date cu privire la examinatorii de tipărire latente, dar din
fericire comunitatea de vizionare a îmbrățișat un stimul
numit val.sinusul de grilajcare, cu modelele sale de bare
deschise și întunecate, este de fapt destul de asemănătoare
cu o mică parte a unui imprimeu latent. Următoarele
secțiuni rezumă datele din diferite experimente care
ilustrează modul în care practica poate îmbunătăți
performanța și oferă modele specifice care explică aceste
îmbunătățiri. Un avertisment în avans: experimentele de
învățare perceptivă discutate au adesea o scară de
antrenament de zile și săptămâni, spre deosebire de anii pe
care experții îi iau adesea. Prin urmare, ar fi de așteptat să
existe diferențe mai mici între subiectul antrenat și cel
neantrenat în aceste experimente decât atunci când sunt
testați examinatorii de imprimare latentă.
15.2.3.1 Privire de ansamblu și studii ale învățării
perceptuale.Învățarea perceptivă este procesul prin care
sistemul senzorial își modifică selectiv comportamentul în
conformitate cu introducerea unor informații importante
de mediu. Provocarea cu care se confruntă creierul este că,
deși trebuie să își schimbe conectivitatea și să consolideze
sinapsa neuronală pentru a învăța informații noi, trebuie să
se protejeze și de modificările nedorite care
ar degrada cunoștințele existente (Fusi și colab., 2005;
Kepecs și colab., 2002). În același timp, sistemul vizual
trebuie să selecteze care este informația relevantă de
învățat. (Prin utilizarea tehnologiei și a instruirii bazate pe
știință, sistemul vizual poate învăța acest lucru mai eficient
și mai eficient. Vezi Dror, Stevenage și
Ashworth, 2008.) Oamenii sunt conștienți de faptul că o
mică parte din lumea vizuală și cea mai mare parte a
procesării și învățării vizuale au loc fără conștientizare
(Turk-Browne și colab., 2005). Cumva, procesele și funcțiile
care alcătuiesc sistemul vizual, cu contribuții din procesele
conștiente de nivel superior, trebuie să extragă regularități
dintr-un set de imagini sau scene și să-și modifice
conectivitatea pentru a scoate în evidență aceste
regularități. Cheia acestui proces este detectareastructura
într-un set de imagini sau obiecte. Fără capacitatea de a
detecta un model obișnuit care unește obiectele, sistemul
vizual ar fi forțat să-și ajusteze din nou procesarea ca
răspuns la ultima imagine primită.
Amprentele digitale, inclusiv amprentele latente, conțin
caracteristici obișnuite care oferă structura pentru a ghida
procesul de învățare. Această structură include
regularitatea lățimii crestei și existența a opt clase largi de
amprente, precum și caracteristici mai mici, cum ar fi
unitățile individuale de creastă și detaliile. Sistemul vizual
uman este bine conceput pentru a exploata această
regularitate. Ceea ce urmează este o discuție despre
modificările care pot apărea în sistemul vizual, modul în
care aceste modificări sunt afectate de atenție și feedback
și modul în care condițiile de mediu, cum ar fi prezența
„zgomotului” în amprentele latente perturbă procesul de
învățare.
Odată ce informațiile vizuale intră în fluxul de procesare
vizuală, acestea trebuie interpretate. Pentru științe de
identificare, inclusiv compararea tipăritelor latente,
examinatorul trebuie să ia în considerare două amprente
sau imagini și să determine dacă provin din aceeași sursă.
Acesta este în esență un calcul de similitudine, deoarece
cele două versiuni nu vor fi niciodată copii exacte. O mare
parte din munca în știința cognitivă s-a concentrat pe
modul în care oamenii determină asemănarea dintre două
obiecte și modul în care experiența afectează acest calcul
(Dror, în presă). Această literatură poate fi aplicată pentru
a înțelege modul în care examinatorii de tipărire latente
văd similaritatea în context.
identificarea amprentelor latente, adică a
15–7
CAPITOLUL 1 5Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalistică

natura caracteristicilor utilizate în examinarea tipăririi latente, modul în care sunt procesate și modul în care experiența schimbă modul în care componente ale obiectelor care apar frecvent, astfel încât
examinatorii percep aceste caracteristici. Pentru a determina dacă două imagini sursă, cum ar fi două amprente, se potrivesc, un examinator componentele care au fost odată percepute separat devin
trebuie mai întâi să perceapă caracteristicile unei imagini sursă și să le compare cu o a doua. Determinarea naturii acestor caracteristici vizuale fuzionate psihologic (Schyns & Rodet, 1997). Goldstone
și a relației dintre ele – precum și a modului în care aceste caracteristici sunt comparate în diferite instanțe ale unui obiect pentru a permite (2000) și Shiffrin (Shiffrin și Lightfoot, 1997) au abordat
identificarea sau clasificarea – este un obiectiv central al științelor vederii. Pentru stimuli precum fețele, trăsăturile sunt suspectate a fi rolul unificării în dezvoltarea experienței, așa cum vom
susceptibile de a fi elemente precum ochii, nasul și gura. Cu toate acestea, Chiar și cu fețele, există multe dezbateri cu privire la setul exact de vedea mai jos.
trăsături ale fețelor: acestea ar putea include ochii și gura, sau chiar părți ale acestora, sau eventual relații între ele (Zhang & Cottrell, 2004). Se

Multe dintre procesele de individualizare a unei imprimări

cunosc mai puține amprente, deși caracteristicile probabile includ forma și orientarea crestei, caracteristici macro cum ar fi centrul și delta,

implică compararea caracteristicilor individuale. Această

detaliile și traseul crestei, marginile crestei, precum și formele și pozițiile porilor. Următoarea secțiune abordează natura îmbunătățirii abilităților

separare în unități poate fi îmbunătățită în același mod în

și ia în considerare studiile care ajută la delimitarea a ceea ce constituie o caracteristică dintr-o perspectivă umană perceptivă și cognitivă. există

care trăsăturile candidate (cum ar fi detaliile sau

multe dezbateri cu privire la setul exact de trăsături ale fețelor: acestea ar putea include ochii și gura, sau chiar părți ale acestora, sau eventual

caracteristicile de creastă) sunt extrase din stimulii

relația între ele (Zhang și Cottrell, 2004). Se cunosc mai puține amprente, deși caracteristicile probabile includ forma și orientarea crestei,

„interferenți”. Amprentele latente sunt adesea corupte de

caracteristici macro cum ar fi centrul și delta, detaliile și traseul crestei, marginile crestei, precum și formele și pozițiile porilor. Următoarea

zgomotul vizual atunci când mediul de dezvoltare aderă la

secțiune abordează natura îmbunătățirii abilităților și ia în considerare studiile care ajută la delimitarea a ceea ce constituie o caracteristică dintr-

suprafața de înregistrare din cauza altor substraturi decât

o perspectivă umană perceptivă și cognitivă. există multe dezbateri cu privire la setul exact de trăsături ale fețelor: acestea ar putea include ochii

uleiul lăsat în urmă de piele. Experții vor învăța probabil să

și gura, sau chiar părți ale acestora, sau eventual relația între ele (Zhang și Cottrell, 2004). Se cunosc mai puține amprente, deși caracteristicile

depășească această interferență; după cum a spus un

probabile includ forma și orientarea crestei, caracteristici macro cum ar fi centrul și delta, detaliile și traseul crestei, marginile crestei, precum și

expert, treaba lor este să „vadă prin interferență”. (Aceasta

formele și pozițiile porilor. Următoarea secțiune abordează natura îmbunătățirii abilităților și ia în considerare studiile care ajută la delimitarea a

pare a fi, de asemenea, o capacitate importantă a piloților

ceea ce constituie o caracteristică dintr-o perspectivă umană perceptivă și cognitivă. sau eventual înrudite între ele (Zhang şi Cottrell, 2004). Se

de luptă militari; vezi Dror, Kosslyn și Waag, 1993,

cunosc mai puține amprente, deși caracteristicile probabile includ forma și orientarea crestei, caracteristici macro cum ar fi centrul și delta,

Experimentul 5, ilustrat în Figura 15-1.)

detaliile și traseul crestei, marginile crestei, precum și formele și pozițiile porilor. Următoarea secțiune abordează natura îmbunătățirii abilităților

și ia în considerare studiile care ajută la delimitarea a ceea ce constituie o caracteristică dintr-o perspectivă umană perceptivă și cognitivă. sau

Mai multe mecanisme posibile ar putea permite acest tip

eventual înrudite între ele (Zhang şi Cottrell, 2004). Se cunosc mai puține amprente, deși caracteristicile probabile includ forma și orientarea

de învățare, cum ar fi reducerea interferențelor interne și

crestei, caracteristici macro cum ar fi centrul și delta, detaliile și traseul crestei, marginile crestei, precum și formele și pozițiile porilor.

strategii mai bune de către observatori, precum și o

Următoarea secțiune abordează natura îmbunătățirii abilităților și ia în considerare studiile care ajută la delimitarea a ceea ce constituie o

secțiune ulterioară care discută modul în care tehnicile

caracteristică dintr-o perspectivă umană perceptivă și cognitivă. marginile crestei, precum si formele si pozitiile porilor. Următoarea secțiune

dezvoltate pentru a studia procesarea vizuală permit

abordează natura îmbunătățirii abilităților și ia în considerare studiile care ajută la delimitarea a ceea ce constituie o caracteristică dintr-o

evaluarea acestor mecanisme. Există manifestări specifice

perspectivă umană perceptivă și cognitivă. marginile crestei, precum si formele si pozitiile porilor. Următoarea secțiune abordează natura îmbunătățirii abilităților și ia în considerare studiile care ajută la delimitarea a ceea ce constituie o caracteristică dintr-o perspectivă umană perceptivă și cognitivă.

ale unificării în literatură. Goldstone (2000) a permis

15.2.3.2 Crearea de noi detectoare de caracteristici.Unul
participanților o practică extinsă, învățând prin organizarea
dintre motivele pentru care setul de caracteristici este atât
unei colecții complexe de doodle-uri în Categoria 1 și toate
de dificil de identificat este că sistemul vizual uman este
„aproape erori” din acest tipar care aparțineau categoriei 2,
extrem de flexibil, prin aceea că își poate adapta
așa cum se arată în Figura 15-2.
răspunsurile la noi stimuli și poate învăța noi caracteristici.
Când este aplicat la mai multe dimensiuni, acest proces se
numește unificare. Baza neuronală a acestui tip de învățare
Această sarcină promovează unificarea. Toate piesele de
perceptivă a fost studiată pe larg de către Leventhal și
tipar de Categoria 1 trebuie luate în considerare pentru a
Hirsch (1977), care au crescut pisoi în medii vizuale limitate
le clasifica cu acuratețe, deoarece fiecare piesă este
și și-au înregistrat răspunsurile la diferite modele. Pisicile
prezentă și în mai multe modele de Categoria 2. După 20
ținute în medii care conțineau doar linii verticale aveau
de ore de practică cu acești stimuli, participanții au putut în
celule în sistemul vizual care produceau doar răspunsuri
sfârșit să clasifice categoria de desen 1 foarte precis și mai
slabe la liniile orizontale. Astfel, sistemul vizual își dezvoltă
rapid decât s-a prezis dacă informațiile de desen separate
cea mai mare parte a sensibilității la caracteristici prin
ar fi fost combinate în mod explicit. În concordanță cu alte
experiență. Aceste modificări ale procesării neuronale
lucrări privind unificarea perceptivă (Gauthier et al., 1998;
cauzate de experiență pot da, de asemenea, naștere la noi
Shiffrin & Lightfoot, 1997), teoria de aici este că o
abilități. Unificarea creează unități perceptuale care se
modalitate de a crea noi blocuri perceptive este de a crea
combină
ceva asemănător unui

15–8
 Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalisticăCAPITOLUL 1 5

FIGURA 15-1
„Seeing Through Noise” în Dror et al.
(1993), Experimentul 5, care examinează
abilitățile piloților de luptă începători și
experți pentru a determina dacă sonda
„X” se află în interiorul sau în afara zonei
umbrite cu și fără zgomot vizual.

FIGURA 15-2
Desene în două categorii. Literele
indică ce segment de Categoria 2
este diferit de desenul de
Categoria 1.

imagine mentală fotografică pentru configurații complexe de stimuli sunt „împărțiți” împreună, astfel încât să fie
foarte familiare. Urmând această analogie, și în același mod în percepuți ca o singură unitate (vezi și Newell & Rosen
care un magazin de camere nu taxează mai mult pentru Bloom, 1981). Figura 15-3 ilustrează acest tip de stimuli.
fotografierea multor persoane decât pentru fotografierea unei
Shiffrin și Lightfoot (1997) au susținut că segmentele de
singure persoane, odată ce imaginea mentală complexă s-a
linie separate pot deveni unificate după o practică
format, nu mai este nevoie de efort suplimentar pentru a
prelungită cu materialele. Dovezile lor proveneau din
procesa informațiile. .unitate decât componentele din care a
performanța subiecților la o sarcină de găsire a
fost format. O definiție mai completă a „gestalt” poate fi găsită
caracteristicilor, în care observatorii trebuiau să scaneze
în O'Toole și colab. (2001). Blaha și Townsend (2006) au arătat
un afișaj de opt articole în căutarea unui anumit articol.
că schimbările de capacitate pot avea loc atunci când a avut loc
Acest element ar putea fi destul de asemănător cu
unificarea. Cu toate acestea, reprezentarea mentală a
celelalte elemente (numite distractoare) sau relativ diferit.
informațiilor este critică, iar aceasta depinde în mare măsură
Când participanții au învățat o sarcină dificilă de căutare în
de modul în care obiectele sunt prezentate în timpul învățării
care erau necesare trei segmente de linie pentru a
(de exemplu, orientarea lor) și de similitudinea lor relativă (vezi
distinge ținta de distractorii, s-au observat scăderi
Ashworth și Dror,
impresionante și prelungite ale timpului de reacție pe
parcursul sesiunilor de 20 de ore.
Czerwinski şi colab. (1992) au propus un proces de
unificare perceptivă în care conjuncţiile de trăsături

15–9
CAPITOLUL 1 5Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalistică

FIGURA 15-3
Stimulii utilizați
de Shiffrin și Lightfoot
(1997). De-a lungul timpului,
observatorii au început
a trata segmentele de
liniile individuale ca
caracteristici unitare.

Aceste scăderi prelungite nu au fost observate pentru o
simplă sarcină de căutare care necesita atenție doar unei
singure componente. Mai mult, atunci când participanții au
trecut de la o sarcină dificilă la o sarcină simplă de găsire a
caracteristicilor, inițial a existat o mică îmbunătățire a
performanței, ceea ce sugerează că participanții încă
procesau stimulii la nivel de bucată unificată care s-au
format în timpul formării componentei conjunctive. Autorii
au concluzionat că antrenamentul dificil cu stimuli care
necesită atenție la mai multe caracteristici simultan duce la
unificarea setului de segmente de linie de diagnosticare,
rezultând mai puține comparații necesare. Concluzii
similare au fost trase de Ahissar și Hochstein (1997) în
lucrarea lor privind „efectul Eureka”,
Deși această lucrare nu a fost încă extinsă la amprentele
latente, unificarea în cadrul amprentei poate fi realizată
prin analiza constrângerilor care apar în dezvoltarea
crestelor de frecare. De exemplu, crestele sunt distanțate
foarte uniform, iar caracteristicile precum capetele
crestelor sunt asociate cu crestele care curg în interior din
apropiere pentru a menține această separare. Experții în
amprentă au descoperit că pot folosi aceste caracteristici în
identificarea lor.
Ce ar însemna pentru experții în amprentă să dezvolte
funcții nou diferențiate? asta s-ar schimbavocabularul
perceptiva câmpului. Un vocabular perceptiv este
ansamblul de caracteristici funcționale care sunt folosite
pentru a descrie obiecte. O caracteristică funcțională este
definită ca orice proprietate a unui obiect care poate fi
deservită selectiv și este relevantă pentru sarcină. Acest
lucru implică faptul că sistemul vizual îl tratează ca pe o
singură parte a unui obiect. De exemplu, caracteristica X
poate fi folosită pentru a descrie un obiect dacă există
dovezi că X poate fi considerat izolat de alte aspecte ale
obiectului. Legarea unicității unei caracteristici de atenția
selectivă este în concordanță cu multe tehnici empirice de
investigare a caracteristicilor. Garner (1976) consideră că
două caracteristici sau dimensiuni sunt separabile dacă
categorizările bazate pe una dintre caracteristici nu sunt
reținute de variații irelevante în cealaltă. Treisman (de
exemplu, Treisman și Gelade, 1980) susține că
caracteristicile sunt înregistrate separat în hărți de
caracteristici diferite, ceea ce duce la căutări eficiente,
paralele pentru caracteristici individuale și împărțire
automată, precum și caracteristici diferite care ocupă
același obiect. În cadrul amprentelor, există câteva
caracteristici foarte corelate care sunt candidate pentru
unificare. După cum sa menționat, lățimea dintre creste
este foarte regulată, care poate oferi constrângeri asupra
modului în care informațiile din zonele degradate sunt
interpretate dacă există detalii clare în zonele adiacente. De

15–10
 Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalisticăCAPITOLUL 1 5

În mod similar, ramificarea y, centrele și deltele sunt permite combinarea caracteristicilor individuale într-o
caracteristici stereotipe în imprimeuri care sunt alcătuite reprezentare mai mare decât codurile de informații
din caracteristici mai mici care au potențialul de a fi relaționale și, eventual, tratează întreaga imagine ca o
atașate la o nouă caracteristică într-un mod ierarhic prin imagine unitară mai degrabă decât o colecție de
unificare. caracteristici. Deoarece relativ puține studii au abordat
experiența expusă de examinatorii de imprimare latente,
O consecință a acestor studii pentru formarea
aceste experimente sunt descrise în detaliu mai jos. Busey
examinatorilor de imprimare latente este că găsim efecte
și Vanderkolk (2005) au evaluat 11 experți și 11 novici cu
destul de consistente și de lungă durată ale învățării
144 de judecăți experimentale. În fiecare încercare, o
perceptive după o pregătire relativ scurtă (de la săptămâni
amprentă este prezentată pe scurt timp de o secundă și
la luni). Cu toate acestea, aceste studii nu au identificat cât
apoi, după o scurtă întârziere, sunt prezentate două copii:
timp persistă aceste schimbări.
unul care a fost o versiune rotită a aceleiași amprente și
altul care a fost ales de experții umani ca fiind o imprimare
15.2.3.3 Procesarea configurațională a imaginii. Busey și
foarte asemănătoare. versiune, dar dintr-o altă sursă.
Vanderkolk (2005) lucrează asupra procesării
configuraționale ca o tehnică prin care examinatorii de
amprentă ar putea îmbunătăți calitatea informațiilor
provenite din amprentele digitale, mai ales atunci când
amprentele sunt corupte de interferențe vizuale.
Procesarea configurațională este legată de unificarea în
Cercetătorii au modificat cele două amprente de test,
care
astfel încât acestea să fie înregistrate fie întregi, fie

FIGURA 15-4
Stimuli utilizați de Busey și
Vanderkolk (2005) pentru a aborda
procesarea configurațională în
examinările tipărite latente.

FIGURA 15-5
original

Metodă de creare a shell-urilor

parțiale pentru a testa procesarea
configurațională.
recapitulare

recupera amprenta
amprenta originală.

semi acoperire amprenta amprenta

transparent amprenta parțial acoperită

15–11
CAPITOLUL 1 5Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalistică
parțiale încorporate în interferența vizuală și le-au cerut
subiecților să identifice ce amprentă au văzut înainte. Ei au
folosit acuratețea în starea de imprimare parțială
împreună cu un model matematic cunoscut sub numele
de suma totală a probabilitățiipentru a face o predicție de
performanță pe întreaga stare de imagistică. Ei au
descoperit că experții au depășit această predicție, care
este în concordanță cu procesarea configurațională.
Ei au urmărit această descoperire cu un experiment cu
electroencefalogramă (EEG), care a găsit dovezi similare
pentru procesarea configurațională la experții în amprentă
(dar nu și la începători). Fețele verticale produc un răspuns
diferit al creierului față de fețele inversate atunci când sunt
comparate cele două forme de undă EEG; acest lucru a fost
atribuit procesării configuraționale care are loc numai
pentru fețele verticale. În experimentul lor, ei au descoperit
că experții au arătat diferențe atât pentru fețe, cât și pentru
amprentele digitale atunci când doi stimuli au fost
inversați. Începătorii au arătat diferențe doar pentru
chipuri. Astfel, semnătura dovezilor de procesare
configurațională în forma de undă EEG pentru fețe se
generalizează la amprentele digitale la examinatorii de
amprentă latentă. Datorită naturii complexe a datelor și
analizelor EEG, cititorul este referit la articolul părinte
(Busey și Vanderkolk, 2005) pentru mai multe informații.
Aceste două experimente demonstrează că experții
folosesc procesarea configurațională pentru a-și îmbunătăți
percepția asupra caracteristicilor individuale, folosind
dovezi din caracteristicile din apropiere.
15.2.3.4 Învățarea statistică a informațiilor vizuale fără
atenție sau conștientizare.Ce procese cerebrale ar putea
sprijini crearea de noi caracteristici prin unificare și
reprezentări sistemice prin procesare configurațională?
Baza acestei invatari se gaseste in notiunea deco-apariții,
care sunt descrieri statistice ale faptului că în imagini și
obiecte, două caracteristici tind să apară simultan. De
exemplu, este rar ca o față să aibă un singur ochi, iar acest
fapt nu scapă sistemului vizual, care va începe să
construiască o reprezentare astfel încât atunci când un
ochi este prezent, este mai probabil să codifice prezența
celălalt ochi. În timp, celulele pot apărea în transmiterea
procesului vizual, care codifică doar conjuncția celor doi
ochi. Dovezile cu noi stimuli pentru acest proces la nivelul
unui singur neuron provin de la Baker et al. (2002).
15–12
Lucrări recente ale lui Turk-Browne et al. (2005), sugerează
că această învățare statistică (adică învățarea că două
trăsături sau părți care sunt legate între ele tind să co-
apare) poate avea loc automat. Este necesară atenția
pentru a selecta populația relevantă de stimuli sau
caracteristici, dar învățarea are loc automat după aceea.
Această lucrare este o extensie a studiilor anterioare efectuate de Fiser și Aslin
(2001), care au testat propunerea făcută inițial de Barlow (1990), care afirma că
sistemul vizual a început să învețe prin detectarea „coincidențelor suspecte” ale
caracteristicilor sau elementelor. . Seturi de forme simple, bine definite au fost
prezentate observatorilor, făcând șansa ca o caracteristică să apară cu o altă
variabilă variabilă. Observatorii nu au primit instrucțiuni despre ce să facă și nici
feedback care ar putea identifica natura relațiilor dintre obiecte. În ciuda acestui
fapt, observatorii au învățat în mod spontan o varietate de relații, inclusiv care
trăsături au apărut cel mai des, unde au avut tendința să apară, pozițiile perechilor
(indiferent de poziție) și, în final, care forme au fost produse împreună (indiferent de
poziție). Aceste rezultate sunt importante deoarece modelele de recunoaștere a
obiectelor (probabil inclusiv amprentele digitale) necesită ca sistemul vizual să
învețe aceste tipuri de relații între caracteristici. Argumente similare au fost
formulate de Anderson și Schooler (1991), care au susținut că structura memoriei
umane poate fi influențată de structura prezentă în mediu. Aceste rezultate sunt
importante deoarece modelele de recunoaștere a obiectelor (probabil inclusiv
amprentele digitale) necesită ca sistemul vizual să învețe aceste tipuri de relații între
caracteristici. Argumente similare au fost formulate de Anderson și Schooler (1991),
care au susținut că structura memoriei umane poate fi influențată de structura
prezentă în mediu. Aceste rezultate sunt importante deoarece modelele de
recunoaștere a obiectelor (probabil inclusiv amprentele digitale) necesită ca
sistemul vizual să învețe aceste tipuri de relații între caracteristici. Argumente
similare au fost formulate de Anderson și Schooler (1991), care au susținut că
structura memoriei umane poate fi influențată de structura prezentă în mediu.
Faptul că învățarea este relativ automată și inconștientă
sugerează că simpla privire la amprentele digitale va
permite sistemului vizual să extragă regularitățile statistice
conținute în amprente. Operatorii AFIS, de exemplu, ar
putea să nu poată efectua identificări reale în laboratoare
mari, dar sunt buni candidați pentru lucrări de imprimare
latentă din cauza expunerii lor accidentale la amprentele
digitale.
15.2.3.5 Cum este afectată învățarea de interferențe și
feedback.Experții care lucrează cu imagini cu interferență
vizuală (de exemplu, radiologi, piloți de luptă, analiști de
imagini prin satelit, operatori radar și examinatori de
imprimare latentă) trebuie să învețe ce anume
 Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalisticăCAPITOLUL 1 5

aspecte semnificative ale imaginilor dvs. și ce este integrarea informaţiei similară cu cea a învăţării statistice descrisă mai sus. Când o sarcină implică o

zgomotul vizual. Problema este de a învăța să se separe regulă simplă (adică obiectele roșii aparțin unei categorii și obiectele albastre unei alte), sistemul de

informațiile despre imagine de interferența imaginii. testare a ipotezelor este implicat în principal. Feedback-ul nu numai că îmbunătățește performanța la

Dosher și Lu (2005) Lu au abordat întrebarea dacă este mai această sarcină, dar întârzierea feedback-ului cu 5 secunde nu are efecte dăunătoare. Cu toate

bine să se antreneze folosind imagini cu interferență sau acestea, pentru sarcinile care implică combinații de dimensiuni (adică, Categoria 1 se referă la obiecte

imagini clare. Poate în mod surprinzător, participanții care mici roșii și mari verzi, iar Categoria 2 la obiecte roșii lungi și alte obiecte mici verzi), întârzierea

s-au antrenat cu imagini clare au reușit să generalizeze feedback-ului cu 5 secunde afectează performanța. Acest lucru sugerează că feedback-ul imediat

aceste cunoștințe la imaginile interferente, în timp ce poate ajuta procesul de învățare, cel puţin atunci când caracteristicile sau dimensiunile care sunt

participanții care s-au antrenat cu imagini cu interferență necesare unei sarcini sunt uşor de exprimat verbal. Cu toate acestea, feedback-ul nu va fi necesar, iar

au fost doar experți cu imagini interferente și au acționat învățarea perceptivă de încredere poate fi obținută în absența feedback-ului (Fahle & Edelman, 1993;

ca începători pentru a clarifica imaginile. Ei au atribuit Wenger & Rasche, 2006). Când vine vorba de examinările de amprentă, atunci când examinatorii se

acest lucru existenței a două procese independente: bazează pe informații tipărite care nu sunt ușor de verbalizat (cum ar fi cantitatea de curbură pe calea

filtrarea interferențelor externe și îmbunătățirea unei creste), ei trebuie să-și perfecționeze învățarea prin antrenament în serii de stimuli pentru care

amplificării sau îmbunătățirii stimulilor slabi. Ambele realitatea de la sol. este cunoscută și poate fi verificată imediat. iar învățarea perceptivă de încredere

procese vor duce la o performanță mai bună, dar poate fi obținută în absența feedback-ului (Fahle & Edelman, 1993; Wenger & Rasche, 2006). Când

interferențele externe filtrate funcționează numai atunci vine vorba de examinările de amprentă, atunci când examinatorii se bazează pe informații tipărite

când există zgomot de filtrat. Astfel, antrenamentul cu care nu sunt ușor de verbalizat (cum ar fi cantitatea de curbură pe calea unei creste), ei trebuie să-și

elemente clare permite dezvoltarea ambelor procese. perfecționeze învățarea prin antrenament în serii de stimuli pentru care realitatea de la sol. este

cunoscută și poate fi verificată imediat. iar învățarea perceptivă de încredere poate fi obținută în
Atunci când experții învață despre imagini cu interferență,
absența feedback-ului (Fahle & Edelman, 1993; Wenger & Rasche, 2006). Când vine vorba de
ei pot efectua ceea ce se numește „îmbunătățire a
examinările de amprentă, atunci când examinatorii se bazează pe informații tipărite care nu sunt ușor
semnalului”, care este procesul prin care detectorii
de verbalizat (cum ar fi cantitatea de curbură pe calea unei creste), ei trebuie să-și perfecționeze
neuronali din sistemul vizual își potrivesc profilurile pentru
învățarea prin antrenament în serii de stimuli pentru care realitatea de la sol. este cunoscută și poate
a se potrivi cu caracteristicile care trebuie percepute.
fi verificată imediat.
Aceasta ar putea include procesul de a învăța ce să căutați
într-o imagine, care a fost demonstrat în „fenomenul
Eureka” (Ahissar și Hochstein, 1997) și, mai recent, a fost
susținut de Gold și colab. (1999) și Lu și Dosher (2004).
15.2.3.6 Calculați asemănări între caracteristici. Orice
O amprentă foarte slabă este limitată nu de interferența
comparație între o imprimare latentă și o imprimare de la
vizuală, ci de capacitatea examinatorului de a discerne
un candidat cunoscut va implica un anumit calcul al
structura din amprentă. O consecință a acestui fapt este
similitudinii, deoarece imprimarea latentă nu este o copie
că începătorii (inclusiv colegii de imprimare latentă)
exactă a imprimării cu cerneală. Această comparație poate
trebuie să primească cea mai mare parte a pregătirii lor
fi făcută pe baza caracteristicilor individuale sau a direcției
cu amprente relativ ușoare care apar la diferite niveluri de
generale de orientare a crestelor generale de prim nivel sau
luminozitate, astfel încât să poată învăța caracteristicile pe
a caracteristicilor de clasă (deseori utilizate pentru a elimina
care trebuie să le ia în considerare, cum să
rapid o impresie cunoscută din considerare). Într-un fel,
îmbunătățească mărirea celor foarte slabe. imagini.
întreaga comparație de imprimare latentă vs. cu cerneală
Această învățare perceptivă ar trebui apoi generalizată la
poate fi privită ca un calcul de similitudine cu un pas de
imagini cu interferență, care pot fi introduse mai târziu în
decizie la celălalt capăt. În domeniul recunoașterii faciale,
antrenament.
Steyvers și Busey (2001) au studiat modele ale procesului de
calcul al similitudinii, și modul în care scorurile de
Ideea că experiența se bazează pe procese conștiente și
similaritate pot fi utilizate pentru a construi reprezentări
intenționale, precum și pe procese inconștiente și
tridimensionale care oferă informații pentru modelele de
incidentale, a fost abordată de Maddox și Ing (2005). Ei
memorie bazate pe procese (Busey, 1998; Busey &
sugerează că rolul sistemului conștient este de a dezvolta
Tunnicliff, 1999). Această lucrare se bazează pe lucrările
și testa ipoteze legate de o anumită sarcină. În studiile
anterioare privind învățarea perceptivă și clasificarea,
sale, sarcina a fost de a clasifica un obiect într-una din mai
realizate parțial de Goldstone (1996, 1999,
multe categorii. Sistemul inconștient funcționează în
primul rând ca un proces de

15–13
CAPITOLUL 1 5Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalistică
2000). Această experiență anterioară evidențiază două domenii
care se generalizează cu ușurință la amprentele digitale.
Acestea se referă la modul în care experții creează
dimensiunile psihologice ale stimulilor (descrise în detaliu mai
jos) și la modul în care aceste dimensiuni sunt integrate și
diferențiate, în funcție de natura sarcinii.
Acaracteristicăeste un element de stimul unitar, iar a
dimensiuneeste un set de valori ordonate. Dimensiunile
formei pot include lungimea, lățimea, curbura sau
dimensiunea. Pentru un observator începător, dimensiunile
multiple care alcătuiesc un stimul complex pot fi fuzionate
împreună, în timp ce un expert poate separa aceste
dimensiuni printr-un proces numitdiferenţiere. În contextul
actual, afișările latente corespund unui set de dimensiuni,
iar interferența care însoțește afișările corespunde celui de-
al doilea grup. Experții pot învăța să separe cele două seturi
de dimensiuni prin diferențierea dimensională, deși aceasta
nu a fost extinsă empiric. Goldstone și Steyvers (2001) s-au
uitat la modul în care antrenamentul afectează
diferențierea dimensiunilor și au descoperit că, deși experții
învață să diferențieze o dimensiune de alta (similar cu
perceperea înălțimii unui obiect fără a-i afecta lățimea),
uneori pot avea dificultăți în a-ți atrage atenția la anterior.
dimensiuni ignorate. În procesul de învățare a diferențierii
dimensiunilor și în procesul de a învăța să ignore
dimensiunile irelevante, experții au rezultate slabe dacă se
introduc variații semnificative în dimensiuni anterior
irelevante. Astfel, experții în amprentă pot avea dificultăți
atunci când li se cere să emită judecăți care depind parțial
de diferențele care există în dimensiunile interferenței, pe
care probabil că au învățat să le ignore.
Burns și Shepp (1988) au calculat rapoartele de similitudine
dintre cipurile de culoare. Ei au descoperit că, deși
observatorii începători au avut tendința de a trata
dimensiunile nuanței, saturației și luminozității ca integrale,
experții erau mai probabil să facă diferența între aceste
dimensiuni. Goldstone (1996) a extins această lucrare
pentru a arăta că oamenii care învață clasificarea devin
sensibili la dimensiunile relevante. Lucrarea de categorizare
descrisă mai sus sugerează că experții învață să separe
dimensiunile relevante, ceea ce îi ajută să estimeze mai
precis asemănarea a două obiecte.
15–14
Această abordare dimensională s-a dovedit utilă în domeniul recunoașterii
faciale, dezvăluind nu doar natura dimensională a fețelor, ci oferind și un
spațiu psihologic care poate fi folosit pentru a face predicții cu privire la
experimentele de memorie. Aspatiu psihologiceste o reprezentare abstractă
care pune împreună mai multe chipuri asemănătoare (Valentine, 1991). Busey
(1998) a reunit un set mare de scoruri de similaritate între toate perechile
posibile de 104 fețe. Aceste scoruri au fost analizate folosind un pachet de
analiză de scalare multidimensională (MDS), care încearcă să reducă
dimensionalitatea datelor la dimensiuni psihologice relevante care descriu
modul în care oamenii calculează similaritatea. Spațiul psihologic rezultat nu
numai că s-a dovedit a fi interpretabil, dar a fost ulterior folosit pentru a face
predicții în experimente de memorie (Busey & Tunnicliff, 1999). Lucrările
ulterioare ale lui Steyvers și Busey (2001) au demonstrat potrivirile și
nepotrivirile dintre o reprezentare fizică calculată din imagini și spațiile
psihologice calculate din ratingurile de similaritate. În parte, diferențele
provin din faptul că unele caracteristici sunt mai diagnostice decât altele;
inspectorii pot folosi acest diagnostic pentru a-și ajusta spațiul de amprentă
psihologică în consecință. Diferitele procese folosite de experți se traduc prin
performanțe mai bune, dar și, paradoxal, duc la degradare ca urmare a
compensării cognitive (Dror, 2009a). inspectorii pot folosi acest diagnostic
pentru a-și ajusta spațiul de amprentă psihologică în consecință. Diferitele
procese folosite de experți se traduc prin performanțe mai bune, dar și,
paradoxal, duc la degradare ca urmare a compensării cognitive (Dror, 2009a).
inspectorii pot folosi acest diagnostic pentru a-și ajusta spațiul de amprentă
psihologică în consecință. Diferitele procese folosite de experți se traduc prin
performanțe mai bune, dar și, paradoxal, duc la degradare ca urmare a
compensării cognitive (Dror, 2009a).
Această lucrare sugerează că un element al
antrenamentului implică descoperirea dimensiunilor
psihologice relevante care diferențiază amprentele digitale.
Aceste dimensiuni nu sunt încă cunoscute, dar ar putea fi
ceva precum direcția generală a crestelor, tipul de
amprentă în general, densitatea detaliilor în anumite
regiuni și chiar caracteristici idiosincratice, cum ar fi grupuri
particulare de creste.
15.2.3.7 Similaritate vs. luarea deciziilor categorice.
Secțiunea anterioară descrie modul în care munca
psihologică de calcul a similarității este aplicată
examinărilor tipărite latente. S-ar putea părea că există o
prăpastie între judecățile de similitudine, care pot fi
înțelese ca o măsură continuă, și tipul de decizie la care
ajung examinatorii de imprimare latentă. Limba poate fi
diferită în diferite jurisdicții, dar examinatorii declară de
obicei că două tipărituri provin din aceeași sursă sau din
surse diferite.
 Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalisticăCAPITOLUL 1 5
Ei pot atasa sau nu un fel de indice de incredere la aceasta
concluzie. Acest lucru ar putea sugera că literatura de
specialitate legată de similitudine poate avea puțin de-a face
cu examinările tipărite latente. Cu toate acestea, autorii
acestui capitol ar putea argumenta că decizia la care a ajuns
examinatorul este, de fapt, o judecată implicită de
similitudine. Nu există două imprimeuri identice; prin
urmare, sarcina necesită întotdeauna un element de
comparație și calcul al similitudinii. Apoi, examinatorii
traduc acest lucru într-o judecată categorică, probabil
folosind un standard, cum ar fi: „Aceste două amprente sunt
mai asemănătoare între ele decât orice altă potrivire pe care
le-am observat vreodată” sau „Cele două amprente sunt
suficient de asemănătoare încât să pot concluziona că vin
din aceeași sursă” (vezi Dror, 2009a,
Se poate face o distincție între procesele cognitive
subiacente reale implicate în amprentarea, terminologia
și limbajul folosit pentru a exprima o concluzie, precum și
modul în care aceasta este explicată în instanță. Aici,
accentul este pus pe procesele cognitive care rezultă din
compararea asemănării a două imagini. Modul în care
examinatorii de amprentă își explică concluziile și modul
în care își exprimă deciziile poate varia de la un loc la altul
și se poate schimba în timp; cu toate acestea, procesele
cognitive care se află în centrul acestui capitol sunt
aceleași.
15.2.3.8 Rezumat preliminar.În acest capitol ați rezumat
până acum constatările din literatura de specialitate privind
învățarea perceptivă, așa cum au fost explorate de oamenii
de știință cognitiv. Ceea ce reiese din acest rezumat este
opinia conform căreia sistemul vizual uman este
excepțional de bun la extragerea structurii care există într-
o clasă de stimuli. Acest proces de învățare are loc cu
puțină direcție conștientă dincolo de selecția inițială a
caracteristicilor relevante. Tot ceea ce este necesar este un
set constant de stimuli de exemplu care să ofere tipurile de
regularități statistice între caracteristici sau părți care sunt
extrase de mecanismele de procesare a graficelor, precum
și o anumită selecție a căror caracteristici relevante sunt
necesare pentru teme. Acest lucru este menit să implice că
acesta este un proces ușor;
statistici slabe. Această învățare extrem de complexă poate
fi îmbunătățită prin dezvoltarea bazată pe pregătirea
științifică și utilizarea tehnologiei (vezi Dror, Steve Nage și
Ashworth, 2008).
Experții întreabă adesea câte informații de potrivire sunt
suficiente? Literatura despre învățarea perceptivă nu oferă
un răspuns direct, dar instrumentele științei cognitive
ilustrează modul în care diferiții factori se echilibrează. În
secțiunea următoare, se utilizează o abordare a modelului
de calcul pentru a aborda relația dintre cantitate și calitate.
Calitatea imaginii poate fi măsurată în mai multe moduri,
dar, în general, reprezintă gradul de informație vizibilă de
imprimare proporțional cu cantitatea de interferență
cauzată de praf sau alte artefacte create la imprimare.
Cantitatea imaginii reprezintă suprafața informațiilor utile
ale imprimării, care ar putea fi măsurată în unități de lățime
a crestei sau centimetri pătrați.
15.2.4 Puncte slabe și vulnerabilități
în fenomenele perceptuale,
cognitive și fiziologice
Deși natura activă și dinamică a cunoașterii stă la baza
inteligenței și expertizei, ea introduce și o multitudine de
elemente care îi fac pe oameni capabili să distorsioneze
informațiile și să comită astfel greșeli (Dror, în presă).
Deoarece multe dintre aceste procese sunt inconștiente (de
exemplu, Greenwald, 1992), ele sunt deosebit de
problematice și periculoase. Această secțiune detaliază și
ilustrează modul în care procesarea informațiilor umane
poate distorsiona informațiile într-o varietate de moduri.
Următoarea secțiune arată modul în care aceste fenomene
sunt legate de identificarea amprentelor digitale.
Procesarea noastră a informațiilor perceptuale poate, de
asemenea, distorsiona percepția noastră asupra imaginilor.
Deși cele două forme negre de mai sus, în Figura 15-6, sunt
identice, ele sunt percepute ca ceva total diferit (Shepard,
1981). Caracterul activ și dinamic al sistemului perceptiv nu
numai că are potențialul de a distorsiona datele de intrare, așa
cum este deja ilustrat, dar poate, de asemenea, să adauge
informații și să ne facă să percepem lucruri care nu există cu
adevărat. De exemplu, în Figura 15-7,
15–15
CAPITOLUL 1 5Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalistică

sunt percepute contururi subiective imaginare care
formează un pătrat alb deasupra cutiei negre (Kanizsa,
1976). De asemenea, acest pătrat alb imaginar pare
incorect a fi o culoare diferită de cea din jur (comparați
umbra în punctele A și B, care sunt de fapt identice).
Aceste exemple demonstrează că și mecanismele
senzoriale de nivel inferior nu sunt pasive sau izolate de o
varietate de factori care pot afecta și distorsiona ceea ce
este perceput. Prin urmare, mare parte din ceea ce este
perceput, inclusiv mecanismele de nivel inferior, depinde
mai degrabă de perceptor decât să reflecte „realitatea
obiectivă”. Mecanismele de atenție la nivel perceptiv, ca și
la nivelurile superioare de procesare a informațiilor
(discutate în secțiunea 2.2), selectează doar un subset din
informațiile disponibile pentru prelucrare ulterioară. În
acest fel, oamenii nu procesează prea mult din ceea ce
văd. De fapt, ei dor și, eventual, dor de informații critice
dintr-o imagine.
Datorită acestora, precum și a altor mecanisme cognitive,
aceeași imagine vizuală poate obține, de fapt, interpretări
diferite în funcție de contextul în care este prezentată.
Modelul din mijloc din Figura 15-8 poate fi interpretat fie ca
litera „B” fie ca cifra „13”; poate fi indusă prin furnizarea de
informaţii contextuale diferite („13” cu informaţia
contextuală verticală sau „B” cu informaţia contextuală
orizontală).
Deoarece mintea și starea noastră psihologică joacă un rol
central în modul în care oamenii procesează informațiile, ele
sunt, de asemenea, supuse unor vulnerabilități aici. De fapt,
mintea poate „juca multe trucuri” și poate provoca o gamă
largă de fenomene. Proverba populară că „dragostea este
oarbă” este o reflectare a acestui efect.
Majoritatea oamenilor au experimentat că atunci când se
așteaptă să vadă ceva, îl văd chiar și atunci când nu este acolo
(și, în mod similar, atunci când le este frică de ceva, îl văd chiar
și atunci când nu există nimic). În aceste situații,

FIGURA 15-6
Ambele zone în negru sunt
identic ca marime.

FIGURA 15-7
Exemplu de contururi subiective și
diferențe iluzorii de umbrire
(punctele A și B).

15–16
 Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalisticăCAPITOLUL 1 5
Contextul nu este furnizat de mediu, ci mai degrabă de
„starea sufletească” sau contextul mental al cuiva.
La un nivel mai științific, acest lucru poate fi dovedit
arătând că interpretarea imaginii centrale din figura 8 ca
„13” sau „B” poate fi afectată de o stare de spirit. În loc să
manipulăm contextul extern al lui „A, B, C” vs. „12, 13, 14”,
starea psihologică de spirit, din punct de vedere al
motivației, poate fi manipulată. Dacă imaginea centrală
este prezentată într-un context care îi motivează pe oameni
să vadă un număr, atunci ei vor vedea un „13”, spre
deosebire de aceeași imagine cu „B” atunci când sunt
motivați să vadă o literă (Balcetis și Dunning, 2006). De
exemplu, cineva poate fi foarte afectat de stări delirante,
disonanță cognitivă, escaladare a angajamentului sau
părtinire de confirmare. În aceste cazuri,
Din nou, chiar dacă decidentul vine inițial fără decizii
preconcepute sau părtiniri, pe măsură ce deciziile sunt
luate în considerare și luate, informațiile sunt colectate și
procesate în scopul confirmării și validării acestor decizii.
După cum sa ilustrat deja, aceste procese depind în mare
măsură de elemente și procese psihologice, mai degrabă
decât doar de informații relevante. Astfel, stările de spirit și
mintea însăși pot distorsiona și interfera cu modul în care
informațiile sunt colectate, procesate și interpretate (de
exemplu, Baumeister & Newman, 1994; Kunda, 1990).
Aceste efecte apar cel mai adesea fără nicio conștientizare
(de exemplu, Greenwald, 1992).
FIGURA 15-8
Aceeași imagine centrală poate avea interpretări
diferite în funcție de contextul vizual sau mental.
15.3 Elemente cognitive și
psihologice în identificarea
amprentelor digitale
Este clar că identificarea amprentelor digitale nu poate fi
efectuată izolat de cogniția umană. O întreagă gamă de
elemente perceptuale, cognitive și psihologice joacă un
rol integral în toate etapele procesului de identificare: de
la găsirea și colectarea impresiilor, perceperea lor,
analiza, compararea și evaluarea acestora, până la
ajungerea la judecăți, luarea deciziilor și verificarea. În
secțiunile următoare, sunt prezentate mai jos fenomenele
psihologice și cognitive care sunt legate între ele și legate
de lumea identificării amprentelor, precum și cercetările
care examinează în mod direct domeniul amprentei. În
cele din urmă, sunt discutate câteva implicații practice și
aplicații ale acestor elemente.
15.3.1 Relevanța fenomenelor
cognitive de identificare a
amprentelor digitale
Este evident că experții în amprentă, precum experții din
alte domenii, precum și neexperții în viața de zi cu zi, sunt
susceptibili la fenomene perceptuale, cognitive și
psihologice. Cu toate acestea, nu toate fenomenele
psihologice și cognitive sunt direct legate de identificarea
amprentelor digitale. Este important să rețineți care sunt
relevante și cum. De exemplu, dacă
15–17
CAPITOLUL 1 5Abilități speciale și slăbiciuni în abilitatea criminalistică
Identificarea amprentei necesită compararea lungimii
crestelor, așa că iluzia Müller-Lyer (1889) poate fi foarte
relevantă. În Figura 15-9, linia orizontală de sus este
percepută a fi mai scurtă decât linia orizontală de jos, chiar
dacă cele două linii sunt de fapt identice ca lungime (Restle
și Decker, 1977).
Aceasta este o demonstrație a unor potențiale fenomene
psihologice și cognitive care pot fi direct legate de
identificarea amprentelor digitale. Acest fenomen și alte
fenomene au fost investigate în domeniul general al
cercetării psihologice. Au fost efectuate și alte investigații
științifice pentru a aborda în mod direct identificarea
amprentelor digitale.
15.3.2 Cercetare cognitivă privind
experiența și identificarea
amprentelor digitale
O serie de studii de cercetare au examinat influența potențială
a contextului asupra deciziilor privind dacă amprentele digitale
se potrivesc sau nu (a se vedea, de exemplu, Langenburg și
colab., 2009; Schiffer și Champod, 2007; Dror, Péron, Hind și
Charlton, 2005; Dror). și Charlton, 2006; Dror, Charlton și
Péron, 2006). Într-un studiu (Dror, Péron, Hind și Charlton,
2005), perechi de amprente au fost prezentate unor non-
experți. Unele perechi de imprimeuri se potriveau clar, unele
nu se potriveau, iar altele erau ambigue. Apoi, înainte ca
participanții să examineze amprentele, au fost prezentate
informații contextuale despre infracțiunea în cauză (inclusiv
fotografii de la locul crimei). În jumătate din timp, contextul a
fost neutru. Participanții au trebuit să judece dacă informațiile
existente erau suficiente pentru a face o judecată de valoare și,
dacă da, dacă impresiile se potriveau. Cu toate acestea, cealaltă
jumătate a printurilor au fost prezentate într-o stare foarte
emoțională, cu fotografii care erau capabile din punct de
vedere științific să provoace reacții emoționale (Lang și colab.,
1995), cum ar fi fotografia din Figura 15-10.
FIGURA 15-9
ambele linii
orizontal au
aceeasi lungime.
15–18
Rezultatele studiului au arătat că contextul emoțional și
starea de spirit afectează modul în care amprentele digitale
au fost legate. Totuși, efectul contextului emoțional
depindea de dificultatea de a realiza meciul. Manipularea
emoțională a afectat deciziile de potrivire numai atunci
când perechile de amprente erau ambigue și nu existau
date suficiente pentru a lua o decizie clară și simplă de
identificare sau excludere. (Pentru mai multe detalii, vezi
Dror, Péron, Hind și Charlton, 2005.)
Studiul din 2005 a fost realizat cu neexperti. Cu toate
acestea, experiențele emoționale par să joace un rol în
munca examinatorilor de amprente (Charlton și colab., în
presă). Nici măcar studiile cu experți reali nu reflectă
realitatea de la locul de muncă deoarece cercetarea se
bazează în laborator. De fapt, chiar și în mediul normal de
lucru, experții se comportă diferit dacă știu că sunt urmăriți,
participă la cercetare sau sunt evaluați. Ca analogie, dacă
doriți să testați și să examinați modul în care conduc
oamenii și să le testeze conducerea printr-un test oficial de
conducere sau chiar dacă știu că sunt urmăriți (sau în raza
de acțiune a unui radar),
Pentru a colecta informații valide și robuste din punct de
vedere ecologic, Dror și Charlton (2006) și Dror, Charlton și
Perón (2006) au folosit informații secrete colectate de la
experții în amprentă digitală în timpul rutinelor lor de lucru. A
fost folosit un design experimental subiectiv, în care aceiași
experți emit judecăți despre perechi identice de amprente, dar
în contexte diferite. Aceasta este o paradigmă experimentală
foarte robustă și puternică, deoarece participanții acționează
ca propriile lor controale. Acest lucru nu numai că oferă date
mai semnificative și mai interpretabile, dar fiecare punct de
date are mai multă putere.