Sunteți pe pagina 1din 37

Conf.dr.ing. AGNETA TUDOR

CONSTRUCŢII DIN BETON ARMAT

ELEMENTE DE PROIECTARE

PROIECTAREA UNEI PLACI MONOLITE DIN BETON ARMAT

1 ALC Ă TUIREA PLAN Ş EULUI 1. 1. Tipul plan ş eului Într-o construc

1 ALCĂTUIREA PLANŞEULUI

1. 1. Tipul planşeului

1 ALC Ă TUIREA PLAN Ş EULUI 1. 1. Tipul plan ş eului Într-o construc ţ

Într-o construcţie, planşeele au rolul de structură de rezistenţă orizontală. Ele preiau încărcările din greutatea proprie şi cele care apar în timpul utilizării construcţiei şi le transmit structurilor portante verticale, stâlpi sau pereţi de rezistenţă. Planşeul se compune din:

elemente structurale, cu rol de rezistenţă; acestea sunt placa şi grinzile dispuse pe una sau două direcţii, pe care reazemă placa;

elemente nestructurale, de protecţie (tencuieli, pardoseli de diferite tipuri), de izolare (termică, acustică, împotriva pătrunderii apei). Pentru exemplificare s-a ales un planşeu monolit cu placa armată pe o direcţie, grinzi secundare şi grinzi principale (fig. 1). Grinzile principale constituie în acelaşi timp grinzi de cadru; grinzile secundare se dispun perpendicular pe grinzile principale, astfel încât să fie echidistante (pe cât posibil) şi distanţa dintre axele lor să fie

l p = 1,5…3,0m

În cazul plăcii armate pe o direcţie, raportul dimensiunilor unui ochi de placă respectă condiţia:

l

max

/ l

min

= B/l p 2,0

1. 2. Schematizarea structurii planşeului

(1)

Planşeul realizat monolit este o structură spaţială, deoarece, prin intermediul betonului şi al armăturilor din oţel, se creează o legătură între elementele componente. Calculul unei structuri spaţiale este destul de dificilă, de aceea în practica curentă de proiectare se permite calculul separat al fiecărui element de rezistenţă, ţinând seama de modul în care se transmit încărcările verticale spre reazeme. Astfel, se poate admite că placa se descarcă pe grinzile secundare, grinzile secundare se descarcă pe grinzile principale şi pe stâlpi, iar grinzile principale împreună cu stâlpii formează cadre, care transmit încărcările la fundaţii şi teren. Schematic, încărcările urmează următorul traseu:

placă grinzi secundare cadre = grinzi principale+ stâlpi fundaţii teren Traseul încărcărilor indică ordinea în care trebuie calculate elementele de rezistenţă, adică se începe cu calculul plăcii, apoi se calculează grinzile secundare ş.a.m.d.

1. 3. Etapele de proiectare

Proiectarea elementelor de rezistenţă cuprinde:

predimensionarea: alegerea dimensiunilor secţiunii elementelor de rezistenţă pe baza recomandărilor, astfel încât să corespundă şi altor criterii decât cele de rezistenţă (pct.2); calculul încărcărilor: determinarea încărcărilor de calcul, cunoscând dimensiunile elementelor de rezistenţă şi alcătuirea părţilor nestructurale, destinaţia şi amplasarea construcţiei (pct.3); stabilirea schemei statice de calcul pe baza deschiderilor de calcul ale elementelor

(pct.4);

calculul static: determinarea efectelor celor mai defavorabile ale încărcărilor de calcul ce acţionează pe schema statică admisă; calculul static se poate face cu programe de calcul automat sau manual, cu metode aproximative (pct.4); proiectarea propriuzisă, prin următoarele etape:

definitivarea secţiunii de beton a elementului, pe baza rezultatelor calculului static şi a caracteristicilor materialelor folosite (pct.5); calculul ariilor de armătură şi stabilirea dispunerii acestor armături (pct.5); desenul de execuţie, care cuprinde planul cofraj (conturul interior al cofrajului) şi dispunerea armăturilor, detaliile de armare, consumul de materiale (volum de beton şi extras de armătură).

Aplicaţia 1.

Definirea structurii de rezistenţă pentru proiect

Structura de rezistenţă a unei clădiri industriale P+1E (parter plus un etaj) este formată din cadre şi planşee monolite de beton armat; stâlpii reazemă pe fundaţii izolate din beton armat monolit. Pereţii de închidere sunt realizaţi din cărămidă. Clădirea are două deschideri transversale egale, L = 7,5 m şi patru travei logitudinale, B = 5,5 m (fig. 1 şi fig. 6). Secţiunea verticală prin clădire este dată în figura 5. Se tratează în continuare calculul plăcii planşeului intermediar, părţile de aplicaţie fiind intercalate între cele teoretice, necesare pentru rezolvare. Pentru reducerea deschiderilor plăcii, se dispun grinzi secundare (fig. 6), orientate perpendicular pe direcţia grinzilor principale, la distanţa l p = 2,5m. Astfel, pentru un ochi de placă, este îndeplinită condiţia (1):

l

max

/ l

min

= B/l p = 5,5/2,5 = 2,2 2,0 ,

deci placa se poate arma pe o direcţie.

2 PREDIMENSIONAREA ELEMENTELOR DE REZISTENŢĂ

Pentru predimensionare se utilizează tabelele (1) şi (2), în care l reprezintă deschiderile de calcul ale elementelor. Tabelele cuprind prescripţiile date de norme pentru construcţiile obişnuite.

ţ iile date de norme pentru construc ţ iile obi ş nuite. Tabelul 1. Grosimi pentru

Tabelul 1.

Grosimi pentru plăci

Tipul planşeului

 

h

p min

Planşee cu grinzi şi:

 

Pentru plăcile planşeelor intermediare

plăci armate pe o direcţie:

- simplu rezemate

l min / 30

se recomandă cel puţin:

- continue

l min / 35

- 70mm, pentru clădiri civile

plăci armate pe două direcţii:

- 80mm, pentru clădiri industriale

OBS: Dimensiunile de mai sus pot fi sporite

- simplu rezemate

l min / 40

din condiţiile de verificare la foc şi izolare

- continue

min / 45

l

acustică

a l a l max
a
l
a
l
max

Secţiunea a-a

min

h p l min
h
p
l
min
1m Grinzi secundare Grinzi principale Ochi de placă h p Stâlpi a b a b
1m
Grinzi secundare
Grinzi principale
Ochi de placă
h
p
Stâlpi
a
b
a
b
detaliu A
B (travee)
B
B
B
L (deschidere)
L
l p
l p
l p
l lp
l p
p

SECŢIUNI TRANSVERSALE

a-a Grinda principală

b-b Grinda secundară

h p h p h gs h gp Grinda secundară b gs b gp Grinda
h p
h p
h gs
h gp
Grinda secundară
b gs
b gp
Grinda principală

Detaliu A - intersecţie grinzi

b gp Grinda principală Detaliu A - intersec ţ ie grinzi Grinda Grinda secundar ă principal

Grinda

Grinda

secundară

principală

FIG. 1 Schema de alcătuire a planşeului

Tabelul 2.

Dimensiuni pentru grinzi

Dimensiunea

 

Prescripţii şi recomandări

   

l

/ 15 – grinzi de cadru sau grinzi principale

Înălţimea

minimă, h min

l

/ 12 – grinzi de cadre antiseismice

l

/ 20 – grinzi secundare

 

optimă, h optim

l

/ (8

12)

– grinzi de cadru sau principale

l

/ (12

15)

– grinzi secundare

Lăţimea inimii grinzilor

h

/ b = 1,5

3

secţiuni dreptunghiulare

h

/ b = 2

3

secţiuni T

Dimensiuni pentru stâlpi

Dimensiunea minimă a secţiunii transversale de formă dreptunghiulară sau pătrată

trebuie să fie cel puţin de 300mm; raportul recomandat este h /b = 1

Se determină : dimensiunile minime şi dimensiunile optime ale elementelor de rezistenţă; se optează pentru dimensiuni în limitele rezultate.

2.

s

s

Placa este armată pe o direcţie şi este continuă:

h

p

grosime constantă pe tot planşeul;

= l – distanţa dintre axele reazemelor plăcii (dintre axele grinzilor secundare). Grinda secundară (fig.1):

b gs şi h gs - dimensiunile secţiunii transversale;

l

p

l = B – distanţa dintre axele reazemelor grinzii secundare. Grinda principală (fig.1):

b gp şi h gp - dimensiunile secţiunii transversale;

l = L – distanţa dintre axele stâlpilor. Stâlpii

b

s

şi h

s - dimensiunile secţiunii transversale ale stâlpilor.

Aplicaţia 2.

Predimensionarea elementelor de rezistenţă Stabilirea planului cofraj al planşeului

Predimensionarea elementelor de rezistenţă pentru structura descrisă la aplicaţia 1 se face conform tabelelor (1) şi (2).

Placa Se alege grosimea plăcii, h

p

Distanţa dintre axele reazemelor plăcii (deschiderea):

 

l

p

= l

min

= 2,5m

Placa este continuă, armată pe o direcţie, grosimea plăcii trebuie să

 

satisfacă relaţia din tabelul 1:

 
 

h

p min

= l

min

/ 35 = 2500 / 35 =71,4mm,

 

Se rotunjeşte la multiplu de 10mm: h p min = 80mm; placa are grosimea constantă pe tot planşeul.

Pentru clădiri industriale se recomandă să se adopte cel puţin h = 80mm.

p

h = 80mm

p

.

Grinzile

 

Distanţa dintre axele reazemelor grinzii secundare este:

 

secundare

 

l = B = 5,5m

 

Se aleg dimensiunile

Înălţimea minimă (tabelul 2):

 
 

h gs min = l / 20 = 5500 / 20 = 275mm

h

gs , b gs

ceea ce rotunjit la multiplu de 50mm conduce la h gs min = 300mm.

(fig.1)

 

Înălţimea optimă este:

 
   

h optim = l/(15…12) = 5500/(15…12) = 367…458mm, deci prin rotunjire la multiplu de 50mm, h optim = 400; 450; 500mm.

h gs = 500mm

 

Lăţimea grinzii rezultă din relaţia h/b=2

3:

b gs = 500/(2…3) = 250…200 (prin rotunjire la multiplu de 50mm).

b gs = 250mm

 

Grinzile

 

Distanţa dintre axele reazemelor grinzii principale este:

principale

l = L = 7,5m

 

Se aleg dimensiunile

Înălţimea minimă (tabelul 2):

h gp min = l/15 = 7500/15 = 500mm

h

gp , b gp

Înălţimea optimă:

 

(fig.1)

h optim = l/(12…8) = 7500/(12…8) = 625…938mm, deci prin rotunjire la multiplu de 50mm, h optim = 650; 700; 750; 800; 900; 1000mm.

h gp = 800mm

   

Lăţimea grinzii rezultă din relaţia h/b=2

3

b gp = 800/(2…3) = 400…300mm (prin rotunjire la multiplu de 50mm).

b gp = 350mm

   

Stâlpii

Se alege:

b

s

= h

s

= 450m

 

Planul cofraj pentru planşeu este reprezentat în fig.4.

3 ACŢIUNI

plan ş eu este reprezentat în fig.4. 3 AC Ţ IUNI 3. 1. Defini ţ ii

3. 1. Definiţii

Clasificare acţiuni

Caracteristici

Exemple

Permanente (G)

variaţia în timp este nulă sau neglijabilă

Greutatea proprie - elemente de rezistenţă, izolaţii, finisaje

Variabile

(Q)

variaţia în timp este semnificativă

Încărcări rezultate din utilizarea clădirilor (utile) Vânt Zăpadă

Accidentale (A)

intensitate mare, timp redus de acţiune

Seism

Explozii

Valori

   

caracteristice

 

Corespund unei probabilităţi mici de depăşire în sens defavorabil pentru siguranţa structurii

Se definesc în normativele pe categorii de acţiuni

(Indice k)

F

k

Permanente

(G k )

 

SR EN 1991-1-1 : greutăţi specifice, încărcări utile

Variabile

(Q k )

Accidentale

(A

k

)

   

P100-1/2006: seism

Valori de calcul

 

F

d

= γ

 

F

k

   

(Indice d)

F

   

f

d

   

Permanente

(G d )

- coeficient parţial de siguranţă cu valori specifice

γ

f

 

G

d

= γ

g

G

k

- greutate proprie

       

Variabile

(Q d )

fiecărei acţiuni Obs. În general

 

Q

d

= γ

q

Q

k

- încărcare utilă

Accidentale

(A d )

γ

f

1,0

 

A

d

=γ

a

A

k

- acţ. accidentală

3. 2. Încărcări pentru planşee

În cazul unui planşeu curent între etaje, asupra plăcii acţionează:

încărcările permanente, compuse din:

- greutatea proprie a elementului de rezistenţă, adică a plăcii,

- greutatea elementelor nestructurale;

încărcările variabile - utile. În general, aceste încărcări pot fi considerate uniform distribuite pe suprafaţa plăcii şi sunt exprimate, de exemplu, în kN/m 2 . Se determină valorile caracteristice ale încărcărilor, apoi cele de calcul.

Încărcări caracteristice

Încărcările caracteristice permanente, g k :

a. greutatea proprie a plăcii din beton armat se determină în funcţie de greutatea

specifică a betonului armat, ρ (tab. 3) şi grosimea nominală a plăcii, h :

p

g

k

= ρ ⋅ h

p

(2)

b. greutatea proprie a elementelor nestructurale se determină în funcţie de greutatea

i a materialelor din care sunt executate acestea; de exemplu, în cazul pardoselilor,

greutatea proprie se stabileşte pentru structura acestora în funcţie de cerinţe (pardoseli calde sau reci, pardoseli speciale, etc.). În tabelul 4 se dau se dau încărcările caracteristice (în kN/m 2 ) pentru ansamblul pardoselii, pentru câteva tipuri de pardoseli utilizate mai frecvent la clădiri industriale. Încărcările utile caracteristice q k sunt date în norme, funcţie de destinaţia clădirii sau se specifică de către beneficiar prin tema de proiectare.

specifică

ρ

Încărcări de calcul

Încărcările de calcul permanente, g :

g

Încărcările de calcul utile, q :

d

= γ

d g

g

k

d

q

= γ

d q

q

k

(3a)

(3b)

unde g , q k sunt încărcările caracteristice permanente, respectiv utile; γ , γ q reprezintă coeficienţi parţiali de siguranţă ai încărcărilor, având în general valoarea 1,0 ţinând seama de posibilitatea depăşirii valorii caracteristice a încărcării în condiţiile reale de serviciu (tab. 5).

Greutăţi specifice pentru beton şi mortar

k

g

Tabelul 3.

Greutate specifică

ρ (kN/m 3 )

Material

1.

BETOANE DE CIMENT

Beton simplu (cu pietriş sau piatră spartă)

24,0

Beton armat (cu pietriş sau piatră spartă)

25,0

2.

MORTARE

Mortar de ciment Mortar de ciment-var Mortar de var sau ipsos

21,0

19,0

17,0

Tabelul 4.

Pardoseli

 

Greutatea totală a pardoselii (kN/m 2 )

Grosimea

totală a

Tipul şi alcătuirea pardoselii

pardoselii

(cm)

Covor din policlorură de vinil pe şapă din mortar de ciment (3cm)

0,75

3,5

Dale din beton (5cm) pe pat de nisip (2cm)

1,50

7,0

Mozaic turnat (1cm) pe şapă din mortar de ciment (3cm)

0,91

4,0

Plăci din beton mozaicat (3cm) pe şapă din mortar de ciment (3cm)

1,00

6,0

Plăci din gresie ceramică pe şapă din mortar de ciment (3cm)

0,84

0,94

4,0

Tabelul 5

Coeficienţii de siguranţă parţiali ai acţiunilor, γ

f

Tipul încărcării

 

γ

f

Încărcări permanente

γ

g

=

1,35

Încărcări utile

γ

q

=

1,5

3. 3. Gruparea acţiunilor

În proiectare, acţiunile de calcul se grupează astfel încăt să producă efectele cele mai defavorabile asupra structurii. Grupările sunt specifice stărilor limită la care se face verificarea. De exemplu, pentru dimensionarea secţiunilor de beton şi de armătură, verificarea se face la stările limită ultime:

SLU gruparea pentru placă, cu încărcare permanentă şi un singur tip de acţiune variabilă utila:

γ g

G

k

Aplicaţia 3.

+ γ

k

Q

k

Determinarea încărcărilor

(4)

În continuarea aplicaţiei, se calculează încărcările care acţionează pe placa planşeului peste parter al clădirii industriale, dimensiunile elementelor de rezistenţă fiind stabilite. Se cunosc următoarele:

pentru realizarea structurii se utilizează beton armat obişnuit;

pardoseala este alcătuită din plăci de beton mozaicat de 3cm, pe şapă din mortar de ciment de 3cm grosime;

betonul se tencuieşte cu mortar de ciment - var (1cm grosime). Încărcarea utilă fixată de beneficiar este de 5,5 kN/m 2 ; aceasta se consideră valoarea caracteristică a încărcării utile.

Încărcări permanente caracteristice Greutatea proprie a plăcii: g k,placă = 0,08 m 25 kN/m 3 = 2,00 kN/m 2

Greutatea tencuielii:

Greutatea pardoselii:

Suma încărcărilor permanente caracteristice:

= 0,01 m 19 kN/m 3 = 0,19 kN/m 2

din tabelul 4

= 1,00

kN/m 2

= 3,19 kN/m 2

g k,tenc

g k,pard

g

k

Încărcări variabile caracteristice Încărcarea utilă caracteristică:

q

k

= 5,5 kN/m 2

Încărcări permanente de calcul:

Încărcarea utilă de calcul:

g

d

q

d

= γ

g

= γ

q

g

q

k

k

=

1,35 3,19

=

4,30

kN/m 2

=

1,5 5,5

=

8,25

kN/m 2

Încărcarea totală de calcul care acţionează pe placă este, conform relaţiei (4):

p d
p
d

= g d + q d = 4,30 + 8,25 =

12,55 kN/m 2

4 CALCULUL STATIC AL PLĂCII

+ 8,25 = 12,55 kN/m 2 4 CALCULUL STATIC AL PL Ă CII 4. 1. Stabilirea

4. 1. Stabilirea schemei statice

Placa armată pe o direcţie poate fi înlocuită pentru determinarea eforturilor (în cazul de faţă momente încovoietoare şi forţe tăietoare) cu o şie de placă de 1,0m lăţime, decupată pe direcţia scurtă a plăcii, adică direcţia pe care se descarcă placa (fig.1). Din punct de vedere static, această şie se asimilează cu o grindă continuă. Reazemele plăcii sunt grinzile secundare, cu dimensiunile b gs şi h gs . Se disting următoarele deschideri ale plăcii (fig. 6):

deschiderea interax, care reprezintă distanţa între axele reazemelor, adică l ; deschiderea de calcul l c , utilizată la calculul static; pentru elemente care au legătură monolită cu reazemele, se poate lua:

p

l c = l

0

(5)

unde l 0 , (lumina) este distanţa măsurată între feţele interioare ale reazemelor ce delimitează o

deschidere. Placa reală se înlocuieşte cu o grindă continuă cu deschiderile l c , încărcată cu o încărcare liniară determinată conform pct. 3, p x 1m:

d

p

d

= g d + p , în kN/m

d

p d , kN/m l l l l c c c l c l c
p d , kN/m
l
l
l
l
c
c
c
l c
l c
c
2
2
2
p
l
p
l
p
l
d
c
d
c
d
c
M
Ed
11
16
16
F
G
6
A
1
2
3
4
5
B
C
D
E
2
2
2
p
l
p
l
p
l
d
c
d
c
d
c
11
16
16
V
Ed
0,45p l
d
c
0,55p l
0,55p l
d
c
d
c
0,55p l
0,65p l
0,55p l
d
c
d
c
d
c
M=0
M=0

FIG. 2. Diagrama de moment încovoietor M

Ed

şi forţă tăietoare V

Ed

4. 2. Calculul static al plăcii

Determinarea solicitărilor în plăcile planşeelor obişnuite se poate face printr-un calcul static simplificat (metoda echilibrului limită). La plăcile continue cu cel puţin trei deschideri, dacă aceste deschideri sunt egale sau

diferă cu cel mult 10% şi dacă încărcările sunt uniform distribuite, momentele încovoietoare maxime M în valoare absolută pot fi calculate cu relaţiile date în figura 2:

Ed

- în prima deschidere (câmp 1 şi 6):

M Ed = p d l c 2 /11

(6)

-

pe al doilea reazem (B şi F):

M Ed = p d l c 2 /14

(7)

- în celelalte deschideri intermediare (câmpurile 2,3,4,5) şi pe celelalte reazeme intermediare (C, D,E):

M Ed = p d l c 2 /16

Dacă deschiderile de calcul diferă între ele cu mai mult de 10%, pentru calculul momentelor încovoietoare în câmpuri se lucrează cu deschiderea respectivă, iar pentru reazeme cu cea mai mare dintre deschiderile adiacente. Plăcile obişnuite subţiri nu necesită armături transversale, totuşi se dă în figura 2 şi diagrama forţei tăietoare, pentru verificarea în secţiunea înclinată cea mai solicitată (pct. 5.5).

(8)

2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 2,25 25 25 25 25 25 25 25
2,25
2,25
2,25
2,25
2,25
2,25
25
25
25
25
25
25
25
p d =12,55 kN/m l c =2,25 l c =2,25 l c =2,25 M Ed
p d =12,55 kN/m
l c =2,25
l c =2,25
l c =2,25
M Ed
4,54
-4,54
-3,97
-3,97
-3,97
F
G
A
1
2 3
4
5 6
B
D E
5,8
3,97
3,97
3,97
3,97
5,8
M=0
M=0

FIG. 3. Deschiderile de calcul ale plăcii şi diagrama de momente încovoietoare

Aplicaţia 4.

Determinarea momentelor încovoietoare maxime (calcul static)

Se determină solicitările pentru placa prezentată în aplicaţiile anterioare; se cunoaşte:

l p = 2,5m; b gs = 250mm; p = g + p = 4,30 + 8,25 = 12,55 kN/m

d

d

d

.

a. Determinarea deschiderilor de calcul (pct. 4.1). Placa are legătură monolită cu reazemele ei (grinzile secundare), deci se aplică relaţia

(5):

l c = l

0

= l

p

- (b gs /2 + b gs /2) = 2,5 - (0,25/2 + 0,25/2) = 2,25m

b. Calculul static (pct. 4.2).

Momente încovoietoare (figura 3):

- pe primul reazem:

- în primul câmp:

- pe al doilea reazem:

- în al doilea câmp, etc.

Forţa tăietoare maximă (figura 2):

- în stânga reazemului B: V Ed = 0,65 p d l c =0,6512,552,25 = 18,3 kN

M

Ed

= 0

M Ed = p d l c /11 = 12,552,25 /11 = 5,8 kNm

M Ed = p d l c /14 = 12,552,25 /14 = 4,54 kNm

M Ed = p d l c /16 = 12,552,25 /16 = 3,97 kNm

2

2

2

2

2

2

5 DIMENSIONAREA PLĂCII

5 DIMENSIONAREA PL Ă CII 5. 1. Calitatea materialelor. Rezisten ţ e caracteristice ş i de

5. 1. Calitatea materialelor. Rezistenţe caracteristice şi de calcul

Betonul

Calitatea betonului este definită de clasa de rezistenţă a betonului (tabelul 10), care

este rezistenţa caracteristică la compresiune pe cilindri, f Clasa betonului se notează cu litera C, urmată de două cifre care reprezintă rezistenţa caracteristică pe cilindri, respectiv pe cuburi, măsurate în Mpa (N/mm 2 ):

ck cilindru

.

C f

ck cilindru

/f

ck cub

Calitatea betonului se alege în funcţie de tipul elementelor şi de mediul în care vor funcţiona acestea; pentru elementele din beton armat monolit, se aleg betoane obişnuite, având clasele C12/15, C16/20, C20/25 etc. ( C50/60). Rezistenţele betonului Rezistenţa caracteristică a betonului = prima cifră din clasa betonului

De exemplu: C20/25

f

ck

=

20 MPa

(vezi tabelul 10).

f

Rezistenţa de calcul la compresiune a betonului

cd

:

f

cd

=

f ck

γ

c

(9)

unde γ

c este coeficientul parţial de siguranţă pentru rezistenţa betonului (tab. 6).

 

Tabelul 6.

Coeficienţii de siguranţă parţiali ai rezistenţelor, γ R

Materialul

 

γ

R

Beton

 

γ c = 1,5

Oţel

γ

s

= 1,15

Armătura

 

Calitatea oţelului se alege în funcţie de modul de armare:

dacă armarea se face cu bare independente legate în plase sau carcase:

- se aleg oţeluri profilate, de tip PC52 sau PC60; barele din oţel neted, tip OB37 se folosesc numai în cazul unor elemente mai puţin solicitate, sau ca armături constructive;

dacă armarea se face cu plase sudate:

- se aleg plase sudate uzinal, executate din sârmă STNB sau alte tipuri de sârme.

Rezistenţele oţelului Rezistenţa caracteristică a oţelului din care se confecţionează armăturile, determină conform tabelului 12.

f yk

Rezistenţa de calcul a oţelului

f

yd

=

f

yk

γ

s

f yd

se determină cu relaţia:

(10)

unde γ

s este coeficientul parţial de siguranţă pentru rezistenţa oţelului (tab. 6).

, se

5. 2. Definitivarea grosimii plăcii

Secţiunea de calcul a plăcii este dreptunghiulară, simplu armată, cu dimensiunile b = 1000mm , h = h . În proiectare se utilizează înălţimea utilă a secţiunii, d, măsurată de la

p

axa ce trece prin centrul de greutate al secţiunii de armătură întinsă A s până la fibra de beton opusă (fig.4).

A s

d h p d s s placă s placă b = 1000mm
d
h p
d s
s placă
s placă
b = 1000mm

FIG. 4 Secţiunea de calcul a plăcii

În tabelul 7 sunt date limitele în care se încadrează procentele optime de armare, determinate din considerente economice; este deci favorabil ca placa să fie astfel dimensionată, încât să se ţină seama şi de acest aspect.

Se alege un procent de armare p% care să se încadreze în domeniul optim, conform tabelului 7; din tabelul 14 sau 15 se scoate coeficientul μ care corespunde procentului de armare ales.

Tabelul 7

Procente optime de armare pentru plăci, p

optim

%

Modul de armare al plăcii

p

optim pentru armături din oţel:

(%)

PC60 sau plase STNB

PC52

OB37

- pe o direcţie

0,25…0,50

0,30…0,60

0,40…0,80

- pe două direcţii

0,20…0,50

0,25…0,50

0,30…0,50

Se determină înălţimea utilă d din relaţia:

d =

în care:

M Ed μ bf cd
M
Ed
μ bf
cd

(11)

M Ed

– momentul încovoietor rezultat din calculul static (de exemplu, cel maxim);

f cd – rezistenţa de calcul al betonului,

f cd

= f

ck

d – rezisten ţ a de calcul al betonului, f cd = f ck γ c

γ

c

(rel. 9);

b=1000 mm – lăţimea de calcul a plăcii.

Se calculează grosimea necesară a plăcii:

h

p

= d + d

s

(12)

în care:

d s este distanţa de la centrul de greutate al armăturii longitudinale de rezistenţă până la marginea cea mai apropiată de beton (fig. 4):

d s = (c nom + φ /2)

c nom – grosimea nominală a stratului de acoperire cu beton a armăturii:

c nom = c

(13)

min

+ Δc toleranţă de execuţie – se poate lua Δc

dev

(14)

dev

= 10 mm

c

min

=

max{c

aderenta

;

c

durabilitate

;

10mm

}

(15)

=φmax

= 10mm

φ – cel mai mare diametru de armătură de rezistenţă folosit, care în această etapă de proiectare nu este cunoscut; φ se alege unul din diametrele utilizate curent pentru armarea plăcilor, de (6, 8, 10, 12, 14, 16)mm pentru bare independente din PC60, PC52 sau OB37.

Se rotunjeşte grosimea plăcii la multiplu de 1,0 cm (10mm) şi se compară cu înălţimea aleasă la predimensionare. Se adoptă ca grosime definitivă valoarea cea mai mare h .

p

5. 3. Calculul ariilor de armătură în secţiunile cele mai solicitate ale plăcii

Se cunoaşte grosimea definitivă a plăcii h p şi momentele încovoietoare în secţiunile cele mai solicitate ale plăcii, determinate din calculul static. Pentru ca dispunerea armăturilor de rezistenţă să corespundă stării de solicitare a plăcii, se determină aria de armătură necesară cel puţin în secţiunile pentru care s-au calculat momentele încovoietoare:

- în zonele de câmpuri, aproximativ la mijlocul deschiderii, unde armăturile vor fi dispuse în partea inferioară a plăcii; - în zonele de reazeme, unde armăturile vor fi dispuse în partea superioară a plăcii. Se calculează înălţimea utilă pe baza grosimii definitive a plăcii:

d =

h

p

d

s

=

h

p

(c nom

+ φ

/ 2)

(16)

Se calculează coeficientul μ pentru toate valorile momentului încovoietor M Ed determinate din calculul static:

μ = M

Ed

M E d determinate din calculul static: μ = M Ed bd 2 f cd (17)

bd

2 f

cd

(17)

în care b, d - lăţimea secţiunii, respectiv înălţimea utilă determinată cu relaţia (11), aceeaşi pentru toate secţiunile de calcul.

Ariile de armătură se pot calcula în două moduri: pentru μ rezultat, din tabelul 13 (pentru oricare calitate de oţel din armături), 14 (pentru oţel PC52) sau 15 (pentru oţel PC60) se determină procentul de armare p sau coeficientul mecanic de armare ω, iar ariile de armătură rezultă din relaţiile:

b d /100 sau

A

A f

s =

p

s

= ω⋅ b d f

cd

(

/100 sau A A f s = p ⋅ ⋅ s = ω⋅ b ⋅ d

yd

)

unde f

yd

, rezistenţa de calcul a armăturii, se calculează cu relaţia (10).

(18)

(19)

Se verifică respectarea regulilor constructive date în cele ce urmează.

Reguli constructive

unde

Valoarea

A

s,min =

0,26

s,min se determină cu relaţiile:

A

f

ctm

f yk

bd

;

A

s,min

0,0013 b

d

f ctm

se determină din tabelul 10, în funcţie de clasa de beton.

Valoarea

A

A

s,max permisă:

p

0,04 b h

s,max

(20)

(21)

(22)

În cazul plăcilor care lucrează pe o direcţie, se dispun armături secundare, perpendiculare pe direcţia armăturilor principale calculate, reprezentând cel puţin 20% din aria acestora. Distanţa dintre armături trebuie să respecte condiţiile:

1. armături principale (calculate) s max,placa = 2h p 250 mm

(23)

2. armături secundare (constructive) s max,placa = 3h p 400 mm

(24)

La marginile simplu rezemate ale plăcii, unde din calculul static nu rezultă moment încovoietor, se prevede în partea superioară a plăcii cel puţin 25% din aria maximă a deschiderii adiacente. Aceste bare se prelungesc pe o lungime de cel puţin 0,2l 0 .

Alegerea şi dispunerea armăturilor de rezistenţă şi constructive se face conform punctului 5.4. Pentru alegerea armăturilor se utilizează tabelul 16, în care sunt date ariile (în cm 2 ) pe un metru lăţime de placă, corespunzătoare aşezării barelor la distanţe de 8,0…20,0cm.

5. 4. Alcătuirea plăcii – alegerea şi dispunerea armăturilor

În cazul plăcilor armate pe o direcţie, se dispun următoarele armături:

pe direcţia scurtă a plăcii (direcţia de calcul), se aşează armăturile de rezistenţă

principale calculate conform punctului 5.3; traseul acestor armături urmăreşte diagrama de momente încovoietoare, armăturile de rezistenţă fiind aşezate în zonele întinse: în câmpuri la partea inferioară a plăcii, iar pe reazeme la partea superioară;

perpendicular pe armăturile de rezistenţă şi pe tot traseul acestora, se prevăd

armături de repartiţie sau secundare (vezi reguli constructive).

perpendicular pe grinzile principale, în partea superioară a plăcii, se aşează 5-7 bare

φ6 la metru (φ6/15

lungă a plăcii, momente neglijate conform metodei aproximative de calcul.

20cm),

având rolul de a prelua momentele încovoietoare de pe direcţia

Dispunerea armăturilor de rezistenţă rezultate din calcul

Se vor respecta următoarele, împreună cu regulile constructive:

dintre armături este cel puţin 8cm şi cel mult 2h p ; se

admite ca barele să fie dispuse la cel mult 20cm în cazul plăcilor slab solicitate. Dacă între două bare nu este respectată distanţa minimă prescrisă, se ia în considerare în calcul numai aria secţiunii unei bare.

b. Dacă este posibil, toate armăturile de rezistenţă se dispun la aceeaşi distanţă. În

diferite secţiuni aria de armătură necesară diferă, deci, dacă pasul este constant, trebuie să se schimbe diametrul barelor utilizate.

c. Barele se aleg astfel, încât să se utilizeze cât mai puţine tipuri de diametre (cel mult

două, dacă este posibil), iar aria acestora să se apropie cât mai mult de aria calculată. Diametrele minime pentru armăturile de rezistenţă utilizate în plasele legate cu sârmă

sunt:

a. Distanţa sau pasul

s placa

- 6mm, dacă barele sunt din oţel PC52 sau PC60;

- 6mm, pentru barele drepte din oţel OB37 situate în partea inferioară a plăcii, 8mm pentru barele înclinate sau situate în partea superioară. Diametrele maxime pentru armăturile de rezistenţă se recomandă să fie

φ

Diametrul minim pentru armăturile secundare, indiferent de tipul de oţel este de 6mm.

= h

p

/10 + 2 (mm)

(25)

max

d. În cazul armării cu bare drepte şi înclinate, obişnuit jumătate din aria armăturii A s

dispusă într-un câmp în partea inferioară a plăcii se duce continuu peste reazeme (cel puţin 3 bare pe metru), iar jumătate se ridică pe reazeme (la unghi de 45 o ). Secţiunile de înclinare ale armăturilor sunt situate la 0,2l 0 faţă de reazemele (grinzi sau centuri) cu care placa face corp comun; porţiunile drepte din zonele de reazem ale acestor bare se prelungesc în deschiderea următoare cu 0,25l 0 (figura 7 În zonele de reazem, în completarea barelor ridicate din câmpuri se dispun călăreţi, care se prelungesc de o parte şi de alta a reazemelor tot cu 0,25l 0 .

Aplicaţia 5.

Calculul ariilor de armătură şi armarea plăcii

Se dimensionează placa din aplicaţiile anterioare. Se dau prin tema proiectului calităţile materialelor: beton de clasă C16/20 şi oţel

PC52.

unde

Rezistenţa de calcul la compresiune a betonului (pct. 5.1.):

10,66 MPa

corespunde betonului de clasă C16/20. Rezistenţa de calcul a oţelului:

f

f

ck

cd

= f

ck

γ = c
γ
=
c

16 1,5

=

f

yd

= f

yk

γ

s

=

345 1,15

=

300 MPa

unde