Folclor ocazional și neocazional

Prin folclor înțelegem totalitatea creaților muzicale, literare, artistice și plastice ale
unei zone folclorice care se transmit din generație în generație.
FOLCLORUL MUZICAL SE ÎMPARTE ÎN 2 CATEGORII:
- OCAZIONAL;
- NEOCAZIONAL;
Folclorul ocazional cuprinde:
- Folclorul obiceiurilor de iarnă (Colindul, Capra, Steaua, Ursul)
- Folclorul obiceiurilor de primăvară-vară (Tânjeaua de la Hoteni, Scaloianul,
Sânziene, Paparudă, Cununa, Floriile)
- Folclorul obiceiurilor legate de momentele importante din viața omului:
 Nașterea/Botezul;
 Căsătoria
 Moartea
În desfășurarea ceremonialului de nuntă există două momente care condiționează un
anumit repertoriu:
1. Despărțirea mirilor de părinți și rude ( I-ați mireasă ziua bună, Cântecul ginerelui)
2. Bucuria nașilor și a întregii comunități de a lua parte la întemeierea unei noi
familii manifestată prin cântece și dansuri propriu-zise.
Din repertoriul de nuntă fac parte:
 Cântecul miresei- se cântă la casa miresei atunci când este îmbrăcată
exprimând trecerea de la viața liniștită din casa părinților la viața de familie.
 Cântecul mirelui- se cântă atunci când acesta este bărbierit de prieteni, într-
un cadru ceremonial.
CÂNTECUL SOACREAI ARE VERSURI SATILICE.
Cântecul funebru- Repertoriul funebru se împarte în două categorii:
 Cântece ceremoniale cântate de femei specializate, angajate în acest sens de familie;
 Bocetele cântate individual în timpul zilei, ca o expresie a durerii cauzate de
pierderea persoanei dragi.
Folclorul neocazional cuprinde:
o FOLCLORUL COPIILOR
o CÂNTECUL DE LEAGĂN
o CÂNTECUL PROPRIU-ZIS
o DOINA
 o BALADA
o CÂNTECUL DE JOC

Folclorul copiilor cuprinde creații în versuri cum ar fi numărători, zicători cântece de

joc, cântece legate de elemente din natură.
Cântecele conțin un nr. redus de sunete, cu o melodie simplă și un ritm specific de
obicei cu caracter recitativ: Melc melc codobelc, Lună lună nouă, Ala bala portocala,
Mămăruță rută.
CÂNETCUL DE LEAGĂN este cel mai vechi cântec cântat de mame care are un efect
liniștitor asupra nou-născutului, datorită alternării valorilor de note lungi și scurte.
De obicei cântecele de leagăn sunt însoțite de un refren scurt de genul: Nani-nani,
Puiu-mami, Haia-haia, Haia-haia, acum mama.
CÂNTECUL PROPRIU-ZIS este cel mai răspândit cântec din țara noastră, cântându-se
în orice moment: la muncă, la șezători, petreceri, solo sau în grup vocal sau instrumental.
o Are o formă strofică urmată de un refren;
o Linia melodică este de asemenea, iar interpretarea se face de cele mai multe ori cu
acompaniament intrumental.
o Un loc important în repertoriul cântecului propriu-zis îl ocupă cântecul de dragoste.
CÂNTECUL DE JOC
o În folclorul românesc există un nr. mare de dansuri diferite din punct de vedere
coregrafic, ritmic și melodic.
o În fiecare zonă folclorică a țării există dansuri specifice:
- Transilvania: ardeleana, învârtita, fecioreasca;
- Banat: de doi, pe picior;
- Muntenia: ciuleandra, ariciul;
- Oltenia: alunelul, rustemul, trei păzește;
- Dobrogea: geamparaua, șirimbocul, tătărașul;
- Moldova: polobocul, bătuta, șchioapa, corăghiasca;
Există 3 dansuri pe care le vom întâlni în toate zonele folclorice: hora, brâu, sârba.
DOINA
- Este un gen muzical al folclorului neocazional de factură lirică prin care sunt
exprimate diferite trăiri sufletești: despărțirea, tristețea.
- În funcție de zona din care provine doina, poartă denumiri diferite:
Hora cu noduri, hora lungă, cântec de jale, cântec de dor, cântec de
ducă.
Acesta are și el ca și balada, ritm parlando rubato.
BALADA
- Este un gen al folclorului neocazional, epic, în versuri de mari dimensiuni și
aproximativ între 200-1000 de versuri, într-un ritm parlando-rubato (linia
melodică este întreruptă de pasaje recitative)
Subiectul baladei provine din mitologia românească, basme, legende fantastice. Pot fi
povestite și trăiri din viața omului sau balade haiducești din viața haiducilor.