Suport teoretic

Hemoragia
1. Hemoragia. Definiţie, cauzele, clasificarea.
2. Manifestările clinice ale hemoragiilor.
3. Asistenţa de urgenţă în hemoragii.

1. Hemoragia. Definiţie, cauzele, clasificarea.

Hemoragia este revărsarea sângelui din patul vascular în mediul extern, în cavităţi ori în
ţesuturi.
Hemoragia este una din cauzele cele mai principale ale letalităţii persoanelor cu
traumatisme mecanice. Cu toate că hemoragia se studiază încă din antichitate, problema n-a
fost rezolvată nici până în prezent.

Cauzele hemoragiei:
1. Lezarea vasului în traumatisme diverse;
2. Liza (erodarea) vasului în procese purulente;
3. TA ridicată;
4. Coborârea bruscă a presiunii atmosferice;
5. Dereglarea chimismului sângelui.
Cea mai frecventă cauză rămâne a fi traumatismul mecanic.
Clasificarea hemoragiilor:
I. În funcţie de vasul lezat:
1. Arterială – sângele este de culoare roşie-aprinsă, ţâşneşte în jet pulsatil,
duce rapid la declanşarea anemiei acute. Sângerează segmentul central al
vasului. Compresiunea vasului mai central de plagă duce la oprirea
hemoragiei.
2. Venoasă – scurgerea lentă, uniformă a sângelui de culoare roşie-închisă.
Compresiunea sectorului periferic al vasului duce la oprirea hemoragiei.
Sângerează segmentul periferic al vasului.
3. Capilară - sângerarea întregii suprafeţe a plăgii (picături de rouă). Sângele
este de culoare intermediară dintre sângele arterial şi cel venos. Sunt
caracteristice plăgilor prin scalpare. Asemenea hemoragie deseori se opresc
spontan. În funcţie de circumstanţe se face:
a. ridicarea regiunii lezate;
b. toaleta primară a plăgii;
c. aplicarea pansamentului compresiv;
d. aplicarea frigului: prişniţe reci, punga ci gheaţă.
4. Parenchimatoasă (mixtă) – în caz de lezare a organului parenchimatos
(ficat, splina, plămânii etc.). Se lezează concomitent toate vasele (arterele,
venele, capilarele). Este foarte periculoasă, deoarece vasele sunt fixate de
stromă şi nu colabează. Hemostaza se efectuează greu, des duce la anemie
acută (şoc hemoragic hipovolemic).
II. În funcţie de sediul sângerării:
1. Externă – sângele se revarsă în exterior.
2. Internă - sângele se revarsă în cavităţi.
 Exemplu: Prezenţa sângelui în diferite cavităţi se numeşte:
1. Hemoperitoneu – în cavitatea peritoneală;
2. Hemotorax – în cavitatea pleurală;
3. Hemopericardiu – în cavitatea pericardului;
4. Hemartroză – în cavitatea articulaţiei;
5. Hematom – în ţesuturi.

3. Exteriorizată – hemoragie care se produce într-un organ cavitar care are comunicare
cu exteriorul: uter, plămâni, vezica urinară, stomac, nas etc.
(metroragie, hemoptizie, hematurie, hematemeză sau aşa numita hemoragie
gastrică, epistaxis etc.).
4. Intratisulară – sângele se revarsă sub piele, în muşchi sau în interiorul unui
organ (ficat, creier). Ea determină formarea
a. echimozei sau
b. hematomului.
5. Ocultă – fără manifestări clinice clare, se determină doar prin metode de laborator.

III. În funcţie de momentul apariţiei:

1. Primară – apare în momentul lezării;
2. Secundară precoce – în primele ore, zile după lezare (până la declanşarea procesului
purulent);
3. Secundară tardivă – se declanşează după dezvoltarea procesului purulent şi are loc liza
purulentă a peretelui vascular, trombului.

2. Manifestările clinice ale hemoragiilor.

O mare importanţă în evoluţia hemoragiei are:
a. volumul sângelui pierdut;
b. viteza pierderii de sânge;
c. starea generală a organismului;
d. vârsta bolnavului;
e. starea sistemului cardiovascular.
Pierderea volemică este mai importantă decât pierderea eritrocitară. Scăderea brutală a
volumului sangvin poate provoca stopul cardiac. În orice hemoragie organismul răspunde
printr-o reacţie de adaptare la volumul de sânge pierdut. Mecanismul de adaptare include:
1. Spasmul vaselor sangvine;
2. Accelerarea activităţii cardiace şi a respiraţiei;
3. Creşterea volumului de sânge din organele rezervă (depou).
Anemia acută posthemoragică este anemia cauzată de pierderea rapidă a unei mari cantităţi
de sânge.
Pot apare: lipotimii, ameţeli, sete, transpiraţii, puls slab şi rapid, tahipnee. Hipotensiunea
ortostatica este frecvent întâlnită. Tensiunea arteriala poate creşte uşor la început datorită
constricţiei reflexe ale arterelor, apoi scade treptat.
În hemoragia arterială şocul hemoragic se declanşează atât de repede, încât mecanismele de
compensare nu reuşesc să se dezvolte şi duce la moartea bolnavului.
3. Şocul hemoragic hipovolemic. Stadiile evolutive. Asistenţa de urgenţă.

Socul hemoragic - se întâlneşte mai rar în formă pură, de obicei el se combină cu şocul
traumatic.

Evaluarea pierderilor de sânge:

1. Testul de flexie a capului „tilt-test” - accidentatul va fi poziţionat în decubit dorsal şi i se
va determina pulsul. Apoi se flexează activ capul la 300 (bărbia în jos). Se determină
imediat pulsul. Accelerarea Ps indică hipovolemie acoperită, însă bolnavul este deja în
şoc.
2. Indicele de şoc Algover – rezultatul obţinut de la împărţirea frecvenţei Ps la valoarea TA
sistolice.
Manifestările clinice ale şocului hemoragic:

Dacă pierderea de sânge este pînă la 10%, adică 450-500 ml toţi indicii vitali rămân în normă
- normovolemia.
Socul hemoragic se împarte în 4 faze de gravitate:
I fază - şoc compensat - dacă Ps este 100 b/min, iar ta scade la 100, atunci Indicele de şoc
este 1,0. Deficitul sangvin este 20%-30%, adică 700-1300 ml.
Bolnavul este palid, are vertije şi lipotimie datorată irigării insuficiente a creierului cu oxigen.
Paliditatea şi lipotimia apar doar în poziţie ortostatică şi dispar în poziţie orizontală. Bolnavii
sunt agitaţi neobişnuit.
II fază – şoc manifestat în cazul când Ps este 120 b/min, iar Ta scade la 80 mm. Indicele de
şoc este 1,5. Deficitul sangvin 30%-50%, adică 1300-1800 ml.
Bolnavii au
1. O sete marcată;
2. Astenie generală, în faţa ochilor reţea, muşte zburătoare;
3. Tegumentele sunt palide, apare cianoza pe fondalul palid al pielii;
4. Tegumentele sunt acoperite cu transpiraţii reci lipicioase;
5. Apar vertije şi lipotimii chiar şi în poziţie orizontală;
6. Apare dispneea (respiraţia frecventă şi superficială);
7. Membrele sunt reci la palpare;
8. Pulsul 120-140 b/m;
9. TA cea sistolică mai joasă de 100 mm;
10. TV scade;
11. Apare oliguria.
III fază - şoc agravat - când Ps atinge 140 b/min, TA mai joasă de 60 mm. Indicele de şoc
este 2,0. Deficitul sangvin peste 50% din sânge, adică 2000-2500 ml.
IV fază – şoc terminal (ireversibil) – frecvenţa Ps 160 b/min, TA scade la 60mm, indicele de
şoc 2,5, deficitul sangvin peste 60%. Toate semnele enumerate mai sus mult mai pronunţate,
conştienţa dispare, apare oligoanuria.
Examinările paraclinice:
 1. Scăderea hemoglobinei;
2. Scăderea numărului de hematii;
3. Scăderea hematocritului (raportul dintre cantitatea de hematii şi cea de plasma din
sânge, hematiile fiind în cantitate ceva mai mică decât plasma). În normă este de
45% la bărbaţi şi 40% la femei;
4. Oligoanuria.

Prevenirea sau combaterea şocului hemoragic.

1. Se efectuează hemostaza provizorie;
2. Se poziţionează în poziţie de securitate. Se aşează pe o targă în decubit dorsal sau lateral,
extremitatea cefalică este mai jos decât planul toracic, membrele inferioare ridicate sub
unghi de 30-45o.
3. Se pregăteşte o sistemă pentru perfuzii, se face venepuncţia şi se perfuzează: sol.
volemice (micromoleculare) – sol. Dextran, sol. Ringher, sol. Glucoză 5%, sol.
Fiziologică.
4. Administrarea substituenţilor macromoleculari pentru a umple spaţiul mare creat – sol.
Refortan, sol. Reomacrodex, sol. Reopoliglucină, sol Gelofuzină, sol. Haes etc.
5. Dacă TA este 90 mm şi mai jos se administrează sol. Adrenalină hidrocloridă 0,1% -
0,5- 075 ml s/c
6. Se vor administra corticosteroizi: sol, dexametazon 12-16 mg;
7. Dacă este posibil, se va administra oxigen printr-o sondă nazală.
8. În caz de necesitate, se administrează substanţe hemostatice: sol. de Clorură de calciu,
sol. Etamzilat, sol. Vicasol, Acidul aminocapronic în perfuzii.
9. Se face monitorizarea accidentatului: Ps, T/A, respiraţia.
10. Se transportă de urgenţă la spital pentru a fi efectuată hemostaza definitivă, pentru a se
transfuza derivatele sângelui.

4. Particularităţile evoluţiei hemoragiei la copii.

Sângele reprezintă a 15 parte din greutatea corporală la copii.
Un copil cu greutatea de 30 kg are 2 l de sânge, un copil cu greutatea de 10 kg are 0,7 l sânge.
În hemoragii la copii trebuie de ţinut seama de aceste date fiziologice. Din aceste
considerente reiese faptul că: un copil cu greutatea de 30 kg va muri dacă pierde 1 l de sânge,
iar un copil cu greutatea de 10 kg va muri dacă pierde 400 ml de sânge. Este foarte important
de a aplica de maximă urgenţă hemostaza la copii.