Q15 Astro in Literatura

Revistădedeştiinţă,
Revistă ştiinţă,cultură,
cultură,civilizaţie
civilizaţieşişidivertisment
divertisment
ASTRONOMIA ÎN LITERATRURA ROMÂNEASCǍ
 ASTRONOMIA IN LITERATURǍ
 DISTANŢE ASTRONOMICE
 UNIVERS, GEOMETRIE, MATEMATICĂ
 HǍRŢI STELARE
 LUCEAFǍRUL
 PROIECT EDUCAŢIONAL
 ZILELE COLEGIULUI ,,ROMAN VODA’’
 SIMBOLURILE ASTRALE
 MOTIVUL LUNII
 „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
ISSN 1841-6268
SEARA DE ASTRONOMIE
‘’Quark de Liceu’’ Colegiul Naţional ,,Roman-Vodă’’
SIMPOZION INTERNAŢIONAL
21-23-MAI 2010
CENACLUL LITERAR
,,ASTRONOMIA IN LITERATRURA
,,EXISTĂ’’.
Lansare volum versuri albe
,,QUARK de LICEU’’ Colegiul Naţional ,,Roman-Vodă’’
Fanionul cercului
,,QUARK DE LICEU’’ SIMPOZION ,,ASTRONOMIA ÎN LITERATURÃ’’
,,Quark de Liceu’’, revistă de matematică
aplicată în astronomie nr. 12 bis din cuprins
Coordonatori: prof. Teodora Amgheluţ

prof. Tit Tihon pag pag
Distanţele cereşti…………..4 Proiect educaţional............32
Colaboratori
Probleme…………………..37
prof. dr. Petru Crăciun, C. A. Fălticeni
QUARK DE LICEU Nr. 12 BIS

prof. Romeo Merfea, C.N.R.V Roman
prof Doru Butelcă, C.N.R.V Roman
prof. dr. Emil Oprescu, C.N. Piteşti
prof. Nicu Dobrescu, P. C. Tulcea
prof. Victor Sutac, P. C. Suceava
Finit şi infinit……………….5
Departamentul ştiinţific
prof. Univers, geometrie…….…..9
Euclid……………………....14 Citirea hărţilor …………….41

Departament Eco-Terra
înv. Doina Ţarălungă, Şcoala ,,Al. I. Cuza’’
Grafică coperţi: Tit Tihon

Tehnoredactare: Tit Tihon
Dragoş Moraru
Colectivul de redacţie:
Bolta cerească 16
Redactor şef
prof. Teodora Amgheluţ
Maya 2012………………..49
Secretar general de redacţie

Mădălina Ursulin
IANUARIE
Redactori Constelaţiile......................21
Ana Maria Ghiuzan Trigonometrie sferică....... 30
Olimpiada Internaţională
China, 2010……………….52
2011
Cezara Soponaru
Fotoreporteri
Traduceri
Ramona Trefaş
Emma Dumea
Andreea Iacobuţ
Denisa Farcaş
Roxana Vlase
Manuscrisele destinate tipăririi vor fi dactilografiate şi nu se înapoiază colaboratorilor. Articolele publicate nu

angajează decât responsabilitatea autorilor şi nu reflectă în mod necesar opinia redacţiei. Reproducerea oricărui
material, fără acordul redacţiei, este interzis ISSN .1841-6268
DETERMINAREA DISTANŢELOR ASTRONOMICE
Determinarea distanţei la un obiectiv Paralaxa este unghiul format de două

inaccesibil. Metoda este cunoscută în drepte care ating centrul unui astru, pornind
trigonometrie ca metoda lui Thales din Milet. una din centrul Pământului şi cealaltă din locul
unde se află observatorul. Paralaxa este şi o
eroare la citirea instrumentelor de măsurat cu
ac indicator, când observatorul nu priveşte
A perpendicular scala aparatului. Prin paralaxă

se înţelege variaţia direcţiei spre un obiect la o
deplasare a observatorului, deplasare pe
D direcţie perpendiculară pe direcţia spre obiectul
observat. Paralaxa este utilizată, în geodezie şi
d astronomie, pentru determinarea distanţei până
la un obiect observat. Poziţia lui O faţă de
B E C dreapta pe care se află punctele B şi C fiind
fixă, se vede că paralaxa creşte când baza BC
Pentru a măsura distanţa la copacul de creşte. Pentru o bază BC dată, paralaxa este cu
peste lac se imaginează un triunghi dreptunghic atât mai mică, cu cât O este mai departe de BC.
DEC ale cărui laturi se pot măsura. De Când O se depărtează la infinit, paralaxa
asemenea se va lua punctul B astfel încât tinde către zero.
distanţa BC să poată fi măsurată. Triunghiurile Când O se apropie de BC, paralaxa tinde
ABC şi DEC sunt dreptunghice asemenea, creşte, devenind egală cu 180o atunci când O se
AB||BC din modul de construcţie a metodei de aşează pe segmentul BC.
AB DE D
rezolvare şi vom avea  . Unghiul Vom avea tg( p )  , unde D este
BC EC d
BAC , sub care se vede baza BC se poate jumătate din distanţa dintre punctele fixe B şi C
deterimina, fiind complementul unghiului (baza triunghiului); d este distanţa până la
ascuţit BCA . A  A2
astrul ceresc. Dar, cum p  1 şi pentru
2
Distanţa până la stele este măsurată cu unghiuri cu măsura mai mică de p < 4o,
IANUARIE
ajutorul paralaxei stelare, iar unghiul rezultat D

este de ordinul sutelor de miimi dintr-o tg(p)  p(rad) . Vom avea d  .
secundă de arc. p(rad)
O (=A
1 d 2
2011
2p
A1 A2
d
2
  d
1
B 2D C
4
ANUL LUMINĂ când Pământul este în T0 . Aşa cum lumina are
Un an lumină (a.l.) este distanţa viteză finită, eclipsa va fi văzută numai de pe
parcursă de lumină într-un an de zile terestre. Pământ, la o dată ulterioară, dată de:
d (Terra  Jupiter )T
t 'T0  tT0  0
, unde c este viteza
c
luminii, şi a d(Terra Jupiter )T este distanţa dintre
0
Pământ şi Jupiter în poziţia T0 .

După un timp t4  t0 , Pământul este în
poziţia T4 şi facem apel la tT4 timpul estimat
pentru eclipsă. Dar, de pe Pământ, eclipsa va fi
d (Terra Jupiter )T
observată numai în: t 'T4  tT4  4
.
c
1a.l.  viteza luminii 1an=2,9979  105 km/s 107 s Prin urmare, intervalul de timp observate
1a.l.  9, 46  1012 km între eclipse, tT4  tT0 care este mai mare decât
Viteza luminii a fost determinată prima intervalul de timp real între eclipse, tT4  tT0 .
dată în 1675, de astromul danez Olaus Romer Diferenţa va fi:
(1644 - 1710), studiind intervalele succesive d(T  J )T  d (T  J )T
ale eclipsei satelitului Io al lui Jupiter. Io ( t 'T4  t 'T0 )( tT4  tT0 )= 4 0
.
(P=1,769138d). c
T2
T3 T1
T0 dTerra-Jupiter JUPITER
1UA
TT34
IO
IANUARIE
TT54
T7
TT56
Intervalul de timp între eclipsele succesive În cazul în care această diferenţă este de 1000s,
2011
este perioada de revoluţie a satelitului, care atunci:

poate fi calculată cu legea a III-a a lui Kepler. d (T  J )T  d(T  J )T diametrul orbitei Terra
Roomer a observat că eclipsele au fost târzii c 4 0

1000s 1000s
atunci când Jupiter a fost mai departe de Ştiind că cea mai bună estimare pentru axa
Pământ, şi devreme atunci când Jupiter a fost mare a orbitei Pamantului este de 241500000
mai aproape de Pământ. Când Pământul a km, Romer dedus viteza luminii ca fiind
parcurs distanţa de la T0 la T4 , întârzierea era 241 500 000km
 241 500 km/s
de 1,000 secunde. Romer atribuite efectului în 1000s
momentul în care lumina s-a observat de la Distanţa de la Pământ la Soare a fost măsurată
poziţia unui punct de pe orbita Pământului la în 1672, prin măsurarea paralaxei lui Marte în
alt punct. Pentru claritate, considerăm că tT0 opoziţie, şi cunoscând distanţa până la Marte
este momentul în care eclipsa are loc atunci de 1.52 UA.(după calculele lui Copernic).
5
Astăzi ştim că axa mare a orbitei Pământului 1
este 2UA=299795786 km, atunci viteza luminii d ( pc ) 
p ('')
este: 3, 26
299 795 786 km d (an lumina) 
c  299 795,796 km/s p ('')
1000 s .
Cea mai apropiata stea de Pamant, Proxima
c  300 000 km/s Centauri, este la o distanţă de 4,3 a.l.
 1 unitate astronomică: cca 150 milioane km Azi, cea mai mare distanţă la stele care ar putea
(149,598×109 m) fi măsurată cu o precizie de 10% a fost
 1 an-lumină: cca 9 trilioane km
paralaxa  0, 05'' . Telescoapele au redus gradul

(9,461×1015m) de incertitudine până la o milisecundă de arc.
 1 parsec: cca 31 trilioane km Este important de reţinut că unitatrea 1 Milli-
(30,857×1015m). arcsecondă este echivalentă cu dimensiunea
unghiulară a unei persoane de pe Lună
Parsecul văzută de pe Pământ. Pentru acestă precizie, a
1 parsec este distanţa de la un obiect, astfel fost necesară corectarea efectului de îndoire a
încât un observator ar putea vedea această rază luminii de către Soare furnizate de teoria
a obiectului de pe orbita Pământului, cu o relativităţii generale, care este de 1,7 secunde
dimensiune unghiulară de 1'' sau, cu alte de arc de la marginea Soarelui, şi 4
cuvinte, este distanţa de la un obiect, cu milisecunde de arc de la 90° de la Soare.
paralaxa heliocentrică de 1'' .
Cum distanţa în unitati astronomice corespunde Exemplu
1 Stea Paralaxă Distanţa
d (UA)  , precum şi la un unghi de
p(radiani) Proxima
1'' , exprimată în radiani, este 0.772" 1.295 pc 4.223 a.l.
Centauri
 1o   2  Sirius 0.379" 2.638 pc 8.606 a.l.
1''    o 
 4,848 106 radiani .
 3600   360  Lotor 0.286 " 3.496 pc 11.404 a.l.
Se determină că 1 parsec este egal cu
1UA
1pc=  206 265 UA
4,848  106
Prima estimare bună a unei paralaxe stelare a
IANUARIE
fost făcută de către Friedrich Wilhelm Bessel

(1784-1846), în 1838, pentru steaua 61Cygni CONCURS
(p~ 0.3). Distanţa de un obiect, exprimată în INTERNAŢIONAL
1
parseci, este dat de: d ( pc )  .
p ('') ,,IN MEMORIAM
Un parsec prin urmare, este egal cu
206265 UA, şi este egal cu 3.26 a.l. Rezumând ALEXANDRU COJOCARU’’
2011
cele trei unităţi, pentru o stea cu orice paralaxă

heliocentrică, distanţa va fi: 15-20 MAI 2011
C.N.R.V. Roman
1UA
 p=1’’
p= 1pc
1 206 265
d (UA)= =
p(radiani) p(secunde de arc)
6
UNIVERS, GEOMETRIE
MATEMATICĂ
,,Natura este scrisă în limbaj matematic”
Galileo Galilei
Platon (?427 î.Hr. — ?347 î.Hr.) filozof, matematician,
scriitor Greciei antice, student al lui Socrate şi învăţător al lui
Aristotel.. Platon a fost fondatorul Academiei din Atena. S-a
născut într-o familie aristocratică, tatăl său fiind Ariston,
descendent al regelui Codros. Încă din adolescenţă devine
discipol al lui Socrate, dialogurile acestora vor avea o puternică
influenţă a filosofiei socratice. Refugiat la Megara, se bucură de
prezenţa lui Euclid, studiind şi matematica prin simpatizanţii
pitagoreici. Se spune că tiranul Dionysios cel Bătrân îl vinde pe
Platon ca sclav, motiv pentru care acesta se retrage din politică
şi deschide o şcoala filosofică cu numele Academia., închisă
peste 1000 de ani (529.d.Hr.) de împăratul Iustinian. În ,,Teoria
formelor’’, Platon se referă la faptul că lumea materială care ne
înconjoară nu este una reală, ci numai o umbră a lumii reale.
Formele, prin care încerca să explice noţiunia de universalii ,
erau considerate reprezentări abstracte a unor tipuri sau
proprietăţi a tuturor lucrurilor care ne înconjoară. Platon, ca şi
alţi filozofi din antichitate, considera ca focul, pământul, aerul
IANUARIE
şi apa sunt elemente primordiale, atomii din combinarea carora
s-a format universul şi tot ce există.
Johannes Kepler Galileo Galilei (1564 - 1642)

La începutul secolului al XVII-lea, astronomul german
Experimentele sale a stabilit
Johannes Kepler, pe baza observaţiilor făcute de danezul Tycho
conceptele de inerţie, care au
Brahe asupra planetei Marte, enunţa(fără a putea demonstra)
fost ulterior folosite de
2011
urmatoarele legi:
Newton în legile de mişcare şi
I. Planeta se mişcă în jurul stelei pe o orbită eliptică, în care
egea atracţiei universale.
steaua reprezintă unul din focare.
II. Linia dreapta care uneşte planeta cu steaua (,,raza vectoare
a planetei”) acopră arii egale în intervale de timp egale.
III. Pătratul perioadei de revoluţie a planetei este direct
proporţional cu cubul semiaxei mari a orbitei.
Prima lege a lui Kepler afirmă că traiectoria planetelor
este o elipsă având Soarele în unul din focare. Punctul cel mai
apropiat de Soare al acestei traiectorii se numeşte periheliu.
După cercetări teoretice laborioase s-a constatat că
periheliul unei planete nu este fix, ci execută o mişcare de
precesie. 7
Aceste legi au fost demonstrate teoretic şi verificate practic pentru
orice mişcare a unui corp cu masă relativ mică în câmpul
gravitaţional al unui copr cu masă mare. De exemplu, mişcarea
planetelor în jurul Soarelui sau a sateliţilor artificiali în jurul
Pământului.
Tycho Brahe
După trei ani de la moartea lui Copernic, astronomul danez Tycho
Brahe (1546-1601), face cele mai importante observaţii înainte de
inventarea telescopului de Galileo Galilei. Folosind instrumente

realizate de el însuşi, Tycho Brahe a făcut observaţii pe scară largă
ale poziţiilor planetelor şi stelelor, cu o precizie de mai bine de 1
minut de arc, adică 1/30 din diametrul Soarelui aparent. Pentru
aceste rezultate un ajutor financiar deosebit a fost acordat de regele
Danemarcei, Frederic II, ajutor cu care Brahe şi-a construit
propriul observator în mica insulă din Marea Baltică Hven (între
Danemarca şi Suedia).
Johannes Kepler (1571-1630)

Kepler a adunat datele şi observaţiile de până la el despre planeta
Marte, fiind apoi în măsură să determine poziţiile diferite ale
Pământului, după fiecare perioadă siderală a planetei Marte,
trasând orbita Pământului. A constatat că orbita Pământului se
Tycho Brahe poate exînscrie unui cerc concentric cu Soarele puţin mai depărtat
de centru. În figur1, elipsa care descrie orbita Pământului în jurul
Soarelui. Poziţia Soarelui este marcată prin .
SOARELE SOARELE
   
IANUARIE
Cel mai mare telescopul

refractor a fost construit fig. 1 fig. 2
construit de către William
Herschel (1738-1822), în
1784, cu 48 de cm în Orbita lui Marte Orbita lui Pluto
diametru. Cu ajutorul
2011
acestui telescop Herschel Kepler a determinat orbita lui Marte, dar nu a reuşit să
descoperă în 1789 sateliţii adapteze cu un cerc pentru traiectorie. După mai multe încercări
lui Saturn, Mimas şi de-a lungul mai multor ani a găsit o orbită circulară care a fost
Enceladus concordă cu observaţiile făcute pentru 8 minute de arc. Dar
observaţiile lui Tycho nu puteau avea o eroare de această mărime
(cu toate că aceasta înseamnă o eroare de numai o pătrime din
mărimea Soarelui) şi în cele din urmă orbita lui Marte s-a
reprezentat ca un oval, descoperind astfel o elipsă. Aceste
descoperiri le-a scris în tratatul său de astronomie şi matematică
,,Aryabhatiya’’, arătând că orbitele planetelor în jurul Soarelui
trebuie să fie elipse. Poziţia Soarelui a coincis după calculele sale
cu unul din focarele elipsei.
8
MATEMATICĂ- ELIPSA Observaţiile lui Kepler privind mişcarea
planetelor.
Din definiţia elipsei, suma distanţelor din
punctul P la cele două focare F şi F’ este 1. Legea orbitei eliptice (New Astronomie,
constantă: P F + P F '= constantă = 2a. 1609). Orbita fiecărei planete este o elipsă cu
Cu atât este mai mare distanţa dintre cele Soarele în unul din focare. Drept urmare a
două focare, cu atât este mai mare proprietăţilor elipsei, distanţa de la Soare la
excentricitate e a elipsei, dată de formula planetă variază de-a lungul orbitei sale.
c a2  b 2

e  . 2. Legea ariilor (1609). O linie dreaptă care
a a2
leagă planeta de Soare descrie arii egale în
y
timpuri egale. Semnificaţia fizică a acestei legi
P(x;y) B(0;b) este că viteza orbitală nu este uniformă, dar
variază în mod regulat. Această lege spune că
r dacă planeta este mai departe de Soare se
r1 
A(a;0) ae A’(a;0) deplasează pe traiectorie mai încet, iar dacă
F(c;0) O F’(c;0) x este mai aproape, atunci viteza trebuie să fie
mai mare, astfel încât ariile descrise în timp
egal să fie egale.
B’(0;b) 3. Legea armonică(a mărimilor direct
proporţionale-1618). Pătratul perioadei orbitale
Observaţi triunghiul dreptunchic OFB.
a planetelor este direct proporţional cu cubul
y distanţaei medie faţă de Soare. Această lege
B(0;b)
arată că planetele cu orbite mai mari se mişcă
mai lent în jurul Soarelui, astfel încât aceasta
a b
implică faptul că forţa între Soare şi planetă
a e x scade odată cu distanţa planetei faţă de Soare
F(c;0) O F’(c;0)
În tabelul de mai jos este dată Legea Kepler
pentru planetele vizibile cu ochiul liber:
B’(0;b)
IANUARIE
Semiaxa Perioada
Planeta a3 P2
Dacă ne imaginăm că unul din focarele mare(AU) (ani)
orbitei planetei este ocupat de Soare, atunci 0,387 0,241 0,058 0,058
Mercur
punctul de pe orbită cel mai aproape de Soare
se numeşte periheliu, iar cel mai îndepărtat Venus 0,723 0,615 0,378 0,378
punct al său se numeşte afeliu.
Pământ 1,000 1,000 1,000 1,000
Distanţa la periheliu este
2011
RP = a  c  a  ae  a(1  e) . Marte 1,524 1,881 3,537 3,537

Distanţa la afeliu este Jupiter 5,203 11,862 140,8 140,7
Ra = a  c  a  ae  a (1  e) .
Saturn 9,534 29,456 867,9 867,7
RP Ra

Telescop construit de Galilei 9

Poliedrele regulate şi descoperirea lui Kepler
În lucrarea ,,Misterium cosmographicum de admirabili
proportione orbium coelestium’’ (Misterul cosmografic despre
uluitoarea proporţie a orbitelor cereşti) apărută la Tübingen în anul
1596, celebrul astronom şi matematician german Johann Kepler a
prezentat o descoperire senzaţională. Iată în ce consta această
descoperire.
Kepler începe prin a considera o sferă, de rază egală cu raza
orbitei lui Saturn, planeta cea mai depărtată de Soare, din câte se
cunoştea la acea vreme şi deasemenea se credea că orbitele
planetelor sunt circulare. În această sferă, corespunzătoare orbitei
lui Saturn, Kepler înscrie un cub. În cub se înscrie apoi o altă sferă
şi savantul constată, cu uimire, că această a doua sferă corespunde,
ca rază, orbitei lui Jupiter, care este a doua planetă, după Saturn, în
ceea ce priveşte depărtarea de Soare. Procedând mai departe în
acelaşi mod Kepler constată că între sferele corespunzătoare
orbitelor celor 6 planete cunoscute în acea vreme : Saturn, Jupiter,
Marte, Terra, Venus, Mercur se înscriu cele 5 poliedre regulate
Galileo în faţa posibile, în ordinea următoare: cub, tetraedru, dodecaedru,
Inchiziţiei. Descoperirile octaedru, icosaedru.
lui Galileo a adus mari Această descoperire l-a făcut să afirme cu surprindere:
dovezi în sprijunul ,,Cred cu tărie că în univers există o voinţă divină.’’
teoriei heliocentrice.
Cu 13 ani mai târziu, lumea astronomilor a luat la cunoştinţă,
printr-o descoperire tot a lui Kepler, că orbitele planetelor nu sunt
circulare, cum se credea până atunci, ci sunt eliptice, Soarele fiind
unul dintre focarele elipsei. Ar părea la prima vedere, că forma
eliptică a orbitelor planetelor infirmă descoperirea iniţială,
referitoare la cele cinci poliedre regulate în cele 6 sfere
corespunzătoare unor orbite circulare ale planetelor. În realitate,
însă, descoperirea, cea din 1596, nu este infirmată, deoarece
excencitritatea elipselor este foarte mică (din care cauză, timp de
IANUARIE
câteva decenii, forma lor eliptică nici nu a fost cunoscută), şi

anume destul de mică pentru ca aproximarea la care se recurge în
Sistemul Solar după Kepler operaţia de înscriere a poliedrelor regulate să fie practic
Mysterium Cosmographicum neglijabilă.
(1600)
Sistemul, aşa cum a fost el enunţat de către Kepler, părea bine
2011
organizat: 6 sfere corespunzătoare celor 6 planete (cunoscute în

acea perioadă), cu 5 intervale între ele, corespunzătoare celor 5
poliedre regulate posibile. Dar în anul 1783 a fost descoperită o
planetă transsaturniană, care a fost denumită Uranus, apoi în anul
1846 o altă planetă transuraniană, căreia i s-a dat numele de
Neptun, şi în sfârşit în anul 1930 o planetă transneptuniană, numită
de astronomi Pluto.
Şi aceste planete, se pare că, respectă sistemul geometric
keplerian şi anume că între Saturn şi Neptun se înscrie icosaedrul,
Secţiuniune interioară a între Uranus şi Neptun se înscrie octoedrul, iar între Neptun şi
modelului construit de Pluton se înscrie dodecaedrul. Aşadar, se repetă ordinea stabilită la
Kepler cele 6 planete cunoscute şi de către Kepler
10
Teoremele lui Euclid
Teorema I. Dacă se împarte un poligon convex într-un număr

de poligoane, suma dintre numărul feţelor poligoanelor şi
numărul vârfurilor este mai mare cu o unitate decât numărul

laturilor: F+V=L+1
Teorema II. Într-un poliedru convex, suma dintre numărul
feţelor şi cel al vârfurilor, este egală cu numărul muchiile
adunat cu 2: F+V=M+2
Conform teoremelor lui Euler există numai cinci tipuri de
poliedre regulate
Există numai cinci tipuri de poliedre, pentru că suma
unghiurilor formate de muchiile care se întâlnesc într-un vârf
trebuie să fie mai mică decât 360°.
Feţele poliedrului pot fi triunghiuri echilaterale, pătrate
sau pentagoane regulate.
Aceste 5 poliedre pot fi înscrise în sfere ale caror centre
coincid cu centrele acestor corpuri. Sfera circumscrisă trece
prin toate vârfurile poliedrului. Perpendicularele ridicate în
centrul feţelor trec prin centrul poliedrului sau al sferei
circumscrise.
Poliedrele regulate stau la baza majorităţii cristalelor şi
mineralelor, reprezentând forme ideale de stabilitate şi aranjare
în spaţiu. De asemenea multe concepte mistice şi filozofice se
bazează pe aceste forme, văzute ca simboluri. Termenul de
,,regulat’’ indică faptul că laturile şi suprafeţele sunt simetrice
şi egale ca dimensiuni.
Tetraedrul regulat tetra- = 4, -hedron = feţe (greacă)
IANUARIE
4 fete 6 margini 4 colţuri
Hexaedrul regulat (Cubul) hexa- = 6, -hedron = feţe (greacă)
6 fete 12 margini 8 colţuri
Octaedrul regulat octa- = 8, -hedron = feţe (greacă)
8 feţe 12 margini 6 colţuri
Dodecaedrul regulat dodeca- = 2+10, -hedron = feţe (greacă)
2011
12 fete 30 margini 20 colturi

Icosaedrul regulat icosi- = 20, -hedron = feţe (greacă)
20 feţe 30 margini 12 colţuri
Pământ Foc Eter
Hidrocarburi
Aer Apă 11
Corelaţia poliedrelor platoniene cu „elementele
naturale’’
Pitagoricienii arătau o deosebită atenţie studiului celor cinci
poliedre regulate convexe. Chiar Platon scria: ,,tetraedrul’’,
simbolul focului, feţele lui sunt 4 triunghiuri echilaterale; ,,cubul’’
are 6 feţe pătrate şi este simbolul pământului; ,,octaedrul’’,
mărginit de 8 triunghiuri echilaterale, este simbolul aerului;
,,icosaedrul’’, cu 20 de triunghiuri echilaterale ca feţe, este
simbolul apei şi în fine, ,,dodecaedrul’’, simbol al cosmosului cu

tot ce cuprinde el, este singurul poliedru regulat cu feţe formate
din pentagoane în număr de 12 şi nu din triunghiuri sau pătrate”.
De aici vine si termenul chintesenţa (quintaesentia) ce s-a adaugat
la cele patru ,,elemente”: aerul, apa, pământul şi focul.
Dar şi Platon era un mare admirator al geometriei. Acesta a

căutat o corespondentţă, o analogie de natură geometrică, pentru
aceste elemente şi ea i-a fost sugerată de cele cinci poliedre
regulate pe care le-a studiat în scoala lui Pitagora. Astfel, datorită
formei lor remarcabile, aceste elemente au devenit simbolurile
,,elementelor”. Cele patru poliedre regulate cu suprafaţa compusă
din triunghiuri sau pătrate au devenit simbolul celor patru
elemente, iar dodecaedrul, cu forma sa aproape sferică, din care
cauză i se şi spunea sfera facută din 12 pentagoane regulate, a fost
considerată ca evocănd însăşi sfera cerească, imaginea universului
întreg.
Fiecare din corpurile platonice se găsesc într-o formă sau alta

în natură: tetraedrul, cubul şi octaedrul apar în cristale.
În biologie, la începutul secolului al XX-lea, Ernst Haeckel a
descris un număr de specii de Radiolaria. O parte din aceste
schelete având forme diverse de poligoane regulate. Exemplele
includ speciile: Circoporus octahedrus, Circogonia icosahedra,
IANUARIE
Lithocubus geometricus and Circorrhegma dodecahedra. Formele

acestor animale fiind indicate de numele lor.
Exteriorul proteinei a celor mai mulţi viruşi au forma unui
poliedru regulat. De exemplu virusul HIV este împrejmuit de un
icosaedru regulat.
O recentă descoperire este o serie de moleculă de carbon
2011
cunoscută cu denumirea de Fullerenes care are formă de

icosaedru.
Forme geometrice care respectă numrul  şi spirala lui Fibonacci.

12
BOLTA CEREASCĂ prof. Tit Tihon

Aştrii din spaţiul înconjurator Pământului, Soarele, Luna, planetele şi stelelele se găsesc la distanţe
IANUARIE
foarte mari care se măsoară în ani lumină. Cea mai apropiată stea de noi este Soarele, care se află la distanţa
de aproximativ 150 milioane kilometri. Se notează unitatea astronomică cu 1UA=150 mil km. Dacă
cercetăm bolta cerească vom avea impresia că toţi aştrii se află la aceeaşi distanţă, ca şi cum s-ar afla pe o
sferă în centrul careia se afla observatorul. Sfera cerească este o sferă imaginară care înconjoară observatorul
şi este utilizată pentru reperarea obiectelor cereşti. Sfera cerească este o sferă, de rază nedefinită, foarte
mare, având ca centru imaginar punctul în care se găseşte observatorul. Direcţia, care este o
semidreapta, de la observator la un obiect ceresc, intersectează sfera cerească într-un punct, care se numeşte
2011
poziţie aparentă a corpului ceresc pe sfera cerească. Poziţia aparentă a obiectului ceresc este descrisă cu
ajutorul unor sisteme de coordonate definite matematic. Punctele
situate sub orizontul observatorului nu sunt în mod normal vizibile.
Pentru orice obiect ceresc a cărui distanţă faţă de Pământ este mai
mare decât diametrul Pământului, unghiurile dintre direcţiile de la
observatorii diferiţi de pe Pământ, spre corpul respectiv, se consideră
neglijabil de mici (foarte, foarte mici). Aceste obiecte cereşti apar pe
aceleaşi poziţii pe sfera cerească pentru orice observator de pe Pământ.
În aceste condiţii, putem considera o singură sferă cerească, iar
Pământul se consideră punctiform în centrul acestei sfere cereşti
imaginare. Distanţele dintre stele sunt aparente, deoarece în realitate
distanţele sunt total diferite. Privind un atlas al cerului, vei observa că
stelele sunt desenate cu dimensiuni diferite pentru a le preciza
luminozităţile lor diferite. 13
Într-o noapte întunecată şi senină se pot observa pe bolta cerească între 1500 şi 6000 stele. Din
antichitate, astronomii au grupat aparent şi arbitrar stelele după anumite forme pentru a separa cerul în zone
mai mici, zone necesare pentru identificarea mai uşoară a obiectelor cereşti. Aceste grupări aparente de stele
au fost numite constelaţii şi aveau ca reprezentări imaginare pe zei, oameni, animale sau obiecte.
Constelaţiile ocupă pe bolta cerească zone (regiuni) diferite, are se pot recunoaşte cu ajutorul stelelor mai
luminoase din cuprinsul lor sau cu ajutorul stelelor sau cu ajutorul unor figuri virtuale, rezultate din unirea
cu linii a principalelor stele din gruparea respectivă. La începutul secolului al XVIII-lea, astronomul Bayer a
notat stelele cele mai strălucitoare dintr-o constelaţie cu literele successive ale alfabetului grec, în ordinea
strălucirii descrecânde sau, respectând un anumit parcurs al figurii carecteristice.
IANUARIE
2011
Încă din antichitate stelele strălucitoare au fost grupate în figuri, numite constelaţii şi denumite după forma
lor de animale, păsări, zei şi prinţese sau chiar obiecte: Ursa Mare, Leul, Taurul, Perseu, Andromeda,
Balanţa, Coroana Boreală, Triunghiul etc. Bolat cerească a fost împărţită în 88 de regiuni (figuri aparente),
denumite după constelaţiile corespunzătoare.
Determinarea poziţiilor aparente înseamnă determinarea direcţiilor corpurilor cereşti, faţă de un
anumit punct din spaţiu în care se află observatorul, direcţii care se fixează în raport de anumite repere luate
pe sferă. Raza sferei cereşti fiind nesfârşită, Pământul se poate neglija şi considera centrul acestei sfere. (mai
puţin pentru observaţiile făcute pentru corpurile din sistemul nostru planetar).
14
Mişcarea sferei imaginare, cu Pământul în centrul ei, est de la răsărit la apus, cu o perioadă de 24 de
ore şi se mumeşte mişcarea diurnă aparentă sau mişcarea de rotaţie diurnă aparentă a sferei cereşti.
Mişcarea de rotaţie diurnă aparenă se poate pune în evidenţă cu un aparat fotografic, care va reda imagini
circulare în jurul Stelei Polare. Toate cercurile au acelaşi centru, situat într-un punct apropiat de Steaua
Polară. Acest punct se numeşte Polul NORD Ceresc (PNC) (în fig. 2 este notat cu P). Punctul diametral
opus, vizibil din emisfera sudică, se numeşte Polul SUD Ceresc (în fig. 2 este notat cu P’). Dreapta care
uneşte cei doi poli se numeşte AXA LUMII.

ZENIT
Polul NORD ceresc
PNC Ecuatorul ceresc
Polul NORD ceresc CE0
PNC
Z NORD ORIZONT SUD
P CS
Polul NORD LATITUDINEA Ecuatorul ceresc
Q PN CE
R E 
IANUARIE
S O N
Ecuatorul
terestru
A V
CI TERRA
Q’ P’
Polul SUD
2011
Fig.2 Z’ Fig.1 PS
NADIR
Axa lumii este o prelungire a axei de rotaţie a Pământului şi de aceea polii cereşti sunt proiecţiile
polilor tereştri pe sfera cerească.. Planul perpendicular pe axa lumii PP’, trecând prin centrul sferei cereşti, se
numeşte PLAN ECUATORIAL. Cercul mare QQ’ după care acest plan intersectează sfera cerească se
numeşte ECUATOR CERESC, iar proiecţia lui pe suprafaţa Pământului va fi ECUATORUL
TERESTRU. Direcţia firului cu plumb în locul de observaţie, ne defineşte o dreaptă importantă a sferei
cereşti, numită VERTICALA LOCULUI. Această dreaptă înţapă sfera cerească în două puncte diametral
opuse: ZENITUL (Z) care se află deasupra capului observatorului şi NADIRUL (N). Planul perpendicular
pe verticala locului care conţine centrul sferei cereşti, O, se numeşte PLANUL ORIZONTULUI. Cercul
mare SN după care acest paln intersectează sfera cerească se numeşte ORIZONT MATEMATIC sau
ADEVĂRAT, care nu trebuie confundat cu ORIZONTUL APARENT, care este fromtiera care se vede
între cer şi pământ. 15
Un plan care conţine verticala locului se numeşte PLAN VERTICAL. Semicercul mare ZZ’ (am
notat cu  poziţia unui astru pe sfera cerească) se numeşte SEMICERC VERTICAL, sau mai simplu
VERTICALUL ASTRULUI. Planul determinat de axa lumii şi verticala locului se numeşte planul
meridianului ceresc al locului. Cercul mare după care acest plan intersectează sfera cerească se numeşte
MERIDIANUL CERESC AL LOCULUI, sau pe scurt –meridianul locului. Acet plan se proiectează pe
suprafaţa Pământului după meridianul terestru corespunzător locului de observaţie. Intersecţia planului
meridianului cu planul orizontului este dreapta NS, numită MERIDIANA LOCULUI, care ne defineşte
direcţia Nord (N)-Sud (S) în punctul considerat. Dintre cele două puncte, punctul cardinal nord este cel mai
apropiat de Polul Nord Ceresc (PNC din Fig. 1 sau P din fig. 2). Planul ecuatorului ceresc intersectează
planul orizontului după o dreaptă perpendiculară pe meridiana locului, care înţeapă sfera cerească în
punctele cardinale EST (E) şi VEST (V) (intersecţiile ecuatorului cu orizintul). Verticalul care trece prin
punctul cardinal Vest se numeşte al TREILEA VERTICAL (se mai numeşte ultimul vertical).
În mişcarea diurnă aparentă a sferei cereşti, fiecare astru (punct) descrie un cerc paralel cu ecuatorul
ceresc, numit PARALELUL CERESC sau DIURN al astrului. Pentru unii aştri paralelul ceresc
corespunzător intersecterază orizintul în două puncte: R-punctul de răsărit şi A- punctul de apus (fig. 2).
Aştrii ale căror paralele nu intersectează orizontul, se numesc aştri circumpolari (nord şi sud). Paralelul
diurn al unui astru intersectează meridianul locului în două puncte: CE –culminaţia superioară şi CI-
culminaţie inferioară. Arcul RCEA (fig. 2) se numeşte arcul diurn al astrului, iar ACIR (fig. 2) este arcul
,,nocturn’’ corespunzător. Ecuatorul ceresc intersectrează meridianul ceresc al locului în două puncte:
PUNCTUL SUPERIOR al ECUATORULUI Q, care se găseşte mai aproape de Zenit, iar PUNCTUL
INFERIOR al ECUATORULUI Q’, care este mai aproape de Nadir. Partea superioară a meridianului
PNQZP’ se numeşte MERIDIAN SUPERIOR, iar partea sa ihferioară PNQ’Z’P’ se numeşte MERIDIAN
INFERIOR.
Modul cum apare mişcarea diurnă depinde de locul de observaţie. Astfel fig. 2 prezintă mişcarea
diurnă aşa cum este văzută de un observator situat în emisfera nordică a Pământului, la o latitudine medie.
P,Z Z,Q

 ’
N,Q’ S,Q N,P S,P’

IANUARIE
’
Fig. 3 Fig.4
P’,Z’ Z’,Q’
Mişcarea diurnă pentru un Mişcarea diurnă pentru un
observator situat la Polul Nord observator situat la Ecuator
2011
Pentru stelele, punctele de răsărit şi de apus, ca şi paralelele diurne nu se schimbă de la o zi la alta

(schimbările au loc la intervale mari de timp). Spre deosebire de stele (aflate de distanţe foare mari), Soarele
şi Luna ăi chiar planetele sistemului solar, prezintă variaţii vizibile ale mişcării diurne. Punctele lor de răsărit
(R) şi de apus (A), precum şi paralelele diurne corespunzătoare variază continuu, de la o zi la alta. Reţineţi
că Soarele se deplasează pe bolta cerească cu aproximativ de 1o în fiecare zi, iar Luna, datorită mişcării în
jurul Pământului,cu 13o pe zi.
Aştrii se împart în aştri cu răsărit, cu apus şi aştri circumpolari, după locul de observaţie, adică după
poziţia observatorului pe suprafaţa pământului. De exemplu, la ecuator toate stelele sunt cu răsărit şi apus, în
timp ce la poli, toate corpurile cereşti sunt circumpolare. (vezi fig. 3, fig. 4, fig.5)
COORDONATE GEOGRAFICE
Pământul este considerat că are o formă sferică şi execută o mişcare de rotaţie, cu o perioadă de 24 ore, în
16 jurul axei de rotaţie proprie, care intersectează suprafaţa sa în două puncte:
Z,P p Z
’
O’

G O
T  
N,Q S,Q’ q’ q
Ge L Oe

Fig.5  Fig. 6
Z’,P p’
p’-polul nord geografic (terestru) şi p’–polul sud geografic (terestru). Polul nord geografic este acela din
direcţia căruia rotaţia Pământului se efectuează în sensul direct trigonometric (sens invers acelor de
ceasornic). Planul perpendicular pe axa de rotaţie trecând prin centrul T al Terrei este planul ecuatorului, iar
cercul mare qq’ după care acest plan intersectează suprafaţa Pământului, având planele paralele cu planul
ecuatorului, se numesc paralele geografice.
Fig. 5. Mişcarea diurnă pentru un observator situat la Polul Sud
Fie un punct O pe suprafaţa Pământului (locul de unde se face observaţia). Semicercul mare pOOep’
se numeşte meridian geografic al punctului O. (vezi fig. 6). Meridianul pGGep’ al Observatorului astronomic
Greenwich se consideră meridianul zero sau meridianul origine. Antimeridianul acestuia este în acelaşi
plan dar în partea opusă Pământului, împreună cu meridianul origine împart suprafaţa Pământului în două
emisfere: emisfera estică şi emisfera vestică.
Poziţia unui punct O pe suprafaţa Pământului, considerat sferic (TO=R  =const.) este determinată
prin două coordonate sferice, numite coordonate geografice:
 Latitudinea geografică-- este unghiul format de verticala locului cu planul ecuatorului terestru.
Pământul fiind considerat sferic, verticala locului (a punctului O) , care este OZ, trece prin centrul
Pământului. Deci, vom avea:  =  OeTO= arc( Oe O ): -90o  φ  +90o (*)
Latitudinea geografică este pozitivă în emisfera nordică şi negativă în emisfera sudică, măsurându-
se pe meridian de la ecuator spre cei doi poli.
 Longitudinea geografică- L – este unghiul diedru format de planul meridian al locului cu planul
IANUARIE
meridianului origine: L =  GeTOe= arc( Ge Oe ): 0o  L  +360o sau 0h  L  24h (**)
Longitudinea se măsoară, pe ecuator, de la meridianul origine spre Est, adică în sensul rotaţiei
Pământului (sens numit direct), ştiind că mişcarea diurnă aparentă se efectuează în sens retrograd.
COORDONATE CEREŞTI
Poziţia unui punct M în spaţiu poate fi determinată z
fie prin coordonatele carteziene rectangulare x,y,z, fie prin
2011
coordonate sferice r, , , unde:

r = OM raza vectoare
 =  zOM colatitudinea  M
 =  xOM’ longitudinea
Geografii consideră că 180o  L  180o , longitudinea
O y
fiind considerată pozitivă în emisfera estică şi negativă în
emisfera vestică. Observând figura, longitudinea s-a 
considerat pozitivă spre Est. De la un sistem de coordonate M’
se poate trece la celălalt prin relaţiile:
x
 x  r sin  cos 

(1)  y  r sin  sin 
 z  r cos 

17
Formulele trigonometriei sferice
Bargan Georgiana, clasa a XI-a
Atunci când raza cercului tinde la infinit şi dacă arcul AB păstrează o lungime finită, atunci cercul va
tinde la o dreaptă la arcul AB la un segment de lungime 1 luat pe acea dreaptă. În aacest caz, razele OA şi OB
devin paralele şi unghiul  tinde la zero. Deci lim R  1 (*)
R   ,  0
B
Dacă pe sferă considerăm un triunghi sferic ABC având laturile, în radiani,
R 1 a, b, c şi lungimile lor, respectiv a1 , b1 , c1 , atunci vom avea:
aR  a1 , bR  b1 , cR  c1 sau ţinând cont de relaţia (*) vom avea:

O 
lim aR  a1 ; lim bR  b1 ; lim cR  c1 . Vom mai avea şi
R R R
lim ( R sin a)  a1 ; lim ( R sin b)  b1 ; lim ( R sin c )  c1 . Se poate arăta

A R R R
 sin a  a1
că lim  R  şi dacă observăm faptul că atunci când R  
R
 n  n
sfera va tinde către un plan, iar triunghiul sferic ABC devine triunghiul plan A1 B1C1 şi fiecare din unghiurile
triunghiului sferic va tinde către unghiul corespunzător al triunghiului plan, atunci formula lui Gauss
R sin a R sin b R sin c a1 b1 c1
înmulţită cu R va da:      , care este teorema
sin A sin B sin C sin A1 sin B1 sin C1
sinusurilor pentru triunghiul A1 B1C1 .
Rezolvarea triunghiurilor sferice

Proprietăţi ale triunghiului sferic:
1. Într-un triunghi sferic suma unghiurilor este cuprinsă între  şi 3 , iar suma laturilor între 0 şi 2 :
  A  B  C  3 şi 0  a  b  c  2 . Respectiv 180 0  A  B  C  540 0 şi
0 0  a  b  c  360 0 .
2. Suma a două laturi este mai mare decât a treia. Diferenţa a două laturi este mai mică decât a treia:
a  b  c şi a  b  c .
3. Suma a două unghiuri este mai mică decât al treilea mărit cu  , respectiv cu 1800: A  B  C  180 0
4. Suma unghiurilor opuse laturilor este mai mare(mai mică) decât două unghiuri
drepte: a  b    A  B   şi a  b    A  B   . Pentru a  b   , rezultă că A  B   .
IANUARIE
5. Într-un triunghi sferic, latura mai mare se opune unghiului mai mare.
Rezolvarea unui triunghi sferic revine la determinarea a trei elemente ale triunghiului când se cunosc
alte trei elemente ale sale.
Cazul I. Se cunosc laturile a, b, c

Soluţia 1
cosa  cosb cosc cos b  cos a cos c cos c  cos a cos b
2011
cos A  ; cos B  ; cos C 

sin b sin c sin a sin b sin a sin b
Soluţia 2. Unghiurile triunghiului se determină cu formulele lui Borda care sunt calculabile prin logaritmi.
Cazul II. Se cunosc unghiurile A, B, C

Soluţie. Laturile triunghiuluise determină din
cos A  cos B cosC cos B  cos A cos C cos C  cos A cos B
cos a  ; cos b  ; cos c 
sin B sin C sin A sin B sin A sin B
Cazul III. Se cunosc două laturi şi unghiul cuprins între ele
Soluţia 1. Se folosesc formulele lui Gauss
cos a  cos b cos c  sin b sin c cos A
sin a cos B  cos b sin c  sin b cos c cos A sin a sin B  sin b sin A .
Soluţia 2. Se folosesc analogiile lui Neper
18
bc bc BC BC
sin cos sin cos
BC A 2 ; tg B  C A a
2 ; tg  tg b  c 2  tg b  c 2
tg  ctg   ctg   
2 2 bc 2 2 b  c 2 2 B  C 2 B  C
sin cos sin cos
2 2 2 2
Cazul IV. Se cunosc două unghiuri şi latura alăturată
Soluţie. Avem:
BC B C
cos sin
bc a 2 ; tg b  c  tg a  2 ;
tg  tg 
2 2 B  C 2 2 B  C

cos sin
2 2
bc bc
cos sin
A BC 2 BC 2 .
tg  ctg   ctg 
2 2 b  c 2 sin b  c
cos
2 2
Cazul V. În triunghiul sferic se dau a, b, A
sin b sin A
Soluţie. Avem: sin B  şi cu analogiile lui Neper se obţine
sin a
A B A B a b a b
cos sin cos sin
c ab 2  tg a  b  2 tg C  ctg A  B  2  ctg A  B  2 ,
tg  tg 
2 2 A  B 2 A  B 2 2 a  b 2 a b
cos sin cos sin
2 2 2 2
sin b sin A
caz care este posibil numai dacă  1   1.
sin a
Cazul VI. În triunghiul sferic se dau două unghiuri A, B şi o latură opusă unuia din unghiuri.
Exemplu: Se dau laturile a  108 0 1730 ; b  85 0 3640 ; c  78 0 41 10 . Vom avea:
a  1 0 8 01 7 3 0 ; b  8 5 0 3 6  4 0 ; c  7 8 0 4 1 1 0 
2 p  2 7 2 0 3 5  2 0   p  1 3 6 01 7 4 0 
p  a  2 9 0 0 0  1 0 ; p  b  5 0 0 00  4 1; p  c  5 0 0 3 6 3 0 
sin( p  a ) sin( p  b) sin( p  c )
Notând cu   şi formulele lui Borda devin:
sin p
IANUARIE
A  B  C 
tg  ; tg  ; tg  . Avem
2 sin( p  a ) 2 sin( p  b) 2 sin( p  C )
sin( p  a ) sin( p  b) sin( p  c )
2  şi prin logaritmare vom avea:  lg   1,82365 .
sin p
Analog se determină B  810 2810 şi C  75 0 33 .
2011
19
timpul anului. Vezi harta de mai sus şi citeşte
CONSTELAŢIILE stelele care o compun notate cu litere greceşti.
Pasul 4. După ce aţi identificat Carul Mare
Pemtru descoperirea şi identificarea priviţi ultimele două stele din patrulater.
constelaţiilor cereşti nu este nevoie de a vea un Acestea indică drumul către Steaua Polară.
instrument astronomic, lunetă, telescop, binoclu. Trasaţi o linie imaginară, de la steaua mai slabă
După câteva ore petrecute noaptea, sub la cea strălucitoare, şi mergeţi până întâlniţi o stea
supravegerea unui profesor iniţiat, se pot descoperi cu strălucirea asemenătoare cu a stelelor de la care
obiectelor ceresti numai cu ochiul liber. aţi pornit. Aceasta este Steaua Polară, care nu se
Cu siguranţă, primul lucru de care aveţi mişcă în raport cu clădirile de pe teren (sau faţă de
nevoie este o hartă stelară cu stele strălucitoare. copaci). Steaua Polară indică nordul ceresc. Punctul
Aceste hărţi va vor ajuta să găsiţi cele mai uşoare cardinal nord este proiecţia punctului ceresc nord
constelaţii, cum ar fi Carul Mare (Ursa Major), pe orizont. Dacă ştiţi unde e nordul găsiţi uşor
steaua Polară, Orion etc. Pe o hartă stelară sunt date celelalte puncte cardinale. Punctele cardinale vă vor
simboluri care reprezintă: ajuta să vă orientaţi hărţile propuse pentru studiu.
 stelele, reprezentate prin cercuri, cercurile Luaţi harta şi orientaţi-o astfel încât nordul,
mari reprezintă stele strălucitoare iar cele mici stele estul, sudul si vestul de pe hartă să corespundă
slabe. cu cele de pe teren. Va trebui să priviţi harta de
Unele dintre stele sunt unite cu linii
jos în sus pentru a observa constelaţiile.
imaginare care ne dau forma constelaţiilor, numite
de-a lungul timpului după nume de zei sau animale.
Iarna
Orice hartă este delimitată de un cerc, care
IANUARIE
CARUL MARE
reprezintă orizontul. La orizont sunt trecute În lunile de iarnă se poate observa, la orizontul
punctele cardinale, acestea ajutând la orientarea sudic steaua Sirius care este cea mai stralucitoare
hărîii. Punctul cel mai ridicat de pe cer (adică cel de stea de pe cer. În dreapta sus se văd trei stele cam
deasupra capului), este trecut în mijlocul hărţii, care de aceeaşi strălucire, dispuse pe o linie dreaptă.
în astronomie se numeste zenit. Punctul opus Aceste trei stele fac parte din constelaţia Orion. În
2011
zenitului se numeşte nadir şi se află sub orizont stănga lui Sirius cam la aceeaşi înălţime cu
(sub picioarele observatorului). Este bine să stelele din Orion, observaţi puţin mai sus o stea
cunoaşteţi unde sunt punctele cardinale, care se pot strălucitoare cu încă trei. Este steaua Procyon
determina prin metode geografice.
din constelaţia Canis Minor (Cainele Mic).
Pasul 1. Determinaţi punctele cardinale înainte de
Sirius, Procyon şi steaua din colţul din stânga
întunecarea cerului; lui Orion, Betelgeuse, formează un triunghi ce
Pasul 2. Căutaţi cu privirea cea mai strălucitoare se numeste de triunghiul de iarnă.
stea de pe cer. Aceasta este Steaua Polară care (vezi pagina următoare)
indică întotdeauna nordul în orice lună, oră şi an.
Atenţie! Steaua Poloară este a 49-a stea în ordine
descrescătoare a strălucirii.
Pasul 3. Căutaţi cu privirea 7 stele care delimitează
20 Carul Mare (Ursa Major), care este vizibil tot
Primavara
În luna martie constelaţiile de iarnă apun din Vara
ce în ce mai devreme. Pentru a localiza alte Odată cu venirea verii, noaptea începe să
constelaţii, porniţi de la oiştea (are forma unui arc) scadă şi constelaţiile de primavară să dispară repede
Carului Mare. Mergeţi după curbura arcului şi daţi în lumina crepusculului. La sud, la orizont, se
de steaua Arcturus. Arcturus face parte din observă o stea roşiatică ce are la vest încă trei stele
constelaţia Bootes (Văcarul). Înspre est (sâtanga) dispuse pe o linie verticală. Este steaua Antares din
observaţi alt arc format din câteva stele, mai slabe constelaţia Scorpius şi are o culoare roşie. Înspre est
IANUARIE
care este constelaţia Corona Borealis. De la se observă steaua Nunki din constelaţia Sagittarius,
Arcturus, spre sud, găsiţi steaua Spica din unde se proiectează centrul galaxiei noastre, Calea
constelaţia Virgo (Fecioara). Lactee.
Iarna
În lunile de iarnă se poate observa, la orizontul sudic, o stea foarte strălucitoare. Este steaua
2011
Sirius, cea mai strălucitoare de pe cer. Căutaţi-o şi voi după cum urmează: în decembrie după ora
22, în ianuarie după 20 şi în februarie de când se întunecă. Acum priviţi în dreapta-sus faţă de
Sirius. Vă atrag atenţia trei stele asemănătoare ca strălucire, dispuse într-o linie dreaptă. Aceste
trei stele fac parte din constelaţia Orion şi se numesc „centura lui Orion”. Dacă observaţi cu
atenţie: ele sunt încadrate de patru stele, două strălucitoare în dreapta jos şi stânga sus şi două mai
slabe în dreapta sus şi stânga jos. Acestea formează constelaţia Orion, un fel de dreptunghi cu o
linie de trei stele la mijloc. În stânga lui Sirius, cam la aceeaşi înălţime faţă de orizont cu stelele
din Orion, se află o altă stea strălucitoare cu încă trei situat puţin mai sus. Este Procyon din
constelaţia Canis Minor (Cainele Mic). Sirius, Procyon şi steaua din colţul din stânga sus al lui
Orion, Betelgeuse, formează un triunghi ce se numeşte de "triunghiul de iarnă". Nu este o
constelaţie, dar este uşor de identificat. Triunghiul de iarnă se vede şi în martie/aprilie dar seara.
21
Triunghiul de primăvară
IANUARIE
Triunghiul de vară
2011
22
Triunghiul de toamnă
Primăvara
În luna martie observaţi cum constelaţiile de iarnă apun din ce in ce mai devreme, în timp ce dinspre est
răsar altele noi. Alte stele, alte zone de cucerit.
La mijlocul şi sfârşitul primăverii observaţi cum Ursa Mare (Carul Mare) se vede din ce în ce mai bine,
adică din ce în ce mai sus pe cer. Tot cu ajutorul acestuia puteţi identifica alte constelaţii.
Porniţi de la oiştea Carului Mare, adică cele trei stele care formează un arc. Mergeţi după curbura
arcului şi daţi de steaua Arcturus, mult mai strălucitoare decât ele. Arcturus face parte din constelaţia
Bootes sau Văcarul pe româneşte.
Desigur că este greu sa vă imaginaţi un văcar din stelele ce formează constelaţia dar asta este. Înspre est
(stânga) observaţi alt arc format din câteva stele mai puţin strălucitoare decât cele din carul Mare. Este
constelaţia Corona Borealis (Coroana Boreală).
De la Arcturus spre sud, trageți o linie ca în figura noastră şi daţi de steaua Spica din constelatia Virgo
IANUARIE
(Fecioara). Între Spica şi Ursa Mare se observă o siluetă compusă din cinci stele, una mai strălucitoare.
Este constelaţia Leo (Leul), cea mai strălucitoare stea numindu-se Regulus.
Vara
Odată cu venirea verii noaptea începe să scadă ca durată şi constelaţiile de primăvară să dispară repede
în lumina crepusculului. La sud, înspre orizont, se observă o stea roşiatică ce are la vest încă trei stele
dispuse pe o linie verticală. Este steaua Antares din constelaţia Scorpius. Antares înseamnă "rivalul lui
Ares" și vine de la culoarea roşie a stelei. Pentru a vedea cleştii scorpionului priviţi în dreapta lui
2011
Antares unde se află trei stele relativ strălucitoare, dispuse vertical. Dacă orizontul de sud este liber veţi
remarca şi coada scorpionului, un traseu cu formă de semicerc. În zona aceasta Calea Lactee este destul
de strălucitoare.
Înspre est se observa constelaţia Sagittarius care are o formă de ceainic. Cea mai strălucitoare stea din
constelaţie se numeşte Nunki. În Sagittarius se proiectează centrul galaxiei noastre, o zonă înspre care se
văd multe stele şi alte obiecte spectaculoase.
Toamna
Vara şi toamna Calea Lactee este bine situată pentru noi. Însă că să o vedeți trebuie să iesiţi din oraşele
poluate luminos. Calea Lactee se observă cel mai bine în constelaţiile Sagittarius, Scutum (Scutul),
Aquila (Vulturul) şi Cygnus (Lebada). Observaţi în lunile iulie, august şi septembrie, seara la zenit, o
stea strălucitoare. Este Vega din constelaţia Lyra. La est şi sud de Vega se observă alte două stele
strălucitoare: Deneb, la est, şi Altair, la sud. Aceste trei stele formează "triunghiul de vară". Triunghiul
de vară se află sus pe cer seara dar se apropie de orizontul vestic în timpul nopţii.
23
CONSTELAŢIA HERCULES
IANUARIE
Hercules se vede seara, la începutul lunii inuie.
Hercules (Hero Roman), este constelaţia cea mai bine cunoscută şi menţionată în toate legendele.
Constelaţia greacă Hercule, este uneori identificată cu mult timp înainte (5000 î.Hr.) la sumerieni,
2011
ca Ghilgameş omul cel puternic. Pentru greci el a fost fiul lui Zeus şi a reginei pământeşti Alkmene.
Soţia lui Zeus zeiţa Hera nu a fost mulţumită şi a căutat să-l distrugă pe Hercule. Mai târziu, el a
realizat opt acte eroice, precum şi cele 12 munci reprezentând, probabil, ultima trecere a Soarelui
prin constelaţiile zodiacale. Constelaţia este cea mai mare, fiind a 5-a pe cer, dar nu se vede liber şi
nu are stele strălucitoare rivalizând cu Vega din Lyra vecină sau chiar mult mai strălucitoarea
Gemma din Corona Borealis spre Vest. Există multe stele interesante duble în Hercule, precum şi
cele mai bune din emisfera nordică: M13 globulare cluster.
Stelele din Hercules: Jathiyah Al (ι) ei, Kajam (ω) ei, Kornephoros (β) ei, Marfik (κ) ei, Maasym
(λ) ei, Rukbalgethi Genubi (θ) ei, Ruticulus (ζ) ei, Rasalgethi (α1 Ei), Sarin (δ ei), Sofian (η ei).
Constelaţii vecine: Boötes, Corona Borealis, Draco, Lirei, Ofiucus, Sagitta, Serpens, Vulpecula.
24
HERCULES
Hercules, este o constelaţie cunoscută de timpuriu şi asociată cu cel mai tânăr si puternic erou ca
Gilgameş. Cu puţină imagimaţie se desluşeşte un om care striveşte cu piciorul un Dragon. Se vede în
emisfera nordică formată din , , , , fiind una dintre cele mai frumoase constelaţii ale verii. Hercule, fiul
lui Jupiter, semizeul venerat pentru putera sa şi care că a traversat toată Mediterana. Pentru bravura sa
Jupiter la recompensat la sfârşitul vieţii cu un loc pe cer.
, Ras Algethi în arabă, este numit înjunghiitorul de capete. A treia stea de magnitudine vizibilă cu
ochiul liber sau cu un telescop mic, este o stea dublă. Strălucitorul este un gigant M5 III colorat în roşu, în
timp ce vecinul său G5 III este o stea cu magnitudinea de 5, fiind în contrast de culoare verde. Se află la o
depărtare de 630 de ani lumină. M13 este cea mai spectuloasă aglomeraţiede stele vizibilă în emisfera

nordică. Măsoară 10 în diametru, conţine aproape 300000 de stele la 23000 de ani lumină
CONSTRUIEŞTE CONSTELAŢIA
IANUARIE
STUDIU
2011
1). Explicaţi cum puteţi găsi această stea importantă pentru noi. Spunţi care este constelaţia căreia
aparţine această stea.
2). Cunoaşteţi legende referitoare la Marea şi Mica Ursă (Marele Urs, Micul Urs). Compuneţi un
eseu scurt despre acestea.
3). De ce nu se poate vedea constelaţia Perseu în anotimpul primăverii?
4). Daţi 3 exemple de constelaţii vizibile tot timpul. Precizaţi anotimpul şi ora la care pot fi
observate.
5). Explicaţi de ce cele 3 constelaţii sunt tot timpul vizibile. Încercaţi să realizaţi o schemă.
6). Folosiţi figurile din anexele următoare pentru:
a). Urmăriţi şi comentaţi Constelaţia Hercule din anexă;
b). Faceţi o reprezentare cu creionul asemănătoare cu figura din anexă;
c). Realizaţi gruparea stelelor din Constelaţia Hercule pe anexă.
25
PROIECT EDUCAŢIONAL
,,ASTRONOMIA ŞI EDUCAŢIA ÎN MILENIUL III’’
,,ASTRONOMIA ŞI EDUCAŢIA ÎN MILENIUL III’’ este un proiect educaţional cu caracter

tehnico-ştiinţific care are ca obiectiv general promovarea noilor descoperi care au determinat şi
determină prin astronomie şi ştiinţele conexe, matematică, fizică, geografie, istorie, un impact
remarcabil asupra evoluţiei umane, adresandu-se tuturor elevilor care au aptitudini, înclinaţii şi
interese deosebite în cunoaşterea Universului. În cadrul proiectului elevii vor fi îndrumaţi în

procesul de redescoperire a locului omului în Univers, prin explorarea cerului şi antrenarea lor într-
o competiţie a descoperirii magiei spaţiului cosmic şi a ştiinţelor conexe. Astfel, va fi posibil
realizarea conştientizării elevilor la impactul astronomiei şi al altor ştiinţe fundamentale asupra
vieţii noastre de zi cu zi şi de înţelegere a modului în care informaţia ştiinţifică poate contribui la
consolidarea unei societăţi mai echilibrate şi mult mai tolerante.
PARTENERI
1. UNIVERSITATEA “ŞTEFAN CEL MARE”-PLANETARIU, SUCEAVA
2. UNIVERISTATEA ,,BABEŞ-BOLYAI’’ CLUJ NAPOCA
3. COLEGIUL NAŢIONAL “ZINCA GOLESCU” , PITEŞTI
4. COLEGIUL AGRICOL FALTICENI
5. GRUPUL ŞCOLAR “TOMŞA-VODĂ”, SOLCA, JUD. SUCEAVA
6. PALATUL COPIILOR BUCUREŞTI
7. PALATUL COPIILOR SUCEAVA
8. PALATUL COPIILOR TULCEA
9. COLEGIUL NAŢIONAL ”ŞTEFAN CEL MARE”, TG.NEAMŢ, JUD.NEAMŢ
10. COLEGIUL TEHNIC “PETRU PONI”, ROMAN
11. ŞCOALA GENERALĂ “M. EMINESCU”, ROMAN
12. SOCIETATEA CULTURALĂ ,,CLEPSIDRA’’ ROMAN
13. SOCIETATEA ASTRONOMICA ROMANĂ DE METEORI
14. ASOCIAŢIA ASTRONOMICĂ ,,SIRIUS’’ LICEUL M. EMINESCU BARLAD
15. CONSILIUL LOCAL MUNICIPAL
16. ,,STIINTA AZI’’
IANUARIE
Obiective
a) Stimularea interesului copiilor şi tinerilor faţă de rezultatele cercetării din domeniul
astronomiei şi altor ştiinţe înrudite, precum şi faţă de gândirea critică şi procesul cercetării
ştiinţifice care au dus la aceste rezultate;
b) Sensibilizarea factorilor de decizie la nivel local, regional, naţional şi internaţional pentru
susţinerea unor proiecte educaţionale şi de popularizarea ştiinţei în prezent şi în viitor.
2011
i) Promovarea accesului liber la informaţiile generale de ştiinţă fundamentală prin

experimente, referate ştiintifice, simpozioan la nivel regional, naţional, internaţional cât şi prin
observaţii astronomice organizate ştiinţific în direct;
ii) Captarea interesului în vederea protejării naturii;
iii) Dezvoltarea creativităţii copiilor, tinerilor şi elevilor prin promovarea unor activităţi în
domeniu, de tip competitiv, la nivel local, naţional şi internaţional;
b) Sensibilizarea edililor şi a altor factori de decizie pentru susţinerea unor astfel de proiecte de
popularizare a ştiinţei;
i) Popularizarea activităţilor din cadrul proiectului la nivel local, naţional şi internaţional;
ii) Includerea proiectului în cadrul Programului Naţional ,,Astronomia în educaţie’’
iii) Mediatizarea rezultatelor obţinute de participanţii implicaţi în proiectul educaţional
,,ASTRONOMIA ŞI EDUCAŢIA ÎN MILENIUL III’’ în mass - media locală, naţională şi
26 internaţională, în şcoli, palate şi cluburi ale copiilor din ţară şi străinătate.
TEMATICA PROIECTULUI EDUCATIONAL
,,ASTRONOMIA SI EDUCATIA IN MILENIUL III’’
Nr. ACTIVITATEA PERIOADA ŞI LOCUL RESPONSABIL

crt. DESFĂŞURĂRII ACTIVITATE
1 - „QUARK DE LICEU” Nr.11, ISSN OCTOMBRIE 2010,
CCD Piatra Neamt, auxiliar didactic Societatea Culturala Prof.TIT TIHON
„Clepsidra” ,ROMAN
2 CONCURS ONLINE DE Prof.TIT TIHON

MATEMATICA ŞI FIZICĂ NOIEMBRIE 2010, Colegiul Prof. R.MERFEA
APLICATĂ IN ASTRONOMIE Naţional „Roman-Vodă” Prof. LAURENŢIU
LEOREANU
3 SESIUNE DE COMUNICĂRI PE NOIEMBRIE-DECEMBRIE Prof.TIT TIHON
TEME DE ASTRONOMIE 2010, Colegiul National Prof. R.MERFEA
TABĂRĂ ŞCOLARĂ „Roman-Voda”, Palatul Prof. P. CRĂCIUN
OBERVATORUL SUCEAVA Copiilor Suceava Prof. V. SUTAC
4 „STAŢII INTERPLANETARE’’ IANUARIE 2011, Colegiul Prof.TIT TIHON
ÎNTRE REALIZĂRI ŞI Naţional „Roman-Vodă” Prof. R.MERFEA
PERSPECTIVE” Prof. D.BUTELCA
5 Prof.TIT TIHON
INVENTICĂ ŞI ROBOTICĂ FEBRUARIE 2011, Colegiul Prof. R.MERFEA
NANOTEHNOLOGII National „Roman-Voda” Prof. V.SUTAC
Prof. I. COSOVANU
6 ASTRONOMIA ÎNTRE MIT ŞI MARTIE 2011, Colegiul Prof. TIT TIHON
REALITATE-PRIVIRE National „Roman-Voda” Prof. M.TANOVICI
RETROSPECTIVĂ
7 SESIUNE DE COMUNICĂRI-
FACTORII CLIMATICI ŞI APRILIE 2011, Colegiul Prof.D BUTELCA
INFLUENŢA LOR ASUPRA National „Roman-Voda” Prof.R MERFEA
POTENŢIALULUI ENERGETIC Prof.M IGNAT
EOLIAN
8 SIMPOZIONUL Prof.TIT TIHON
INTERNAŢIONAL –EDITIA a II-a MAI 2011, Colegiul Naţional Prof. R.MERFEA
„EDUCAŢIA ŞI ASTRONOMIA ÎN „Roman-Vodă” Prof. D.BUTELCA
IANUARIE
MILENIUL III” Prof. LAURENŢIU
LEOREANU
9 Prof.TIT TIHON
SESIUNE DE COMINICĂRI IUNIE 2011, Colegiul Prof.E.OPRESCU
„TERRA ŞI UNIVERSUL” Naţional „Roman-Vodă” Prof.M.BICA
Prof.P.CRACIUN
Prof.R. MERFEA
2011
Prof.D.BUTELCA
10 Prof.dr.P.CRACIUN
STAŢII INTERPLANETARE IULIE,2011 Colegiul Naţional Prof.TIT TIHON
VIRTUALE „Roman-Vodă” Prof. R.MERFEA
Prof. D.BUTELCA
11 Prof.D. OLENICI
TABARĂ DE ASTRONOMIE AUGUST2011, HORODNIC, Prof.TIT TIHON
,,PLEIADELE’’ Prof. R.MERFEA
Prof. D.BUTELCA
12 Prof.N DOBRESCU
TABARĂ ŞCOLARĂ, CONCURS AUGUST 2011,TULCEA Prof.TIT TIHON
NAŢIONAL (TULCEA/SULINA) Prof. R.MERFEA
„SUB CERUL ASTRAL AL Prof. D.BUTELCA
DELTEI” Prof.M.TANOVICI 27
ARGUMENT
Astronomia este o veche şi actuală ştiinţă care prin descoperirile sale a contribuit major la
dezvoltarea Umanităţii şi a ştiinţelor corelate cu matematica, fizica, geografia, istoria etc.
Contribuţia astronomiei la progresul social al omenirii se constituie un verital compendiu
educaţional care aduce în conştiinţa tuturor elevilor efortul excepţional al oamenilor de ştiinţă
pentru a învinge frontierele necunoscutului şi oportunitatea de a deschide noi căi spre cunoasterea
Universului apropiat şi îndepărtat. Prin cunoaştera descoperirilor astronomiei se poate realiza
impactul civilizaţatiei umane asupra planetei Pământ şi se pot conştientiza demersurile pentru
păstrarea unui echilibru existenţial pentru viaţă, cât şi pentru cucerirea noilor frontiere ale
Sistemului Solar şi a Universului.
ACTIVITATEA Nr. 2- 15-20 NOIEMBRIE 2011

Titlul activităţii:”CONCURS ONLINE DE MATEMATICA ŞI FIZICĂ APLICATĂ
IN ASTRONOMIE”
 Data/perioada de desfăşurare: NOIEMBRIE 2010
 Locul desfăşurării: Colegiul Naţional „Roman-Vodă”
 Participanţi:elevi, cadre didactice implicate (sau nu în proiect) în proiectul educaţional,
reprezentanţi ai comunitaţii etc
 Descrieţi pe scurt activitatea: concursul de matematică şi fizică aplicată în astronomie
are ca obiectiv general promovarea ideiilor de competiţie şi performanţă a studiului la disciplinile
matematică, fizică, geografie şi astronomie şi se adresează tuturor elevilor care au aptitudini şi
inclinaţii sau pur şi simplu curiozitatea cunoaşterei naturii şi universului. Concursul se va desfăşura
online, conform regulamentului prezentat în proiect.
 Responsabili:PROF. TIT TIHON, PROF. ROMEO MERFEA, DORU BUTELCĂ
 Beneficiari: elevi din învăţământul gimnazial, liceal din ţară şi străinătate.
 Modalităţi de evaluare:
a. -evaluare formativă continuă a activităţii;
b. -verificarea cunoştintelor generale şi specifice propuse de tematica proiectului;
c. -structurarea informaţiilor şi a cunoştinţelor, competenţelor şi abilităţilor dezvoltate;
d. -promovarea ideilor de competiţie şi performanţă a studiului;
e. -dezvoltarea cadrului pentru activităţile de performanţă în domeniul matematicii,
fizicii, geografiei şi astronomiei.
IANUARIE
f. -dezvoltarea abilităţilor de folosire a internetului

g. –dezvoltarea şi promovarea prietenie şi a colaborării între tinerii de pretutindeni care
sunt implicaţi în acest proiect
REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ŞI DESFĂŞURAE A CONCURSULUI

,,ASTRONOMIA ŞI EDUCAŢIA ÎN MILEMIUL III’’
2011
IN MEMORIAM ALEXANDRU COJOCARU

b) Îndrumarea elevilor în procesul de
I. A. SCOP. CADRUL GENERAL redescoperire a locului lor în Univers, prin
Art.1. a) Concursul de matematică aplicată în explorarea cerului şi antrenarea lor într-o
astronomie ,,Astronomia şi Educaţia în Mileniul competiţie a descoperirii magiei spaţiului
III’’ are ca obiectiv general promovarea ideilor cosmic.
de competiţie şi performanţă a studiului la c) Elevii trebuie să devină conştienţi de impactul
disciplinile matematică, fizică, geografie şi astronomiei şi al altor ştiinţe fundamentale
astronomie şi se adresează tuturor elevilor care asupra vieţii noastre de zi cu zi şi să înţeleagă
au aptitudini, înclinaţii şi interese deosebite în modul în care informaţia ştiinţifică poate 33
cunoaşterea naturii, mediului înconjurăror şi contribui la consolidarea unei societăţi mai
28 universului. echitabile şi mai tolerante.
Art. 2. Concursul de matematică aplicată în participarea reprezentanţilor judeţelor din ţară şi
astronomie ,,Astronomia şi Educaţia în Mileniul a colaboratorilor din orice şcoală sau colegiu din
III’’ promovează valori culturale şi etice străinătate care îşi vor da aceptul de participare
fundamentale, precum şi fair-playul până în data de 10 noiembrie 2010.
competiţional. În vederea aprofundării şi Art. 4. a) Selecţia participanţilor la Concursul de
extinderii curriculare se va elabora o programă matematică aplicată în astronomie ,,Astronomia
de studii complementare, teme de concurs şi şi Educaţia în Mileniul III’’ se va face de către
bibliografii specifice studiului astronomiei în reprezentanţii şcolilor şi liceelor care doresc să
cele două cicluri şcolare: gimnaziu, liceu, colegii participe, pe baza rezultatelor obţinute şi atestate

B. OBIECTIVE GENERALE în scris la concursurile de acest gen din ţară şi
a) Stimularea interesului copiilor şi tinerilor faţă străinătate.
de rezultatele cercetării din domeniul b) Şcolile şi liceele care doresc să participe se
astronomiei şi altor ştiinţe înrudite, precum şi pot prezenta la concurs numai cu echipe formate
faţă de gândirea critică şi procesul cercetării din 7 elevi.
ştiinţifice care au dus la aceste rezultate; Art. 5. Graficul, perioada şi modalitate de
b) Sensibilizarea edililor şi a altor factori de desfăşurare a Concursului de matematică şi
decizie pentru susţinerea unor astfel de proiecte fizică aplicată în astronomie ,,Astronomia şi
de popularizare a ştiinţei şi în viitor. Educaţia în mileniul III’’ se stabileşte în luna
C. OBIECTIVE SPECIFICE noiembrie 2010..
a) Stimularea interesului copiilor şi tinerilor III. ORGANIZAREA CONCURSULUI
faţă de rezultatele cercetării din domeniul Art. 6. Concursul de matematică aplicată în
astronomiei şi altor ştiinţe înrudite, precum şi Astronomie se desfăşoară în 3 etape:
faţă de gândirea critică şi procesul cercetării a) Etapa I. Etapa de selecţie. În această etapă
ştiinţifice care au dus la aceste rezultate; reprezentanţii (participanţii) vor susţine o probă
i)Promovarea accesului liber la informaţiile online în direct la data şi ora specificată în
generale de ştiinţă fundamentală prin program. În aceasă etapă concurenţii vor primi la
experimente şi observaţii astronomice cât mai data şi ora specificată în programul activităţii
captivante; fişa de concurs–tip grilă. Rezolvarea
ii) Captarea interesului în vederea protejării problemelor de concurs se va face urmând
naturii; indicaţiile specificate pe fişa de concurs. Fişa
iii) Dezvoltarea creativităţii copiilor şi tinerilor grilă cu rezolvările fiecărui elev se va scana şi se
prin promovarea unor activităţi în domeniu, de va trimite la data şi ora specificată în program.
tip competitiv, la nivel local, naţional şi b) Etapa a II-a. Etapa finală. Etapa finală se va
IANUARIE
internaţional; desfăşura la Colegiul Naţional ,,Roman Vodă’’
b) Sensibilizarea edililor şi a altor factori de în luna mai 2011 sau la o dată care va fi
decizie pentru susţinerea unor astfel de comunicată din timp şi va consta în participarea
proiecte de popularizare a ştiinţei; directă a concureţilor la probele şi regulamentul
i) Popularizarea activităţilor din cadrul specific concursului ,,In Memoriam Alexandru
proiectului la nivel local, naţional şi Cojocaru’’. Participarea la această etapă
2011
internaţional; presupune o taxă de 60 Lei (Ron) pentru

ii) Includerea proiectului în cadrul Programului participanţii din ţară şi 30$ pentru participanţii
Naţional ,,Astronomia în Educaţie’’ din străinătate. Această etapă a concursului
iii) Mediatizarea rezultatelor obţinute de internaţional se va desfăşura la Colegiul
participanţii Concursul de matematică aplicată în Naţional Roman Vodă’’ Roman, România.
astronomie ,,Astronomia şi Educaţia în Mileniul IV. RESPONSABILITĂŢI ŞI ATRIBUŢII
III’’ în mass-media locală, naţională şi Art. 7. De organizarea şi desfăşurarea
internaţională, în şcoli, palate şi cluburi ale Concursului de matematică aplicată în
copiilor din ţară şi străinătate. astronomie ,,Astronomia şi Educaţia în mileniul
II. ETAPELE CONCURSULUI III’’ răspund membrii Comisiei de organizare şi
Art. 3. Concursul de matematică aplicată în instituţiile şcolare implicate în Proiectul
astronomie ,,Astronomia şi Educaţia în Mileniul Educaţional ,,Astronomia şi educaţia în Mileniul
35
III’’ se desfăşoară la nivel de şcoală cu III’’. În desfăşurarea concursului, acestea pot 29
colabora cu societăţi şi instituţii ştiinţifice, <<...>>
culturale, cu organizaţii non guvernamentale, VIII. PREMIEREA
autorităţi locale, judeţene, naţionale şi Art. 20. Ierarhia premianţilor pentru premiile I,
internaţionale, persoane juridice sau fizice care II, III se stabileşte în ordinea descrescătoare a
sunt interesate în a sponsoriza această activitate. punctajului obţinut la Etapa finală.
Art 8. Pentru coordonarea Concursului de Art. 21. Se pot acorda diplome speciale.
matematică aplicată în astronomie ,,Astronomia Art. 22. Premiile oferite premianţilor de către
şi Educaţia în mileniul III’’ se constituie, la sponsori se vor nominaliza în cadrul Comisiei de
nivelul Colegiului Naţional ,,Roman Vodă’’, o coordonare.
Comisie de coordonare, cu toate atribuţiile IX. DISPOZIŢII FINALE

specificată în proiect. Art. 23. Materialele consumabile necesare în
<<...>> logistica simpozionului şi necesare concursului
VI. PROBELE DE CONCURS vor fi asigurate de Comisia de organizare.
Art. 12. Concursul de ştiinţe aplicate în Art. 24. Comisia de organizare va elabora, în
astronomie ,,Astronomia şi Educaţia în Mileniul scris, invitaţiile pentru participare, precum şi
III’’ se organizează în două etape: toate precizările privind organizarea şi
Etapa I. Etapa I se organizează online începnd desfăşurarea Concursului de Ştiinţe aplicate în
cu data de 15 noiembrie 2010, ora 16:00 şi astronomie ,,Astronomia şi Educaţia în Mileniul
constă în rezolvarea unui set de 30 de probleme III’’- Ediţia a II-a.
tip grilă de matematică, fizică, geogtafie aplicate Coordonatori
în astronomie. Setul de probleme va fi postat pe Prof. Tihon Tit
internet: www.STIINTAAZI.ro şi se va putea Prof. drd. Romeo Merfea
deschide prin indicarea unei parole, comunicată Prof. drd. Doru Butelcă
pe adresa de mail al centrului de desfăşurare a Prof. Laurenţiu Dan Leoreanu
concursului. Toţi elevii vor rezolva acelaşi test
grilă. Subiectele propuse vor fi concepute în aşa
fel încât abordarea lor să fie accesibilă tuturor.
Timpul de lucru este de 90 minunte, de la
primirea fişei test de fiecare elev. Fişa grilă va
avea toate informaţiile necesare completării. Se
acordă 10 minute pentru înţelegerea modului de
completare a fişei şi a răspunsurilor.
....
IANUARIE
VII. CONDIŢII DE ÎNSCRIERE

Art. 13. Se pot înscrie şi participa la concurs
elevi din toate şcolile generale şi liceele din
România sau diasporă, precum şi studenţi,
indiferent de specializarea acestora. La înscriere,
fiecare concurent primeşte prezentul regulament,
2011
pe care are obligaţia să îl citească anterior

completării formularului de înscriere. Se
consideră înscris concurentul care completează
formularul de înscriere, este de acord cu
regulamentul concursului şi care confirmă prin
semnătură asumarea respectării acestuia. În
cazul concurenţilor sub 18 ani, înscrierea este
condiţionată de confirmarea prin semnătura
părintelui, a tutorelui legal sau profesorului
îndrumător al concurentului, a asumării
respectarii condiţiilor prezentului regulament.
Fişa de înscriere conţine şi tabelul grilă cu
30 răspunsurile la test.
PROBLEME PROPUSE PENTRU PREGĂTIREA LA ASTRONOMIE
1. Satelitul natural al Pământulu, Luna, prezintă pământenilor permanent aceeaşi

faţă. Ce fenomen face posibil acest lucru?
a). mişcările de revoluţie ale Pământului şi Lunii sunt egale;
b). mişcarea de rotaţie în jurul axei proprii a Lunii are loc în aceeaşi perioadă de timp cu mişcarea
de revoluţie în jurul pământului;
c). viteza mişcării de revoluţie a Pământului este egală cu viteza mişcării de revoluţie a Lunii;

2. Unul din criteriile de clasificare a sateliţilor artificiali ai Pământului îi împarte în sateliţi
geostaţionari şi sateliţi circumtereştri. Ce proprietăţi specificie au sateliţii geostaţionari?
a). viteza de rotaţie a sateliţilor în jurul Pământului este egală cu viteza de rotaţie a Pământului în
jurul axei proprii, astfel sateliţii se vor găsi permanent deasupra aceluiaş punct geografic;
b). satelitul este echipat cu instalaţii specifice pentru determinări geografice;
c). sateliţii sunt aproape statici pe orbită şi astfel în 24 de ore pot cartografia întreaga suprafaţă
geografică.
3. Ce este poluarea luminoasă?
a). distrugerea stratului de ozon din atmosferă pătrunderea unei cantităţi mai mari de radiaţie
luminoasă venită din spaţiul cosmic;
b). reflexia luminii solare de către praful cosmic pe timpul nopţii;
c). influenţa luminii artificiale terestre şi a Lunii asupra observaţiilor astronomice pe timpul noţii.
4. Ce vă spune termenul ,,terminator’’
a). linia ce desparte suprafaţa luminată de cea neluminată de Soare a unui corp din spaţiul cosmic;
b). celebra serie de filme s.f a cărui subiect central este călătoria în timp;
c). linia de demarcaţie a umbrei pe suprafaţa solară în timpul eclipselor.
5. Anotimpurile pe un corp planetar, inclusiv Pănânt sunt provocate de:
a). înclinarea axei de rotaţie a corpului faţă de planul orbitei sale;
b). sateliţi naturali ai corpului(Luna în cazul Pământului);
c). ciclul activităţii solare.
6. Când avem în regiunea noastră noaptea cea mai lungă?
a). la echinocţiul de vară;
b). la echinocţiul de iarnă;
c). la echinocţiul de iarnă.
IANUARIE
7. În ce perioadă a anului se poate vedea din zona noastră constelaţia Ursa Major?
a). primăvara-iarna;
b). permanent când cerul este senin;
c). toamna.
8. Numim generic ,,lunetă’’ instrumentele care au ca obiectiv:
a). oglindă reflectoare;
2011
b). lentilă reflectoare;

c). ocular cu lentiletă.
9. Conform Mini Dicţionarului de Astronomie editat de Societatea Astronomică
Română de Meteori, galaxia este un sistem stelar de dimensiuni foarte mari care conţine zeci de
miliarde de stele şi materie interstelară, având dimensiuni de ordinul a zeci şi sute de ani lumină în
diametru. Galaxia noastră(Calea Lactee), ca orice sistem material, prezintă un centru şi doi poli.
Centrul Căii Lactee se află în zona constelaţiei Săgetător, iar polul galactic tot într-o zonă vizibilă
din emisfera boreală, aceasta fiind:
a). Steaua Polară;
b). Constelaţia Coma Berenices
c). Crucea Nordului.
31
10. Centura de asteroizi reprezintă o zonă eliptică din jurul Soarelui în care gravitează
materie organizată în asteroizi sau planete mici cu dimensiuni de la câţiva metri până la câteva sute
de km., precum şi alte corpuri mult mai mici.Centură este situată în:
a). la limita sistemului solar în apropierea norului lui Oort;
b). între planetele Marte şi Jupiter;
c). între Mercur şi Soare.
11. Ce reprezintă Hubble?
a). numele celui mai mare telescop terestr;
b). numele unui telescop spaţial preluat de la un astronom terestru;
c). numele astronomului englez care a descoperit norul lui Oort.

12. Ce este o supernovă?
a). explozia unei nove;
b). proiect de navă cosmică capabilă să dezvolte viteze apropiate de viteza luminii;
c). explozia unei stele super-masive.
13. Lumina zodiacală reprezintă:
a). dispozitiv de determinare precisă a perioadei de staţionare a Soarelui în fiecare constelaţie
zodiaclă;
b). reflectarea luminii solare de către materia interplanetară vizibilă pe timpul nopţii şi în timpul
eclipselor totale de Soare;
c). principiu astrologic preluat de astrofizica modernă pentru calculul diferitelor corpuri cereşti.
14. Ce vă spune cuvântul ,,scintilaţie’’?
a). fenomenul de ,,clipire’’ rapidă a unei stele datorită refracţiei multiple la trecerea luminii sale
prin straturile atmosferice;
b). fenomenul de scindare a nucleului unei stele;
c). nu arelegătură cu astronomia.
PROBA OBSERVAŢIONALĂ
Figura alăturată de mai jostă harta mută a cerului de la Călimăneşti în data de 14 aprilie 2009 ora
23,timp local.
Problema 1
Identificaţi si notaţi pe marginea foii punctele cardinale
IANUARIE
Problema 2
Trasaţi pe hartă ecliptica si ecuatorul ceresc
Problema 3
Identificaţi planetele care se văd pe hartă.
2011
Problema 4
Desenaţi pe hartă minim 12 constelaţii care sunt în totalitate prezente şi pe care le-aţi identificat.
Problema 5
Identificaţi următorele stele pe hartă precizând care sunt duble şi care sunt multiple: Izar, Castor,
Algieba, Cor Caroli.
Problema 6
Marcaţi pe hartă poziţiile următoarelor obiecte Messier şi precizaţi natura acestora (roiuri deschise,
globulare, galaxii, nebuloase): M44, M3, M35, M51, M81, M65
32
IANUARIE
2011
Soluţie
Problema1. Pentru fiecare punct cardinal indicat corect se acordă.
Problema2. Trasarea corectă a eclipticii; Trasarea corectă a ecuatorului ceresc.
Problema3. Identificarea corectă a planetei Saturn.
Problema4. Pentru fiecare constelaţie desenată şi identificată corect se acordă punctajul
corespunzător.
Problema 5. Castor, Algieba, Cor Caroli; Stele duble: Izar, Algieba, Cor Caroli; Stea multiplă:
Castor.
Problema 6. M44, M35 - sunt roiuri deschise. M3 – este roi globular.M51, M81, M65 - sunt
galaxii.
33
34
QUARK DE LICEU Nr. 12 BIS IANUARIE 2011
CITIREA HĂRŢILOR

IANUARIE
Harta desenată pentru România, latitudine nordică 45 grade. Punctele cardinale, cereşti, sunt
trecute la marginea hărţii. Pentru a vă orienta ieşiţi afară seara şi orientaţi harta după punctele
cardinale de pe teren. Pentru a corespunde datele de pe hartă cu cele de pe cer, harta trebuie privită
de jos în sus. Căutaţi stelele mai strălucitoare şi forme geometrice pe cer apoi identificaţile pe hartă.
De exemplu: priviţi înspre sud. Ridicaţi privirea 30 grade şi veţi vedea trei stele în linie. Este o
2011
parte din constelaţia Orion. Orientaţi harta înspre sud şi veţi vedea cum arată constelaţia Orion. De
aici plecaţi cu privirea în stânga şi dreapta şi restul stelelor din această constelaţie.
35
CERUL PRIMĂVARA
IANUARIE
2011
De exemplu: priviţi deasupra capului (la zenit). Se observă un dreptunghi ce se prelungeşte cu trei
stele înspre est. Este constelaţia Ursa Major (Ursa Mare, Carul Mare). Orientaţi harta înspre sud şi
veţi vedea cum arată Ursa Major. De aici plecaţi cu privirea în stânga şi dreapta şi restul stelelor din
această constelaţie.
36
CERUL VARA

IANUARIE
De exemplu: priviţi înspre sud. Ridicaţi privirea 20 grade şi veţi vedea o stea roşiatică, iar în
2011
dreapta ei trei stele dispuse vertical. Este constelaţia Scorpius. Orientaţi harta înspre sud şi veţi
vedea cum arată constelaţia Scorpionul. De aici plecaţi cu privirea în stânga şi dreapta şi restul
stelelor din această constelaţie.
PROBLEMĂ
Luna s-a format în urma ciocnirii Pământului cu un corp de dimensiunea lui Marte sub
un unghi de 45º la viteza de evadare a fiecăreia. Se ştie că Luna are densitatea scoarţei şi
mantalei, mai mică decât a Pământului. Presupunând că cele 2 corpuri iniţiale aveau aceeaşi
structură, determinaţi masele lor şi dimensiunea pe care o avea Pământul înainte de ciocnire.
Ce cantitate de căldură s-a degajat în urma ciocnirii şi cu cât a crescut temperatura? Se dă
căldura specifică a rocilor c=845J/kg∙K.
37
CERUL TOAMNA
IANUARIE
2011
De exemplu: priviţi înspre sud. Ridicaţi privirea 50 grade şi veţi vedea un mare pătrat. Este
constelaţia Pegasus. Orientaţi harta înspre sud şi veţi vedea cum arată constelaţia Pegasus. De aici
plecaţi cu privirea în stânga şi dreapta şi restul stelelor din această constelaţie.
PROBLEMĂ
Acum mai multe milioane de ani în Sahara a căzut un meteorit cu viteza de 80.000 km/h
care a topit 1400 tone de silicaţi (c=840J/kgK) la 2200ºC transformându-le în sticlă.
Considerând că toată energia cinetică s-a transformat în căldură calculaţi masa meteoritului.
Considerând că ciocnirea a avut loc la 45º ca majoritatea coliziunilor cosmice calculaţi
câştigul de moment cinetic şi modificarea în perioada de rotaţie.
38
La orizont sunt trecute punctele cardinale, acestea ajutând la orientarea hărţii. Acum vă
puteţi întreba unde este trecut punctul cel mai ridicat de pe cer, adica cel de deasupra capului, care
este trecut în mijlocul hărţii. In astronomie se numeste zenit. Punctul opus zenitului se numeşte
nadir şi se află sub orizont şi sub picioarele dumneavoastră. In interiorul cercului o să găsiţi
punctele cardinale. Este bine dacă ştiţi unde se află acestea, pe teren, dar nu este obligatoriu la
început. Aici învataţi cum să găsiţi punctele cardinale.
Inceputul
Odată ce afară s-a întunecat, luaţi una din hărţile ce corespund lunii în care vă aflaţi. Inainte
să încercaţi să identificaţi prima constelaţie trebuie să aflaţi unde sunt punctele cardinale.

Există o stea ce întodeauna indică nordul, în orice lună, oră sau an. Aceasta stea sa numeste
steaua Polara, pentru ca se proiecteaza in directia polului nord. Aveţi impresia că steaua Polară este
cea mai strălucitoare stea de pe cer, fiind atât de importantă, dar nu este aşa. Este o stea slabă ca
stralucire, a 49-a de pe cer, în ordine descrescatoare. Din fericire steaua Polară este uşor de găsit.
Trebuie doar să ştiti cum!
Pentru a găsi steaua Polară trebuie să găsiţi Carul Mare. Este cea mai uşoară constelaţie de
găsit şi se vede tot timpul anului. Căutaţi pe cer un grup de sapte stele ce formează un dreptunhi cu
un mâner format din trei stele. Arata ca un polonic. Acesta este Carul Mare sau Ursa Major cum i
se spune în astronomie. Aveţi o figură ce prezintă această constelaţie
Dupa ce aţi identificat Carul Mare priviţi ultimele două stele din patrulater. Acestea indică
drumul către steaua Polară. Trasaţi o linie imaginară, de la steaua mai slabă la cea strălucitoare, şi
mergeţi până întâlniţi o stea cu strălucirea asemenătoare cu a stelelor de la care aţi pornit. Aceasta
este steaua Polară.
Dacă nu sunteţi siguri ca aţi identificat-o, mergeti în casă pentru o jumătate de oră, apoi
ieşiti şi vedeţi dacă steaua Polară s-a mişcat în raport cu clădirile de pe teren (sau faţă de copaci).
Dacă nu s-a mişcat este steaua Polară.
IARNA PRIMAVARA VARA TOAMNA
IANUARIE
2011
39
CIVILIZAŢIA MAYA ,,MIT ŞI REALITATE’’
,,Spiritualitatea Universului este creată
de inteligenţa materialistă a fiului ei: OMUL.’’
Maya rămâne o civilizaţie misterioasă, aparută din neant şi cu o
origine încă nedesluşită, la fel ca în cazul Sumerului, Indului sau
Egiptului Antic. O civilizaţie cu un calendar inexplicabil de
asemănator cu cel al dacilor, cu date cosmice calculate până la
milioane de ani în trecut, deci având cunoştiinţe astronomice
extraordinar de avansate. O dovadă în acest sens este şi calendarul, de

o exactitate demnă de secolul XXI. Anul mayaş avea 365,242129 zile,
în condiţiile în care actualele calcule dimensionează anul la
356,242198 zile. Pentru comparative, să reţinem un amănunt:
calendarul Gregorian indică 365,2425 zile. Deşi extraordinar de exact,
CALENDAR MAIAS calendarul mayaş se opreşte în 22 decembrie 2012! Această dată
obsedează omenirea de câteva secole şi i s-au căutat diverse explicaţii,
majoritatea de esenţă religioasă.
Vom vedea, însă, că Sfârşitul Timpului nu este şi Sfârşitul
Lumii, cum greşit s-a înţeles şi transmis prin Biblie. Schimbările care
se aşteaptă în 2012 vor modifica total viaţa pe Terra şi omenirea
insăşi- Alexei Dimitrov, un cercetător rus, a constatat că Luna îşi
fabrică atmosfera proprie, una alcatuită din compuşi ai sodiului, care
acum se intinde pe o suprafata de 6000 kmp.
 Atmosfera lui Marte creşte rapid şi se crede că ar fi dus la
MAIASII defectarea lui Mars Observer, în 1997.
 Atmosfera Terrei este şi ea în schimbare, în straturile
superioare formându-se un nou gaz, care nu exista până acum iar
activitatea vulcanică a crescut de 5 ori din 1875 încoace .
 Venus suferă o creştere vizibilă a intensităţii luminoase.
 Câmpul magnetic al lui Jupiter s-a dublat iar între planetă şi
unul dintre sateliţi s-a format un tub de radiaţie ionizată.
 Uranus şi Neptun au suferit recente inversări de poli, îşi măresc
IANUARIE
câmpul magnetic şi devin tot mai strălucitoare.

TEMPLU MAIAS
 Câmpul magnetic al Soarelui a crescut cu peste 230%.
 Academia Naţionala de Ştiinţe din Siberia anunţ[ că aceste
multiple schimbări din sistemul solar se datorează intrării acestuia în
Centura Fotonică, o zonă cosmică cu o energie mult mai intensă.
Această energie este preluată de Soare şi apoi răspândită în întreg
sistemul solar. Centura Fotonică este formată din mai multe benzi
2011
fotonice care emana din centrul Galaxiei şi sunt asociate cu spiralele

Căii Lactee.
 Centrul Galaxiei se află în Constelaţia Pleiadelor, fiind marcat
de steaua Alciona. Soarele central al Pleiadelor, aflat la 400 de ani
lumină faţă de noi.
 Centura Fotonică încercuieşte Constelaţia Pleiadelor. Sistemul
nostru solar trece prin această Centură de două ori în 25.920 ani,
perioada considerată Anul Galactic (numit de antici Anul Mare), iar
trecerea Centurii durează 2000 de ani.
CALENDAR
 Se crede ca Soarele nostru a intrat deja în Centură, înca din
1998, şi se estimează că Terra va intra în 2012. Intalnirea cu Centura
MAIAS
Fotonică pare să ducă la transformarea omului profeţită de Biblie, la o
40
teribilă experienţă spirituală.
 Se presupune că oamenii cu un comportament egoist şi,
deci, cu vibraţii scăzute în aura energetică nu vor supravieţui
radiaţiei de înaltă frecvenţă existentă în Centura Fotonică.
 Orice fiinţă este alcatuită în primul rând din energie. Iar
energia este informaţie, şi invers. Corpul material este doar
invelişul altor corpuri energetice. Omul se încadrează şi el,
fireşte, în organizarea universala. "Animal cu ratiune", fiinţa
umană a fost înzestrată cu capacitatea de a avea o paletă largă
de trăiri, sentimente şi gânduri. Dovada că acestea sunt energii

în stare pură ne este oferită de constatările de-a lungul timpului
şi cercetările ştiiţifice din ultimile două secole.
 Ca orice energie, sentimentele, trăirile şi gândurile
umane au o anumită vibraţie. O energie negativă nu poate avea,
evident, decât o vibraâie joasă, pe principiul universal al
evoluţiei.
 In Univers, nimic nu este întâmplător iar totul este
subordonat unui singur scop: evoluţia. Materia însăşi este
înzestrată cu o inexplicabilă capacitate de a crea ,,viaţa’’!
Există legi universale chimice, fizice, astronomice şi chiar
juridice. Ele nu sunt însă stricte, cuvântul de ordine fiind
diversitatea.
 Viaţa trebuie să evolueze prin forţe proprii, fară dirijari
bizare şi care să se confrunte cu cele mai dificile situaţtii. Cine
invinge merită să meargă mai departe. Războaiele nu sunt de
dorit, dar determina unitatea unei naţii, planete sau chiar unei
galaxii (?) şi evoluţia ştiinţifică, aducând o presiune şi o urgenţă
sporită în acest sens. Fiindcă totul este energie, nici Universul
nu face excepţie de la regulă. Aşa cum el a fost creat prin
explozia colosală a unui. atom, tot aşa există surse de energie
pozitivă ce alimentează galaxiile iar de la acestea, prin sori,
sistemele solare. Acestea sunt de frecvenţă foarte înaltă, pentru
a putea străbate disţanele imense, până la sorii captatori.
IANUARIE
 Pe de alta parte, planetele, sistemele solare şi galaxiile
se află într-o continuă mişcare, parcă pentru a beneficia toate de
aceste izvoare de energie a evoluţiei. Mişcarea are însă şi un
reflux: catastrofismul periodic. Nu întâmplator, gălăţenii Ioan
Farcaş şi Ilie Gheţu au devenit subiect pentru "Discovery" TV,
teoria lor fiind cu adevarăt revoluţionară. Conform acestora, la
180-200 milioane ani, Galaxia noastră suferă, permanent,
2011
transformări radicale iar sistemul solar de trei ori în acest

interval. O data la 60-70 milioane de ani, modificarile de pe
Terra sunt atat de radicale încât, spun cei doi, "până şi istoria nu
poate fi considerată o observaţie continuă". Toate aceste
modificari sunt ciclice şi obligatorii şi se datorează permanenţei
mişcări a galaxiei şi sistemului solar.
 Tot pe aceste principii, se poate considera şi ipoteza
profesorului Tit Tihon ,,De la Fibonacci la ADN-C galactic’’,
care înceracă să pună în evidenţă o periodizare ciclică având la
bază o formă multiplă de ADN-C, total diferită de ADN-ul
tridimensional cunoscut de pământeni. De altfel ADN-ul
51
tridimensional pământean poate fi considerat chiar un fractal al
ADN-C-ului galactic. 41
MOTIVUL LUNII IN LITERATURA UNIVERSALĂ
Pal Delia, clasa a XI-a I
“Lui Eminescu i se cuvin toate lacrimile noastre.” (Tudor Arghezi)
Astrul romanticilor este Luna. Poezia romantică apare o dată cu
lunatismul, cu acea atracţie spre lună exprimată printr-o levitaţie
mentală sau fictiv reală. Anticii au evocat luna şi celelalte astre mai de
seamă, mitologic, personificându-le şi alegorizând în ele evenimentele
astronomice. În literatura universală mulţi scriitori s-au oprit asupra
motivului lunii, contemplând-o în operele lor.
Dante se va urca împreună cu Beatrice în lună, care constituie cerul

întâi al Paradisului. Drumul acesta îl va face şi Astolfo în scopul de a
lua din lună mintea pierdută a lui Orlando furioso.
Adone al cavalerului Marino va repeta ascensiunea împreună cu Venus
într-o caleaşca trasă de trei perechi de porumbei albi. Luna are aspect
accidentat ca şi pământul şi conţine mări, ape, oraşe, ţări.
Dyrcona, în Les états et empires de la lune, de Cyrano de Bergerac, porneşte pe un aparat care
zboară vertiginos tocmai când eroul se urcă în el să stingă fitilul. Consumandu-se rachetele,
aparatul cade, însă călătorul se precipită în direcţia lunii.
Grimmelshausen prelucrase şi el Der fliegende Wandersmann nach dem Mond după
L'homme dans la lune, de Baudouin. Munchhausen face şi el două ascensiuni în lună, ca să-şi caute
securea de argint care i-a sărit tocmai acolo, pe când era grădinar al sultanului.
Imaginile lunii la Eminescu sunt uneori asemănătoare celei din lirica sanscrită, dar alteori le
depăşesc. În literatura sanscrită, de obicei luna trezeşte durere de dragoste. În Sakuntala, eroul
Dusyanta îşi zice: „Deşi credeam că luna e răcoroasă, într-adevăr razele ei stropite de rouă varsă
foc. Luna ne chinuieşte pe noi, cei care iubim.” Imaginea lunii ca astru care accentuează iubirea
este prezentă şi în poezia eminesciană: Asocierea lunii cu durerea umană se întâlneşte şi la Tagore:
„Lună, tu trezeşti valuri de lacrimi în oceanul tristeţii mele.” Astrul nocturn se dezvăluie într-o
altă ipostază în creaţia lui Eminescu; văpaia lunii îl transpune într-un alt nivel spiritual şi-i
dezvăluie tainele creaţiei ca şi zădărnicia vieţii. Concepţia despre lună a lui Eminescu, este că
aceasta reprezintă o putere care învie gânduri şi întunecă suferinţe.
Astrul selenar în asociere cu toate celelalte elemente al cadrului natural, având însă un rol
privilegiat, contribuie la realizarea atmosferei de extaz şi somnie, preferal eminesciană, căreia este
IANUARIE
greu să-i găsim un echivalent nu numai în poezia română dar şi în cea universală. Luna tutelează
întreaga fire şi mai ales pe îndrăgostiţi: ea "varsă linişte şi somn", dă o strălucire halucinantă
suprafeţelor acvatice, răspândeşte o pulbere argintie, afrodiziacă în aerul înmiresmat, veghează
"blând" asupra cuplului amoros şi "înseninează" gândul şi sufletul. Dar luna poate fi şi un astru
rece, palid, martor al tristeţii şi regretelor poetului după iubirea pierdută ori neîmpărtăşită, într-un
peisaj voit sărac, schiţat în câteva linii, fără viaţă:
"Pe aceeaşi ulicioară/ Bate luna în fereşti/ Numai tu de după gratii/ Vecinic nu te mai iveşti!"
2011
Luna este însă martorul momentelor de sensibilitate umană. La adăpostul luminii sale se
nasc, trăiesc şi mor sentimente, sufletul omului se zbuciumă, timpul trece.
În Upanişade luna este ochiul stâng al conştiinţei universale, iar ochii sunt definiţi ca nişte
zei. De aceea mişcarea ochilor în microcosmos echivalează cu mişcarea lunii în macrocosmos.
În Floare albastră înţelegerea poetului asupra lunii este conceptuală, arhetipală, aşa cum o
ilustrează în versul „Ca un stâlp eu stam în lună!”, unde simbolul stâlp sugerează centrul
universului, principiul masculin, spiritul, iar simbolul lună, principiul feminin. Ca şi în marile
epopei antice, în Scrisoarea I, Eminescu se adresează unui element al cosmosului - lunii, martor
nepieritor al destinelor lumii. Ca astru omniprezent şi omniscient, luna stăpâneşte destinele
oamenilor care sunt diferite aşa cum le-au ieşit din urna sorţii. Cadrul nocturn are atributele unei
uverturi simfonice, în care astrul tutelar, stăpân al universului este martor al timpului universal şi al
timpului individual.
42
ASTRELE IN LITERATURA POPULARĂ
Lupu Andreea-Roxana, clasa a XI-a I
Ne vine destul de greu să credem în sec. XX toate
poveştile despre apariţia universului,a astrelor şi
cosmosului care sunt în opoziţie cu fenomenele
explicate de către astrologi .Tot ceea ce cuprinde
universal în prezent,adică spaţiul şi timpul au apărut
simultan printr-o unică izbucnire de materie ,sub
forma eliberării unei energii,evenimentul numindu-

se bing-bang. Însă ce a fost înainte de răspunsul pe
care ni-l oferă ştiinţa modernă nu ştie nimeni şi
totuşi s-au scris nenumărate poezii referitoare la
apariţia universului, la stele şi cosmos. Societatea
omenească de pe teritoriul patriei a avut nevoie încă
din vremea comunei primitive de cunoaşterea
noţiunilor de astronomie menite să asigure
oamenilor posibilitatea rânduirii muncii lor. Însemnătatea fenomenelor cereşti pentru viaţa omului
sălăşluia puternic din cele mai vechi timpuri în conştiinţa poporului nostru aceasta relatându-se cel
mai bine în folclorul românesc şi mai ales în poezia populară, aici exprimându-se într-o modalitate
aparte. Astrele sunt mereu prezenţe în viaţa omului, părtaşi la evenimentele cele mai de seamă ale
existenţei lui chiar dacă uneori această apropiere este înţeleasă în sensul fatalismului. Astfel se
întâmplă şi în trecutul monument de artă al Mioriţei, care leagă moartea omului de “căderea” unei
stele,situând evenimentele în mijlocul marii bogaţii de forme ale naturii noastre:
,,Sa le spui curat
Ca m-am insurat
Cu-o mandra craiasa,
A lumii mireasa,
Ca la nunta mea
A cazut o stea,
Soarele si luna
Mi-au tinut cununa,
Brazi si paltinasi
IANUARIE
I-am avut nuntasi
Preoti,muntii mari,
Paseri,lautari,
Paserele mii
Si stele faclii!”
(Miorita -Vasile Alecsandri)
Cunoştinţele autorilor legate de astre,deşi nu erau specializaţi în această ştiinţă le aflau
2011
observându-le direct din natură, direct de pe cer şi urmăreau direcţia acestora şi evenimentele care
aveau loc “sus,sus, de tot”. Cert e că viziunea asupra cerului purta o amprentă proprie,fiecare autor
când îşi crea poezia sa, dându-le o anumită amprentă, ei regăsindu-se în aceşti împăraţi ai cerurilor
şi în acele stele veşnic ocrotitoare şi cu viziune asupra omenirii. Chiar dacă îi considerau un fel
de “candele” sau ,,lumânări” cereşti, ei ştiau cum să-i recunoască, le urmăreau evoluţia pe boltă,
se orientau după răsăritul şi poziţia lor şi identificau grupări de stele numite constelaţii ţesând în
jurul lor o adevărată mitologie românească.
Dintre legendele legate de constelaţii, unele evoca originea poporului nostru proiectaţi doar
de o imaginaţie bogată a autorilor. În Mioriţa scrisă de Vasile Alecsandri, moartea este considerată
o nuntă şi seamănă cu regăsirea perechii astrale. Romanul nu se lasa stăpânit de disperarea morţii,
ci nădăjduieşte într-o cale de mântuire prin creaţie, prin transfigurarea lumii ostile: poporul, ca şi
intelectualii recunosc în această capodoperă a geniului popular modul lor de a exista în lume şi
răspunsul cel mai eficace pe care ei pot să-l dea destinului, când se arată, ca de atâtea ori, ostil şi 43
tragic. Pentru pastorul care se gândeşte la moarte ca la o nuntă, existenta omenească reprezintă un
interval de pregătire pentru momentul reîntoarcerii triumfale la eternitate, în condiţia de mire, de
ales al celei care stăpâneşte lumea. Singura modalitate de a trece dincolo de moarte şi de a face
legătura cu lumea cealaltă acolo unde totul e sfânt sau pare a fi, era prin intermediul astrelor, a
stelelor veşnic tăcute. Asta au încercat şi autorii de-a lungul epocilor să facă o comparaţie între
viaţă de atunci şi elemente cereşti ale cosmosului, scoţând în evidenţă tocmai faptul că fiecare
întâmplare şi eveniment merge după tehnica circularităţii, totul se naşte, creşte, se dezvoltă, se
îndepărtează, după care apar altele în urmă care au rolul de a continua acest circuit. Se spune
deseori ca oamenii nu mor, ei se duc undeva “în ceruri” şi ne vom regăsi cu aceştia la momentul
potrivit, poate tocmai asta se relatează, faptul că cea mai uşoară modalitate de a privi moartea ca pe
un fenomen absolut natural e asemănarea cu o stea.
Dacă în artele plastice apare frecvent elementul terifiant: fantasticul exprimat prin desene, în
operele literare, prin mijloacele sale specifice se aduce o serie de aspecte inedite şi se reflecta
condiţiile grele în care ne-am desfăşurat existenta până astăzi. Neputând să se sesizeze existenta
cosmică a Terrei oamenii presupuneau că ea pluteşte pe o mare imensă, de unde şi legătura cu
poeziile despre astre. Stelele căzătoare erau puse de popor în legătură cu, ruperea “firului vieţii”
unui om, dar experienţa popular a făcut să existe şi o conştiinţă destul de clară a căderilor
meteorologice. De-a lungul timpului în literatura română au existat o serie de poezii care au fost
scrise cu scopul descifrării destinului uman în funcţie de harta cerului. Se presupune că aceste
raporturi astrale ar cuprinde semnificaţii utile pentru interpretarea şi prefigurarea evoluţiilor
evenimentelor terestre - trecute, prezente şi viitoare, pentru cunoaşterea personalităţii şi destinului
omului.
Romanii şi-au format un cer al lor propriu în care se regăsesc cu toţii şi fiecare în parte.
Privesc spre cer şi găsesc o asemănare între el şi o stea care dăinuie veşnic undeva la milioane de
ani lumină de noi.
Bibliografie:,,Momente si figuri din istoria astronomiei romanesti”
SIMBOLURILE ASTRALE IN OPERA SCRIITORILOR ROMÂNI

Camelia Rusu, clasa a XI-a I
În cultura populară românească există
numeroase fabule, ghicitori, precum şi legende
ce au ca temă principală simbolurile astrale,
reprezentate de lună, soare, planete, stele etc.
IANUARIE
Aceste simboluri cosmice, au reprezentat un

izvor de inspiraţie pentru scriitorii români
deoarece pot avea semnificaţii plurivalente, iar
prin realizarea corespondenţelor dintre mediul
terestru şi cel cosmic, autorii au reuşit să scoată
în evidenţă anumite aspecte din creaţiile lor.
2011
Astfel, soarele a căpătat o serie de semnificaţii

în operele româneşti, precum: simbol al vieţii, al
căldurii, al zilei şi al luminii, simbolul autorităţii
şi al sexului masculin.
Pentru unii scriitori români, printre care îl putem menţiona pe Ion Barbu, soarele reprezintă
inteligenţa cosmică, iar lumina răspândită de soare reprezintă cunoaşterea intelectuală, fapt ilustrat
în creaţia sa Riga Crypto şi lapona Enigel .
Ion Barbu este un poet complex şi un matematician, în acelaşi timp, cu studii fundamentale.
Debutul său în literatură a avut loc în anul 1819 cu poezia “Fiinţa” în revista “Literatorul”. Acesta
a propus trei căi de cunoaştere cărora le-a asociat simboluri reprezentate de planetele din galaxia
noastră, respectiv: cunoaşterea prin eros, având ca simbol pe planeta Venus, cunoaşterea prin
raţiune asociată planetei Mercur şi cunoaşterea prin contemplaţie poetică, reprezentată de Soare.
44
Scrisă în 1924 şi publicată în primul număr din “Revista Română”, Riga Crypto şi lapona
Enigel este o baladă, un cântec bătrânesc de nuntă, pe tema dragostei dintre două fiinţe aparţinând
unor lumi antagonice şi complementare, imposibilă de împlinit în această lume. Unii critici au
afirmat că această poezie este de fapt un “Luceafăr întors”,în care lapona Enigel aspiră la căldură
şi iubire, în vreme ce riga Crypto aspiră la întuneric şi umezeală.
Lapona Enigel ajunge în anotimpul de primăvară, un anotimp de tranzicţie şi de
metamorfoză a naturii, în lumea lui Crypto. În urma întâlnirii celor doi, craiul se îndrăgosteşte de
Enigel şi îi propune să rămână cu el, în lumea lui. Ritualul cererii se repetă de trei ori, cifră cu
valoare simbolică. Mai întâi îi oferă lui Enigel fragi, dar ea îi refuză. A doua oară îi cere să-l ia cu

ea, însă încercarea eşuează din nou, iar a treia oara îi cere să renunţe la lumea ei şi să rămână cu el
în lumea sa rece şi întunecoasă, îndemnând-o să uite de idealul spre care ea se îndreptă, de soare şi
lumină, însă refuzul lui Enigel este unul categoric şi de aceată dată. Sub povara soarelui, în timp ce
Crypto vorbeşte cu Enigel acesta “moare”, metamorfozându-se de fapt într-o ciupercă otrăvitoare.
Este prezent aici motivul soare-lumină, sugerând cele două lumi incompatibile, cărora le aparţin
cele două fiinţe care nu pot comunica identic şi sentimental.
Soarele este simbol al vieţii spirituale, al luminii sufleteşti, ce sugerează capacitatea fiinţei
superioare de a tinde către absolut. Umbra, întunericul şi umezeala simbolizează condiţia omului
obişnuit, neputinţa lui de a se înălţa către aspiraţii spirituale superioare. În această creaţie a lui Ion
Barbu, soarele reprezintă simbolul puterii absolute, forţa supremă a universului, precum şi o
modalitate de cunoaştere spre care aspiră Enigel.
În cultura literară românească există o multitudine de fabule ce au ca elemente centrale
simbolurile astrale. Printre legendele populare româneşti, care au în prim plan cele două astre,
resprectiv soarele şi luna, regăsim câteva ce merită o atenţie specială. Una dintre aceste legende
spune că Soarele era un flăcău curat şi că Luna s-a îndrăgostit de el, însă acesta nu voia să o ia de
navastă. Ea neînţelegând, Soarele i-a aruncat cu noroi în faţă şi tocmai de aceea acum există acele
pete vizibile pe Lună. Este uimitor modul prin care poporul a încercat, chiar a şi izbutit, într-un
mod mai naiv, să explice minunile cosmosului.
Astrele reprezintă în multe opere ale scriitorilor români elemente fundamentale, motive
literare, simboluri pe baza cărora autorii subliniază anumite aspecte, idei din creaţia respectivă.
Biografie:Ion Rotaru, “O istorie a literaturii române”
PROIECŢIA ASTRELOR ÎN CREAŢIA LUI MIHAI EMINESCU
IANUARIE
Cozma Aurora-Andreea, clasa a XI-a I
2011
,,Cosmosul este un uriaş organism viu din care facem parte. Soarele este marea inimă ale cărui
impulsuri străbat artele noastre minuscule. Luna este imensul sistem nervos care ne face să ne
cutremurăm întodeauna. Cine ştie care sunt efectele lui Venus şi Saturn asupra noastră. Dar
toate acestea reprezintă la un loc o forţă vitală majoră care ne străbate tot timpul.”
(D.H. Lawrence )
45
Dacă Lawrence simte astfel efectele astrelor asupra noastră, nici ,,Luceafărul” nostru nu
se dezice, în creaţiile sale de elementele minunate, pure, încântătoare ale spaţiului cosmic.
Indiferent de momentul descris, de cadrul natural în care visul de iubire este exprimat, sunt
nelipsite, sunt părtaşe acestui sentiment, luna, stelele, soarele. Acestea ca ,,surori” ale naturii i-au
parte sentimental parcă la fericirea visată sau chiar la deznădejde.
Într-o primă creaţie a marelui nostru poet, Sara pe deal se prezintă o idilă cu puternice note
de pastel, descrisă cu ajutorul cadrului realizat prin îmbinarea planului terestru cu cel cosmic. Încă
din primele versuri elementele astrale îşi fac remarcată prezenţa îmbinând alternativ elementele de
pastel, descriptive, predominant cosmice , cu cele de idilă, care exprimă sentimente la fel de înalte,
ce conferă o sugestivă deschidere spre Univers.

,,Turmele-l urcă - stele le scapără-n cale/ Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară”
Elementele simbolice ale cosmosului ,,luna pe cer” şi ,,stelele” constituie motive
romantice, ce sunt în relaţie afectivă cu ochii iubitei pe care o aşteaptă poetul . Îmbinarea
armonioasă a planului terestru cu cel cosmic este sugestiv relevată de prezenţa motivelor literare
specifice fiecăruia dintre ele: ,,lună”, ,,nourii”. Aceste elemente cosmice sunt părtaşe iubirii ideale
la care aspiră poetul, creează un spaţiu magic prin intermediul cărora iubirea pune stăpânire peste
întregul ţinut, realizează perfecţiunea în dragoste, fericirea absolută, sugerată şi în alte poezii tot
prin intermediul astrelor. De asemenea elementele cosmice sunt reîntâlnite şi în poezia Floare
albastră, ajutând poetul să reflecte spre iubire ideală.
Luna este cunoaşterea indirectă, discursivă, progresivă, rece. Astru al nopţii , evocă în plan
metaforic frumuseţea, dar şi lumina în intensitatea întunecimii. Dar prin această lumină, care nu
este decât o reflectare a luminii soarelui, lumina este simbolul cunoaşterii teoretice, conceptuale,
raţionale. Luna este astrul care facilitează magia, un astru selenar în asociere cu toate celelalte
elemente ale cadrului natural, având însă un rol privilegiat, contribuie la realizarea atmosferei de
extaz şi somnie, preferal eminesciană, căreia îi este greu să-i găsim un echivalent în poezia română
, dar şi în cea universală. Luna tutelează întreaga fire şi mai ales pe îndrăgostiţi, dă o strălucire
halucinantă suprafeţelor acvatice, răspândeşte o pulbere argintie, afrodiziacă în aerul înmiresmat,
veghează ,,blând” asupra cuplului de îndrăgostiţi şi ,,înseninează” gândul şi sufletul. Atât luna,
stelele, cât şi soarele sunt martore ale momentelor de sensibilitate umană. La vederea acestora se
nasc , trăiesc şi mor sentimentele.
O creaţie magnifică a lui Eminescu în care spaţiul cosmic îşi face simţită prezenţa încă din
titlu, poezia Luceafărul, este expresia desăvârşita a geniului eminescian, apărând ca o sinteza a
gândirii sale poetice, ca un diamant fascinant într-un colier cu multe nestemate, este geniul mitului
IANUARIE
românesc. Poetul prezintă călătoria Luceafărului în Cosmos, prin sferele cereşti si convorbirea cu
Demiurgul, forţa suprema a universului. Călătoria Luceafărului în spaţiul cosmic dezvăluie
extraordinara capacitate a lui Eminescu de a materializa abstracţiile. Trăsăturile lumii lui Hyperion
sunt infinitul si eternitatea, ca expresie a setei geniului de nemărginire, de absolut. Spaţiul parcurs
de Luceafăr este o călătorie regresivă, pe linia timpului, în cursul căruia el trăieşte în sens istoria
creaţiunii. Este descrisă imaginea spaţiului celest si a drumului către Demiurg sugerând ideea că
2011
Hyperion este mai presus de spaţiu si timp.. Percepţia vizuală a spaţiului adânceşte prin metafora:
"Parea un fulger ne-ntrerupt", sugerând zborul vertiginos în haos, elanul puternic si capacitatea de a
birui spaţiul nemărginit. În descrierea călătoriei Luceafărului se păstrează unele determinări spaţiale
si temporale: stelele izvorăsc din a gaosului văi, el le vede ca în ziua dintâi iar imensitatea luminilor
îl înconjoară. Evocat pentru a măsura, prin viteza, absolutul pasiunii care nu cunoaşte hotare,
haosul este lansat în urma. Spaţiul infinit parcurs de Luceafăr este, de fapt, metafora plastică a
dorului, a setei de împlinire, a absolutului prin iubire. La fel ca şi în celelalte poezii eminesciene
astrele sunt prietenii apropiaţi poetului,confesorii săi, dar şi martorii fiecărei iubiri.
Pentru umanitate, întrebarea întrebărilor, problema care se ascunde în spatele celorlalte
probleme şi care este mult mai interesantă decât toate celelalte, este cea a determinării locului
omului in natură şi a relaţiei sale cu cosmosul, relaţie pe care Mihai Eminescu a descris-o prin
intermediul creaţiilor eminesciene.
46 Bibliografie:Mariana Badea, “Limba şi literatura română – comentarii”
LUCEAFĂRUL
Mirabela Ivan, clasa a XI-a I
Reprezintă un moment de maximă elevaţie a lirismului
eminescian; este capodoperă eminesciană, o admirabilă
sinteză a temelor şi motivelor, atitudinilor poetice
eminesciene. Criticii literari văd în Luceafărul o cheie de
bolta a universului poetic eminescian. Întâlnim toate marile
teme, motive ale creaţiei marelui poet: geniul, dragostea,
natura, demonul, titanul, filozofia, cadrul nopturn, elementul

neptunic.
Luceafărul rămâne un model de depăşire al gândirii mitice
printr-o abordare filozofică. Pornind de la un basm popular,
Mihai Eminescu investeşte materialul folcloric cu idei filozofice (Schopenhauer, Kant, Hoegel) şi
realizează un poem alegoric pe tema soartei nefericite a geniului. A fost publicat în 1883 în
Almanahul Societăţii Academice Social-Literare, România Jună. Geneza poemului Mihai Eminescu
a pornit de la un basm popular, Fata în grădina de aur, basm cules de germanul Kenish în timpul
unei călătorii în Muntenia, în 1861. În basm era prezentată povestea unei tinere fete de-mparat,
închisă de tatăl ei într-un castel. Un zmeu se îndrăgosteşte de ea, dar fata îl respinge speriată de
nemurirea lui. În cele din urmă fata de-mparat îi cere zmeului să devină muritor. Zmeul se duce la
demiurg şi-i cere să devină muritor, dar este refuzat. În acest timp faţa de-mparat se îndrăgosteşte
de un fecior de-mparat cu care fuge-n lume. Zmeul se răzbună prăvălind o stânca pe faţa de-mparat.
Tânărul moare şi el de durere.
Mihai Eminescu nu s-a mulţumit să versifice basmul ci a supus materialul folcloric unui
proces de abstractizare şi de spiritualizare. A regândit şi a modificat personajele şi semnificaţiile
creaţiei populare. Zmeul din forţă răului a devenit prin imobilizări repetate Hyperion, simbol al
genuilui; fata de împărat a trecut şi ea printr-un proces de spiritualizare pentru a corespunde
aspiraţiilor lui Hyperion. Fiul de împărat a devenit Catalin, simbolul omului obişnuit; demiurgul a
devenit o proiecţie abstractă, Creatorul. Principală modificare se referă însă la suprimarea
răzbunării. Hyperion nu se mai răzbună, că zmeul din basm, pentru că răzbunarea nu se potriveşte
cu esenţă să superioară. Între 1870-1872 Mihai Eminescu elaborează prima variantă a poemului –
care se termină cu blestemul zeului: « Un chin s-aveţi: de-a nu muri de-odată ! » După 1880
elaborează încă cinci variante a poemului.
IANUARIE
Alaturi de izvoarele folclorice si motivul Zburatorului, Fata din gradina de aur si Miran si frumoasa
fara corp Mihai Eminescu a mai folosit izvoare filozofice: conceptia despre geniu a lui
Schopenhauer, elemente din filozofia lui Kant si Hoegel, izvoare mitologice: mitologia greaca,
indiana si crestina, izvoare biografice: propria sa experienta de viata.Depasind schemele basmului
popular Mihai Eminescu realizeaza intr-o forma rafinata de o simplitate clasica o dezbatere cu
profunde implicatii filozofice asupra conditia omului de geniu.
Referindu-se la sensul poemului sau, Mihai Eminescu preciza intr-o nota pe manuscris: « In
2011
descrierea unui voiaj in tarile romane, germanul Kunish povesteste leganda Luceafarului. Aceasta
este povestea, iar intelesul alegoric i-am dat este ca, daca geniul nu cunoaste nici moarte, si
numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici pe pamant nu e capabil de a ferici pe
cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc. »
Poemul începe cu formula tradiţională a basmului popular, din plasarea într-un timp mitic,
nedeterminat. Urmează prezentarea idilei dintre fata de împărat şi luceafăr. Luceafărul îi apare fetei
în vis.Căci o urmă adânc în vis, Iar ea vorbind cu el în somn, având semnificaţia unui vis erotic. La
chemarea feţei Luceafărul se întrupează de două ori:
” Cobori în jos luceafăr blând,
Alunecând pe-o raza,
Pătrunde-n casa şi în gând,
Şi viaţa-mi luminează “
47
Prima întrupare este angelică, răspândind în jur o senzaţie de frig, de răceală, de glacialitate.
Această întrupare a luat naştere din combinarea elementului cosmic (cerul) cu elementul neptunic
(marea).Chemarea erotică a luceafărului nu este numai expresia dorinţei, a instinctului erotic, din
perspectivă dialecticii lui Hoegel, chemarea luceafărului exprimă o sete de autocunoaştere, dorinţa
lui Hyperion de a ajunge la sine însuşi prin reflectarea într-o altă fiinţa. Răspunsul fetei exprimă
nepotrivirea fundamentală dintre cei doi: ea nu-i urmează nu pentru că nu vrea, ci pentru că nu
poate.
La chemarea repetată a fetei de împărat, luceafărul se întrupează a două oară. Această
întrupare este demonică, raspandand în jur lumina şi căldura (simbolizând umanizarea). De dată
această Hyperion s-a întrupat din Soare şi Noapte:

“Pe negre vitele-i de păr
Corona-i arde pare,
Venea plutind în adevăr
Scăldat în foc de soare “.
Trecerea de la prima întrupare angelică la a două întrupare demonică sugerează
intensificarea iubirii, o umanizare prin iubire a lui Hyperion. Dorind să comunice prin iubire,
oamenii obişnuiţi, Hyperion se îndreaptă spre Creator pentru a-i cere dezlegarea de nemurire.
Partea următoare cuprinde zborul luceafărului spre Creator –este un zbor simbolic, mental, având
semnificaţia ajungerii geniului la conştiinţa sa de nemuritor. Zborul înseamnă deci conştientizarea
de către Hyperion a condiţiei sale superioarem geniale. Zborul are loc din finit în infinit:
”Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele ”.
Poetul valorifică în aceste versuri motivul popular al Zburătorului.Acesta este un zbor spre
un vid cosmogonic, primar (golul dinaintea apariţiei vieţii). Că şi în alte creaţii, Mihai Eminescu
concepe acest vid cosmogonic că fiind animat de voinţa de a trăi a lui Schopenhauer. Setea de
repaos a lui Hyperion înseamnă că el îşi simte condiţia într-o veşnică mişcare. Se observă şi aici
influenţa dialecticii lui Hoegel:
”Din haos doamne-am apărut
Şi m-aş întoarce în haos…
Şi din repaos m-am născut,
Mi-e sete de repaos”.
Răspunsul Creatorului pune-n opoziţie două lumi total diferite: aceea a oamenilor, supusă
trecerii, zădărniciei şi morţii şi aceea a elementelor cosmice, veşnice, eterne:
IANUARIE
”Ei numai doar durează-n vânt

Deşerte idealuri,
Căci toţi se nasc spre a muri
Şi mor spre a se naşte
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Şi nu cunoaştem moarte” .
2011
Creatorul îi demonstrează lui Hyperion că el trebuie să rămâne ceea ce este, pentru că face
parte dintr-un sistem al elementelor veşnice. Modificare unui singur element ar duce la prăbuşirea
întregului sistem. Ultimul argument al Creatorului este ceea ce se petrece pe pământ: Cătălina
răspunde iubirii lui Catalin, gasandu-şi împlinirea în condiţia terestră.
Poetul creează un cadru nocturn, care cuprinde elemente specifice ale peisajului eminescian.
Întâlnim şi aici corespondenţa perfectă dintre sentimentul iubirii şi sentimentul naturii:
”Căci este sară-n asfinţit
Şi noaptea o să-nceapa;
Răsare lună liniştit
Şi tremurând din apă”.
În faţa adevărului dureros luceafărul nu se răzbună, ci îşi găseşte consolarea (nu fericirea) în
propria să esenţă nemuritoare.Hyperion a aspirat la o comunicare prin iubire cu oamenii obişnuiţi,
48
dar acest lucru, nefiind posibil, el ajunge la o înţelegere superioară a condiţiei sale de geniu
nemuritor, contemplând lumea în dialectică relativului cu absolutul.
Se observă-n poem o trecere a lui Hyperion prin mai multe ipostaze:
 ipostaza demonului îndrăgostit, capabil de orice sacrificiu pentru o oră de iubire
 ipostaza titanului răzvrătit împotriva condiţiei sale
 ipostaza geniului capabil de o înţelegere profundă a condiţiei sale
Întregul poem este construit pe opoziţia fundamentală terestru-cosmic, vizibilă la toate
nivelele. Astfel poemul este alcătuit din patru părţi simetrice construite fie pe interferentă, fie pe
separarea celor două planuri. Primul plan cuprinde idila dintre fata de împărat şi Hyperion, fiind

construită pe interferenta celor două planuri. Partea a doua care cuprinde prezentarea lui Catalin
este construită numai pe dimensiunea terestră.
Partea a treia care cuprinde zborul luceafărului şi dialogul cu Creatorul este construită
numai pe dimensiunea cosmică. Ultima parte este construită pe interferentă celor două planuri.
Interferenta terestru-cosmic defineşte chiar personajele: Cătălina este o fiinţa umană cu aspiraţii
cosmice, iar Hyperion este un astru cu aspiraţii umane.
Opoziţia terestru-cosmic este marcată şi stilistic; luceafărul vorbeşte de sferă mea, reia-mi al
nemuririi nimb, greul negrei veşnicii definindu-se astfel condiţia superioară, genială.În contrast,
Catalin, folosind o exprimare familiară ţi-aş arăta din bob în bob amorul sau stai cu binişorul îşi
defineşte condiţia joasă, obişnuită, comună. Luceafărul se dovedeşte a fi o construcţie complexă,
bazată pe îmbinarea elementelor clasice şi romantice, cu predominarea elementelor romantice.
Clasică este perfecţiunea formei, construcţia simetrică, rafinamentul şi simplitatea exprimării
artistice. De clasicism tine şi dilemă lui Hyperion, care trebuie să aleagă între iubirea pentru o fiinţa
pământeană şi datoria de a rămâne ceea ce este.
Elemente romantice: tema geniului neanteles, a demonului îndrăgostit, a titanului răzvrătit
împotriva condiţiei sale, legătură strânsă între iubire şi natură, cadrul nocturn, setea de absolut,
elementul cosmic, inspiraţia folclorică, intensitatea sentimentelor. Mihai Eminescu îmbină o
concepţie statică despre lume specifică filozofiei indiene cu concepţia dialectică a lui Hoegel; setea
de iubire a geniului este tratată şi ea prin concepţia filozofică a lui Hoegel că o dorinţa a geniului de
a ajunge la sine însuşi prin reflectarea în altă fiinţa.Alături de creaţia populară românească poetul a
folosit şi sugestii din mitologia antică: Hyperion –că origine şi atitudine– este preluat din mitlogia
antică.
THE MOON IN MIHAI EMINESCU POETRY
IANUARIE
Andreea Filipciuc, clasa a XI-a I
“The moon, like a flower
In heaven's high bower,
With silent delight
Sits and smiles on the night.”
(“Night”, William Blake)
2011
The moon represents a symbol in every

culture of the world and most time she
is correlated with the sun and the
feminine principle. She symbolizes the biological rhythms, the birth and even the death. She
represents the time that passes, the light in the dark, the hope that never dies. Sphere of the night
the moon evokes, in a metaphoric plan, the beauty and the indirect knowledge.
The moon is almost omnipresent in literature, there are hundreds of stories, novels, ballads,
all dedicated to her. But, by far the most beautiful image of this spectacular sphere is created in
poems. Mihai Eminescu, one of the best poets that ever existed, has dedicated a great part of his
work to the moon. In his poems the atmosphere isn’t complete if the moon is not present, if she is
not there to protect the young lovers. In his vision the moon cancels even the force of gravity, the
rules, the interdictions, she is like a protector of love who doesn’t allow the outside world to
intervene between lovers. 49
At Eminescu, the images of the moon are similar with the ones from Sanskrit poetry, where
she wakes a pain in love. But, in his creation the moon has another proportion, her power transports
him in another dimension, at another spiritual level, she shows him the mysteries of life and in the
same time her futility. In his poetry she can bring thoughts to life and even make the suffering
worse. The moon effect is a general motif of the Romantic Current which can be found at Eminescu
like a scenery element in three special ways:
There is a moon seen like a isolated object on the sky, like solitary sphere which
attracts all eyes:
„It seemed that midst the clouds a gate was opened wide
Through which the pallid empress of waning night did ride.”

(Melancholy)
Then, we find the light of the moon felt like a general characteristic of the atmosphere, like
a universe of influences:
„Sparkling haze, across the heavens
Rising slow the silver moon,
She has gathered from the water
And upon the pastures strewn.”
(Legendary Queen)
At last, there is a selenic light which is accompanied by materials aspects of the earth
and through which the planet acquires a true fantomatic glow.
„The sky is all a sparkle, and ‘neath your pallid gleam
The lonely ruined castle has walls of chalk it seem.”
(Melancholy)
In his work the moon is presented in the company of almost every element of nature
and humanity, but by far the most used element is the water of the lake.
„Water lilies load all over
The blue lake amid the woods,
...
That all charmed we may be floating
While moon's kindly light surrounds
Us, winds cause the reeds to rustle
And the waving water sounds.”
(The Lake)
IANUARIE
This symbolic joining of the water with the moon reflected like a mysterious
embrace was expressed by Eminescu when in the poem Come Dear, Set Your World Apart (
“Lasa-ti Lumea “) he wrote the memorable strophe :
„Look, the water’s iridescent
Where the moon in splendour shines.
And within the lake her crescent
2011
Its sweet loneliness enshrines .”

The most romantic motif in the world, the origin of many myths, legends and cults who give
her the image of a goddess (I sis, Ishtar, Artemis or Diana), the moon is the cosmic symbol who
protects the world from darkness and gives hope.
Bibliografie/Sitografie:
http://www.scritube.com/literatura-romana/DEMONUL-STRVEZIU-AL-LUI-
EMINES22510182422.php;
Jean Chevalier & Alain Gheerbrant - "Dictionar de simboluri", vol. II, Ed. Artemis,
Bucuresti, 1995, pag. 244-250.
50
MOTIVUL LUNII IN OPERELE EMINESCIENE
Mădălina Blaj, clasa a XI-a I”

Mihai Eminescu, este poetul nostru naţional exprimând şi întruchipând în operă sa genială,
într-o sinteză de mare profunzime, trăsăturile poporului român. El este cel mai mare poet din
literatura noastră şi ultimul poet romantic din literatura universală. Numele său stă alături de marii
romantici: Hugo, Lamartine, Musset, Vigny, Goethe, Schiller, Heine, Byron.
Chiar dacă în creaţia lui Eminescu se pot întâlni multe poezii care au înclinaţii spre
meditaţie, spre moarte, spre prezentul decăzut în care trăieşte poetul, totuşi majoritatea poeziilor lui
se referă la iubire. Natura şi iubirea sunt temele preferate ale poeziei eminesciene, ele găsindu-se
mereu alăturate: unde este iubire, întotdeauna va fi o pădure care să ofere iubiţilor intimitate, vor fi
stele, va fi luna.
Imaginile lunii la Eminescu sunt uneori asemănătoare celei din lirica sanscrită, dar alteori le
depăşesc. În literatura sanscrită, de obicei luna trezeşte durere de dragoste. Luna tutelează întrega
fire şi mai ales pe îndrăgostiţi: ea 'varsa liniţte şi somn', dă o strălucire halucinantă suprafeţelor
acvatice, răspândeşte o pulbere argintie, veghează 'bland' asupra cuplului amoros şi 'insenineaza'
gândul şi sufletul.
Dar luna poate fi şi un astru rece, palid, martor al tristeţii şi regretelor poetului după iubirea
pierdută ori neîmpărtăşită, într-un peisaj voit sărac, schiţat în câteva linii, fără viaţă. Luna este însă
martorul momentelor de sensibilitate umană. La adăpostul luminii sale se nasc, trăiesc şi mor
sentimente, sufletul omului se zbuciumă, timpul trece. În acest cadru natural apar dorinţe, stări de
complicitate cu îndrăgostiţii, stări de veghe discretă sau referiri la prudenţă.Luna luminează şi
IANUARIE
spaţiile în care se mişcă strigoii. Ea este motivul stărilor de extaz dar şi al celor de singurătate.
Pentru Tudor Vianu, Eminescu „nu este un pictor al formelor, ci un pictor al luminii”, adică un
romantic al cărui univers vizual, dinamic, e dominat de imaginea luminii, „simbolul însuşi al
devenirii”.
Constantin Ciopraga consideră că Eminescu e un poet selenar, nu un poet nocturn; el face
„din poezia nopţii o scară imaginară către lumină”.
2011
Pentru Rosa del Conte, lumina lunii nu e, la Eminescu, doar un element cromatic, ci „e o
esenţă a cărei frumuseţe e celebrată cu o fervoare a limbajului pe care am îndrăzni să o numim
neoplatonica”.
În poezia Lacul, apa şi lacul apar nu numai ca manifestări sonore, ca nişte glasuri muzicale
ale naturii, molcome şi îngânate, dar şi însoţite de lumina lunii.
În Floare albastră înţelegerea poetului asupra lumii este conceptuală, arhetipală, aşa cum o
spune în versul „Ca un stâlp eu stăm în lună!”, unde simbolul stâlp sugerează centrul universului,
principiul masculin, spiritul, iar simbolul lună, principiul feminin.
Că şi în marile epopei antice, în Scrisoarea I, Eminescu se adresează unui element al
cosmosului - lunii, martor nepieritor al destinelor lumii. Ca astru omniprezent şi omniscient, luna
stăpâneşte destinele oamenilor care sunt diferite aşa cum le-au ieşit din urna sorţii. Cadrul nocturn
are atributele unei uverturi simfonice, în care astrul tutelar, stăpân al universului este martor al
timpului universal şi al timpului individual. Tabloul gigantic este stăpânit de lumină dătătoare de 51
puteri nebănuite: întunecarea suferinţelor, reliefarea în contururi nebănuite a lumii de gânduri,
precum şi a strălucirii apelor sau întinselor pustiuri. Ea este prin urmare autenticul centru al
universului romantic. Tocmai de aceea judecarea spaţiului terestru se va realiza prin spectrul lunar.
În acest tablou larg dimensionat, în care metaforele-simbol sugerează spaţii infinite, se
insinuează treptat meditaţia poetului asupra scurgerii ireversibile a timpului.
În elegia Mai am un singur dor, Sfânta Luna va veghea Marea Trecere a poetului,
exponent al conştiinţei universale şi, corelativ, al soarelui spirit. Luna, ca simbol al principiului
feminin va aluneca peste vârfurile brazilor sugerând curgerea timpului, fiindcă poetul, devenit
Spiritul etern, va deveni neclintit.
Versul „Peste vârfuri trece luna”, din poezia Peste vârfuri, sugerează prin simbolul lunii
prezenţa conştiinţei universale, care este atât de subtilă încât atinge doar vârfurile copacilor,
munţilor, aşa cum razele de lună ating aceste limite ale lumii create.
Lumina lunii creează uneori dimensiuni ireale, senzaţii de comprimare a timpului,alteori
susţine senzaţia de monotonie şi lipsa de speranţă. Apariţiile acestui astru ceresc pendulează
dinspre cotidian spre mister. Luna are înfăţişări concordanţe cu felul nopţii, cu stările sufleteşti ale
celor care o aşteaptă. Misterul ei este produs de locul unde se iveşte, fie din spatele unui deal, fie
din codri, fie din crengi, fie din înaltul cerului, fie din spatele norilor, fie pătrunde pe scări
monumetale.
Lumina lunii condiţionează uneori acţiunea, alteori doar o ajută. Ea face să apară neguri
albe şi strălucite, apare şi dispare, îţi schimbă chiar culoarea. Ea naşte imagini hiperbolice ale
timpului, străbate spaţii, se plimbă printre norii cei negri, învinge perdeaua de ceaţă.
În poezia eminesciană luna se impune ca o noţiune cu o largă paletă de semnificaţii,
fundamentală în construcţia contextelor poetice şi a unei atmosfere de nedescris, specific
eminesciene.
Ritmuri pentru nunţile necesare - poezie de Ion Barbu

Roxana Cocuţi, clasa a XI-a I
Poezia a fost publicata pentru prima data in revista

„Contimporanul", in 1924, sub titlul Jazz band pentru
nuntile necesare, fiind apoi inclusa (cu titlul modificat)
in volumul Joc secund(1930),sectiuneaUvedenrode.
IANUARIE
Ilustrand ermetismul creatiei barbiene, textul este o

arta poetica, ce pune problema raportului dintre trei cai
de cunoastere: prin simturi (eros), prin intelect si prin
contemplatia poetica (definita drept contopire a
senzorialului cu intelectul). Fiecare treapta „necesara"
de cunoastere este, metaforic, o „nunta" - comuniune
2011
cu esenta universului, primele doua sunt,

insa,imperfecte. Poezia se compune dintr-un prolog si
trei parti (corespunzand amintitelor etape ale
cunoasterii). in introducere, este invocat „capatul osiei
lumii" -posibil echivalent al „nadirului latent" din
poezia Din ceas, dedus - si care este cunoasterea
suprema, obiectul initierii. „Trei clare chef deschid drumurile spre „osia lumii" (centrul solar) si,
pentru ca initierea sa fie completa, este necesara strabaterea „roatelor interioare", inchise in „anul
Geei", in urmatoarea ordine a nuntilor de cunoastere: Venus - Mercur - Soarele. Limbajul poetic e
abstract, iar simbolurile folosite sunt astrologice. Modalitatea initierii poetice, pe care ne-o propune
Ion Barbu, se configureaza simbolic ca geometrie astrala: din „inchisoarea Geei" (limitare la
contingent) pana in „camara Soarelui" (contopirea armonioasa a Erosului si Intelectului) se
52 parcurge, sub forma unei calatorii initiatice siderale, traseul de la cunoasterea senzoriala la
contemplatia poetica, aflata sub „dominatia" triumfala a Soarelui, trecandu-se prin cercul lui Venus
(erosul dionosiac) si prin cercul lui Mercur (intelectul steril):
Capăt al osiei lumii!

Ceas alb, concis al minunii,
Suna-mi trei
Clare chei
Certe, sub lucid eter
Pentru cercuri de mister!

An al Geei, închisoare,
Ocoleşte roatele interioare:
Roate Venerii
Inimii
Roata capului
Mercur
In topire, in azur,
roata Soarelui
Marelui.
Cea dintâi treapta a iniţierii, Erosul, se afla sub semnul astrologie al lui Venus. Cunoaşterea
este dirijata, la acest prim nivel, către „tronul moalei Vineri" (simbolizând maxima intensitate a
exaltării erotice). Eul poetic se manifesta acum doar ca fiinţa dionisiaca, redusa la mecanica
instinctelor, exteriorizând un senzualism extrem, ce izvorăşte dintr-o energie vitala descătuşata
dezordonat:
Înspre tronul moalei Vineri
Brusc, ca toţi amanţii tineri,
Am vibrat
Înflăcărat:
Vaporoasa
Rituala
O frumoasa
Masa
Şcoala!
In brăţara ta fa-mi loc
IANUARIE
Ca sa joc, ca sa joc,
Danţul bufi Cu reverenţe
Ori mecanice cadenţe".
Mecanica erotica este sugerata prin viziunea mecanicii siderale (momentul de aflare pe
aceeaşi direcţie cu Soarele a doua planete - Venus si Pământul). Simbolurile abstracte, alese din
astronomie, pentru figurarea erosului, devin expresive prin înscrierea lor in dinamica încordata a
2011
frazei poetice. Ideea primei părţi este aceea ca poezia nu se poate opri la mimetismul treptei
senzoriale {„energie degradata"), care trebuie negata pentru atingerea unei ipostaze mai înalte:
Ah, ingrata
Energie degradata,
Bruta ce desfaci pripita
Grupul simplu din orbita,
Venera
Inima
In undire minima:
Aphelic (a)
Perihelic (B)
Conjunctiv (dodo)
Oponent (adio!)". 53
După cercul lui Venus, a doua etapa a pelerinajului astral către contopirea in Soare este cea
intelectuala. „Roata capului" este guvernata de semnul lui Mercur - astrul cel mai apropiat de Soare
in sistemul planetar. Mercur desemnează cercul iniţierii prin raţiune, simbolizând inteligenta sterila,
restrictiva, rece (in afara afectelor). Comuniunea cu cercul lui Mercur este condiţionata de negarea
treptei senzoriale inferioare, ce condamna umanul la degradare:
„Paj al Venerii,
Oral
Papagal!
In cristalul tău negat,

Spre acel fumegat
Fra Mercur
De pur augur,
Peste îngeri, şerpi si rai
Suna vechi: I-ro-la-hat:
Simbolurile cunoaşterii sunt descrise in termenii unei opoziţii ireductibile: Intelectul este
„conceput", adică e idee pura, Erosul este impur, material; Intelectul este static, rece, „select",
Erosul este dinamica dezordonata, afect si „degradare"; Intelectul „luciferic" este asociat castităţii,
ascezei „cercetătoare", hrănindu-se din iconoclastia absoluta, si daca Intelectul se situează in
atemporalitate („Sus, pe Veacul împietrit'), Erosul se consuma in durata, in temporalitate.
Comparativ cu limbajul din prima secvenţa, limbajul poetic atinge aici limita extrema a
abstractizării:
O, Mercur,
Frate pur
Conceput din viu mister
Si Fecioara Lucifer,
Inclinat pe ape caste
In sfruntări iconoclaste,
Cap clădit
Din val oprit
Sus, pe Veacul împietrit.
in viziunea lui Ion Barbu, cunoaşterea intelectuala nu este decât o treapta provizorie, insuficienta si
IANUARIE
ineficienta, ce trebuie depăşita, deoarece „nunta" nu s-a sărbătorit’. Iniţierea poetica nu se poate
petrece exclusiv in cercul lui Mercur, adică al Spiritului pur, eliminarea completa a afectelor
însemnând o anulare a umanului; pe de alta parte, iniţierea nu poate fi eficienta prin limitarea in
sfera emoţionala. Trebuie recuperata esenţa umanului care, in concepţia lui Ion Barbu, se afla in
spirit si afect deopotrivă. Ca de-a treia treapta a cunoaşterii, patronata de principiul solar si figurata
printr-un simbol mitologic (Astarteea - zeiţa feniciana a fertilităţii, maternităţii si dragostei), se
înfăptuieşte ca sinteza superioara a Erosului cu Intelectul, a principiului dionisiac cu cel apolinic.
2011
Adevărata „nunta" are loc, de aceea, aici. Soarele reprezintă, simbolic, „nunul" supremei
cunoaşteri umane, care este o sublimare a simţurilor. Sensul ultim al iniţierii - prezentata ca
„ascensiune purificatoare" (Marin Mincu, Opera literara a lui Ion Barbu) il constituie, aşadar,
aceasta „solaritate armonioasa", motivata, cel puţin in poezia de fata, prin conjugarea spiritului pur
cu „aburul verde" al vieţii:
„Uite, ia a treia cheie,

Var-o-in broasca - Astartee!
Si întoarce-o de un grad
Unui timp retrograd,
Trage porţile ce ard,
Sa intram
54 Sa ospătam
In cămara Soarelui
Marelui
Nun si stea,
Abur verde sa ne dea,
Din căldări de mari lactee,
La surpări de curcubee
- in firida ce scântee I eterne".
Limbajul abstract este făcut plastic si încărcat de „poeticitate" pe calea sugestiei muzicale,
prin expresivitatea aliteraţiilor si asonantelor, ce redau din punct de vedere fonic starea de elevaţie

purificatoare pe care o presupune Poezia - loc al marilor sinteze.
Bibliografie:*** Literatură română contemporană
Motivul lunii în poezia

„Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
Georgiana Dornescu, clasa a XI-a I,
Poezia ce deschide volumul de debut a lui Lucian
Blaga este o artă poetică deoarece defineşte concepţia
blagiană despre cunoaştere. Contactul dintre filozofie
şi poezie se stabileşte prin intermediul unor metafore şi
secvenţe lirice care transpun în text două concepte
filosofice: „ cunoaşterea paradisiacă” şi „cunoaşterea
luciferică”, abordate de Blaga în volumul
„Cunoaşterea luciferică” din „Trilogia cunoaşterii”.
Prima cunoaştere se referă la descoperirea universului prin intermediul raţiunii, a obiectivităţii, a
logici, aceasta nu-şi propune să depăşească obiectul cunoaşterii în abordarea misterelor universale.
Ce de-a doua reprezintă o modalitate de cunoaştere prin care omul nu caută să pătrundă tainele
universului pe calea raţiunii, ci să amplifice şi să potenţeze aceste mistere cu ajutorul sentimentelor.
În poezii, astrul nocturn este „un instrument de măsură universal” al timpului, ritmând
viaţa şi moartea deopotrivă. Nu este deloc neobişnuit faptul că luna a fost privită, simultan, ca
simbol al fertilităţii şi al morţii. Luna este un simbol plurivalent, ce apare cu precădere în poezia
romantică. Astfel, ea intră în scenariul nocturn al poemului romantic nu numai ca element
obligatoriu, ci şi ca topos literar de mare prestigiu, indicând prezenţa imaginarului poetic.
IANUARIE
Luna, ca motiv romantic, care domină universul poetic eminescian, este aici un factor
potenţator de mister şi de cunoaştere, având aceeaşi forţă de cuprindere, orientată de această dată,
nu spre orizontul cosmic, infinit al astrelor, ci către penumbra intermundiilor, a tainelor profunde
din infinitul mic, materializate simbolic „în flori, în ochi, pe buze ori morminte".
Împrumutând „largi fiori de-sfânt mister" din lumina lunară, poetul oficiază el însuşi un act
de creaţie, complementar creaţiei originare, săvârşită sub semnul exploziei de lumină („eu cu
2011
lumina mea sporesc a lumii taină"). Nu este însă una devastatoare, ci „tremurătoare", subtilă,
creatoare de mister şi de valori estetice, profund umane: „lumina altora" - încredinţată cunoaşterii
limpezi, „paradisiace”. Antiteza dintre cele două feluri de cunoaşteri, paradisiacă şi luciferică, este
figurată prin metaforele: „lumina altora" - lipsită de potenţe creatoare, şi „lumina mea” -
generatoare de mister. Antiteza dintre cele două atitudini se stabileşte prin negaţii: „nu strivesc",
„nu ucid", „nu sugrum" şi „sporesc", „îmbogăţesc", „iubesc". Vraja cunoaşterii se destramă sub
efectul ştiinţei ineficiente, sortindu-l pe om la moarte spirituală, condamnându-l la neant.
Întunericul reprezintă la Blaga, ca şi la alţi poeţi romantici, magma primordială din care se
modelează prin lumină, lumea, dar şi sursa unei inepuizabile inspiraţii poetice, cultivată şi
menţinută prin iubire, „căci eu iubesc/ şi flori şi ochi şi buze şi morminte". Cu alte cuvinte, aici
luna nu mai este astrul protector ca la romantici, ci element de analogie care întăreşte pledoaria
poetului în favoarea cunoaşterii luciferice.
55
Sara pe deal o simfonie a astrelor
Raluca Ghiţă, clasa a XI-a I
Poezia Sara pe deal a fost publicată în revista "Convorbiri literare", la 1 iulie 1885. Aceasta
este o idilă - pastel, o poezie construită cu elemente descriptive de natură şi sentimentul de
dragoste, exprimat într-o viziune eminesciană. Tema poeziei o constituie aspiraţia poetului pentru o
dragoste ideală, o poveste de dragoste ce se imaginează într-un cadru natural rustic. Eminescu a fost
un vizionar, încercând prin opera sa realizeze o ,reconciliere a subiectului cu obiectul, a omului cu
natura, într-o intuiţie a unităţii cosmice, care fac din experienţa poetică o formă de cunoaştere."
Prima strofa a poeziei Sara pe deal înfăţişează o perspectivă panoramică în care elementele
se integrează pe baza unui liant de ordin acustic ("buciumul sună cu jale", "apele plâng", "clar
izvorând"). Motivele romantice sunt reprezentate de momentul zilei care se sfârşeşte - seara -, de
stelele ce sugerează subtil linia orizontului, de ipostaza salcâmului ca "ax al lumii" care
cristalizează fluidele universului. Luna, prin excelenţă un motiv romantic, reprezintă la nivel
simbolic o expresie a umbrei, a misterului, dar şi un substitut pentru ochii cerului. Într-o
interpretare modernă, luna este cea care eclipsează lumina solară, trimiţând la sugestia tanatică.
Sincretismul formelor de percepţie este specific eminescian: senzaţii vizuale, auditive,
olfactive investesc câte un element al cosmosului, imprimând impresia unei continue ascensiuni.
Aceasta este sugerată prin intermediul sunetului, al turmelor care urcă : "Sara pe deal, buciumul
sună cu jale/Turmele-l urc, stelele scapără-n cale". Privirea este îndreptată către bolta cerească,
spre luna "sfântă şi clară" în perfectă consonanţă cu erosul idealizat din prima etapă de creaţie
eminesciană. Prezenţa iubitei este sugerată discret, integrată perfect în peisajul pe care îl acceptă ca
spaţiu al feeriei nocturne: "Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară". Spaţiul poetic eminescian se
constituie din elemente disparate: teluricul şi cosmicul se întrepătrund, apele şi izvoarele permit
aderarea fiinţei la spiritul cosmic: "apele plâng".
Combinând descriptivul cu meditaţia, Eminescu imaginează povestea iubirii pe care o
trăieşte ca pe o dorinţă superlativă, un mit. În acest poem al visului pur, iubita este cosmicizată,
IANUARIE
prezenţa ei eterică abia dacă se simte. Ea devine un element al unei lumi idealizate, al unui cadru
purificat de orice intruziune care ar putea tulbura echilibrul iniţial. Sara pe deal trimite la "un picior
de plai" mioritic, constituind o revenire într-un timp primordial, în care durata dispare şi este
completată de sunet ca modalitate de măsurare a timpului: "Toaca răsună mai tare,/ Clopotul vechi
împle cu glasul lui sara".
Printr-un evident paralelism, poetul încadrează starea de suflet în cea a naturii şi invers, într-
2011
o explozie a bucuriei de "a trăi clipa cea repede". Sentimentul total trăit sub salcâmul-martor,
protector are drept corespondenţă un ansamblu liric, imagistic, simfonic, evoluând de la febrilitate
spre împlinire. Sub semnul luminos ("stelele nasc umezi pe bolta senină"), se focalizează puritatea
sentimentului, epitetul sugestiv conferind solemnitate cadrului de natură. Ca mediator central,
"salcâmul" -" vechiul", "înaltul" -, precum şi "sara", stelele" capătă o identitate inconfundabilă.
Sclipirile de lumină se asociază cu susurul izvorului, ipostază a unui element vital, simbolizând
geneza, viaţa, mişcarea, prospeţimea.
Aşadar, motivele literare sunt foarte des întâlnite în creaţia eminesciană, un loc primordial
ocupându-l motivele astrale. În creaţia literară Sara pe deal, o semnificaţie aparte o au "stelele"
care dau o culoare unică şi inconfundabilă operei lui Mihai Eminescu. Acesta este supranumit
"Luceafărul literaturii române", această denumire făcând, din nou, legătura cu numeroase poezii în
care simbolurile astrale sunt nelipsite, dând unicitate şi farmec fiecărei creaţii în parte.
56 Sitografie: www.autorii.com
Astropoetry, astro-photo-poetry, astro-art-poetry I would beg you more, if you can,
and other astrohumanist forms of expression A blue comet for my mother
for all ages- A GAM official project And two stars for my grandparents,
by To watch me happy from the heavens.”
SARM’s Astropoetry Master Club and Friends
in association with Astronomers Without Borders, Together we read a wonderful book
with the support of some admirable members of On the red planet, called Mars,
the Science Fiction Poetry Association About Earth, the land of dreams,
and the International Meteor Organization Created in paradise for people.
Coordinators:
Andrei Dorian Gheorghe and Valentin Grigore In the afternoon, at about six,
Proof Editing: A shooting star has led us slowly
Arlene C. Brill To the Milky Way, where a maternity exists
Design: With meteorites in the incubator and wrapped
Florin Stancu planets
Secretary:
Alexandru Sebastian Grigore In the evening, I said to him goodbye,
Logo: With my solemn promise to not forget him,
Valentin Grigore, Alexandru Sebastian Grigore, And just like that, when I grow up,
Andrei Dorian Gheorghe I'll change the world from head to toes!
© 2012 SARM
(Romanian Society for Meteors and Astronomy) UNIVERSE FAMILY
* -by Simona Miron (2012, grade V,Mihai Eminescu
Don’t worry, it is huge just because it is the pilot School, Romanian Roman city- “Quark de Liceu”
IANUARIE
super-edition. coordinatorTit Tihon astronomical circle)
Then we hope in an easier transit...
of Venus across the Sun... It is gigantic. It is the Universe!
excuse us, actually we want to say ... You cannot traverse it all.
transition of cosmopoetry non-competition! Not even travelling with a rocket.
You can realize it only as a pattern.
ROMANIAN ROMAN CITY MODELS (III): The Universe is like a book,
2011
THE FUTURE UNIVERSE With colored drawings,

-by Miruna Ignat (2012, grade IV, Roman Voda With millions of planets,
College); artwork by children from the “Quark de With billions of comets,
Liceu” astronomical circle-coordinatorTit Tihon With so many meteors and stars
That you lose yourself among them.
The little prince asked me on a star: And if people would come,
“Would you like to be my girlfriend?” Stars would receive them with joy,
I answered him from all my heart: And all of them would play a space ring dance,
“Yes, I would!” Because heavenly bodies are good and hospitable,
“I need a little help, And clement to mischiefs.
To plant in the galaxy suns that won't die Just like a big family.
And white, green or brown moons It’s so fine!
For every travelling astronaut. Universe Family!
Mother Moon, 57
Father Sun,
Aunt Comet,
Uncle Meteor,
Grandmother Planet,
Grandfather Asteroid,
And children from villages
Such as Stelly and Starry!
And now, the conclusion:
Universe is any gram,
Any crumb, any drop,
Any patch, any being...

A STAR
-by Ana Maria Cucu (grade XI, Roman Voda
College, Romanian Roman city- “Quark de Liceu”
astronomical circle-coordinatorTit Tihon
A star
Is surprised,
Motionless,
In an unborn sky,
She doesn’t want to sit in a place
Where it snows with oblivion flakes.
She will not fly forever
On a road leading into the abyss,
She will not swim in rivers of fire
Consuming souls and chaining them,
She doesn't want to look wounded toward the
zenith,
And to be kissed by the unloving lips of the end.
She prefers not to be born into a universe of
anyone...
THE EARTH CELESTIAL CALLS

-by Andreea Roxana Lupu (2012, grade X, Roman -by Tit Tihon- - “Quark de Liceu” coordinator
Voda College, Romanian Roman city)“Quark de astronomical circle; laureate of the Imtertnational
Liceu” astronomical circle-coordinatorTit Tihon Olympibosmopoetriada
IANUARIE
From ancient times we have been learning Over my constellation,

How to look upon the world the sun seemed to stop.
To keep everything we have
As long as we still can I listened to celestial calls
We like that the sun warms us and I asked myself if I existed.
And the moon shades us all
We want welfare for the earth Time was lost in the abysses
2011
And the people to live as a whole from among the stars.

Night may be a good adviser
For our thoughts and our souls I was lost in the Universe,
Blessing us with pleasure under the tree
If in all things there is a measure of immortality.
But we don`t care about our planet
And we mock it ON THE OLT RIVER
We cut up the trees (dramatic astropoetry ode in the honour of the
And we will be punished for this. Romanian team
We are searching for living planets trained for the International Olympiad of Astronomy
And we forget about our children and Astrophysics at Calimanesti-Cozia)
What world will they live in -by Tit Tihon- laureate of the Imtertnational
When mankind will not have been? Olympibosmopoetriada
58
Chronicler I: Lost through theorems, tested in keplerians,
The infinite Universe, they want to re-think planetariums,
reborn through small planets, to open other trajectories for new comets,
throws to the Olt River, to the Cozia Royal to obtain astral passports,
Monastery, and finally to win new terrestrial gold medals.
a sublime research, Then, thinking to renew illusory theories,
combining the shadow of old glorious Romanian they will dream about trials of novae.
rulers Chronicler III:
with current disciples of Ptolemy The god of contemporary astronomy
into rainbows as national constellations. lowered to Calimanesti-Cozia,

The black sky, beyond the bridge, bringing young sky lovers
lowers imaginary lights among the telescopes for the fight of mind on stellar maps,
with aspirations of young apprentices. flowers of galaxy
Polaris, Orion, Hercules dreaming to become stars.
appear in those nights for the competitors, And they tried to solve nocturnal tests
followers of Galileo observed over the Olt River,
who want to decipher the southern hemisphere where a new Argo Navis gave them
to pyramids in Amazonia, the qualification.
or the eastern hemisphere Chroniclers’ Choir to the Romanian Olympic
on the way of Marco Polo. In the never-ending Universe of living galaxies,
And their urge to know synchronized with the time of the hourglass,
what is new beyond the horizon hardly studying theories,
tries to comprehend immensity. all of you will receive the dimension of the divine
They learn to compete with the galaxy of life, fire.
which guards their promotion. Just like Ra above Terra,
you will know you are full of
Chronicler II: belief, hope and desires
Galactic children try to promote to work over rainbows
on stellar maps. and to find other paths of stars.
IANUARIE
2011
59
Andriescu Flora, Clasa a X-a H
Visul....
Intr-o dimineata radioasa de vara
Voi merge sa ma plimb în gradină
Unde copacii,mereu verzi,cântă
melodii foarte vechi.
Si când lacrimile nu aduc

moartea pe chipul tau dulce

în inima mea răsare atunci
o rugaciune de flori albe.
Iată-le mereu neclintite,

suspină cantecele secrete ale pământului,
îmi surâd tacute la lumina soarelui,
dar eu vreau sa închid ochii.....
Il sogno….. Eu nu pot uita timpul,

bolnav şi departe cum îl văd
In un radioso mattino d`estate şi dacă aş fi fost pescăruş şi aş fi avut două
andai a passegiare in giardino aripi
dove gli arberi,sempre verdi,cantano nu m-aş mai trezi brusc niciodată.
antichissime melodie.
E quando le lacrime non rendano

certo la morte sul tuo dolce viso
nel mio cuore sorge allora
una preghiera dei bianchi fiori.
Eccole senpre immobili,

sospirano canzoni segreti della terra,
mi sorrideno silenziosi al luce di sole,
ma io voglio chiudere gli occhi.... TERRA
Io non posso dimenticare il tempo, Aproape sau departe, de univers să fie,

IANUARIE
malato e lontano comme l`ho vedo O tristă simfonie pe bolta cerului,

e se io fosse un gabbiano e avessi pur due Unde cred încă că sunt mirifice lumi
ali Iluzii ale unui simplu muritor pe Geea.
non mi svegliai all`improvviso mai piu.
2011
60
ISSN 1841-6268
Cher amies,
Un groupe dé professeurs et d’ élèves, qui connaît
votre activité dans le Programme Socrates, sollicite
une collaboration.
Pouvez-vous. nous donner des détails sur les
activités qu’ón peut développer ensemble, dans un
projet de collaboration ?
On étudie au Lycée CNRV Roman-Romania et on est
intéressé à un réel échange d’ínfos et de
connaissances.
prof. Teodora Angheluţ
prof. Tit Tihon

Q15 Astro in Literatura

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Q15 Astro in Literatura

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Revistădedeştiinţă,

‘’Quark de Liceu’’ Colegiul Naţional ,,Roman-Vodă’’

,,QUARK de LICEU’’ Colegiul Naţional ,,Roman-Vodă’’

Coordonatori: prof. Teodora Amgheluţ

QUARK DE LICEU Nr. 12 BIS

Euclid……………………....14 Citirea hărţilor …………….41

Grafică coperţi: Tit Tihon

Secretar general de redacţie

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi dactilografiate şi nu se înapoiază colaboratorilor. Articolele publicate nu

Determinarea distanţei la un obiectiv Paralaxa este unghiul format de două

A perpendicular scala aparatului. Prin paralaxă

ajutorul paralaxei stelare, iar unghiul rezultat D

Pământ şi Jupiter în poziţia T0 .

QUARK DE LICEU Nr. 12 BIS

este perioada de revoluţie a satelitului, care atunci:

paralaxa  0, 05'' . Telescoapele au redus gradul

fost făcută de către Friedrich Wilhelm Bessel

cele trei unităţi, pentru o stea cu orice paralaxă

Johannes Kepler Galileo Galilei (1564 - 1642)

inventarea telescopului de Galileo Galilei. Folosind instrumente

Johannes Kepler (1571-1630)

Cel mai mare telescopul

QUARK DE LICEU Nr. 12 BIS

RP = a  c  a  ae  a(1  e) . Marte 1,524 1,881 3,537 3,537

Telescop construit de Galilei 9

câteva decenii, forma lor eliptică nici nu a fost cunoscută), şi

organizat: 6 sfere corespunzătoare celor 6 planete (cunoscute în

Teorema I. Dacă se împarte un poligon convex într-un număr

QUARK DE LICEU Nr. 12 BIS

Tetraedrul regulat tetra- = 4, -hedron = feţe (greacă)

12 fete 30 margini 20 colturi

Pământ Foc Eter

simbolul apei şi în fine, ,,dodecaedrul’’, simbol al cosmosului cu

Dar şi Platon era un mare admirator al geometriei. Acesta a

Fiecare din corpurile platonice se găsesc într-o formă sau alta

Lithocubus geometricus and Circorrhegma dodecahedra. Formele

cunoscută cu denumirea de Fullerenes care are formă de

Forme geometrice care respectă numrul  şi spirala lui Fibonacci.

QUARK DE LICEU Nr. 12 BIS

QUARK DE LICEU Nr. 12 BIS

N,Q’ S,Q N,P S,P’

Pentru stelele, punctele de răsărit şi de apus, ca şi paralelele diurne nu se schimbă de la o zi la alta

QUARK DE LICEU Nr. 12 BIS

coordonate sferice r, , , unde:

aR  a1 , bR  b1 , cR  c1 sau ţinând cont de relaţia (*) vom avea:

lim ( R sin a)  a1 ; lim ( R sin b)  b1 ; lim ( R sin c )  c1 . Se poate arăta

Rezolvarea triunghiurilor sferice

Cazul I. Se cunosc laturile a, b, c

cos A  ; cos B  ; cos C 

Cazul II. Se cunosc unghiurile A, B, C

QUARK DE LICEU Nr. 12 BIS

Hercules se vede seara, la începutul lunii inuie.

QUARK DE LICEU Nr. 12 BIS

,,ASTRONOMIA ŞI EDUCAŢIA ÎN MILENIUL III’’ este un proiect educaţional cu caracter

interese deosebite în cunoaşterea Universului. În cadrul proiectului elevii vor fi îndrumaţi în

i) Promovarea accesului liber la informaţiile generale de ştiinţă fundamentală prin

Nr. ACTIVITATEA PERIOADA ŞI LOCUL RESPONSABIL

QUARK DE LICEU Nr. 12 BIS

Sistemului Solar şi a Universului.

ACTIVITATEA Nr. 2- 15-20 NOIEMBRIE 2011

f. -dezvoltarea abilităţilor de folosire a internetului

REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ŞI DESFĂŞURAE A CONCURSULUI

IN MEMORIAM ALEXANDRU COJOCARU