Testul de evaluare nr.

2
1. Simbolul metodei de dispunere a
proiecţiilor din figura alăturată este folosit
pentru:
a) metoda europeană;
b) metoda americană;
c) metoda japoneză.

2. Reprezentarea doar a unei părţi dintr-o piesă, delimitată de restul ei

printr-o linie de ruptură poartă denumirea de:
a) vedere obişnuită;
b) vedere locală;
c) vedere parţială.

Capitolul 2 – Reprezentarea vederilor şi secţiunilor

3. Când în urma secţionării unui obiect, se reprezintă numai figura

rezultată din secţionare, aceasta poartă denumirea de:
a) secţiune cu vedere;
b) secţiune propriu-zisă;
c) secţiune completă.

4. O secţiune în trepte se obţine atunci când suprafaţa de secţionare este alcătuită:

a) din două plane concurente care fac un unghi între;
b) din două sau mai multe plane paralele între ele;
c) dintr-un plan vertical.

5. Atunci când, odată cu suprafaţa rezultată din secţionare, se reprezintă

şi ceea ce se vede în spatele suprafeţei de secţionare, proiecţia se
numeşte:
a) secţiune cu vedere;
b) secţiune plană;
c) secţiune completă.

6. Traseul de secţionare este reprezentat cu:

a) linie punct subţire;
b) linie întreruptă subţire;
c) linie punct mixtă.

7. Secţiunea obţinută în urma secţionării unui obiect se notează cu:

a) cifre romane, (ex.: II - II);
b) cu majuscule, (ex.: B - B);
c) cu minuscule, (ex.: a - a).

8. Simbolurile literale folosite pentru notarea secţiunilor şi a suprafeţelor de

secţionare trebuie să aibă înălţimea:
a) de 1,5-2 ori înălţimea nominală a scrierii folosite în desenul respectiv;
b) egală cu înălţimea nominală;
c) Standardul nu precizează acest lucru.

9. Direcţia de proiecţie pentru vederi şi secţiuni se indică:

 a) prin săgeţi;
b) printr-un text sugestiv;
c) nu se indică deoarece se subînţelege.

10. Haşurile din figura alăturată sunt

utilizate pentru:
a) materiale nemetalice;
b) materiale metalice;
c) zidărie din cărămidă.