2 1. Simbolul metodei de dispunere a proiecţiilor din figura alăturată este folosit pentru: a) metoda europeană; b) metoda americană; c) metoda japoneză.
2. Reprezentarea doar a unei părţi dintr-o piesă, delimitată de restul ei
printr-o linie de ruptură poartă denumirea de: a) vedere obişnuită; b) vedere locală; c) vedere parţială.
Capitolul 2 – Reprezentarea vederilor şi secţiunilor
3. Când în urma secţionării unui obiect, se reprezintă numai figura
rezultată din secţionare, aceasta poartă denumirea de: a) secţiune cu vedere; b) secţiune propriu-zisă; c) secţiune completă.
4. O secţiune în trepte se obţine atunci când suprafaţa de secţionare este alcătuită:
a) din două plane concurente care fac un unghi între; b) din două sau mai multe plane paralele între ele; c) dintr-un plan vertical.
5. Atunci când, odată cu suprafaţa rezultată din secţionare, se reprezintă
şi ceea ce se vede în spatele suprafeţei de secţionare, proiecţia se numeşte: a) secţiune cu vedere; b) secţiune plană; c) secţiune completă.
6. Traseul de secţionare este reprezentat cu:
a) linie punct subţire; b) linie întreruptă subţire; c) linie punct mixtă.
7. Secţiunea obţinută în urma secţionării unui obiect se notează cu:
a) cifre romane, (ex.: II - II); b) cu majuscule, (ex.: B - B); c) cu minuscule, (ex.: a - a).
8. Simbolurile literale folosite pentru notarea secţiunilor şi a suprafeţelor de
secţionare trebuie să aibă înălţimea: a) de 1,5-2 ori înălţimea nominală a scrierii folosite în desenul respectiv; b) egală cu înălţimea nominală; c) Standardul nu precizează acest lucru.
9. Direcţia de proiecţie pentru vederi şi secţiuni se indică:
a) prin săgeţi; b) printr-un text sugestiv; c) nu se indică deoarece se subînţelege.
10. Haşurile din figura alăturată sunt
utilizate pentru: a) materiale nemetalice; b) materiale metalice; c) zidărie din cărămidă.