Basmul este o specie epica ampla in proza sau in versuri care dezvolta categoria estetica a

fabulosului, a miraculosului, avand un singur plan narativ, cu o actiune conventionala, la care

participa personaje sau forte supranaturale, purtatoare ale unor valori morale.

Basmul cult imita relatia de comunicare de tip oral din basmul popular, dar are un autor
cunoscut si este fixat intr-o forma definitiva scrisa. De asemenea, fabulosul este tratat in mod realist,
George Calinescu afirmand ca povestile lui Creanga sunt caracterizate prin "originala alaturare a
miraculosului cu cea mai specifica realitate". Publicat pe 01.08.1877 in "Convorbiri literare", basmul
lui Ion Creanga se incadreaza in realism. (poti sa scrii putin despre realism aici)

Tema dezvoltata la nivelul discursului diegetic este cea a triumfului binelui asupra raului.
Aceasta este frecventa in epica populara a fabulosului si este dublata de tema initierii si a maturizarii
treptate a eroului, fapt care determina interpretarea acestei creatii ca un "basm al fiintei" sau ca un
bildungsroman.

In ceea ce priveste titlul, numele eroului eponim evidentiaza statutul neobisnuit de sluga
care nu provine din tigani robi. Oximoronul generat de simbolurile cromatice sugereaza evolutia
spirituala de la ipostaza de neinitiat spre print adevarat. Subiectul nu este original, este intalnit in
sase versiuni romanesti (doua din Transilvania, doua din Muntenia, una din Moldova si una din
Bucovina) de care basmul lui Creanga se diferentiaza prin intrarea in subiect: primele trei probe,
prezenta spanului si tema insotitorilor nazdravani.

La nivel compozitional, asemenea basmului popular, povestea lui Ion Creanga isi
structureaza epicul pe doua motive ordonatoare, cel al calatoriei initiatice a eroului si cel al probelor
depasite. Acest scenariu narativ este valorificat original, prin trei tipuri de calatorii al caror
protagonist este Harap-Alb: calatoria initiatica pe parcursul careia personajul se defineste mai
degraba ca antierou ("boboc in felul sau"), calatoria de verificare (cristalizarea unei personalitati care
permite incadrarea in tiparele modelului eroic) si calatoria de inapoiere incheiata cu recunoasterea,
moartea simbolica, invierea ritualica si investitura statutului de erou al personajului. Cele 3 calatorii
sunt insa precedate de trei probe ce au drept cadru spatiul familiar al curtii craiesti, probe depasite
care aduc eroului dreptul de a porni in calatoria explorativa. Se pot identifica 2 mari parti
compozitionale, fiecare insumand cate patru secvente, ceea ce poate sustine afirmatia ca basmul
"este alcatuit din contopirea a doua povesti".

Motivele literare sunt de inspiratie folclorica: motivul imparatului fara urmas la tron, cel al
superioritatii mezinului, al probelor depasite, al calcarii interdictiei si supunerii prin viclesug, al
animalelor fabuloase (calul, craiasa furnicilor si a albinelor), al obiectelor magice (ex. apa vie si apa
moarta), al prietenilor cu puteri supranaturale (ex. Sfanta Duminica), a mortii si invierii eroului,
motivul pedepsirii personajului negativ si in final cel al nuntii imparatesti.

Comicul de situatie (cearta dintre uriasi din casa de arama sau aparitia la curtea imparatului
Ros a cetei lui Harap-Alb ce "intra buluc in ograda") sta alaturi de comicul de caracter (portretul facut
imparatului Ros: "om paclasit si rautacios la culme", "vestit pentru bunatatea lui cea nemaipomenita
si milostivirea lui cea neauzita"), comicul numelor (numele celor 5 uriasi) reprezinta o modalitate
importanta de caracterizare, ca si comicul de limbaj. Umorul savuros al "zicerilor" lui Creanga este
iscat prin jocuri de cuvinte si enumerari hilare (ca in caracterizarea lui Ochila), prin truism ("una-i una
si doua-s mai multe"), tautologie si pleonasme ("traind si nemurind"), ori diminutivare hazlie
("buzisoare"), prin asocieri neobisnuite de tip oximoronic ("drag ca sarea-n ochi").

In concluzie, Povestea lui Harap-Alb este un basm cult având ca particularităţi reflectarea
concepţiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul
şi specificul limbajului. Ca orice basm însă, Povestea lui Arap-Alb pune în evidenţă idealul de
dreptate, cinste şi adevăr.