Coordonator:

Prof. Carmen Popa

Inspector pentru învățământul preprimar
Sector 3

CARTEA GRĂDINIȚELOR DIN SECTORUL 3

TOTUL PENTRU COPII !

Editura Sfântul Ierarh Nicolae

2022

1
 Autori:

Prof. Andreea Violeta Tobă, Director Grădinița Nr. 3

Prof. Giorgiana Stănculescu, Director Grădinița Nr. 24
Prof. Mirela Mizileanu, Director Grădinița ”Floare de Colț”
Prof. Alina Buzdugan, Director Grădinița Nr. 68
Prof. Gina Cojocaru, Director Grădinița Nr. 69
Prof. Carmen Sotir, Director Grădinița Nr. 70
Prof. Elena Ion, Director Grădinița Nr. 71
Prof. Oana Năstase, Director Grădinița Nr. 154
Prof. Maria Cristina Mămăligan, Director Grădinița Nr. 160
Prof. Iulia-Gabriela Măcăneață, Director Grădinița ”Brândușa”
Prof. Elena Căpraru, Director Grădinița Nr. 187
Prof. Rodica Dumitrache, Director Grădinița Nr. 191
Prof. Alexandra Elena Nistorescu, Director Grădinița Nr. 196
Prof. Marilena Dima, Director Grădinița Nr. 211
Prof. Carmina Voicu, Director Grădinița Nr. 216
Prof. Alina Ionescu, Director Grădinița Nr. 231
Prof. Alina Lupescu, Director Grădinița Nr. 232
Prof. Daniela Cruceanu, Director Grădinița Nr. 239
Prof. Elena Șerban, Director Grădinița Nr. 240
Prof. Georgeta Cucu, Director Grădinița ”Peștișorul de aur”
Prof. Sorina Constantin, Director Grădinița Nr. 255
Prof. Mihaela Dumitru - Grădinița Școlii Gimnaziale Nr. 55
Prof. Șeila Erdogan - Grădinița Școlii Gimnaziale Nr. 81
Prof. Alina Loredana Golumbeanu - Grădinița Școlii Gimnaziale Nr. 81
Prof. Marioara-Dănuța Popazu - Grădinița Școlii Gimnaziale Nr. 84
Prof. Daniela Ioana Nicolae - Grădinița Școlii Gimnaziale Nr. 86
Prof. Carmen Mihaela Marin - Grădinița Școlii Gimnaziale Nr. 88
Prof. Hrisanti Bulugea, Director Grădinița Școlii Gimnaziale
”Voievod Neagoe Basarab”

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Totul pentru copii! : cartea grădiniţelor din sectorul 3 / coord.: prof.
Carmen Popa. - Brăila : Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2022
    ISBN 978-606-30-4362-8

I. Popa, Carmen (coord.)

37

Responsabilitatea pentru conținutul materialelor publicate aparține în exclusivitate

autorilor.

Corectura și coperta: prof. Cristian Istrate

2
 ACȚIUNI DE EXERCITARE A FUNCȚIILOR MANAGERIALE DE
CĂTRE INSPECTORII ȘCOLARI

Profesor Carmen Popa

Inspector învățământ preprimar
Sector 3

Este bine-cunoscut faptul că sistemul de învățământ constituie un domeniu distinct al

societății cu anumite particularități determinate de specificul activităţii, al cărui scop este formarea
oamenilor, pregătirea lor polivalentă, coordonate cu cerinţele prezente şi viitoare ale unei societăţi
moderne şi dinamice. Pentru monitorizarea activităților din sistemul de învățământ, se desfășoară
acțiuni de  supraveghere a activităților desfășurate de cadre didactice, colective de catedre/comisii
metodice, conducerea unității școlare, inspectori școlari de specialitate, inspectori școlari generali
adjuncți și inspectori școlari generali, în cadrul procesului de învățământ.
Scopurile inspecţiei sunt următoarele: sprijinirea unităţilor şcolare şi a personalului didactic
în îmbunătăţirea activităţii; sprijinirea evaluarii calităţii ofertei educaţionale si a nivelului de
performanţă atins de  elevi. Rolul inspecției școlare  este acela de a constata dacă atât la nivelul
sistemului şi pe domenii, la nivelul unităţilor și chiar și la nivelul cadrului didactic activitatea
educațională a elevilor se desfăşoară în conformitate cu reglementările în vigoare (legi, hotărâri,
ordine şi instrucţiuni ale Ministerului Educaţiei etc.), cu principiile procesului de învăţământ
conceput de pedagogia contemporană, cu utilizarea tehnologiilor didactice moderne şi dacă
rezultatele la anumite etape finale și în contextul desfășurării tind, sunt la nivelul standardelor
stabilite pe plan naţional.
Prin urmare, pentru а fi eficient, controlul trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: claritatea
obiectivelor; caracterul concret; competenţa celor care efectuează controlul; exigenţa principială;
însoţirea controlului de îndrumare; adoptarea unor măsuri de soluţionare a dificultăţilor constatate şi
urmărirea aplicării lor; ţinerea unei evidenţe clare a constatărilor făcute, a îndrumărilor şi
recomandă-rilor formulate, a termenelor stabilite pentru înlăturarea unor neajunsuri; revenirea,
pentru a constata dacă s-au înregistrat progrese în perioada care a trecut de la controlul precedent.
Așadar, inspecţia şcolară reprezintă o formă de activitate managerială care urmăreşte
evaluarea şi îndrumarea unităţilor de învăţământ, prin acţiuni specifice proiectate şi realizate de la
nivel central (Ministerul învăţământului), teritorial (Inspectoratul Şcolar) şi local (conducerea
organizaţiei şcolare).
Instrumentele de etapizare a inspecției școlare trebuie elaborate la nivelul tuturor tipurilor și
modalităților de realizare a evaluării organizației școlare, la nivel de sistem și de proces. Aceste
instrumente valorifică „succesiunea logică” dar și interferența funcțională a operațiilor de control
(Ioan Jinga) angajate la nivelul acțiunilor de informare-evaluare-îndrumare pedagogică, proprii
activității de conducere managerială a organizației școlare: a) planificarea inspecției școlare;
b) pregătirea inspecției școlare; c) organizarea inspecției școlare; d) desfășurarea inspecției școlare;
e) valorificarea pedagogică și socială a inspecției școlare; f) finalizarea inspecției școlare.
Inspecţia şcolară se proiectează şi se concretizează în planuri manageriale anuale şi
semestriale, însoţite de graficul unic de inspecţie şcolară. Inspecţia şcolară se proiectează de către o
echipă de inspectori şcolari de specialitate, sub  coordonarea şefului inspecţiei cu atribuţii în această
direcţie şi se concretizează în graficul unic de inspecţie şcolară.

3
 Pentru exercitarea funcțiilor manageriale, inspectorii școlari exercită următoarele tipuri de
control:
 inspecție de specialitate ce vizează aprecierea competenței profesionale a cadrului
didactic;
 inspecție specială are ca obiectiv evaluarea activității cadrelor didactice în vederea
obținerii gradelor didactce;
 curentă, când se verifică situația la moment;
 frontală (sau generală), atunci când sunt supuse verificării, analizei şi  se apreciază
toate domeniile şi compartimentele dintr-o instituţie de învăţământ;
 tematică, atunci când se verifică numai una sau câteva aspecte ale activităţii în
domeniul educației;
 inspecție de evaluarea instituțională este  forma de îndrumare, control și evaluare
la nivelul unității cu scopul îmbunătățirii managementului educațional.
Tipologia inspecției școlare reflectă astfel funcțiile conducerii manageriale a organizației
școlare la nivel de sistem și de proces: funcția de planificare-organizare a sistemului de învățământ;
funcția de diagnoză, prognoză și prospecție a sistemului de învățământ; funcția de orientare-
îndrumare; funcția de monitorizare a eliminării disfuncțiilor constatate în planul de măsuri; funcția
de reglare/ autoreglare a sistemului/ procesului de învățământ.
În opinia mea,  rolul inspecţiei şcolare este în principal, acela de a verifica sistematic cum
se asigură îndeplinirea legilor, ordinelor și regulamentelor în domeniile analizate, cum se aplică
instrucţiunile, elaborate de Ministerul Educaţiei  şi de alte organe centrale, măsurile stabilite de
organele locale ale administraţiei de stat. Totodată, inspecţia şcolară apreciază activitatea
directorilor şi a cadrelor didactice, furnizează date pentru factorii de decizie de la nivel teritorial şi
central, contribuie la perfecţionarea activităţii unităţile inspectate prin realizarea unor
demonstraţii practice, facilitarea schimbului de experienţă, recomandarea unor lucrări de
specialitate, iniţierea unor dezbateri şi altor măsuri menite să determine îmbunătăţirea stilului şi
metodelor de muncă ale personalului didactic de conducere şi predare.
În timpul inspecţiilor şcolare, sunt utilizate o serie de metode: observarea sistematică a
activităţii educaționale, discuții dintre inspectori şi ceilalți benefiari ai educației, asistență/
participare la activităţi didactice, studierea documentelor şcolare, analiza rezultatelor obţinute de
elevi, aplicarea de teste de evaluare şi chestionare. Aprecierile pe care inspectorii le vor face în
urma inspecţiei vor viza câteva aspecte:  nivelul atingerii standardelor educaţionale de către elevi;
modul în care unităţile de învăţământ sprijină şi încurajează dezvoltarea personală a copiilor, a
elevilor; calitatea personalului didactic; calitatea managementului şcolar şi eficienţa cu care sunt
folosite resursele; calitatea curriculum-ului, calitatea activităţilor extracurriculare; relaţia unităţii de
învăţământ cu părinţii, cu comunitatea locală; cunoaşterea şi respectarea legislaţiei în vigoare, a
regulamentelor care reglementează buna funcţionare a şcolilor.
În realizarea obiectivelor inspecției școlare în sistemul de învăţământ, un rol important îl are
selecţionarea, formarea şi perfecţionarea inspectorilor şcolari. De aceea, se impune să precizăm mai
întâi profilul inspectorului şcolar, pe care îl concepem ca pe un om pluridimensionat. Acesta trebuie
să fie cadru didactic calificat, cu o vechime în învăţământ de cel puţin cinci ani, să fie capabil să
inspecteze o serie de discipline înrudite, să evalueze eficient atât activitatea de la clasă cât şi alte
activităţi care se desfăşoară în şcoală, diferite aspecte ale managementului educaţional, în
conformitate cu scopurile inspecţiei, să acţioneze ca un mentor care acordă consultanţă şcolilor în
procesul de dezvoltare instituţională, să emită judecăţi de valoare în ceea ce priveşte propunerea
măsurilor decurg din rezultatele inspecţiei.
4
 Consider că membrii echipei inspecției școlare trebuie să dețină anumite tipuri de
competențe: competenţe profesionale; competenţe sociale; competenţe de evaluare.
Perfecţionarea inspectorilor şcolari se va putea realiza prin schimb de experienţă cu colegii
din inspectoratul şcolar, cu cei din Ministerul Educaţiei, prin studiu individual centrat pe
problematica conducerii învăţământului, la nivel teritorial şi al unităţilor de învăţământ, prin
participarea la cursuri de managementul conducerii desfăşurate în universităţi, prin contactul
nemijlocit cu realităţile şcolii unde se materializează practic politica statului în domeniul
învăţământului şi teoriei pedagogice.
În concluzie, rămân la convingerea că  formele de control, îndrumare şi evaluare a
procesului de învăţământ şi a actelor de conducere care au loc la nivelul unităţilor de învăţământ
preuniversitar sunt necesare, iar perfecţionarea lor va conduce la ridicarea calităţii în învăţământ.
 

5
 GRĂDINIȚA NR. 3
Sector 3, BUCUREȘTI

Totul educă: oamenii, lucrurile,

fenomenele, dar în primul rând și în
cea mai mare măsură, oamenii. Între
aceștia, primul loc îl ocupă părinții și
educatorii.
A.S. Makarenko

DATE DE IDENTIFICARE:
Adresa: Str. PLUT. NEDELCU ION nr. 31, Sector 3, București
Tel./ Fax: 021 346 4112
E-mail: gradinita.3@s3.ismb.ro
Website: https://gradinita3.invatamantsector3.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/ GRADINITA.NR.3/

Unitatea de învățământ – GRĂDINIȚA NR. 3 – a fost dată în folosință în anul 1982,

funcționând permanent ca o unitate de învățământ preșcolar. Aceasta este amplasată în partea de est
a sectorului 3, în cartierul Titan (Balta Albă), în vecinătatea Școlii Gimnaziale Nr. 54.

VIZIUNEA ȘI MISIUNEA GRĂDINIȚEI

Viziunea noastră este de a crea un mediu cald şi stimulativ în care fiecare copil să fie
încurajat să-şi dezvolte abilitățile şi aptitudinile, în concordanță cu particularitățile individuale, şi să
fie pregătit din punct de vedere intelectual, social, fizic şi emoţional pentru integrarea cu succes în
societate.
DEVIZA noastră este: ”O grădiniță pentru toți, o educație pentru fiecare!“
Misiunea noastră este de a educa și a pregăti preşcolarii în vederea integrării şi adaptării cu
succes în activitatea şcolară, urmărind obiectivele:
 asigurarea unui proces educaţional de calitate, care să contribuie la formarea unei
personalităţi autonome şi creative;
 asigurarea integrării şi accesului la educaţie a tuturor copiilor proveniţi din medii sociale și
culturale diverse, şanse egale de studiu și protecţie socială;
 formarea personalităţii copilului, ţinând seama de nivelul propriu de dezvoltare, de nevoile
sale afective şi de activitatea fundamentală în educația timpurie – jocul;
Ne propunem, de asemenea, să promovăm o ofertă educațională atractivă care să permită
copiilor dezvoltarea competențelor din toate domeniile experiențiale, precum și să implicăm părinții
copiilor ca parteneri în educație și comunitatea ca resursă și sprijin permanent pentru întreg procesul
instructiv-educativ specific învățământului preșcolar.

6
 DOTARE
Grădinița Nr. 3 a fost modernizată și reabilitată în perioada 2017 – 2020, în vederea obținerii
autorizației de securitate la incendiu, conform prevederilor legale în vigoare. Structura clădirii este
de P + 2, având trei căi de acces și scară exterioară de incendiu.
Grădinița dispune de 9 săli de grupă luminoase, cu o suprafață de aproximativ 64 mp, având
triplă funcționalitate (spațiu de joc și învățare, sală de mese și dormitor), dotate cu mobilier nou,
aparatură audio-video (laptop, videoproiector, tablă interactivă), conectate la rețeaua Wireless a
unității; materiale și mijloace didactice corespunzătoare tuturor tipurilor de activități specifice
educației timpurii.
De asemenea, dispune de bucătărie proprie, spălătorie/uscătorie, trei oficii alimentare, șase
grupuri sanitare destinate preșcolarilor, bibliotecă, cabinet psihopedagogic și cabinet medical (cu
medic și un asistent medical).
În ceea ce privește exteriorul, grădinița are două spații de joacă în aer liber, special
amenajate pentru desfășurarea de activități recreative și distractive.
Unitatea de învățământ este prevăzută cu sistem de monitorizare video cu circuit închis, atât
în interior, cât și în exteriorul clădirii, precum și cu sisteme de alarmare în caz de efracție și
incendiu, acestea fiind conectate la dispeceratul Poliției Locale a Sectorului 3.
Stocarea și prelucrarea imaginilor se realizează în conformitate cu prevederile legale în
vigoare și cu respectarea dreptului la protecția datelor cu caracter personal.

PROGRAM ȘI ACTIVITĂȚI
În prezent, grădinița funcționează cu un număr de 9 grupe cu program prelungit și 207 copii,
conform planului de școlarizare aprobat de ISMB.
Pentru anul școlar 2022-2023, planul de școlarizare propus cuprinde:
 2 grupe mici (3-4 ani) = 40 locuri
 4 grupe mijlocii (4-5 ani) = 89 locuri
 3 grupe mari (5-6 ani) = 66 locuri
Programul zilnic de funcționare al grădiniței este 730 – 1730, cu respectarea tuturor măsurilor
de organizare a activităților în condiții de siguranță epidemiologică pentru prevenirea infectărilor cu
virusul Sars-CoV-2.

Activitățile desfășurate în grădiniță respectă curriculumul preșcolar în vigoare, precum și

reperele fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie, elaborate la nivel național.
 Activități pe domenii experiențiale (domeniul știință, limbă și comunicare, estetic și
creativ, om și societate, psihomotric);
 Activități de dezvoltare personală;
 Jocuri și activități liber alese.
 Activități opționale, organizate la nivelul grupei
de către cadrele didactice;
 Activități educative extracurriculare și
extrașcolare (ateliere tematice cu părinții, spectacole de teatru,
excursii, organizarea de Festivaluri și Târguri cu tematică
specifică, ș.a.);
 Activități recreative în aer liber.

7
 PERSONALUL GRĂDINIȚEI
Personalul didactic al grădiniței este personal calificat, preponderent licențiat în Pedagogia
învățământului primar și preșcolar, preocupat de propria dezvoltare și perfecționare profesională,
prin parcurgerea etapelor specifice pentru obținerea gradelor didactice, precum și prin participarea
la o varietate de cursuri de formare continuă, avizate sau acreditate, care vin în sprijinul
interacțiunilor cu preșcolarii.
Personalul nedidactic cuprinde doi bucătari calificați, șase îngrijitoare, o
spălătoreasă/lenjereasă și un muncitor calificat (cu specializarea de fochist), cu ajutorul cărora este
asigurată buna funcționare pe toate compartimentele de tip administrativ ale instituției.

PROIECTE ȘI PARTENERIATE EDUCAȚIONALE

Dorința noastră de a contribui la dezvoltarea multilaterală a copiilor înscriși în unitate, ne
determină să ne implicăm în fiecare an școlar în diverse parteneriate și proiecte educaționale, care
își aduc contribuția la atingerea obiectivelor prevăzute în misiunea grădiniței.
Unele dintre acestea au drept scop oferirea de sprijin copiilor provenind din medii
defavorizate și sunt realizate în parteneriat cu organizații nonguvernamentale:
”Din suflet pentru suflet!“ – Parteneriat educațional în colaborare cu Fundația Unu și Unu.
”Capace cu suflet. Un gest mic care contează“ – Parteneriat cu Asociația ”Capace cu
suflet”.
”Și cei mici fac parte mari!“ – inițiat de Ecotic Bat, privind
importanța colectării separate a deșeurilor de baterii și
acumulatori.
”Patrula de reciclare“ – pentru colectarea selectivă a deșeurilor
de echipamente electrice și electronice (DEEE). Etc.

Pentru a ne cunoaște mai bine vă invităm pe pagina de Facebook a grădiniței sau la

sediul nostru!

8
 ROLUL ȘI IMPORTANȚA MANAGEMENTULUI EDUCAȚIONAL ÎN
ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Prof. Andreea Violeta Tobă

Director Grădinița Nr. 3

Managementul poate fi definit ca arta de a face ca lucrurile să se realizeze în organizaţii prin

intermediul celorlalţi, iar managerul este cel care procură, alocă şi utilizează resurse fizice şi umane
pentru a atinge scopuri.
Pentru a putea contribui eficient la îndeplinirea misiunii grădiniţei, echipele şi membrii lor
vor fi nevoite să îşi pună întrebări de răspunsul cărora să depindă stabilirea: direcţiei de dezvoltare
a grădiniţei, scopului, fixarea obiectivelor pentru fiecare compartiment de activitate (didactic,
administrativ, financiar), feedback-ul activităţilor desfăşurate cu preşcolarii, părinţii, sprijinului
oferit copiilor şi părinţilor. Măsura în care se răspunde acestor întrebări prin management,
leadership sau management şi leadership depinde de stadiul de dezvoltare în care se află grădiniţa.
Practicile de management și leadership creează mediul propice pentru a atinge performanţe,
esenţial pentru ca unitatea de învăţământ să aibă succes. Educatorii care ating performanţe
profesionale contribuie la oferta educaţională a grădiniţei, fiind un punct de reper pentru opţiunea
părinţilor.
Astfel, grădiniţa care aplică managementul și leadership-ul:
 răspunde la întrebările „de ce?“ şi „cum?“;
 inspiră angajaţii să acţioneze şi clarifică rezultatele aşteptate;
 se concentrează asupra strategiei şi asigură o funcţionare eficientă;
 este deschisă către soluţii şi îmbunătăţiri majore;
 respectă diversitatea;
 identifică responsabilităţile individuale;
 înţelege că atingerea performanţelor şi împlinirea individuală sunt interdependente şi
creează un mediu propice pentru amândouă.
Grădiniţa este o organizaţie care se conformează aceloraşi exigenţe la care răspunde orice
definiţie a organizaţiei – un grup de oameni ale căror acţiuni converg către atingerea unor scopuri şi
obiective specifice.
Succesul educaţiei se bazează pe adaptarea demersului educaţional la nevoile individuale ale
fiecărui copil. Ideea centrală este aceea că fiecare copil este unic, iar unicitatea lui reprezintă
punctul de plecare în toate deciziile luate cu scopul primordial de a-l ajuta să se dezvolte pe deplin.
Pornind de la aceste premise se stabilesc:
Viziunea
 reprezintă viitorul optim al organizaţiei; răspunde la întrebarea ”UNDE VREM SĂ
AJUNGEM?“; stabileşte direcţia de urmat pentru membrii organizaţiei.

Misiunea
 defineşte scopul fundamental, raţiunea de a exista a organizaţiei; răspunde la întrebarea
”DE CE EXISTĂ ORGANIZAŢIA?“; se adresează atât membrilor organizaţiei, cât şi
publicului acesteia; fiecare organizaţie are o misiune proprie care o diferenţiază de celelalte
organizaţii din acelaşi domeniu de activitate.

9
 Misiunea trebuie să fie exprimată prin fraze simple, puţine, la obiect, de maxim 200 cuvinte.

Misiunea trebuie:
• să aibă un sens real;
• să fie inteligibilă pentru toţi cei interesaţi;
• să reprezinte un ghid de lucru util;
• să fie în legătură cu calitatea educaţiei.

Managerul unităţii asigură orientarea, consistenţa şi coerenţa activităţii desfăşurate în

grădiniţă în jurul unor scopuri şi valori comune. Valorile se referă la sistemul de opinii şi concepte
morale şi etice care stau la baza viziunii grădiniţei.
Normele, valorile, reprezentările, credinţele conducătoare, înţelesurile împărtăşite de
membrii organizaţiei formează o structură de adâncime a culturii şi sunt strâns legate de mediul în
care funcţionează grădiniţa. Normele se dezvoltă la nivel formal (conform legislaţiei) şi informal
(coduri morale, profesionale necesare) şi stabilesc cum trebuie să mă port în această grădiniţă.
Valorile definesc ceea ce este „bun şi rău“ pentru membrii organizaţiei, ele stabilesc „cum
ar fi de dorit să mă port, spre ce aspiră prin conduita mea“. Credinţele conducătoare sunt valori
puternic internalizate, cu rol central în „determinarea comportamentului individual.“
Cultura profesională reprezintă un complex specific de valori, credinţe conducătoare,
reprezentări, înţelesuri, căi de gândire împărtăşite de membrii unui grup profesional, ca urmare a
unei educaţii comune, care determină modurile în care aceştia se vor comporta în exercitarea
profesiunii respective şi care sunt transmise noilor membri drept corecte.
Comunicarea este o condiţie absolut necesară şi preliminară realizării tuturor celorlalte
funcţii manageriale, premisa oricăror relaţii interumane. 70% din timpul managerilor este folosit
pentru comunicare. Aceasta poate fi văzută ca flux ce alimentează funcţionarea grădiniţei în interior
dar alimentează şi interacţiunea cu mediul exterior.
Se disting mai multe caracteristici ale comunicării:
 Comunicarea este cea mai importantă funcţie managerială, premisă nu numai a stabilităţii,
dar şi a dezvoltării organizaţionale.
 Comunicarea se realizează la trei niveluri: interpersonal, de grup şi intra/interorganizaţional;
 Comunicarea este de două tipuri: internă (în interiorul organizaţiei, grupului) şi externă
(între organizaţie şi exterior);
 Comunicarea internă se desfăşoară în două direcţii: pe orizontală (educatoare –
educatoare) şi pe verticală (manager – educatoare).
Pentru o educaţie de calitate este necesar ca fiecare grădiniţă să realizeze un parteneriat
autentic cu comunitatea, unde să-şi găsească locul toate categoriile sociale, toate instituţiile
interesate.
Grădiniţa trebuie să funcţioneze ca un sistem deschis, într-un sistem deschis, aflat într-o
conexiune strânsă cu mediul exterior, să dezvolte relaţii permanent pozitive, durabile.
În contextul grădiniţelor, este important ca fiecare manager să înţeleagă că marketingul şi
„gândirea în termeni de marketing“ au ca obiectiv influenţarea finanţatorilor, donatorilor,
voluntarilor, părinţilor şi echipei de educatoare, pentru a alege serviciile/oferta grădiniţei, pe care
managerul o reprezintă în relaţia cu aceştia. Odată stabilite viziunea, misiunea, valorile,
strategia – planul de dezvoltare instituţională – şi oferta educaţională a grădiniţei, activităţile
de marketing sunt orientate atât spre interiorul organizaţiei – marketing intern, cât și spre
exteriorul acesteia – marketing extern.
10
 Grădiniţele, ca toate organizaţiile, profit sau nonprofit, sunt în competiţie. Ea este
reală şi este important ca fiecare manager să abordeze competiţia încă din faza elaborării planului
de dezvoltare instituţională şi al ofertei educaţionale.
Competiţia în care sunt angajate grădiniţele se manifestă în faţa finanţatorilor şi a
donatorilor pentru obţinerea fondurilor necesare implementării planului de dezvoltare
instituţională, în faţa educatorilor pentru atragerea acelor cadre didactice care aderă la valorile şi
misiunea grădiniţei. De asemenea, competiţia se manifestă în faţa părinţilor, oferta educaţională
constituind numai unul din criteriile evaluate de părinţi în alegerea grădiniţei.
Rolul managerului este de a motiva fiecare membru al echipei pentru a participa la
grupurile (formale şi informale) să negocieze norme, să împărtăşească scopuri, să acţioneze în
consens cu ceilalţi. Este necesară reorientarea educaţiei şi pregătirea educatorului spre formarea şi
dezvoltarea competenţelor de relaţionare la nivel intra şi inter-grupal, de lucru în echipă, în plan
vertical şi orizontal cu toţi factorii implicaţi în actul educaţional şi nu numai.
Activitatea din grădiniţă presupune ca fiecare membru al echipei face parte din mai multe
grupuri, echipe, având astfel mai multe roluri diferite în cadrul organizaţiei. Un management
eficient al resurselor umane presupune:
 Delimitarea foarte clară, prin fişa postului, a atribuţiilor fiecărei persoane în cadrul echipei
de lucru; Stabilirea, prin fişa postului, a limitelor autorităţii fiecărui conducător de
colectiv, responsabil comisie metodică, responsabil al comisiei de evaluare a calităţii,
responsabil al comisiei de educaţie sanitară, educaţie rutieră, P.S.I., N.T.S etc.);
 Dezvoltarea unei culturi organizaţionale care încurajează apartenenţa la grupuri multiple,
flexibilitatea comportamentală şi compatibilitatea astfel încât trecerea de la un rol la altul să
se facă uşor; delegarea sistematică a unor atribuţii manageriale.

Oferta educaţională a grădiniţei reprezintă partea cea mai consistentă a proiectului de

dezvoltare instituţională care permite individualizarea grădiniţei şi crearea unei „personalităţi“ a
acesteia. Prin oferta grădiniţei se dă posibilitatea părinţilor să aleagă activităţile opţionale, să
se implice în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi extracurriculare, să aleagă locaţia în care
să frecventeze grădiniţa copilul său și chiar educatoarele de la grupă.
Asigurarea calităţii este „ansamblul politicilor, atitudinilor, acţiunilor şi procedurilor
necesare pentru a face să fie sigure realizarea, menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii“.
Aceasta include verificarea faptului că procedurile privind introducerea şi menţinerea
calităţii există, sunt disponibile şi aplicate, fiind eficace. Asigurarea calităţii – implicând atât acţiuni
interne ale grădiniţei cât şi intervenţia unor organisme externe grădiniţei („ARACIP“) – include
proiectarea şi realizarea tuturor activităţilor didactice, îmbunătăţirea continuă a pregătirii
profesionale a cadrelor didactice precum şi colectarea periodică a feed back-ului de la părinţi şi alţi
beneficiari.
Asigurarea calităţii este „un termen general semnificând toată gama de abordări posibile
vizând preocupările pentru calitate“.
Managementul calităţii este ansamblul aspectelor funcţiei de management prin care se
stabilesc şi se implementează direcţiile de acţiune ale unei organizaţii în domeniul calităţii. Sistemul
de management al calităţii este un mod de abordare sistemică/sistematică a managementului calităţii
într-o anumită organizaţie care include: declaraţia privind abordarea specifică grădiniţei în ceea ce
priveşte managementul calităţii; organigrama grădiniţei; pentru fiecare structură din organigramă: o
specificaţie a proceselor şi procedurilor utilizate pentru obţinerea calităţii (de exemplu: personalul
11
existent, relaţiile şef-subaltern şi de comunicare existente, responsabilităţile acestora etc.).

12
 GRĂDINIȚA NR. 24 – VISUL COPILĂRIEI

Grădinița Nr. 24, situată pe strada Nicolae

Pascu nr. 12, sector 3, București, este o grădiniță cu
program prelungit, cu predare în limba română,
înființată în anul 1981, extinsă în 2020 cu un nou
corp de clădire atașat vechii clădiri, cuprinzând
astfel la parter grupe pentru nivelul antepreșcolar,
iar la etajele 1, respectiv 2 grupe de nivel preșcolar.
Suntem o grădiniță performantă, solicitată de către
beneficiarii indirecți, suntem un colectiv unit, a
cărui principală calitate este dorința de a oferi
copiilor servicii educaționale de calitate, colectiv
consecvent în a acționa cu dăruire, corectitudine,
empatie și eficacitate.
Viziunea noastră este o instituție de
învățământ de masă, al cărei scop este aceea de a
asigura dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, socială, afectivă, cognitivă și culturală a preșcolarilor
fără discriminare. Viziunea noastră este: „Dezvoltarea potențialului latent al fiecărui copil și
dezvoltarea capacității acestuia de a-și cunoaște abilitățile intelectuale, fizice, emoționale și
sociale - ca bază de fomare a personalității“.
Misiunea Grădiniţei Nr. 24 este de a asigura un act educaţional de performanţă, care să
contribuie la formarea unei personalităţi autonome şi creative, la formarea unor copii sănătoşi,
creativi, eficienţi, activi, cooperanţi care să se adapteze uşor la regimul muncii şcolare şi la orice
situaţie în viaţă. Astfel, misiunea grădiniţei este organizarea şi desfăşurarea de activităţi centrate pe
copil, care să îi ofere acestuia cadrul optim de dezvoltare şi competenţele necesare și să îi îndrume
şi să îi lumineze pe părinţi astfel încât să li se permită să-şi facă experienţa părintească mai bună,
mai veselă şi plină de satisfacţii.
Imobilul spațios și modern, renovat
recent în urma extinderii grădiniței, cuprinde 10
grupe de preșcolari, școlarizând un număr de
234 de copii și 5 grupe antepreșcolari ce
urmează a fi deschise:

 Săli de clasă spațioase având

triplă funcționalitate, dotate cu mobilier nou și
modern și aparatură electronică;
 Materiale didactice moderne,
diversificate, adaptate fiecărui nivel de vârstă;
 Cabinet medical și consilier psihopedagogic;
 Sală de sport;
 Spălătorie
proprie;

13
  Bucătărie proprie cu meniu diversificat, sănătos, adaptat specificului vârstei (mic
dejun, prânz, gustări);
 Centrală termică proprie.

O zi în Grădinița Nr. 24
O zi minunată începe cu o dimineaţă bună! Pornim în Aventura zilei cu un zâmbet
primitor, urmat de jocuri și activități libere unde multitudinea de jocuri și jucării provoacă
imaginația copiilor.
Urmează pregătirea pentru micul dejun, sub atenta supraveghere a educatoarei. Astfel vor
realiza rutine şi tranziţii.
Micul dejun sănătos oferă copiilor energie pentru a recepționa mesajul zilei și a porni în
Aventura cunoașterii alături de educatoare și colegi.
Activitățile la centrele de interes sunt în fiecare zi o provocare, o descoperire și o
experimentare a tematicii variate, atent
selecționate fiind o punte către activitățile
experiențiale.  Fiecare copil se poate juca
unde dorește și cu ce doreşte, având incluse
aici centrele deschise în acea zi.
Activităţi pe domenii
experienţiale: La această categorie intră
activităţile obligatorii propuse pentru acea zi
şi în care copiii vor învăţa, exersa, actualiza,
evalua informaţiile descoperite. Cele 5
domenii sunt:
- Domeniul limbă şi comunicare
(educarea limbajului);
- Domeniul om şi societate;
- Domeniul estetic şi creativ (desen,
pictură, modelaj, muzică);
- Domeniul ştiinţă (cunoaşterea mediului, activităţi matematice);
- Domeniul psihomotric (dezvoltarea abilităţilor motorii, de mişcare);
În continuare desfăşurăm activitățile liber alese, activităţi desfăşurate sub formă de jocuri de
mişcare, jocuri distractive, sau alte tipuri de activităţi liber alese. Dacă vremea este prielnică, aceste
activităţi se vor desfăşura în aer liber.
Momentul de lectură este la fel de important ca şi celelalte momente. Educatoarele le citesc
poveşti copiilor folosind elemente de
recuzită şi fundaluri, care le îmbunătăţesc
obiceiurile sociale, abilităţile imaginative şi
asigură dezvoltarea limbajului.
Urmează ora prânzului! Pentru a-i
face pe copiii noştri mai puternici şi mai
sănătoşi, o dietă echilibrată este o
necesitate! Bucătăria noastră proprie ne
ajută să oferim mâncare delicioasă şi
hrănitoare copiilor.

14
 Activitatea de servire a mesei de prânz, continuă cu activitatea de pregătire a copiilor
pentru perioada de relaxare şi odihnă. Copiii sunt încurajaţi, învăţaţi să se dezbrace/îmbrace
singuri, cei mai mici sunt ajutaţi şi sprijiniţi. Este momentul activităţilor de dezvoltare personală,
dar şi al rutinelor.
După somn, copiii realizează diverse rutine de spălare a mâinilor, apoi se aşază la măsuţe
sau se grupează în funcţie de activităţile propuse de educatoare: unii vor desena, alţii vor colora,
alţii vor construi sau vor modela.
Este în sfârşit timpul să ne luăm la revedere de la profesori şi prieteni. Emoţia cu care copiii
împărtăşesc despre ziua lor cu părinţii lor este o privelişte de văzut.
Toate activitățile sunt atent gândite, pregătite și desfășurate de cadre didactice calificate, cu
o preocupare deosebită pentru propria dezvoltare profesională prin susținerea consecventă și la timp
a gradelor didactice și participarea la cursuri de formare în specialitate.
Pentru noi, colectivul Grădiniţei Nr. 24, COPILĂRIA este o sărbătoare şi ne asigurăm că
preşcolarii noştri profită cât mai mult, în fiecare zi, oferindu-le ceva nou prin care li se captează
atenţia fapt ce duce la păşirea pe tărâmul fermecat şi nou în activităţile propuse cu entuziasm,
curiozitate, nerăbdare şi mult zâmbet.

15
 OPTIMIZAREA MANAGEMENTULUI INSTITUȚIONAL ÎN
GRĂDINIȚA DE COPII

Prof. Giorgiana Stănculescu

Director Grădinița Nr. 24

Etimologic, managementul echivalează cu ”a ţine în mână şi a stăpâni, a conduce cu mână

forte“, ceea ce implică ideea controlului acţiunii şi orientarea, direcţionarea ei. Provenind din verbul
to manage (engl.) prin derivare, substantivul management a avut iniţial sensul de „a mânui, a
struni caii“, iar, cu timpul, a trecut în sfera artei operative şi a ştiinţei militare. În ultimele decenii
acest termen a fost utilizat din ce în ce mai mult în activităţile economice, iar astăzi este folosit în
toate domeniile – educaţie, sport, sănătate, economie, etc. - cu semnificaţia de conducere eficientă,
raţională, modernă.
Nu există o definiţie general acceptată a „managementului” ca activitate, cu toate că
definiţia clasică este cea dată de Henry Fayol, al cărui enunţ este şi astăzi de actualitate, fiind
adaptat şi de cercetători mai recenţi:
„Activitatea de management înseamnă a prevedea şi a plănui, a organiza, a comanda, a
coordona şi a controla.“ H. Fayol (1916)
„Managementul este un proces social… iar procesul constă din planificare, control,
coordonare şi motivaţie.“ E.F.L. Brech (1957)
F.W.Taylor definea managementul ca „ştiinţă originală, care se bazează pe legi, reguli şi
principii riguros stabilite“.
Teoreticienii, şi în special cei din şcoala empirică, fac deosebire între managementul
ştiinţific - scientific management şi ştiinţa managementului - management science. Managementul
ştiinţific este apreciat ca practică a conducerii, realizată pe bază ştiinţifică, care o constituie ştiinţa
managementului, adică cercetările teoretice ale procesului de management.
G.Symonds sublinia că, spre deosebire de managementul ştiinţific, ştiinţa managementului
este o parte a cunoaşterii acumulate şi recunoscute, care este sistematizată şi formulată în
concordanţă cu adevărurile generale stabilite şi cu legităţile generale. Ştiinţa managementului
include multe discipline, printre care matematica, economia, psihologia, sociologia, cunoştinţele
inginereşti etceconomie şi politică, dar se deosebeşte de acestea.
În ciuda acestor deosebiri de păreri, toţi reprezentanţii managementului sunt de acord că
aceasta este arta de a conduce oamenii.
Alţi specialişti ai domeniului - E.Petersen şi E.Plowman - autorii lucrării „Organizarea
business-ului şi managementul“ spuneau: „Într-un sens larg, din punct de vedere social
managementul este o tehnică sau o metodă dezvoltată ca urmare a tendinţei proprii omului de a
forma grupuri. Oricare ar fi grupa ea trebuie să aibă propriul său management. În acest sens,
managementul poate fi definit ca ansamblul metodelor cu ajutorul cărora se stabilesc, se explică şi
se realizează obiectivele şi sarcinile unuia sau altuia din grupuri“.
Concretizând această definiţie, în continuare E. Petersen şi E. Plowman spuneau că
managementul „poate fi definit ca proces psihologic al realizării conducerii subordonaţilor, prin
intermediul căruia se satisfac principalele năzuinţe umane. Managementul se realizează pe calea
asumării puterii, repartizării obligaţiilor şi stabilirii modalităţilor de raportare privind toate
acţiunile oamenilor din organizaţia respectivă“.

16
 Spre deosebire de E. Petersen şi E. Plowman, Peter Drucker, deşi recunoaşte prezenţa unor
principii generale ale managementului, defineşte managementul ca artă, modalitate de conducere a
afacerilor.
Prof.univ.dr. Alexandru Puiu a formulat o definiţie proprie şi cuprinzătoare acestei ştiinţe şi
anume: „Managementul constituie un sistem de concepte şi metode prin care se realizează
conducerea unei entităţi micro sau macro: economică, cultural - ştiinţifică, politică şi socială, în
vederea atingerii unor performanţe ridicate şi durabile“.
Ca o sinteză a definiţiilor enumerate, ştiinţa managementului poate fi definită ca fiind ştiinţa
care are ca obiectiv studierea relaţiilor de conducere din sistemele economico-sociale, descoperirea
legităţilor şi principiilor care guvernează aceste relaţii, conceperea de noi sisteme, metode, tehnici şi
modalităţi de conducere menite să asigure optimizarea funcţionării acestor sisteme. Managementul
ştiinţific reprezintă managementul bazat pe utilizarea legilor, legităţilor, principiilor, conceptelor,
metodelor şi tehnicilor elaborate de ştiinţa managementului.
Arta conducerii reprezintă intuiţia, priceperea, măiestria, talentul, îndemânarea în a utiliza
metodele şi tehnicile elaborate de ştiinţa managementului.
Pentru a găsi semnificaţia conceptului de management trebuie precizate şi sensurile unor
termeni care au aceeaşi arie de circumscriere. Aceste concepte sunt: conducere, administrare,
leadership.
La o primă vedere, toţi aceşti termeni sunt sinonimi, desemnând în mare aceleaşi activităţi.
Totuşi, diferenţele sunt majore:
 Conducere - management
Conducerea a existat - în forme rudimentare - încă de la începutul vieţii organizate a
comunităţii omeneşti, iar managementul a apărut abia în secolul nostru. Managementul lucrează cu
şi prin oameni, pentru a îndeplini atât obiectivele organizaţiei, cât şi ale membrilor ei, centrându-se
pe rezultatele ce urmează a fi obţinute, iar îndeplinirea obiectivelor personale trebuie integrate
îndeplinirii obiectivelor organizaţionale. Conducerea reprezintă „un ingredient esenţial al activităţii
de management, după cum managementul reprezintă fundamentul şi suportul activităţii de
conducere… schimbările majore produse la nivel social şi organizaţional în contextul societăţii
contemporane revendică din ce în ce mai mult necesitatea integrării, a armonizării cerinţelor şi
elementelor specifice conducerii eficiente cu cele caracteristice managementului“.

 Administrare- management
Prin administrare, Waren Bennis înţelege abordarea problemelor cotidiene,
convenţionale,mărunte, iar prin management- abordarea problemelor mari, de perspectivă, trecerea
de la aplicare la concepere, de la structuri formale şi proceduri la funcţii şi relaţii.

 Leadership- management
Spre deosebire de management, care este considerat o conducere formală, instituţionalizată,
leadership-ul este înţeles ca o conducere realizată la nivelul grupal, informal, iar liderul ca şef,
conducător al acestui grup. Leadership-ul reprezintă capacitatea de a-i influenţa pe ceilalţi în
vederea realizării sarcinilor. Managementul cuprinde ansamblul sarcinilor de conducere a
organizaţiei(luarea deciziilor, organizarea muncii, repartiţia sarcinilor, controlul executării lor şi
comunicarea), iar leadership-ul presupune dirijarea şi mobilizarea energiei persoanelor spre un
obiectiv precis, motivarea membrilor grupului. Leadership-ul este o conducere psihologică, iar
managementul este o conducere administrativă.

17
 O analiză comparativă manager - lider poate fi realizată astfel:

Managerul Liderul
Controlează şi optimizează ceea ce există deja Schimbă ceea ce există în ceea ce este necesar

Promovează stabilitatea Promovează schimbarea

Acţionează tranzacţional Acţionează transformaţional
Urmează reguli stabilite, asigură respectarea Introduce reguli noi, încurajează creativitatea
lor şi corectează abaterile de la standarde şi elimină constrângerile care determină
comportamente conservatoare
Reţine Eliberează
Întreabă Cum? Întreabă Ce? De ce? Cine?
Manifestă atitudini impersonale în stabilirea Manifestă atitudini personale, active
scopurilor
Coordonează, echilibrează munca. Recurg la Stimulează munca, oferă şi creează posibilităţi
compromisuri valorice. de alegere a ei.
Se implică puţin emoţional în relaţiile cu alţii Sunt empatici, acordă atenţie semnificaţiei
acţiunilor şi evenimentelor
Se identifică cu nevoia de a menţine ordinea Au o identitate de sine mai slabă, fiind
actuală, sunt mai conservatori orientaţi spre schimbare

Accentul trece de la management la leadership, de la dezvoltare şi optimizare la

transformare şi schimbare, de la realizarea unor funcţii şi performarea unor roluri, de la dirijarea
oamenilor la inspirarea şi mobilizarea lor pentru că nu contează ce este şi cum este liderul, ci ce
face. În timp ce managerul stimulează consultarea, motivaţia, participarea la luarea deciziilor,
comunicarea bilaterală, liderul stabileşte relaţii de încredere şi respect reciproc, arată grijă, căldură,
sprijin şi stimă pentru membrii grupului.

În concluzie, o analiză comparativă a acestor patru concepte ar putea fi realizată astfel:

CARACTE- ADMINISTRAŢIE CONDUCERE LEADERSHIP MANAGEMENT
RISTICI
OBIECTIVE Stabilite în termeni Stabilite în Stabilite prin Stabilite prin
generali, revizuite termeni generali, ţeluri strategice ţeluri strategice
sau schimbate la revizuite sau largi, pe termen largi, pe termen
intervale nedefinite schimbate la scurt, detaliate, scurt, detaliate,
intervale revizuite la revizuite la
nedefinite intervale scurte de intervale scurte
timp de timp
CRITERII DE Evitarea greşelilor, Performanţele Rezolvarea Căutarea
SUCCES performanţă rar instituţiei, problemelor succesului,
măsurată promovarea grupului şi ale performanţă
acesteia indivizilor concret
măsurabilă

18
 FOLOSIREA Grijă secundară, Resurse umane şi Resurse materiale Procurarea şi
RESURSELOR doar încadrare în materiale (cu şi umane, dar utilizarea
consumul normat, accent pe cele predomină cele eficientă, dar şi
predomină materiale) umane efectivă a
utilizarea resurselor resurselor
materiale umane si
materiale, cu
accent pe
resursele umane
LUAREA La mult timp, La mult timp, La puţin timp, La puţin timp,
DECIZIEI puţine decizii care puţine decizii care multe decizii care multe decizii
afectează mulţi afectează mulţi afectează mulţi care afectează
oameni oameni oameni puţini oameni
STRUCTURA Roluri definite în Roluri definite în Ierarhii plate, fără Ierarhii plate,
termeni de domenii termeni de delegare delegare
de responsabilitate. domenii de maximă
Ierarhii înalte, responsabilitate.
delegare limitată Ierarhii înalte,
delegare limitată.
ROLURI Arbitru Şef (dă ordine) Mediator Protagonist
ATITUDINI Pasivă, insensibilă Pasivă, accent pe Activă, sensibilă Activă,
la timp, evitarea proceduri, la timp, sensibilă la
riscului, accent pe conformitate, acceptarea timp, acceptarea
proceduri, uniformitate riscului, accent pe riscului, accent
conformitate, rezultate, pe rezultate,
uniformitate experimente experimente
locale, locale,
independenţă independenţă
COMPETENŢE Legale, Legale, literare, Negociere, Economice,
literare(rapoarte, economice, de comunicare, numerice
note), economice, comunicare, de argumentare, (statistici,
statistice convingere rezolvare diagrame), de
negociere, de
comunicare

Contextul managementului se construieşte prin relaţionarea caracteristicilor

organizaţionale cu mediul. Aceasta presupune:
- faptul că managementul acţionează ca un set de activităţi coordonate funcţionând ca un tot;
- coordonarea acestor activităţi din cadrul organizaţiei ca sarcină principală a managerului.

Se disting astfel două tipuri de contexte manageriale:

 contextul intern
Contextul intern al managementului este constituit din ansamblul condiţiilor şi
comportamentelor proprii unei organizaţii(condiţii fizice, resurse materiale, tehnologice, umane,
financiare, etc.)

19
  contextul extern
Contextul extern al managementului reprezintă mediul extern al unei organizaţii şi este dat
de următoarele elemente:
 competitorii (organizaţii care oferă aceleaşi produse sau produse similare);
 schimbări tehnologice interne generate de dezvoltarea noilor tehnici de realizare a
produselor sau serviciilor;
 condiţiile economice;
 valorile şi atitudinile sociale;
 condiţiile politice;
 condiţiile fizice, etc.

20
 GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT „FLOARE DE COLŢ”
Str. Schitului, Nr. 1D, Sector 3, Bucureşti
Ţel. 021.346.48.99/021.346.48.60
Fax.021.346.48.00
E-mail: grădiniţa.floare.colt@s3.ismb.ro
Website: www.gradinita64.invatamantsector3.ro

Anul înfiinţării: 1972

Forma de învăţământ: Învăţământ de zi
Profil: Învăţământ preşcolar
Resurse umane: 25 - personal didactic calificat 100% ; 20 - personal didactic
auxiliar şi nedidactic.
Preşcolari : 303 copii preşcolari cuprinşi în 13 grupe de orar prelungit.

21
 ARGUMENT

Şcoala românească este, fără a exagera, o şcoală cu tradiţie. Dar, această tradiţie, nu trebuie
s-o interpretăm ca o închistare în metode vechi şi conţinuturi depăşite, ci drept o evoluţie care,
datorită înţelepciunii a ştiut să diferenţieze valoarea şi creatorii de valoare, de orice formă de
imitaţie, aceasta constituind baza schimbării. Sinonime cu educaţia noastră sunt seriozitatea,
construcţia temeinică a unei culturi dezvoltate multilateral, evaluarea obiectivă şi nu în ultimul rând
un anume tip de dăruire care necesită muncă, atât din partea cadrului didactic cât şi din partea
elevului.
De aceea, orice formă de adaptare la nou, presupune două componente care în aparenţă par
diametral opuse, dar care înseamnă o provocare la schimbare, progres:
 Ceea ce constituie ca fundament, cu alte cuvinte contribuţia autohtonă şi
 Schimbarea, noutatea menită să perfecţioneze bunurile deja existente.
În acelaşi timp este necesară formarea unei noi mentalităţi, capabile să combine ceea ce era
bun în vechiul sistem cu partea pozitivă a reformei demarată în învăţământul românesc, reformă
care şi-a propus o provocare a dezvoltării psihice educative prin intervenţii complexe.
Copilul preşcolar din zilele noastre are un evident avans în dezvoltare şi potenţial adaptativ
psihosocial mai complex decât preşcolarul de acum două – trei decenii. Trecerea de la 3 ani la 6 ani
este astăzi mai accelerată pe toate planurile, începând cu cel perceptiv-observativ, manifestat în
majoritatea situaţiilor cotidiene.
Astfel, educaţia este privită nu numai ca factor esenţial al dezvoltării economice, ci şi ca
factor politic şi social. În acest context, învăţământului preşcolar/primar îi revine un rol
fundamental în măsura în care asigură premisa, baza şi deschiderea reuşitei şcolare.
 Premisa reuşitei şcolare, grădiniţa o asigură în condiţiile în care fiecare copil trebuie să
aibă acces la o educaţie bună într-un mediu pedagogic adecvat.
 Baza reuşitei şcolare, grădiniţa o asigură în condiţiile în care învăţământul preşcolar devine
parte integrantă deplin într-un sistem educaţional puternic de care beneficiază toţi cetăţenii
săi.
 Deschiderea reuşitei şcolare, grădiniţa o asigură în condiţiile în care proiectarea mediului
său pedagogic anticipează educaţia permanentă de calitate, care să atragă şi să bucure pe cel
educat de tot ceea ce este bun.
„Toate instituţiile există şi îşi desfăşoară activitatea în două perioade de timp, cea de astăzi
şi cea de mâine. Viitorul se pregăteşte astăzi şi este, de cele mai multe ori, irevocabil. De aceea
managerii trebuie să organizeze atât prezentul – problemele fundamentale ale organizaţiei – cât şi
viitorul. În vremuri de schimbare, managerii nu trebuie să-şi închipuie că viitorul reprezintă o
continuare a prezentului. Dimpotrivă, ei trebuie să se orieteze către schimbare, atât ca
oportunitate, cât şi ca ameninţare.“ (Peter Drucker, “Managing În Turbulent Times”, 1980)
Proiectare / planificare reprezintă stabilirea traiectului ipotetic de la „ceea ce este“ – starea
actuală a sistemului său procesului educaţional - la „ceea ce ar trebui să fie“ – starea dezirabilă a
sistemului său a procesului respectiv.
Planificarea presupune proiectarea şi estimarea viitoarei evoluţii a organizaţiei, incluzând
toate activităţile care conduc la definirea obiectivelor şi la determinarea cursurilor de acţiune
adecvate care să facă posibilă atingerea obiectivelor stabilite.
Unitatea noastră, prin profesionalism, dedicare, implicare, responsabilitate manifestate de
cadrele didactice, reprezintă un reper educaţional recunoscut, având susţinerea şi colaborarea
fructuoasă cu părinţii şi comunitatea.
22
 Eforturile noastre sunt îndreptate spre a conferi calitate educaţiei într-un mediu plăcut,
atrăgător, securizant, o a doua casă, primul în care intra copilul în drumul său spre devenire şi
împlinire în viaţă, unde supremaţia o deţine jocul ca forma fundamentală de manifestare a învăţării,
dar şi de exprimare specifica a copilului preşcolar. De asemenea, ca furnizori de educaţie dorim să
asigurăm fiecărui copil şanse egale, dezvoltare plenară şi armonioasă, urmărind mai ales caracterul
formativ al educaţiei, prin care copiii să devină autonomi şi independenţi, să manifeste
comportamente pro-sociale, să relaţioneze pozitiv şi empatic cu cei din jur, să dispună permanent de
o stare de bine, conştient fiind de valoarea a ceea ce i se insufla şi de participarea să la propria
educaţie, în spiritul interiorizării unor valori fundamentale care să ghideze copilul în acţiunile şi
alegerile sale, în drumul perfectării personalităţii lui, ca fiinţă integră, independentă, capabilă să se
descurce în viaţă.

23
 OFERTA EDUCAŢIONALĂ:
Grădiniţa „Floare de Colț“ din Sector 3 Bucureşti este situată într-o oază de verdeaţă,
delimitată de construcţii urbane. Aceasta funcţionează încă din anul 1972.
Grădiniţa se mândreşte cu spaţiu verde întreţinut cu arbori şi arbuşti de diferite specii, bănci,
locuri de joacă amenajate cu aparate diverse de joacă.
Din septembrie 2007, s-a dat în folosinţă un nou corp de clădire, astfel încât, astăzi, grădiniţa
funcţionează cu 13 grupe de preşcolari.
Resurse umane:
Resursa umană bine pregătită, calificată, într-o instituţie de învăţământ constituie o condiţie
majoră, esenţială pentru derularea unui proces instructiv-educativ de calitate. Astfel că, unitatea
noastră dispune integral de personal didactic calificat, cu experienţă, dar şi dedicat şi la dispoziţia
beneficiarilor direcţi şi indirecţi ai serviciilor educaţionale.
Resurse materiale:
· 13 săli de clasă;
· Sală de sport;
· Cabinet de informatică pentru copii dotat cu 10 computere;
· Bucătărie;
· Două magazii;
· Spălătorie;
· 12 grupuri sanitare;
· 3 oficii;
· Un cabinet medical;
· Un birou administrator;
· Cabinet metodic dotat cu materiale didactice;
· Cabinet de consiliere psihologică.

Materiale şi mijloace didactice: calculatoare, laptop-uri, internet, TV, DVD, copiatoare,

imprimante, videoproiectoare, table inteligente, sistem de supraveghere audio-video, alte materiale
didactice specifice-planșe, mulaje etc.

Instituţia noastră oferă:

 ofertă educaţională diversificată: plimbări în aer liber, excursii, vizionări spectacole, vizite la
Grădina Zoologică, Grădina Botanică, Ferma Animalelor, muzee, în ţară etc);
 climat educaţional adecvat;
 personal didactic calificat şi cu experienţă;
 asistență psiho-pedagogică-consilier şcolar, colaborare cu cabinet de logopedie;
 asistentă medicală şi medic pediatru în cadrul instituţiei;
 meniu variat, sănătos, elaborat de medicul pediatru în funcţie de necesităţile copiilor (mic
dejun, prânz, gustări);
 colaborare fructuoasă cu părinţii.

24
 Program de funcţionare: L-V: 7:30-17:30

OFERTA CURRICULARĂ:
Trunchi comun- Activităţile se desfăşoară conform Curriculumului pentru
Educaţie Timpurie aprobat prin OMEN.Nr.4.694/02.08.2019
Conform acestuia, activităţile zilnice se desfăşoară pe baza planificărilor constituite din
proiecte tematice subordonate temelor anuale propuse de curriculum şi pe domenii experienţiale:
Programul anual de studiu presupunea proiectarea tematică în jurul a şase mari teme:
„Cine sunt/suntem?“
„Când, cum şi de ce se întâmplă?“
„Cum este, a fost şi va fi aici pe Pământ?“
„Cum planificăm/organizăm o activitate?“
„Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?“
„Ce şi cum vreau să fiu?“

 Domeniul ştiinţe – include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul

experienţelor practice cât şi înţelegerea naturii prin observări, experimente, prin lucrări
practice, ca fiind modificabilă de fiinţele umane cu care se află în interacţiune.
 Domeniul limbă şi comunicare – dezvoltarea comunicării, acoperă stăpânirea exprimării
orale şi scrise, ca şi abilitatea de a înţelege comunicarea verbală şi scrisă; prin ascultare şi
exprimare în situaţii de grup, preşcolarii devin capabili să exploreze experienţele altor
persoane şi să-şi extindă astfel propriul repertoriu de experienţe semnificative. Se urmăreşte
ca aceştia să vorbească cu încredere, clar şi fluent, utilizând modalităţi de exprimare
adecvate pentru diferite categorii de auditoriu.
 Domeniul estetic şi creativ – educaţie muzicală, activităţi artistico-plastice- dezvolta
abilităţile de a răspunde emoţional şi intelectual la experienţe perceptive, sensibilitatea faţă
de diferitele niveluri de manifestare a calităţii, aprecierea frumosului şi a adecvării la scop
sau utilizare.
 Domeniul om şi societate – include omul, modul lui de viaţă, relaţiile cu alţi oameni,
relaţiile cu mediul social, ca şi modalităţile în care acţiunile umane influenţează
evenimentele. Domeniul are o extindere şi către contexte curriculare care privesc tehnologia,
în sensul abordării capacităţilor umane de a controla evenimentele şi de a ordona mediul.
 Domeniul psiho-motric– vizează coordonarea şi controlul mişcărilor corporale, mobilitatea
generală şi rezistenţa fizică, abilităţile motorii şi de manipulare de fineţe, ca şi elemente de
cunoaştere, legate mai ales de anatomia şi fiziologia omului.

Sunt vizate, de asemenea cinci domenii de dezvoltare, în contextul în care încă de la naştere
începe formarea şi dezvoltarea competentelor de mai târziu ale tânărului:
1. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂŢII ŞI IGIENEI PERSONALE – cuprinde o
gamă largă de deprinderi şi abilităţi (de la mişcări largi, cum sunt săritul, alergarea, până la mişcări
fine de tipul realizării desenelor sau modelarea), dar şi coordonarea, dezvoltarea senzorială, alături
de cunoştinţe şi abilităţi referitoare la îngrijire şi igienă personală, nutriţie, alte practici de menţinere
a securităţii personale.
2. DEZVOLTAREA SOCIO-EMOŢIONALĂ – vizează debutul vieţii sociale a copilului,
capacitatea lui de a stabili şi menţine interacţiuni cu adulţi şi copii. Interacţiunile sociale mediază
modul în care copiii se privesc pe ei înşişi şi lumea din jur.
25
 Dezvoltarea emoţională vizează îndeosebi capacitatea copiilor de a-şi percepe şi exprima
emoţiile, de a înţelege şi răspunde emoţiilor celorlalţi, precum şi dezvoltarea conceptului de sine,
crucial pentru acest domeniu. În strânsă corelaţie cu conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre
sine a copilului, care influenţează decisiv procesul de învăţare.
3. CAPACITĂȚI ȘI ATITUDINI FAȚĂ DE ÎNVĂŢARE – se referă la modul în care
copilul se implică într-o activitate de învăţare, modul în care abordează sarcinile şi contextele de
învăţare, precum şi la atitudinea sa în interacţiunea cu mediul şi persoanele din jur, în afara
deprinderilor şi abilităţilor menţionate în cadrul celorlalte domenii de dezvoltare.
4. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ŞI A PREMISELOR CITIRII
ŞI SCRIERII – vizează dezvoltarea limbajului (sub aspectele vocabularului, gramaticii, sintaxei,
dar şi a înţelegerii semnificaţiei), a comunicării (cuprinzând abilităţi de ascultare, comunicare orală
şi scrisă, nonverbală şi verbală) şi preachiziţiile pentru scris-citit şi însoţeşte dezvoltarea în fiecare
dintre celelalte domenii.
5. DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ŞI CUNOAŞTEREA LUMII – a fost definită în
termenii abilităţii copilului de a înţelege relaţiile dintre obiecte, fenomene, evenimente şi persoane,
dincolo de caracteristicile lor fizice. Domeniul include ablităţile de gândire logică şi rezolvare de
probleme, cunoştinţe elementare matematice ale copilului şi cele referitoare la lume şi mediul
înconjurător.
Activităţile se desfăşoară sub auspiciile jocului manifestat în diverse forme adecvate
tematicii propuse, prin intermediul căruia copiii învaţă, îşi însuşesc cunoştinţe, îşi formează
deprinderi şi competențe.

PROGRAMUL ZILNIC

7:30-8:30 – primirea copiilor (la intervale diferite din zece în zece minute pentru fiecare
două grupe, inclusiv căi de acces diferite, din cauza condiţiilor pandemice)
8:30 – 9:00 – jocuri libere;
9:00 - 9:15 – servire micul dejun;
9:15 – 9:30 – activităţi de dezvoltare personală/ întâlnirea de dimineaţă;
9:30 – 9:50 – activităţi liber-alese;
9:50 - 10:00 – gustare (fructe/legume);
10:00 – 11:00 – activităţi pe domenii experienţiale;
11:00 – 12:00 – jocuri şi activităţi alese/momentul poveştilor;
12:00-12:30 – servirea mesei de prânz;
12:30-13:00 – pregătirea pentru odihnă;
13:00-13:30 - preluarea copiilor;
13:30-15:30 – program de odihnă şi de relaxare;
15:30-16:00 – gustare;
16:00-16:30 – activităţi liber alese;
16:30-17:00 – activităţi recuperatorii pe domenii experienţiale;
17:00-17:30 – activități de dezvoltare personală/preluarea copiilor.
Activităţile pe domenii experienţiale, activităţile de dezvoltare personală şi activităţile liber-
alese sunt desfăşurate translativ prin activităţi de rutine şi tranziţii.

26
 Rutinele sunt activităţi ce acoperă nevoile de bază ale copilului şi contribuie la dezvoltarea
globală a acestuia: sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă, micul dejun, igiena-spălatul şi toaletă,
masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiaza, gustările, plecarea, desfăşurându-se
similar zilnic, cu modificări specifice de conţinut, în funcţie de tematica zilei.
Tranziţiile sunt activităţi de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la
alte tipuri/categorii de activităţi de învăţare, de la o activitate de învăţare la alta, în diverse momente
ale zilei.

ACTIVITĂŢI EXTRACURRICULARE:

„Necesitatea parteneriatului grădiniţă/familie“;

„Carnavalul Toamnei“;
„Am plecat la colindat - obiceiuri şi tradiţii de iarnă“;
„Bunicii povestesc - mirajul poveştilor“;
„Sănătatea - bunul cel mai de preţ“;
„De ziua ta, mămico!“
„Să circulăm corect - activitate în cadrul parteneriatului „Micii pietoni“
„Hristos a Înviat!“
„La mulţi ani, copilărie!“

Proiecte şi programe educaţionale:

● Parteneriat educaţional „Să educăm împreună“;
● Proiect de parteneriat educaţional „Micii ecologişti“ (Universitatea Bucureşti,
Centrul de educaţie ecologică);
● Parteneriat educaţional cu ISU Bucureşti „Paza contra incendiilor - educaţie pentru
viaţă. Alo, 112“;
● Proiect „EDUCAŢIA ALTFEL - CREŞTEM EXPLORÂND“, proiect educaţional
internaţional de educaţie extracurriculară adresat copiilor din ciclul preprimar;
● Programul Educaţional şi Concursul Naţional „ŞCOLI PENTRU UN VIITOR
VERDE“
● Parteneriat educaţional SC. Omfal Educaţional SRL.
● Program educaţional „Vreau să fiu olimpic“.

27
 MANAGERUL – FACTOR CHEIE ÎN MANAGEMENTUL
ORGANIZAȚIEI

Prof. Mirela Mizileanu

Director Grădinița ”Floare de Colț“

Managerul este unul dintre factorii cheie ai introducerii oricărei schimbări la nivelul
organizaţiei. Fără manageri competenţi, pregătiţi, capabili să decidă rapid şi eficient în cele mai
variate condiţii, îndeplinirea scopurilor poate eşua.
Stilurile manageriale au fost grupate în funcţie de următoarele criterii:
 atitudinea faţă de responsabilitate;
 autoritatea exercitată de conducător;
 iniţierea de structură şi de consideraţie;
 preocuparea pentru producţie şi preocuparea pentru oameni;
 preocuparea pentru producţie, preocuparea pentru oameni şi pentru eficienţă;
 tipul de motive, caracteristicile comunicaţiei, natura cooperării şi modul de adoptare a
deciziilor.
În funcţie de criteriile adoptate au rezultat mai multe categorii de stiluri manageriale:
a) stiluri unidimensionale;
b) stiluri bidimensionale;
c) stiluri pluridimensionale;

 ATITUDINEA FAŢĂ DE RESPONSABILITATE 1

Pe baza acestui criteriu stilurile de muncă ale managerilor pot fi clasificate astfel:
1. stil REPULSIV;
2. stil DOMINANT;
3. stil INDIFERENT.

1. STILUL REPULSIV se caracterizează prin tendinţa de a refuza promovarea în funcţii de

conducere. De asemenea, manifestă un respect exagerat faţă de independenţa subordonaţilor. În
situaţii deosebite va adopta soluţii pripite şi puţin eficiente. Managerii stil repulsiv prezintă, în
general, complexe de inferioritate, deci o redusă încredere în propriile forţe. Dorinţa lor de a evita
responsabilităţile explică refuzul de a ocupa posturi de conducere precum şi adoptarea în grabă a
deciziilor când totuşi sunt forţaţi de împrejurări să ocupe posturi de conducere. Prin adoptarea
rapidă a deciziilor, chiar în detrimentul gradului de fundamentare a acestora, conducătorii cu stil
repulsiv reduc tensiunea produsă de starea de nesiguranţă care este proprie oricărei stări
antedecizionale.

2. STILUL DOMINANT desemnează managerii caracterizaţi printr-un comportament

orientat spre dobândirea puterii. Persoanele cu acest stil sunt dinamice, active şi generează un climat
căruia îi sunt specifice tensiunile, conflictele. Conducătorii cu stil dominat au în general o bună
părere despre ei însuşi, un grad ridicat al încrederii în sine şi convingerea fermă că posturile de
conducere le revin de drept, numai ei fiind apţi şi dotaţi să ducă la îndeplinire în mod exemplar
sarcinile legate de aceste posturi.

1
Iosifescu Şerban, „Elemente de management strategic şi proiectare”, Corint, Bucureşti, 2002
28
 Din convingerea propriei superiorităţi derivă şi tendinţa acestor conducători de a-şi menţine
propria părere şi a se impune în adoptarea deciziilor. În caz de eşec managerii cu acest stil vor
căuta, în general, explicaţii exterioare persoanei lor. Astfel, ei se vor strădui să micşoreze propria
lor răspundere pentru eşecuri, plasând toată responsabilitatea în sarcina subalternilor sau
codecidenţilor. Evitarea recunoaşterii propriei responsabilităţi, în situaţii de eşec, reduc şansele
conducătorilor de a-şi forma o imagine realistă despre evenimentele şi de a identifica măsurile de
corecţie reclamate de situaţiile viitoare.
Conducătorii marcaţi de stilul dominant au puţine şanse să-şi perfecţioneze activitatea pe
calea învăţării. Considerând-se superiori sau chiar perfecţi ei nu acceptă ideea că au greşit şi deci nu
vor fi preocupaţi pentru a identifica aspectele negative ale propriului stil managerial. În acelaşi
timp, încrederea ridicată în sine, în forţele proprii explică şi tendinţa lor de a acţiona cu fermitate
chiar şi în situaţii de incertitudine şi de a persevera în atingerea scopurilor propuse.

3. STILUL INDIFERENT subliniază lipsa de interes faţă de propria evoluţie în ierarhie.

Persoanele cu acest stil nu caută în mod deosebit să ocupe posturi de conducere, dar, odată
promovate în aceste posturi, au toate şansele să fie manageri eficienţi. Eficienţa managerilor cu un
astfel de stil derivă din orientarea lor spre ponderaţie şi străduinţa de a îndeplini atribuţiile de
conducere ce le revin cu aceeaşi conştiinciozitate ca şi pe celelalte îndatoriri.
Conducătorii cu stil indiferent au capacitatea de a-şi forma o imagine de sine realistă, ca şi
despre alţii. Aceşti manageri menţin în general un echilibru între evaluarea trăsăturilor pozitive şi
negative ale propriei lor persoane, cât şi considerarea subalternilor pe poziţie de egalitate. Din
această categorie se selectează cei mai mulţi conducători.
Se poate remarca faptul că fiecare stil prezintă trăsături favorabile şi nefavorabile. De aici
concluzia că fiecare stil (repulsiv, dominant şi indiferent) poate fi eficient sau nu în funcţie de
specificul situaţiei.
Astfel, este mult mai puţin probabil ca pentru situaţii extreme să fie eficienţi managerii cu
stil dominant, graţie predispoziţiei lor de a adopta decizii ferme şi datorită ambiţiei de a stărui în
obţinerea de rezultate. În nici un caz în situaţii de panică nu vor fi eficienţi conducătorii cu stil
repulsiv, deoarece aceştia tind să se grăbească (pripit) în a decide (în detrimentul calităţii acţiunii) şi
nu au predispoziţia de a persevera în obţinerea rezultatelor, deci nu corespund exigenţelor impuse
de situaţii critice.

 AUTORITATEA EXERCITATĂ DE MANAGER

În cadrul acestui criteriu pot fi cuprinse două sisteme de clasificare:
a) după categoriile de stil managerial;
b) după tipurile de zone.
Sistemul de clasificare a stilului managerial în grupe de stil a fost elaborat de LIPPIT şi
WHITE.
1. GRUPELE DE STIL MANAGERIAL 2
Acest sistem de clasificare (pe grupe de stil) cuprinde:
a) stilul AUTORITAR;
b) stilul DEMOCRATIC;
c) stilul PERMISIV (LAISSER - FAIRE).

2
Ţoca, I., „Management educaţional” EDP, Bucureşti, 2002
29
 STILUL AUTORITAR este propriu acelor manageri care refuză să accepte participarea
subalternilor la îndeplinirea atribuţiilor manageriale.
Managerii cu stil autoritar adoptă în mod unipersonal deciziile privind obiectivele şi
mijloacele realizării acestor obiective. Ei vor fi preocupaţi de realizarea sarcinilor, de controlul
modului în care se execută sarcinile repartizate. Aceşti conducători acordă o încredere nelimitată
măsurilor organizatorice în direcţia atingerii obiectivelor. Sub aspectul consecinţelor produse, stilul
autoritar va declanşa rezistenţa neexprimată a subalternilor.
Un astfel de stil managerial reduce posibilităţile de dezvoltare profesională ale subalternilor.
Restrângerea acestor posibilităţi derivă din limitarea până la excludere a subordonaţilor de la
adoptarea deciziilor.
Imposibilitatea de a participa la decizie diminuează simţul de responsabilitate, stânjeneşte
interesul creativ – participativ. Acest stil deschide calea spre exagerarea atitudinii critice ori spre
ştergerea interesului profesional (alienare profesională) al subalternilor. La fel, exagerarea
controlului, va avea ca efect dezorientarea executanţilor în lipsa managerului, ceea ce induce,
provoacă nevoia de control. Reducerea randamentului muncii în lipsa managerului îl va determina
pe acesta să intensifice controlul. Deci, extinzând timpul afectat controlului, managerii cu stil
autoritar reduc simultan timpul afectat creaţiei, inovaţiei.
Efectele disfuncţionale ale controlului exagerat sunt:
 deplasarea interesului subalternilor de la obiectivul de realizat la respectarea normelor
(regulilor);
 crearea unei nevoi sporite de control.
Mecanismul care explică o asemenea situaţie se fundamentează pe teorema lui Thomas
conform căreia o definire falsă a unei situaţii devine adevărată prin consecinţele sale.
STILUL DEMOCRATIC este caracteristic managerilor care asigură participarea
subalternilor la procesul de conducere. Managerii cu un acest stil apelează la colaborarea
subalternilor atât la stabilirea obiectivelor cât şi la repartizarea sarcinilor.
Sub aspectelor consecinţelor se apreciază că stilul democratic determină o reducere a
tensiunilor, conflictelor, o puternică participare.
Randamentul grupului este de prezenţa sau absenţa managerului. Orientarea managerilor cu
acest stil spre control redus generează rezerve pentru muncă inovatoare.
STILUL PERMISIV (laissez-faire) se caracterizează prin evitarea oricărei intervenţii în
organizarea şi conducerea grupului, plasând accentul pe organizarea şi conducerea spontană.
Prezenţa sau absenţa managerului nu are efecte la nivelul randamentului. Diferenţa între stilul
permisiv şi stilul democratic constă în starea moralului. În cazul managerului democratic moralul
este ridicat deoarece conducătorul sprijină grupul. În cazul managerului permisiv moralul este ceva
mai scăzut, deoarece conducătorul nu sprijină grupul în îndeplinirea sarcinii.
În literatura sociologică se cunosc alternative ale acestui sistem de clasificare. Aceste
alternative vizează categoriile de stil autoritar şi stil democratic, păstrând acelaşi distincţii esenţiale
între cele două categorii de stimuli. Astfel, Brown subdivide manageri cu stil democratic în
„democraţi autentici“ şi în „pseudodemocraţi”, iar cei cu stil autoritar în „strict autoritari“,
„binevoitori“, „autoritari incompetenţi“.

CLASIFICAREA PE TIPURI DE ZONĂ3

3
Iosifescu Şerban, „Elemente de management strategic şi proiectare”, Corint, Bucureşti, 2002
30
 Acest sistem de clasificare împarte conducătorii în două zone după natura raportului de
autoritate manifestat:
a) zona de exercitare a autorităţii conducătorilor din firmă;
b) zona de libertate a colaboratorilor.

Fiecare zonă se subîmparte în trepte. Prima zonă ( a managerilor) cuprinde 4 trepte, iar a
doua zonă (a libertăţii colaboratorilor) cuprinde 3 trepte. Sistemul a fost elaborat de Tannen-
baumann şi Schmidt, care au delimitat treptele după modul de adoptare a deciziei.

* ZONA DE EXERCITARE A AUTORITĂŢII MANAGERIALE

* ZONA DE LIBERTATE A COLABORATORILOR

 INŢIEREA DE STRUCTURĂ ŞI CONSIDERAŢIE

Acest stil managerial surprinde atât latura organizatorică cât şi cea umană. Prin INIŢIEREA
DE STRUCTURĂ. Fleishman şi Harris desemnează orientarea managerilor spre organizare:
- distribuţie de sarcini;
- stabilirea componenței grupului;
- stabilirea modului de realizare a sarcinilor.
Asemenea acţiuni organizatorice (iniţiere de structură) se referă la nevoia resimţită de către
manageri de a limita incertitudinile, de a-şi extinde posibilitatea de control al modului de
desfăşurare a evenimentelor în cadrul sistemului de producţie.
CONSIDERAŢIA se referă la tendinţa managerilor de a se preocupa de motivarea
subalternilor, privind subalterni ca pe egali lor. Conducătorii cu acest stil managerial vor fi orientaţi
cu precădere spre stabilirea unor relaţii de încredere şi reciprocitate.
Ei vor apela de obicei la utilizarea recompenselor pentru a obţine participarea subalternilor.
Conducătorilor cărora le este propriu un nivel scăzut de consideraţie vor insista în primul rând pe
utilizarea mijloacelor de penalizare, în acest caz cresc tensiunile şi se impune controlul.
Iniţierea de structură este concepută ca un factor permanent al oricărui activităţi
manageriale.

GRĂDINIȚA NR. 68
„Este uşor să înveţi a merge, important este încotro te îndrepţi şi cum.“

31
 1. PREZENTARE GENERALĂ:

Unitatea de învăţământ: Grădiniţa Nr. 68

Tipul grădiniţei: grădiniță cu program prelungit
Limba de predare: limba română

Adresa unităţii: Str. Gura Ialomiţei, sect. 3, Bucuresti

Cod fiscal : 35038830
Tel./ fax: 021 345.00.38
e-mail:gradinita.68@s3.ismb.ro

Scurt istoric:

Grădiniţa Nr. 68 este o instituţie preşcolară de stat, cu personalitate juridică, înfiinţată în

anul 2008 şi destinată educaţiei copiilor cu vârstă cuprinsă între 3 şi 6 ani, cu program prelungit.
Copiii sunt repartizaţi pe grupe (mică, mijlocie, mare ), ţinând cont de particularităţile de
vârstă şi individuale iar activitatea instructiv – educativă se desfăşoară pe două niveluri conform
Curriculumului pentru educație timpurie.
Unitatea se află sub îndrumarea şi coordonarea M.E.N, I.S.M.B, I.S.S3 şi este administrată
de Primăria Sectorului 3, Bucureşti.
Grădiniţa oferă condiţii necesare unei dezvoltări normale a copiilor preşcolari, valorificând
potenţialul fizic şi psihic al fiecăruia, ţinând cont de ritmul propriu de evoluţie şi de nevoile
afective.
Grădiniţa este situată într-o zonă frumoasă, sigură, ferită de strada principală, ideală pentru
confortul şi siguranţa copiilor, beneficiind de o curte cu spaţiu verde şi personal calificat.
Dispune de săli, luminoase, mari, mobilier modern adaptat specificului educativ, grupuri
sanitare ce corespund standardelor şi sunt uşor accesibile copiilor.
Grădiniţa pune la dispoziţie un program flexibil: 7:30 - 17:30 ( program prelungit, cu masă
şi somn).

Resurse materiale:
 8 săli de grupă, cu o amenajare corespunzătoare pe arii de stimulare în vederea utilizării
corecte şi eficiente a acestora – triplă funcţionalitate;

32
  mobilier ergonomic şi echipamente adecvate vârstei copiilor şi activităţilor educaţionale
desfăşurate;
 vestiar pentru copii;
 sală de sport şi spectacole;
 cabinet metodic dotat cu suficiente materiale de specialitate şi materiale didactice
necesare cadrelor didactice pentru activităţile desfăşurate cu copiii;
 sală de calculatoare pentru desfăşurarea opţionalului de informatică;
 aparatură tehnică (table smart,video-proiectoare, laptop, etc.);
 cabinet medical;
 grupuri sanitare;
 bloc alimentar unde se prepara hrana zilnica a copiilor;
 oficii pentru pregătirea şi servirea hranei copiilor.

Resurse umane: personal didactic: 16 posturi cadre didactice cu pregătire de specialitate;

cadre didactic – auxiliare – administrator financiar şi de patrimoniu; personal nedidactic.

Resurse financiare: provenite din finanţările bugetului anual, aprobat de către Ministerul
Educației Naționale (salarii) și Primăria Sectorului 3; donaţii/sponsorizări.

Curriculum la decizia grădiniţei: limba engleză , dezvoltare personală prin artă teatrală.

Activități extracurriculare: excursii, teatru, activități în aer liber, etc.

CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ A GRĂDINIȚEI:

Climatul organizaţiei este unul stimulativ, de toleranţă şi cooperare, dinamic şi inovator,

incluziv.
Valorile dominante ce caracterizează membrii sunt: responsabilitatea, cooperarea,
generozitatea, munca in echipă, încrederea şi respectul faţă de copil si familia acestuia,
devotamentul, libertatea de exprimare, receptivitatea şi creativitatea, chiar dacă mai apar uneori
manifestări de conservatorism sau automulţumire.
Directorul are o atitudine asertivă, democratică, de încredere în echipa de lucru, este
receptiv, cooperant, comunicativ, dinamic, obiectiv, cu respect faţă de realizările organizaţiei și
nevoile ei.

MISIUNEA GRĂDINIȚEI NR. 68:

Grădiniţa oferă un mediu favorabil dezvoltării

copilului, răspunzând nevoilor educaţionale, printr -o
diversificare a ofertei şi o preocupare permanentă pentru
asigurarea unor parteneriate cu şcoala, comunitatea locală
şi alte instituţii.
Astfel, misiunea grădiniţei este dezvoltarea creativităţii şi personalităţii copiilor pentru ca
aceştia să-şi poată folosi cât mai bine capacităţile fizice şi spirituale.

33
 „Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor
fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se adapteze“.
Maria Montessori

34
 MANAGEMENTUL CA PROCES

Prof. Alina Buzdugan

Director Grădinița Nr. 68

Procesul de management este pe de o parte, un proces complex, în sensul că permanent

managementul este confruntat cu probleme diferite, diversificate şi dificile, cărora trebuie să le
găsească soluţii optime, iar pe de altă parte, este un proces dinamic în sensul că natura problemelor
cu care se confruntă este în continuă transformare şi evoluţie, determinată de însăşi evoluţia
generală a societăţii. Numai privindu-l într-o asemenea lumină se poate pătrunde în esenţa
procesului de management pentru a-l analiza şi a-i evidenţia formele de transformare.
Procesul de management are două laturi:
• o latură statică – cadrul în care acesta se desfăşoară, structura care materializează
domeniul său de exercitare
şi
• o latură dinamică - care presupune fluxul permanent de impulsuri ce emană de la aparatul
de conducere, prin care se animă cadrul structural prin diferite căi şi mijloace în vederea înfăptuirii
obiectivelor stabilite.

Funcţiile managementului
Acţiunile întreprinse de subiectul conducerii potrivit conţinutului stadiilor ciclului de
conducere reprezintă funcţiile acesteia, iar totalitatea funcţiilor respective formează conţinutul
procesului de conducere.
Realizarea procesului de conducere presupune îndeplinirea unor acţiuni specifice, grupabile
în câteva funcţii definitorii pentru rolul oricărui conducător, indiferent de poziţia acestuia.
Nu există astăzi delimitare unanim acceptată a acestor funcţii sau un consens în privinţa
numărului lor. Autori de renume propun game diverse ale funcţiilor conducătorului:
H. Fayol: prevedere, organizare, comandă, coordonare, control;
L. Gulick: planificare, organizare, conducerea personalului (staffing), conducerea propriu-
zisă, coordonarea, evidenţa, întocmirea bugetelor;
H. Koontz, C.O’Donnell: planificare, organizare, staffing, conducere, control;
W. J. Duncan: planificare, organizare, control;
H. Church: proiectarea, utilarea, comanda, evidenţa, operarea;
H.B. Maynard: planificarea, execuţia, controlul;
V. Afanasiev: prevederea, organizarea, activizarea, coordonarea, controlul.
La noi în ţară s-a ajuns la un consens cvasiunanim al specialiştilor privind împărţirea
procesului de conducere în următoarele cinci funcţii: previziunea, organizarea, antrenarea,
coordonarea, controlul.
a. Previziunea
Funcţia de previziune constituie funcţia primordială a managementului organizaţiei şi constă
în stabilirea condiţiilor care vor constitui cadrul obiectiv al desfăşurării activităţilor viitoare, fixarea
obiectivelor acestora, a mijloacelor necesare, precum şi a căilor de urmat pentru realizarea
obiectivelor stabilite.

35
 Este funcţia primordială a managementului pentru că de felul în care se realizează această
funcţie, de capacitatea managerilor de a se orienta cu precădere asupra problemelor de perspectivă
ale evoluţiei organizaţiei depinde realizarea corespunzătoare a celorlalte funcţii.
Înfăptuirea unui management dinamic presupune practicarea unui management previzional,
utilizarea acelor metode de management în care accentul se pune pe studierea tendinţelor
progresului ştiinţifico-tehnic şi a pieţei, şi pe orientarea activităţilor organizaţiei în raport cu
rezultatele acestor metode.
Funcţia de previziune se concretizează în prognoze, planuri, programe.

b. Organizarea
Funcţia de organizare constă în stabilirea cadrului organizatoric optim care să permită
desfăşurarea activităţilor organizaţiei în condiţii de eficienţă maximă.
Cerinţele determinate de funcţia de organizare sunt:
• dinamismul continuu al managementului în scopul asigurării flexibilităţii organizaţiei, a
adaptării permanente a tuturor elementelor la schimbările care se produc în interiorul şi în afara ei;
• găsirea soluţiilor optime în precizarea elementelor amintite fapt ce presupune abordarea
acestora prin luarea în considerare a tuturor intercondiţionărilor.
Realizarea corespunzătoare a acestei funcţii impune parcurgerea unor etape proprii oricărui
proces de organizare.
 Analiza obiectivelor ce vizează organizarea (la o organizaţie nouă), sau reorganizarea
(la o unitate existentă), definite de organul de conducere al unităţii;
 Culegerea datelor privind sistemul de organizare existent;
 Analiza critică a sistemului existent, în care se urmăreşte evidenţierea punctelor critice,
a anomaliilor organizatorice pe care le prezintă elementele analizate;
 Proiectarea generală a sistemului îmbunătăţit, pe baza analizei situaţiei existente, a
disponibilităţilor materiale şi umane ale organizaţiei şi a nevoilor de raţionalizare a activităţii
acesteia, relevate de analiza critică efectuată;
 Proiectarea detaliată a sistemului îmbunătăţit;
 Pregătirea condiţiilor materiale, economice, organizatorice şi a celor de
personal necesare aplicării noului sistem
 Aplicarea propriu-zisă a noului sistem;
 Urmărirea funcţionării noului sistem şi operarea modificărilor ce apar ca fiind
necesare pentru funcţionarea acestuia.

c. Coordonarea
Funcţia de coordonare constă în ansamblul proceselor prin care se armonizează deciziile şi
acţiunile personalului organizaţiei şi verigilor structurale, în cadrul obiectivelor şi structurii
organizatorice stabilite. Realizarea acestei funcţii presupune precizarea de către manager a
responsabilităţilor fiecărui subordonat şi urmărirea modului în care se corelează eforturile
individuale cu cele ale grupului. Munca, fiind un proces social, reclamă existenţa unor relaţii
adecvate în fiecare grup de lucru; managerul îşi exercită funcţiile sale asupra subordonaţilor, iar
rezultatele pe care aceştia le obţin depind de capacitatea sa de a-i antrena, de a-i face să realizeze
ceea ce se aşteaptă de la ei.

36
 Lipsa unei coordonări poate duce la:
 Definirea imprecisă a responsabilităţilor ce revin fiecărui salariat;
 Nesincronizarea acţiunilor;
 Apariţia unor acţiuni neadecvate scopului propus;
 Lipsa de precizie a scopurilor urmărite.

Realizarea eficientă a acestei funcţii presupune:

 Un bun sistem de comunicaţii atât la nivelul unităţii cât şi al fiecărui grup de lucru;
 Repartizarea raţională a competenţelor decizionale pe diferite niveluri ierarhice, în funcţie
de implicaţiile deciziilor şi de volumul informaţiilor necesare fundamentării lor;
 Selectarea şi pregătirea corespunzătoare a personalului;
 Aplicarea cu consecvenţă a principiului delegării de autoritate şi responsabilitate.

Coordonarea are două forme:

- bilaterală care se derulează între un şef şi un subordonat, ce asigură preîntâmpinarea
filtrajului şi distorsiunii, obţinerea operativă a feed-backului.
Dezavantajul este legat de consumul mare de timp, în special, din partea cadrelor de
conducere;
- multilaterală, ce implică un proces de comunicare concomitentă între un şef şi mai mulţi
subordonaţi, folosită pe scară largă în cadrul şedinţelor de lucru.
Coordonarea este funcţia managementului mai puţin formalizată, ce depinde într-o măsură
decisivă de latura umană a potenţialului cadrelor de conducere, ale căror efecte, dificil de evaluat,
sunt condiţionate de conţinutul celorlalte funcţii ale managementului.

d. Antrenarea
Încorporează ansamblul proceselor de muncă prin care se determină personalul unităţii să
contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor planificate, pe baza luării în considerare a factorilor
care îi motivează.
Antrenarea urmăreşte implicarea tot mai profundă atât a personalului de execuţie
cât şi a celui de conducere la realizarea obiectivelor ce le revin.
Fundamentul antrenării îl constituie motivarea. Motivarea reprezintă suma forţelor, a
energiilor interne şi externe care iniţiază şi dirijează comportamentul spre un anumit scop; acesta
odată atins va conduce la satisfacerea unei necesităţi.
Motivarea muncii unui individ înseamnă certitudinea că el va obţine, executând o muncă în
condiţiile date, elemente ce-i vor satisface propriile nevoi la un moment dat. Este evidentă
implicaţia sistemului de valori asupra motivaţiei. Aceasta va da o semnificaţie precisă consecinţelor
comportamentului salariaţilor, şi va influenţa gradul de libertate individual de aderare la valori.
Motivarea în funcţie de modul de condiţionare a satisfacţiilor personalului, de rezultatele
obţinute, este pozitivă şi negativă.
 Motivarea pozitivă se bazează pe amplificarea satisfacţiilor personalului rezultată din
participarea la procesul muncii, ca urmare a realizării sarcinilor atribuite în condiţiile
în care nivelul sarcinilor obligatorii de realizat este accesibil majorităţii
executanţilor;
 Motivarea negativă se bazează pe ameninţarea personalului cu reducerea
satisfacţiilor dacă nu realizează întocmai obiectivele şi sarcinile repartizate, al căror
nivel este foarte ridicat, inaccesibil în condiţiile date unei părţi apreciabile a
executanţilor;
37
 Pentru a realiza o antrenare eficientă este necesar ca procesul motivării personalului să
întrunească simultan mai multe caracteristici:
• să fie complex, în sensul utilizării combinate atât a stimulentelor materiale cât şi a celor
morale, pe baza luării în considerare a principalilor factori implicaţi, endogeni şi exogeni
întreprinderii;
• să fie diferenţiat, adică motivaţiile considerate şi modul lor de folosire să ţină seama de
caracteristicile fiecărei persoane şi ale fiecărui colectiv de muncă, astfel încât să se obţină maximum
de participare la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei;
• să fie gradual, adică să satisfacă succesiv necesităţile personalului.

e. Controlul
Funcţia de control constă în verificarea permanentă şi completă a modului cum se desfăşoară
activităţile, comparativ cu standardele şi programele stabilite, în sesizarea şi măsurarea abaterilor de
la aceste standarde şi programe, în precizarea cauzelor şi a măsurilor corective care se impun pentru
înlăturarea lor.
Pentru a fi eficient este necesar ca procesul de control să fie continuu, nelimitându-se la
perioadele de încheiere a planului - an, trimestru, lună. O evaluare eficace se realizează de-a lungul
perioadelor de îndeplinire a obiectivelor planificate, cu intensitate sporită asupra problemelor
strategice şi în perioadele critice, decisive pentru eficacitatea rezultatelor.
Etapele ce trebuie parcurse în realizarea funcţiei de control sunt:
1. Stabilirea sistemului de control, ce cuprinde elementele la care ne-am referit mai sus,
precum şi îmbunătăţirea continuă a acestuia, în raport cu toate schimbările produse în interiorul său,
sau în afara unităţii, şi care au afectat structura ei, sistemul informaţional, cadrul de relaţii etc;
2. Stabilirea standardelor de performanţe, a normelor de referinţă în raport cu care se
apreciază modul de realizare a diferitelor sarcini. În privinţa criteriilor de interpretare a rezultatelor
controlului este de subliniat obligaţia permanentă a managerului de a ridica continuu exigenţa
corespunzătoare evaluării permanente a pregătirii profesionale a cadrelor;
3. Măsurarea abaterilor faţă de programele stabilite şi standardele fixate, această etapă
corespunzând efectuării controlului propriu-zis;
4. Interpretarea rezultatelor, adică aprecierea abaterilor din punct de vedere cantitativ şi
calitativ, a efectelor lor, a amploarei măsurilor pe care le reclamă; natura acestor abateri şi
amplitudinea lor constituie factorii în funcţie de care se estimează, dacă este sarcina managerului de
a interveni pentru corectarea lor, sau dimpotrivă, dacă aceasta este o problemă care poate fi
soluţionată corespunzător de nivelul ierarhic inferior;
5. Aprecierea activităţii personalului pe baza rezultatelor analizate, şi recompensarea sau
sancţionarea acestora în funcţie de natura rezultatelor.
Funcţia de control trebuie să aibă într-o cât mai mare măsură un caracter preventiv, deci de
preîntâmpinare a deficienţelor, iar dacă acestea s-au produs, un caracter corectiv.

38
 GRĂDINIȚA NR. 69

Istoric
 
Grădinița Nr. 69 își deschide porțile pentru a primi prima generație de preșcolari în
septembrie 2008, fiind înființată prin Ordinul MECT nr. 4828/ 21.07.2008 și Decizia ISMB nr.
7139/ 31.07.2008.
În anul 2012, conform Hotărârii - nr. 122 și 123/ 20.09.2012 - Consiliului Local al
Sectorului 3, se naște Centrul de Excelență ”Prâslea“, corpul B al Grădiniței Nr. 69, fiind lansat în
cadru festiv, oficial, în data de 28. 11. 2012. Activitatea acestuia încetează în data de 09.06.2019, ca
urmare a finalizării proiectului.
În data de 08.11.2021, este deschisă activitatea Corpului B de clădire al Grădiniței Nr. 69,
cuprinzând 18 săli de grupă, dintre care: 4 săli de grupă pentru antepreșcolari și 14 săli de grupă
pentru preșcolari; acestora li se adaugă o sală multifuncțională (activități de mișcare) și o sală
pentru desfășurarea ședințelor sau proiectelor educaționale.
Grădinița Nr. 69 este acreditată prin OME nr. 4994/ 23.08.2021, pentru ambele corpuri de
clădire.

Oferta educațională:
 Grădinița Nr. 69 reprezintă un mediu educațional plăcut, modern, adaptat la particularitățile
de vârstă atât ale preșcolarilor (3- 6 ani) cât și ale antepreșcolarilor (2-3 ani); este un spațiu
în care întregul personal este preocupat de dezvoltarea armonioasă, plenară a copilului;
 Cadrele didactice ale Grădiniței Nr. 69 așteaptă beneficiarii direcți ai educației într-un mediu
primitor, pentru a contribui împreună cu părinții, la educația copiilor și la formarea adulților
de mâine; sunt preocupate în permanență de educația copiilor, de asigurarea de șanse egale
la educație, de obținerea progresului școlar, fiind implicate – pe lângă desfășurarea
activităților instructiv-educative prevăzute de Curriculum pentru Educație Timpurie 2019 -
inclusiv în derularea de activități extracurriculare sau activități prevăzute de proiectele
educaționale aprobate de către Ministerul Educației, Inspectoratul Școlar al Municipiului
Bucuresti sau de către Unitatea de Învățământ;
 Personalul Didactic - auxiliar își aduce aportul la ”viața“ Grădiniței Nr. 69 - prin asigurarea
resurselor financiare și materiale necesare în vederea desfășurării optime a activității pe
departamente;
 Întreaga atenție a personalului nedidactic este orientată către asigurarea unor servicii
calitative de îngrijire a tuturor copiilor, către asigurarea stării optime de igienizare și
curățenie a tuturor spațiilor grădiniței, către asigurarea hranei zilnice a copiilor, prin
prepararea și servirea unui meniu variat și calitativ, echilibrat din punct de vedere
nutrițional.

39
 Dotări
Baza materială a Grădiniței Nr. 69

 Corpul A (bld. Pictor Nicolae Grigorescu, nr. 14)

 8 săli de grupă cu triplă funcționalitate (activități educative, servirea mesei și somn)
dotate cu mobilier ergonomic, material didactic, mijloace audio-video: table smart, ecrane de
proiecție, videoproiectoare, boxe sunet, laptopuri, sistem de sonorizare amplasat în toate spațiile
clădirii, etc.)
 1 sală pentru sedințe/Cabinet Metodic (dotat cu planșe, jocuri de masă, materiale
pentru desfășurarea experimentelor, activităților plastice, rechizite, etc)/Cabinet pentru Consilierea
Școlară și Logopedie;
 1 sală multifuncțională: pentru activitățile psiho-motrice, dotată cu aparate de
mișcare și jocuri pentru copii;
 holuri generoase pentru schimbarea vestimentației copiilor;
 4 grupuri sanitare pentru copii (chiuvete, toalete și dușuri);
 1 birou director;
 1 birou departamentul financiar;
 1 birou departamentul administrativ;
 Cabinet medical: 1
 Izolator: 1
 Bucătărie proprie, dotată cu echipamente profesionale, calitative;
 2 oficii pentru distribuirea hranei copiilor, dotate cu mobilier nou;
 Magazii pentru depozitarea alimentelor necesare pregătirii hranei copiilor;
 Spălătorie, uscătorie și călcătorie, toate spațiile fiind dotate cu echipamente
profesionale modern;
 Buncăr antiatomic;
 Curte prevăzută cu locuri de joacă pentru copii, băncuțe, dar și spațiu pentru
desfășurarea în aer liber a activităților copiilor/a activităților prevăzute în cadrul proiectelor
educaționale.

 Corpul B (bld. Pictor Nicolae Grigorescu, nr. 14)

 14 săli de grupă cu triplă funcționalitate (activități educative, servirea mesei și somn)
- pentru Învățământul Preșcolar (3-6 ani) - dotate cu mobilier ergonomic, material didactic variat,
mijloace audio-video: videoproiectoare, table smart/ecrane de proiecție, laptopuri, boxe pentru
sunet, etc).
 4 săli de grupă pentru Învățământul Antepreșcolar (2-3 ani), cu dublă funcționalitate:
sala de grupă (activități educative, servirea mesei) și dormitoare separate, dotate cu mobilier
ergonomic, material didactic variat, mijloace audio-video: videoproiectoare, table smart/ecrane de
proiectie, laptopuri, boxe pentru sunet etc.);
 1 sală pentru ședințe/proiecte educaționale;
 1 sala multifuncțională: pentru activitățile psiho-motrice, dotată cu aparate de
mișcare și jocuri pentru copii;
 holuri generoase pentru schimbarea vestimentației copiilor;
 vestiare separate pentru schimbarea vestimentației personalului didactic/nedidactic;

40
  8 grupuri sanitare pentru copii (chiuvete, toalete și dușuri);
 3 grupuri sanitate pentru persoanele cu dizabilități;
 1 cabinet metodic dotat cu rechizite, cărți de specialitate/cu povești pentru copii,
planșe;
 1 birou director;
 1 birou pentru consilierea școlară/logopedie;
 1 cabinet medical;
 1 izolator;
 bucătărie proprie, dotată cu echipamente moderne, profesionale;
 3 oficii pentru distribuirea hranei copiilor;
 magazii pentru depozitarea alimentelor necesare pregătirii hranei copiilor;
 spălătorie, uscătorie și călcătorie, toate spațiile fiind dotate cu echipamente
profesionale moderne, de calitate superioară.

Program prelungit:
 07:30-17:30 - pentru toate grupele de antepreșcolari și preșcolari.

41
 MANAGEMENT EDUCAȚIONAL

Prof. Gina Cojocaru

Director Grădinița Nr. 69

Unitatea şcolară ca organizaţie

Unitatea şcolară este din ce în ce mai mult abordată ca organizaţie, ca sistem, principala ei
funcţie fiind de a transforma „intrările“ (elevii, cadrele didactice, cunoaşterea şi valorile culturale,
resursele financiare, etc.) în „ieşirile“ dezirabile (rezultatele educaţiei şcolare: oameni educaţi, cu
autoritatea socială indusă în această educaţie, noi informaţii şi cunoştinţe, noi valori, noi
reprezentări şi valori culturale, etc.).

UNITATEA ŞCOLARĂ CA
INTRĂRI: ORGANIZAŢIE: IEŞIRI:
Umane scop(uri) Umane
Curriculare procese de transformare a Culturale
Financiare „intrărilor” în „ieşiri”; Informaţionale
Fizice structură (de comunicare, De autoritate şi
Informaţional decizională, de roluri, de de putere
e putere, etc.) Fizice
De timp interacţiuni (relaţii Financiare
De autoritate realizate efectiv în cadrul
şi de putere structurii formale sau în
afara acesteia)

Având caracteristicile unui sistem, ale unei organizaţii, se poate vorbi de un management
educaţional, termenul de management desemnând ştiinţa, arta şi tehnica de a planifica, a conduce, a
organiza, a controla elementele unui sistem, ale unui domeniu de activitate specific, în cazul nostru
organizaţia şcolară.

Caracteristicile managementului educaţional

Managementul educaţional este ştiinţa şi arta de a pregăti resursele umane, de a forma
personalităţi potrivit unor finalităţi solicitate de societate şi acceptate de individ, necesară pentru a fi
eficienţi şi productivi în relaţiile educaţionale, în stimularea transformării la nivelul personalităţilor,
atât a elevilor, cât şi a cadrelor didactice.
Distincţia majoră la nivelul acestui concept este cea între management educaţional la nivel
macrostructural (la nivelul sistemului de învăţământ, regăsit în politicile educaţionale naţionale,
europene, mondiale- ex. minister, inspectorate şcolare, etc.), la nivel intermediar (la nivelul
instituţiei- management educaţional la nivelul unităţii şcolare realizat de directorul acesteia) şi la
nivel microstructural (la nivelul clasei de elevi).
Cele trei abordări diferă nu numai prin denumire, autoritatea efectivă şi elementele formale,
ci are în vedere şi formarea de specialitate, experienţa(evaluată nu neapărat în ani de vechime), care
se concretizează în cunoştinţe, competenţe, atitudini şi valori ce determină manifestarea unei
conduite responsabile, eficiente, autentice în relaţiile atât cu elevii, cât şi cu cadrele didactice.

42
 Managementul instituţiei de învăţământ presupune:
 formularea clară a finalităţilor;
 proiectarea reţelei instituţionale;
 elaborarea conţinuturilor învăţării;
 asigurarea cadrului legislativ-normativ;
 formarea iniţială şi pe parcurs a personalului de conducere şi instruire;
 stabilirea unor tehnici de evaluare care să permită reglarea pe parcurs a sistemului şi
procesului de învăţământ şi optimizarea rezultatelor.
 o abordare interdisciplinară, care studiază evenimentele ce intervin în decizia organizării
unei activităţi pedagogice determinate şi în gestiunea proceselor educative, punând accent pe idei,
pe abordare sistemică, pe schimbare, pe strategie, pe inovare.
Managementul educaţional şi-a definit o serie de caracteristici specifice precum:
 caracterul complex al acţiunilor ce asigură funcţionarea optimă a sistemului
educaţional(planificare, decizie, coordonare, control, strategii şi metodologii educaţionale);
 caracterul participativ generat de implicarea activă a tuturor resurselor umane (elevi, cadre
didactice, parteneri educaţionali);
 caracterul dinamic, prin deschiderea către alte domenii;
 caracterul sistemic, prin transformarea „intrărilor“ în „ieşiri“;
 caracterul integrativ, prin sintetizarea datelor din domenii conexe;
 caracterul prospectiv, prin anticipare pe baza tendinţelor de evoluţie ale sistemului;
 caracterul indicativ- instrumental, prin indicarea modului de realizare a obiectivelor, de
respectare a principiilor, de aplicare a metodologiilor;
 caracterul multifuncţional, prin descrierea, utilizarea şi aplicarea mai multor roluri,
atribuţii, operaţii;

Relaţii interdisciplinare
Noţiunea de management educaţional provine din ştiinţele socio-umane înrudite cu
pedagogia, dar individualizate prin obiectul lor de studiu: economie, sociologie, psihologie,
politologie.
 Relaţia management educaţional-economie
Ştiinţele economice oferă date asupra mecanismului economic, asupra proceselor,
fenomenelor, relaţiilor, caracteristicilor activităţilor economice, pentru obţinerea de rezultate mai
eficiente prin valorificarea mai bună a resurselor, prin optimizarea lucrului, obţinerea unor rezultate
mai bune în domeniu în condiţiile concurenţei, prin îmbunătăţirea proceselor şi relaţiilor economice
de coordonare.
 Relaţia management educaţional-sociologie
Conceptul de management, dezvoltat la nivelul sociologiei, apare ca ştiinţă a organizaţiei şi
conducerii vieţii sociale, prin intermediul conceptelor de sistem, structură, instituţie, schimbare,
reformă, stil de conducere.
 Relaţia management educaţional-psihologie
La nivelul psihologiei managementul reflectă mecanismele interne ale activităţii umane, la
intersecţia dintre motivaţiile individuale şi finalităţile sociale. Managementul comportamentelor
orientează resursele atitudinale şi aptitudinale ale personalităţii şi valorificarea lor deplină în cadrul
unor relaţii interindividuale deschise, perfectibile în diferite medii sociale.

43
  Relaţia management educaţional-politologie
Văzut din perspectivă politologică, managementul reprezintă ştiinţa şi arta conducerii.
Procesul deciziei politice oferă managementului o schemă de acţiune eficientă: identificarea
problemei, pregătirea soluţiei optime, aplicarea soluţiei la scară socială, evaluarea rezultatelor,
evaluarea operaţională ce determină o nouă decizie.
 Relaţia management educaţional-informatică
Managementul educaţional are puncte comune mai ales cu tehnologia informaţiei, prin
similarităţi cu circulaţia informaţiei în unitate şi cu utilizarea diferitelor sisteme, limbaje şi produse
informatice în realizarea funcţiilor conducerii, în informatizarea diferitelor aspecte ale activităţii
practice.
 Relaţia management educaţional-statistică şi matematică
Interpretarea datelor cantitative, aplicarea teoriei probabilităţilor şi a cercetării operaţionale
în actul decizional, în construirea strategiilor optimale reprezintă punctele comune ale relaţiei
management educaţional – statistica şi matematica.
Managementul educaţional intră în relaţie şi cu ergonomia (prin asigurarea condiţiilor de
mediu în vederea eficientizării activităţilor), cu medicina (prin asigurarea condiţiilor de sănătate şi
obţinerea maximă a randamentului fizic şi psihic), cu etica (prin cunoaşterea şi respectarea
normelor şi regulilor de conduită morală în cadrul oricărei activităţi), cu logica (prin construirea şi
utilizarea raţionalităţii în toate actele, conduitele manageriale).

Funcţiile managementului instituţional

Funcţiile managementului instituţional, ca şi ale celui general, se concretizează în activităţile
de planificare, organizare, coordonare, antrenare, control şi evaluare.
Aceste funcţii sunt îndeplinite având în vedere particularităţile nivelului de învăţământ
(preşcolar, gimnazial, liceal) având în vedere valorificarea tuturor resurselor pedagogice:
Umane (cadre didactice, personal administrativ, personal nedidactic, elevi, parteneri
educaţionali);
Materiale (spaţiul, timpul, baza didactico-materială);
Financiare (buget central, local, contribuţii ale comunităţii);
Informaţionale (planuri, programe de învăţământ, materiale curriculare).

44
 GRĂDINIȚA NR.70

,,În grădiniță copilul nu doar se joacă,

ci se pregătește pentru viață. “
ECHIPA 70

Construită în anul 2008, în partea de sud-est a Municipiului București, pe Bulevardul

Lucrețiu Pătrășcanu, Nr. 12, sector 3, cu intrarea principală prin Bulevardul 1 Decembrie 1918
pentru un număr de 120 de beneficiari principali, la 8 grupe cu program mixt, Grădiniţa Nr.70 are o
suprafață de 4.362 mp, face parte din Domeniul Public al Sectorului 3 și este administrată de
Consiliul Local al Sectorului 3. Clădirea este tratată ca fiind monobloc, cu regim de înălțime: subsol
parțial, parter și etaj.
Unitatea de învățământ susţine evoluţia copilului, și îi oferă acestuia posibilitatea de a
învăţa, de a se dezvolta în concordanţă cu particularităţile sale individuale, în funcţie de cerinţele
actuale şi viitoare ale societăţii, prin:
- componenta educațională;
- componenta de îngrijire și supraveghere.
În primul rând, trebuie subliniat că unitatea noastră beneficiază de dotări moderne, sală de
festivități (sport) şi de calculatoare, bucătarie proprie echipată corespunzător conform normelor în
vigoare, spălătorie dotată corespunzător, curte generoasă cu spaţiu verde şi locuri de joacă, ideală
pentru confortul şi siguranţa copiilor.
Sălile unităţii noastre sunt foarte spaţioase, luminoase, mobilate ultra-modern şi
corespunzător nevoilor preşcolarilor, iar grupurile sanitare sunt îngrijite, uşor accesibile copiilor.
Copiii înscrişi la grădiniţa noastră sunt repartizaţi la 8 grupe cu program prelungit, pentru
fiecare nivel (mică, mijlocie, mare), activitatea instructiv-educativă desfăşurându-se pe 2 niveluri,
în conformitate cu prevederile Curriculumului pentru educația timpurie 2019, 0 - 6 ani, în
intervalul orar 07:30 – 17:30 (masă și somn).

45
 În final, având în vedere obiectivul principal al unității de învățământ – de a furniza
educaţie de calitate beneficiarilor noştri – oferta noastră educaţională cuprinde:
a) climat educaţional motivant;
b) personal angajat calificat şi cu experienţă;
c) ofertă educaţională diversificată (Biblioteca Copiilor, club de lectură, club de cultură
generală, de arte, de teatru, de vizionarea unor filme artistice/documentare, plimbări în aer liber,
excursii, vizionări spectacole, vizite la Grădina Zoologică, Grădina Botanică, Ferma Animalelor,
muzee, activități de dezvoltare personală etc);
d) asistent medical şi medic școlar în cadrul instituţiei;
e) meniu sănătos, elaborat de medicul pediatru în funcţie de necesităţile copiilor (mic
dejun, prânz, gustare);
f) permanentă colaborare cu părinţii;
g) activitate instructiv-educativă de calitate;
h) bază materială atractivă şi performantă;
i) imobil spaţios şi modern, dotat cu săli adecvate pentru activităţile desfăşurate (8 săli
de grupă cu dublă funcționalitate: activități și servit masa), 8 dormitoare pentru odihnă şi relaxare.
Grădinița este primul pas către lumea reală, în care socializarea este un element de bază
pentru dezvoltare. Toți copiii ajung la grădiniță și toți o percep ca pe o uriașă schimbare. Ceea ce își
dorește orice părinte este ca această schimbare să fie cât mai plăcută. Tocmai de aceea, toate
detaliile contează la alegerea grădiniței, de la dascălii care stau zi de zi cu cei mici, până la piesele
de mobilier ce se regăsesc în sala de grupă.
Încă din anul şcolar 2008 - 2009, anul înfiinţării, Grădiniţa Nr. 70 dispune de resurse
materiale variate şi numeroase, moderne, specifice unei grădinițe. În plus, de-a lungul anilor,
conducerea unităţii a supervizat sporirea bazei materiale, funcţionale şi didactice a grădiniţei, prin
sponsorizări directe sau prin donaţii, astfel încât în prezent, putem enumera printre resursele
materiale ale grădiniţei noastre, următoarele:
1) un număr de 8 săli de grupă luminoase, spaţioase, cu o amenajare corespunzătoare pe
arii de stimulare, cu accesorii, jucării, echipamente adecvate vârstei copiilor şi activităţilor
educaţionale desfăşurate, precum și cu mobilier pentru care există o mulțime de reguli care îl pot
defini perfect și contribuie la o amenajare corectă;
2) un număr de 8 dormitoare, amenajate corespunzator cu mobilier ergonomic, modern care
ocupă foarte puțin spațiu;
3) dulapuri individuale pentru copii;
4) 1 sală de sport/sală de festivităţi;
5) 1 sală pentru alte activități educative;
6) 1 cabinet metodic dotat cu materiale de specialitate şi materiale didactice necesare
educatoarelor pentru activităţile desfăşurate cu copiii;
7) 1 sală de calculatoare ;
8) aparatură tehnică (audio, video, videoproiectoare, computere, imprimante şi internet în
fiecare sală de grupă);
9) 1 cabinet medical, dotat corespunzător;
10) 4 grupuri sanitare accesibile pentru copii, îngrijite şi moderne;
11) grupuri sanitare pentru personal (didactic, nedidactic);
12) 1 grup sanitar pentru persoane cu dizabilități;
13) rampă pentru persoane cu dizabilități;
14) oficii/bucătărie proprie pentru pregătirea şi servirea hranei copiilor;
46
 15) spălătorie – călcătorie, cu echipamente industriale, care respectă normele de protecție și
siguranță fizică;
16) un număr de 3 spații destinate activității manageriale și administrative (1 birou director,
1 birou contabil, 1 birou administrator de patrimoniu);
17) alte spații.
O componentă esenţială calităţii oricărei instituţii de învăţământ, o reprezintă cea a
resurselor umane de care dispune. Din fericire, unitatea noastră dispune de resurse umane calificate
postului în totalitate, îndeosebi în ceea ce priveşte cadrele didactice.

Aşadar, în anul școlar 2021 – 2022, resursa umană existentă la nivelul unității de învățământ
este de 27 de posturi, astfel:
 personalul didactic:16 posturi didactice și 1 post director rezervat, din care:
 personalul didactic - auxiliar: 2 posturi didactic-auxiliar;
 personalul nedidactic: 8 posturi.
De asemenea, unitatea beneficiază și de consilier școlar și profesor de sprijin, astfel că,
preșcolarii cu cerințe educaționale speciale sau cu tulburări de comportament sunt monitorizați și
sprijiniți vederea diagnosticării precoce şi intervenţie timpurie, conform măsurilor legale care se
impun.
În ceea ce priveşte resursele educaţionale de care dispune unitatea noastră, considerăm că
dispunem de o dotare foarte bună cu materiale didactice. În acest sens, subliniem că actuala
conducere doreşte ca toate sălile de grupă să fie dotate cu cât mai multe planşe didactice pentru a
evita suprasolicitarea simultană a aceloraşi planşe din cabinetul metodic, punându-se accent şi pe
materialele didactice prezente la grupă, precum jetoane, planşe didactice, fişe de lucru, hărţi
tematice etc. De asemenea, în cabinetul metodic, unitatea noastră pune la dispoziţie cadrelor
didactice o bază didactică cu materiale didactice de specialitate variată, având în vedere formarea
continuă şi perfecţionarea educatoarelor. Nu în ultimul rând, dorim să subliniem că fiecare sală de
curs este dotată şi cu câte un laptop, imprimantă (alb negru, color), videoproiector şi conexiune la
internet.
Copiii înscriși în unitatea noastră de învățământ sunt principala noastră preocupare și
activitate primordială, astfel că, fiecare zi reprezintă cele mai importante aspecte pe care le luăm în
considerare.
Fiecare obiect din sala de grupă are o semnificație pentru vârsta preșcolară, iar acestea prin
viață atunci când sunt utilizate în jocurile copiilor.
Parteneriatul cu familia este conexiunea vitală pentru procesul educațional, iar scopul nostru
este ca părinţii să primească sfaturi şi suport despre cum să-i pregătească pe copii pentru grădiniţă
şi care sunt paşii procedurii de acomodare.

47
48
 DEFINIȚIA MANAGEMENTULUI EDUCAȚIONAL

Prof. Carmen Sotir

Director Grădinița Nr. 70

Învăţământul ca domeniu prioritar al vieţii ociale, ca ,,întreprindere“ de lungă durată, de

care depinde formarea celui mai important factor al naţiunii - omul pregătit prin studii, forţă de
muncă şi specialişti - nu se poate şi nici nu trebuie să-şi permită eşecuri.
Conducerea competentă şi eficientă a învăţământului, atat la nivelul sistemului, cat şi al
instituţiei de invăţământ necesită fundamentarea ei ştiinţifică. La baza acestei fundamentări stă
ştiinţa conducerii invăţămantului sau managementul educaţional. Funcţia de conducător (manager)
al invăţămantului este o profesie şi ca orice profesie, trebuie invăţată.
Managementul întruneşte condiţiile unei profesiuni, deoarece necesită o pregătire specifică,
urmăreşte obţinerea unor rezultate prin eforturi comune, solicită participare continuă şi adaptare,
competenţe specifice, disponibilitate etc.
Managementul reprezintă un proces conştient de conducere şi coordonare a acţiunilor şi
activităţilor individuale şi de grup, precum şi de mobilizare şi alocare a resurselor organizaţiei în
vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia, în concordanţă cu misiunea, finalităţile şi resposabilităţile
sale.
Managementul educaţiei reprezintă teoria şi practica, ştiinţa şi arta proiectării, organizării,
coordonării, evaluării, reglării elementelor activităţii educative (nu numai a resurselor), ca activitate
de dezvoltare liberă, integrală, armonioasă, a individualităţii umane, în mod permanent, pentru
afirmarea autonomă şi creativă a personalităţii sale, conform idealului stabilit la nivelul politicii
educaţionale.
Managementul educaţiei/pedagogic, apare ca disciplină pedagogică interdisciplinară, care
studiază ”evenimentele ce intervin in decizia organizării unei activităţi pedagogice determinate şi in
gestiunea programelor educative“, vizând realizarea, ca activitate conştientă, raţională, dar trebuie
să ţină seama şi de relaţia intre tipurile de educaţie ca specific şi dinamică (formală, non formală şi
informală), gradul lor de intenţionalitate şi organizare, aria de acţiune şi de influenţă. Conducere
empirică are în prim plan personalitatea conducătorului, intuiţia şi insuşirile necesare găsirii
soluţiilor la situaţii, fără conştientizarea raţională a unor principii, norme, proiecte, metodologii.
Managementul educaţional ar reprezenta o metodologie de abordare globală - optimă -
strategică a activităţii de educaţie, dar nu şi un model de conducere a unităţii de bază a sistemului
de învăţămant, aplicabil la nivelul complex al organizaţiei şcolare, în integralitatea ei.
Însăşi definirea educaţiei ca activitate, sistem de acţiuni de formare-dezvoltare a
personalităţii educatului, de influenţare conştientă, orientată şi reglată către anumite finalităţi, relevă
necesitatea şi exigenţa unei abordări explicite a conceperii, a organizării, a coordonării, a evaluării,
a optimizării continue a elementelor procesului educaţional. Ori, acesta devine chiar domeniul de
studiu al managementului educaţional, văzut ca şi teorie, şi ca practică, ca ştiinţă şi artă. Căci însăşi
educaţia este tot astfel concepută şi realizată.
Managementul educaţiei, apare ca disciplină pedagogică interdisciplinară, care studiază
”evenimentele ce intervin în decizia organizării unei activităţi pedagogice determinate şi în
gestiunea programelor educative“. I. Jinga considera că managementul pedagogic este definit
ca ştiinţa şi arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalităţi, potrivit unor finalităţi
acceptate de individ şi de societate. Apoi, e definit ca ”un ansamblu de principii şi funcţii, de norme

49
 şi metode de conducere care asigură realizarea obiectivelor sistemului educativ, la standarde de
calitate şi eficienţă cât mai înalte, iar la nivelul fiecărui sistem educativ se afirmă note specifice“.
Managementul educaţional are o sferă largă, conturându-se posibilitatea analizei
procesului şi a altor sisteme din sfera educaţiei (formale, nonformale), în vederea abordării globale
şi specifice a succesului în atingerea finalităţilor (ideal, scopuri, obiective).
Conform definiţiei de dicţionar a termenului ”management“ - în accepţia lui cea mai
generală - acesta se referă la ”activitatea şi arta conducerii“. Termenul își extinde însă
aplicabilitatea în variate domenii. Astfel s-a ajuns la vehicularea sa în domeniul educaţional sub
numele de ”management educaţional“.
În această viziune, a educaţiei ca un fel de companie sau societate comercială condusă de
unul sau mai mulţi manageri, produsul final nu este unul concret, palpabil. Acest lucru îi conferă
specificitatea, dar şi un grad sporit de dificultate actului de conducere educaţional.
Cand vrei să conduci o societate comercială profitabil, realizezi produse viabile, avand o
piaţă de desfacere asigurată. Realizarea produsului depinde aproape in totalitate de tine. Cand eşti
implicat însă intr-o „companie" educaţională- „produsele" sunt...oamenii pe care trebuie să-i
transformi. Aici intervine elementul de dificultate, deoarece produsul final rezultă dintr-o
interacţiune între două fiinţe umane pe care n-o poţi controla în totalitate.
Ea se poate realiza într-o măsură mai mare sau mai mică sau nu se poate realiza.
Componenta umană a procesului e subliniată de mulţi teoreticieni şi manageri ai educaţiei.
Mike Pedler, John Burgoyne şi Tom Boydell o plasează in centrul şi la baza ”companiei
educaţionale“. Drept consecinţă, managementul educaţional trebuie să fie intr-o mai mare măsură
artă decât ştiinţă, deoarece nu este numai un serviciu oferit oamenilor (ca subiecţi exteriori ai
procesului), ci pătrunde in fiinţa lor, promoducând o schimbare psiho-intelectuală, emoţională, de
personalitate. Formula îmbinării artei cu ştiinţa asigură eficienţa serviciului educaţional.
Analiza cercetărilor în domeniu, ca varietate, amplitudine, complexitate a abordării, arată că
managementul educaţiei nu se rezolvă decât interdisciplinar, că urmăreşte criterii de eficienţă şi
eficacitate, de succes educaţional, prin utilizarea superioară a resurselor umane, a conţinuturilor, a
proceselor, a relaţiilor, a strategiilor specifice.
Managementul educaţional ar reprezenta o metodologie de abordare globală – optimă –
strategică a activităţii de educaţie, dar nu şi un model de conducere a unităţii de bază a sistemului de
învăţământ, aplicabil la nivelul organizaţiei şcolare complexe. Managementul educaţional, ca
activitate psihologică, se bazează pe trei caracteristici (S. Cristea):
- conducere de sistem primar (abordare globală a tuturor ele- mentelor educaţiei şi a aplicaţiilor
specifice funcţiei conducerii, la diverse niveluri);
- conducere de tip pilotaj (valorificarea optimă a resurselor pedagogice ale sistemului educaţiei, prin
funcţiile manageriale: planificare, organizare, orientare metodologică, de reglare şi de
autoreglare);
- conducere strategică (evoluţie inovatoare de perspectivă a sistemului la diferite niveluri de
organizare).
Iată cum managementul educaţional impune asigurarea unei reale ţinute ştiinţifice, raţionale
şi creative, datorită caracteris- ticilor specifice educaţiei: ca proces, acţiune, relaţie, determinare şi
diversificare, realitate socială specială, rezultat al variatelor influenţe, definire în perspectivă, un
specific axiologic, determinat şi psihologic-subiectiv, permanenţa intervenţiilor şi relaţia obiectiv-
subiectivă, educatul ca obiect şi subiect.
Managementul educaţiei vizează realizarea, ca activitate conştientă, raţională, dar trebuie să
ţină seama şi de relaţia între tipurile de educaţie ca specific şi dinamică (formală, nonformală şi
50
informală), gradul lor de intenţionalitate şi organizare, aria de acţiune şi de influenţare.
GRĂDINIȚA NR. 71 - SECTOR 3

Grădinița Nr. 71 funcționează cu 2 corpuri de clădire:

 Corpul A, situat în Str. Fuiorului Nr. 9 (lângă Liceul Teoretic Dante Alighieri);
 Corpul B, situat în Str. Firidei nr 2 (lângă Școala Gimnazială Nicolae Labiș).
Corpul A funcționează din data de 01.09. 2008, iar Corpul B din data de 01.11. 2010.
Ambele corpuri sunt unități noi, anvelopate și dotate cu mobilier nou, aparatură modernă.
Au spații de joacă bine amenajate și spații verzi bine întreținute și curate.
Planul de școlarizare este de 9 grupe și 180 de copii.

OFERTA EDUCAȚIONALĂ A GRĂDINIȚEI

 ACTIVITĂȚI INSTRUCTIV-EDUCATIVE (în conformitate cu noul Currículum

pentru educația timpurie).

DOMENIUL ȘTIINȚĂ:
- Cunoașterea mediului;
- Activitate matematică.

DOMENIUL LIMBĂ ȘI COMUNICARE:

- Educarea limbajului.

DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE:
- Activitate practică;
- Educație pentru societate.

DOMENIUL ESTETIC ȘI CREATIV:

- Activitate artistico-plastică;
- Educație muzicală.

DOMENIUL PSIHO-MOTRIC:
- Educație fízică.

51
  ACTIVITĂȚI OPȚIONALE: La alegerea cadrelor didactice care au certificate de
competențe.

 PROGRAM
07:30-09:00 ADP – Deprinderi specifice primirii copiilor, deprinderi specifice servicii mesei
activitate individuală de explorare a unui subiect de care este interesat copilul.
ALA – Joc liber;
ADP – Întâlnirea de dimineață;
ALA – Jocuri pe centre de interes;
Gimnastica de înviorare.
09:00-11:00 ADE – Activități pe domenii experiențială
11.00-12 30 ALA – Jocuri distractive, jocuri de mișcare
ADP – Deprinderi specifice servirii mesei și îngrijirii personale
Moment de poveste
13:30-16:00 ALA – Activități de relaxare, activități recuperatorii, ameliorative, de
dezvoltare a înclinaţiilor personale.
ADP – Deprinderi de autoservire
16:00-17:30 ADE – Activități pe domenii experiențiale
ALA – Jocuri în aer liber, la aparatele de joacă și la nisipar
ADP - Activitate individuală de explorare a unui subiect de care este interesat
copilul; deprinderi specifice plecării acasă a copiilor.

 SPAȚIUL GRĂDINIȚEI: 9 săli de clasă (5 în Corpul A, 4 în Corpul B), 2 cabinete

metodice, 2 cabinete medicale, 2 bucătării proprii, depozite de alimente, spații frigorifice, oficii,
grupuri sanitare, 2 spălătorii, 2 centrale termice, curte cu spații de joacă.
 RESURSE MATERIALE: calculatoare, laptop-uri, internet,wi-fi, televizoare, DVD-
uri, smartboarduri, videoproiectoare, sistem de supraveghere video, sistem antiefracție, sistem
detecție incendiu, copiatoare, imprimante.
 GRUPE DE COPII: 9 - pe vârste și în funcție de alegerea părinților.
 SIGURANȚĂ: Grădinita are serviciu de protecție și pază cu firma specializată, este
dotata cu sistem de supraveghere video, antiefracție și sistem de alarmare la incediu.

 ALIMENTAȚIE: Fiecare corp dispune de bucătărie proprie în care se gătește

zilnic, cu bucătari specializați în meniuri pentru copii. Meniurile sunt echilibrate, cuprind zilnic
alimente din toate grupele (carne de pui, vita, porc, pește, lactate, legume, fructe, făinoase pregătite
în bucătăriile grădiniței), alcătuit conform normelor privind alimentația sănătoasă, elaborate de
Ministerul Sănătății Publice și vizat de medicul grădiniței; aprovizionarea se face zilnic și pregătirea
meniurilor la fel.

 ASISTENȚĂ MEDICALĂ: fiecare corp are cabinet medical propriu și asigură

trierea zilnică a copiilor, precum și supravegherea stării de sănătate, acordând ajutor
specializat atunci când este cazul.

 CAPACITATEA GRĂDINIȚEI:
CORP A -100 locuri
52
 CORP B – 80 locuri

 ACTIVITĂȚI EDUCATIVE ȘI EXTRACURRICULARE: proiecte și

parteneriate educaționale cu grădinițe, ONG-uri, școli, comunitatea locală;
 spectacole de teatru și circ organizate în grădiniță;
 deplasare la Teatrul Țăndărica și Ion Creangă, deplasări la Circul Globus, Balonul
Copiilor, Muzee, Observatorul Astronomic, Opera Comică pentru Copii;
 organizare de festivaluri – Festivalul Dovleacului și Carnavalul Mărțișorului;
 activități out-door;
 serbări cu ocazia Crăciunului, Zilei Internaționale a Femeii, sfârșit de an școlar;
 festivități de început de an școlar, Ziua poetului național Mihai Eminescu, Ziua
Internațională a Copilului;
 excursii la munte sau la mare;
 participare la Festivalul Do-Re-Mi, la Festivalul ”În pași de dans”;
 desfășurare de activități de educație ecologică, de educație rutieră, de educație pentru
sănătate, educație financiara.
 Concursuri școlare; Tim Tim-Timy, Vreau să fiu olimpic, etc.

CONTACT
Adresa: Aleea Fuiorului N. 9, Sector 3 București
Tel/Fax: 021 348 08 94
Programul Grădiniței: 07:00-17:30
Program Cabinet Medical: 07:00-15:00
Program administrație: 07.00-15:00
ÎNSCRIERILE LA GRĂDINIȚĂ se fac după Metodologia specifică, în perioadele fixate
de Ministerul Educației.
Acte necesare la înscriere:
Copie certificat de naștere copil;
Copii CI ambii părinți;
Copie certificate de căsătorie părinți;
Copii hotărâri judecătorești de încredințare a minorului (dacă este cazul);
Copii de pe certificatele medicale de handicap (dacă este cazul);
Adeverințe de salariat ambii părinți (declarație pe proprie răspundere dacă unul dintre
părinți nu lucrează).
MIJLOACE DE TRANSPORT: Metrou Nicolae Grigorescu; Autobuz: 101,102, 311

53
 CADRUL DIDACTIC, MANAGERUL CLASEI

Prof. Elena Ion

Director Grădinița Nr. 71

Obiectivele care stau în faţa educaţiei contemporane, dar şi a rolurilor dascălului, numeroase
şi complexe, pot fi îndeplinite numai cu un personal devotat, temeinic pregătit şi înzestrat cu
valoroase calităţi personale, profesionale, iar în postura directorului de unitate şcolară, calităţi
manageriale. Este subliniată cu deosebire sarcina formativă ce revine personalului didactic în
educarea generaţiilor de copii, aceea de instruire a acestora.
Inversarea de accent de pe informativ pe formativ, nu poate fi realizată doar prin simpla
formulare a unor deziderate elevate, deoarece presupune o reconsiderare a întregului sistem de
învăţământ şi în special o subliniere specială a locului şi a rolului profesorului în acest sistem, el
fiind specialistul care participă la formarea cadrelor pentru toate sectoarele de activitate.
Fiecare educator, învăţător şi profesor din întregul sistem de învăţământ, trebuie să fie atât
un bun specialist în domeniu, cât şi un bun educator. Numai îmbinând aceste două calităţi, cadrele
didactice îşi vor îndeplini în bune condiţii sarcina de înaltă responsabilitate şi onoare în formarea
tinerei generaţii. O profesiune semnifică un sistem de trăsături fizice, intelectuale, morale,
tehnologice, formate special pentru rezolvarea sarcinii specifice, într-un aspect al unui domeniu de
activitate: genul de muncă, forma de activitate definită, sistemul de solicitări specifice, drepturi şi
obligaţii, statut şi roluri, indicaţii şi contraindicaţii, norme de activitate, evaluare şi perfecţionare,
relaţii şi atitudini specifice.
Managementul întruneşte condiţiile unei profesiuni deoarece necesită o pregătire, urmăreşte
obţinerea unor rezultate prin eforturi comune, solicită participarea continuă, un complex de
cunoştinţe teoretice şi practice, de capacităţi şi de competenţe, implicare, dar cu precădere,
responsabilitate; cadrul didactic de predare îndeplineşte şi el rolul de manager, conducând,
grupa/clasa de copii/elevi, dar şi alte roluri importante.
Din punct de vedere psiho-social profesorul are rolul de a stimula elevii pentru o mai bună
participare în procesul de învăţare; de încurajare şi stimulare în desfăşurarea unor proiecte sau în
luarea unor decizii; de ajutor în depăşirea unor obstacole întâlnite pe parcursul procesului de
învăţământ; oferă proceduri şi modele mai eficiente pe are elevii le pot utiliza pentru îmbunătăţirea
demersului instructiv; oferă consiliere şi orientare atunci când este solicitat.
Sociologii atribuie roluri profesorului, conform statutului profesional stabilit şi reglat
normativ: organizator al procesului de învăţământ; proiectează şi planifică activităţile procesului de
învăţământ, organizează şi coordonează activităţi, comunică, dirijează, controlează, evaluează şi
ameliorează; educator, contribuie la dezvoltarea personalităţii elevilor, urmăreşte obiectivele
stabilite prin politica educaţională în curriculum, foloseşte conţinuturi şi procedee specifice pentru
atingerea obiectivelor; partener al educaţiei deoarece desăvârşirea perfecţionării nu există,
perfecţionarea se întregeşte pe tot parcursul activităţii didactice ”o şcoală în care profesorul nu
învaţă şi el, e o absurditate…”; membru al consiliului profesoral, ia decizii cu privire la
îmbunătăţirea demersului educaţional, atât la nivelul clasei cât şi al şcolii.
Evoluţia teoriilor şi modelelor manageriale reflectă drumul spre maturizarea conceptuală şi
aplicativă, spre posibilitatea clarificării extinderii conceptului şi în domeniul educaţiei, de la
adoptarea concepţiei iniţial şi dominant economic, la cea pedagogică. Oare unde se întâlnesc - în
psiho-pedagogie, dar mai ales în practică - cele două drepte: prima suprapusă funcţiei de director,

54
cealaltă, a profesorului cu predare efectivă la catedră? Având în vedere rolurile de manager al
organizaţiei şi respectiv manager al clasei de elevi, nu putem descoperi răspunsul la întrebare decât
făcând referire la reperele generale atât ale managementului şi ale managerului:
- proiectare de acţiuni, de strategii, de programe şi de planuri;
- iniţiator de idei, de ipoteze, de metode şi de relaţii;
- agent de soluţii – consilier, mediator de situaţii, conflicte, cazuri;
- diseminare, transmitere de idei, soluţii, conţinuturi, împreună cu acţiunile de înţelegere şi de
aplicare a acestora;
- utilizator, practician în aplicarea ideilor - nu doar teoretician - modelator;
- negociatorul conflictelor, al divergenţelor de opinie, consilier;
- decizie, selecţie a obiectivelor, a conţinuturilor, a strategiilor, a resurselor;
- model de comportament socio-profesional şi moral, promovare de valori interumane,
interrelaţionale;
- răspundere privind asigurarea de protecţie, siguranţă şi securitate a resursei umane;
- receptor al diferitelor mesaje intraorganizaţie şi extrainstituţie şi în acelaşi timp, emiţător;
- participare, implicare directă în viaţa şi activitatea specifică organizaţiei;
- organizator, realizator, responsabil de activităţi specifice etc.

Iată cum cu uşurinţă acum putem afirma - prin transferul celor câteva repere menţionate - în
sfera educativă, că profesionaliza- rea managerială a cadrului didactic se manifestă ca înalt nivel al
concepţiei, organizării şi al îndeplinirii activităţilor, al conducerii echipelor (resursa umană a
organizaţiei), al responsabilităţii, dar şi ca problemă de atitudine, pe lângă formarea capacităţilor şi
a competenţelor pedagogice propriu-zise, de specialitate.
Ştiind că echipele constitutive ale resursei umane sunt formate din angajaţi şi părinţii
copiilor, în parteneriat, dar mai ales din educabili pe nivele de vârstă (preşcolari, elevi, studenţi) se
contureză ideea că managementul instituţiei şcolare merge mână în mână cu managementul clasei
de elevi, deci cele două drepte de referinţă iniţială se suprapun, nu urmează direcţii diferite. Pentru a
fi un manager eficient al educaţiei, cadrul didactic trebuie să aibă o concepţie largă asupra educaţiei
şi a instruirii, a abordării interdisciplinare, o înţelegere clară a funcţiei manageriale şi a rolurilor
derivate, a aplicabilităţii în variate situaţii educaţionale. Profesorul manager poate deveni astfel
profesionist în educaţie, conducerea ei fiind o atribuţie intrinsecă, o condiţie fundamentală,
diferenţiindu-se de alte domenii unde profesiunea de manager este complementară pentru un
specialist.
Ca profesionist în educaţie, cadrul didactic manager trebuie să aibă în centrul atenţiei mai
ales calitatea resursei umane prin:
- conceperea conducerii ca fiind organizarea eficientă a activităţii şi a organizaţiei;
- realizarea raţionalizării lor prin utilizarea funcţiilor de prevedere, organizare, îndrumare,
coordonare, decizie, evaluare etc;
- valorificarea experienţei curente, anterioare şi a creativităţii membrilor echipei (a instituţiei
şi/sau a clasei de elevi);
- evidenţierea, încurajarea şi dezvoltarea relaţiilor socio- comunicaţionale, acţionale şi
profesionale;
- participarea la actul decizional;
- încurajarea formării continue, a perfecţionării profesionale şi personale, dezvoltarea culturii
organizaţionale şi manageriale la nivelul instituţiei şi a clasei de elevi;
- orientarea spre criteriile de evaluare centrată pe succes şi calitate;

55
 - promovarea proiectării şi valorificării cercetării şi inovării psiho-pedagogice.
Reconsiderarea statutului cadrelor didactice manager înseamnă a avea în vedere noua
perspectivă, a aduce îmbunătăţirile care se impun, a revedea funcţiile acestor profesionişti şi poziţia
lor în relaţiile cu elevii, cu părinţii acestora şi cu toţi factorii educativi, cu reprezentanţi ai
comunităţii locale, a le spori ponderea formativă în ansamblul activităţilor ce le desfăşoară. Noul
statut al cadrului didactic mai înseamnă a-l pune de acord cu noile obiective ale şcolii, cu noile date
ale cercetării ştiinţifice, cu noile modalităţi de lucru în activitatea didactico-educativă, cu
descentralizarea întregului sistem. Se impune o pregătire de actualitate complexă, mai largă şi mai
temeinică, determinată şi de responsabilitatea ce îi revine managerului cadru didactic şi de rolul
accentuat al elevului în procesul propriei formări, precum şi de modernizarea tehno- logiei
didactice. Ca manager al clasei de elevi, educatorul îndeplineşte multiple roluri, iar distribuirea
acestora are la bază în principal calităţile dovedite, pe competenţele dobândite. Îndeplinirea lor este
legată mai ales de afirmarea şi perfecţionarea celor din urmă, încât apare relaţia obiective-capacităţi
şi competenţe-metodologii, realizării-evaluarea pe criterii de reuşită, succes, progres, eficienţă,
calitate. Dacă elevii primesc şi atribuţii, sarcini în clasă, atunci sunt afirmate şi alte roluri
psihosociale ale profesorului: de stimulare, de încurajare, de ajutor, ofertă procedurală şi de
modelele mai eficiente, de consiliere.
Din punct de vedere psihosocial profesorul are rolul de a stimula elevii pentru o mai bună
participare în procesul de învăţare; de încurajare şi stimulare în desfăşurarea unor proiecte sau în
luarea unor decizii; de ajutor în depăşirea unor obstacole întâlnite pe parcursul procesului de
învăţământ; oferă proceduri şi modele mai eficiente pe are elevii le pot utiliza pentru îmbunătăţirea
demersului instructiv; oferă consiliere şi orientare atunci când este solicitat. Din punct de vedere
psihosocial profesorul are rolul de a stimula elevii pentru o mai bună participare în procesul de
învăţare; de încurajare şi de stimulare în desfăşurarea unor proiecte sau în luarea unor decizii; de
ajutor în depăşirea unor obstacole întâlnite pe parcursul procesului de învăţământ; oferă proceduri şi
modele mai eficiente pe care elevii le pot utiliza pentru îmbunătăţirea demersului instructiv; oferă
consiliere şi orientare atunci când este solicitat.
După cercetarea de sinteză a lui A. E. Woolfolk 1990 şi a lui I. Nicola 1996, sunt atribuite
profesorului ca educator şi manager următoarele roluri: expert al actului de predare–învăţare,
deoarece fiecare profesor îşi cunoaşte clasa şi îşi adaptează metodele şi procedeele de predare după
nivelul şi capacitatea de înţelegere a elevilor; agent motivator, pentru că declanşează şi întreţine
interesul elevilor pentru cunoaştere şi învăţare, aducând diverse materiale cu scopul de a stimula
curiozitatea şi dorinţa de cercetare a elevilor; lider, prin exercitarea autorităţii dar şi prin acordarea
de sprijin, fiind un prieten, un confident al elevilor, un substitut al părinţilor, consilier, deoarece
este un observator sensibil al comportamentului elevilor, un îndrumător persuasiv; model, pentru că
este, prin întreaga sa activitate un exemplu pozitiv pentru elevi; profesionist reflexiv, întrucât
cunoaşte, analizează şi înţelege problemele clasei; manager, prin activitatea sa de îndrumare, de
supraveghere, de dirijare şi de consultare în luarea deciziilor, de control şi de evaluare a
cunoştinţelor dobândite.
Aceste roluri presupun un sistem de demersuri, situaţii organizate, reguli de respectat. Pentru
optimizarea acestor roluri, consider că este necesar ca profesorul-manager să stabilească interacţiuni
în realizarea obiectivelor propuse printr-o organizare adecvată a formei şi a conţinutului lecţiei, prin
utilizarea metodelor potrivite; să intervină cât mai des, mai obiectiv, pentru a provoca şi menţine
interacţiunile în toate etapele lecţiei; să solicite elevii prin metode variate; să sprijine cooperarea în
echipă a elevilor; să stimuleze şi să cerceteze, utilizând metode variate de notare şi apreciere a
răspunsurilor formulate de către elevi; să aplaneze anumite disensiuni şi să prevină conflicte ce se
56
pot ivi în clasă; să ia diverse decizii pe parcursul activităţii, pentru îmbunătăţirea demersului
didactic; să aducă tot timpul noul în activitatea de predare, motivând elevii spre o mai bună
activitate şi spre obţinerea de performanţe superioare în procesul de învăţământ.
Înşişi elevii generează optimizarea acestor roluri, deoarece îşi doresc să fie conduşi mai
eficient în procesul de învăţare, pe domenii de cunoaştere stabilite de ei, după înclinaţiile şi
propriile lor dorinţe de cunoaştere şi cercetare; să fie antrenaţi în rezolvarea unor probleme ce le
dezvoltă inteligenţa, gândirea logică, spiritul practic şi creativ; de a relaţiona pozitiv, după o
conduită morală desăvârşită, luând în considerare nevoile şi aspiraţiile celorlalţi, nu numai pe ale
lor; de a fi ascultaţi, apreciaţi, stimulaţi după noi criterii, în care să se recunoască şi cele mai mici
performanţe.
Aşadar, categoriile de roluri generale în îndeplinirea oricărei activităţi sunt:
- de receptor al diferitelor mesaje;
- de emiţător de mesaje variate;
- de participant în activităţile specifice;
- de realizator, organizator, responsabil al unor acţiuni;
- de proiectant de acţiuni, strategii, programe, planuri;
- iniţiator de idei, ipoteze, modele, relaţii;
- de agent de soluţii-consilier, mediator de situaţii, conflicte, cazuri;
- de disiminator, transmiţător de idei, soluţii, conţinutului;
- de decizie, în selecţia obiectivelor, conţinuturilor, strategiilor, resurselor;
- de sursă de informare, model de comportament, purtător de valori;
- de consiliere, ghidare,orientare;
- de apărare, protecţie.
Formal, profesorului i se atribuie roluri, în raport cu activitatea sa instructiv-educativă, cu
ipostaze aferente rezolvării diferitelor obiective sau funcţii, pe care le ocupă şi de care răspunde: el
este privit ca profesor de o anumită specialitate, ca diriginte consilier, ca metodist, director,
responsabil de catedră metodică (cerc pedagogic), membru al consiliului profesoral sau de
administraţie, lider al unui grup de lucru în şcoală, inspector şcolar, animator cultural, formator-
metodist ş.a.
Esenţa rolurilor manageriale ale cadrelor didactice în activitatea de la clasă este orientarea şi
dirijarea resurselor umane şi materiale, de care dispune clasa şi procesul instructiv-educativ la un
moment dat, în funcţie de anumite componente:
- planificarea;
- organizarea: pregătirea materialelor, dinamica activităţilor educaţionale;
- decizia educaţională;
- controlul şi evaluarea;
- consilierea;
- decizia educaţională.

Dintre reperele amintite, vom face referire la control şi evaluare, având în vedere
importanţa acestei componente a rolului managerial în selectarea şi planificarea mijloacelor, a
metodelor şi a procedeelor de îmbunătăţire a calităţii demersului educaţional, în ansamblul său. Din
punct de vedere al managementului clasei de elevi, cunoaşterea stadiului la care se află activitatea
de realizare a obiectivelor propuse, precum şi identificarea nivelului de performanţă reprezintă
caracteristici esenţiale ale procesului de control. Nevoia controlului se exprimă în următoarele
considerente cu caracter general:
57
 - nu toate clasele au condiţii identice de derulare a relaţiilor şi proceselor educaţionale;
- personalul didactic are o structură eterogenă, ca nivel de pregătire ştiinţifică şi managerială;
- identificarea situaţiilor de criză educaţională nu se poate face întotdeauna în avans, sub
formă preventivă.
Prin intermediul controlului se urmăreşte modul de aplicare a prevederilor regulamentare.
Controlul presupune conlucrare, schimb de idei şi de opinii, în interesul optimizării procesului
educaţional. El trebuie să se desfăşoare şi să se organizeze în funcţie de obiectivele generale
stabilite.
Principalele funcţii ale controlului sunt:
- funcţia de supraveghere;
- funcţia de conexiune inversă;
- funcţia de prevenire a eventualelor situaţii de criză educaţională;
- funcţia de corecţie şi perfecţionare.

Etapele controlului sunt:

- pregătirea (identificarea obiectivelor, a problemelor, a tematicii controlului);
- desfăşurarea (utilizându-se metode diverse şi strategii directe şi indirecte);
- finalizarea (anumite discuţii, măsuri, eventuale controale de revenire, etc.).
Controlul eficient se fundamentează pe o îndrumare activă, ritmică şi temeinică. Stimularea
iniţiativelor şi generalizarea experienţei pozitive formează seturi de activităţi care, la nivelul clasei
de elevi, reprezintă o condiţie a succesului de tip managerial, în corelare continuă cu rezultatele
evaluării la nivel individual, de echipă şi general.
Evaluarea, la nivelul managementului de elevi, nu trebuie confundată cu evaluarea de tip
docimologic. Din perspectiva managerială, evaluarea reprezintă verificarea măsurii în care scopurile
şi obiectivele dintr-o etapă managerială dată au fost atinse. Evaluarea este atât de tip cantitativ cât şi
calitativ. Trebuie constituită o bancă de date, relevante pentru susţinerea evaluării pe criterii juste.
Banca de date manageriale este un element foarte important al procesului de conducere a
colectivului de elevi şi este compusă din informaţii structurate despre situaţii, evenimente.
Principalele componente (paşi) ale evaluării sunt:
- obţinerea informaţiilor: proces complex de identificare şi selecţionare a datelor, a faptelor şi a
evenimentelor;
- prelucrarea statistică are în vedere organizarea sistemului de date pe criterii aritmetice şi
numerice şi analiza fenomenelor interacţionale din clasa de elevi, prin intermediul unor
mărimi şi valori statistice (media, modul, dispersia). Centrarea activităţii de prelucrare
trebuie să se facă pe principiile fidelităţii şi ale validităţii.
- elaborarea aprecierilor: are în vedere emiterea şi formularea ştiinţifică a unor judecăţi de
valoare asupra datelor preluate din punct de vedere statistic. Este recomandat a se consulta şi
consilierul şcolar.
Toate fenomenele amintite trebuie să reprezinte elemente de formare şi dezvoltare
profesională pentru un bun manager al clasei de elevi, nu numai din perspectivele amintite, dar şi
din perspectiva relaţiilor cu colectivul de părinţi şi a colaborării cu managerul unităţii şcolare.

58
 GRĂDINIȚA NR. 154
ALEEA BARAJUL UZULUI NR. 9 SECTOR 3, BUCUREȘTI

Ne propunem

 Asigurarea accesului la o educaţie complexă şi echilibrată pentru fiecare copil, indiferent de

condiţia socială şi materială, apartenenţa etnică sau religioasă;
 Identificarea experiențelor de învățare care să sprijine dezvoltarea globală individuală a
preșcolarilor;
 Identificarea şi satisfacerea nevoilor de formare continuă, crearea contextului favorabil
acestor activităţi prin care să se asigure suportul producerii schimbărilor în educaţie şi
formării competentelor necesare introducerii noului în actul educaţional;
 Valorificarea experienţelor pozitive existente şi a specificului unităţii;
 Sprijinirea parteneriatelor grădiniţă-şcoală-comunitate şi a tuturor activităţilor care
determină părinţii să devină parteneri activi şi responsabili în educarea propriilor copii;
Satisfacerea asteptărilor beneficiarilor direcţi şi indirecţi;
 Dezvoltarea abilităţilor cadrelor didactice de a planifica şi implementa calitatea în educaţie.

Oferta educațională a grădiniței

Grădiniţa Nr.154 asigură un program educaţional în conformitate cu Curriculum-ul pentru
educație timpurie, adaptat la nevoile şi abilităţile fiecărui copil. Programul instructiv-educativ
proiectat în grădiniţa noastră valorizează în cel mai înalt grad nevoia de joc şi de dezvoltare liber-
creativă a copilului. Activităţile din curriculumul naţional sunt desfăşurate integrat şi
interdisciplinar.
Oferta curriculară:
 Domeniul Știinţe – activităţi de cunoaştere a mediului şi activităţi matematice;
 Domeniul Limbă și Comunicare – educarea limbajului şi a comunicării orale;
 Domeniul Psiho-Motric – activităţi sportive şi de pregătire a motricităţii fine
necesară scrierii;
 Domeniul Estetic și Creativ – prin activităţi de muzică, desen, pictură, modelaj;
 Domeniul Om și Societate – prin activităţi moral-civice, de dezvoltare emoțională,
de dezvoltare a deprinderilor practice, practic-gospodăreşti și de educare a unui comportament
ecologic.

Ofertă activități extrașcolare:

 Activități cultural-artistice: serbări cu diferite ocazii, concursuri, activități de
promovare a valorilor naționale (Eminescu prin ochii copiilor, Ziua Unirii,etc.)
 Activități cu temă ecologică: plimbări în natură, Micii ecologiști, plantăm flori,
Împreună pentru o grădiniță verde;
 Petreceri tematice: Carnavalul Toamnei, Petrecere de Halloween, Carnavalul
personajelor din povești, petreceri aniversare.
Dotări:
 14 săli de grupă spaţioase, luminoase, amenajate cu mobilier modular modern;
 bazin de înot;

59
  2 sălii de sport;
 2 cabinete medicale;
 cabinet consiliere;
 2 bucătării și spălătorie proprie;
 curte spaţioasă cu locuri de joacă amenajate cu suprafețe antitraumă;
 dotări audio-video, table interactive și videoproiectoare în toate sălile de grupă;
 materiale didactice adecvate, jucării variate şi atractive, fond de carte bogat etc.

Rersurse umane:
 Un număr de 319 de preșcolari;
  24 de educatoare calificate; medic, 2 asistente medicale, logoped, consilier școlar,
administrator financiar, administrator patrimoniu, personal nedidactic.
Resurse financiare:
 Finanţare de la bugetul de stat;
 Finanţare de la bugetul local;
 Finanţare extrabugetară.

Procesul instructiv-educativ este modern şi de calitate pentru că există o bază didactico-

materială adecvată, se utilizează strategii didactice moderne şi metode de învăţare active, bazate pe
joc, care să încurajeze curiozitatea, creşterea încrederii în forţele proprii, capacitatea de a relaţiona
cu ceilalţi copii şi cu adulţii.Preocuparea permanentă a cadrelor didactice este aceea de a adapta
activităţile la particularităţile de vârstă şi individuale ale copiilor şi intereselor manifestate de
aceştia.Parteneriatul educaţional este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul
copilului la nivelul procesului educaţional.
Pentru anul şcolar 2022-2023 colectivul didactic al grădiniţei şi-a propus proiectarea şi
implementarea unor activităţi extracurriculare şi extraşcolare în grădiniţă şi în comunitatte pe baza
parteneriatului dintre preşcolari, cadre didactice şi reprezentanţi ai comunităţii locale.

60
 PROCESUL DECIZIONAL

Prof. Oana Năstase

Director Grădinița Nr. 154

Decizia reprezintă un instrument particular de exercitare a managementului, un proces

deliberat, al unei persoane sau grup de persoane, de alegere dintr-o mulţime de variante de acţiune
posibile a aceleia care este considerată cea mai adecvată pentru atingerea unor anumite obiective şi
prin a cărei aplicare se influențează activitatea a cel puţin unei alte persoane decât decidentul.
Decizia presupune:
- mulţimea variantelor să fie formată din cel puţin două elemente;
- existenţa unei finalităţi: unul sau mai multe obiective de realizat;
- influenţarea acţiunilor şi/sau a comportamentului a cel puţin unei alte persoane
decat decidentul.
Raţionalitatea deciziei poate fi afectată de acţiunea următorilor factori:
- factorii raţionali, care se referă la alegerea celui mai bun curs de acţiune;
- factorii cognitivi, care se referă la nivelul de cunosţinte raţionale ale decidentului;
- factorii psihologici, care se referă la caracteristicile psihologice ale decidentului;
- factorii sociali, decidentul trebuie să ţină seama şi de opiniile, aspiraţiile
subordonaţilor.
Considerăm necesare precizări vizând cerinţele de raţionalitate a deciziilor manageriale:
- să fie fundamentată ştiinţific;
- sa fie imputernicită;
- să fie clară, concisă şi necontradictorie;
- să fie oportună, eficientă şi completă.
Orice decizie de conducere presupune existenţa subiectului conducător (cel care ia decizia)
şi a obiectului condus, intre acestea intercalându-se metodele, tehnicile, principiile şi instrumentele
specifice conducerii.
Un proces decizional cuprinde (H. Simon 1960):
- colectarea informaţiilor pentru formalizarea problemei decizionale;
- clasificarea problemei decizionale;
- conştientizarea problemei decizionale;
- identificarea alternativelor (proiectarea acestora);
- alegerea principiului evaluării;
- alegerea deciziei;
- implementarea deciziei,
Deci putem consemna etapele procesului decizional:
1. Identificarea şi definirea problemei: decidentul trebuie să identifice o problemă
decizională şi să o diferenţieze de una nedecizională, iar apoi trebuie să prezinte un scurt rezumat
privind principalele caracteristici ale problemei decizionale identificate;
2. Stabilirea criteriilor şi a obiectivelor decizionale.
3. Culegerea şi selectarea datelor: se culeg date şi informatii din din interiorul
organizaţiei şi din mediul extern acesteia (când este cazul).

61
 În cadrul procesului decizional, situaţiile decizionale se manifestă în:
- condiţii de certitudine (probabilitatea de a realiza obiectivul este maximă);
- condiţii de incertitudine (probabilitatea de a realiza obiectivul este apreciabilă, spre medie);
- condiţii de risc (probabilitatea de a se realiza obiectivul este redusă).

După orizontul activităţilor organizaţiei, deciziile pot fi:

- strategice (pentru perioada mai mare de un an);
- tactice (vizează o activitate sau o subactivitate, pentru perioade mai reduse decât intervalul
de un an);
- curente (sunt cele mai frecvente şi vizeză realizarea de obiective individuale, specifice,
constând în sarcini şi atribuţii; perioadele de referinţă sunt mai scurte, respectiv câteva
săptămâni).

În raport cu palierul la care este situat manegementul, deciziile sunt:

- la nivel superior (top management);
- la nivel mediu (managementul echipelor-responsabili, preşedinţi de comisii interne);
- la nivel inferior (managementul clasei de elevi).

După frecvenţa lor, deciziile pot fi:

- periodice (la anumite intervale definite);
- aleatorii (la intervale neregulate);
- unice (au caracter de excepţie).

Un proces de decizie se caracterizează, în principal, prin următoarele elemente:

- criteriile de decizie;
- obiectivul;
- decidentul;
- mulţimea şi varietatea alternativelor;
- mulţimea şi varietatea stărilor posibile;
- mulţimea şi varietatea consecinţelor imediate, pe termen mediu şi pe termen
lung;
- utilitatea aşteptată de decident in baza realizării unei anumite consecinţe.

Aşadar, decizia reprezintă elementul esenţial al activităţii manageriale, fiind cel mai
important instrument specific de exprimare a acesteia.
Ea constituie expresia cea mai activă, cea mai dinamică a managementului, prin care acesta
îşi exercită funcţiile. Decizia este un act specific speciei umane, iar decizia managerială reprezinta
hotărârea care are urmări nemijlocite asupra acţiunilor a cel puţin unei persoane. Reprezintă, în final
un act cu caracter obligatoriu, normativ, prin care organismele şi cadrele investite cu autoritate şi
responsabilitate decizională stabilesc direcţia unei acţiuni şi modul ei de realizare cu asigurarea
resurselor corespunzătoare. Procesul decizional ca act socio-economic prin care se dirijează
evoluţia fenomenelor sociale şi economice impune necesitatea unei corelări armonioase între
sarcinile, competenţele şi responsabilităţile celor chemaţi să-l înfăptuiască.
Referindu-ne la factorii determinanţi în luarea deciziei, aceştia se pot împărţi în două mari
categorii:
- factori interni;

62
 - factori externi.
Factori interni (tehnici, economici, sociali):
1. Factorul decident reprezentat de calităţile, cunoştinţele şi capacităţile individuale ale
persoanelor - sau ale grupului - antrenate în luarea deciziei;
2. Motivarea, ca acţiune de depistare şi de satisfacere a factorilor de stimul pentru
participarea la procesul conducerii şi la acţiunea de materializare a lui în practică;
3. Responsabilitatea, ca atitudine faţă de conţinutul şi consecinţele deciziei;
4. Volumul informaţiilor aflate la dispoziţia factorilor decidenţi care se referă atât la
fenomene cunoscute, cat şi la unele necunoscute, dar a căror probabilitate şi sens, apariţie se pot
predetermina;
5. Mediul intern, reprezentat de nivelul şi complexitatea elementelor de dotare
materială a unităţilor, influenţa permanentă exercitată de revoluţia tehnico-ştiinţifică, nivelul de
pregătire a personalului, stadiul la care au ajuns mijloacele de informare, climatul de muncă.

Factori externi (tehnici, economici, sociali)

1. Sensul şi ritmul de dezvoltare a ramurii sau a domeniului de activitate;
2. Informaţiile referitoare la valorificarea cercetărilor tehnice, economice şi sociale;
3. Restricţiile cu caracter funcţional de structură, de dimensiune şi cele cu caracter
normativ-legislativ;
4. Cadrul de relaţii reprezentat de ansamblul controlat al relaţiilor cu alte organisme
instituţii.
Mecanismul cel mai semnificativ al relaţiei manager-echipă îl reprezintă luarea în colectiv e
deciziilor. Sunt din ce in ce mai prezente manifestări ca: dorinţa de participare în comun la
construirea perspectivei unităţii în care angajatul îşi desfăşoară activitatea, certitudinea că fiecare
decizie este de interes colectiv, benefică tuturor, siguranţa că în rezultatele obţinute se evidenţiază
corect şi stimulativ contribuţia fiecăruia. Luarea în colectiv a deciziilor antrenează şi afectează de
cele mai multe ori acţiunile şi interesele întregii colectivităţi, în speţă atât ale personalului didactic,
cat şi nedidactic şi didactic auxiliar.
În afara acestor elemente, deciziile sunt influenţate şi de nivelul de pregătire şi experienţă a
managerului, care are acces la un număr insemnat de surse de informare, ceea ce creşte numărul
factorilor care trebuie luaţi în considerare în procesul decizional. In condiţiile unei decizii bazate
pe o contribuţie exclusiv personală, sau in cea mai mare parte individuală, este greu de imaginat
motivarea ei faţă de participanţi, în vederea aplicării şi implicit a obţinerii rezultatelor, a finalităţilor
scontate. Lipsa unei colaborări permanente, a unei consultări pe tot parcursul elaborării unei
decizii, va determina un sentiment de frustrare a colaboratorilor, de marginalizare, de ignorare, ceea
ce va determina nu doar un posibil efect bumerang, dar şi ineficienţa conţinutului deciziei, prin
neimplicarea motivată a colectivului în aplicarea acesteia. Problema luării deciziilor, analizată
teoretic, dar şi ca experienţă practică a managerilor şcolari au demonstrat că deciziile importante,
juste şi corecte sunt luate in condiţtiile participării colective şi deliberative, existând astfel şi un
grad ridicat de responsabilizare individuală şi colectivă în procesul implementării şi al eficientizării
rezultatelor.
În acelaşi timp, luarea deciziilor prin cooperare generează premise şi condiţii de dezvoltare a
spiritului de echipă, a conştiinţei profesionale, ceea ce asigură un demers managerial de calitate.
Ulterior adoptării deciziei, urmează în mod necesar o etapa de control a tuturor elementelor
ce au stat la fundamentarea deciziei; aceasta reprezintă o analiză care supune unei examinări de
ansamblu a factorilor, a imprejurărilor şi a motivaţiei care au condus la decizia adoptată. Analiza
63
se finalizează cu stabilirea în detaliu a planului de aplicare, identificarea obiectivă a tuturor
dificultăţilor posibile precum şi a modalităţilor de înlăturare a acestora. Această analiză finală este
deosebit de importantă şi nu se recomandă a fi neglijată.
În situaţia posibilă în care cea mai mare parte a consecinţelor deciziei nu sunt în concordanţă
cu efectele aşteptate ale deciziei, sau dificultăţile de aplicare sunt semnificative se impune o
reconsiderare totală a deciziei; aceasta poate conduce la reluarea procedurii decizionale, sau chiar la
înlocuirea deciziei iniţiale, deoarece procesul decizional constituie unul dintre cei mai importanţi
piloni ai unui management de calitate, la orice nivel de exercitare a conducerii, a îndrumării şi a
evaluării în context educaţional şi nu numai.

64
 2021 -2022

GRĂDINIȚA NR. 160

CINE
SUNTEM?

PREZENTAREA UNITĂȚII
Grădiniţa Nr. 160 a fost înfiinţată în februarie 1980, ca unitate aflată în subordinea
Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti. Grădiniţa funcţionează în local propriu compus
dintr-un corp de clădire cu subsol, parter, etaj şi mansardă.
Grădiniţa Nr. 160 are statut de grădiniţă cu program prelungit, este de stat, situată în partea
de sud-est a Municipiului Bucureşti, sector 3, cartierul Ozana, Aleea Perişoru, nr. 9 (tel. 021 345 36
50 ).
Grădiniţa nr. 160 a fost patronată până în anul 1991 de Întreprinderea Optică Română
trecând în subordinea Inspectoratului conform protocolului încheiat. În intervalul 1990 – 2021,
unitatea a beneficiat de reparaţii și igienizări periodice, fiind în patrimoniul Consiliului Local sector
3.
În anul 2000, Grădiniţa Nr. 160 a fost înscrisă în Proiectul de reabilitare, consolidare și
modernizare al Băncii Europene de Investiţii. Lucrarea a fost finalizată în 2008, grădinița
beneficiind de modernizare la standarde europene. Proiectul a fost aprobat în anul 2006. Contractul
a fost semnat în martie 2007, iar lucrările s-au derulat până în aprilie 2008. În prezent unitatea
noastră beneficiază de toate modernizările prevăzute în proiectul de reabilitare.
Grădinița Nr. 160 dispune de 10 săli de clasă cu triplă funcţionalitate, cu mobilier și paturi
rabatabile, DVD, calculatoare cu imprimantă, retroproiectoare și laptopuri. Mansarda unității este
împărțită în laboratoare pe diferite domenii: Sala de spectacole, sala de sport, cabinet
psihopedagogic, sala multimedia, cabinet de desen, sala pentru consiliu.
De asemenea, în toamna anului 2018, cu sprijinul Primăriei sectorului 3, s-a încheiat
reamenajarea curții grădiniței și a spațiului de joacă al acesteia. De atunci până în prezent, unitatea
beneficiază de mentenanță oferită de Primăria și Consiliul Local Sector 3.

FACTORII INTERNI
În anul școlar 2021-2022, procesul instructiv-educativ este asigurat de o echipă didactică
formată din 19 educatoare, 100% calificate, distribuite astfel: 15 educatoare titulare și 4 educatoare
suplinitoare calificate. Distribuția profesorilor după gradele didactice este următoarea : gradul I – 7
cadre, gradul II – 4 cadre, definitivat – 6 cadre , debutante – 2 cadre. De asemenea statul de
personal al unității mai prevede 2 cadre didactice auxiliare, 1 bucătăreasă, 1 muncitor necalificat, 1
lenjereasă, 1 paznic, 7 îngrijitoare.
Din analiza demografică, se observa faptul că evoluția numerică a preșcolarilor din
Grădinița Nr. 160 a fost în continuă creștere și a depășit de fiecare dată planul de școlarizare.

65
 An școlar 2016-2017 2017-2018 2018-2019 2019-2020 2021-2022
Număr copii 211 copii 256 copii 257 copii 293 copii 295 copii
inscriși

UNDE
SUNTEM?

ANALIZA FACTORILOR DE TIP CALITATIV

Rezultatele copiilor:
În urma activităţii de îndrumare și control și de asemenea în urma inspecţiilor tematice și de
specialitate s-a constatat că pregătirea continuă a copiilor în vederea integrării corespunzătoare la
școală a fost concepută și realizată ca un efort de orientare a personalităţii copilului către un stadiu
superior de dezvoltare intelectuală, etică, fizică și comportamentală. Prin păstrarea colaborării cu
şcolile generale Nr. 149, Nr. 82, Nr. 116 s-a constatat integrarea corespunzătoare a copiilor care au
frecventat Grădiniţa Nr. 160 în activitatea şcolara, aceștia obținând rezultate foarte bune la
învăţătură.
Activităţi educative și extracurriculare:
Participarea în procent mare și rezultatele meritorii ale copiilor din Grădiniţa Nr. 160, cât și
premiile obţinute de aceştia la concursuri, festivaluri organizate până în prezent, demonstrează
implicarea și profesionalismul cadrelor didactice.
Relaţiile interpersonale: Sunt bazate pe colaborare, deschidere, comunicare.
Calitatea educaţiei:
Grădiniţa funcţionează după un plan managerial propriu. Astfel ca manager împreună cu
responsabila de programe și proiecte educative a grădiniţei, voi iniţia și susține eficienţa
activităţilor în parteneriat cu familiile copiilor, Şcoala Generală Nr. 149, Secţia de Politie Nr. 13,
Direcţia Învăţământ, Direcția investiții și achizitii – Consiliul Local sector 3, Primăria Municipiului
Bucureşti, Biserica Sfântul Nicolae, grădiniţe şi şcoli din l sectorul 3, Teatrul Ion Creangă, Teatrul
Țăndărică, Circul Globus, diverse trupe de spectacole etc.

ANALIZA S.W.O.T.
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

 Constituirea curriculum-ului la decizia  Supraîncărcarea fișei postului;

unităţii axat pe nivelul de dezvoltare al copiilor și  Tendinţa unor părinţi de a impune reguli
opţiunile părinţilor; sau de a nu respecta regulile existente din
 Oferta variată de activităţi regulamentul intern;
extracurriculare;  Frecvența fluctuantă a copiilor;
 Cadre didactice calificate, care dovedesc  Personal nedidactic insuficient reportat la
spirit creator, realizând prin forțe proprii o serie numărul mare de copii și la spaţiul de întreţinere;
de mijloace didactice pentru noile abordări  Lipsa profesorului logoped în grădiniță;
educaţionale în scopul creşterii calităţii  Slaba motivare din punct de vedere
procesului instructiv-educativ; financiar pentru cadrele didactice;
 Competențe în utilizarea tehnologiei în  Slabe legături cu ONG-uri;
activitatea de predare-învăţare-evaluare;  Lipsa parteneriatelor internaţionale;
 Implicarea managerului și a cadrelor  Numărul mare de copii la clasă (din cauza
66
 didactice în crearea unui mediu ambiental prin cererii de înscriere a copiilor).
cooperare cu părinţii și Comunitatea Locală;
 Personal nedidactic calificat implicat în
problemele specifice grădiniţei;
 Ambient estetic și funcţional adecvat
desfăşurării optime a întregii activităţi din
grădiniţă;
 Întâlniri periodice între cadrele didactice,
părinţii copiilor si profesorul psiho-pedagog la
nivelul unităţii;
 Asigurarea transparenței educaționale
privind afișarea de activitați pe mijloacele de
socializare.
OPORTUNITĂȚI AMENINȚĂRI

 Crearea unei oferte educaţionale atractive  Neînțelegerea unor probleme psiho-

și popularizarea acesteia în diferite situaţii.
 Interesul cadrelor didactice de a participa
la programe de formare și dezvoltare
profesională;
 Diversificarea întâlnirilor cu părinţii prin
programe la nivelul grădiniţei şi al grupei;
 Relaţia cu partenerii sociali.
 Sprijinul Primăriei sector 3;
 Colaborarea cu specialişti din domeniul:
medical, cultural, psiho-pedagogic pentru
consiliere.
pedagogice de către părinţi;
 Lipsa unor metodici de specialitate
reactualizate;
 Frecvența fluctuantă a copiilor cauzată de
situaţia financiară a familiilor afectate de lipsa
locurilor de muncă, creşterea inflaţiei (precum și
situația pandemică);
 Legea sponsorizării neatractivă;
 Ritmul accelerat al schimbărilor conduce la
uzura echipamentelor existente;
 Instabilitatea la nivel social și economic a
potenţialelor instituţii partenere

VIZIUNEA
GRĂDINIȚA NR. 160 îşi propune să ofere ”Educație pentru minte, trup și suflet!”
Grădiniţa noastră urmăreşte:
1. Asigurarea accesului tuturor copiilor la servicii educaţionale de calitate;
2. Creşterea eficienţei şi calităţii procesului de învăţământ în vederea pregătirii unor copii cu şanse reale
în afirmarea şi evoluţia lor ulterioară, pe fondul unei societăţi în continuă schimbare, selectivă, pe criteriul performanţei;
3.  Modernizarea amenajării spațiilor şi dotării grădiniţei cu materiale şi tehnologie modernă, la
standarde europene, precum şi crearea unui ambient deosebit, stimulativ, care să asigure condiţiile pentru o bună
pregătire teoretică și practică, la formarea unei conduite civice în concordanţă cu valorile morale europene;
4. Asigurarea unui climat de stimulare şi motivare a dorinţei cadrelor didactice de a se perfecţiona
continuu pentru a atinge adevărata măiestrie didactico-pedagogică.

MISIUNEA
”Responsabilitatea Grădiniței noastre este de a îmbunătăți continuu toate aspectele necesare unei educații de
calitate, prin colaborarea familie-grădiniță”.

CALITATEA SERVICIULUI EDUCAȚIONAL ÎN PLAN EUROPEAN

67
 Prof. Maria Cristina Mămăligan
Director Grădinița Nr. 160

Omul reprezintă principala sursă a oricărei economii în drumul său spre modernizare.
Resursele umane educate, sănătoase, cu un potenţial fizic şi intelectual înalt, capabile de instruire pe
tot parcursul vieţii şi adaptabile la schimbările economice sunt esenţiale pentru un model de creştere
economică bazat pe competitivitate, eficienţă şi calitate. Pornind de la ideea existenţei
”organizaţiilor vii, managerii au ajuns la concluzia că resursele umane reprezintă sufletul acelor
organizaţii“ (Mathis, R. L., Nica, P.C., Rusu, 1997).
Calitatea resurselor umane reprezintă un cumul de proprietăţi şi caracteristici deţinute de
resursele umane ale unui organizaţii. În literatura de specialitate, calitatea se referă uneori la
”utilitate”, ”aptitudine de utilizare“ sau ”conformitatea cu cerinţele“ (S. Ciurea, N. Drăgulănescu,
1995), sau, definind conceptul de calitate în educaţie, aceasta constituie ”ansamblul de caracteristici
ale unui program de studiu şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite aşteptările
beneficiarilor, precum şi standardele de calitate“. (Legea nr. 87/2006 pentru aprobare a O.U.G.
nr.75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei).
Aşadar, calitatea resurselor umane nu are caracter static, strict delimitat la o anumită cerere,
ci reflectă o stare de fapt - ceea ce a fost bun odată poate să nu mai corespundă în prezent şi, cu atât
mai mult, în viitor.
Cea mai importantă componentă a capitalului uman, după cum am mai aratat este educaţia
şi, implicit nivelul de instruire. Pentru a surprinde eficienţa investiţiilor în educaţie trebuie analizate
costurile dar şi beneficiile procesului investiţional.
Costurile se referă la fondurile alocate pentru achiziţionarea de terenuri, dar şi construcţii cu
destinaţie educativă. Beneficiile private rezultate în urma investiţiei în educaţie sunt certe: creşterea
veniturilor, diminuarea riscului de şomaj, deci creşterea gradului de inserţie pe piaţa muncii.
Beneficiile sociale se concretizează în întărirea coeziunii sociale, creşterea productivităţii şi
asigurarea creşterii economice, reducerea costurilor sociale prin prevenirea excluderii sociale, etc.
Având în vedere că investiţia individuală în om se desfăşoară pe o perioadă lungă de timp,
nu numai la şcoală, ci şi la locul de muncă, responsabilitatea investiţională revine şi angajatorului,
nu numai angajatului, pentru ca procesul de producţie este supus permanent adaptărilor la noile
tehnici şi tehnologii apărute pe piaţă.
Educaţia trebuie să ajute la rezolvarea unor probleme cu care se confruntă societatea
contemporană. În acest scop, se impune perfecţionarea coerenţei interne a sistemelor educative cu
societatea, dar şi asigurarea unei anumite stabilităţi şi continuităţi a acestora care să le asigure
eficienţă pe termen lung.
Dacă investiţiile făcute în resursele materiale au drept finalitate formarea şi dezvoltarea
capitalului fizic (tehnic), investiţiile realizate în creşterea, educarea şi pregătirea profesio- nală a
resurselor umane, generează ceea ce numim capital uman.
Un deziderat important este dezvoltarea educaţiei şi a formării de-a lungul întregii vieţi, în
aşa fel încât schimbările şi restructurările din economie să nu producă efecte adverse pentru
coeziunea socială. Una dintre cele mai importante concluzii ale cercetării recente din domeniul
educaţiei este că investiţia în educarea şi formarea persoanelor este atât un factor de creştere, în
special în contextul actual de schimbări tehnologice rapide, cât şi un instrument de bază în
susţinerea integrării sociale.

68
 Acest lucru a fost confirmat şi de analiza rezultatelor studiului PISA, care arată că unele ţări
cu cele mai ridicate realizări medii au, de asemenea, cele mai scăzute niveluri de inegalităţi dintre
indivizi şi şcoli; cu alte cuvinte, îmbunătăţirea calităţii nu implică restricţionarea oportunităţilor, ci
dimpotrivă.
Educaţia şi formarea de înaltă calificare sunt considerate un instrument de reducere a
diferenţelor dintre regiunile mai puternic dezvoltate sau mai puţin dezvoltate, prin furnizarea de
resurse umane necesare dezvoltării economice şi sociale. Alegerea nivelului regional sau local al
gradului de instruire ca unul dintre cei şase piloni de bază a strategiilor pentru învăţarea
permanentă în Europa şi mişcarea pentru Learning Cities and Regions arată cât de importante au
devenit acestea pentru angajarea forţei de muncă şi dezvoltare locală şi regională.
O societate stabilă, democratică, se spune, nu poate exista dacă majoritatea cetăţenilor nu
dispun de un nivel minim de cultură civică. Ideea ar fi că educaţia de care beneficiază un copil
aduce foloase nu numai părinţilor săi ori lui însuşi, ci şi celorlalţi membri ai societăţii.
„Educaţia copilului meu contribuie la bunăstarea ta, prin promovarea unei societăţi stabile şi
democratice“ (M. Friedman). În urma faptului că un părinte plăteşte pentru educaţia copiilor săi,
beneficiază şi alţi oameni din societate. Dar este dificil să fie identificaţi toţi beneficiarii şi să li se
pretindă o plată. În concluzie, se spune mai departe, avem de-a face cu un efect de vecinătate.
Intervenţia guvernamentală ar fi necesară, pe de o parte, pentru a impune ca fiecare copil să
primească un nivel minim de şcolarizare, iar pe de altă parte pentru a finanţa această şcolarizare
în cazul în care nu toţi îşi permit. Nimeni nu contestă că un om care investeşte în propria educaţie
poate aduce beneficii nu numai sieşi şi familiei sale, ci şi altor oameni.
În ceea ce priveşte sistemul de învăţământ românesc, constatăm că acesta se confruntă cu
probleme structurale şi în special învăţământul rural care întâmpină dificultăţi majore în ceea ce
priveşte investiţia în infrastructura fizică, personalul didactic calificat, accesul limitat la formare
profesională şi la programele de formare continuă a populaţiei rurale.
La fel ca în toate ţările europene şi în România, calitatea educaţiei a devenit un domeniu de
interes deosebit având în vedere în primul rând decalajul naţional faţă de ţările dezvoltate şi
necesitatea obținerii unor finalități integrate în context european.
În acest sens s-a trecut la promovarea unor politici şi proceduri compatibile de asigurare a
calităţii predării şi învăţării, în vederea creşterii competitivităţii globale a învăţământului european
şi a facilitării recunoaşterii reciproce a diplomelor şi a gradelor didactice.
Calitatea serviciilor educaţionale este un obiectiv social dorit, iar contribuţia sa la creşterea
eficienţei de ansamblu a economiei este hotărâtoare.
Deşi cea mai largă idee răspândită cu privire la calitate este ca aceasta costă scump în ultimă
instanţă, cercetările în domeniu au demonstrat că aceasta concepţie este falsă.
Asigurarea calităţii în educaţie presupune elaborarea standardelor de referinţă, a normelor şi
a indicatorilor de performanţă în sistemul naţional de învăţământ având în vedere diferite aspecte
precum calitatea sistemului naţional de învăţământ, calitatea serviciilor furnizorilor, reprezentanţi
de unităţi şi instituţii de învăţământ; calitatea procesului de instruire şi de educare a elevilor este
demonstrată de rezultatele învăţării, pe baza aplicării metodologiilor de dezvoltare a curriculumului,
a metodelor de predare şi învăţare, a evaluării examinării şi certificării.
Preocupări privind asigurarea calităţii există şi în spaţiul extra-european sau global. De
exemplu, UNESCO şi OECD, luând act de dezvoltarea învăţământului transnaţional, fără graniţe
(borderless or cross-border education), sunt angajate pe calea elaborării şi adoptării unor
„orientări“ (guidelines) privitoare la calitatea serviciilor oferite de instituţiile transnaţionale.
Problema este aceea de a supune rigorilor calităţii nu numai instituţiile naţionale, ci şi pe
69
cele transnaţionale.

Dificultăţile cu care se confruntă instituţiile de învăţământ în prezent referitoare la

problematica managementului calităţii sunt: lipsa strategiilor şi a politicii în domeniul
managementului calităţii la nivel instituţional şi abordarea fragmentară a asigurării calităţii în
detrimentul abordării sistemice, insuficienţa informării şi instruirii personalului de toate nivelele în
domeniul managementului calităţii şi al sistemelor de calitate, abordarea problemei calităţii de pe
principii de identificare a neconformităţilor şi corectare a acestora în loc de prevenire a apariţiei
problemelor, insuficienţa orientării spre necesităţile clienţilor şi a partenerilor şi focalizarea pe
posibilităţi interne rezistenţă la schimbări şi complexitatea promovării schimbărilor în mentalitate,
atitudini, comportament.

70
 GRĂDINIȚA „BRÂNDUȘA”
Str. Brândușelor nr. 37/43, Sector 3, București
,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va
mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor.
Atunci să-i învăţăm cum să se adapteze.”
(Maria Montessori)
CINE SUNTEM?
Grădiniţa  ”Brândușa” a luat ființă în anul 1975, fiind una  dintre 
cele  mai  mari unităţi  de învăţământ preşcolar cu personalitate
juridică din Sectorul 3, cu o capacitate  totală  de 14 săli  de grupă. Clădirea are o suprafaţă
construită de 836 m2 pe două  nivele, iar curtea aferentă măsoară aprox. 5000 de m2, fiind amenajată
cu locuri şi aparate de joacă moderne, care respectă standardele europene de siguranţă şi protecţie.
De asemenea, în curtea grădiniței s-au amenajat spaţii verzi şi peluze care conferă grădiniţei un
profil modern, elegant și european.
Copilul este o entitate care evoluează de-a lungul parcursului său educațional.

Procesul instructiv-educativ se desfășoară conform Curriculumului Național   fiind 

structurat pe domenii de dezvoltare obligatorii și respectând o viziune unitară și coerentă.

OFERTA EDUCAŢIONALĂ
Educaţia timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală, asigură intrarea
copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu, prin formarea capacităţii de a învăţa. Investiţia în
educaţia timpurie este cea mai rentabilă investiţie în
educaţie.
Demersul educaţional al grădiniței noastre
promovează:
• egalitatea şanselor (unitatea noastră oferă un
învăţământ global, integrat, creativ și incluziv, dovada
constituind-o numărul copiilor cu CES și al copiilor de
diferite etnii care frecventează cursurile grădiniței);
• responsabilizarea părinţilor pentru educaţia
timpurie;
• pregătirea şcolară;
• evoluţia preșcolarilor;
• dezvoltarea interacţiunii cu comunitatea locală.

VALORI CHEIE: cinste, corectitudine, adevăr, responsabilitate, eficienţă, flexibilitate,

inovaţie, cooperare, respect, răspundere publică.
Grădinița „Brândușa” dispune de personal calificat, și anume: 26 de cadre didactice
calificate (23 titulari), dintre care 8 cadre au gradul didactic
I, 12 cadre au gradul didactic II, iar 6 cadre au gradul
didactic Definitivat, director, contabil, administrator de
patrimoniu, îngrijitoare, bucătărese, asistent medical,
medic pediatru și consilier psihopedagogic. Unitatea de
învățământ dispune de 14 grupe dotate conform cerințelor
pentru desfășurarea procesului instructiv-educativ.
71
 Educaţia timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educaţia formală, asigură intrarea
copilului în sistemul de învăţământ obligatoriu, prin formarea capaciăţii de a învăţa. Investiţia în
educaţia timpurie este cea mai rentabilă investiţie în educaţie.
Programa cuprinde toate activităţile existente în interiorul structurii organizaţionale a
grădiniţei de copii, destinate să promoveze şi să stimuleze dezvoltarea intelectuală, afectivă, socială
şi fizică a fiecărui copil în parte şi are în vedere atingerea următoarelor finalităţi ale educaţiei
timpurii:
 Dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul
propriu şi de trebuinţele sale, sprjinind formarea autonomă şi creativă a acestuia;
 Dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru  a
dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi conduite noi. Încurajarea explorărilor,
exerciţiilor, încercărilor şi experimentărilor, ca experienţe autonome de învăţare;
 Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei
imagini de sine pozitive și sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capaciăţi,
deprinderi şi atitudini ncesare acestuia la intrarea în şcoală şi pe tot parcursul vieţii.

Proiectarea curriculum-ului
Utilizarea curriculum-ului naţional aprobat de ME pentru
fiecare nivel și proiectarea CDŞ se realizează pornind de la
nevoile identificate ale preşcolarilor.
Proiectarea curriculară ia în considerare achiziţiile
anterioare de învăţare ale educabililor şi asigură dezvoltarea
laturii aplicative, practice a competenţelor dezvoltate, iar
proiectarea unităţilor de învăţare promovează şi încurajează
centrarea pe copil.
Realizarea curriculum-ului

Respectarea orarului proiectat și utilizarea auxiliarelor curriculare aprobate de ME, astfel

activitatea didactică se realizează în baza unor planificări curriculare bine elaborate;
o Corelarea parcurgerii disciplinelor la nivelul ariei curriculare și utilizarea evaluării
formative şi a feedback-ului pentru optimizarea procesului de învăţare;
o Informarea periodică a părinţilor privind progresul realizat şi rezultatele copiilor.
Dotarea cu mijloace de învăţământ şi auxiliare
curriculare
o Mijloacele de învăţământ şi auxiliarele curriculare sunt
în conformitate cu planul de şcolarizare prognozat şi cu oferta
educaţională. Toate sălile de grupă dispun de videoproiector, laptop și
imprimantă multifuncțională.
o Cadrele didactice au la dispoziţie tablouri cu imagini
reprezentative, jetoane cu imagini corespunzătoare tematicilor
abordate pe categorii de activităţi, cărţi cu poveşti, cântece, poezii,
auxiliare curriculare, truse logico-matematice, truse cu jocuri de
construcţii, truse cu jocuri de creaţie, etc.

Dotarea cu tehnologie informatică şi de comunicare

72
 o Funcţionarea conexiunii la Internet și utilizarea internetului în scop educativ;
o Utilizarea tehnologei informatice şi de comunicare pentru înregistrarea
şi evidenţa documentelor, comunicare internă şi externă.

Activitatea cu părinţii
Colaborarea grădiniţă-familie vizează, îndeosebi, o mai bună
implicare a familiei în activitatea grădiniţei și existența planificării
activităților extracurriculare/dirigenție cu părinții copiilor la nivelul
fiecărei grupe de copii.
Oferta activităților opționale
Activităţile opţionale sunt activităţi de învăţare/activităţi de
dezvoltare personală şi se includ în programul zilnic al copilului în
grădiniţă. Curriculumul la decizia școlii implică diverse activităţi
opţionale, stabilite de fiecare cadru didactic, la nivelul grupei, prin
raportare la particulartitățle de vârstă și individuale ale copiilor.
Oferta curriculară
o Domeniul Știinţe – activităţi de cunoaştere a mediului şi activităţi matematice;
o Domeniul Limbă și Cominucare – educarea limbajului şi a comunicării orale;
o Domeniul Psiho-Motric – activităţi sportive şi de pregătire a motricităţii fine;
o Domeniul Estetic și Creativ – activităţi de muzică, pictură, modelaj;
o Domeniul Om și Societate – activităţi moral-civice, de dezvoltare emoțională, de
dezvoltare a deprinderilor practice, practice-gospodăreşti și de
educare a unui comportament ecologic.

Oferta extracurriculară
Existenţa şi funcţionalitatea unor parteneriate cu
reprezentanţi ai comunităţii locale:
1. Primăria Sectorului 3
2. Școala Gimnazială Nr. 81
3. Școala Gimnazială Nr. 84
4. Școala Gimnazială Nr. 95
5. Poliție – Secția 13
6. Detașamentul de pompieri – Vitan
7. Biserica Foișor
8. Organizația Salvați Copiii
Proiecte și programe educaționale derulate la nivelul grădiniței „Brândușa“
Proiecte internaționale
„Să fim prieteni!-Free of bullying”- proiect pentru prevenirea bullyingului derulat în
parteneriat cu Organizația Salvați Copiii România, „Save the children“ și „Mary Foundation“
Danemarca/ Proiect interdisciplinar cu participare internațională „Micii olimpici“/ Proiect
interdisciplinar cu participare internațională „Discovery“/ Proiect interdisciplinar cu participare
internațională „Formidabilii“/ Proiect interdisciplinar cu participare internațională „Micul isteț“
Proiecte naționale
„Citește-mi 100 de povești!“- Asociația OvidiuRo - program de încurajare a lecturii în
grădiniță și familie/ „Campania 19 zile de prevenire a abuzurilor și violențelor asupra copiilor și
tinerilor” (FIICE ROMÂNIA)/ „Campania Globală pentru educație“- Organizația Salvați Copiii
73
România/ „Campania Zâmbetul din cutie“- Asociația Șansa ta - proiect umanitar pentru încurajarea
copiilor și părinților în sensul însușirii și îmbunătățirii abilităților privind inițiativa și devotamentul/
„Dreptul de a zâmbi“ - proiect de voluntariat și acțiune comunitară derulat în parteneriat cu Școala
Gimnazială Cocora, Ialomița/ „Prieteni la distanță“ - proiect educațional derulat în parteneriat cu
Școala Gimnazială Colelia, Ialomița (schimb de experiență și bune practici)/ „Eu învăț de la tine, tu
înveți de la mine, noi trăim în armonie“- proiect interetnic și intercultural derulat în parteneriat cu
Școala Gimnazială Cocora, Ialomița.
Proiecte municipale
„Prietenii mei“ - proiect educațional derulat în
parteneriat cu Grădinița Strop de Rouă (schimb de
experiență și bune practici)/ „Lăsați copiii să vină la mine!”-
proiect de formare a conduitei și conștiinței copiilor în
spiritul respectului față de un mod de viață sănătos, creștin/
„Un copil informat, o viață salvată“- proiect educațional
derulat în parteneriat cu ISU pentru formarea unui
comportament adecvat în cazul producerii situațiilor de
urgență/ „Învățăm să dăruim-Bătrâni și copii, vârste în
dialog“- proiect derulat în parteneriat cu DGASPC pentru
educarea preșcolarilor în spiritul înțelegerii, cooperării și întrajutorării celor vârstnici.

Proiecte locale
„Educația pentru sănătate la preșcolari“ - proiect educațional de educație sanitară derulat în
parteneriat cu Grădinița Rița Veverița și Asociația pentru Dezvoltare și Educație Timpurie IS3-
București/ „Pas cu pas spre viața de școlar“- proiect educațional derulat în parteneriat cu Școala cu
clasele I-VIII nr. 95, (schimb de experiență și bune practici)/ „Micul pieton“- proiect educațional de
educație rutieră derulat în parteneriat cu DGPMB-secția 11 de Poliție.
Proiecte derulate la nivelul unității de învățământ
Proiecte care contribuie la cultivarea interesului pentru povești, poezii și istoria
românilor
„Mihai Eminescu, luceafărul poeziei românești“/ „Ion Creangă, mărțisorul literaturii
române“/ „În lumea poveștilor”- 02 aprilie, Ziua internațională a cărții pentru copii - Ziua marelui
scriitor danez, Hans Christian Andersen/ „România, țara mea de glorii, țara mea dor“/ „Unirea,
românii au făcut-o!“/ „Cartea, un dar neprețuit“ -15 februarie - Ziua Națională a Lecturii.
Proiecte care contribuie la promovarea sănătății și a stării de bine
„Pentru inima mea, pentru inima ta, pentru familiile noastre“/ „Start la mișcare!“ -întreceri
cu biciclete/ trotinete/ role (Săptămâna europeană a mobilității)
Proiecte de educație ecologică
„Să ocrotim pădurea!“ - acțiune de ecologizare (15
martie-15 aprilie-Luna pădurii)/ „Apa, miracolul vieții“ - 22
martie-Ziua Mondială a Apei/ „01 aprilie-Ziua internațională a
păsărilor“/ „Terra, te iubim și cu drag te ocrotim!“ (22 aprilie-
Ziua Pământului)/ „Faceți Pământul să zâmbească!”-5 iunie-
Ziua Mondială a Mediului

Proiecte care contribuie la promovarea educației incluzive

74
 „Spune NU violenței, agresivității!” - proiect de prevenție a violenței/agresivității la
preșcolari;/ „Pace pentru copiii lumii”- Ziua Internațională a copilului;/ „Diferiți, dar egali“-
Fundația Filderman pentru Cultură, Artă și Educație (comunitatea evreilor).
Proiecte care contribuie la eficientizarea comunicării grădiniță-familie
„Împreună ne este mai ușor“;/ „Sub priviri calde“.
Proiecte de voluntariat și acțiune comunitară:
„Împarte dragoste și bunătate”- proiect educațional
umanitar;/ „Dăruiește o carte!“- donare de carte pentru
copiii din medii dezavantajate;/ „Mărțișoare, mărțișoare”-
târg de mărțișoare.

Misiunea grădiniței
- Satisfacerea nevoilor educaționale, sociale și
emotionale ale copiilor prin programe atractive,
stimulative, axate pe nevoile copilului și pe
activitatea lui fundamentală: jocul;
- Promovarea respectului de sine, de celălalt, de
mediu;
- Menținerea climatului de încredere, participare,
inițiativă și responsabilitate.

Viziunea grădiniței
Ca furnizor de servicii educaționale, ne propunem să asigurăm dezvoltarea fizică, spirituală,
socială, afectivă, cognitivă și culturală a copiilor. Inspirându-ne în demersul nostru educațional din
principiile pedagogiei moderne, ne dorim înbunătățirea calității
educației și favorizarea oportunităților de învățare ale tuturor
copiilor din grădiniță!
UNDE VREM SĂ AJUNGEM?
Ne propunem să îmbunătățim nivelul de realizare a
indicatorilor de performanţă care nu au fost autoevaluați cu
calificativul foarte bine, prin implementarea următoarelor acțiuni:
 Diversificarea fondului de carte (material informatic si
audio-vidoe) și informatizarea sistemului bibliotecar;
 Diversificarea ofertei educaționale și a tematicii
activităților curriculare/extracurrculare în baza feedbacku-urilor obținute din partea
membrilor comunității locale;
 Adaptarea echipamentelor, materialelor și mijloacelor de învăţământ la nevoile speciale
identificate (copii cu CES);
 Constituirea unei baze de date funcţionale la nivelul instituţiei în vederea consultării de către
factorii interini şi exterini prin site-ului grădiniţei.
La nivelul Grădiniței „Brândușa“ se ține cont de marile schimbări ale lumii moderne,
schimbând sistemul educațional vechi cu unul modern, implementând marketingul, cu scopul
îmbunătățirii serviciilor, menținerii și promovării acestor servicii în condiții de maximă eficiență.
Marketingul educațional configureaza viziunea grădiniței și pregătește copiii pentru viitor.

75
 CONTACT
Adresa: Str. Brândușelor, nr. 37-43, sector 3 București
Tel/Fax: 031 425 08 35
Programul grădiniței: 7:30 - 17:30
E-mail: gradinita.brandusa@s3.ismb.ro
Website: https://gradinita161.invatamantsector3.ro/
Înscrierile la grădiniță se fac conform metodologiei specifice, în
perioadele fixate de ME.

76
 CADRUL DIDACTIC, ORGANIZATOR ȘI MANAGER AL
PROCESULUI EDUCAȚIONAL

Prof. Iulia-Gabriela Măcăneață

Director Grădinița ”Brândușa“

Didactica modernă şi teoria educaţiei, militează deopotrivă pentru creşterea rolului

educabililor în procesul propriei lor formări, dar mai ales pentru rolul conducător al profesorului în
activitatea educaţională. Schimbările înregistrate până acum nu fac decât să sporească rolul activ,
formativ, de organizator şi conducător al profesorului în activitatea de pregătire a tinerelor generaţii
pentru muncă şi viaţă.
Pregătirea şi specializarea profesorului în activitatea didactică şi educativă îl îndreptăţeşte să
devină proiectantul, organizatorul şi conducătorul principal al operei de formare a personalităţii
elevilor. Profesorul, fiind cel care cunoaşte modelul de personalitate ce trebuie format într-o etapă
dată, care înţelege mecanismul complicat al construirii personalităţii, care stăpâneşte tehnologia
activităţii educaţionale, care posedă aptitudinile necesare conducerii unui colectiv şi priceperea
organizării vieţii acestuia, este firesc să fie principalul actor şi participant la opera educativă.
Aceste calităţi - şi nu numai - îl îndreptăţesc pe profesor să fie conducătorul procesului
educativ, al actului educaţional de calitate, documentat ştiinţific, organizat şi desfăşurat conform
metodologiilor specifice, având, în acelaşi timp numeroase alte roluri în calitate de cadru didactic
manager al procesului educaţional:
 profesorul conduce clasa de elevi într-un climat de colaborare, în baza şi în limitele
statutului său;
 profesorul se integrează, cooperează cu clasa, motivează, sprijină, atunci când elevii
dovedesc spontaneitate, iniţiativă şi afirmare;
 profesorul integrat acceptă trăirile, încurajează, pune întrebări, stimulează participarea,
sprijină şi foloseşte ideile elevilor, ia decizii curente împreună cu elevii, în opoziţie cu
profesorul dominator care se concentrează asupra propriilor idei, dă indicaţii, critică,
aşteaptă ascultarea necondiţionată;
 pe parcursul predării-învăţării-evaluării, profesorul ,,instruieşte”, conduce interacţiunile în
clasă, modul de înţelegere şi învăţare prin indicaţii, atenţionări, demonstraţii, asigurarea
condiţiilor, oferirea punctelor de sprijin aprobări şi dezaprobări, stimulări, completări,
reactualizări, exemplificări, explicaţii, comentarii, etc.
 împreună cu elevii, profesorul poate îmbina tipurile de decizii (prezentate la activitatea
decizională) dacă dovedeşte flexibilitatea necesară faţă de proiectul iniţial şi a format la
elevi deprinderile, capacităţile necesare într-un act decizional;
 profesorul are rolul cel mai interactiv în clasa: creează climat adecvat, iniţiază, orientează,
solicită, antrenează, exemplifică, critică în mod constructiv, nu etichetează;
 profesorul structurează, organizează forma şi conţinutul activităţii în clasă, modul de
desfăşurare a interacţiunilor, dar poate şi delega responsabilităţi elevilor în rezolvarea unor
decizii, sarcini, în limitele competenţelor acestora;
 în interacţiune, profesorul foloseşte cel mai des operaţia de solicitare a elevilor pentru a
provoca dialoguri, comunicarea, răspunsuri pe care le comentează, stimulează, optimizează,
dezvoltă echipa;
 profesorul utilizează mai ales evaluarea pozitivă, răspunsurile negative fiind corectate în
sens stimulativ, de căutare împreună a soluţiilor adecvate şi cu antrenarea grupului;

77
  profesorul nu numai că provoacă interacţiunea, dar o şi structurează, o orientează, menţine
tonusul, întăreşte comportamentele pozitive, asigură climatul de comunicare, participare,
cooperare;
 discursul profesorului influenţează interacţiunea, prin operaţiile logice pe care le conţine şi
le provoacă: definire, desemnare, clasificare, comparare, deducţie, explicare, evaluare,
afirmare de opinii, dirijarea înţelegerii, gestionarea metodică a mijloacelor specifice,
evitarea rutinei în modul de conducere şi manifestarea atitudinii, sugerare şi sprijinire a
fluenţei şi a originalităţii ideilor;
 în modul de planificare, proiectare a activităţii, profesorul insistă, nu pe probleme de
conţinut informaţional, ci pe proceduri de interactivitate, creativitate şi originalitate în
realizarea obiectivelor propuse.
D. Potolea găseşte următoarele roluri principale, după funcţiile asumate şi împlinite în plan
didactic: de organizare şi conducere a clasei ca grup social, de consiliere şi de orientare şcolară şi
profesională, de îndrumare a activităţii extraşcolare, de perfecţionare profesională şi cercetare
pedagogică, de activitate socio-culturală.
Formal, profesorului i se atribuie roluri, în raport cu activitatea sa instructiv-educativă, cu
ipostazele aferente rezolvării diferitelor obiective sau funcţii pe care le ocupă şi de care răspunde; el
este privit ca profesor de o anumită specialitate, ca diriginte-consilier, ca metodist, director,
responsabil de catedra metodică, cerc pedagogic, membru al consiliului profesoral sau de
administraţie, responsabil al unui cabinet de specialitate, lider al unui grup de lucru în şcoală, şef-
membru al unui proiect de cercetare complexă, delegat de către conducere în rezolvarea unei
sarcini, inspector şcolar, membru în asociaţii ştiinţifice, cercetător-practician, formator-metodist.
Cadrul didactic trebuie să-şi proiecteze activitatea în toate detaliile (obiective, resurse,
tehnologie, evaluare, decizie) stabilind precis ceea ce trebuie să realizeze (scop, obiective, standarde
de performanţă). Proiectarea activităţii didactice şi educative pe o perioadă mai scurtă sau/şi mai
îndelungată, presupune utilizarea unei tehnici specifice, având la bază datele cercetării ştiinţifice.
Ca proiectant, profesorul trebuie să cunoască bine cel puţin următorii trei parametri:
- obiectivele ce stau în faţa instituţiei de învăţământ şi a clasei de elevi, pe termen scurt, mediu
şi lung;
- conţinutul volumului de cunoştinţe cu care trebuie să opereze atât educabilii cât şi cadrul
didactic, pe termen scurt, mediu şi lung;
- tehnologia specifică proceselor respective, didactice şi educative, pe care le va conduce în
activitatea sa, adaptată nivelului de pregătire a elevilor, disponibilităţilor şi aptitudinilor
acestora, precum şi solicitărilor părinţilor-în ceea ce priveşte activităţile opţionale.
În calitate de conducător el trebuie să creeze condiţii optime de învăţare, să imprime un stil
de muncă plăcut, să introducă o notă de optimism, să menţină o disciplină liber consimţită, să aplice
principiile ştiinţifice în stabilirea regimului zilnic, a orarului de lucru, a alternării timpului de lucru
cu cel liber, să stimuleze spiritul de echipă şi să facă din colectivul clasei un factor educativ.
Calitatea de educator îl obligă să exercite şi să transpună în practica, la nivelul clasei, toate
funcţiile conducerii, având în vedere rolul de manager al clasei de elevi:organizarea, planificarea,
îndrumarea, coordonarea, evaluarea, decizia. Dascălul trebuie să dovedească însuşiri obiective în
activitatea didactică şi educativă, în predarea specialităţii prin care acţionează asupra formării
elevilor. Conducerea activităţii de învăţare, crearea motivaţiei necesare, dozarea sarcinilor şi
stimularea interesului pentru obiectul de învăţat pe care îl predă, evaluarea sistematică a rezultatelor
obţinute şi înarmarea elevilor cu un stil de muncă intelectuală, constituie cerinţe de bază ale
activităţii sale. El trebuie, de asemenea, trebuie să fie principalul animator al vieţii colectivului,
sarcină delicată prin importanţa sa. A şti să insufle entuziasm, să inspire încredere, să mobilizeze
78
forţele, să polarizeze toate energiile şi toţi factorii, să creeze o atmosferă tonică, optimistă, să
producă un climat favorabil atât învăţării,cât şi evaluării, înseamnă o personalitate puternică şi un
ansamblu de calităţi deosebite (tact pedagogic, dăruire, entuziasm, pasiune, obiectivitate,
perseverenţă etc.).
Educatorul trebuie să ştie care sunt coordonatele unei activităţi colective reuşite, condiţiile
antrenării membrilor unui colectiv în realizarea unui scop comun, ce fel de perspective i-ar putea
atrage şi ce stimulente le-ar putea întreţine elanul în muncă un timp îndelungat. Aici se îmbină cel
mai mult ştiinţa cu arta, tehnica de lucru cu talentul, experienţa cu iniţiativa, tactul cu măiestria,
calmul cu entuziasmul, căutările cu siguranţa.
Orice profesor este şi un creator de modele, de proiecte educaţionale, de profile, de metode
şi procedee, un inovator. O asemenea calitate îi pretinde profesorului imaginaţie, abilitate, inovaţie
în toate împrejurările, nu numai în cadrul lecţiilor. Orice elev este unicat şi fiecare cere un anumit
tratament pentru a se realiza optimal. A stabili condiţiile, tratamentul şi modalităţile prin care
fiecare elev îşi poate pune în valoare mai bine disponibilităţile şi calităţile sale şi a obţine succese,
înseamnă a descoperi atât personalitatea, cât şi potenţialul intelectual şi deschiderea spre cunoaştere,
spre conţinutul actului educaţional, în integralitatea acestuia. Creativitatea profesorului poate
acţiona la diferite niveluri: la nivelul concepţiei de organizare a predării unei discipline(a
specialităţii sale) la nivelul sistemului de predare prin originale şi eficiente forme de organizarea
activităţii, prin lecţii şi activităţi atractive, la nivelul utilizării unei metodologii diversificate, noi,
interesante; relaţia profesor-elev se canalizează spre mobilizarea acestuia pentru autoformare,
autoinstruire şi autoeducare sub îndrumarea competentă a profesorului, dar şi a părintelui, parte a
triunghiului educaţional.
Cadrul didactic este creator în sensul selectării, adaptării şi abordării metodelor şi a
procedeelor, tehnicilor de lucru la specificul fiecărui colectiv şi al fiecărui elev, în sensul anticipării,
selectării şi/sau proiectării de noi modele, obiective, tipologii sau prototipuri de metode şi/sau
procedee. Contribuţia lui la dezvoltarea învăţământului şi a educaţiei trebuie să fie continuă,
consistentă şi novatoare. Creativitatea profesorului se manifestă în toate domeniile învăţământului şi
ale educaţiei, cuprinzând şi activitatea extraşcolară şi extracurriculară.
A proiecta şi a desfăşura activităţi interesante, a organiza activităţi formative variate,
atractive, multiple şi complexe, a iniţia pe elevi în ,,tainele” specialităţii şi a-i ajuta să-şi
programeze activitatea, înseamnă a fi creatorul unui sistem de muncă pasionant, captivant,
atrăgător. Implicarea profesorului în activitatea de cercetare pedagogică urmăreşte să valorifice
potenţialul creator al unui detaşament atât de numeros şi să accelereze ritmul progresului în
învăţământ.
,,Într-adevăr, - scrie G. de Landsheere -, pare a fi în contradicţie cu orice activitate educativă
sănătoasă ca un profesor care observă lipsuri grave să nu încerce să le localizeze sursa pentru a le
remedia şi să nu manifeste nelinişte din cauza dificultăţilor probabile pe care aceste lipsuri le fac
previzibile în însuşirea ulterioară a unor cunoştinţe“. Practica fiecărui profesor reprezintă o
importantă sursă de cunoaştere şi cercetare, iar valorificarea forţelor şi capacităţilor personalului
didactic la nivelul şcolii şi a judeţului este o chestiune de organizare şi îndrumare.
Antrenarea cadrelor didactice în cercetarea ştiinţifică-vizând şi managementul clasei de
elevi-cere competenţă şi pasiune. Contribuţia profesorului la rezolvarea multor probleme didactice,
prin cercetare ştiinţifică reprezintă o îndatorire profesională şi de buna ei organizare depinde într-o
mare măsură progresul şcolii în care îşi desfăşoară munca, este un titlu de mândrie pentru fiecare
educator.

79
 Activitatea educativă a profesorului, presupune în mod necesar finalizarea ei, adică
sprijinirea fiecărui elev în acţiunea de calificare şi integrare în muncă. Profesorul-împreună cu
părintele şi psihologul-trebuie să desfăşoare şi o muncă de consilier şi orientator ajutând fiecare elev
să-şi aleagă corect tipul de studiu şi apoi profesiunea care corespunde cel mai bine profilului
personalităţii sale.
Sprijinirea elevilor în formularea proiectului lor de viitor înseamnă cunoaşterea temeinică a
fiecăruia, dezvoltarea capacităţilor lor de autocunoaştere, furnizarea unor informaţii profesionale,
sistematice şi selective, familiarizarea fiecărui elev cu criteriile unei alegeri raţionale şi mai ales
sensibilizarea lor pentru nevoile forţei de muncă. A le conştientiza cerinţele economice- sociale şi a-
i ajuta să ţină seama de ele în alegerea profesiunii, înseamnă a face o orientare raţională, pusă în
serviciul intereselor comune.
Fiecare cadru didactic poate şi trebuie să dezvolte interesele, aptitudinile şi talentele elevilor,
ajutându-i să-şi valorifice la maximum aptitudinile. Conducerea elevului de-a lungul anilor în
şcoală, astfel încât să se realizeze pe deplin, este cea mai autentica probă a unei acţiuni pedagogice
reuşite. Modelând personalitatea fiecărui elev, profesorul este preocupat să descopere direcţia
optimă de dezvoltare a acestuia şi de stimulare a capacităţilor necesare împlinirii sale. El devine
astfel specialistul care acordă şi o calificată asistenţă psihopedagogică indispensabilă dezvoltării
multilaterale a fiecărui elev. Ajutând fiecare elev să îşi aleagă tipul de studii şi apoi profesiunea care
corespunde cel mai bine personalităţii sale, profesorul rezolvă nu numai problema orientării
profesionale, ci şi pe aceea a integrării cu succes a absolvenţilor în viaţa socială, prin evaluarea
corectă a potenţialului individual.
Evaluarea rezultatelor înseamnă a dispune de un sistem de probe, a le putea interpreta, a
raporta rezultatele unor criterii de referinţă stabile şi obiective şi a trage concluzii valabile, care să
ducă la îmbunătăţirea ulterioară a activităţii. Evaluarea presupune urmărirea sistematică a eficienţei
fiecărei acţiuni, raportarea ei la obiectivul proiectat şi înregistrarea progresului pe care elevii îl
realizează într-un anumit sector, de la o etapă la alta. Profesorul urmăreşte în comportamentul
elevilor tot ceea ce poate servi la stimularea lor, la dezvoltarea dorinţei de autoperfecţionare şi de
creştere a capacităţii lor de autoevaluare. El va descifra deficienţele constatate, cauzele acestora,
insuficienţa propriei activităţi şi modalităţile de cercetare a tuturor acestora.
Evaluarea implică, de asemenea tact, apropiere şi înţelegere, dar şi exigenţă, realism,
corectitudine, imparţialitate, obiectivitate. Evaluarea cunoştinţelor, a priceperilor şi a deprinderilor
legate de specialitatea pe care o predă, ca şi a abilităţilor, a intereselor, a atitudinilor şi a trăsăturilor
caracteriale ale elevilor, are o importanţă educativă deosebită, deoarece poate deveni sursa unei
motivaţii susţinute. Educabilii apreciază şi îi clasifică pe profesori şi după sistemul de evaluare al
acestora. Actul de evaluare înfăptuit de către dascăl, trebuie să beneficieze-din partea elevilor şi a
părinţilor acestora-de o „notă tehnică“ obiectivă pentru a spori valoarea ştiinţifică a întregii
activităţi pedagogice a modelatorului de personalităţi, caractere şi nu numai. Profesorul îi poate
influenţa pozitiv atât pe copii, cât şi pe adulţi, prin organizarea şi îndrumarea diferitelor forme de
activitate extraşcolară şi extracurriculară: conferinţe, dezbateri, seturi de întrebări şi răspunsuri
(chestionare), audiţii şi vizionări tematice de interes psiho-pedagogic şi educaţional, urmate de
comentarii organizate la casele corpului didactic, cluburi, biblioteci, muzee, săli de lectură şi de
creaţie sau/şi chiar in unitatea de învăţământ. Legătura şcoală-familie este de importanţă majoră atât
în evoluţia şi dezvoltarea personalităţii copilului, cât şi în acumularea continuă şi eficientă a
volumului de cunoştinţe necesare parcurgerii tuturor treptelor școlarităţii. Proiectele educaţionale
tematice sunt o formă eficientă de abordare a parteneriatului şcoală-familie, dar şi o modalitate de
antrenare şi implicare reală, activă şi benefică în viaţa şi activitatea unităţii şcolare a celorlalţi
80
reprezentanţi ai comunităţii locale,factori cu putere de decizie (în lumina procesului de
descentralizare a învăţământului preuniversitar: primărie, consiliul local etc.).
Reconsiderarea statutului cadrelor didactice aduce, într-o perspectivă nouă, îmbunătăţirile
care se impun, atat ca poziţie a cadrului didactic în relaţia cu elevii şi familiile acestora, cat şi ca
agent al transformărilor sociale în relaţia cu ceilalţi factori educativi dar şi socio-decizionali. Noile
reglementări sporesc ponderea formativă în ansamblul activităţilor desfăşuate în cadrul şcolii şi nu
numai,pun de acord obiectivele şcolii cu cele ale comunităţii locale şi nu numai. Noul statut al
profesorului impune o pregătire mai complexă, mai largă şi mai temeinică, determinată de
responsabilitatea ce îi revine şi de rolul accentuat al elevului în procesul propriei formări, precum şi
de modernizarea demersului didactic în ansamblu.
Subliniem ca roluri generale ale cadrului didactic manager educaţional:
- receptor al diferitelor mesaje;
- emiţător de mesaje variate;
- participant în activităţi specifice;
- realizator, organizator, responsabil al unor acţiuni;
- proiectant de acţiuni, strategii, programe, planuri;
- iniţiator de idei, ipoteze, metode, relaţii;
- agent de soluţii, consilier, mediator de situaţii, conflicte, negociator, cazuri;
- diseminator, transmiţător de idei, soluţii, conţinuturi, împreună cu acţiunile de înţelegere a
lor;
- utilizator, practician în aplicarea ideilor, modelator;
- decident în selecţia obiectivelor, a conţinuturilor, a strategiilor, a resurselor;
- sursă de informare, model de comportament, purtător de valori;
- sursă de consiliere, ghidare, protecţie.

Sociologii deduc rolurile profesorului din funcţiile primite şi asumate, conform statutului
profesional stabilit (de cadru didactic) şi reglat din punct de vedere normativ: organizator al
procesului de învăţământ, educator, partener al educaţiei.
Pentru a fi un profesor manager eficient al educaţiei prin predarea-învăţarea-evaluarea
disciplinei sale, profesorul trebuie să aibă o concepţie largă asupra educaţiei şi a instruirii, a
abordării interdisciplinare, o înţelegere clară a funcţiei manageriale şi a rolurilor derivate, a
îndeplinirii acestora prin adaptabilitate la variate situaţii educaţionale concrete.

81
 GRĂDINIŢA NR.187
Sediul social-Str. MAGNETULUI NR.1 - SECTOR 3 BUCUREŞTI - TEL/FAX: 021.256.00.38 / mail:
gradinita187@yahoo.com

PREZENTARE
GRĂDINIȚA NR.187

Grădinița Nr.187 oferă copiilor oportunitatea de a învăța și a exersa abilități esențiale și

emoționale specifice vârstei și particularităților fiecărui copil. În educația copilului, rolul grădiniței
nu este numai de a desfășura activități didactice de predare-învățare-evaluare dar și de a corecta
ceea ce este negativ în personalitatea copilului și să contureze, să modeleze, părți pozitive ale
personalității acestuia prin colaborare cu acesta, cu familia lui, încât să se completeze reciproc în
orice situație și moment.
Prezentare grădiniță – GRĂDINIȚA NR.187 SECTOR 3 BUCUREȘTI – 3 Corpuri
(A+ B+ C)
19 grupe - 437 preșcolari (5 grupe Mici, 6 grupe Mijlocii, 8 grupe Mari); Autorizare și
acreditare ARACIP în anul 2019.
Rolul Grădiniței Nr. 187 este de a iniția într-un cadru organizat procesul de instruire şi
educare a copiilor, de formare, adaptare a acestora la solicitările societăţii, de transmitere a valorilor
culturale şi morale necesare comportamentului şi integrării lor în societate. Jocurile și poveștile
copilăriei, cântecele vesele, lumea fascinantă a jucariilor, poeziile dedicate mamei, dar si prăjiturile
delicioase ale grădiniței, toate crează fantastica lume din universul copilariei. Este locul unde
copilul va întâlni un mediu prietenos, familial, ce-l va încuraja să-și dezvolte abilități esențiale unei
dezvoltări sănătoase, în timp ce creativitatea, inteligența și imaginația vor fi stimulate zilnic cu
ajutorul cifrelor și al basmelor. Zâne blânde şi iubitoare îi primesc cu braţele deschise, şi cu
baghetele fermecate, le deschid uşi ale căror încăperi n-au fost niciodată văzute de copilași. Aici
totul este minunat, fiecare zi este o poveste, măsuţe mici şi scăunele ca-n povesti, jucării mici și
mari, cuburi nenumărate, cărţi frumos colorate, iar creioanele sunt fermecate, forfecuţe, toate sunt
rânduite cu grijă, în cutii și cutiuțe.
Ajutaţi de doamne care seamănă cu zâne descoperă tainele matematicii, descoperă forme și
culori pe care natura le oferă în fiecare anotimp. Aici e destul să-ţi doreşti, să vrei şi poţi să
călătoreşti pe aripi de vânt în lumea magică și fantastică a poveştilor: poţi fi pe rând zână, prinţ,
regină, cerşetor, căluț sau inorog neînfricat sau şoricel speriat, o cenușăreasă cu straie de aur, un
super erou ce salvează lumea sau cel mai bun aviator. Poţi construi împreună cu colegii castele
minunate, piste pentru mașini de curse, orăşele pentru copii sau jucării pentru cei mai buni prieteni.
Cu grijă și răbdare vei învăța să pictezi un câmp cu flori sau cel mai minunat buchet cu
flori, chipul duios al mamei sau cu degețele înmuiate în vopsea poţi picta steluțele iernii și rochița
primăverii. Poti să fii curios, să explorezi, să construiești nave și orașe, eşti invitat să descoperi
jocuri, aici poţi alege, decizia vă aparţine. 

82
 Grădiniţa se evidenţiază în comunitate prin calitatea procesului instructiv-educativ derulat
de-a lungul anilor, dar mai ales prin profesionalismul cadrelor didactice, printr-un management
eficient, aspecte pentru care suntem foarte căutaţi de părinti, mai ales pentru rezultatele deosebite
obţinute de copii la şcoală.
Grădinița Nr.187 dispune de 3 corpuri de clădire: 19 grupe cu program prelungit, corpul A -
9 grupe, corpul B – 6 grupe, corpul C - 4 grupe, cu dublă/ triplă functionalitate, cu dotări moderne
– videoproiectoare, table interactive, laptopuri, a beneficiat de modernizare la standarde europene în
anul 2019 cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Sector 3. Unitatea dispune și de alte săli pentru
diferite activități: sală de teatru, de festivitați, sală de sport, sala multimedia, cabinet
psihopedagogic, sală pentru consiliu, sală pentru comisia CEAC, bibliotecă și un teren de joacă de
4000 m2.
Planificarea strategică a unității cuprinde viziunea instituției, misiunea și valorile pentru
viitor.

VIZIUNE MISIUNE VALORI

VIZIUNEA
,,Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când
ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să se
adapteze.” Maria Montessori
MISIUNEA
Ştim că nu toţi copiii sunt la fel. Este uşor să înveţi a merge. Important este încotro te
îndrepţi. Doar două lucruri trebuie să le dăm copiilor noştri: rădăcini şi aripi. Noi împreună cu
familia îi călăuzim spre reușită și împlinire, căci ei ne reprezintă.
Misiunea descrie succint rolul grădiniţei, asigurarea unui act educaţional de performanţă,
care să contribuie la formarea unor personalităţi autonome şi creative, a unor preșcolari inteligenți,
eficienţi, activi, cooperanţi care să se adapteze uşor la regimul muncii şcolare şi la orice situaţie în
viaţă.
Abordările pedagogice ale cadrelor didactice centrate pe copii, susțin eficient dezvoltarea
generală a copiilor, oferă sprijin pentru strategiile lor de învățare și promovează învățarea practică,
prin jocuri și interacțiuni sociale. Asigurăm părinţii că educaţia copiilor lor se face într-un mediu
sigur, printr-o formare personală permanentă.
Valorile promovate în GRĂDINIȚA Nr.187 prin procesul de învăţare şi educaţie sunt:
Profesionalismul, Responsabilitatea, Comunicarea, Integritatea, Munca, Transparența, Toleranţa,
Bunătatea, Curajul, Perseverenţa, Respectul, Cooperarea, Autodisciplina.

83
 SERVICII OFERITE DE GRĂDINIȚA NR.187

Educație formală conform curriculumului național (DLC, DEC, DPM,

Serviciul DS, DOM); CDȘ/ educatoare; Cadre didactice calificate 100%, cu studii
Educațional de licență în domeniu; Derularea de proiecte educaționale (educație
ecologică, rutieră, sănătate, sport, dezvoltare personală, ISU) programe
atractive de activități extrașcolare: teatru, circ, muzee, excursii, serbări.

Asigurarea unui mediu adaptat nevoilor de dezvoltare ale copiilor preșcolari -

Serviciul de masă caldă pregatită în bucătăriile gradiniței de către 3 bucătari specializati și
asistență Asigurarea de servicii medicale prin cele 3 cabinete medicale; Existența
un ajutor de bucătar; Meniuri adecvate, deosebite, echilibrate, bazate pe
medicală a 3 cadre sanitare medii și a unui medic în instituție; Asigurarea unui
consumul de alimente proaspete: legume, fructe, lapte, etc. Blocurile
program eficient de activități sanitare, de nutriție; Respectarea regulilor
alimentare renovate conform standardelor; Proiect educațional pentru o
Serviciul de igienă în toate spațiile unității.
alimentație sănătoasă; Calcularea periodică a caloriilor.
nutrițional

Personalul nedidactic - Îngrijitoarele se ocupă îngrijirea preșcolarilor, servirea

Serviciul de
mesei; efectuarea curățeniei, dezinfecția spațiilor, ajută la îmbrăcatul/
îngrijire
dezbrăcatul copiilor. Din echipă mai fac parte 1 spălătoreasă, 2 fochiști care
ajută la funcționarea optimă a unității.

Serviciul de Cabinet de consiliere dotat cu mobilier și materiale adecvate; Existența unui

consiliere specialist (consilier) de două ori pe săptămână. Cadrele didactice desfășoară
activități de consiliere o dată pe săptamană pe teme de interes pentru părinți,
activități de mentorat pentu învățământul particular și de stat.

Un MEDIUL EDUCAȚIONAL - atractiv, stimulativ (centre tematice/teme/tradiții/

săptamanal), adaptat vârstei și nevoilor copiilor preșcolari, cu spații școlare bine întreținute și dotate
cu mobilier nou, modular, corespunător, cu echipamente, materiale și mijloace didactice
(videoproiectoare, laptopuri, table interactive), corelate cu necesitățile procesului instructiv-
educativ.
RESURSE UMANE - grădinița dispune de cadre didactice calificate, specializate în
învățământul preșcolar ce respectă standardele naționale ARACIP din domeniul educației privind
resursele umane calificate (100%) necesare desfășurării unui proces educațional eficient și eficace.
Cadrele didactice participă la cursuri de formare și dezvoltare profesională, organizate de CCD,
Universitatea din Pitesti, Curs Competente digitare – Univ. Politehnică.

În Grădinița Nr.187 se desfășoară proiecte și parteneriate locale, municipale, naționale și

internaționale alături de responsabiliul de proiecte cu alte instituții școlare, CMBRAE (,,Copil ca
tine sunt și eu“, ,,Să-ți vorbesc despre mine“, ,,Emoțiile vorbesc“), în vederea participării și
evidențierii potențialului copiilor.
De asemenea s-au realizat materiale pentru publicaţii: ,,Curcubeul copilăriei“, ,Gazeta
matematică”, studii (lucrări de gradul I), analize, proiecte didactice - Revista învățămantului,
relaţiile cu părinții etc.
Unitatea școlară dispune de RESURSE MATERIALE - laptopuri pentru cadrele
didactice pentru activitatea on-line, camere web video-proiectoare și table inteligente. Grupele și
holurile sunt dotate cu mobilier nou, rechizite, jucării, material didactic adecvat, biblioteca și
cabinetul metodic sunt dotate cu cărți, planse, material didactic, reviste de specialitate, costume.
84
 La GRĂDINȚA NR.187 din Sectorul 3 veți găsi un loc prietenos, unde buna dispoziție,
grija, dragostea și securitatea copiilor este elementul de bază care ne ghidează spre educarea
copiilor. Grădinița promovează o educație de calitate în conformitate cu noul curriculum, pentru
dezvoltarea gândirii cognitive, a abilităților și a formării deprinderilor specifice vârstei preșcolare.

85
 CALITATE PRIN FORMARE CONTINUĂ

Prof. Elena Căpraru

Director Grădinița Nr. 187

Calitatea educaţiei reprezintă ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu şi ale
furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite aşteptările beneficiarilor, precum şi standardele de
calitate. Evaluarea calităţii educaţiei constă în examinarea multicriterială a măsurii în care o
organizaţie furnizoare de educaţie şi programele acesteia îndeplinesc standardele de referinţă.
Aşadar, asigurarea calităţii şi a managementului eficient al calităţii constituie parte integrantă a
funcţiilor instituţiei de învaţământ, la orice nivel al şcolarităţii, pornind de la grădiniţă şi ajungând
la nivel postuniversitar şi chiar mai departe, deoarece în ţările Uniunii Europene se abordează şi se
subliniază importanţa formării cadrelor didactice, cu referire atât la formarea iniţială cât şi la
formarea continuă în cadrul reformei în învăţământul preuniversitar.
Alături de formarea iniţială a personalului didactic, formarea continuă constituie elementul
cheie al profesionalismului, al eficienţei şi al performanţei educaţionale, deoarece un sistem de
învăţământ este reprezentat de calitatea şi de profesionalismul resurselor umane implicate. Un rol
important ar trebuie atribuit domeniului formării continue, deoarece cadrul didactic, „în era
exploziei informaţionale“, trebuie să fie documentat, la curent cu ultimele noutăţi ştiinţifice şi
pedagogice, pentru a deveni „mesterul“ ce reuşeşte să imprime strălucire şi valoare diamantelor sale
copiii, pe care le organizează şi le îndrumă pe drumul cunoaşterii şi al devenirii profesionale şi
umane.
Ca tendinţă europeană în formarea cadrelor didactice putem evidenţia una majoră şi anume
profesionalizarea cadrelor didactice şi a altor categorii de personal implicate în educaţie. În sistemul
de învăţământ românesc problema formării continue a cadrelor didactice este din ce în ce mai
prezentă în direcţiile şi perspectivele politicilor naţionale educaţionale, iar competenţele dobândite
în urma finalizării diverselor programe de formare trebuie să atingă şi să concorde cu standardele
europene ce au în vedere, printre altele:
 competenţe de comunicare şi relaţionare;
 competenţe de utilizare a tehnologiilor informaţionale;
 competenţe psiho-sociale;
 competenţe de gestionare şi administrare a resurselor;
 competenţe de conducere şi coordonare;
 competenţe de evaluare;
 competenţe ce vizeză dezvoltarea instituţională şi self-managementul.
Pregătirea profesorului are un caracter sistematic şi organizat şi se realizează în învăţământul
superior pe baza unor planuri şi programe de învăţământ. Sistemul de pregătire a cadrelor didactice
este determinat de obiectivele care stau în faţa instituţiei de învăţământ, de nivelul creşterii
civilizaţiei materiale şi spirituale a întregii populaţii, ceea ce exprimă formula de ,,comandă
socială“. Prin acest sistem se ţine seama de progresele ştiinţei şi tehnicii, de realizări, de nevoile
prezente şi de perspectivele privind pregătirea viitorilor specialişti pentru diversele domenii de
activitate,dar mai ales de prevederile legale specifice, aflate in vigoare la momentul nevoii de
formare şi/sau perfecţionare. Introducerea unor noţiuni, a unor tehnici noi de lucru, reclamă
elaborarea unei concepţii corespunzătoare a pregătirii profesorului în concordanţă cu astfel de
cerinţe. Saltul pe care urmează să-l realizeze învăţământul superior în ceea ce priveşte formarea şi
perfecţionarea profesorilor, depinde într-o mare măsură de calitatea pregătirii viitoarelor generaţii
86
de specialişti în toate domeniile şi de ridicarea calităţii învăţământului în special. Mass-media şi
numeroasele mijloace de informare oferă inclusiv profesorilor posibilităţi de formare, documentare
şi perfecţionare. Cadrul didactic creator, cu o conştiinţă a ”lucrului bine făcut“, cu iniţiativă,
inovator şi capabil să se adapteze rapid la schimbările impuse de progresul impresionant al ştiinţei
contemporane, nu poate fi format decât de către profesionişti care să posede ei înşişi, asemenea
calităţi, modernizarea formării cadrelor ridicându-se astfel la nivelul exigenţelor celor mai înalte şi
venind în întâmpinarea atât a nevoilor învăţământului modern şi de calitate, cât şi a nevoilor
societăţii aflată într-o continuă evoluţie informaţională şi nu numai. Dintre cerinţele cărora trebuie
să le corespundă un învăţământ modern şi de calitate, amintim:
- un învăţământ modern trebuie se formeze şi să dezvolte independenţa şi creativitatea fiecărui
educabil, în limitele disponibilităţilor sale intelectuale şi psiho-fizice, ţinând seama de
nevoile dezvoltării societăţii;
- profesorul pregătit pentru o şcoală modernă urmează să asigure formarea şi dezvoltarea unei
atitudini corespunzătoare, receptivă, mobilă, flexibilă, complexă şi pozitivă în raport cu
schimbarea şi evoluţia fiecărui palier socio-educaţional, pentru a fi capabil să o înţeleagă şi
să participe la producerea ei;
- un învăţământ modern trebuie să permită fiecărui elev, nu numai să se dezvolte armonios, să-
şi formeze şi să-şi cultive optimal toate disponibilităţile, ci şi să contribuie la dezvoltarea
propriei personalităţi;
- un învăţământ complet trebuie să-i pregătească pe elevi şi pentru o cooperare socială în
activitatea productivă şi în viaţa extraprofesională;
- educaţia pentru integrarea în profesia aleasă, în viaţa de familie,în mediul social, în general,
trebuie să-şi găsească un loc important într-un învăţământ modern, de calitate.
Formarea profesională a dascălului trebuie să cuprindă toţi parametrii de calitate şi crearea
unui om nou, activ, cult, devotat valorilor promovate în societate. Profesorul trebuie să constituie
pentru elevii săi un model de conduită, de pregătire profesională, de ţinută morală, exercitând
asupra acestora influenţe nu numai prin volumul de cunoştinţe pe care le transmite, ci şi prin
orizontul de cultură pe care îl deschide elevilor, prin modul său de a gândi, prin concepţia sa
ideologică, printr-un intelect permeabil şi receptiv la nou şi la o continuă schimbare. Formarea sa
profesională vizează competenţa „specialistului“ încadrată într-un fond de cultură generală,
mobilizate şi sprijinite de o temeinică pregătire psihologică, pedagogică şi metodică, teoretică şi
practică.
Prin natura activităţii sale şi a statutului său, educatorului i se cere un larg orizont cultural, o
vastă informare în domenii diferite ale activităţii şi o nepotolită sete de cunoaştere, pe baza căreia să
poată răspunde adecvat intereselor variate ale elevilor săi şi setei acestora de îmbogăţire a
volumului de cunoştinţe, a experienţei de viaţă, în funcţie de etapa sa de dezvoltare umană.
Activitatea cadrului didactic modern depăşeşte spaţiul şi timpul prestaţiei la catedră, calitatea
procesului de învăţământ presupune o preocupare continuă pentru a se evita pericolul rutinei,al
stagnarii,al schematismului, al formalismului şi al stereotipurilor didactico- pedagogice şi metodico-
ştiinţifice.
Permanenta receptivitate pentru nou constituie o componentă fundamentală a sistemului
motivaţional al profesorului, menită să-i alimenteze mereu lupta pentru o calitate tot mai ridicată în
activităţile sale. Profesorul îşi poate realiza cu succes misiunea de educator numai dacă şi-a însuşit
priceperile şi deprinderile necesare pentru a da relaţiei profesor-elev o orientare şi un conţinut nou.
Relaţiile de apropiere, de încredere, de colaborare, deschiderea spre comunicare permanentă,
trebuie să caracterizeze tot timpul activitatea profesorului, manageral clasei de elevi.

87
 Iniţierea tinerilor profesori debutanţi în tehnologia predării,în arta didacticii specialităţii şi
însuşirea capacităţilor necesare activităţii complexe şi de calitate a unui profesor modern presupune
atât pregătire teoretică psiho-pedagogică şi metodico-ştiinţifică de bază, cât şi dobândirea unui set
de deprinderi didactice de natură practic-aplicativă, cum ar fi:
 folosirea mijloacelor audio-vizuale moderne şi organizarea activităţii pretabile în laboratoare
şcolare de specialitate (fizică, chimie, anatomie, biologie, limbi străine etc.);
 planificarea, organizarea şi desfăşurarea de activităţi în afara spaţiului educaţional şcolar-cu
precădere, facem referire la acţiuni extraşcolare şi extracurriculare, care presupun atat
abordarea unor mijloace de realizare diferite, specifice, cât şi aplicarea în practică a
cunoştinţelor dobândite în cadrul activităţilor curriculare;
 utilizarea curentă a tehnologiei informaţiei, în cadrul procesului instructiv educativ şi nu
numai.

Toate aceste priceperi şi deprinderi care ţin de tehnologia didactică, presupune un exerciţiu,
un contact nemijlocit cu relaţiile şcolare, realizat în cadrul practicii pedagogice, care să permită
studentului să cunoască şi să soluţioneze independent problemele didactico-educative cu care se
confruntă. Perfecţionarea permanentă a profesorilor reprezintă o cerinţă esenţială pentru şcoala
modernă, devine o necesitate vitală, o condiţie a existenţei şi a progresului ei, a calităţii în educaţie.
Legea educaţiei stipulează că „întregul sistem de perfecţionare a pregătirii profesionale a
personalului didactic are ca scop însuşirea temeinică a disciplinei de specialitate şi a metodicii
predării acesteia, a realizărilor noi în domeniul specialităţii şi a pedagogiei, a metodelor de muncă
cu preşcolarii, elevii şi studenţii“. Autoperfecţionarea constituie principala cale de îmbunătăţire a
activităţii profesionale.
Tocmai de aceea este de dorit ca fiecare educator să-şi întocmească un plan individual de
autoperfecţionare realist şi responsabil, în funcţie de propria nevoie de formare şi perfecţionare, în
condiţiile în care noile reglementări legale, metodologiile de aplicare a acestora impun indubitabil o
nouă abordare a managementului educaţional de calitate la nivel european, cu adaptare la condiţiile
şi normativele naţionale, judeţene şi locale.
Îmbinată cu autoperfecţionarea, formarea continuă generează ulterior schimbări majore atît
în modul de abordare a demersului didactic (oglindit în feed-beckul oferit de rezultatele etapelor de
evaluare a educabililor), cât şi în propria conştiinţă profesională, în dăruirea şi mândria de a aparţine
celui mai numeros detaşament de intelectuali ce au ca trăsătură definitorie conştiinţa valorii de sine
într-un domeniul profesional de înaltă ţinută, învăţământul, sistem de importanţă naţională
deosebită şi nu numai.
,,Profesionalizarea managerială“ a cadrului didactic se manifestă şi ca un înalt nivel al
concepţiei, al filosofiei muncii, al calităţii, al abordării problemelor umane, al activităţii, ca o
problemă de atitudine, pe lângă formarea capacităţilor şi competenţelor didactico-pedagogice
propriu-zise, de specialitate.
Venim din toate părţile Europei, fiecare reprezentăm atât statul şi politica sa educaţională,
cât şi pe noi înşine, exprimăm o istorie, o civilizaţie, o cultură, un mod de viaţă, fiecare cu propriile
diferenţe specifice, sub cupola generoasă a unui gen proxim european. Din această bogăţie
fabuloasă de valori culturale, spirituale şi educaţionale, valorificată în direcţia unor scopuri comune,
clar formulate şi prin conjugarea cărora avem toate şansele să construim o Europă puternică într-un
moment de convergenţă a globalizării şi a unei concurenţe fără precedent.

88
 Calitatea serviciului educaţional constituie, în acest context, un imperativ pentru un
învăţământ competitiv in plan european. Astfel, în viitor, societatea europeană a cunoaşterii poate
oferi nelimitate oportunităţi de evoluţie culturală, spirituală şi educaţională oricărui stat membru şi
de ce nu, oricărei persoane dornică de formare continuă la standarde de excelenţă profesională.
Considerăm că, pentru dezvoltarea durabilă a societăţii româneşti şi pentru realizarea unei educaţii
de calitate în cadrul sistemului de învăţământ, formarea profesională continuă are nevoie de
instituţii neutre, autonome, profesioniste şi eficiente, care să asigure calitatea programelor, să
realizeze cercetări şi prognoze, în vederea stabilirii de politici şi strategii de dezvoltare reală şi
rapidă in acest domeniu.
Contribuţia educaţiei şi a formării la creşterea şi dezvoltarea economică a fost intens
studiată. Datele şi studiile disponibile indică faptul că educaţia şi formarea sunt principalii factori
care contribuie la dezvoltarea economică şi la progres. Datele demonstrează faptul că investiţiile în
educaţie şi formare generează calitate şi creştere a nivelului de educaţie a forţei de muncă, factor
important de creştere economică. Realizarea obiectivelor Strategiei Lisabona este posibilă doar în
condiţiile existenţei profesioniştilor cu înaltă calificare, adaptabili şi capabili să utilizeze, în mod
eficient, cunoştinţele şi noile tehnologii existente. Acest obiectiv poate fi realizat prin creşterea
participării la învăţare pe tot parcursul vieţii, creşterea nivelului de educaţie, creşterea capacităţii
sistemului de învăţământ şi formare profesională iniţială şi continuă, furnizarea de competenţe şi
abilitati etc. Sistemele de educaţie şi de formare profesională trebuie să fie dezvoltate şi
modernizate în vederea unei mai bune adaptări la nevoile în permanentă schimbare şi la evoluţia
socio-educaţională şi economică.
Educaţia la standarde specifice de calitate, trebuie să contribuie implicit şi la soluţionarea
unor probleme cu care se confruntă societatea contemporană,deziderat în scopul căruia se impune
perfecţionarea coerenţei interne a sistemelor educative cu societatea, dar şi asigurarea unei
stabilităţi şi continuităţi a acestora, ceea ce conferă şi asigură eficienţa pe termen lung a întregului
proces educaţional, cu rădăcini în trecut, ancorare în prezent şi dezvoltare în viitor.
Obiectivul politicii educaţionale din România, de asigurare a oportunităţilor egale şi a
accesului egal la educaţie de calitate pentru toţi, cu şanse egale, poate fi realizat atunci când
cunoştinţele sunt furnizate de către cadre didactice beneficiare ale unei formări iniţiale şi continue
în concordanţă cu standarele calitative de referinţă. Calitatea educaţiei depinde în considerabilă
măsură de calitatea dascălului format el însuşi cu profesionalism.

89
 GRĂDINIȚA NR.191

Grădinița Nr.191 este înființată in anul 1975 (corp A) si 2011 (Corp B). Unitatea
functioneaza cu 13 grupe cu predare în limba română. Toate grupele grădiniței au regim de program
prelungit.
Grădinița dispune de 2 corpuri, 14 săli de grupă, 1 sală de calculatoare, 1 sală de
sport/festivităţi, bibliotecă şcolară/centru de informare şi documentare, cabinet medical, 2 cabinete
metodice, 2 bucătării, 1 seră si bazin de înot.
Viziunea
Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea. –
Nelson Mandela
Obiectivul principal al Grădiniței Nr.191 este creșterea calității activității instructiv
educative, în concordanță cu cerințele curriculumului și asigurarea modernizării bazei materiale, în
vederea obținerii de performanțe, ținându-se cont de situația concretă din unitate, de condițiile
comunității și de familiile preșcolarilor.
Misiunea
Asigurarea unui act educaţional de performanţă, care să contribuie la formarea unei
personalităţi autonome şi creative, la formarea unor copii sănătoşi, creativi, eficienţi, activi,
cooperanţi care să se adapteze uşor la regimul muncii şcolare şi la orice situaţie în viaţă.
Acumularea de către copii a tehnicilor de muncă intelectuală şi practică necesară instruirii şi
autoinstruirii pe durata întregii vieţi, însuşirea cunoştinţelor specifice, a valorilor naţionale şi
universale, educarea copiilor în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului, al demnităţii umane şi toleranţei, al schimbului liber de opinii. Asigurarea părinţilor că
educaţia copiilor lor se face într-un mediu sigur, într-o formare personală permanentă.
Ținte strategice fundamentate pe misiunea cunoscută şi asumată de toate grupurile de interes
reprezentate în unitatea noastră vor ilustra scopurile sau intenţiile majore pe care doreşte să le
dezvolte sau să le îmbunătăţească întreagă comunitate educaţional. Iată-le enumerate într-o ordine
prioritară, asociate fiind justificările de rigoare.
1. Asigurarea unui proces instructiv-educativ care să corespundă standardelor de calitate
prin aplicarea politicilor educaționale ale MEC, aplicarea principiilor învățării vizibile.
2. Desfășurarea unui management educaţional adecvat la nivelul grădiniţei pentru realizarea
unei educaţii centrate pe copil.
3. Facilitarea participării cadrelor didactice la cursuri de formare continuă şi perfecţionare în
vederea îmbunătăţirii calităţii procesului instructiv –educativ;
4. Dezvoltarea parteneriatelor educaţionale gradiniţă-familie, administrație locală,
comunitate, agenți economici, sindicate, ONG-uri, programe educaționale europene.
5. Atragerea de resurse de finantare și gestionarea eficientă a celor existente.
90
 Serviciile educaţionale de educaţie prescolara se adresează următorilor beneficiari:
- Beneficiari primari: preşcolari cu vârste cuprinse între: 3 ani – 6 ani;
- Beneficiari secundari: familiile preşcolarilor;
- Beneficiari terţiari: comunitatea locală, societatea în general.
Serviciile de educaţie prescolara oferite de grădiniţa noastră sunt centrate pe beneficiari,
deciziile majore sunt luate prin consultarea beneficiarilor secundari şi terţiari. Grădiniţa oferă o
abordare pluridisciplinară: educaţie, îngrijire şi nutriţie în acelaşi timp.
Resurse materiale
Grădiniţa asigură mediul care garantează siguranţa şi sănătatea copiilor, mediu sigur în care
copiii vor fi educaţi, iubiţi, îngrijiţi cât timp părinţii sunt antrenaţi în alte activităţi.
Mediul educaţional asigurat în grădiniţa noastră facilitează dezvoltarea liberă a copilului şi
pune în evidenţă dimensiunea interculturală şi pe cea a incluziunii sociale. Mediul este astfel
pregătit încât să permită copiilor o explorare activă şi interacţiuni variate cu materialele, cu ceilalţi
copii şi cu adultul (adulţii). Spaţiul răspunde cerinţelor minimale pentru învăţământul preşcolar.
Sunt asigurate cerinţe foarte bune privind asigurarea condiţiilor igienice în sălile de grupă,
bucătării, sala de mese, vestiar şi spaţiile sanitare. Mobilierul este adecvat particularităţilor de
vârstă. Spaţiul este dotat cu materiale pentru:
• Dezvoltarea fizică, a sănătăţii şi igienei;
• Dezvoltarea limbajului şi comunicării;
• Dezvoltarea cognitivă;
• Dezvoltarea social-emoţională;
• Dezvoltarea atitudinilor şi capacităţilor în învăţare.
Materialele didactice puse la dispoziţie asigură desfăşurarea educaţiei sanitare, ecologice,
rutiere și sprijină respectarea diversităţii culturale şi promovarea incluziunii sociale.
Copiilor li se permite accesul la materialele din sala de grupă şi folosirea acestora conform
specificului preşcolar. Materialele şi jucăriile sunt aranjate pe rafturi joase astfel încât copiii să aibă
uşor acces la ele.
Resursa umane raportată la planul de şcolarizare are acoperire cu cadre didactice calificate,
asistenta medicală profesională, personal nedidactic și didactic auxiliar responsabil.
Calificarea și pregătirea profesională a întregului personal al grădiniței reprezintă plus
valoarea unității, resursa umană fiind cea care oferă preșcolarilor experienţe orientate spre
adevăratele valori: responsabilitate, corectitudine şi respect.
Programul educativ al grădiniţei este flexibil, acoperind cerinţele dezvoltării copilului atât
psihic cât si fizic. În abordarea individuală a copilului, personalul didactic ţine seama de ritmul
propriu de dezvoltare al fiecăruia, de nevoile sale afective şi de activitatea fundamentală
corespunzătoare vârstei.
Educația oferită copiilor prin intermediul activităților derulate în cadrul programului
Grădiniței Nr. 191, se bazează pe o abordare care dezvoltă competenţe cheie pentru învăţarea de
lungă durată, într-o tendinţă modernă şi durabilă.
Procesul educațional se concentrează pe crearea unor experiențe de învățare stimulative prin
care copiii să descopere și să experimenteze lumea înconjurătoare, dezvoltându-și într-un mod
integral, liber, armonios și echilibrat întreaga personalitate (socio-emoțională, cognitivă, lingvistică
și psihomotorie). Conceptul pedagogic este îndreptat către nevoile și interesele copiilor, oferindu-le
acestora un câmp larg de cunoaștere și autocunoaștere, pregătindu-i astfel pentru o bună reușită
școlară și o integrare socială cu succes.

91
 EXCELENŢA SA, EDUCATORUL

Prof. Rodica Dumitrache

Director Grădinița Nr. 191

Educatorul este cadrul specializat, format şi perfecţionat distinct, care îşi desfăşoară
activitatea în instituţii specializate, a cărui activitate se desfăşoară într-un cadru planificat,
organizat, structurat, urmăreşte anumite obiective stabilite prin politica educaţională şi de
învăţământ, realizate eşalonat, progresiv, cu conţinuturi şi modalităţi specifice; îmbină formele de
educaţie ale învăţământului comun obligatoriu, cu cele potrivit particularităţilor individuale;
contribuie la dezvoltarea personalităţii autonome şi creative a elevilor şi nu numai .
Managerul este conducătorul, administratorul, organizatorul, coordonatorul unei echipe care
desfăşoară o activitate complexă de concepere, coordonare, administrare a elementelor implicate în
atingerea unor obiective. El formulează obiective strategice şi operaţionale, caută condiţii de
obţinere a performanţei, adoptă decizii de diferite tipuri şi grade de complexitate, pune accent pe
rezultate şi pe analiza lor complexă.
Profesorul-manager se situează la un înalt nivel operativ al conducerii procesului instructiv-
educativ, la nivelul clasei şi al disciplinelor sale: ia decizii în proiectare şi organizare, se afirmă ca
lider în realizarea obiectivelor împreună cu elevii, îndrumă elevii, previne şi înlătură factori
perturbatori, prevede şi gestionează resursele, îşi adaptează stilul de conducere, armonizează
acţiunile formale şi nonformale, adaptează la clasă deciziile unităţii, reglează procesele implicate în
conducere, previne şi rezolvă stări tensionale, realizează optim comunicarea în clasă, utilizează
sistemul informaţional din clasă în cunoaşterea şi reglarea acţiunilor, gestionează resursele şi
situaţiile procesului instructiv-educativ, realizează sarcini de marketing educaţional (de adaptare la
cererile, aspiraţiile elevilor, părinţilor), asigură climatul optim desfăşurării activităţilor, consiliază
elevii, facilitează evoluţia spre succes a elevilor şi perfecţionează cultura managerială, rezolvă
conflicte de statut şi rol la nivelul integrării sale în şcoală şi în clasă, rezolvă probleme privind
afirmarea autorităţii sale şi a libertăţii elevilor, dirijează interactivitatea în clasă şi la lecţii, prevede
şi coordonează schimbări în activitatea la clasă, cooperază cu elevii în realizarea obiectivelor şi a
funcţiilor manageriale, asigură managementul curriculumului specific la disciplina sa, utilizează
continuu feed-back-ul pentru obţinerea succesului managerial, îşi perfecţionează stilul de conducere
a clasei şi a procesului educaţional.
Profesorul ca educator şi manager desfăşoară o activitate de conducere globală, optimă şi
strategică a sistemului şi a procesului de învăţământ. El aduce o argumentare multiplă pentru
schimbare, fie din partea şcolii, fie a clasei, fie a elevilor, sesizând şi rezolvând conflicte ce apar
astfel; modifică modul de intervenţie în situaţii concrete, în acord cu aşteptările şi cu
particularităţile elevilor; se bazează pe participarea, afirmarea, asumarea responsabilităţilor,
implicarea sa şi a elevilor în diversitatea situaţiilor educaţionale; are opţiunea strategică pentru
comunicare, motivare, participare, formare pentru o dezvoltare activă a clasei; adoptă abordarea
constructivă şi înlăturarea barierelor în faşa dezvoltării, a rezistenţei la schimbare, trecând de la
negare la adaptare şi apoi la afirmare. Munca profesorului ca educator şi manager este complexa,
presupune cunoştinţe suplimentare de psihologie, pedagogie metodica managementului şi nu numai,
pentru desfăşurarea în condiţii optime a procesului educaţional.
„Secretul“ unui management general organizaţional eficient şi calitativ este „acordul fin“
între gândirea strategică şi cultura organizaţională. Formatorii culturii organizaţionale sunt nu doar

92
managerii clasei de elevi, ci şi conducătorii organizaţiei. De ei depinde modelul de cultură care va
defini organizaţia şi care va determina supravieţuirea sau prăbuşirea ei. Pentru a crea o instituţie
caracterizată de calitate maximă, trebuie să existe lideri transformatori, cu iniţiativă, viziune,
răbdare, respect, perseverenţă, curaj, credinţă. Cheia transformării unei instituţii este transformarea
omului. Indivizii îşi doresc un conducător competent şi interesat, în care să poată avea încredere şi
care respectă calitatea.
Pentru a crea o cultură organizaţională „de perspectivă“ nu este suficient ca oamenii să fie
trataţi doar ca fiinţe economice (prin acordarea de recompense financiare, prin corectitudine sau
autoritarism), socio-economice (corectitudine, amabilitate, politeţe), intelectuale (delegarea
responsabilităţilor, mediu optim pentru folosirea abilităţilor şi energiei); ei trebuie priviţi ca întreg:
trebuie să li se recunoască nevoia de autorealizare, de participare la o misiune, chiar de participare
la procesul decizional, nevoia de autocontrol şi de creaţie. Construirea unei astfel de culturi se
bazează pe colaborare, îmbunătăţire continuă, viziune clară, aprecierea oamenilor la adevărata lor
valoare. Indiscutabil, este un proces de durată şi deloc simplu.
Desigur, cunoaştem cu toţii profunzimea dictonului ”Ştiu că nu ştiu nimic“ – Socrate -, dar
câţi dintre dascăli, sau de câte ori am aprofundat noi înşine prin introspecţie a propriei conştiinţe
aceste cuvinte cu puternica încărcătură profesională, personală dar şi vocaţională? Educatorul cu
vocaţie este acela care face din plăcere ceea ce face, care este omul ”de şcoală“, responsabil,
conştient că ţine în mâinile sale destinul fragilelor vlăstare cu ochii larg deschişi a cunoaştere, a
iubire, a înţelegere şi a încredere. Conştient că gradiniţa sau (şi) şcoala reprezintă pentru copil (mai
ales în vâltoarea unei societăţii contemporane în plină efervescență) a doua casă, familie, mic
univers sau pârghie a echilibrului său emoţional, educatorul îşi face mai mult decat datoria, aceasta
reprezentând doar ştiinţa şi norma didactică. A fi educator, a fi dascăl înseamnă însă mult mai mult
decât ştiinţa (pedagogie, metodici ale predării) educaţiei, chiar dacă ştiinţa înseamnă adevăr şi da,
înseamnă meserie.
Profesia şi calitatea de educator înseamnă tact, măiestrie, răbdare, toleranţă, înţelegere, iar
mai presus de orice înseamnă implicare şi SUFLET! Vorbind despre suflet ajungem din nou
inevitabil la frumos, la artă, la vocaţia de cadru didactic, ceea ce impune revenirea la introspecţia
sugerată de Socrate prin dictonul amintit, deoarece oglinda minţii reflectă gândurile noastre, iar
oglinda inimii reflectă sentimente, emotii, dorinţe. Ce şi cine oare dorim să fim, dar mai ales cine
suntem pentru educabili? Ştiinţa sau arta? Norma sau vocaţia? Ştim ce şi cât ştim despre noi înşine
întâi de toate? Ce-ar fi să încercăm a fi în primul rând responsabili?
Responsabilitatea reprezintă o opţiune personală prin care dascălul îşi asumă datoria,
apostolatul şi obligaţiile, iar din acel moment meseria devine profesie, educaţia devine artă, iar
cunoştinţele, atitudinile şi deprinderile îmbracă haina indestruc- tibilă a competenţelor educatorului.
Educaţia oferă conţinuturile ce urmează a fi asimilate, iar pe de altă parte ea se preocupă de modul
in care să fie asimilate, de formarea capacităţilor. Rolul conducător al educaţiei apare in intervenţia
acesteia in crearea unui climat educaţional favorabil, cu valenţe educative puternice asupra formării
personalităţii umane. De aceea, nu este deloc greşită sau inoportună afirmaţia că „educaţia este o
artă“, dar şi pentru că a educa înseamnă şi a simţi, a iubi copilul, „materia primă“ din care
educatorul dintotdeauna, ca şi cel al viitorului modelează întâi de toate gingaşe suflete pentru ca
apoi minţi cuminţi să asimileze asemenea unui burete, cunoştinţe, deprinderi, priceperi şi chiar un
sistem propriu de valori, pe nivel corespunzător de vârstă.
Copilăria este perioada în care dezvoltarea psihică a copiilor cunoaşte salturi deosebit de
importante. Părinţii, educatorii şi persoanele din jurul copiilor au datoria de a orienta, sprijini şi
contribui la dezvoltarea lor. Pentru a educa micul şcolar trebuie mai întâi de toate să îl cunoşti, să îl
93
înţelegi, să ştii cum să te apropii de el pentru a-i câştiga încrederea şi a-i stimula receptivitatea.
Fiecare copil are un potenţial educativ innăscut care trebuie doar descoperit şi activizat. Aceasta
este misiunea sfântă a şcolii, a educatorilor, deoarece, după cum spunea Comenius: ”E îndoielnic
să existe o oglindă atat de murdărită, încât să nu reflecte totuşi imagini într-un fel oarecare; e
îndoielnic să existe o tablă atât de zgrunţuroasă încât să nu putem scrie totuşi ceva pe ea.“
Pentru a fi un bun educator-manager, ”realizarea“ normei didactico-managerială nu este
suficientă! Vocaţia nu rămâne în spatele uşilor închise, când zeci, sute de glasuri cristaline se aud
chicotind spre ieşire, când schimbarea, calitatea şi performanţa sunt în permanentă actualitate.
Vocaţia însoţeşte dascălul în drumul său spre casă, acasă, în recreaţii şi vacanţe şcolare. Îi aminteşte
că orice copil din apropierea sa este de fapt un educabil, că dacă are nevoie poate fi sfătuit, ajutat,
înteles, iubit, că nu este rătăcit într-o lume care uneori parcă uită că în condiţiile unei evoluţii rapide
a societăţii şi implicit a cunoaşterii prin educaţie, doar vocaţia, harul şi responsabilitatea rămân
volori profesionale ale cadrului didactic. Nevoia de formare, de informare şi de prelucrare a
informaţiei adaptată noilor practici tehnologice, noilor educaţii este din ce în ce mai acuta, iar a fi
un bun educator presupune mai mult ca oricând vocaţie pedagogică.
După Rene Hubert (1965) vocaţiei pedagogice îi sunt caracteristice trei elemente:
 iubirea pedagogică;
 conştiinţa responsabilităţii faţă de copil;
 credinţa în valorile sociale şi culturale.
Evident, aceste componente nu sunt compatibile cu educa- torul ”ocazional, pasager,
drumeţul vesel“ în trecere prin ţara educaţiei, unde a învăţa pe alţii constituie o operă de artă
niciodată încheiată, care implică şi satisfacţii, dar şi multe momente de incertitudine, studiu,
răbdare, iar rezultatele nu sunt măsurabile nici cantitativ, nici calitativ, imediat.
Aptitudinea pedagogică se poate oglindi însă imediat în ochii micuţilor ce am ales să ne
asculte şi care văd în dascălul din faţa lor cartea deschisă ale cărei file urmează una câte una a-şi
desluşi tainele. Rezultatele, încununarea orelor, a zilelor, a anilor de muncă apar atunci când peste
timp, aceiaşi ochi mari te recunosc oriunde, se bucură că te revăd şi-ţi mulţumesc la fel de sfios, dar
matur, prin atitudine...!
Satisfacţiile morale pe care le oferă calitatea de dascăl sunt atît de mari, încît compensează
eforturile şi dificultăţile intâmpinate. Nimic nu este prea greu, când trăieşti bucuria lecţiilor reuşite
şi a succesului educabililor tăi la examene şi concursuri (care este şi succesul tău), când poţi câştiga
stima, dragostea şi recunoştinţa lor. Satisfacţia de a contribui la formarea unor buni specialişti şi
buni cetăţeni, la ale căror succese te simţi părtaş, nu poate fi egalată.
Este de adăugat că alături de copii, mereu tânăr sufleteşte, în centrul evoluţiei clocotitoare
care te inconjură, intr-o continuă efervescenţă intelectuală, trăieşti sentimentul intens al creaţiei.
Educaţia şi autoeducaţia presupun continuu raportarea la eterna introspecţe indusă de marele
Socrate amintit anterior „Ştiu că nu ştiu nimic“, deoarece pe lângă o mare capacitate de dăruire şi
pasiune, educatorul oricărei trepte de invăţământ trebuie să dezvolte o pregătire profesională de
înaltă ţinută şi aceasta nu doar pentru obţinerea performanţei, ci şi pentru propria împlinire,
mulţumire sufletească, pentru stima de sine atât de greu de dobândit. Taina bucuriei reuşitei în
educaţiei este darul de a convinge, de a ne adresa inimii, nu numai minţii. Dascălul care se apropie
de copii cu iubire şi simţul dreptăţii, care îi ascultă cu bunăvoinţă, care şi-i apropie, care caută să îi
ajute, să le insufle sentimente morale, care îi simte el însuşi aproape este dascălul a cărui autoritate
rezistă în timp. Copilul simte imperios nevoia unui model de urmat şi va alege modelul celui pentru
care simte o mai profundă afecţiune, iubire, respect.

94
 Există educatori cu normă şi educatori cu vocaţie. De primii, copiii se ascund sufleteşte, de
aici urmând efectele negative ale educaţiei. Educatorii cu vocaţie alungă stresul, oboseala,
nerăbdarea de a se termina ora, şterge amintirea greşelilor şi a ofenselor, îndeamnă la bunătate.
Copilul ne simte, este cel mai fidel receptor. Înconjurat permanent de o ambianţă de dragoste,
căldură, înţelegere, bunătate, încredere şi respect, copilul de vârstă şcolară mică va da măsura
întregii sale personalităţi, dobândind cunoştinţe, priceperi, deprinderi şi atitudini pe un evantai larg,
realizând astfel dezideratele învăţământului. Un bun educator dă viaţă modelelor pozitive, aruncă o
privire critică în trecut, evaluează obiectiv prezentul pentru a privi realist viitorul.
Democrit spunea: ”Când educaţia copiilor nu reuşeşte, durerea nu mai cunoaşte margini“.
Să ne intentăm fiecare dintre noi un proces de conştiinţă cu care ne suntem datori în primul
rând nouă înşine şi apoi generaţiilor de părinţi şi copii, iar apoi să privim în ochii acestora curat, cu
împlinirea de a fi educatori manageri cu vocaţie didactică şi psiho-pedagogică!
Infinit de nobilă este misiunea Excelenţei Sale, Educatorul, care transpune responsabilităţile
în comportamente concret pozitive, generatoare de efecte pe termen indelungat. Metodele şi
procedeele didactice, strategiile incluzive, profesionalismul şi dăruirea sunt repere ce structurează şi
modelează comportamentul copilului. Astfel se realizează în acelaşi timp şi echilibrul emoţional al
acestuia, pentru ca ”răspunsul“ la demersul educaţional şi managerial să îmbrace haina
parteneriatului educabil-educator, parteneriat ce trebuie să îndeplinească atât funcţia de socializare,
cât şi cea psiho-morală, care se fundamentează pe modele de conduită adultă didactico-managerială.

„Fiecare copil pe care îl educăm este un OM dăruit societăţii“. Nicolae Iorga

95
 GRĂDINIȚA NR. 196

Grădinița nr. 196 este parte din rețeaua școlară a unităților de

învățământ preșcolar din sectorul 3, București. A fost înființată în anul
1975, cu aria construită de 791 mp, având 10 săli de grupă, bucătărie,
oficii, cabinet medical școlar, curte amenajată pentru loc de joacă. În
prezent funcționeză cu 8 grupe de program prelungit (4 grupe mari, 2 grupe
mijlocii și 2 grupe mici), un efectiv de 184 de preșcolari, 16 cadre didactice
calificate alături de 5 îngrijitoare, doi bucătari, o lenjereasă, un muncitor
calificat pentru întreținere. Unitatea este
administrată și manageriată atent de director, un
administrator și un contabil.

MISIUNEA GRĂDINIȚEI
Grădinița nr. 196 își propune misiunea de
a fi o unitate de învățământ preșcolar modernă
care să asigure un act educaţional de
performanţă, să contribuie la formarea unor
personalităţi autonome şi creative, la dezvoltarea
unor copii sănătoşi, activi, cooperanţi,
comunicativi care să se adapteze uşor la regimul
activității şcolare şi la orice situaţie în viaţă.
Grădiniţei îi revine misiunea
constituirii unui sistem educativ deschis spre
modernizare, spre viitor, pentru a face faţă
cerinţelor de politică educaţională în
schimbare şi adaptare la condiţiile de
asigurare a calităţii în învăţământ .

VIZIUNEA GRĂDINIȚEI
Viziunea Grădiniței nr. 196 este de a fi o instituţie care oferă educaţie timpurie cu indici
crescuţi de calitate și dezvoltă competențe necesare unei societăți a cunoașterii în plină
transformare, prin implicarea tuturor actorilor direcți în proiecte comune, având ca scop dezvoltarea
optimă a copiilor preșcolari.
DEVIZA GRĂDINIȚEI
EDUCĂM AZI CA SĂ NU VINDECĂM MÂINE!

Obiectivele noastre referitoare la oferta educațională vizează:

96
 dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului având în vedere ritmul
propriu al acestuia, sprijinind formarea autonomă și creativă;
 dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții, cu mediul, pentru a dobândi
cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi atât de necesare în următoarele etape ale
dezvoltării;
 descoperirea de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei
imagini de sine pozitive;
 îndrumarea și sprijinirea
copilului în
Din multitudinea activităților educaționale pe care le achiziționarea
continuă de cunoștințe,
capacități, desfășurăm cu micii preșcolari amintim: deprinderi și
atitudini Activități de educarea limbajului; necesare
pentru ușoara
Activități logico-matematice
integrare la școală.
Activități de cunoașterea mediului înconjurător
Activități în aer liber;
Dezvoltare socio-emoțională;
Dezvoltare psiho-motrică;
Dezvoltare estetică și creativă.

Crearea unui loc educațional sigur și stimulativ în care fiecare copil să-și coloreze
calea prin unicitatea proprie!

VALORILE CULTURALE
ALE GRĂDINIȚEI NR. 196

Dintre cele mai importante valori şi atitudini promovate în

grădiniţa noastră enumerăm:
Responsabilitatea faţă de acţiunile proprii,
preocuparea pentru dezvoltarea personală.
97
Curiozitatea, acceptarea şi aprecierea diversităţii.
Sentimentul demnităţii umane, a valorii personale şi
 Pentru personalul angajat în Grădinița Nr. 196 este prioritară siguranţa şi sănătatea tuturor
copiilor înscriși, oferindu-le un mediu sigur, unde vor fi educaţi, iubiţi, îngrijiţi, cât timp părinţii
sunt antrenaţi în alte activităţi.
Grădinița Nr. 196 promovează un proces de învăţământ flexibil, deschis către schimbare,
axat pe modele educaţionale care să stimuleze dezvoltarea personală şi profesională a preşcolarilor,
pregătirea lor temeinică pentru integrarea în societate.
Unitatea noastră de învățământ își desfășoară activitatea într-o clădire ce dispune de
următoarele facilități:
 Săli de grupă spațioase și luminoase, echipate cu materiale educaționale pentru
toate ariile curriculare;
 Dotări audio-video și laptopuri. în toate sălile de grupă;
 Materiale didactice adecvate, jucării variate şi atractive;
 Grupuri sanitare pe fiecare nivel dotate integral cu articole sanitare pentru copii;
 Cabinet medical și izolator;
 Curte proprie, dotata cu aparate de joaca.

Grădinița nr. 196 funcționează în intervalul orar 7.30 – 17.30 (în funcție de opțiunea
părinților), oferind următoarele tipuri de program:
 Program prelungit: 7.30 – 12.30 – program care include activitățile educaționale
obligatorii; activitățile opționale și cele extracurriculare;
 Program prelungit: 7.30- 17.30 - program care include activitățile educaționale
obligatorii; activitățile opționale; activitățile extracurriculare; activitățile ameliorative; programul de
odihnă. Meniul alimentar oferit este diversificat, echilibrat și promovează un stil de viață sănătos,
echilibrat și variat.
Pentru cunoaşterea în amănunt a ofertei educaţionale a Grădiniţei Nr. 196 puteți consulta
site-ul propriu al grădiniței https://gradinita196.invatamantsector3.ro/ sau pagina oficială a
grădiniței https://facebook.com/Gradinita-nr-196-238251061441919/ .

Date de contact: Director – Prof. Nistorescu Elena-Alexandra

Telefon: 0213450636
E-mail:gradinita.196@s3.ismb.ro
Adresa: Str. Plt. Petre Ionescu nr. 76, sector 3, București

98
 ROLUL PROFESORULUI ȘI AL MANAGERULUI ȘCOLAR ÎN
ACTIVITATEA DE CONSILIERE ȘI MANAGEMENT AL CARIEREI

Prof. Alexandra Elena Nistorescu

Director Grădinița Nr. 196

În ultimii ani, preocupările legate de problematica alegerii și dezvoltării carierei au început

să ia amploare și în țara noastră. Pornind de la premisa că alegerea profesiei este o decizie
importantă, care are de cele mai multe ori un caracter irevocabil, specialiștii au ajuns la concluzia
că, acordând o atenție specială orientării profesionale încă de la vârste școlare mici, consiliindu-i și
modelându-i pe micuții elevi, se pot reduce, semnificativ, mai târziu, numeroasele cazuri de
schimbări ale profesiei și implicit pierderile de timp, bani și energie care rezultă din abandonarea
unei meserii.
În ritmul în care merge societatea, pe tinerii de astăzi îi așteaptă un viitor complex și
schimbător. Tehnologia și schimbările sociale au transformat piața muncii, aceasta devenind mai
dinamică, solicitând niveluri tot mai înalte de îndemânare.
Aptitudinile necesare pentru înțelegerea și navigarea în lumea muncii parcă nu au fost 
niciodată atât de provocatoare, sau atât de importante. Toate aceste aspecte ridică întrebări pentru
tinerii care încearcă să facă alegeri care să îi  ajute să trăiască o viață plăcută, productivă și
semnificativă. Inevitabil, tinerii din sistemul școlar caută să afle răspunsurile la aceste întrebări de la
profesorii de la clasă.  Răspunsurile primite sunt strâns legate de cunoștințele și experiența acestor
profesori care, în multe cazuri, poate fi o experiență limitată în ceea ce privește ocuparea forței de
muncă în afara sistemului educațional.
În mod inevitabil, toți consilierii de carieră au perspective limitate, dar astfel perspective pot
fi îmbogățite atâta timp cât limitele lor sunt înțelese și experiența vorbitorului nu este prezentată ca
singura opțiune de carieră.
Dar ce este cariera, până la urmă? Dacă ar fi să sintetizăm toate definițiile date acestui
cuvânt în manualele de specialitate, ar rezulta faptul că noțiunea de carieră se referă la aspectele
psihologice ce țin de aptitudini, aspirații, motivații individuale, corelate cu cerințele sistemului în
care individul își desfășoară activitatea. Cel mai important aspect este cel al percepției individuale
față de proprie carieră concomitent cu talentul personal și cu posibilitățile de realizare. (Șandru,
2018) Din perspectiva managementului resurselor umane, în sens tradițional, cariera profesională
poate fi definită ca o înșiruire de etape în urma cărora un individ ajunge să ocupe o funcție
importantă, bine plătită, prin care primește o recunoaștere socială.
Școala joacă un rol esențial în dezvoltarea carierei elevilor deoarece le influențează valorile,
atitudinile și opțiunile de carieră. Profesorii, părinții și comunitatea în general au un rol esențial în a
ajuta elevii să-și descopere interesele, aptitudinile și dispozițiile și să ofere modele. Fiecare
profesor, indiferent de specializarea pe care o are, ar putea fi descris ca un educator de carieră.
Consilierea și managementul carierei se pot face chiar și la clasele școlare mici. Cum?
Conducându-i pe micuții elevi spre conștientizarea și explorarea carierei – nu pe alegerea
carierei. În clasele mai mari, atunci când cadrele didactice corelează conținutul curriculumului cu
ocupațiile, îi pot ajuta pe elevi să vadă relația dintre învățare și câștiguri.
Activitatea de consiliere desfășurată de profesorii și managerii școlari în vederea pregătirii
treptate a elevilor pentru integrarea de mai târziu în activitatea profesională este influențată și de

99
factori externi școlii, cum ar fi: familia, influențele și modelele din jurului elevului, aspirațiile
acestuia, mass-media,  etc.
Rolul profesorului și al managerului școlar în activitatea de consiliere și management al
carierei se poate împărți în trei mari categorii: informare, predare/organizare și conducere
(management).
Rolul de informator de carieră – provocarea este de a prezenta decizii individuale într-un
mod care nu sugerează că acestea sunt singura modalitate de a dezvolta o carieră. Rolul
informatorului în carieră este unul valoros pentru a sprijini cariera unui tânăr aflat în plină
dezvoltare, dar este diferită de rolul consilierului în carieră. Cariera informatorului oferă resurse și
experiențe pe care o persoană le poate folosi dar are grijă să clarifice că nu este singura opțiune sau
doar o modalitate de a construi o carieră. În cazul în care acest lucru se face bine, acesta va oferi
tinerilor o oportunitate de a discuta viitorul lor cu un adult de încredere și de a le oferi exemple ale
modului în care alții au gestionat provocările apărute.
Rolul de sprijin. De la profesorul de sprijin nu se așteaptă neapărat să rezolve problemele
elevilor. El este cel care discută cu elevii atunci când aceștia au anumite probleme, provocări sau
întrebări și îi ajută să  ia legătura cu profesioniști care sunt în măsură să îi ajute. Este important de
reținut că rolul de profesor de sprijin nu este despre a deveni un  consilier de carieră necalificat.
Profesorii trebuie să se simtă încrezători în conversații informale de carieră, semnând tinerilor
limitele cunoștințele lor și referindu-se la  profesioniști în carieră, după caz.
Rolul de organizator – sprijină elevii să descopere ce implicații ale învățării  curriculumului
ar putea fi utile pentru propria lor viață și carieră.
Unul din rolurile principale a unui manager școlar este de a conduce și dezvolta carierele
angajaților astfel încât să contribuie la eficiența şi eficacitatea organizațională, iar acest lucru îl
poate face prin:
 Evaluarea periodică a performanţelor angajaţilor;
 Facilitarea calificării, lărgirii şi îmbogăţirii cunoştinţelor angajaţilor (prin cursuri de
instruire);
 Identificarea nevoilor organizaţionale viitoare de personal;
 Identificarea cunoştinţelor, abilităţilor şi intereselor personale a fiecărui angajat;
 Implementarea unor planuri de carieră; aceste planuri trebuie să integreze preferinţele şi
punctele forte ale individului cu alternative viabile în carieră;
 Oferirea de informaţii legate de posturile libere ce apar în instituție şi perspectivele de
avansare;
 Crearea unui climat organizaţional care să faciliteze comunicarea deschisă cu angajaţii.

Managementul carierei este procesul de proiectare şi implementare a scopurilor, strategiilor

şi planurilor care să permită organizaţiei să-şi satisfacă necesităţile de resurse umane, iar indivizilor
să-şi îndeplinească scopurile carierei lor. Altfel spus, managementul carierei vizează planificarea şi
modelarea progresului angajaţilor în cadrul organizaţiei atât în raport de nevoile organizaţiei, cât şi
în raport cu potenţialul, preferinţele şi realizările individuale ale angajaţilor.
Privit din punct de vedere al celor două categorii de interese, managementul carierei trebuie
să răspundă celor trei scopuri generale:
 Să asigure satisfacerea necesităţilor organizaţiei în ceea ce priveşte succesiunea
managerială;
 Să ofere angajaţilor cu potenţial instruire şi experienţă practică pentru a-i pregăti pentru
nivelul de responsabilitate pe care ar putea să-l atingă;

100
  Să ofere angajaţilor cu potenţial îndrumarea şi încurajarea de care au nevoie pentru a şi-l
fructifica şi pentru a face o carieră de succes în cadrul organizaţiei sau nu, conform
talentului şi aspiraţiilor proprii. Într-o asemenea abordare, managementul carierei este
înţeles ca un proces de proiectare şi implementare a scopurilor, strategiilor şi planurilor care
să asigure organizaţiei satisfacerea nevoilor de resurse umane, iar indivizilor atingerea
scopurilor propuse pentru carieră.

În concluzie, contribuția profesorilor este hotărâtoare prin modul în care ştiu să organizeze şi
să stimuleze dorinţa şi ambiţia elevilor de a-şi îndeplini cu simţ de răspundere toate obligaţiile
şcolare. A le insufla conştiinţa datoriei şi autocontrolul înseamnă a-i ajuta să-şi înţeleagă corect
statutul de elev şi să dobândească un comportament adecvat. Învăţându-i cum să înveţe, cum să-şi
organizeze munca, cum să-şi formeze priceperi, deprinderi şi atitudini corespunzătoare în activitatea
de instruire, profesorii îi ajută de fapt să se integreze cu succes în colectivul şcolar şi să-şi găsească
drumul propriu al autorealizării şi al autoformării.

101
 GRĂDINIŢA NR. 211
STR. TRAPEZULUI NR.1A

Prezentare generală
DEVIZA GRĂDINIŢEI
”Noi, împreună cu familia ta, te călăuzim spre reuşită şi împlinire, căci tu ne reprezinţi!“

Motto-ul nostru: ”Toţi oamenii mari au fost cândva copii… dar doar câţiva dintre ei îşi
mai amintesc.” (Antoine de Saint Exupery)

VIZIUNEA GRĂDINIŢEI NR. 211

Colectivul Grădiniţei Nr. 211 este convins că, prin crearea unor strategii de management
educaţional bine ancorate în realitate şi corect întemeiate ştiinţific şi transpuse în activitatea
profesională, se va implica în viaţa comunităţii prin:
 Creare de noi structuri flexibile care să acţioneze pentru dezvoltarea optimă a
copiilor;
 Creşterea performanţelor copiilor de vârstă preşcolară.

MISIUNEA GRĂDINIŢEI

 Grădiniţei îi revine misiunea constituirii unui sistem educativ deschis spre modernizare ,spre
viitor, pentru a face faţă cerinţelor de politică educaţională în schimbare şi adaptare la
condiţiile de asigurare a calităţii în învăţământ.
 Grădiniţa trebuie să fie o instituţie educaţională modernă care să asigure dezvoltarea
aptitudinilor pentru şcoală conform capacităţilor, nevoilor şi intereselor copiilor.

Cine suntem? Suntem o unitate de învăţământ preșcolar cu performanțe foarte bune, cu un

feedback pozitiv dat de populaţia din zona Titan și nu numai; suntem un colectiv al cărui principal
deziderat este dorinţa de permanentă schimbare în bine, materializată prin munca dăruită idealurilor
de performanţă; suntem copiii care se pregătesc să asigure viitorul unei societăți; suntem simbolul
dăruirii profesionale, suntem NOI, Grădinița Nr. 211, noi, care, împreună cu familia, călăuzim
copilul spre reuşită şi împlinire, căci el ne reprezintă!
În anul școlar 2021 – 2022, procesul instructiv-educativ este asigurat de o echipă didactică
calificată, formată din 27 cadre didactice, distribuite după statut, astfel: 21 titulari în norma de bază,
din care 6 încadrați în plata cu ora și 6 suplinitori calificați. Iar distribuția personalului angajat după
gradele didactice obținute, se prezintă astfel: 9 cadre didactice cu gradul I, 5 cu cu gradul II , 7 cu
definitivat și 6 cadre didactice debutante. Totodată, avem înscriși și frecventează cursurile un număr

102
total de 438 preșcolari la cele 16 grupe program prelungit, distribuiți conform Tabelului - Dinamica
populației școlare.

Nr. preșcolari 2016-2017 2017-2018 2018-2019 2019-2020 2020-2021 2021-2022

Preșcolari 450 480 480 502 486 438

Din analiza tabelului nr. 1, se constată o creștere a numărului total de preșcolari în ultimii 5
ani școlari, valoarea cea mai mare fiind înregistrată în anul școlar 2019-2020, iar valoarea cea mai
mică, în anul școlar curent, 2021- 2022, datorită Legii 185/2020. Iar din analiza distribuției
personalului didactic rezultă că titularii și cadrele didactice cu gradul I se află în ponderea cea mai
mare.
Caracteristici: Grădiniţa se află în sectorul 3 al Capitalei, în vecinătatea platformei chimice
Ozana – Policolor – Căţelu;
 Accesul în unitate este facilitat de mijloace de transport diverse; locuinţele copiilor
sunt situate în imediata apropiere a grădiniţei, dar suntem solicitați și de familii care locuiesc în
afara Buresșiului sau la distanțe mari de grădiniță.

ANALIZA INFORMAŢIILOR DE TIP CANTITATIV

I. Diagnoza mediului intern

1. Scurt istoric al unităţii.
Grădiniţa a fost construită în anul 1973, fiind concepută pentru a avea grupe de creşă.
Destinaţia i-a fost schimbată în grădiniţă de copii, în perioada 1973-1990 funcţionând cu 12 grupe
de orar prelungit.
Începând cu anul şcolar 2006-2007 grădiniţa funcţionează într-o clădire cu 2 corpuri cu
parter şi etaj cu destinaţie de grădiniţă cu 15 grupe de copii. (unul din corpuri a fost dat în folosinţă
în septembrie 2006).
2. Construcţia şcolară
Are o suprafaţă construită de 1800 mp şi o curte de 7000 mp. amenajată cu locuri şi
aparate de joacă pentru copii. Anexe construite - o sală de sport dotată cu echipamente specifice
activităţilor de educaţie fizică, sală de festivităţi şi cabinet metodic dotate corespunzător.
3. Din punct de vedere juridic grădiniţa este autonomă cu personalitate juridică.
4. Utilităţile de care beneficiază sunt: termoficare, canalizare, apă curentă, iluminat, gaze,
telefon, fax, internet.
5. Curriculum: Unitatea dispune de întregul material curricular – planuri de învăţământ şi
programe şcolare, auxiliare curriculare – caiete de lucru, ghiduri de aplicare, culegeri, îndrumătoare.
Se lucrează ritmic după noul Curriculum Naţional pentru grădiniţă, respectându-se orarul şi
programul zilei.
Curriculumul la decizia şcolii este elaborat cât mai divers ţinând cont de dorinţele părinţilor.
Am avut în anii anteriori cursuri de muzică vocală, dans sportiv, zumba, limba engleză, balet, arte
marțiale şi pian.
6. Resursa umană:
Personal didactic: 32 cadre didactice calificate şi un director degrevat 100%;
Personal didactic auxiliar – administrator financiar şi administrator patrimoniu,

103
 Personal de îngrijire: 12 îngrijitoare, 3 bucătărese, 2 muncitori bucătărie, 1 lenjereasă,
1 spălătoreasă şi 1 mecanic. În grădiniţă îşi desfăşoară activitatea un consilier şcolar cu 1/2 normă.
Efectivele de copii: 16 grupe cu 438 de copii înscrişi pe nivel de vârstă;
5 grupe mici – 115 copii;
5 grupe mijlocii - 150 copii
6 grupe mari - 173 copii
7. Resursa materială
- Utilizarea spaţiului şcolar este complet; cele 16 săli de grupă sunt toate funcţionale; fiecare
grupă este dotată cu mobilier nou şi adecvat, calculatoare şi acces internet, arii de stimulare,
bibliotecă, dvd, combină muzicală; sălile de grupă au covoare şi paturi rabatabile;
- Sala de festivităţi este amenajată special pentru desfăşurarea serbărilor, având o scena
demontabilă.
- Cabinetul metodic este dotat cu mobilier modular, nou şi funcţonal, seturi de planşe şi
piese pentru diverse activităţi, jocuri educaţionale, copiator.
- Sala de sport este dotată cu materiale şi echipamente specifice activităţilor de educaţie
fizică.
- Cabinetul medical are un medic medicină generală şi două cadre medii sanitare în două
schimburi.
- Bucătăria şi oficiile au mobilier nou, corespunzător sectorului de pregătire a hranei, dotări
de veselă din inox, aparate electrocasnice: feliator, malaxor, robot de bucătărie etc.
- Curtea grădiniţei este amenajată cu jocuri şi multe aparate de joacă inconjurate de covor
protecţie, are spaţii verzi, alei bituminate cu ronduri de flori, bănci noi şi coşuri de gunoi pentru a
păstra aspectul curat şi îngrijit.
8. Resursa financiară:
Primăria sectorului 3 – finanţează bugetul anual aprobat. Cu ajutorul Primăriei şi pe baza
finanţării primite, în 2006 s-a realizat extinderea cu un nou corp de clădire cu dotările aferente şi
s-au efectuat reparaţiile şi igienizările periodice. În perioada 2015-2017, ambele corpuri de clădire
au fost modernizate și dotate cu mobilier nou, ergonomic, echipamente tehnice moderne, iar curtea
a fost recondiționată.
În anul 2010 am înfiinţat Asociaţia de Părinţi a Grădiniţei Nr. 211, care va sprijini prin
donaţii și sponsorizări conducerea în demersurile de dotare, renovare şi îmbunătăţire a condiţiilor
din Grădiniţă.
9. Relaţia cu comunitatea:
Se realizează pe baza unor acţiuni periodice cu părinţii. În acest scop am încheiat un
parteneriat cu organizaţia ”Salvaţi copiii“ pentru un program de parenting „Părinţi competenţi -
copii sănătoşi“. De asemenea, se menţine permanent contactul cu Şcoala Nr. 20; cu poliţia rutieră,
cu biserica şi cu alte instituții și organizații.
Se menţin contacte cu diverse instituţii pentru organizarea unor activităţi extracurriculare:
excursii tematice, vizite la muzee, Ferma Animalelor, vizionări de spectacole de teatru, circ, opera
comica pentru copii etc.
În grădiniţă se derulează mai multe proiecte educaţionale cuprinse in calendarul activitatilor
educative nationale (CAEN). Cel mai important contact cu comunitatea locală este cel realizat cu
autorităţile locale ale sectorului 3 - Primăria şi cu reprezentanţii Inspectoratului Şcolar al sectorului
3 şi al ISMB.

104
 Din anul 2015 am reuşit realizarea unui site al grădiniţei,
https://gradinita211.invatamantsector3.ro/, prin intermediul căruia ne promovăm acţiunile, proiectele,
realizările şi avem un feedback permanent de la părinţi.
De asemenea, există pagina oficiala de facebook a grădiniței, pe care o actualizăm periodic,
fiind foarte des accesată de părinți.

ANALIZA INFORMAŢIILOR DE TIP CALITATIV

 Calitatea resurselor umane

 Cadre didactice calificate: 100%; cu performanţe în activitatea didactică;
 Participări la târguri de oferte educaţionale - 100%;
 Prezentare de activităţi demonstrative la nivel de sector - cercuri pedagogice conform
graficelor aprobate;
 Implicarea în derularea de proiecte şcolare transnaţionale Comenius;
 Completarea studiilor;
 Participare la cursuri de formare continuă la Casa Corpului Didactic si alti furnizori

Cultura organizaţională
 Nivelul comportamental şi cultural al cadrelor didactice este ridicat, dominante fiind
seriozitatea, competenţa, dăruirea pentru munca cu preşcolarii, colaborarea cu familiile acestora,
priceperea şi dragostea pentru cei mici.
 Relaţiile interpersonale bazate pe încredere, respect şi ajutor reciproc, colaborare,
cooperare, toleranţă şi încredere constructivă.
 În permanenţă se urmăreşte ca în centrul preocupărilor cadrelor didactice să stea
copilul şi interesele acestuia, ridicarea nivelului profesional, inovarea didactică, receptivitate la nou,
creativitate, entuziasm, dorinţă de afirmare.
 În tradiţia instituţiei există sărbătorirea în mod festiv a: Crăciunului, Paştelui, Zilei de
1 Iunie, Zilei Porţilor Deschise etc.
 Se înlătură cazurile de elitism profesional, individualism, competiţie, rutină,
conservatorism, autosuficienţă. Cultura organizaţională a Grădiniţei nr.211 este caracterizată printr-
un ethos profesional înalt.

105
 MOTIVAREA PROFESORILOR, ”MOTORUL” ORGANIZAȚIEI
ȘCOLARE

Prof. Marilena Roxana Dima

Director Grădinița Nr. 211

Dimensiunea motivării și a motivației este un subiect de cercetare care a fost dezbătut de-a
lungul timpului, rezultatele concretizându-se prin elaborarea teoriilor motivaționale care oferă un
suport în identificarea nevoilor angajaților, informații importante pentru strategiile managementului.
Se poate aprecia că la succesul organizației contribuie în cea mai mare măsură resursa
umană care prin acțiunile și energia ei lucrează la realizarea sau împotriva țintelor strategice definite
de management. În toate organizațiile, indiferent de domeniul de activitate, motivarea angajaților
este o preocupare a managerilor în alegerea celor mai bune tehnici care să vină în întâmpinarea
acestora și de a-i determina să fie implicați, să-și dezvolte creativitatea, să lucreze la întregul lor
potențial cu scopul eficientizării, creșterii calității muncii. Astfel, managerii sunt interesați în
identificarea legăturilor care se pot realiza între motivația fiecărui individ și performanță pentru a
putea crea condiții care să conducă la armonizarea și întrepătrunderea obiectivelor personale, ale
angajaților, cu cele ale organizației. Cu cât obiectivele angajatului sunt mai apropiate de cele ale
organizației, cu atât activitatea sa va conduce la  atingerea performanțelor în muncă, având
certitudinea că acțiunea sa îi va satisface și nevoile individuale.
Definițiile conceptului motivație  au în vedere relațiile care se stabilesc între conduita umană
și mobilurile care susțin acțiunile declanșate. Dicționarul explicativ al limbii române definește
motivația ca fiind ”totalitatea motivelor sau mobilurilor (conștiente sau nu) care determină pe
cineva să efectueze o anumită acțiune sau să tindă spre anumite scopuri”. Norbert Sillamy, membru
al societății franceze de psihologie, definește motivația în Dicționarul de psihologie ca pe ”un
ansamblu de factori dinamici care determină conduita unui individ [….] un ansamblu indisociabil
de factori, conștienți și inconștienți, fiziologici, intelectuali, afectivi, sociali, care sunt într-o
interacțiune reciprocă”. Același autor precizând că se impune a se face ”distincție între motive și
mobiluri, primele fiind cauzele intelectuale ale actelor noastre, iar celelalte cauzele afective”.
În educație, performanța presupune un personal didactic pregătit, competent și devotat
muncii sale, iar calitatea actului didactic poate fi considerat elementul care asigură îmbunătățirea
rezultatelor școlare. Este rolul directorului să cunoască nevoile profesorilor, să analizeze problemele
cu care se confruntă instituția privind condițiile de muncă și să stabilească o strategie de motivare
pentru a obține o creștere a calității procesului instructiv educativ prin creșterea satisfacției
personale, atingerea performanței și îndeplinirea obiectivelor organizației. John Hattie, în lucrarea
”Învățarea vizibilă – ghid pentru profesor” apreciază că ”managementul centrat pe învățare este
motivul cel mai puternic pentru a rămâne în învățământ”, fapt ce subliniază importanța rolului
managerului în influențarea comportamentului profesorului cu scopul motivării acestuia.
Metodele de motivare a personalului folosite în sistemul de învățământ sunt determinate de
factori motivaționali individuali și organizaționali care, prin combinare, pot determina sau nu
comportamentul așteptat pentru obținerea performanței. Voi prezenta exemple de metode de
motivare care pot fi aplicate în sistemul de învățământ și care se pot plia de nevoile cadrelor
didactice.
Strategia de formare profesională cuprinde direcții de dezvoltare profesională atât din punct
de vedere al carierei cât și al formării continue. Urmarea cursurilor de formare în domenii

106
educaționale au ca efect creșterea eficienței, reducerea erorilor în activitatea didactică, creșterea
stimei de sine. O modalitate de motivare a profesorilor de a se dezvolta din punct de vedere
profesional este finanțarea formării profesionale cu sume alocate de la bugetul local sau din venituri
proprii. În faza de proiectare a bugetului școlii, suma pentru formarea profesională care se alocă de
la bugetul local poate fi, de exemplu, 1000 de lei. Prin solicitare argumentată, directorul școlii
asigură astfel cheltuielile pentru evoluția în carieră, taxele de la susținerea gradelor didactice II și I,
de conversie profesională și pentru participarea la cursuri sau stagii de formare profesională inițiată.
Având în vedere că una din cauze poate fi nevoia financiară, o altă măsură care se poate
implementa este de a asigura resursa financiară prin organizarea cursului de formare în colaborare
cu instituții, ONG-uri care au statut de furnizor de programe de formare, locația de formare a
cursului la școală  pe bază de contract de închiriere spațiu, iar din cei 50% din chirie care reprezintă
fonduri extrabugetare (venituri proprii) se poate asigura o parte din plata cursului, deci o diminuare
de costuri.
O altă metodă pe care o propun este motivarea profesorilor prin cultivarea responsabilității:
acordarea de responsabilități în cadrul comisiilor și înlocuirea abordării cu ”a da ordine și a
controla” cu ”a consulta și a susține”, o ascultare activă a profesorului în luarea deciziilor, pentru că
motivația acestuia va crește dacă va știi că și părerea lui contează. Important în desfășurarea
activităților în cadrul comisiilor de lucru este asigurarea necesarului de resurse materiale, crearea
unui climat social atractiv care să armonizeze relațiile dintre membrii precum și stabilirea unor
obiective clare și realizabile.
Recunoașterea meritelor este de asemenea o metodă de care trebuie să ținem seama dacă
dorim să creștem motivația profesorilor pentru actul educațional. Aprecierea performanțelor în
particular sau într-un grup organizat, de exemplu o ședință de lucru, va avea ca efect pe termen lung
repetarea acțiunilor bine făcute, iar profesorii vor fi determinați să lucreze în același ritm și de ce
nu, pentru performanță. Este foarte important pentru profesori să știe că munca lor este apreciată și
recunoscută. Această recunoaștere presupune o monitorizare a muncii acestora și manifestarea
încrederii în profesori.
Cu toate că în educație nu se poate menționa că profesorul poate fi motivat prin recompense
bănești de către director, această formă de motivare poate exista în sistemul de educație. Directorul
poate propune profesori care au obținut rezultate deosebite la concursuri naționale pentru a fi
recompensați instituțiilor publice: Inspectoratului Școlar Județean pentru acordarea titlului de
profesor de excelență și Primăriei Municipiului pentru recompense bănești. O altă modalitate de
recompensare bănească este încurajarea și susținerea profesorilor în desfășurarea activităților
educative, obținerea de rezultate deosebite, rezultate care adăugate la portofoliul personal asigură
participarea profesorului la competiția de acordare gradație de merit, care reprezintă 25% din salariu
pe o perioadă de 5 ani școlari.
Alte modalități de acordarea recompenselor bănești sunt: implicarea profesorului în echipe
de proiecte județene/ naționale sau europene care desfășurarea acestora implică finanțare prin
fonduri structurale, nerambursabile sau implicarea de proiecte care prin derularea lor pot obține
finanțări pentru modernizarea/ dotarea școlii, obținerea de burse Erasmus+ pentru participarea la
cursuri de formare Erasmus+ bazate pe tendințe educaționale inovative: utilizarea instrumentelor
TIC, abilități soft, interculturale și diversitate, prevenire bullying și abandon școlar timpuriu,
educație nonformală, managementul stresului, cursuri care pot fi un răspuns la nevoile individuale
și contribuie la formarea profilului personalului didactic motivat pentru să răspundă pozitiv
așteptărilor sistemului de educație.

107
 În concluzie, unui director de școală pentru realizarea obiectivelor organizației nu este
suficient să cunoască baza teoretică a ceea ce înseamnă motivația ci  trebuie să cunoască cultura
organizațională, nevoile angajaților, elevilor și să încerce să pună în practică dogmele teoriei
managementului dar pliată pe specificul instituției de învățământ căreia îi aparține.

108
 GRĂDINIȚA NR. 216

MOTTO: ”Natura ne aseamănă, educația ne deosebește” (Confucius)

Viziunea grădiniței
Grădinița Nr. 216 are o poartă larg deschisă imaginației, jocului și bunei dispoziții. Oferă
copiilor servicii educaționale de cea mai bună calitate și o atmosferă cât mai potrivită pentru buna
dezvoltare a acestora.
Grădinița Nr. 216 își propune să contribuie la construirea unui proces de educație care să
ofere copiilor șansa unei dezvoltări naturale spre împlinirea potențialului uman al fiecăruia. Are în
vedere Idealul Educațional al societății românești contemporane care este înscris în Legea Educației
Naționale nr. 1/2011: „Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă,
armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui sistem
de valori care sunt necesare pentru împlinirea si dezvoltarea personala, pentru dezvoltarea spiritului
antreprenorial, pentru participare cetățeneasca activă în societate, pentru incluziune socială și pentru
angajare pe piața muncii.”
Misiunea Grădiniței
Grădinița Nr. 216 are în vedere promovarea educației incluzive și asigurarea de șanse
egale. Pune accent pe cultivarea unui sistem de valori și a unei etici manageriale bazate pe
transparență, comunicare și înțelegere, atât între cadrele didactice, cât și în parteneriatul copii-
părinți-grădiniță. Optează pentru un demers didactic activ-participativ care încurajează inițiativa,
creativitatea și folosirea potențialului preșcolarilor. De asemenea, procesul de predare-învățare-
evaluare este eficientizat si modernizat constant în vederea atingerii standardelor profesionale
vizate.
Scurt istoric:
Grădinița Nr. 216 nu este doar o unitate școlară, ci este un loc cu mult suflet și cu o istorie
vasta. A fost înființată în anul 1974 datorită cerințelor unui cartier nou construit, cu locuitori tineri
în majoritatea lor. A fost prima și singura grădiniță cu program prelungit din cartier care a adus
servicii educaționale pe o perioada de câțiva ani. La început a funcționat timp de 8 ani într-o
singură clădire, până când, în 1982 a fost terminată a doua grădiniță, în aceeași curte. În anul 2001
cele doua unități școlare s-au comasat sub denumirea de Grădinița Nr. 216, denumire pe care o
avem și în prezent.
De-a lungul anilor, Grădinița Nr. 216 a constituit nucleul socio-educațional al cartierului,
familiile tinere cu copii în vârstă de 3-6 ani beneficiind de sprijin educațional și moral.
Caracteristica acestei instituții de învățământ o reprezintă deschiderea totală spre familie,
comunitate și școală, fapt ce a constituit de altfel și condiția existenței sale durabile.
Spațiul în care copiii copilăresc:
Grădinița dispune de 10 săli de grupă spațioase, luminoase și călduroase, dotate
corespunzător pentru a răspunde tuturor nevoilor copiilor. Fiecare sală de grupă întâmpină copiii cu
o diversitate de jocuri care susțin dezvoltarea imaginației, atenției și a îndemânării.
Curtea grădiniței este echipată cu numeroase aparate de joacă, unde copiii ies la joacă de
fiecare dată când vremea este prietenoasă (câteva colțuri din parc: ”La castel”, ”Trenulețul
veseliei”, ”Mașina de pompieri”, ”Căsuța din copac”).
Deoarece credem în proverbul ”O minte sănătoasă în corp sănătos”, am amenajat o sală de
sport în care copiii sunt ajutați să înțeleagă importanța păstrării unui stil de viață sănătos, chiar și

109
atunci când vremea este rece afară. Sala include biciclete, benzi de alergat, saltele de gimnastică,
tuneluri de joacă, bănci pentru mers în echilibru, cercuri hula hoop, mingi de diferite dimensiuni.
Activitatea unei zile din Grădinița Nr. 216
Programul grădiniței este gândit astfel încât să țină cont de precizările Noului Curriculum
pentru învățământul preșcolar, însă, colectivul Grădiniței Nr. 216 lucrează constant la inovarea și
înfrumusețarea procesului de învățământ prin activități zilnice cât mai deosebite, îmbinând
armonios activitățile de învățare cu cele de dezvoltare personală și cu diverse activități
extracurriculare.
Activități de dezvoltare personală
Activitățile de dezvoltare personală includ rutinele, tranzițiile și o parte a activităților liber-
alese din perioada dimineții. Acestea sunt concepute de personalul didactic în așa fel încât să
permită formarea și exersarea unor comportamente și a unor deprinderi specifice (igienico-sanitare,
de autoservire) ce duc la dobândirea autonomiei preșcolarilor; aceste activități stimulează
capacitatea de autocunoaștere și satisfac nevoia copiilor de recreere, de exersare a unor înclinații;
asigură ocazii de gestionare a relațiilor interpersonale, punând accent pe stimularea empatiei și a
comunicării asertive.
Activitățile liber alese pe centre de interes (Bibliotecă, Joc de rol, Artă, Construcții, Joc de
masă, Știință, Nisip și apă) sunt organizate de către educatoare într-un mod cât mai atractiv,
amenajând spațiul educațional cu materiale didactice adecvate. Prin intermediul acestor centre,
copiii își exprimă preferințele și înclinațiile, învață să socializeze în mod progresiv și descoperă prin
joacă aspecte ale lumii înconjurătoare, ale mediului social și cultural.
Întâlnirea de dimineață este un moment de apropiere între educatoare și copii prin care se
punctează cadrul temporal în care ne aflăm. Copiii descoperă lumea din jur și devin conștienți de
timp, fenomene ale naturii și de comuniunea omului cu natura. Astfel, se fixează anotimpul în care
ne aflăm, activitățile specifice ale acestui anotimp, evenimentele care au loc, se recapitulează lunile
anului, zilele săptămânii, ceasul.
Activități pe domenii experiențiale
Domeniul Limba și comunicare: În cadrul acestui domeniu, copiii sunt invitați să pășească
în lumea poveștilor, a poeziilor și a literelor. Prin acest tip de activități, se urmărește dezvoltarea
capacității de exprimare orală și utilizare corectă a structurilor verbale orale.
Domeniul psihomotric: Prin jocuri bine organizate, învăluite în poveste și având în vedere
nivelul de vârstă și al dezvoltării fizice si psihice a copiilor, acest domeniu dorește formarea
deprinderilor motrice de bază și stimularea calităților morale precum: voință, spirit de echipă,
perseverență în atingerea unui scop comun.
Domeniul Om și Societate: O importanță covârșitoare este reprezentată de acest domeniu ce
are în vedere încadrarea noastră ca oameni în societate, cultivând formarea unei atitudini pozitive
față de sine și față de ceilalți, facilitarea cooperării și a respectării normelor de grup. Tot în cadrul
Domeniului Om și Societate copiii își exersează abilități practic-gospodărești (de la mototolire,
lipire, rupere, tăiere, până la activități precum prepararea unor salate de fructe, plăcinte și chiar
murături).
Domeniul Științe: Este prima treaptă a copiilor pentru cunoașterea cifrelor, unităților de
măsură, figurilor geometrice, a problematizării și a dezvoltării operațiilor intelectuale pre-
matematice. Formarea atitudinii pozitive față de mediul înconjurător reprezintă, de asemenea, un
obiectiv important ce este atins în cadrul activităților organizate la nivelul acestui domeniu de
dezvoltare.

110
 Domeniul Estetic și Creativ: În cadrul acestui domeniu, preșcolarii pășesc în lumea
frumosului, a lumii artistice și își dezvolta spiritul critic. La Educație Muzicală se urmărește
formarea capacității de receptare a lumii sonore și a muzicii, iar la activitățile de Educație plastică
se formează deprinderi de lucru prin realizarea unor desene, picturi, modelaje, fiind stimulată
expresivitatea și creativitatea.
Activitățile extracurriculare se desfășoară în afara programului instructiv educativ și au la
bază dezvoltarea multilaterală a copiilor, dar și descoperirea de noi înclinații ale acestora. Grădinița
pune la îndemână o largă varietate de activități și experiențe ce vin în ajutorul celor mici de a
descoperi lumea din jur și de a-și descoperi propriile interese într-un mod cât mai natural.

Iubirea față de copii, față de grădiniță și de procesul de învățământ le îndeamnă pe cadrele

didactice ca în fiecare zi să creeze o lume magică, prielnică pentru toți actorii actului didactic.
Cuvintele care ne caracterizează cel mai bine sunt profesionalismul, devotamentul,
empatia și seriozitatea.

111
 CALITĂȚILE CADRULUI DIDACTIC

Prof. Carmina Voicu

Director Grădinița Nr. 216

În profesia didactică, un parcurs profesional temeinic impune efort, responsabilitate,

pasiune, iubire, aceasta fiind principala calitate a unui cadru didactic. Pregătirea de specialitate se
poate realiza pe domenii diferite și reprezintă un suport important al autorității în fața elevilor.
Profesorul trebuie să fie mereu la curent cu noutățile descoperirile domeniului de specializare. Însă
cultura generală și de specialitate nu sunt suficiente în activitatea didactică. Pentru a transforma
informațiile culturale în activități educaționale, educatorul necesită pregătire psihopedagogică,
aceasta compunându-se din cunoștințe de psihologie, pedagogie, metodică. Un orizont cultural larg,
îmbinat cu vocație și cunoștințe pedagogice, oferă cadrului didactic posibilitatea de a rezolva ușor
probleme de specialitate, dar și probleme socio-umane cu care se confruntă tinerii.
Meseria de educator se construiește pe repere determinate de specificul activității pe care o
realizează. Atitudinea este cea mai importantă, aceasta punându-și amprenta asupra relațiilor pe care
cadrul didactic le stabilește în mediul profesional. Umanismul este o calitate de care profesorul
trebuie să dea dovadă.
Fiind pus în fața unor copii, necesită compasiune, respect față de ei, sensibilitate, dragoste
față de copii. Conștiința responsabilității  trebuie să fie asumată în mod conștient, deoarece în
mâinile lui se află viitorul copiilor, implicit al țării.
O altă calitate de care are nevoie profesorul în exercitarea meseriei este cea de natură
caracterial-morală. Aici intră demnitatea, curajul, obiectivitatea, dreptatea, modestia, răbdarea,
cinstea, corectitudinea.
Nu mai puțin importante sunt acele însușiri ce asigură săvârșirea diverselor sarcini pe care le
necesită activitatea instructiv-educativă. Ele sunt cunoscute în literatura de specialitate ca aptitudini
pedagogice – se manifestă în activități și pot fi puse în evidență prin performanțele elevilor în
învățare. Aceste aptitudini constau în:
 Calitățile gândirii cum ar fi: capacitatea de analiză și sinteză, originalitatea, flexibilitatea.
 Calitățile atenției: concentrare, comutativitate, intensitate, distributivitate.
 Calitățile limbajului, cum ar fi: expresivitatea, fluența, claritatea, plasticitatea.
 Calitatea memoriei, adică rapiditatea memoriei, trăinicia păstrării și promptitudinea
recunoașterii și reproducerii.
 Capacitatea de creație științifică, folosind tot ceea ce știința a creat. De-a lungul istoriei,  s-a
dovedit că spiritul creativ al profesorului sporește pregătirea și valențele profesionale, îi dă
autoritate și prestigiu.
 Capacitatea de a cunoaște și a înțelege psihicul elevului, adică acea capacitate intuitivă, de
sesizare rapidă a particularităților psihice individuale.
 Empatia. Aceasta stă la baza anticipării finalităților acțiunii educaționale în demersuri de
educație/ formare diferențiată.
 Aptitudini organizatorice se arată în activitatea pe care o desfășoară profesorul, în
planificare, pregătirea și desfășurarea lecției.
 Spiritul de observație, capacitatea cea mai fină de observare și intuire a elevilor, inclusiv
după mimica feței.
 Măiestria pedagogică – a acționa diferențiat de la o situație la alta, în funcție de factorii ce
intervin.

112
  Tactul pedagogic. Acesta este o componentă a măiestriei pedagogice și constă în capacitatea
de a găsi, la momentul potrivit, cea mai potrivită atitudine, de a acționa selectiv, adecvat,
dinamic, creator și eficient în îndeplinirea actului educativ.
 Capacitatea managerială a profesorului  presupune pregătirea acestuia în domeniul
managementului educațional, aceasta fiind necesară și în munca de educator, dar și pentru că
din rândului profesorilor se aleg managerii unităților de învățământ, care trebuie conduse cu
competență și eficient.
Preocuparea și capacitatea de perfecționare profesională continuă este necesară, ca în toate
profesiile. Reactualizarea cunoștințelor și perfecționarea continuă a pregătirii profesionale ajută
cadrul didactic să evite plafonarea și îl menține la curent cu noutățile cerute de sistem.
Perfecționarea profesională se realizează prin cursuri de perfecționare pe durată de timp
diferită, cursuri postuniversitare, doctorat, comisii metodice, cercuri pedagogice, simpozioane
științifice etc. Acestea vizează, într-o bună măsură, atât dimensiunea cunoștințelor, cât și abilitățile
și atitudinile necesare cadrului didactic.

113
 GRĂDINIȚA NR. 231

Unitatea de învățământ – GRĂDINIȚA NR. 231 – a fost dată în folosință în anul 1975, este
amplasată în partea de est a sectorului, în cartierul Titan (Balta Albă) și se învecinează cu Secția 13
Poliție, Școala Nr. 200 , Școala Nr.196.
Grădiniţa Nr. 231 cu sediul social în strada Codrii Neamțului Nr.68, dispune de 4 săli de
grupă, cu aria construită de 306 mp, funcționează cu program prelungit, are bucătărie, oficii,
cabinet medical, curte şi locuri de joacă pentru copii.
Începând cu anul școlar 2010 – 2011, grădinița funcționează cu 2 corpuri de clădire,
conform Deciziei nr.4045 / 31.08.2010 , emisă de I.S.M.B, corpul cel nou fiind situat în imediata
apropiere, pe str. Cozla nr.1 A. Acesta are aria construită de 760 mp , nivele –S+P+1Etaj, dispune
de 6 săli de clasă, sală pentru activități extracurriculare, cabinet medical, cabinet consiliere psiho-
pedagogică, bucătărie şi oficii, spălătorie şi centrală proprie, curte amenajată cu locuri şi aparate de
joacă pentru copii.
Fiecare corp al grădiniței dispune de bucătărie proprie unde se prepară zilnic hrana pentru
copiii înscriși în unitatea noastră. Meniul este elaborat împreună cu medicul pediatru, este variat și
respectă legislația în domeniu privind alimentația sănătoasă. Grădinița dispune de sistem
antiefracție, camere de supraveghere pentru interiorul și exteriorul clădirii, sistem detecție incendiu,
dar și agenți de pază.
Grădinița nr. 231 beneficiază de o bază materială modernă, care asigură condițiile optime
pentru derularea unor activități instructiv-educative de calitate și adaptate noilor cerințe
educaționale. Din punct de vedere tehnologic Grădinița Nr. 231 este dotată cu o linie telefonică fixă
și fax, este conectată la rețeaua de internet, fiecare sală de grupă având de asemenea conexiune
wireless. Cu ajutorul finanțării primite de la administrația locală, în fiecare grupă există laptopuri și
sunt montate video-proiectoare, panouri de proiecție, precum și table interactive.
Considerăm că un aspect esențial ce influențează calitatea procesului educațional este
cultura organizațională. În Grădinița Nr. 231 nivelul comportamental și cultural al cadrelor
didactice este ridicat, dominante fiind seriozitatea, competența, dăruirea pentru munca cu
preșcolarii, colaborarea cu familiile acestora, priceperea și dragostea pentru cei mici. Relațiile
interpersonale bazate pe încredere, respect și ajutor reciproc, colaborare, cooperare, toleranță
au făcut ca în cadrul colectivului să nu existe animozități sau conflicte. Inițiativele în politica
incluzivă au fost încurajate permanent și sprijinite spre o reușită comună.
114
 În cadrul Grădiniței Nr. 231 se urmărește ca în centrul preocupărilor cadrelor didactice să
regăsim copilul și interesele acestuia, procesul educațional fiind unul centrat pe copil. Cultura
organizațională promovează ridicarea nivelului profesional, inovarea didactică, receptivitatea la
nou, creativitatea, dorința de afirmare.
Scopul Grădiniței Nr. 231 este acela de a deveni un centru de educație și cultură bine
definite care să asigure, în egală măsură, dezvoltarea socială, emoțională, spirituală și fizică a
copiilor preșcolari, prin valorificarea potențialului individual. Grădinița pune în centrul atenției
respectarea dreptului copiilor de a se integra conștient și activ în grupul social de referință, cu
accent pe educația multiculturală. Prin crearea unor strategii de management bine ancorate în
realitate, corect întemeiate științific și transpuse în activitatea profesională putem duce la îndeplinire
deviza grădiniței:
”Noi, împreună cu familia ta, dorim să ne unim pe acest drum spre reușită și împlinire,
căci tu ne reprezinți!”
Baza viziunii formulate de Grădinița Nr. 231 o reprezintă promovarea unei educații centrate
pe elev, în care familia să fie un partener activ și implicat în dezvoltarea copiilor. Grădiniței îi
revine misiunea constituirii unui sistem educativ deschis spre modernizare, spre viitor, pentru a face
față cerințelor de politică educațională în schimbare și adaptare la condițiile de asigurare a calității
în învățământ.
Pentru facilitarea misiunii și viziunii sale Grădinița Nr. 231 își propune:
 Să ofere șanse egale de integrare în școală tuturor copiilor ce frecventează grădinița, prin
asigurarea unui mediu stimulativ;
 Să dezvolte abilitățile de comunicare;
 Să ajute copiii să își dezvolte încrederea în ei însăși, păstrând o atitudine onestă față de
lumea în care trăiesc;
 Să insufle copiilor un stil de viață sănătos prin : sport, educație sanitară, educație ecologică,
activități culturale.
Unele dintre valorile cele mai importante în societate (egalitatea de șanse, respectarea
tradiției și identității naționale, toleranța, libertatea de opinie, demnitatea, decența, cinstea și
respectul pentru drepturile copiilor și ale omului etc.) sunt cele care caracterizează misiunea
Grădiniței Nr. 231. Întreaga cultură organizațională a unității se bazează pe standarde înalte
de calitate. Grădiniţa trebuie să fie o instituție educațională modernă, care să asigure
dezvoltarea aptitudinilor pentru școală şi viață conform capacităților, nevoilor şi intereselor
copiilor.
Calificarea și pregătirea profesională a întregului personal al grădiniței reprezintă plus
valoarea unității, resursa umană fiind cea care oferă preșcolarilor experiențe orientate spre
adevăratele valori: responsabilitate, corectitudine şi respect. Astfel, activitatea didactică este
asigurată de personal calificat în procent de 100%, distribuit astfel:
 14 cadre didactice titulare (Grad didactic I: 4, Grad didactic II: 3, Cu definitivat: 7,
Debutanți: 1);
 4 cadre didactice suplinitoare – debutante.
În ceea ce privește pregătirea profesională a personalului didactic, situația este următoarea:
 7 cadre didactice – Studii universitare de masterat;
 9 cadre didactice – Studii universitare de licență;
 2 cadre didactice- Liceu pedagogic și studii universitare de licență în desfășurare.
De asemenea statul de personal al unității mai prevede 2 cadre didactice auxiliare, 2
bucătărese, 2 muncitori necalificați, 6 îngrijitoare, 1 spălătoreasă și 1 fochist.

115
 Pentru a răspunde nevoilor actuale de cuprindere a copiilor preșcolari din zonă și a
soluționa favorabil cât mai multe solicitări privind înscrierea în grădiniță, în fiecare an unitatea
noastră a solicitat funcționarea peste efectiv la toate cele 10 grupe.
Grădinița Nr. 231 plasează copilul în centru procesului didactic, având în jurul său toți
factorii principali care contribuie la dezvoltarea personalității acestuia și la atingerea potențialului
maxim propriu: profesorul/ educatoarea, părintele și comunitatea.
Calitatea procesului educațional din unitatea de învățământ preșcolară și calitatea dezvoltării
psihofizice și emoționale a copilului sunt aspecte solidare, puternic corelate. Succesul educației
preșcolare este în strânsă legătură cu modalitatea în care este organizat actul educațional în
grădiniță, prestația cadrelor didactice, calitatea spațiului educațional/ logisticii (săli de grupă,
mobilier, mijloace moderne de învățare, material didactic atractiv și adaptat nevoilor copiilor, etc.),
precum și cu calitatea managementului existent.
Obiective strategice propuse prin Planul de Dezvoltare Instituțională al Grădiniței nr. 231
vizează:
I. Asigurarea cadrului instituțional și organizatoric prin practicarea unui stil managerial bazat
pe principiile asigurării calității în educație.
II. Promovarea unei educații timpurii bazate pe dezvoltarea socială și emoțională a copiilor,
generatoare de experiențe de viată și caracterizată prin echilibru, atractivitate, noutate.
III. Îmbunătățirea ofertei curriculare și extracurriculare a grădiniței care să permită dezvoltarea
liberă și armonioasă a copiilor și integrarea cu ușurință în activitatea școlară.
IV. Stimularea cadrelor didactice în vederea dezvoltării competențelor profesionale pentru
implementarea unui proces eficient de e-learning.
V. Menținerea parteneriatelor existente și crearea unor noi legături cu alți parteneri
educaționali, în vederea lărgirii universului cultural al preșcolarilor.
VI. Dezvoltarea parteneriatului strategic grădinița-familie pe coordonatele sprijinului reciproc și
al implicării active în vederea asigurării progresului individual al copiilor.

Activitatea didactică curriculară și extracurriculară din cadrul

Grădiniței Nr. 231

Proiectarea activităţii la nivelul învățământului preșcolar se realizează prin dezvoltarea de

competenţe, prin însușirea de cunoștințe pe baza abordării transdisciplinară şi transcurriculare a
conţinuturilor programelor școlare. De asemenea, în toate activitățile proiectate și desfășurate se
ține cont de noile reglementări elaborate de MEN, de noul Curriculum pentru educație timpurie și
de legislația în vigoare. Toate cadrele didactice urmăresc parcurgerea programei ritmic şi integral,
aplicând metode şi procedee activ-participative, la fiecare domeniu experiențial, conform
planificărilor calendaristice proiectate pe unităţi de învăţare. Proiectarea didactică la nivelul fiecărei
grupe se realizează ţinând cont de sistemul de relaţii şi dependențe care există între obiectivele
operaţionale, conţinutul ştiinţific vehiculat, strategii de predare, învăţare şi evaluare precum şi
standardele de competenţă conform nivelului de vârstă. Sunt întreprinse constant activităţi de
observare a preşcolarilor, discuţii cu părinţii, copiii sunt implicaţi în situații evaluative centrate pe
obiectivele curriculare, analizându-se ulterior nivelul de performanţă realizat, dar şi natura
dificultăţilor de învăţare şi adaptare. Pentru mobilizarea preşcolarilor la un efort susţinut în
procesul învăţării prin angajarea optimă a mecanismelor intelectuale ale acestora, educatoarele
adoptă strategii de provocare şi dirijare a gândirii, strategii ce oferă condiţii optime pentru exersarea
intelectului în direcția flexibilității, creativității, inventivității, conducând la formarea unei gândiri

116
moderne, algoritmice, modelatoare, problematice. În activităţile desfășurate la grupă, cadrele
didactice aplică tehnici de implicare individuală sau în grup a copiilor, lucrul în perechi sau în
grupuri mici, care conduc la participarea efectivă a tuturor preşcolarilor la activităţile desfășurate,
aceștia dobândind capacități de cooperare, de sprijin şi colaborare, de primire şi asumare de sarcini,
de lucru în echipă, de respectare a unor reguli stabilite, de asumare a răspunderii individuale şi
colective, a inițiativei. Achizițiile înregistrate pe parcursul derulării activităților din grădiniță, pot fi
vizibile în comportamentul copiilor, în modul de relaționare și comunicare cu cei din jur, în
transpunerea lor în variate forme ale activității lor ulterioare.
Activităţile extracurriculare desfășurate în cadrul grădiniței sunt bine organizate şi
monitorizate, astfel încât implicațiile lor, calitative şi cantitative nu se lasă așteptate. Activităţile
extracurriculare dezvoltă interesele şi aptitudinile copiilor; organizarea lor într-o manieră plăcută şi
relaxantă valorifică benefic timpul liber al copiilor, contribuind la optimizarea procesului de
învăţământ; copiii au teren liber pentru a-şi manifesta în voie spiritul de inițiativă; participarea este
liber consimțită, necondiționată, constituind un suport puternic pentru o activitate susținută; au un
efect pozitiv pentru munca desfăşurată în grup; sunt caracterizate de optimism şi umor; creează un
sentiment de siguranţă şi încredere tuturor participanților; urmăresc lărgirea şi adâncirea
influențelor exercitate în procesul de învăţământ; contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor.
Prin modul relaxat de desfăşurare, copilul îşi dezvoltă abilitățile de interacțiune socială şi
adoptă o atitudine pozitivă în dezvoltarea relaţiilor cu cei din jur. De asemenea, aceste activităţi
extracurriculare duc la creșterea coeziunii de grup în grădinița prin orientarea spre munca în echipă.
Copiii manifestă deschidere spre nou, caută soluții la problemele care necesită rezolvare şi sunt mai
responsabili.
Atunci când vorbim de educația copilului preșcolar trebuie să avem în vedere importanța
deosebită a procesului instructiv-educativ la care contribuie atât familia, cât și grădinița. Familia
este primul factor educativ cu care copilul intră în contact, oferind copiilor primele experiențe în
formarea și dezvoltarea lor ulterioară. Grădinița reprezintă prima instituție specializată în cadrul
căreia copiii beneficiază de un amplu proces instructiv-educativ susținut de cadre didactice
specializate în educația copiilor preșcolari, fiind caracterizată ca o etapă a sistemului de învăţământ
al cărei obiectiv este dezvoltarea personalității, formarea capacităților de socializare şi
interacționare şi pregătirea copilului pentru școală.
”Meseria de profesor este o mare și frumoasă profesiune, care nu se aseamănă cu nici o
alta, o meserie care nu se părăsește seara, odată cu hainele de lucru. O meserie aspră și plăcută,
umilă și mândră, exigentă și liberă, o meserie în care mediocritatea nu e permisă, unde pregătirea
excepțională este abia satisfăcătoare, o meserie care epuizează și înviorează, ingrată și plină de
farmec.” (Victor Hugo)

117
 PROFILUL MANAGERIAL IDEAL PENTRU MANAGERUL
INSTITUȚIEI DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Prof. Alina Ionescu

Director Grădinița Nr. 231

Literatura de specialitate (Sheehan & DuPrey, 1999; Okpala & Ellis, 2005; Schaeffer,
Epting, Zinn, & Buskit, 2003) a evidenţiat în multiple rânduri pregatirea ştiintifico-metodică şi
cunoașterea psihopedagogică drept aspecte esenţiale ale succesului activităţii didactice. Definit  de
Shulman (1987, apud Nathan & Petrosino, 2003, p. 908), ca fiind „amestecul de conţinut şi
pedagogie în înţelegerea modului în care aspecte, probleme, chestiuni particulare sunt organizate
şi adaptate diferitelor interese şi abilităţi ale celor care învaţă”,  conceptul de „cunoaştere a
conţinutului pedagogic” înseamnă că un profesor poate stăpâni foarte bine conţinutul materiei de
specialitate, dar poate dispune de cunoştinţe limitate despre cum să adapteze acest conţinut în raport
cu caracteristicile specifice ale celor cărora le predă.
Recrutat fiind din rândul personalului didactic, managerul ideal trebuie să fie un foarte bun
specialist, cu o pregătire științifică şi metodică de excepţie, care să fie capabil să ofere expertiza
psihopedagogică şi metodică ori de cate ori îi este solicitată de către personalul didactic din
subordine. Competenţa profesională  se manifestă prin capacitatea de a cunoaşte particularităţile de
vârstă şi individuale elevilor,  capacitatea de coordona procesul instructiv-educativ, capacitatea de a
crea şi menţine un climat adecvat,  de a  menține standarde înalte de performanţă,  dar însumează, în
acelaşi timp, şi capacitatea de cunoaştere, interpretare  şi aplicare a legislaţiei generale şi specifice
la situaţile particulare ale activităţi  curente, ceea ce specialiştii in domeniu denumesc competenţă
juridică, suprapunându-se astfel cu competenţa managerială. Perfecţionarea şi educaţia profesională
continuă, de-a lungul întregii cariere, sunt cerinţe pe care trebuie să le satisfacă toţi profesioniştii,
aşadar şi managerii din unităţile şcolare.
Pregătirea  în managementul educaţional reprezintă un atu pentru ceea ce specialiştii
numesc   profesionalizare a funcţie manageriale şi se manifestă  în domeniul cunoştinţelor specifice
de legislaţie şcolară, legislaţia muncii, a planurilor de învăţământ, a documentelor reglatoare;
directorul realizează delegarea sarcinilor, e consecvent şi coerent în propunerea şi desfăşurarea
activităţilor.  Auto-formarea managerului este esenţială pentru dezvoltarea organizaţiei reprezentând
calea spre performaţa organizaţiei. Pe măsură ce managerii muncesc spre a deveni eficienţi, ei ridică
nivelul de performanţă al întregii organizaţii.
Tot în sfera competenţelor manageriale  am integrat şi competenţe de organizare şi
planificare: directorul trebuie să fie un bun organizator al resurselor şcolii: timp, resurse financiare
şi materiale, distribuie  responsabilităţile în mod eficient. Competenţele solicitate, preponderent
tehnice, sunt materializate în instrumente de planificare cu obiective elaborate în mod realist, clare
şi bine precizate. Pentru a desfăşura o activitate organizată în şcoală, managerul trebuie să  explice
cât de clar obiectivele educaţionale ale unităţii pe care o conduce, să ia măsuri pentru realizarea
acestora, să coordoneze propriu-zis activitatea din unitate atât cea educaţională cât şi administrativă,
să precizeze obligaţiile şi drepturile fiecărui membru al personalului unităţii,  să alcătuiască fişa
postului fiecărui salariat,  să stabilească şefii de comisie metodică/ catedră/ arie curriculară, aleşi
dintre  cadre didactice competente, pentru obţinerea unor rezultate de calitate, să organizeze

118
audienţe şi sistemul de relaţii cu publicul, să rezolve conflictele existente între peroanele ce lucrează
în unitatea şcolară pe care o conduce.
Capacitatea  de comunicare, relaţionare şi negociere ţine de flexibilitatea, diplomaţia
managerului, care trebuie să poată colaborara cu personalul din şcoală, cu părinţii, elevii şi alţi
factori care contribuie la educare. Claritatea în comunicare, conform  studiilor care  au investigat
caracteristicile profesorului eficient (Spencer şi Schmelkin, 2002),  este percepută ca o caracteristică
a predarii eficiente.  Cu atât mai mult,  managerului îi este indispensabilă capacitatea de a comunica
eficient, cu cât este pus deseori in situaţia de a  gestiona şi negocia situaţiile conflictuale şi  de a se
ocupă personal de angajaţii nemulţumiţi.  În acelaşi timp,  managerul este cel care stabileşte relaţii
cu partenerii implicaţi în educaţie: personalul didactic, părinţii, elevii, autorităţile locale. Rezolvarea
promptă, transparentă şi eficientă a conflictelor  care pot apărea cu reprezentanţii autorităţilor
(comunităţi, regii autonome de servicii, instituţii religioase şi culte etc.) şi a  sesizărilor,
reclamaţiilor, memoriilor  reprezintă  acţiuni de manifestare a capacităţii de reacţie/ spontaneitate, a
spiritului de creativitate şi a adaptabilităţii.
Capacitatea de a lua decizii şi calitatea a judecăţilor  face parte din competenţele – cheie
manageriale şi se manifestă prin obiectivitate, justeţe şi spirit etic, intervenţia asupra proceselor din
şcoală se face în scopul reglării şi prevenirii evenimentelor cu parcurs negativ. Profesionalismul se
reflectă în acurateţea detaliilor şi al timpului suficient petrecut pentru realizarea concretă a
proiectării şi organizării activităţilor; directorul ar trebui să fie capabil de consiliere în domeniul
orientărilor pedagogice, să aibă cunoştinţe complexe privind procesele desfăşurate în şcoală, să fie
un consultant intern: mentor, formator, evaluator.
Eficienţa managerului  educaţional  are in vedere proiectarea obiectivelor şi rezultatelor, 
organizarea cadrului de realizare a învăţării. Managerul eficient  asigură şi susţine un proces de
învăţare – predare eficient în toată şcoala, in vederea obţinerii unor rezultate bune. Interpretarea
rezultatelor se face prin compararea  rezultatelor reale cu cele prevăzute pentru a vedea dacă
problemele au fost rezolvate cu adevărat.
Dat  fiind ritmul relativ alert al desfăşurării proceselor si necesitatea de a lua decizii rapide
pe loc, fără consultarea altora dintre cei implicaţi în actul de conducere ştiinţifică, uneori, criteriul
eficienţei se completează cu aspectul de oportunitate a deciziei manageriale. Transparenţa în luarea
deciziilor şi a măsurilor  este pricipala caracteristică a stilul managerial democratic, cu beneficii
asupra  întregii activităţi în echipă şi  având ca efect asigurarea unui climat organizaţional favorabil
valorificării potenţialului membrilor organizaţiei. Directorul manifestă înţelegere, toleranţă,
apreciere, şi protecţie, altruism asociate cu empatia şi responsabilitatea faţă de elevi şi faţă de
personalul didactic, abilitatea de a se adapta, urmează o politică managerială flexibilă, deschisă, de
cooperare şi se implică în formarea echipelor de lucru,   ştie să tolereze şi să respecte diferenţele
individuale.
Încredere, centrarea pe dezvoltarea celorlalţi sunt abilităţi pe care mangerul le foloseşte  să
stimuleze,  prin mijloace materiale şi morale, formarea, autoformarea şi dezvoltarea  profesională, 
să participe la programe de formare şi autoformare continuă în management educaţional şi  sa se
informeze  la zi în domeniu. Astfel, directorul urmăreşte perfecţionarea activităţii proprii şi a
activităţii în echipă, este pregătit pentru schimbările din sistem, manifestă în plan faptic competenţe
strategice, reflectate prin capacitatea de diagnoză şi de planificare a activităţii; acestea se datorează
participării la cursuri de formare iniţială şi continuă, atenţiei acordate pregătirii proprii şi învăţării
organizaţionale. Autorealizarea, succesul personal al managerului obţinut prin demonstrarea
competenţei, în funcţie de standardele socio – profesionale se manifestă prin inteligenţă, influenţă,
ambiţie, onestitate şi integritate,  capacitate managerială, competenţe recunoscute în domeniul
119
gestiunii resurselor umane,  materiale si financiare, administrării şcolii. Respectul de sine însoţeşte
această valoare dominantă şi se manifestă prin verticalitate,  echilibru şi responsabilitate.
Obiectivitate  în perceperea şi judecarea altora se manifestă prin realizarea unei  evaluări
corecte a  cadrelor didactice şi a personalului nedidactic, prin  repartizarea echitabilă în
conformitate cu criteriile naţionale şi locale, a stimulentelor materiale şi morale stabilite prin lege
pentru cadrele didactice şi nedidactice şi pentru copii şi tineri.
Managerul este un lider de tip clasic opus liderului autoritar:  are un caracter puternic,
paternalist, charismatic, dar, in acelaşi timp, echilibrat, mânat de bunăvoinţă şi altruism,  Acesta
promovează imaginea instituţiei pe care o conduce, este exigent cu sine şi cu ceilalţi, cooperează, 
încurajează echipa pe care o conduce  şi este o sursă de încredere pentru toţi membrii acesteia,
demonstrând celorlalţi cum să abordeze şi să rezolve problemele, de aceea leadershipul  este  una
dintre calităţile pe care trebuie să le posede managerul.
Managerul ideal  ar trebui sa aibă  atât abilităţi manageriale, necesare pentru a crea o
structură în care să se poată duce la îndeplinirea obiectivelor organizaţiei, cât şi abiltăţi de lider  
care  să – i furnizeze pasiunea şi viziunea necesare pentru a defini misiunea organizaţiei.  Pentru un
manager ideal este nevoie de calităţi manageriale pentru a dezvolta planuri de acţiune spre atingerea
scopurilor, de asemenea  sunt necesare calităţi de lider pentru a comunica, pentru a – i  încuraja şi
motiva pe angajați pentru  atingerea scopurilor.
Ideală ar fi suprapunerea calităților managerului (cel care creează o structură organizațională
optima în atingerea obiectivelor şi este orientat spre scopuri), cu cele ale  liderului (conduce
subordonații în atingerea obiectivelor prin traininguri, supervizare şi răsplată şi este orientat spre
oameni) în aceeași persoană.
 

120
 GRĂDINIŢA NR. 232
Str. PATRIOȚILOR NR.3 - SECTOR 3 BUCUREŞTI
TEL/FAX: 021.348.55.18

”Tot ceea ce n-avem de la naştere şi de care avem nevoie când suntem mari, ne este dat prin
educaţie.
Această educaţie ne vine de la natură, de la oameni sau de la lucruri”
Jean Jacques Rousseau

A fost construită în anul 1974 și a fost dată în folosință la data de 1 martie 1976. Începând
cu data de 01.09.2010 a fost dată în folosință și extinderea cu un corp nou de clădire, lucrare
finanțată de către Primaria Sector 3 și finalizată în luna decembrie a anului 2009. Este situată în
sectorul 3, zona Nicolae Grigorescu, pe Strada Patrioților nr.3, paralelă cu bulevardul Theodor
Pallady și este înconjurată pe cele patru laturi de blocuri. Clădirea nu este amplasată într-o zonă cu
trafic intens și are un grad scăzut de poluare fonică, este înconjurată de un spațiu verde generos
(aprox 2500 mp) populat cu copaci, flori, locuri de joacă. Preocuparea pentru educarea
comportamentelor ecologice este unul din aspectele integrate în proiectele Grădiniței nr. 232.
Temele parcurse săptămânal permit în majoritate atingerea obiectivelor educației ecologice la
această vârstă
Reforma învăţământului actual prevede educaţia individualizată, permiţând fiecărui copil să
se dezvolte şi să se desfăşoare în acord cu particularităţile sale individuale, ea aducând schimbări în
direcţia extinderii parteneriatului cu comunitatea, în direcţia formării şi perfecţionării cadrelor
didactice, în dezvoltarea obiectivelor, conţinuturilor, mijloacelor de realizare.
Grădinița nr 232 își propune ca obiectiv central abordarea integrală a copilului, dezvoltarea
liberă și armonioasă a individualității acestuia, formarea și dezvoltarea personalității autonome și
creative, nediscriminarea educațională și respectarea drepturilor copiilor.
Astfel, poate participa la accentuarea aspectului comportamental pentru menținerea păcii în
lume și a nonviolenței în grupul social din care face parte, la educarea spiritului de discernământ în
cazuri concrete, la realizarea finalităților educaționale ale programei pentru învățământul preșcolar
prin implementarea strategiilor moderne în creșterea calitativă a procesului instructiv educativ, la
interacțiunea cu mediul social, cultural și economic prin transformarea grădiniței în centru de
resurse educaționale și de servicii oferite comunității.
Cultura organizaţională este “personalitatea” organizaţiei, un ansamblu de tradiţii, valori,
proceduri, concepţii şi atitudini care creează contextul a tot ceea ce facem şi gândim în cadrul
organizaţiei.
În cadrul organizaţiei se realizează şi se desfăşoară relaţii interpersonale şi intergrupale.
Comportamentul membriilor organizaţiei (personal didactic, personal auxiliar şi administrativ,
copii) este determinat nu doar de sistemul de norme stabilite prin Regulamentul de organizare şi
funcţionare şi prin Regulamentul de ordine interioară, ci şi de temperamentul fiecăruia, de nivelul
de cultură.
De aceea, adoptăm un management participativ care să stimuleze comunicarea între cadrele
didactice, între acestea şi copii, ca şi între personalul didactic şi cel de conducere, ceea ce face ca
fiecare membru al colectivităţii să fie un participant activ şi responsabil la viaţa şi activitatea
acesteia.

121
 Sub îndrumarea cadrelor didactice care dau dovadă de profesionalism şi dăruire, copiii sunt
implicaţi în diverse parteneriate/proiecte, concursuri, festivaluri, desfăşurate cu diferite ocazii,
obţinând diverse premii.
Directorul împreună cu Consiliul de Administraţie iniţiază programe de parteneriat cu alte
grădiniţe, cu Şcoala, Consiliul local, Organizaţia ”Salvaţi copiii”, ”Crucea Roșie”, Poliţia, Biserica,
familia, Teatrul de păpuşi ”Țăndărică”, Circul Globus etc.
Grădinița noastră este locul în care fantezia se împletește cu realitatea, copiii au lumea lor în
care sunt protejati, iubiți și mai presus de asta sunt înțeleși. Grădiniţa noastră introduce copilul într-
o colectivitate care începe prin a fi un grup neorganizat şi are menirea de a contribui la dezvoltarea
lui psihică şi mai ales la dezvoltarea identităţii şi a identificării cu modele sociale mai complexe şi
mai socializate. Jocul este principala preocupare și totul pare atât de simplu, dar de fapt micuții trec
printr-o importantă etapă în ciclul dezvoltării umane.
Este o perioadă fascinantă, lumea se descoperă și ușor ușor reușim să o înțelegem. Apar
marile întrebări și ”savantele răspunsuri”. Deoarece în grădiniţă există tutela educatoarelor şi un
regim de viaţă şi de instruire ce se adresează tuturor la fel, deci egal, sistemul de adaptare a
copilului la viaţa de grădiniţă trebuie să se modifice, fapt ce depinde mult şi de tactul pedagogic al
cadrelor didactice. Perioada de adaptare, de trecere a copilului de la atmosfera de familie la cea din
grădiniţă şi apoi din şcoală nu se petrece la fel pentru fiecare copil. Educatoarele sunt mijlocitoare
nu numai între copil şi familie, ci şi între copil şi copil sau între copil şi mediul înconjurător. În
timp, în grupul de grădiniţă se vor forma treptat interrelaţii sociale de vecinătate şi de simpatie.
Educatoarele oferă copiilor aflaţi la vârsta preşcolară condiţiile necesare pentru o dezvoltare
normală. Ele asigură acele condiţii care ţin seama de ritmul propriu al copilului, de nevoile sale
afective şi de activitatea sa fundamentală – jocul.
În realizarea unor jocuri şi exerciţii, se caută să se antreneze toţi analizatorii: vizual, auditiv,
tactil-termic, olfactiv, gustativ pentru a ajunge la formarea unor deperinderi intelectuale (de a
asculta indicaţiile educatoarei, de a observa, de a analiza şi descrie, de a stabili asemănări şi
deosebiri, de a sesiza unele legături între obiecte şi fenomene ale naturii, de a compara, de a
generaliza, de a se orienta în spaţiu). Educatoarele provoacă copiii să verbalizeze, să reproducă prin
intermediul cuvintelor esenţialul obţinut prin observare, să descrie fenomenele şi în absenţa
acestora. În munca la grupă se întâlnesc două realităţi de care se ţine tot timpul seama: trăsăturile
comune ale copilăriei, diversitatea lor şi unicitatea fiecărui copil cu care se va lucra. În activitatea
de zi cu zi, regulile nu pot lipsi, dar nici nu pot fi introduse arbitrar.
Programul zilei este conceput în mod ştiinţific, bine structurat, încât să permită exercitarea
influenţei educative în: relaţionarea cu colegii în activităţile liber-creative, participarea activă, dar
disciplinată la activităţile frontal-dirijate, cooperarea cu grupa. Întreg personalul grădiniței
interacționează cu copiii pe măsură ce aceştia se joacă şi lucrează.
Atmosfera şi tonusul clasei depind de atitudinea lor. Exemplul lor personifică acele calităţi
pe care doresc să le regăsească la copii: implicare, entuziasm, curiozitate intelectuală.
Clasele dotate cu mijloace moderne calculatoare/laptopuri, DVD-uri, casetofoane, statie de
amplificare, retroproiector, xerox-uri, imprimante, televizoare, table interactive, oferă copiilor
posibilitati nenumarate de exprimare și informare.
Atât educatoarele cât şi copiii pot iniţia sau conduce activităţi. Copiii sunt încurajaţi să aibă
cât mai multe iniţiative în cadrul procesului de învăţare. Educatoarele profită de interesul şi jocul
copiilor şi le folosc pentru a stimula gândirea şi învăţarea.

122
 Un obiectiv major în cadrul educaţiei copiilor preşcolari în Grădinița Nr. 232 este să-i
învăţăm să se autocontroleze, explicându-le consecinţele unui comportament greşit, ajutându-i să
recunoască şi să găsească soluţii pentru comportamentele problemă. Eforturile se orientează în
câteva direcţii prioritare ca:
 Orientarea şi desfăşurarea variatelor activităţi instructiv-educative în funcţie de
obiectivele prevăzute de programă;
 Promovarea consecventă a metodelor active (participarea efectivă şi conştientă a copiilor
la activităţi);
 Folosirea jocului ca formă de activitate conducătoare în dezvoltarea psihică a copilului şi
îmbinarea raţională a acesteia cu elemente ce trebuie învăţate;
 Tratarea diferenţiată a copiilor în cadrul activităţilor.

În cadrul activităților dintr-o zi de grădiniță își fac simțită prezența atât cadrele medicale cât
și întreg personalul nedidactic: bucătărese, îngrijitoare, mecanic, spălătoreasă. Sfaturile doamnelor
asistente în cazurile în care copiii au nevoie de ele au fost întotdeauna de un real folos.
Activitățile extracurriculare pe care grădinița le desfășoară: teatru, circ, deplasări, vizite,
excursii reușesc să scoată copiii din rutină și să le dezvolte orizontul.
În timpul anului școlar am reușit să facem din ocaziile unice ale copiilor adevărate
manifestări cu caracter de petrecere pentru entuziasmul, plăcerea și bucuria copiilor.

SLOGANUL GRĂDINIȚEI

GRĂDINIȚA NR. 232 - un loc de care suntem mândri și pe care promitem

să-l actualizăm zi de zi și să-l păstrăm la standarde europene.

123
124
 STRESUL PROFESIONAL
ȘI IMPLICAȚIILE ACESTUIA PENTRU CADRELE DIDACTICE

Prof. Alina Lupescu

Director Grădinița Nr. 232

Stresul a devenit inamicul cel mai temut al civilizaţiei moderne. Nu putem fugi de el, nu-l
putem evita. Mai devreme sau mai târziu vom avea momente de stres grav, care, însă, pot fi
depăşite prin aplicarea unor procedee simple. Stresul este o reacţie psihologică la solicitările
inerente ale factorilor de stres şi are potenţialul de a face o persoană să se simtă tensionată şi
anxioasă, pentru că nu se simte în stare să facă faţă anumitor solicitări.
Stresul nu este intrinsec rău. Toţi oamenii au nevoie de un anume nivel de stimulare din
partea mediului şi nivelurile moderate de stres pot îndeplini această funcţie. De fapt, ar ridica semne
de întrebare acurateţea percepţiei cuiva care nu a trăit niciodată starea de tensiune. Stresul devine o
problemă dacă duce la nivele foarte înalte de anxietate. Stresul reprezintă un aspect normal şi
necesar al vieţii, aspect de care omul nu poate scăpa. Stresul poate genera un disconfort temporar şi,
de asemenea, poate induce consecinţe pe termen lung. În timp ce prea mult stres poate altera starea
de sănătate a unui individ cât şi bunăstarea acestuia, totuşi, un anumit volum de stres este necesar
pentru supravieţuire. De aceea, adaptarea constituie condiţia fundamentală a supravieţuirii fiinţelor
vii în natură şi societate (Stănculescu, 2015).
Mai puţin pătrunse în vocabularul curent, reliefate de către Selye în 1973, cele două tipuri
fundamentele de stres sunt: eustresul și distresul. Eustresul reprezintă o stare psihică cu tonalitate
afectivă pozitivă puternic exprimată, care nu durează niciodată în mod cronic. Eustresul nu trebuie
confundat cu orice emoţie plăcuta, ca de exemplu: contemplarea unei grădini înflorite, a unei
expoziţii de pictură, audiţia unei simfonii, parcurgerea unui text literar etc. Stresul pozitiv
(„eustres”) este provocat de evenimente pozitive, plăcute care produc reacţii fiziologice şi psihice
importante.
Distresul desemnează starea psihică cu tonalitate afectivă negativă, cu efecte nocive asupra
persoanei. De fapt aspectele prezentate anterior şi altele ce fac obiectul stresului se referă la această
accepţiune a stresului. In literatură distresul acoperă în general sfera noţiunii de stres şi din acest
motiv noi vom folosi cuvântul stres numai pentru această semnificaţie (de distres).
Stresul negativ („distres”), cel mai întâlnit, este provocat de situaţii neplăcute şi evenimente
negative. Interesant este faptul că, din nefericire, stresul pozitiv tinde să se transforme în stres
negativ.
Stresul profesional în cazul cadrelor didactice este destul de răspândit, apărând pe fondul
solicitărilor excesive, care depășeșc resursele și strategiile de gestionare ale acestora. Solicitările
excesive reprezintă o sursă de amenințare pentru stima de sine, autoeficacitate și starea de bine
psihic. Stresul este considerat ca fiind factorul principal al lipsei de satisfacție profesională și ieșirea
din sistem înainte de vremea pensionării sau chiar pensionarea anticipată.
În ultima perioadă s-au înregistrat o serie de modificări legate de profesia didactică și
statutul cadrului didactic în societate, modificări ce au implicații importante asupra exercitării
acestei profesii.
Esteve (1989) a identificat cinci schimbări majore la nivelul societății, schimbări ce au
impus o serie de presiuni asupra cadrelor didactice, creând, în consecință, rațiuni ce justifică
interesul tot mai crescut pentru studiul fenomenului stresului în acest domeniu:

125
 1. transformarea rolului tradițional al profesorului ca simplu agent de integrare socială a
tinerei generații,
2. sporirea contradicțiilor referitoare la rolul profesorului,
3. schimbarea atitudinii societății în general față de profesori,
4. îndoiala cu privire la obiectivele sistemului de educație și producția de cunoaștere,
5. deteriorarea imaginii cadrului didactic.
Cercetările au indicat că principalele surse de stres ale cadrelor didactice sunt:
 restricții financiare privind salarizarea,
 dificultăți de predare din cauza curriculumului prea încărcat,
 dificultăți în gestionarea timpului,
 numărul de elevi în clasă,
 indisciplina unor elevi,
 evaluarea elevilor,
 climatul școlar,
 relațiile cu părinții unor elevi,
 restricții financiare privind resursele materiale ale școlii,
 conducerea autocrată a școlii, relațiile colegiale,
 violența fizică și verbală a unor elevi.
Managementul stresului este abilitatea individului de a face faţă presiunilor de zi cu zi. Prin
managementul stresului se urmăreşte iniţial identificarea cauzelor acestor presiuni şi apoi
reechilibrarea şi reducerea reacţiei prelungite a corpului la factorii interni sau externi cauzatori de
stres, prin aplicarea unor tehnici specifice. Astfel, pentru a gestiona stresul professional, se pot
aborda două tehnici: tehnica de relaxare și tehnici cognitive-comportamentale.
Obișnuința de a practica tehnici de relaxare favorizează ușurința de a intra într-o stare de
deprindere profundă după o zi epuizantă de muncă, cu o intensitate considerabilă a factorilor de
stres. Această tehnica cuprinde: tehnica de relaxare profundă, tehnica hipoventilației, trainingul
autogen, tehnica relaxării musculare. Tehnicile cognitive-comportamentale cuprind: jurnalul de
stres, tehnica reîncadrării.
În concluzie, putem spune că stresul este imposibil de evitat, pentru că viața însăși este
stresul. Presiunea pentru performanță, ritmul trepidant al vieții cotidiene, aglomerația și poluarea
sonoră, supraîncărcarea de responsabilități, schimbările rapide sunt numai câteva exemple pentru
ceea ce induce stresul, care, dacă depășește o anumită intensitate, devine toxic, afectând sănătatea și
starea de bine psihic.

126
 PREZENTAREA GRĂDINIȚEI NR. 239 - CURCUBEUL COPILĂRIEI

MOTTO: „Pas cu pas prin copilărie spre un viitor de poveste!ˮ

VIZIUNE: Grădinița noastră va asigura copiilor, părinților și

comunității un mediu securizant, transparent, flexibil, creativ și atractiv
pentru dezvoltarea abilităților, aptitudinilor și competențelor necesare
integrării cu succes în școală și societate.

Grădiniţa Nr. 239, Sector 3, Bucureşti îşi desfăşoară activitatea în două locaţii: Corpul A,
în Șos. Mihai Bravu Nr.428 (12 grupe de preşcolari) şi Corpul B, în Str. Pictor Ion Țuculescu
Nr.38 A (3 grupe de preşcolari).
Spaţiul în care funcţionează acum Corpul A al grădiniței este un spaţiu generos, funcţional,
în care sălile de grupă (etajul 1) sunt separate de sălile pentru dormit (etajul 2), permiţând
funcționarea unui număr relativ mare de grupe de preșcolari, venind astfel în întâmpinarea cererilor
numeroase din partea părinţilor din zonă.
În ceea ce privește organizarea spațiului în corpul B al Grădiniței nr. 239, sălile existente au
triplă funcționalitate, fiind amenajate pentru a susține activitățile instructiv-educative, dar și pentru
servirea mesei și odihna de după-amiaza.
Ambele locaţii sunt amenajate conform standardelor educaţionale, sălile de clasă sunt dotate
cu mobilier şi aparatură moderne, au amenajate locuri şi aparate de joacă care respectă standardele
europene de siguranţă şi protecţie.
Ne propunem crearea climatului socio-educațional
adecvat unei dezvoltari libere, integrale și armonioase a
personalității copilului, sprijinind formarea autonomă și
creativă a acestuia. Le ghidăm copiilor primii pași spre
încrederea în propriile puteri și îi ajutăm să devină persoane
de succes și armonios integrate în societatea actuală.
Procesul instructiv-educativ se desfășoară conform Curriculumului national fiind
structurat pe domenii de dezvoltare obligatorii și respectând o viziune unitară și coerentă.
În demersul educațional al educatoarei, jocul reprezintă activitatea, forma fundamentală de
învățare, mijlocul de realizare și metoda de stimulare a capacității și creativității copilului, ca un
drept al acestuia și ca o deschidere spre libertatea de a alege, potrivit trebuințelor proprii.

127
 Învățând prin joc ne propunem să dezvoltăm aptitudinile fiecărui copil, cunoașterea și
capacitatea de înțelegere a acestora, sa incurajam exprimarea creativă a copiilor.

Cum arată o zi în Grădinița Nr. 239?

O zi bună începe cu un salut pe măsură, astfel, la sosire este important ca educatorul să
creeze o atmosferă plăcută, caldă, în care copilul să pătrundă cu încredere. Prezenţa cadrului
didactic, o mângâiere prietenoasă, un zâmbet, invitaţia către un centru îl fac pe copil să accepte mai
uşor despărţirea de părinţi.
De asemenea, prin salut, copiii învaţă despre politeţe, însuşindu-şi expresiile specifice
momentelor zilei, învaţă să comunice cu adulţii (educatoarea şi părinţii celorlalţi copii).
Copiii sunt îndrumați apoi către activitățile și jocurile liber-alese, în cadrul cărora adaptăm
activitățile didactice cu ajutorul centrelor de interes astfel incat sa corespundă nevoilor și intereselor
fiecărui copil.

Gimnastica de înviorare/Momentul zilnic de mișcare.

Gimnastica de înviorare se desfăşoară zilnic până la micul dejun, timp de 10-15 minute, în
aer liber sau în încăpere, în funcţie de condiţiile atmosferice şi contribuie la ridicarea tonusului
emoţional şi muscular al copiilor. Gimnastica de dimineaţă are un caracter distractiv, se face de
regulă pe muzică, deoarece acompaniamentul muzical creează o ambianţă plăcută, de bucurie sau
poate cuprinde exerciţii distractive cu caracter imitativ.
Urmează pregătirea pentru micul dejun, prin desfășurarea unor rutine și tranziții îndrumate
de cadrul didactic. Copiii servesc micul dejun, socializând şi învățând despre nutriţie şi alimentaţie
sănătoasă.
Momentul de lectură este un moment esențial pentru dezvoltarea armonioasă a celor mici,
deoarece lectura dezvoltă imaginaţia copiilor, iar aceştia vor avea o bază solidă pentru a putea creea
noi întâmplări imaginare cu personaje favorite, uneori schimbând finalul la poveşti deja cunoscute,
dar şi curiozitatea, pentru că oferă posibilitatea copiilor să pună mai multe întrebări şi să fie mai
interesaţi de întâmplările prin care trec personajele lor îndrăgite. Poveştile şi basmele povestite
copiilor au valoare formativ-educativă, contribuind la formarea unor trăsături etice şi morale.
Activităţile pe domenii experienţiale sunt activităţile integrate sau pe discipline,
desfăşurate cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcţie de temele anuale de studiu
propuse de curriculum, precum şi de nivelul de vârstă, de nevoile şi interesele copiilor din grupă.
Domeniile experiențiale sunt:
➔ Domeniul Limbă și Comunicare;
➔ Domeniul Științe;
➔ Domeniul Om și Societate;
➔ Domeniul Estetic și Creativ;
➔ Domeniul Psihomotric.
În continuare desfăşurăm activitățile liber alese,
activităţi desfăşurate sub forma de jocuri de mişcare, jocuri
distractive, sau alte tipuri de activităţi liber alese. Dacă
vremea este prielnică, aceste activităţi se vor desfăşura în aer liber.
Somnul şi perioada de relaxare de după-amiază. Această etapă este specifică grădiniţelor
cu program prelungit şi săptămânal, iar pentru copiii care „vor dormi” prima dată în grădiniţă, e
necesară o pregătire din partea părinţilor, a educatorului, astfel încât să nu creadă că sunt
abandonaţi, să-i asigurăm că întotdeauna după acest moment vor merge acasă.
128
 Plecarea copiilor din grădiniţă este un moment prielnic pentru educator şi părinţi de a
împărtăşi evenimentele de peste zi, cele care se referă la comportamentele copilului şi-i pot
influenţa comportamentul diurn/nocturn.
Grădinița are un mediu educațional adecvat nevoilor de dezvoltare ale copilului, a
desfășurării actului educațional la nivel modern.
Grădinița dispune de cantină proprie, de mobilier
modern în sălile de grupă, de un spațiu de joacă dotat
cu mobilier specific particularităților de vârstă.
MISIUNEA Grădiniței Nr. 239 din
București este asigurarea unui învățământ de
calitate prin asigurarea unui climat de învățare
modern, stimulativ, centrat pe interesele și nevoile
copiilor, pe așteptările părinților prin asigurarea de
șanse egale în educație tuturor copiilor, pentru că:
”Multe din lucrurile care ne sunt necesare
mai pot aştepta, numai copilul nu!
Acum este timpul când se formează trupul şi spiritul lui.
Copilului nu i se poate spune:
Aşteaptă până mâine!
Numele lui este AZI !”
(Gabriela Mistral)

129
 MANAGEMENTUL STĂRILOR DISCIPLINARE

Prof. Daniela Cruceanu

Director Grădinița Nr. 239

„Disciplina şcolară cuprinde un sistem de reguli privitoare la îndeplinirea ordinii

şcolare, impuse şi supuse unui control, ca şi un comportament al elevilor acestui sistem. (Nicola
I., 1994). Din punct de vedere etimologic, provenienţa latină a termenului disciplină - învăţătura,
ştiintă, educatie - poate legitima o apropiere a acestuia de categoriile sociopedagogice cu
caracteristici diferenţiate, potrivit domeniului de referintă: cultural, moral, social, şcolar.”
(Iucu, R, 2000).
Potrivit Dicţionarului de Pedagogie, E.D.P., Bucureşti, 1979, semnificaţiile conceptului
„disciplină“ sunt următoarele:
 din punct de vedere social - ,,acceptare şi supunere la regulile de convieţuire socială
stabilite potrivit cu cerinţele de organizare şi ordonare ale muncii şi vieţii sociale“;
 din punct de vedere şcolar - ,,formarea elevilor în vederea respectării cu stricteţe a
cerinţelor învăţământului şi a regulilor de conduită în şcoală“.
Disciplina impune nişte reguli prin care se asigură acea ordine exterioară indispensabilă
oricarei acţiuni organizate.
Aceste reguli, pe care disciplina le impune, asigură cadrul organizatoric al educaţiei şi
reglează, în acelaşi timp, comportamentul profesorului. Din perspectiva finalităţilor educaţiei
morale, disciplina ne apare ca scop şi rezultat al acesteia. Ca latură a moralităţii, educarea
disciplinei este un proces care constă în interiorizarea sistemului de cerinţe şi dispoziţii ce
reglementează desfăşurarea întregii activităţi din şcoală.
Prefigurarea obiectivelor pe care urmează să le realizăm presupune delimitarea elementelor
de conştiinţă şi a celor de conduită. Este vorba de obiective privitoare la cunoaşterea şi
înţelegerea sensului regulilor şi dispoziţiilor de organizare a activităţii din şcoală, de acceptare şi
transformare a lor în mobiluri interne ale conduitei, precum şi formarea unor deprinderi şi obişnuinţe
de comportare disciplinată.
Ca atare, sensul pedagogic al disciplinei trebuie întregit cu un alt aspect, cel al asimilării
cerinţelor şi dispoziţiilor, al transformării lor în trăsături de personalitate şi elemente ale conduitei
Conduita indisciplinată a elevilor se manifestă, în principal, sub următoarele forme de
comportament: întreruperea educatorului în timpul expunerii; lipsa de respect faţă de cei aflaţi
în poziţii de autoritate; comportare sfidătoare; agresivitate verbală; deteriorarea cărţilor şi a
mobilierului şcolar; minciuna etc.
Sintetizând cele spuse, putem menţiona că disciplina şcolară, pe de o parte, este condiţia
bunei desfăşurări a procesului instructiv-educativ, iar pe de altă parte, ea constituie un scop
educativ de prim ordin şi anume, educarea unui comportament disciplinat liber consimţit.
În legătură cu disciplina şcolară putem delimita mai multe orientări în istoria gândirii
pedagogice. S-au înregistrat două extreme cu privire la gradul de libertate acordat elevului: cea a
liberalismului şi cea a autoritarismului, constituite în teorii relativ distincte în pedagogia modernă
şi contemporană.
Cel care a elaborat pentru prima dată o teorie a disciplinei a fost J. A. Comenius.
Problema disciplinei este abordată de autor într-un capitol separat din Didactica Magna. Pentru
Comenius disciplina presupune mustrări şi pedepse aplicate celor ce comit fapte rele. Deşi admite
şi o "disciplină" mai severă, Comenius pune accent în primul rând pe exemplul bun, pe un

130
comportament afectuos al profesorului. Copiii au tendinţa de a imita tot ceea ce văd şi, prin
urmare este bine să li se ofere numai exemple pozitive, să fie feriţi de cele negative.
Teoria disciplinei permisive sau liberale îşi are originea în concepţia lui J.J. Rousseau,
conform căreia constrângerea exterioară înăbuşă manifestările spontane ale copilului. Educatorul are
rolul doar de a înlătura obstacolele care intervin în calea dezvoltării fiinţei umane; într-un asemenea
context, disciplina îşi pierde sensul pedagogic.
Concepţia lui Rousseau a fost reluată şi dezvoltată în cadrul aşa-zisei teorii a "educaţiei noi".
Putem menţiona aici ca principali reprezentanţi pe John Dewey, Maria Montessori, Edouard
Claparede, Ovide Decroly, Ellen Key. Noua orientare a fost apreciată ca o "revoluţie
coperniciană" în educaţie. întreaga activitate educativă trebuie axată pe copil. Disciplina nu se
impune din exterior, prin dispoziţii şi ordine; ea rezultă din chiar asigurarea libertăţii de
manifestare.
La polul opus se află teoria disciplinei autoritare care are ca punct de plecare ideea, potrivit
căreia, natura umană este predispusă spre manifestări negative. Prin urmare, sunt necesare
măsuri de constrângere, de supunere faţă de autoritate. Principalul reprezentant al acestei teorii
este pedagogul german I.F. Herbart. El a introdus conceptul de guvernare, concept care se referă la
ansamblul de acţiuni destinate disciplinării copilului, formării lui în spiritul respectării dispoziţiilor
educatorului.
Reprezentanţii orientării sociologice în educaţie continuă ideile lui Herbart cu privire la
disciplina în şcoală. Printre teoreticienii de seamă ai acestei orientări îi putem menţiona pe E. Durkheim
şi G. Kerschensteiner. Copilul trebuie învăţat, susţine Durkheim, să-şi stăpânească "egoismul natural" prin
subordonarea sa faţă de ordinele autorităţii externe.
Cele două orientări fundamentale asupra disciplinei denaturează relaţia dintre autoritate şi
libertate în cadrul disciplinei şcolare. În esenţă, autoritatea şi libertatea sunt două laturi
complementare ale relaţiei pedagogice, ele trebuind interpretate prin prisma responsabilităţii fiecăruia
dintre parteneri în realizarea obiectivelor de formare-dezvoltare.

131
132
 GRĂDINIȚA NR. 240

Era în toamna anului 1975, când prima generație de copii pășea pragul Grădiniței Nr. 240.
Încă de la început motto-ul grădiniței a fost și este ,,Totul pentru copil”, scopul fiind acela
ca fiecare copil să fie înconjurat de dragoste și grijă, ocrotit și îndrumat de cadre didactice
competente, care să îl sprijine pentru a crește frumos și pentru a fi pregătit de viața de școlar.
De-a lungul anilor, personalul grădiniței a dovedit că grija și pasiunea nu au limite, fiind
dedicat și mereu implicat pentru a satisface nevoile celor mici.
Grădinița noastră este formată din două corpuri , amplasate întruna din cele mai frumoase
zone din sectorul 3. Corpul A este situat în cartierul Titan, iar corpul B în cartierul Baba Novac,
ambele având în vecinătate cel mai mare și frumos parc din sector, Parcul IOR. Clădirile găzduiesc
8 grupe de copii, cât și spații aferente generoase, destinate jocurilor și activităților copiilor în aer
liber, spații verzi și alei.
Unitatea de învățământ cu peste 40 de ani de activitate, reprezintă o instituție de referință din
categoria grădinițelor din sectorul 3, datorită preocupării permanente a angajaților de a crea și lucra
într-un mediu plăcut, atractiv, curat și estetic.
Amprenta creativității se regăsește atât în spațiul exterior, în curtea grădiniței cât și în cel
interior. Fiecare clasă este personalizată și amenajată într-o armonie estetică, care îi conferă căldură
și confort afectiv fiecărui copil, similar celui din mediul familial.
Încă de la primul contact atmosfera din grădiniță este una caldă și primitoare, comunicarea
dintre personal și copii fiind bazată pe empatie, afectivitate și înțelegere, aceeași comunicare fiind
prezentă și în relația grădiniță-familie.
Această relație este produsul dat de profesionalismul fiecărui angajat în parte și calitatea
actului didactic, promovând o educație incluzivă ce asigură șanse egale pentru toți copiii.

133
 Prin tot ceea ce facem, ne propunem șă realizăm un învățământ de calitate, adaptat valorilor
europene, eficientizând procesul de predare-învățare-evaluare în vederea atingerii standardelor
profesionale.
Obiectivele principale urmărite vizează cu precădere aspectele formative, punându-se accent
pe dezvoltarea proceselor intelectuale, pe formarea capacităților intelectuale, pe formarea
capacităților de cunoaștere și de exprimare, de formare a unor deprinderi elementare de muncă și
comportare civilizată.
Pentru a face față dinamicii realității înconjurătoare, Grădinița Nr. 240 este deschisă la
schimbare, iar dăruirea personalului angajat contribuie la oferirea unor servicii educaționale de
calitate, ceea ce ne determină să afirmăm că, prin eforturile întregului colectiv, al părinților și al
partenerilor educaționali, reușim să atingem standarde ridicate în învățământul preșcolar.
Lărgind cadrul culturii organizaționale am transmis și insuflat de-a lungul timpului valori de
bună practică atât preșcolarilor cât și părinților, membrilor cumunității și partenerilor.
Calitatea ,,lucrului bine făcut” se datorează și unor componente importante a culturii
organizaționale și anume a celei managerială, instituția fiind condusă de-a lungul timpului de
oameni cu atitudine deschisă, cu spirit de inițiativă, creativitate, care au știut să ghideze și să
mențină atât un standard educațional înalt cât și o atmosferă prielnică unui mediu plăcut.
Întotdeauna ne-am propus să asigurăm o educație de valoare pentru fiecare copil și în același
timp să îi sprijinim și să le coordonăm primii pași în viață și de aceea, încrezători că vom reuși
împreună, vă așteptăm cu drag să ne treceți pragul pentru a începe împreună o călătorie minunată a
acestei povești, ,,Povestea Grădiniței Nr. 240”.

134
 MANAGEMENTUL TIMPULUI ȘCOLAR

Prof. Elena Șerban

Director Grădinița Nr. 240

Timpul este cea mai dificilă resursă sub aspectul controlului şi conducerii. Planificarea
eficientă a timpului poate fi realizată parcurgând următoarele etape (cf. Cucoş C., p. 112):
 stabilirea unui set de obiective axat pe un număr delimitat de domenii de interes ce trebuie
rezolvate;
 planificarea activităţilor specifice îndeplinirii sarcinilor, fie pe durata planificată realizării
complete a obiectivelor, fie săptămânal sau fie zilnic;
 stabilirea priorităţilor astfel încât acestea să asigure o succesiune logică în îndeplinirea
sarcinilor, dar şi o corelare între complexitatea sarcinii şi timpul alocat îndeplinirii
sarcinilor;
 stabilirea de date precise la care să se facă evaluarea cu privire la îndeplinirea sarcinilor.

Cadrele didactice trebuie să conştientizeze că timpul este o resursă limitată, iar organizarea
cu adevărat eficientă a timpului va duce la înţelegerea reală a valorii timpului.
Norma didactică a unui profesor este de 40 de ore, din care 18 reprezintă norma de predare,
care se regăseşte în orarul şcolar. Celelalte 22 de ore reprezintă timpul la dispoziţia profesorului,
care poate fi utilizat atât pentru activităţi didactice, cât şi administrative.
De obicei în România timpul pe care un cadru didactic îl petrece în şcoală se reduce la
timpul prefixat, adică la norma de predare. Activităţile care ar trebui să se desfăşoare în celelalte 22
de ore de obicei sunt desfăşurate acasă. De multe ori norma de predare (18 ore) reprezintă una din
motivaţiile alegerii carierei didactice, ceea ce reflectă importanţa redusă care se acordă normei
didactice.
Planificarea şi desfăşurarea celorlalte 22 de ore în cadrul şcolii ar reprezenta o serie de
beneficii atât pentru cadrele didactice, cât şi pentru elevi, între care enumerăm: separarea celor două
lumi ar micşora stresul profesional, s-ar stabili o mai bună comunicare între profesori şi elevi, ar
putea fi stabilit un program de recuperare şi/sau dezvoltare în funcţie de necesităţile elevilor, ceea
ce ar conduce la creşterea randamentului şcolar. Dar, o astfel de organizare a timpului şcolar
presupune existenţa unor spaţii adecvate în care să fie petrecut acest timp, iar acest lucru nu se poate
realiza deoarece majoritatea şcolilor din România lucrează în două schimburi.
Şcoala este un loc geometric unde se întretaie mai multe intenţionalităţi temporale. Şcoala
este un spaţiu de realizare a unei sincronii standard ce îi permite să asimileze maximum de elevi, de
a-i înscrie pe toţi într-un program comun. Ea nu are obligaţia, nici grija de a-şi adapta misiunea la
singularitatea celor ce se adăpostesc în ea- În fapt şcoala constituie un loc al alterării ritmurilor, al
uniformizării acestora, al unificării acţiunilor în numele eficienţei şi randamentului (Cucoş C., 2002,
p. 78).
În cadrul organizaţiei şcolare, elevul este privit ca membru cu statut temporar (Păun E.,
1999, p. 104) a cărui activitate dominantă este învăţarea. Pe parcursul perioadei şcolare toate
celelalte componente ale timpului de care elevul dispune se raportează la timpul de învăţare.
Voiculescu F. (2004, p. 254-255) distinge în cadrul timpului global de învăţare două
categorii principale: timpul instituţionalizat şi timpul opţional sau facultativ. Timpul
instituţionalizat de învăţare este acea parte a timpului total disponibil al elevului care este alocat
învăţării şcolare, reglementată şi programată instituţional, în baza unor documente oficiale privind

135
durata, structura şi conţinutul activităţilor de învăţare aferente programului de studii pe care elevul
îl parcurge.
Gestionarea timpului instituţionalizat se realizează prin intermediul documentelor şcolare.
Timpul alocat învăţării formale are o importanţă deosebită, pentru că un program de învăţare
riguros reprezintă o condiţie esenţială pentru eficienţa socială şi individuală a procesului de
învăţământ. Ignorarea limitelor admisibile ale posibilităţilor de învăţare ale elevilor poate conduce
la oboseală, la stres, la diminuarea capacităţii de învăţare a elevilor şi, nu în ultimul rând, la
reducerea motivaţiei pentru învăţare.
Un program de învăţare este riguros, eficient numai dacă este şi raţional. Or, raţionalitatea
organizării activităţilor de învăţare solicitate elevilor depinde în mod hotărâtor de dimensiunile şi
structura timpului instituţionalizat de învăţare şi de poziţia şi ponderea pe care această categorie de
timp le are în ansamblul timpului disponibil al elevilor. În consecinţă, stabilirea unor limite
raţionale, atât minimale cât şi maximale, ale timpului instituţionalizat de învăţare, constituie
condiţia primară a oricărui proiect sau „model de proiectare“ în materie de curriculum şi organizare
şcolară (Voiculescu F., 2004, p. 258).
Organizarea timpului şcolar în sistemul de învăţământ actual se realizează fără a ţine seama
de diferenţele dintre discipline şi dificultatea învăţării lor, de vârsta educaţilor, de momentul zilei,
de diversitatea altor cerinţe pedagogice, biologice şi psihologice.
Cercetările psihologice şi cronobiologice au demonstrat că există ritmuri săptămânale şi
zilnice care trebuie avute în vedere în planificarea şi stabilirea orarului. Ritmurile, care evoluează cu
vârsta, nu sunt aceleaşi la începutul zilei, după-amiaza, la începutul săptămânii, la mijlocul sau la
sfârşitul ei. Realizatorii de orare şcolare de cele mai multe ori nu ţin seama de aceste ritmuri, ceea
ce conduce la plasarea disciplinelor şcolare pe parcursul unei zile sau a unei săptămâni în
contradicţie cu curbele de efort ale şcolarilor. Orele de curs desfăşurate după-amiaza generează
oboseală în rândul elevilor pentru că maximul activităţii intelectuale este între orele 9-13, iar cea
mai scăzută productivitate a învăţării este între orele 13-15.
Analiza comparativă între performanţele obţinute de elevii care învaţă dimineaţa şi după-
amiaza evidenţiază următoarele aspecte (cf. Iucu, 200, p. 161-162):
 eficienţa pe ansamblu a elevilor este mai bună dimineaţa decât după-amiaza;
 în cazul celor care învaţă dimineaţa, eficacitatea atinge nivelul maxim în primele două sau
trei ore, iar nivelul minim spre sfârşitul orei a cincea; aceiaşi elevi, învăţând după amiaza,
probează eficienţă după prima oră, iar nivelul scade la sfârşitul intervalului de studiu.
Este deci important ca în organizarea timpului şcolar să se aibă în vedere timpul de
activitate, de odihnă, de alimentaţie. Realizarea orarului şcolar ar trebui să fie încredinţată unei
echipe interdisciplinare formată din educatori, reprezentanţi ai elevilor, medicul şcolar, psihologul
şcolii.
Valorificarea timpului pedagogic (cf. Cristea S., 2002, p. 372) presupune respectarea
următoarelor principii metodologice aplicabile tuturor variabilelor implicate:
 repartizarea duratei rezervate fiecărei discipline de studiu în funcţie de obiectivele
pedagogice specifice, adoptate la nivelul programelor şcolare;
 divizarea materiei în unităţi didactice raportabile la unităţi de timp;
 alternarea activităţilor şcolare cu obiective prioritar intelectuale cu cele cu obiective prioritar
morale, tehnologice, estetice, psihofizice şi a activităţilor de instruire formală cu cele de
instruire nonformală;
 definitivarea orarului şcolar în funcţie de interesele şi posibilităţile reale ale elevului,
obiectivitate în condiţiile concrete ale şcolii şi ale disciplinelor de studiu;

136
 realizarea unui cadru de planificare riguros şi coerent din perspectiva corelaţiei necesare
între profesor şi elev;
 valorificarea tuturor resurselor pedagogice existente la nivelul organizaţiei şcolare în
condiţii specifice unei culturi informatizate.

137
 Grădinița ”Peștișorul de Aur”
București, sector 3
Tel./ Fax: 021/ 348.29.10

OFERTA EDUCAŢIONALĂ
Pentru copilul dumneavoastră aveți înțelepciunea de a alege cea mai bună grădiniță.
Grădiniţa ”Peştişorul de aur” îndeplineşte dorinţele copiilor, ale părinţilor, ale bunicilor, pentru
că misiunea ei este de a permite fiecărui copil să-şi urmeze drumul său personal de creştere şi
dezvoltare din perspectiva oferirii de şanse egale pentru a dobândi cunoştinţe, capacităţi şi
atitudini necesare activităţii viitoare în şcoală, precum şi vieţii sale ulterioare în societate.

Vă invităm la Grădinița ”Peștișorul de aur” , Corp A , Str. Rotundă Nr.19 și corp B –

Pătulului Nr. 2, sector 3. Grădinița are două locații de clădire moderne care îți inspiră o
atmosferă caldă și intimă.
Grădinița funcționează cu 13 grupe cu program prelungit (07.30-17.30).

Ţinte strategice

Atingerea standardelor educaţionale de către copii;

Formarea continuă a calităţii resurselor umane;
Păstrarea şi îmbogăţirea permanentă a bazei materiale;
Dezvoltarea de parteneriate cu comunitatea, părinţii copiilor şi alte instituţii;
Dezvoltarea personalităţii copiilor prin activităţi extracurriculare.
Structura cursurilor ține cont de curriculum M.E.N.C.S, de obiectivele didactice
corespunzătoare fiecărei grupe de vârstă. Obiectivele si metodele didactice sunt în concordanță cu
actuala strategie a M. E. C.S lăsând libertate deplină imaginației.

138
 Zilnic se servește micul dejun, prânzul și gustarea de după-amiază;
Costul mesei/zi este de 17 lei

Grădinița are 2 cabinete medicale, fiecare cu medic și asistentă.

Dorinţele copiilor îndeplinite de „Peştişorul de aur”: 

            • „Vreau să mă joc!” – avem intenţia să asigurăm copiilor jocul la valorile lui; 
            • „Vreau să ştiu!” – un joc intensiv, concentrat, copilul cunoscând realitatea înconjurătoare. 
            • „Vreau să mă simt bine!” – toţi copiii să vină la noi cu plăcere şi să găsească un mediu plăcut,
primitor. 
  Dorinţele adulţilor îndeplinite de „Peştişorul de aur”: 
            • „Am nevoie să-mi ştiu copilul în siguranţă cât timp sunt la serviciu!”
            • „Un sfat bun nu este scump!” – grădiniţa pune la dispoziţia părinţilor informaţii utile.
„Copilul meu, vreau să fie cel mai bun!” – în grădiniţă acum se toarnă fundaţia pentru un viitor om
matur. 
Resurse umane
Director: Cucu Georgeta

a) Personal didactic:
- 27 cadre didactice;
b) Personal nedidactic:
- 11 îngrijitoare;
- 3 bucatarese;
- 1 spalatoreasa
- 1 muncitor necalificat
- 1 mecanic intretinere
c) Preșcolari:
- cu vârste între 3 ani şi 6 ani,

139
 Activităţi instructiv-educative:
- Domeniul Limbă şi comunicare
- Domeniul Stiinţe
- Domeniul Om şi societate
- Domeniul Estetic si Creativ
- Domeniul Psiho- Motric

Activităţi extracurriculare cu conţinut educativ:

- Activităţi cultural-artistice;
- Concursuri;
- Expoziţii;
- Excursii;
- Plimbări.

Resurse materiale
Cadru ambiental – stimulativ pentru desfăşurarea activităţilor instructiv-educative;
13 săli de clasă, fiecare având în dotare materiale didactice specifice vârstei preșcolarilor;

Fiecare grupă are dormitor fix, mijloace audio- vizuale (videoproiector, tabla interactiva, laptop,
imprimanta).

2 cabinete medicale dotate cu aparatura moderna.

Tehnici de lucru:
Metoda proiectelor;
Activități integrate;
Interdisciplinaritatea și munca în echipă;
Individualizare.
Principii democratice-drepturile copiilor la educatie: la joc ca formă de activitate a demersurilor
educaționale.
Activități diferențiate.

140
 Caracteristici care determină
,,ETHOSUL” Grădiniței

* Calitatea relațiilor interumane;

* Interesul pentru oferirea de șanse egale tuturor copiilor din instituție;
* Valorile promovate indirect de unitatea preșcolară prin modalitățile în care stabilește,
îndeplinește și valorizează rezultatele (igiena,religie,circulație);
* Relațiile Grădiniței cu părinții care duc la crearea unei atmosfere confortabile din punct de
vedere afectiv și la o punte continuă emoțională, dar și intelectuală între cerințele familiei și cele ale
grădiniței;
* Existența unui Regulament de ordine Internă, care reglementează toată activitatea personalului
unității,a copiilor și părinților.

VĂ AȘTEPTĂM CU DRAG!

141
 MANAGEMENTUL CARIEREI

Prof. Georgeta Cucu

Director Grădinița ”Peștișorul de aur”

În literatura de specialitate se regăsesc o multitudine de definiţii din care vom prezenta pe

cele mai reprezentative, fără a avea pretenţia unei analize extensive şi profunde, dar prin care să
conturăm o viziune completă şi complexă asupra realităţii pe care o avem în vedere:
 „o carieră este o succesiune de profesiuni, îndeletniciri şi poziţii pe care la are o persoană
în decursul perioadei active a vieţii. Definiţia carierei se poate extinde dincolo de limitele
perioadei active de viaţă, incluzând funcţii prevocaţionale şi postvocaţionale, cum sunt cele
de studenţi (care se pregătesc pentru o muncă) şi de pensionari (având rolul de suplinitori
la pensie).” (Super, 1978)
 cariera ca „ansamblul ocupaţiilor caracterizate prin instruire ( trening) şi experienţă, în
care o persoană accede la poziţii superioare care necesită mai multă responsabilitate şi
competenţă şi care asigură un răspuns financiar crescut din partea organizaţiei”
( Perlmutter şi Hall, 1992)
 cariera ca „o succesiune evolutivă de activităţi profesionale pe care le atinge o persoană, ca
şi atitudinile, cunoştinţele şi competenţele dezvoltate de-a lungul timpului” (Johns G.,
1998).

Pornind de la definiţiile de mai sus Zlate M. (2004) elaborează o definiţie sintetică a

carierei: „cariera este succesiunea de profesiuni, îndeletniciri, poziţii, activităţi, experienţe şi roluri
parcurse/practicate de individ de-a lungul vieţii lui profesionale concomitent cu interpretarea lor
subiectivă, soldată cu traiectorii distincte profesionale.”
Dicţionarul de psihologie din 1997 (coordonat de Ursula Şchiopu) defineşte cariera ca „o
succesiune a statutelor şi rolurilor ocupate de o persoană în cursul vieţii sale. Schimbările de
poziţie socială şi profesională, în ierarhia acestora, constituie evenimente uneori previzibile,
alteori datorate împrejurărilor. (…) Tabloul carierei are social anumite disponibilităţi în care se
înscriu destinele oamenilor urmând ca pe măsura progresului social, prin ei, să se modifice şi
propria carieră. Cariera nu înseamnă profesie, ci traversarea vieţii prin contribuţie profesională,
culturală, politică. Se mai numeşte şi „rută profesională”.
Încercăm să extragem notele definitorii pentru conceptul de carieră, la care ne vom raporta:
 în definirea carierei vom ţine seama de influenţa unui spectru larg de factori: nevoi
personale, context social şi economic, interese şi alte preocupări ale vieţii adulte;
 desfăşurarea temporală a carierei se împleteşte cu întreaga viaţă a individului;
 accepţiunea contemporană a conceptului de carieră indică transformări majore atât în ceea
ce priveşte realitatea economică, socială şi psihologică pe care o desemnează, cât şi în
privinţa cunoaşterii psihologice şi organizaţionale a acestei realităţi.

Numeroşi specialişti în domeniu realizează o distincţie între cariera externă şi cariera internă
(Johns G., 1998). Cariera externă reprezintă succesiunea obiectivă de poziţii în ierarhie. Modelul
prin care se plasează asistenţi în posturi de lectori, sunt promovaţi apoi conferenţiari şi în cele din
urmă profesori universitari, este un exemplu. Cariera internă este dată de interpretarea individuală,
subiectivă a experienţelor profesionale obiective înţelese numai prin măsura subiectivă a
evenimentelor externe. De exemplu a fi asistent la 29 de ani, cu un doctorat, faţă de 39 de ani, când
vezi că nu s-a petrecut nici o schimbare de statut.
142
 Managementul carierei este ”procesul de proiectare şi implementare a scopurilor,
strategiilor şi planurilor care să permită organizaţiilor să-şi satisfacă necesităţile de resurse
umane, iar indivizilor să-şi îndeplinească sopurile carierei lor” (apud. Manolescu A., 2001).
Dacă prin managementul carierei înţelegem totalitatea eforturilor de a influenţa cariera uneia
sau a mai multor persoane, atunci în funcţie de subiectul iniţiativelor Zlate M. ( 2004) distinge între
automanagementul carierei, când fiecare persoană intervine pentru sine, şi managementul carierei,
când sursa de intervenţie o reprezintă organizaţia.

A. Automanagementul carierei
Automanagementul carierei poate fi definit ca fiind managemetul carierei de către
indivizi pentru ei înşişi. Cine vrea să aibă o carieră de succes trebuie să se implice direct în
construirea ei şi să nu aştepte ca alţii să o facă în locul lui. Noe (1996) introduce o perspectivă
psihocomportamentală în definirea automanagementului carierei. El consideră că individul
realizează trei acţiuni în managementul propriei cariere: explorarea carierei ( acţiune ce constă
în colectarea de informaţii despre mediu şi despre valorile, interesele, abilităţile, mai mult sau
mai puţin dezvoltate, pe care le posedă); stabilirea obiectivelor carierei ( unul sau mai multe,
strict dependente de valorile, interesele, abilităţile descoperite); realizarea obiectivelor ( prin
selectarea unor strategii care cresc posibilitatea traducerii lor în fapt). „ Aşa cum grecul Proteus
a fost capabil să-şi schimbe forma după dorinţă, tot aşa şi individul matur are nevoie să-şi
reinventeze cariera de-a lungul timpului. Aceasta pune accentul pe alegere individuală şi pe
flexibilitate” ( Hall, 1996, apud. Zlate M., 2004).

B. Managementul carierei prin organizaţii

O organizaţie, pentru a-şi atinge obiectivele, trebuie să facă apel la oameni.
Oamenii, pentru a da randament şi pentru a se implica trebuie să fie motivaţi şi să aibă
interes în activitatea desfăşurată. Motivaţiile indivizilor sunt diferite, iar structura atitudinal –
motivaţională a omului este complexă.
Carierele se dezvăluie în organizaţii. În ultimii ani însă organizaţiile s-au schimbat
dramatic în faţa severei competiţii globale şi a schimbărilor tehnologice din ce în ce mai mari,
în special în informaţii. Peisajul organizaţional s-a schimbat şi din punctul de vedere al carierei.
Sunt mai puţine oportunităţi de promovare, iar siguranţa postului este ceva de domeniul
trecutului. Există totuşi o formă reală de siguranţă, aceea de a fi angajabil, asta înseamnă să deţii
abilităţile, cunoştinţele şi o reputaţie profesională care sunt foarte cerute la un moment dat.
Organizaţiile pot juca un rol de facilitator în crearea unei cariere de succes. Mai mult eforturile
organizaţionale în a ajuta membrii să-şi dirijeze carierele contribuie la succesul organizaţiei
însăşi.
Pentru a ajunge la armonizarea nevoilor organizaţionale cu planurile carierei individuale
trebuie parcurse, în paralel, două etape distincte: realizarea unui plan al carierei organizaţionale şi
realizarea unui plan al carierei individuale. Planificarea carierei organizaţionale trebuie să includă
necesităţile de resurse umane pe termen lung şi termen scurt şi să realizeze un plan de dezvoltare a
carierei individuale, plan care să fie interpersonal şi să cuprindă anumite obiective şi criterii în
dezvoltarea unei cariere individuale. Individul şi organizaţia din care acesta face parte sunt
responsabile de problematica carierei.
Între cei doi factori trebuie să existe o armonizare şi o conlucrare între dezvoltarea
individuală şi strategia organizaţiei, exemplificate de Pânişoară I-O(2004) în figura 1.

143
  Modelul competenţelor
Această perspectivă pleacă de la modelul competenţelor, model care s-a constituit ca răspuns
la schimbările apărute la nivelul organizaţiilor. Dezvoltarea competenţelor trebuie integrată într-un
sistem echilibrat care ar presupune ca specialistul în resurse umane să asiste nivelurile de vârf din
ierarhia organizaţională în setarea unui management al carierei individual. Acest model se
fundamentează pe ideea că organizaţia pune la dispoziţie angajaţilor săi condiţii şi programe
specifice de management al carierei, însă este necesar ca respectivele condiţii şi programe să fie
personalizate de către fiecare dintre aceştia. În condiţiile promovării managementului calităţii la
nivelul organizaţiei şcolare considerăm că modelul competenţelor poate fi utilizat cu succes fără a
considera că poate rezolva toate problemele managementului carierei. Managerul şcolar poate folosi
modelul competenţelor, în patru paşi, ţinând seama de situaţia concretă din şcoala în care activează:
 profesorul nou venit într-o şcoală, sub consilierea managerului, va lista sarcinile care
implică responsabilitatea sa, ceea ce-i va da posibilitatea să conştientizeze şi să-şi asume
sarcinile ce decurg din fişa postului, dar şi locul specific ocupat de către el în organizaţie;
 profesorul va fi pus în situaţia de a înregistra toate competenţele necesare pentru a realiza
în bune condiţii sarcinile pe care le-a identificat ca fiind responsabilitate proprie; în această
etapă se vor nota toate competenţe, cele pe care angajatul le are, cât şi cele pe care doreşte să
le dezvolte;
 profesorul va identifica in lista competenţelor pe care le-a listat pe cele care reprezintă
puncte tari în desfăşurarea activităţii sale;
 având în faţă matricea competenţelor angajatul va putea stabili priorităţile pentru
dezvoltarea personală viitoare.

Acest model va putea fi aplicat în situaţia descentralizării învăţământului preuniversitar şi în

condiţiile renunţării la titulatură, pentru că oferă managerilor şcolari posibilitatea identificării
modului în care profesorul angajat îşi vede viitorul în organizaţia respectivă.

 Teoria ancorelor carierei

Teoria ancorelor carierei a fost definită şi dezvoltată de către Edgar Schein (1975).
Termenul de „ancoră” este folosit pentru a desemna nuclee consistente specifice individului ce fac
parte din identitatea ocupaţională a individului şi cu timpul se manifestă ca nişte ancore. Autorul a
identificat 5 tipare: competenţa funcţională, competenţa managerială, siguranţa, autonomia,
creativitatea , teoria a fost ulterior completată de către autor cu ancora stilului de viaţă, provocarea
la competiţie şi servirea unei cauze.
Managerul şcolar poate utiliza această teorie nu numai în cazul în care realizează în mod
explicit un management al carierei, ci o poate folosi ca suport în recrutarea unei persoane pe un post
cu care aceasta să se potrivească în momentul angajării.

 Mentoratul
La nivelul organizaţiei şcolare se recunoaşte de câţiva ani necesitatea introducerii
mentoratului în perioada de început a carierei didactice. Deocamdată acest rol revine managerului
şcolar şi managerilor de la nivelurile intermediare, responsabilii de arii curriculare.
Mentoratul, ca activitate organizaţională, descrie o relaţie specială între o persoană cu mai
multă experienţă, dornică şi capabilă să ofere sprijin, şi un nou-venit în organizaţie, o persoană care
accede pe un post nou ori o persoană care are nevoie de sprijin într-o anumită etapă a carierei sale.

144
 Mentoratul poate „mări viteza socializării, încurajează interacţiunile sociale, asigură
oportunităţi pentru interacţiuni interpersonale calitative, accentuează identificarea şi implicarea în
organizaţie” (apud. Pânişoara I-O, V., 2004, p.295).
Mentorul poate produce mari schimbări în carierele tinerilor, însă cele mai mari beneficii se
circumscriu consolidării carierei tânărului. Johns G. (1998) enumeră între rolurile mentorului:
 Susţinerea (mentorul îşi poate nominaliza discipolul pentru transferuri şi promovări
avantajoase);
 Expunere şi vizibilitate (mentorul îi dă discipolului ocazia de a lucra cu persoane-cheie);
 Pregătire şi feedback (mentorul sugerează strategii de lucru şi identifică punctele tari/slabe
ale discipolului);
 Dezvoltarea capacităţilor profesionale (lucrările pe care i le dă discipolul îl poate ajuta să-şi
dezvolte competenţe pentru progresul carierei.
În vederea introducerii mentoratului la nivelul organizaţiei şcolare vom face o serie de
observaţii ţinând seama de specificul şcolii ca organizaţie:
 în primul rând se impune elaborarea unei politici coerente de mentorat bazată pe principii
care se vor respecta pe parcursul întregului program;
 mentorii vor beneficia de o pregătire psihologică adecvată, care să îi iniţieze în tehnici de
comunicare, motivaţionale, de construire şi consolidare a echipei;
 programul de mentorat se va desfăşura în concordanţă cu valori similare celor aflate în
cultura şcolară organizaţională;
 modul de derulare a programului va fi evaluat la intervale de timp prestabilite, fiind eventual
dublat de un sistem de recompense formală sau/şi informală;
 pentru ca programul să capete coerenţă se va elabora un ghid al mentorului.

Procesul de mentorat implementat la nivelul şcolii, (sperăm la generalizare în învăţământul

preuniversitar), poate să însemne mai mult decât un instrument, este o tehnică de dezvoltare a
organizaţiei şcolare, de dezvoltare personală şi profesională. Mentoratul poate deveni o modalitate
de integrare eficientă în organizaţie şi de îmbunătăţire a climatului organizaţional.

145
 GRĂDINIȚA NR. 255

CINE SUNTEM?

„Necesităţile organizaţionale trebuie satisfăcute de oameni obişnuiţi,

capabili de performanţe neobişnuite”.
Peter F. Drucker

Grădinița Nr. 255 promovează o ofertă educațională completă, adaptată particularităților

copiilor pe grupe de vârstă (mică, mijlocie, mare), ținând cont de aptitudinile și calitățile fiecăruia,
astfel că activitățile instructiv-educative se desfășoară într-un cadru favorabil și corespunzător
normelor și valorilor necesare dezvoltării armonioase a fiecărui copil.
Din multitudinea activităților educaționale pe care le desfășurăm cu micii preșcolari
amintim:
 activități de educare a limbajului;
 activități logico-matematice;
 activități de cunoașterea mediului înconjurător;
 activități în aer liber, vizite la muzee, la gradina zoologică, la grădina botanică, la teatru etc.
 dezvoltare socio-emoțională;
 dezvoltare psiho-motrică;
 dezvoltare estetică și creativă.

Obiectivele noastre referitoare la oferta educațională vizează:

 dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului având în vedere ritmul
propriu al acestuia, sprijinind formarea autonomă și creativă;
 dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții, cu mediul, pentru a dobândi
cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi atât de necesare în următoarele etape ale
dezvoltării;
 descoperirea de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei
imagini de sine pozitive;
 îndrumarea și sprijinirea copilului în achiziționarea continuă de cunoștințe, capacități,
deprinderi și atitudini necesare pentru ușoara integrare la școală.

SPAȚIUL PE CARE ÎL OFERIM

Ne desfășurăm activitatea într-o clădire cu design modern și funcțional, amenajată pe două

nivele.
Ne dorim ca micuții ce pășesc în grădinița noastră să se simtă ca acasă, să nu ducă lipsa
părinților, aceasta fiind suplinită de personalul tânăr, mereu cu zâmbetul pe buze și atent la orice
dorință și nevoie a copiilor.

VALORILE CULTURALE ALE GRĂDINIȚEI NR. 255

Dintre cele mai importante valori şi atitudini promovate în grădiniţa noastră enumerăm:
 Responsabilitatea faţă de acţiunile proprii, preocuparea pentru dezvoltarea personală.
 Curiozitatea, acceptarea şi aprecierea diversităţii.
 Sentimentul demnităţii umane, a valorii personale şi a celorlalţi.

146
  Justiţia socială, dorinţa de a activa pentru idealurile libertăţii, egalităţii şi respectul pentru
diversitate.
OFERTA NOASTRĂ

Serviciile educaţionale oferite de Grădinița Nr. 255 se adresează următorilor beneficiari:

 Beneficiari primari: preşcolarii cu vârste cuprinse între 3-6 ani;
 Beneficiari secundari: familiile preşcolarilor;
 Beneficiari terţiari: comunitatea locală, societatea în general.

Grădinița Nr. 255 va oferi o abordare pluridisciplinară: îngrijire, nutriţie şi educaţie, în

acelaşi timp.

Pentru anul şcolar 2021-2022, Grădinița Nr. 255 își propune 13 grupe, cu un număr total
de 297 de copii, repartizați astfel:
1. Grupa mică (3 grupe) – 69 preșcolari;
2. Grupa mijlocie (3 grupe) – 66 preșcolari;
3. Grupa mare (7 grupe) – 144 preșcolari.
Grădinița Nr. 255 va funcționa în intervalul orar 07:30 – 17:30 (în funcție de opțiunea
părinților), oferind următoarele tipuri de program:
 Program prelungit: 07:30 – 17:30 – Tarif 15 lei/lună

STRUCTURA ANULUI ȘCOLAR 2021-2022

Unitatea noastră de învâțământ va urmări structura anului școlar 2021-2022 propusă de

Ministerul Educației.

RESURSE MATERIALE

Pentru personalul angajat în Grădinița Nr. 255 este prioritară siguranţa şi sănătatea tuturor
copiilor înscriși, oferindu-le un mediu sigur, unde vor fi educaţi, iubiţi, îngrijiţi, cât timp părinţii
sunt antrenaţi în alte activităţi.
Grădinița Nr. 255 promovează un proces de învăţământ flexibil, deschis către schimbare,
axat pe modele educaţionale care să stimuleze dezvoltarea personală şi profesională a preşcolarilor,
pregătirea lor temeinică pentru integrarea în societate.
Unitatea noastră de învățământ își desfășoară activitatea într-o clădire ce dispune de
următoarele facilități:
 Săli de grupă spațioase și luminoase, echipate cu materiale educaționale pentru toate ariile
curriculare;
 Dotări audio-video și laptopuri în toate sălile de grupă;
 Materiale didactice adecvate, jucării variate şi atractive, fond de carte bogat;
 Grupuri sanitare pe fiecare nivel dotate integral cu articole sanitare pentru copii;
 Cabinet medical și izolator;
 Curte proprie, dotată cu aparate de joacă.

MODALITĂŢI DE PROMOVARE A OFERTEI EDUCAŢIONALE

147
 Pentru cunoaşterea în comunitate a ofertei educaţionale a Grădiniţei Nr. 255, propunem
următoarea strategie:
a. Informarea publicului/comunităţii cu privire la activitatea grădiniţei;
b. Informarea părinţilor cu privire la specificul Grădiniţei Nr. 255 şi la opţiunile de studiu
(oferta educaţională) din cadrul acestei grădiniţe.
Responsabilul cu activitatea de relaţii publice din cadrul grădiniţei se va ocupa de atingerea
acestor obiective si de promovarea ofertei educationale a unitatii pentru anul scolar 2021-2022,
folosind urmatoarele strategii:
 promovarea indirectă, prin intermediul Internetului (site-ul grădiniţei, pagina de
Facebook), flyere si pliante, reclame radio;
 promovarea directă, în locurile publice de joacă pentru copii (parcuri), participarea la
diverse manifestatii locale, judetene sau nationale, din sfera educatiei pentru prescolari.

Date de contact:
Gradinita nr. 255
Telefon: 031 425 24 17
E-mail:gradinita.255@s3.ismb.ro
Adresa: Bulevardul Energeticienilor Nr.3, Sector 3-Bucuresti

148
 PROIECTAREA CURRICULUMULUI LA DECIZIA ȘCOLII ÎN
VIZIUNE MODULAR-INTERDISCIPLINARĂ

Prof. Sorina Constantin

Director Grădinița Nr. 255

Conexiunea disciplinară cunoaşte patru niveluri de concretizare: multidisciplinaritatea;

pluridisciplinaritatea; interdisciplinaritatea; transdisciplinaritatea, care contrastează cu organizarea
monodisciplinară a conţinuturilor. O analiză conceptuală complexă a structurilor curriculare
integrate presupune o abordare comparativă a conceptelor corelative, prin evidenţierea notelor
caracteristice, a avantajelor şi limitelor fiecărei variante.
Monodisciplinaritatea reprezintă forma tradiţională de organizare a conţinuturilor învăţării,
pe discipline relativ independente unele de altele. Avantajul predării monodisciplinare este
siguranţa avansării lineare a elevului în conţinuturile învăţării, pe un traseu cognitiv bine delimitat.
Acest traseu poate conduce însă la „paradoxul enciclopedismului specializat”, care îi izolează pe
profesori şi pe elevi de realitate. „În devotamentul său pentru disciplină, profesorul tinde să treacă
pe al doilea plan obiectivul prioritar al educaţiei: elevul în cauză” (D’Hainaut , 1981).
Multidisciplinaritatea este o formă mai puţin dezvoltată a transferurilor disciplinare,
constând – mai degrabă – în juxtapunerea unor elemente ale diverselor discipline, pentru a evidenţia
aspectele lor comune. Este o formă frecventă de supraîncărcare a programelor şi a manualelor
şcolare şi de pătrundere a redundanţelor.
Pluridisciplinaritatea constituie o integrare mai accentuată şi se bazează pe o „comunicare
simetrică între diferite paradigme explicative” (Cucoş, 2002). În acest caz, mai multe discipline
autonome abordează o temă, o situaţie sau o problemă. Pluridisciplinaritatea are mai multe avantaje:
tema este abordată din mai multe perspective; asigură decompartimentarea cunoştinţelor; permite
formarea unei gândiri realiste, nuanţate; transferul se va putea realiza mai uşor. Limitele acestei
abordări sunt: nu ia în considerare structura internă a materiilor; se sacrifică rigoarea şi profunzimea
în favoarea „unei simplificări excesive”.
Interdisciplinaritatea Profesorul belgian L.D’Hainaut releva că, în esenţă, aceasta constă
„ în a organiza învăţământul în aşa fel încât să furnizeze elevilor ocazia de a se familiariza cu
principii generale sau orientate în contexte cât mai variate posibil” (D’Hainaut, 1981).
În lucrarea „Dicţionar de pedagogie” (1998), Sorin Cristea arară că ”modelul
interdisciplinarităţii pedagogice defineşte, la nivel teoretic, un mod de abordare a educaţiei care
orientează activitatea de învăţare a elevului în direcţia dobândirii simultane a unor cunoştinţe –
capacităţi – atitudini comune sau/şi complementare mai multor discipline de învăţământ. Acest tip
de model impune” trecerea de la proiectarea tradiţională, unde accentul era pus pe învăţarea
paralelă sau succesivă a diferitelor materii şcolare/universitare, la proiectarea curriculară, axată pe
învăţarea integrată a cunoştinţelor, care se raportează, în primul rând, la experienţa de viaţă a
educatului, prin toate resursele lor generale, de natură intelectuală – morală – tehnologică – estetică
– fizică”(ibidem).
Avantajele perspectivei interdisciplinare sunt: permite transferul şi rezolvarea de noi
probleme; constituie o abordare economică în ceea ce priveşte raportul dintre cantitatea de
cunoştinţe şi volumul de învăţare; deoarece favorizează transferul, ea construieşte un potenţial şi
contribuie la creşterea acestui raport.

149
 Limitele abordării interdisciplinare ar fi: pericolul căderii într-un dogmatism interdisciplinar;
riscul unei generalizări abuzive, care duce la un anumit tip de reducţionism; neglijarea dimensiunii
verticale a cunoştinţelor.
Transdisciplinaritatea. desemnează o nouă abordare a învăţării şcolare, centrată nu pe
discipline, teme, ci „dincolo” (trans) de acestea. Accentul este pus pe demersurile elevului.
Transcenderea disciplinelor nu înseamnă eludarea conţinutului lor informaţional, însă se impune o
transfocare inedită a structuranţilor conţinuturilor învăţării de pe materiile de studiu pe nevoile,
aspiraţiile, interesele cognitive ale elevilor.
Avantajele abordării transdisciplinare sunt: fundamentează învăţarea pe realitate; facilitează
viziunea globală, transferul cunoştinţelor în diverse contexte. Limitele sunt cauzate de introducerea
excesivă şi constau în pericolul acumulării de lacune, al lipsei de profunzime în cunoaştere.

Strategia de proiectare a curriculum-ului în viziune modulară este determinată de

imperativul actualizării permanente a cunoştinţelor, al antrenării capacităţilor, deprinderilor elevilor
în construirea unui sistem teoretic şi metodologic, conform unei logici „ce permite o pedagogie
selectivă, eficientă, mult mai puţin prezentă în structurile tradiţionale ale învăţământului” (Peuchot,
apud M. Stanciu, 1999).
Cursurile modulare pot fi configurate atât ca abordări particulare, specifice, cât mai ales, ca
structuri de conţinut interdisciplinar.Ele sunt obiectivate prin interdependenţa dintre obiective,
conţinuturi, metode de instruire, forme de organizare a procesului de predare-învăţare, metode de
evaluare.
Louis D’Hainaut, un specialist al domeniului, realizează o amplă descriere a procesului de
organizare a unei învăţări modulare în lucrarea sa – Programe de învăţământ şi educaţie
permanentă (1981). D’Hainaut este adeptul unui sistem modular al conţinuturilor învăţământului,
divizat în unităţi şi subunităţi care constituie un bloc coerent aflat în relaţii bine precizate cu
structura generală.
În mod sintetic, un modul pedagogic are următoarea structură (op.cit.):
1. Sistemul de intrare – cataloage de specificaţii; obiective generale; test de intrare;
pretest. 
2. Corpul modulului, alcătuit dintr-un ansamblu de submodule având câte patru
componente: introducere; situaţia de învăţare; sinteza; proba intermediară.
3. Sistemul de ieşire – sinteză generală; probă terminală; recuperare generală; recomandări
pentru alegerea modulului următor sau pentru îmbogăţire.
Organizarea modulară prezintă o serie de avantaje şi limite. Dintre virtuţile consemnate de
literatura de specialitate, se pot enumera: articularea educaţiei formale şi nonformale; racordarea la
obiectivele învăţării permanente; actualizarea permanentă a conţinuturilor de însuşit; diminuarea
redundanţei; asigurarea liantului între învăţare, corecţie şi specializare; se pretează transpunerii în
limbaje de programare; permite individualizarea instruirii; deschide un teren vast pentru aporturile
interdisciplinare; integrarea în toate structurile învăţământului; facilitarea promovării dimensiunii
transculturale a educaţiei; reprezintă un releu al democratizării învăţământului; posibilitatea
cursanţilor de a influenţa până la un anumit punct obiectivele şi structura unui set de module
(Neculau şi Cozma, 1994 ; Neacşu, 1983a; Stanciu, 1999).

150
 ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 55 – GRĂDINIȚA

Grădinița Școlii Gimnaziale Nr. 55, în trecut cunoscută sub numele de

Grădinița Nr. 284 „Step by step” (fosta Republica) - situată în partea de Sud-
Est a capitalei, în cartierul Industriilor (fost 23 August) – a fost preluată de
Consiliul Local al sectoruliu 3, cu titlu gratuit, de la S.C. Republica S.A.
Este o instituție de învățământ divizată în două corpuri: Corpul A
situat pe Bld. Basarabiei, nr. 256 și Corpul B situat pe Șoseaua Industriilor, nr. 46, ambele fiind pe
raza sectorului 3 al Municipiului București. În anul școlar 2014-2015, Grădinița Nr. 284 „Step by
Step” a fost comasată cu Școala Gimnazială Nr. 55.
Grădinița derulează alternativa Step by Step, în conformitate cu Convenția nr. 40133 din
10.06.1994 încheiată între Ministerul Învățământului și Fundația Soros pentru o Societate Deschisă
– Programul Head Start, fiind „pioniera” acestei alternative la nivelul municipiului și „pepinieră”
pentru Școala Gimnazială Nr. 55 unde copiii continuă alternativa în clasele I-IV. Începând cu
01.09.2011, Grădinița de copii Nr. 284, sector 3 funcționează cu 2 corpuri de clădire. Corpul nou
construit, se află în vecinătatea școlii ce permite o reală colaborare cu învățătoarele claselor Step by
Step, o mai bună cunoaștere a copiilor de către acestea, precum și continuitatea alternativei.
La această unitate de învățământ funcționează 9 grupe de preșcolari cu o capacitate de 180
de locuri (grupe mici, mijlocii și mari), cu predare în limba română, program prelungit (7:30-17:30).
Două grupe mari, funcționează pe alternativa educațională Step by Step, unde prin
activitățile integrate și scenariul educatoarei copiii sunt orientați să opteze pentru diverse centre care
oferă posibilitatea alegerii domeniilor de învățare și a materialelor. Varietatea acestora încurajează
copiii să manifeste, să observe, să gândească, să-și exprime ideile, să interpreteze date, să facă
predicții. Copiii își asumă responsabilități și roluri în macrogrupuri din care fac parte, participând la
jocuri de rol interesante, inițiate la sugestia celor din jur sau create chiar de ei. Activitatea integrată
deține succesul pentru că într-un mod plăcut, joc în mod special, se abordează conținuturi din
diferite domenii pentru realizarea unor obiective comune. Grupele de preșcolari sunt îndrumate de
un colectiv format din cadre didactice calificate, majoritatea având grade didactice, cu experiență
semnificativă la catedră și cu dorința continuă de perfecționare.
Dotarea grădiniței cuprinde 9 grupe, cu mobilier modern și adaptat nevoilor preșcolarilor,
fiecare grupă având baie proprie și dormitor, materiale didactice diverse și potrivite diferitelor
activități instructiv-educative, bucătărie proprie, oficiu alimentar, cabinet medical, izolator, cabinet
de consiliere psihopedagogică, dulăpioare pentru preșcolari, cabinet metodic, birou. Cele 4 grupe
din corpul B au triplă funcționalitate (activitate, masă, somn). De asemenea, grădinița dispune de o
curte exterioară spațioasă în care se regăsesc aparate de joacă în aer liber.
Calificarea și pregătirea profesională a întregului personal al grădiniței reprezintă un plus
pentru unitatea de învățământ, resursa umană fiind cea care oferă preșcolarilor experienţe orientate
spre adevăratele valori: responsabilitate, corectitudine şi respect. Printr-o atmosferă caldă și
relaxantă, dar și dinamică și stimulativă, bazată pe înțelegere și respect, preșcolarii sunt implicați în
experiențe de învățare ce le stimulează creativitatea și curiozitatea. Educația oferită copiilor prin
intermediul activităților derulate în cadrul grădiniței se bazează pe o abordare care dezvoltă
competenţe cheie pentru învăţarea de lungă durată, într-o tendinţă modernă şi durabilă. Procesul
educațional se concentrează pe crearea unor experiențe de învățare stimulative prin care copiii să
descopere și să experimenteze lumea înconjurătoare, dezvoltându-și într-un mod integral, liber,

151
armonios și echilibrat întreaga personalitate. Conceptul pedagogic este îndreptat către nevoile și
interesele copiilor, oferindu-le acestora un câmp larg de cunoaștere și autocunoaștere, pregătindu-i
astfel pentru o bună reușită școlară și o integrare socială cu succes.
Grădinița Școlii Gimnaziale Nr. 55 este implicată în diverse și numeroase proiecte și
parteneriate, atât naționale cât și internaționale, realizate cu alte instituții de învățământ de stat, dar
și cu școala, familia și poliția. Pe lângă activitățile zilnice, grădinița noastră se evidențiază și prin
numeroase activități extracurriculare ce reprezintă bune prilejuri de a edifica beneficiile educației
timpurii și a integrării copiilor în grădiniță.
Pentru implicarea cât mai eficientă în educația preșcolarilor s-au realizat prezentarea
programului unui copil pe parcursul unei zile în grădiniță, consiliere zilnică, ședințe cu părinții,
lecorate, dezbateri, mese rotunde, serbări.
O altă modalitate de sensibilizare a părinților a fost implicarea lor directă în rezolvarea
sarcinilor unei activități, rolurile fiind schimbate: pentru câteva minute au redevenit copii, iar cei
mai satisfăcuți au fost copiii deveniți pentru scurt timp „părinți”.
Ca și concluzie, putem spune că Grădinița Școlii Gimnaziale Nr. 55 asigură mediul care
garantează siguranța și sănătatea copiilor și care, ținând cont de caracteristicile psihologice ale
dezvoltării copilului, implică atât familia cât și comunitatea în procesul de învățare.

152
 EDUCAȚIA TIMPURIE – O EDUCAȚIE IMPERIOS NECESARĂ
CELOR MICI

Prof. Mihaela Dumitru

Grădinița Școlii Gimnaziale Nr. 55

Deseori, cele mai bune lecţii de viaţă le primim de la copii, dacă reuşim să privim cu  o
sinceritate nedisimulată înăuntrul nostru. Aceste lecţii sunt cu atât mai revelatoare, cu cât
conştientizăm că noi, cei mari, ar trebui să le oferim lor exemple demne de urmat şi conduite de
viaţă.
Dacă privim cu atenţie înspre lumea copiilor, vom observa că ei o văd  cu alţi ochi decât noi,
adulţii. Aceia sunt ochii purităţii, ai inocenţei, ai bunătăţii. Ei sunt cele mai pure creaturi si cu toţii
ne-am dori sa mai fim copii pentru o zi măcar.
În ochii lor locuiesc tot felul de făpturi : zâne, prinţi şi prinţese, spiriduşi care le păstrează
ochii curaţi, inocenţi şi puri. Totul pentru ei este ca o joacă, însă cel mai dureros e atunci când vezi
un copil maturizat prea devreme din cauza greutăţilor, un copil ce ştie exact cât însumează toate
facturile ce trebuie plătite, ştie că mama poate nu mănâncă pentru a avea el, şi seara la masă se
întreabă oare ce mănâncă a doua zi. Îşi trăiesc suferinţele cot la cot cu părinţii, părinţi ce ar trebui să
îi priveze de toate aceste lucruri sumbre ale existenţei lor. Unui copil nu ar trebui să-i lipsescă
mediul prielnic bunei dezvoltări, ca el să devină un adult apt pentru lumea in care trăieşte.
Lumea în care ne creştem astăzi copiii este una complexă, dură, contradictorie. Copiii
trebuie pregătiţi încă din fragedă pruncie  pentru schimbările care se produc cu o repeziciune
ameţitoare în societate, să se poată adapta acesteia.
Din punctul meu de vedere, ei nu ar trebui să cunoască aspectele negative în ceea ce îi
priveşte pe oamenii din jur, dar experienţa de la catedră cât şi cea de mamă mi-au demonstrat că din
păcate că nu îi putem proteja prea mult de astfel de adevăruri.
Dacă ne referim la idealul educaţional, observăm că în centrul acetuia se regăseşte omul care
este capabil să stăpânească schimbarile. Stăpânirea schimbărilor preupune pe lânga adaptarea la
realitate, şi permanenta interogaţie asupra soluţiilor găsite.
Omul adaptat al viitorului este acela care nu se teme sa formuleze şi să adreseze întrebări.
Dimensiunea morală este tot mai importantă în epoca pe care o traversăm.
Ştim cu toţii că educarea vârstelor mici reprezintă temelia permanentei formari a
personalităţii, iar societatea nu ar trebui să îşi asume lăsarea la întâmplare a proceselor şi situaţiilor
în care se formează adulţii de mâine. Astfel, educaţia timpurie ocupă un rol foarte important în
adaptarea adecvată la cerinţele societăţii. În intervalul de vârstă 3-6 ani, preşcolarul asimilează
informaţii, cuno-ştinţe, învaţă comportamente şi reuşeşte să facă rapid conexiuni ce pot dura pe tot
parcursul vieţii.
Educaţia timpurie urmăreşte anumite obiective principale care sunt baza formarii adultului.
În această perioadă, preşcolarii îşi formează personalitatea prin identificarea cu modele valoroase şi
îşi dezvoltă aptitudinile de comunicare prin intermediul discuţiilor libere. De asemenea, în cadrul
educaţiei preşcolare, copiii reuşesc să înţeleagă lumea, pornind de la mediul familial şi ajungând la
noţiuni generale, la nivel macro. Educaţia timpurie ajută la pregătirea pentru şcoală a copiilor, acolo
unde se continuă procesul început anterior.

153
 ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 81 – GRĂDINIȚĂ

La grădiniță este la fel de bine ca acasă

Prof. învățământul preșcolar:

Erdogan Șeila
Golumbeanu Alina Loredana
Școala Gimnazială Nr. 81, București, Sectorul 3

Motto:
„Fericit este copilul care găseşte în fiecare etapă a drumului, pe educatorul capabil să
insufle treptat forţa şi elanul necesare împlinirii destinului său ca om.”
Maurce Debesse

Copiii își petrec o mare parte din timp la grădiniță sau la școală, iar în acest sens locul acesta
este necesar să fie un loc unde starea de bine este prezentă atât în spațiul fizic, în mediul relațiilor
dintre cei care participă la viața școlii, în activitățile desfășurate în care copilul și profesorul să fie
într-un confort emoțional care să aducă bucuria de a fi acolo, de a învăța și se forma, în întreaga
cultură a unității școlare.
Pentru copil, nicio perioadă nu va conta mai mult în viață ca primii ani petrecuți alături
defamilie, prieteni, colegi. De aceea, în calitate de părinți si educatori, trebuie să oferim copilului
toată dragostea, priceperea noastră dar și atenția pentru a se dezvolta în mod echilibrat și fericit.
Copilul рrеşсοlar travеrsеază еtaрa сunοaştеrіі, рrіn lărgіrеa сοntaсtuluі сu mеdіul sοсіal și
cultural, dіn сarе asіmіlеază mοdеlе dе vіaţă се dеtеrmіnă ο іntеgrarе tot maі aсtіvă la сοndіţіa umană.
Perioada Grădiniței crează fundamentul legăturii dintre familie și școală, având un rol
primordial în educația micului explorator. De cele mai multe ori, copiii se manifestă liberi într-un
mediu propice, în prezența celor de seama lor, acolo unde sentimentul de siguranță tronează
deliberat. Pentru o pregatire cat mai buna a copilului pentru scoala si pentru viata, in perioada
copilariei timpurii este deosebit de importanta atentia acordata dezvoltarii sale din toate punctele de
vedere.
Vorbim, astfel, despre o școală cu stare de bine, adică se promovează o educație care
privește calitatea vieții unei persoane în ansamblul ei, să beneficieze de o stare de sănătate bună,
copiii să aibă dreptul la educație și să beneficieze de alte drepturi sociale de calitate.
Grădinița Școlii Gimnaziale Numărul 81 din București este o grădiniță în care ne dorim să
ne simțim bine, poate chiar ca acasă, atât preșcolarii cât și cadrele didactice. Grădinița Școlii
Gimnaziale Nr 81 se află în centrul capitalei, loc foarte populat, iar acest lucru a determinat ca în
2012 în structura școlii să intre și nivelul preșcolar. Acesta se desfășoară în două sedii, unul se află
alături de școala gimnazială, în care funcționează nivelul primar și preșcolar, iar al doilea sediu se
află în Bulevardul Octavian Goga, dispus pe trei corpuri. Activitățile se desfășoară la programul
prelungit în ambele sedii și sunt grupe formate pe niveluri de vârstă.

154
 Ne dorim ca în grădinița noastră, atunci când copilul vine la grădiniță să vină zâmbitor, să își
dorească să fie aici. Pentru a ajunge la această stare se acordă o mare atenție mediului educațional,
locul în care se desfășoară învățarea, de mediul socio-emoțional, de cultura grădiniței ce te face să
te simți că aparții locului și nu în ultimul rând de întregul ansamblu de activități instructiv-educative
ce sunt proiectate pentru a se atinge scopul educațional.
Altfel spus, în grădinița noastră se acordă o atenție deosebită mediului educațional, care
include atât procesele de învățare cât și contextele care le găzduiesc, baza materială este integrată în
activități educative în mod relevant, folosind metodele cele mai potrivite pentru a obține rezultatele
dorite.
În acest sens, spațiul fizic al grădiniței îndeplinește normele ergonomice pentru a se
desfășura o educație de calitate, privind structura clasei, respectiv de spațiu, temperatură, umiditate,
iluminat, dotarea spațiului de joacă. Dar, a asigura doar mediul fizic nu înseamnă că s-a realizat
învățarea, o cutie goală nu produce nimic, el este o componentă a procesului și nu este o realitate
statică ci una dinamică, este o structură construită social prin experiențele fiecăruia îndeplinind și
rolul de a produce învățarea. Calificarea și pregătirea profesională a întregului personal al grădiniței
reprezintă plus valoarea unității, resursa umană fiind cea care oferă preșcolarilor experienţe
orientate spre adevăratele valori: responsabilitate, corectitudine şi respect. Educația oferită copiilor
prin intermediul activităților derulate în cadrul programului Grădiniței din cadrul Scolii Gimnaziale
Nr. 81 se bazează pe o abordare care dezvoltă competenţe-cheie pentru învăţarea de lungă durată,
într-o tendinţă modernă şi durabilă. Procesul educațional se concentrează pe crearea unor experiențe
de învățare stimulative prin care copiii să descopere și să experimenteze lumea înconjurătoare,
dezvoltându-și într-un mod integral, liber, armonios și echilibrat întreaga personalitate (socio-
emoțională, cognitivă, lingvistică și psihomotorie). Conceptul pedagogic este îndreptat către nevoile
și interesele copiilor, oferindu-le acestora un câmp larg de cunoaștere și autocunoaștere, pregătindu-
i astfel pentru o bună reușită școlară și o integrare socială cu succe
Spațiile de învățare sunt prietenoase, personalizate, într-o cromatică veselă ce favorizează
interacțiunea preșcolarilor, unde se pot organiza formațiuni de lucru frontal, pe grupe sau
individual, mobilierul este dispus la nivelul copilului, se evită supraîncărcarea și sunt afișate
informații cu conținut relevant pentru preșcolari și pentru scopurile urmărite.
Toate materialele sunt la îndemâna copilului, astfel, copiii să le găsească și să le folosească
independent.
Pentru a se realiza învățare în activități sunt folosite materiale, resurse didactice, care sunt
din cele mai diverse, au relevanță academică și nu sunt selectate doar pe criterii estetice, se înnoiesc
periodic, iar copiii sunt implicați în realizarea și organizarea lor.
Putem spune că grădinița Școlii Gimnaziale nr 81 facilitează accesul la cunoaștere, dar este
un loc în care interacțiunea, cooperarea, descoperirea și contribuțiile acestora duc la dezvoltarea
copilului. Alături de spații interioare prietenoase sunt spațiile pentru activități outdoor, care asigură
contexte de învățare în aer liber.
Toate acestea sunt elemente ce contribuie la dezvoltarea unei comunități sănătoase și
armonioase în grădinița noastră.
Grupele noastre sunt niște mici societăți în care sunt armonizate diferențele de cultură,
etnie, se practică o pedagogie a diversității, asigurând fiecărui copil dreptul să fie văzut, ascultat,
educat în conformitate cu necesitățile și specificul său.
Pentru a obține rezultatele dorite în activitățile de învățare cadrele didactice se adaptează la
particularitățile copilului, urmăresc inițiativa copilului, receptivitatea emoțională și expresivitatea,
atitudinea ludică, abilitatea de a schimba perspectiva către cea a copilului.
155
 În concluzie, grădinița noastră își propune să producă dezvoltare, dar nu prin parcurgerea
unor conținuturi, ci fiecare copil să fie susținut să se împlinească devenind autonom prin asigurarea
unui mediu de învățare, dezvoltarea unor relații de calitate cu profesorii și cu colegii și să se
integreze în micul grup în mod armonios.

156
 DREPTUL COPIILOR LA EDUCAȚIE

Prof. înv. preșcolar:

Șeila Erdogan
Alina Loredana Golumbeanu

Încă din din timpul perioadei comuniste, când conducătorul dorea să scadă nivelul de
analfabetism din rândul populației, lucru care s-a considerat imperios necesar pentru a putea evolua
și a maximiza producția în toate ramurile economice, a pus accent pe toate nivelurile de școlarizare.
Chiar și educația preșcolară, care nu era obligatorie, a beneficiat de o atenție sporită, deoarece
aceasta este considerată prima treaptă a învățământului românesc.
„Învățământul preșcolar are scopul de a contribui la stimularea gândirii și inteligenței
copiilor, la dezvoltarea lor fizică armonioasă, la însușirea unor cunoștințe necesare pregătirii
pentru școală…Activitatea instructiv-educativă în grădinițele de copii se desfășoară pe baza
programelor unitare, stabilite de Ministerul Educației și Învățământului.- art. 24
Învățământul preșcolar se organizează  pentru copiii în vârstă de 3- 6 ani și se realizează
prin grădinițe de copii. Programul grădiniței de copiieste de 4-6 ore pe zi. În condițiile legi, se pot
organiza și grădinițe cu program prelungit sau cu program săptămânal.” – art.25 (Legea educației
și învățământului, 1978 )
În activitatea formativă pe care o îndeplinea în relația cu copilul, grădinița intervenea
eficient în procesul de creștere al acestuia prin actul transmiterii de valori, prin asistența pe care i-o
acorda copilului pentru a-și construi propriile sale modele de acțiune și prin stimularea creativității,
precum și pregătirea pentru școală care echivala cu maturizarea psihologică a copilului pe parcursul
preșcolarității, la nivelul posibilității vârstei.
De aceea sunt de părere că societatea trebuie să manifeste o grijă sporită față de copii, față
de creșterea și educarea generației tinere și că procesul de educație debutează încă din primele
secunde de viață ale copilului, de la naștere, și se încheie o dată cu sfârșitul vieții. În dezvoltarea sa
plenară, copilul este influențat de ereditate, mediu și educație.
Plecând de la aceste premise și din dorința de a se alinia cu celelalte state democratice, statul
român a elaborat și implementat „Legea învățământului” în anul 1995.  Chiar dacă a păstrat anumite
articole din perioada comunistă, cum ar fi tipul de program din grădiniță (program normal – 5 ore
pe zi, program prelungit- 10 ore pe zi, program săptămânal – art. 18, alin.1/1995), intervalul de
vârstă de 3 – 6 ani și repartizarea pe grupe a copiilor: grupa mică, grupă mijlocie și grupă mare,
grupă pregătitoare pentru școală (Art. 15, alin. 5, pct.a din Legea învățământului nr. 84/1995),
aceasta a fost îmbunătățită constant în funcțiile de nevoile și evoluția societății în care trăim. Astfel,
„Legea învățământului nr.84/1995” care reglementează organizarea și funcționarea sistemului
național de învățământ, deoarece acesta reprezintă o prioritate națională, unde ”învățământul
urmărește realizarea idealului educațional, întemeiat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației
și pe aspirațiile societății românești, și contribuie la păstrarea identității naționale.” (Legea
învățământului nr. 84/1995, Dispoziții generale -Art. 3.- alin.1 ), a fost înlocuită cu ”Legea educației
naționale nr.1/ 2011”.
Atât în ”Legea învățământului nr. 84/1995”, Dispoziții generale -Art. 3.- alin.2, cât și în
”Legea educației nr.1/ 2011”, Titlul 1 – dispoziții generale, Art.2, alin.3 se precizează idealul
educațional al școlii românești care ”constă în dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a
individualității umane, în formarea personalității autonome și creative”. Acest lucru întărește grija
pe care societatea o are față de educația permanentă a individului.
157
 Aceasta din urmă, spre deosebire de „Legea învățământului”, unde condițiile în care se
realiza transferul de cunoștințe nu era susținut de un feedback consistent și fără urmărirea
interesului și nevoilor individului, se bazează pe un schimb și un dialog susținut de un feedback
puternic, având ca obiective majore elevi foarte bine pregătiți, precum și dezvoltarea acestora în
folosul societății.
„Legea educației naționale nr.1/ 2011”, în comparație cu „Legea învățământului nr.
84/1995”, reprezintă rezultatul unui proces consistent de analiza a sistemului de educație din
România care se bazează pe raportul și recomandările comisiei Miclea. Este evident că legea din
2011 apare ca un demers mai amplu, mai exigent, în conexiune cu alte sisteme educaționale
prezente în țări de referință.
În raportul întocmit de această comisie se dorește ca statul să asigure un învățământ
generalizat și gratuit timp de 13 ani, de la clasa pregătitoare și până la sfârșitul liceului. Educația
timpurie să devină un ”bun public” care să necesite o atenție specială deoarece în urma analizei care
a stat la baza raportului, s-a constat că „statul a subevaluat și marginalizat sistematic cea mai
importantă perioadă a educației: educația timpurie, adică totalitatea activităților educative pe
perioada 0- 6/7 ani. O calitate bună a educației timpurii favorizează valorificarea optima a
oportunităților de învățare create mai târziu. Deprinderile și cunoștințele dobândite devreme
favorizează dezvoltarea altor cunoștințe și deprinderi. Dimpotrivă, deficiențele neremediate la
această vârstă produc, mai târziu, deficient și mai mari, oportunități de învățare ratate sau mai slab
valorificate. Investiția în educația timpurie este cea mai rentabilă investiție din educație, cu beneficii
individuale și sociale cele mai mari și cu costurile de oportunitate cele mai reduse.” Tot în acest
raport a fost propus ca grupa pregătitoare să devină clasă pregătitoare și să intre în regimul
învățământului obligatoriu, deoarece ”ea are funcția de a pregăti copilul pentru cerințele mediului
școlar și de a contribui la realizarea echității și a egalității de șanse în educație.”
Ca o concluzie privind educația timpurie din cadrul „Raportului Comisiei Prezidențiale
pentru analiza și elaborarea politicilor din domeniile educației și cercetării” (6 iulie 2007) s-au notat
următoarele: ”nu se pot realiza o educație performantă, cu o dezvoltare personală armonioasă, un
climat social civilizat și o cultură națională bogată și competitivă în absența acelei educații
timpurii care să cuprindă toți copiii în instituții responsabile și competente, finanțate adecvat de
către stat. Investiția în educația timpurie este concepută și de U.E. ca măsură prioritară pentru
creșterea eficienței și echității sistemelor de educație.”
Consider că „Raportul Comisiei Prezidențiale pentru analiza și elaborarea politicilor din
domeniile educației și cercetării” a scos în evidență importanța educației preșcolare deoarece în
această perioadă se imprimă cele mai profunde și durabile amprente asupra individualității
copilului. În învățământul preșcolar are loc formarea trăsăturilor de caracter și comportament,
dezvoltarea gândirii și a inteligenței, precum și dobândirea cunoștințelor necesare integrării cât mai
ușoare a copilului în mediul școlar.
Până în anul 2012, se preciza în Legea educației faptul că „învățământul preșcolar se
organizează pentru copii în vârstă de 3- 6/7 ani, în grădinițe de copii cu program normal, prelungit
și săptămânal.”( art.18, alin.1) Acest lucru sublinia faptul că grupa pregătitoare aparținea nivelului
preșcolar. Însă din dorința de perfecționare a sistemul de învățământ, s-a considerat necesar
eliminarea grupei pregătitoare din grădiniță și mutarea acesteia la nivelul primar, introducându-se în
Legea educației, secțiunea IV, art.29, alin.2 – ”În clasa pregătitoare sunt înscriși copiii care au
împlinit vârsta de 6 ani până la data începerii anului școlar. La solicitarea scrisă a părinților, a
tutorilor sau a susținătorilor legali, pot fi înscriși în clasa pregătitoare și copiii care împlinesc
vârsta de 6 ani până la sfârșitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este
158
corespunzătoare.” O dată cu eliminarea grupei pregătitoare din cadrul învățământului preșcolar se
poate observa că intervalul de vârstă pentru copilul care frecventează grădinița este de la 3 la 6 ani.
În momentul actual învățământul preșcolar este organizat pe nivele: nivelul I – cuprinde
grupa mică și mijlocie, iar nivelul II – cuprinde grupa mare. Frecventarea grădiniței de către copii
este în continuare opțională, însă legea care mărește durata învățământului obligatoriu a fost
promulgată de Președintele României, Klaus Iohannis, pe aprilie 2019. Legea prevede ca până în
2020 devin obligatorii grupa mare de la grădiniță și clasele a XI-a și a XII-a, deci 14 ani în total.
În încheiere, putem preciza ca legea actuală nu este reprezentată într-o formă finală,
deoarece ea este raportată la necesitățile societății în care trăim și așa cum s-a întâmplat până acum
când a suferit nenumărate modificări, aceasta va fi constant îmbunătățită și actualizată pentru a
putea ține pasul cu evoluția care se înregistrează în toate ramurile științelor teoretice și
aplicative. Cu toate acestea, articolele care stau la baza legii educației vor constitui în continuarea
piatra de temelie a acesteia.
 

159
 Școala Gimnazială Nr. 84
Grădiniță cu program normal

Grădinița cu program normal din cadrul Școlii

Gimnaziale Nr. 84 a fost înființată la inițiativa
conducerii școlii, în urma unei analize de nevoi
realizată ca urmare a multor solicitări venite din
partea părinților.

Grădinița corespunde nevoii de cuprindere în sistemul de învățământ a mai multor copii de

vârstă preșcolară. Aceștia beneficiază de dotările instituției, respectiv de sălile de sport, de sala de
festivități și de o sală de mese, unde-și pot servi pachețelul.

160
 Unitatea va avea 4 grupe de grădiniță cu un efectiv de 80 de preșcolari, câte 20 la grupă, 1
grupă mică, care va fi condusă în anul școlar 2022-2023 de d-na profesor învățământ primar Chiriță
Flaugiu Mariana, o grupă mijlocie, care va fi îndrumată de d-na profesor învățământ primar
Flueraru Alexandra-Mihaela și 2 grupe mari ale căror educatoare, respectiv profesoare învățământ
primar, vor fi Ștefan Emilia și Goțelet Mădălina.

Pentru mai multe informații despre bogăția activităților educative desfășurate la nivelul
grădiniței de doamnele educatoare, despre activitățile derulate precum și despre materialele postate
pe blogul școlii pot fi consultate accesând https://www.facebook.com/gradinitascolii84
Pentru orice informație secretariatul funcționează la sediul Școlii Gimnaziale Nr. 84, Calea
Vitan, nr. 135, Sector 3, București, tel./fax 0213216391, sau la adresa de mail
scoala.84@gmail.com .
Director,
Prof. dr. Popazu Marioara-Dănuța

161
 CALITATEA ȘI INOVAȚIA – PREMISE ALE PERFORMANȚEI ÎN
EDUCAȚIE

Prof. dr. Marioara-Dănuța Popazu

Director Grădinița Școlii Gimnaziale Nr. 84

În programul actual de reformă a educaţiei, calitatea educaţiei, accesul la educaţie, educaţia

timpurie, parteneri în educaţie, în contextul mare al educaţiei pentru dezvoltare durabilă, sunt
considerate priorităţi.
Este dovedit faptul că factorul principal al performanţelor şi unul dintre elementele cheie ale
competitivităţii îl reprezintă  calitatea. De-a lungul timpului şi mai acut la ora actuală se manifestă o
tendinţă din ce în ce mai pronunţată în creşterea exigenţei beneficiarilor educaţiei în ceea ce
priveşte calitatea. Această tendinţă este însoţită de înţelegerea crescândă a faptului că îmbunătăţirea
continuă a calităţii este necesară pentru a atinge, a menţine şi a creşte performanţa  fiecărei instituţii
de învăţământ şi fiecărui individ, în perspectivă. Succesul întregii activităţi derulate în instituţiile de
învăţământ depinde în mare măsură de modul în care se asigură un management adecvat al calităţii.
Calitate în educaţie însemnă asigurarea pentru fiecare educabil a condiţiilor pentru cea mai
bună, completă şi utilă dezvoltare. Valorile calității în educație sunt: democrația, umanismul,
echitatea, autonomia intelectuală și morală, calitatea relațiilor interpersonale, îmbogățirea
comunității, inserția optimă socială și profesională, individul ca membru critic și responsabil al
comunității etc.
Asigurarea calității educației în context formal se realizează mai ales prin modul în care
cadrul didactic organizează demersul didactic, pentru atingerea competențelor vizate de programă.
În viziune modernă, rolul profesorului este de a facilita și intermedia învățarea, de a fi partener în
învățare, de a-i ajuta pe elevii săi să înțeleagă, să argumenteze puncte de vedere proprii, de a alege
strategii adecvate prin care să-i pregăteasca pe elevi să facă față și să se integreze optim unei
societăți aflate într-o dinamică fără precedent.
Modalitățile de realizare a învățării urmăresc formarea de competențe și deprinderi practice
cu accent pe învățarea prin cooperare. Situațiile de învățare create trebuie să-i încurajeze pe elevi să
exprime puncte de vedere proprii, să colaboreze în rezolvarea sarcinilor de lucru, să-i incite la
căutare.
Imbunǎtǎţirea calitǎţii educaţiei presupune evaluare, analizǎ şi acţiune corectivǎ continuǎ din
partea organizaţiei furnizoare de educaţie, bazatǎ pe selectarea şi adoptarea celor mai potrivite
proceduri , precum şi pe alegerea şi aplicarea  celor mai relevante standarde de referinţǎ.
Metodologia asigurǎrii calitǎţii educaţiei precizeazǎ cǎ asigurarea calitǎţii educaţiei este centratǎ
preponderent pe rezultatele învǎţǎrii. Rezultatele învǎţǎrii sun exprimate în termeni de cunoştinţe,
competenţe, valori, atitudini care se obţin prin parcurgerea şi finalizarea unui nivel de învǎţǎmânt
sau program de studiu.
Calitatea în educaţie este asiguratǎ prin urmǎtoarele procese: planificarea şi realizarea
efectivǎ a rezultatelor aşteptate ale învǎţǎrii, monitorizarea rezultatelor, evaluarea internǎ a
rezultatelor, evaluarea externǎ a rezultatelor şi prin îmbunǎtǎţirea continuǎ a rezultatelor  în
educaţie.
Calitatea este dependentǎ de valorile sociale în care funcţioneazǎ sistemul respectiv de
educaţie. Calitatea se realizeazǎ pe un anume subiect, pentru un anume beneficiar, dupǎ anumite
interese. Valorile calitǎţii în educaţie: democraţia, umanismul, echitatea, autonomia intelectualǎ şi

162
moralǎ, calitatea relaţiilor interpersonale, comunicarea, îmbogǎţirea comunitǎţii, inserţia optimǎ
socialǎ şi profesionalǎ, educarea individului ca membru critic şi responsabil al grupului. Forţa de
muncǎ sǎ fie competitivǎ, cu noi competenţe în soluţionarea problemelor şi cu abilitǎţi cognitive. 
Incǎ persistǎ discrepanţe între nivelul de pregǎtire al elevilor din şcolile rurale şi cei din şcolile
urbane, între elevii majoritari şi cei aparţinând grupurilor minoritare defavorizate.
Cheia spre calitatea învăţământului preuniversitar constă în termenul de “adaptare”: o
adaptare la vârsta elevilor, la stilurile lor de învăţare, la valorile societăţii romaneşti, la nevoile
elevilor, la perspectivele lor de viitor, etc.
Cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcină importantă a şcolilor contemporane.
Stimularea creativităţii tinerilor se poate realiza printr-o susţinută şi elevată pregătire teoretică şi
practică; dinamizarea iniţiativei şi muncii independente, a spiritului critic ştiinţific; dinamizarea
activităţii de documentare şi experimentare independentă; receptivitatea faţă de nou; pasiune pentru
ştiinţă în concordanţă cu aptitudinile fiecăruia. Deosebit de importantă este atitudinea profesorului,
relaţia sa cu elevii. Aceasta implică schimbări importante, atât în mentalitatea profesorilor, cât şi
ceea ce priveşte metodele de educare şi instruire. În primul rând, trebuie schimbat climatul, pentru a
elimina blocajele culturale şi emotive, puternice în şcoala din trecut. Se cer relaţii distinse,
democratice, între elevi şi profesori, ceea ce nu înseamnă a coborî statutul social a celor din urmă,
apoi, modul de predare trebuie să solicite participarea, iniţiativa elevilor – e vorba de acele metode
active, din păcate prea puţin utilizate în şcoala românească.
Dascălii au un rol central în dezvoltarea unei educaţii de calitate. Învăţarea centrată pe elev,
care presupune cunoaşterea îndeaproape a acestuia, a culturii, a capacităţilor şi înclinaţiilor sale
către anumite domenii, reprezintă o metodă actuală care dă posibilitatea profesorului să răspundă
cerinţelor şi nevoilor sale de cultură, precum şi să-l evalueze corect. În acest caz, corectitudinea
evaluării depinde în mare măsură de imagine ape care profesorul şi-o creează despre elev.
Calitatea se produce, se generează permanent, se măsoară şi se îmbunătăţeşte continuu, iar
organizaţia furnizoare de educaţie trebuie să asigure calitatea, să implementeze propriul sistem de
management şi de asigurare a calităţii, să se autoevalueze continuu şi să propună măsuri
ameliorative.
Așadar, calitatea şi inovaţia sunt premise ale performanţei în educaţie deoarece acestea
presupun integrarea valorilor şi principiilor democratice, a drepturilor şi obligaţiilor partenerilor,
fiind conceput într-un spirit de transparenţă, responsabilizare şi implicare, atât a şcolii ca furnizor de
educaţie, cât şi a familiei – elev şi părinte – ca beneficiar al serviciului educaţional.

163
 OFERTA EDUCAȚIONALĂ
ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 86 – GRĂDINIŢĂ

”Nu merge pe unde te duce drumul, mergi pe unde

nu există drum și lasă o urmă.”
(Ralph Waldo Emerson)

CINE SUNTEM? În comunitate suntem cunoscuți ca fiind Grădiniţa Nr. 67 din anul 2008
de când ne-am înființat. Din septembrie 2014 ne-am alăturat Școlii Gimnaziale Nr. 86 devenind
parte integrantă a acesteia.

Funcționăm în aceleași sedii ale grădiniței situate în:

1. Intrarea Reconstrucţiei nr 6 A - cu 9 grupe orar prelungit

2. Strada Pictor Ţuculescu nr.42 – cu 4 grupe orar prelungit.

Viziunea

Unitatea noastră își propune să ofere educație de calitate pentru fiecare copil, orientată pe
trei dimensiuni valorice: educație formală, educație nonformală și educație incluzivă al căror liant
comun este parteneriatul educațional grădiniță – familie – comunitate.
Din această perspectivă, viziunea noastră este: ”Fiecare copil este important, fiecare
moment contează !“

164
 Misiunea

În actualul context educațional și comunitar grădinița noastră își propune să fie un loc
prietenos, o instituție educațională modernă, căreia îi revine misiunea implementării și aplicării unor
programe educaționale care să promoveze egalitatea de șanse, dezvoltarea aptitudinilor pentru
școala și viață, conform capacităților, nevoilor și intereselor proprii.
Suntem deschişi, implicați, veseli, nu ne lipsesc energia şi entuziasmul, iar munca alături de
copii este mai mult decât o profesie. Ne dorim să promovăm principiile şcolii incluzive ȋn care
fiecare copil să fie valorizat, să progreseze ȋn ritmul propriu şi să-i oferim condiţiile dezvoltării unei
personalităţi armonioase, ataşată valorilor naţionale şi europene, astfel ȋncât să se adapteze la o
societate ȋntr-o continuă schimbare. Îndrumăm copilul și îl sprijinim pe tot parcursul devenirii lui,
ajutându-l să-și depășească limitele.
Dispunem de clase spaţioase, dotate cu mobilier ergonomic ȋn care jucăriile și materialele
specifice fiecărei activităţi sunt aşezate la ȋndemâna copiilor, de grupuri sanitare adaptate vârstei
preșcolarilor, de curţi generoase, amenajate cu locuri de joacă şi spaţii de socializare, zone ȋn care
ne desfăşurăm activităţile atunci când vremea este prietenoasă.
Grădiniţa noastră vine ȋn ȋntâmpinarea copiilor și cu activități didactice desfășurate în regim
online, utilizând platforma educaţională GSuite.
Promovăm principalele valori umane: Toleranţă, Respect, Curaj, Grijă. Pentru noi
preşcolarul devine participant activ la propria sa formare, aflându-se în centrul procesului de
predare –învaţare, fapt care atrage identificarea acelor soluţii care să-i stimuleze creativitatea,
dezvoltarea socio-emoţională şi performanţele.

CUM ȊI AJUTĂM PE COPII?

- Stimulăm dezvoltarea competenţelor şi a inteligenţei socio-emoţionale prin jocuri, exerciţii

şi tehnici specifice: punerea ȋn cuvinte a emoţiilor, joc fără agresivitate, lucrul ȋn echipă,
ȋntrajutorare. Ne propunem ca preșcolarii să aibă o bună imagine de sine ȋn raport cu grupul,
dezvoltându-și tehnici de cooperare, control al impulsurilor, prietenii bazate pe relaţii pozitive,
initiaţivă ȋn joc, preferinţe exprimate verbal. Dorim ca la finalul anilor de grădiniță, cei care ne-au
“trecut pragul” să fie creativi, independenți, sociabili, capabili să se adapteze cu ușurință tuturor
situațiilor.
- Formăm o atitudine pozitivă faţă de ȋnvăţare (capacitate de concentrare 15-30 minute,
ascultare activă, dorinţa de a finaliza o lucrare, receptivitate la nou), organizând situații variate de
învățare și încurajând explorarea, respectând ritmul și capacitatea de dezvoltare a fiecărui copil într-
un mediu pozitiv și motivant.
- Punem accent pe comunicare si limbaj (capacitatea de a descrie, de a compara, de a defini,
vocabular bogat, capacitatea de a pune ȋntrebări) prin activități ce încurajează depășirea limitelor și
atingerea potențialului maxim al fiecăruia, dar și prin crearea de situații de învățare nonformală.
- Încurajăm explorarea lumii și a mediului înconjurător și îndrumăm copilul în dobândirea
abilităților de gândire logică și rezolvare de probleme, prin experimente și antrenarea curiozității.
- Dezvoltăm capacitățile senzoriale (auditive, tactile, vizuale), autonomia si igiena personală
antrenând copiii in diferite jocuri senzoriale, educaţie sanitară, educaţie rutieră, exersând
permanent cunoștintele dobândite.
- Cultivăm exprimarea copiilor prin artă, stimulând potențialul creativ, provocându-i să-și
descopere calitățile și talentele.
165
 - Exersăm coordonarea si motricitatea fină, abordând jocuri de mișcare cât mai variate și
atractive, precum si utilizând materiale de lucru diverse.

Învățarea este o călătorie menită să deschidă orizonturi, să creeze competențe pentru viitor și
să croiască drum către cunoaștere, iar noi ne bucurăm să fim ghizi în această călătorie!

166
 SFATURI PENTRU O PLANIFICARE REUȘITĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PREȘCOLAR

Prof. Daniela Ioana Nicolae

Director Grădinița Școlii Gimnaziale Nr. 86

Prin natura curriculumului, nivelul preșcolar oferă libertatea de a proiecta activități didactice
din cele mai diverse domenii, cu conținuturi în care se pot reflecta opțiunile tuturor factorilor
decizionali implicați în demersul didactic. Acest articol propune câteva sfaturi pentru a transforma
proiectarea întru un sistem bine închegat și coerent care să asigure un proces de învățare de calitate.
În primul rând, pentru a răspunde nevoilor de formare și context se poate porni cu
consultarea și sau folosirea unor instrumente gen chestionare, discuții ș.a. pentru a avea un feedback
din partea membrilor implicați în învățare asupra temelor de interes și actualitate.  Inclusiv
cunoașterea și implicarea preșcolarilor în astfel de alegeri va spori interesul și modul în care vor fi
captivați de învățare. În același timp, se ia în calcul obiectivele și prioritățile instituțiilor importante
din societatea înconjurătoare, deoarece misiunea instituției de învățământ va rămâne în esență aceea
de a pregăti indivizi capabili să răspundă necesităților societății și  instituțiilor funcționale din
cadrul ei. Acest lucru se relevă destul de clar și în cerințele indicatorilor din standardele de calitate
pentru învățământul preșcolar.
În  ceea ce privește alegerea temelor,  bineînțeles că se va urmări acoperirea acelor
conținuturi prezente în viața de zi cu zi a copilului cum ar fi schimbările și caracteristicile
anotimpurilor,  aspecte din lumea animalelor și medii de viață, evenimente importante la nivel
național și internațional, activități, instrumente și aspecte corelate cu viața oamenilor etc, deoarece
aceste teme sunt accesibile și pot fi explorate direct, se pliază pe stadiul gândirii copilului de această
vârstă, respectiv stadiul gândirii concret-senzoriale. Dar pe lângă acestea, există nenumărate
posibilități de a introduce alte teme interesante legate de sentimente, culori, tradiții, muzică, istorie,
evenimente internaționale mai puțin cunoscute și alte conținuturi propuse chiar de copil. Cheia este
modul în care cadrul didactic ia în considerare nivelul de vârstă, cunoștințele și nivelul de
dezvoltare și îmbină temele alese în proiecte în așa fel încât să pornească de la elemente de bază și
să urmeze o progresie, introducând treptat tot mai multe elemente de noutate sau inedite.
Toate aceste alegeri se vor integra în proiecte tematice coerente, menite să asigure o viziune
sistematică, să îi ajute pe copii să stabilească corelații și legături cauzale și să aibă o viziune
holistică asupra conținuturilor predate. Și revin pentru a sublinia încă o dată importanța respectării
nivelului de vârstă cât și a nivelului individual al fiecărui copil. E una dintre cele mai frecvente
greșeli, respectiv încărcarea cu o cantitate mare de conținut pentru a acoperi cât mai multe
informații care înlocuiește alegerea unor conținuturi simple dar care permite copilului observarea în
profunzime,  în care să aplice operații ale gândirii precum analiza, comparația, sinteza,
generalizarea etc De exemplu, la grupa mică au eficiență crescută (și orice metodică va îndruma în
această direcție) observarea unui singur obiect iar la un nivel mai ridicat, observarea  a două obiecte
prin comparație. Abia mai târziu, la nivele de vârstă mai mari, putem introduce un număr mult mai
mare de obiecte ce urmează a fi observate deoarece la această vârstă bagajul lor de cunoștințe este
suficient de bogat încât să le permită să facă legături multiple.
În ceea ce privește adaptarea individuală,  planificarea va ține cont de particularitățile
fiecărui copil și în anumite cazuri, dacă este necesar și dacă se remarcă că un copil are nevoie de
ajutor suplimentar, poate fi completată cu un plan de intervenție personalizată.

167
 O altă greșeală pe care o regăsim destul de des, din păcate și care își are originea într-o
pregătire metodică lacunară se remarcă în nerespectarea continuității conținuturilor pe categorii de
activități. În  cadrul acestora, mai ales al unora precum matematica, educație fizică, educație
muzicală, există o spirală a gândirii, cunoștințele noi se construiesc pe baza celor anterioare și
înainte de a trece sau chiar în timpul trecerii acestea trebuie consolidate. De exemplu, se insistă pe
numerație fără a se lua în calcul nevoia formării gândirii prelogice. La fel și în cadrul activităților de
educație fizică, nu pot cere preșcolarului deprinderi motrice aplicative complexe atâta timp cât nu
și-a exersat deprinderi motrice de bază și nu își controlează relativ bine postura corporală. Soluția
pentru a avea succes este realizarea din start a unei planificări orientative pe unități de învățare care
să funcționeze ca un sistem de ghidare. Nu este obligatoriu să rămână „bătută în cuie”, dar o viziune
de ansamblu va permite  o flexibilitate care să respecte continuitatea și cerințele metodice.
O astfel de planificare va permite o viziune și asupra mijloacelor de realizare. Acestea au
nevoie de o pondere adecvată, astfel,  un număr mare de convorbiri la grupe mici nu pot înlocui
observări directe. Sunt cadre didactice care folosesc strict mijloace de realizare clasice, altele
(predominat din generați mai recente) le elimină în mod exagerat în favoarea unor mijloace și
metode moderne de gen activ-participativ, o parte dintre ele având un nivel de dificultate ridicat și o
nevoie de adaptare atentă pentru a putea funcționa. Realizarea unei planificări orientative oferă
viziunea de ansamblu și automat o verificare a ponderii și combinării tipurilor de activități.
Pe lângă aceste repere, se vor lua în calcul și cerințele recente ale educației, cerințe corelate
direct cu contextul în care trăim direcții, precum educație financiară, educație ecologică, educație
pentru sănătate, educație antreprenorială etc.  Se recomandă alegerea unor activități care să ajute
preșcolarii să își formeze competențe fără de care nu se vor putea adapta cerințelor sociale de mai
târziu.  Chiar dacă la o prima vedere, realizarea unei educație financiară la această vârstă sau a unei
educații ecologice poate fi considerată dificilă pentru mintea unor copii care nu au interiorizat încă
valorile și conduita funcționează mai mult pe baza unor reguli și deprinderi impuse nu interiorizate, 
există posibilitatea de a alege teme care se pliază nivelului și există deja surse de materiale realizate
de instituții precum bănci sau asociații ecologice etc care pot aduce elemente cu un impact pozitiv
deosebit chiar de la această vârstă și să pună bazele unor direcții solide pentru mai târziu. De
exemplu, copiii pot înțelege valoarea banilor din simple jocuri legate de ce ar putea să își cumpără
din banii din pușculiță sau pot urmării efectul de seră în cadrul unui experiment, sau pot fi implicați
în activități  antreprenoriale de tip târguri cu vânzare a produselor realizate de ei sau de ei împreună
cu părinții, de pe urma cărora obțin diferite beneficii.
Tot în cadrul planificării este ideal să încadrăm și activități în aer liber, privite ca priorități,
deoarece desfășurarea a cât mai multe activități în aer liber ajută la o dezvoltarea sănătoasă a
corpului dar și stimulează procesul de învățare. Se mai pot introduce și mici elemente ce țin de
dezvoltarea unor competențe lingvistice, în genul învățării unor cuvinte, cântecele, poezioare în
limbi străine, aceste elemente fiind foarte îndrăgite și bine asimilate de cei mici.
Nu în ultimul rând, ar fi indicat pentru educatori să nu uite că aceasta este vârsta în care
jocul este activitatea principală de învățare și să proiecteze cât mai des jocuri de manipulare, de
mișcare, distractive, de rol etc.
O planificare bine realizată poate garanta desfășurarea unei învățări eficiente și va constitui
întotdeauna o bază solidă de exersare a libertății creative.

168
 GRĂDINIȚA ȘCOLII GIMNAZIALE NR. 88

 DATE DE IDENTIFICARE:

Adresa: Str. Odobești, Nr. 1A, Sector 3, București

Tel./ Fax: 0213480455 0213480445 0213480445
E-mail: gradinita38scoala88@gmail.com
Website: http://scoala88.ro

Grădinița Școlii Gimnaziale Nr. 88 este înființată în anul 1974 (corp A), în 2009
realizându-se o extindere cu încă 1 corp (Corp B). Unitatea a început cursurile anului școlar 2021-
2022 cu 9 grupe de copii, în octombrie înființându-se încă o grupă, iar în prezent, grădinița
funcționează cu 10 grupe de preșcolari cu predare în limba română (Corp A). Toate grupele
grădiniței au regim de program prelungit.

 PROGRAM

 07:30-09:00 ADP – Deprinderi specifice primirii copiilor, deprinderi specifice

servirii mesei activitate individuală de explorare a unui subiect de care este interesat copilul
 ALA – Joc liber
 ADP – Întâlnirea de dimineață
 ALA – Jocuri pe centre de interes
 Gimnastica de înviorare
 09:00-11:00 ADE – Activități pe domenii experiențiale
 11:00-12:30 ALA – Jocuri distractive, jocuri de mișcare
 ADP – Deprinderi specifice servirii mesei și îngrijirii personale
 Moment de poveste
 13:30-16:00 ALA – Activități de relaxare, activități recuperatorii, ameliorative, de
dezvoltare a înclinaţiilor personale
 ADP – Deprinderi de autoservire
 16:00-17:30 ADE – Activități pe domenii experiențiale
 ALA – Jocuri în aer liber, la aparatele de joacă și la nisipar
 ADP - Activitate individuală de explorare a unui subiect de care este interesat
copilul; deprinderi specifice plecării acasă a copiilor.

 VIZIUNEA ȘI MISIUNEA GRĂDINIȚEI

DEVIZA noastră este: ”O grădiniță pentru toți, o educație pentru fiecare!

Viziunea noastră este de a crea un mediu cald şi stimulativ în care fiecare copil să fie
încurajat să-şi dezvolte abilitățile şi aptitudinile, în concordanță cu particularitățile individuale şi să
fie pregătit din punct de vedere intelectual, social, fizic şi emoţional pentru integrarea cu succes în
societate. Obiectivul principal este creșterea calității activității instructiv educativ, în concordanță cu
cerințele curriculumului și asigurarea modernizării bazei materiale, în vederea obținerii de

169
performanțe, ținându-se cont de situația concretă din unitate, de condițiile comunității și de familiile
preșcolarilor.

Misiunea noastră este asigurarea unui act educaţional de performanţă, care să contribuie la
formarea unei personalităţi autonome şi creative, la formarea unor copii sănătoşi, creativi, eficienţi,
activi, cooperanţi în vederea integrării şi adaptării cu succes în activitatea şcolară si la orice situatie
in viata, urmărind obiectivele:
 asigurarea unui proces educaţional de calitate, care să contribuie la formarea unei
personalităţi autonome şi creative;
 asigurarea integrării şi accesului la educaţie a tuturor copiilor proveniţi din medii sociale și
culturale diverse, şanse egale de studiu și protecţie socială;
 formarea personalităţii copilului, ţinând seama de nivelul propriu de dezvoltare, de nevoile
sale afective şi de activitatea fundamentală în educația timpurie – jocul;

Ne propunem, de asemenea, să promovăm o ofertă educațională atractivă care să permită

copiilor dezvoltarea competențelor din toate domeniile experiențiale, precum și să implicăm părinții
copiilor ca parteneri în educație și comunitatea ca resursă și sprijin permanent pentru întreg procesul
instructiv-educativ specific învățământului preșcolar. Ne propunem cumularea de către copii a
tehnicilor de muncă intelectuală şi practică necesară instruirii şi autoinstruirii pe durata întregii
vieţi, însuşirea cunoştinţelor specifice, a valorilor naţionale şi universale, educarea copiilor în
spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii umane şi
toleranţei, al schimbului liber de opinii. Asigurarea părinţilor că educaţia copiilor lor se face într-un
mediu sigur, într-o formare personală permanentă.

 ȚINTE STRATEGICE

Fundamentate pe misiunea cunoscută şi asumată de toate grupurile de interes reprezentate în

unitatea noastră, țintele strategice vor ilustra scopurile sau intenţiile majore pe care doreşte să le
dezvolte sau să le îmbunătăţească întreagă comunitate educaţională.
În ordine prioritară, enumerăm:
 Asigurarea unui proces instructiv-educativ care să corespundă standardelor de calitate
prin aplicarea politicilor educaționale ale ME, aplicarea principiilor învățării vizibile;
 Desfășurarea unui management educaţional adecvat la nivelul grădiniţei pentru
realizarea unei educaţii centrate pe copil;
 Facilitarea participării cadrelor didactice la cursuri de formare continuă şi perfecţionare
în vederea îmbunătăţirii calităţii procesului instructiv-educativ;
 Dezvoltarea parteneriatelor educaţionale gradiniţă-familie, administrație locală,
comunitate, agenți economici, sindicate, ONG-uri, programe educaționale europene;
 Atragerea de resurse de finanțare și gestionarea eficientă a celor existente.

Serviciile educaţionale de educaţie preșcolară se adresează următorilor beneficiari:

 Beneficiari primari: preşcolari cu vârste cuprinse între: 3 ani – 6 ani;

 Beneficiari secundari: familiile preşcolarilor;
 Beneficiari terţiari: comunitatea locală, societatea în general.

170
 Serviciile de educaţie preșcolară oferite de grădiniţa noastră sunt centrate pe beneficiari,
deciziile majore sunt luate prin consultarea beneficiarilor secundari şi terţiari. Grădiniţa oferă o
abordare pluridisciplinară: educaţie, îngrijire şi nutriţie în acelaşi timp.
 OFERTA CURRICULARĂ

 Domeniul Știinţe – activităţi de cunoaştere a mediului şi activităţi matematice;

 Domeniul Limbă și Comunicare – educarea limbajului şi a comunicării orale;
 Domeniul Psiho-Motric – activităţi sportive şi de pregătire a motricităţii fine necesară
scrierii;
 Domeniul Estetic și Creativ – prin activităţi de muzică, desen, pictură, modelaj;
 Domeniul Om și Societate – prin activităţi moral-civice, de dezvoltare emoțională, de
dezvoltare a deprinderilor practice, practic-gospodăreşti și de educare a unui comportament
ecologic.

 OFERTĂ ACTIVITĂȚI EXTRACURRICULARE

 Activități cultural-artistice: serbări cu diferite ocazii, concursuri, activități de promovare a

valorilor naționale (Eminescu prin ochii copiilor, Ziua Unirii, etc.);
 Activități cu temă ecologică: plimbări în natură, Micii ecologiști, plantăm flori, Împreună
pentru o grădiniță verde;
 Petreceri tematice: Carnavalul Toamnei, Petrecere de Halloween, Carnavalul personajelor
din povești, petreceri aniversare, etc.

 DOTĂRI

 10 săli de grupă spaţioase, luminoase, amenajate cu mobilier modular modern;

 1 sală de sport;
 1 cabinet medical;
 1 cabinet consiliere;
 1 bucătărie și spălătorie proprie;
 curte spaţioasă cu locuri de joacă amenajate cu suprafețe antitraumă;
 dotări audio-video și videoproiectoare în toate sălile de grupă;
 materiale didactice adecvate, jucării variate şi atractive, fond de carte bogat etc.

 RESURSE UMANE

 Un număr de 231 de preșcolari;

 19 educatoare calificate; medic, 1 asistentă medicală, logoped, consilier școlar, administrator
financiar, administrator patrimoniu, personal nedidactic.

 RESURSE FINANCIARE
 Finanţare de la bugetul de stat.
 Finanţare de la bugetul local.
 Finanţare extrabugetară.

171
172
 IMPLICAȚIILE GRĂDINIȚEI ASUPRA SOCIALIZĂRII COPIILOR

Prof. Carmen Mihaela Marin

Director Grădinița Școlii Gimnaziale Nr. 88

Cadrele didactice din instituțiile preșcolare, de comun acord cu părinții și membrii

comunității, pot aduce o contribuție esențială la îmbunătățirea procesului de educație a preșcolarilor
în așa mod, ca ea să capete caracter acțional, mai aproape de interesele și posibilitățile copilului de
vârstă timpurie.
Problematica socializării copiilor a fost studiată profund în psihologie și pedagogie pe
parcusul ultimelor decenii. Cercetătorii au dovedit că această problemă necesită crearea unui
context social necesar copilului, deoarece socializarea este un proces bilateral, pe de o parte de către
adult, care-i atribuie copilului experiența socială umană, iar pe de altă parte, de către copil, care
însusește în mod independent un sistem de roluri sociale. Socializarea umană are două etape
importante:
 socializarea inițială, primară, care începe în familie, în copilărie;
 socializarea continuă, care se efectuează pe parcursul vieții.

Obiectivele principale ale socializării copiilor prevăd:

 priceperi de a stabili diverse contacte sociale;
 capacități de a acționa împreună cu semenii.

În procesul socializării, odată cu dezvoltarea socială a copilului, cu familiarizarea lui cu

valorile sociale este necesar ca pedagogii să ia în consideraţie şi să păstreze trăsăturile caracteristice
ale fiecărei individualități (ale fiecărui copil).
În psihopedagogie este dovedit, de asemenea, că procesul de socializare a copilului preşcolar
se realizează prin intermediul activităţilor de bază a copilăriei timpurii: de joc, practice cu obiecte şi
de învăţare elementară. Prin intermediul acestor activităţi (şi în fond al celei de joc) copiii:
 se familiarizează cu lumea adulților;
 se cunosc cu valorile generale umane, cele naţionale (la nivel elementar), cultura;
 învaţă roluri sociale şi comportamentale;
 explorează şi însuşesc realitatea;
 însuşesc cele mai importante fapte şi evenimente semnificative;
 încep să obţină experienţa de interacţiune cu societatea.

Educaţia preşcolară ar trebui să acorde o atenţie mai mare procesului de socializare şi

formării comportamentelor de bază ale personalității copilului: social, afectiv, cognitiv, verbal,
motor, motivaţional, volitiv.
Socializarea reprezintă procesul de devenire a unei individualităţi umane ca fiinţă socială, de
integrare a copilului în societate. Necesitatea transmiterii mijloacelor de comunicare ale limbajului
şi a cunoştinţelor decurge din faptul că un copil este o fiinţă potenţial socială, care intră în viaţă fără
nici o zestre culturala: nu posedă limbaj, nu are control asupra impulsurilor, nu are formate
deprinderi şi atitudini. De aceea, tot ce se transmite în procesul de socializare: valori sociale,
obiceiuri, tradiţii progresiste, idealuri, atitudini, sentimente, comportamentele existente într-o
comunitate umană este interiorizat de către copil, permiţându-se astfel internalizarea unui model

173
cultural ce se va răsfrânge în comportamente deschise, vizibile (ţinută, limbaj, conduită morală) dar
şi în conduite mai puţin vizibile (atitudini, stări emoționale, opinii).
Copilul va dobândi reguli de viaţă, obişnuinţe, moduri de gândire, cadre spaţio temporale,
idealuri conforme cu mediul social în care este crescut, capacitatea de comunicare şi interacţiune,
competenţa de exercitare a rolurilor cerute de societate (de copil, de prieten, de şcolar) dar şi
dobândirea conştiinţei datoriilor şi responsabilităţii.
Este foarte adevărat că familia, cu atmosfera ei caldă, plină de afecţiune contribuie prima şi
decisiv la dezvoltarea fizică şi psihică a copilului, dar personalitatea umana se conturează cald şi
uman, ştiinţific şi metodic, în cadrul grădiniţei. Pregătirea pentru intrarea în viaţa adultă, anterior
realizată de familie, va fi continuată, în perioada preşcolarităţii, de către aceasta instituţie. Acesta
este acum, contextul în care copilul va trebui să facă prima încercare de a iubi pe altcineva în afara
de sine. Influenţa acestui agent de socializare este deosebit de importantă pentru că în preşcolaritate
se manifestă o creştere surprinzătoare a capacităţilor fizice şi psihice a copilului, se realizează
echilibrul cu ambianţa în vederea unei adaptări corespunzătoare.
Astfel, pe bună dreptate, acest stadiu este denumit „vârsta de aur a copilăriei” în care „o
personalitate umană se conturează şi reuşeşte să se exprime, un suflet se deschide spre lume”.
Mediul social acţionează asupra individului în sensul modelării personalităţii sale prin
componentele educaţionale: iniţial familia apoi grădiniţa, care continuă şi îmbogăţeşte conţinutul
educativ. Avându-se în vedere faptul că preşcolaritatea cuprinde cea mai importantă experienţă
socio-educaţională din viaţa unei persoane, aşa cum se afirma tot mai des în studiile de specialitate,
potenţialul formativ al acestei  vârste poate fi valorificat cu succes în procesul educativ desfăşurat în
cadrul grădiniţei.
Socializarea din grădiniţă este diferită în conţinut şi ca modalitate de cea din familie (deşi
grădiniţa nu diminuează importanţa educaţiei oferite până acum): se trece de la interacţiunea directă
copil-părinți la integrarea copilului în raporturi umane şi sociale. Socializarea realizată în grădiniță
include atât organizarea motrică cât şi îmbogăţirea conţinuturilor cognitive, modelarea afectivă şi
însuşirea largă a experienţei umane: limbajul, cunoștințele şi modalităţile practice de acţionare,
normele de comportament sunt toate cuprinse în sfera socializării.
Învăţarea socială reprezintă mecanismul principal care este responsabil, în preşcolaritate, de
maturizarea şi dezvoltarea psihosocială, reprezentată de modalităţi optime de relaţionare
interpersonală a copilului, de capacitatea de integrare în activităţi de grup, de strategiile de raportare
la normele şi valorile acceptate de grup, de motivaţia pentru activităţile desfăşurate în comun şi de
dorinţa de a coopera cu ceilalţi.

174
 Școala Gimnazială „Voievod Neagoe Basarab”
Grădiniță cu program normal

Grădinița cu program normal din cadrul Școlii Gimnaziale „Voievod Neagoe Basarab” a
fost înființată din anul școlar 2013-2014, la inițiativa conducerii școlii, în urma unei analize de
nevoi realizată ca urmare a multor solicitări venite din partea părinților, a comunității locale.
Grădinița corespunde nevoii de cuprindere în sistemul de învățământ a mai multor copii de
vârstă preșcolară. Participarea copiilor la diverse activități instructiv-educative conduce la formarea
adultului de mâine.
Ca urmare a unor lucrări ample de reabilitare și modernizare ale întregii școli și a grădiniței,
ce sunt în derulare la sediul școlii din Aleea Budacu nr 7, grupa de preșcolari este relocată temporar
în incinta Școlii Gimnaziale „Mexic”, unde va funcționa și în anul școlar 2022-2023.

Spațiul în care a fost relocată temporar grupa de preșcolari este modernizat și dotat
corespunzător cerințelor actuale. Doamna educatoare Enescu Ionica, cadru didactic titular,
utilizează în activitatea zilnică diverse tehnici și metode de lucru cu copiii la grupă precum și tabla
interactivă.

175
 Deviza întregii școli, grădinița fiind inclusă, continuă să-și păstreze actualitatea.
PER ASPERA AD ASTRA!
„Nu învățăm pentru școală, învățăm pentru viață, învățăm să fim, știind că la rezultate
strălucite se ajunge pe căi înguste, dificile.”
Pentru cine este interesat să afle mai multe informații despre bogăția activităților educative
desfășurate la nivelul grădiniței de doamna educatoare, materialele postate pe blogul școlii pot fi
consultate accesând link-ul
https://scoalagimnazialavoievodneagoebasarab.wordpress.com/category/gradinita-scolii-
noastre/

Pentru anul școlar în curs, 2021-2022, secretariatul funcționează la sediul școlii din Aleea
Budacu nr. 7, telefon 0213403313, e-mail: scoala_nr_16@yahoo.com,
scoala.neagoe.basarab@s3.ismb.ro .
Director,
Prof. dr. Hrisanti Bulugea

176
 STRESUL PĂRINȚILOR ȘI STAREA DE BINE A COPIILOR

Prof. dr. Hrisanti Bulugea

Director Grădinița Școlii Gimnaziale
”Voievod Neagoe Basarab”

Nimicurile cotidiene, emoțiile inhibate, ambianța sufocantă de la serviciu, competițiile

feroce, realitațiile de zi cu zi, eșecul școlar al copiilor, toate acestea si multe altele ne fac să ne
trezim într-o zi că ne simtim rău, foarte rău. Stresul este polimorf și își pune amprenta peste viața
noastră.
Cine ne face viața grea? Cum se răsfrânge starea noastră de stres asupra celorlalți? Stresul
părinților poate fi contagios pentru copii?
Ce se întâmplă cu starea de bine a copiilor care trăiesc pe „un câmp  de bătălie” al familiei
unde mama și tata, din cauza stresului devin nervoși, iar în casă certurile sunt permanente?
Acest „iceberg” al stresului părinților doboară corabia de vis a familiei ducând la nefericire.
Dacă răsfoim sursele de informare românești vom găsi puține studii in privința stării de bine a
copiilor. Este un aspect care suscită oarece discuții, dar prea puține.
Drept pentru care o mare parte din literatura de specialitate cuprinde studii efectuate în alte
țări,dar cu aspecte teoretice cu o aplicabilitate generală și utilă și în granițele românești.
Starea de bine (well being), deși un termen vehiculat încă din anul 1968 a început să
preocupe din ce în ce mai mult liderii popoarelor,fiind corelat cu valoarea produsului intern brut
(PIB) odată cu declanșarea crizei mondiale din 2008.Deși privit în sensul binelui dat de opulență
sau de asigurarea nivelului necesar de trai, corelat cu nevoile individului,starea de bine migrează
încet-încet către fiecare etapă a vârstei, ajungând o adevărată filosofie a conceperii și proiectării
demersului didactic în școală, pe principiul corelării proceselor cognitive implicate în învățare ale
elevilor cu procesele regulatorii, îndeosebi cu afectivitatea și anume zona emoțiilor. Așadar, am
putea concluziona că domeniul în care starea de bine a elevului se integrează este cel al psihologiei
educației, disciplină ce pune în corelație directă din punct de vedere psihologic actorii participanți la
actul învățării (elevii,profesorii) cu beneficiarii (elevii, părinții, comunitatea, societatea),
La noi in țară, filosofia well being-ului este dezvoltată în noua formă a standardelor de
acreditare și de evaluare periodică ale școlilor propuse de Agenția Româna de Asigurare a Calității
în Învățământul Preuniversitar, aflate actualmente în curs de aprobare prin hotărâre de guvern.
Noutatea abordării la nivelul sistemului de învătâțământ din România duce la inexistența
unor studii relevante în domeniu.
Însă se poate afirma că sursa de cunoaștere a etapei dezvoltării conceptului este îndeosebi
cea europeană. Organizația Economică de Cooperare și Dezvoltare este o organizație mondială ce
îsi propune promovarea de politici economice și sociale ce au ca scop creșterea stării de bine a
oamenilor (www.oecd.org). Conform OECD-ului, dintre factorii cere influențează rezultatele
elevilor, unul îl reprezintă nivelul economic al familiei și celălalt nivelul de educație al familiei.
Desigur ,dintre toate influențele pe care familia le exercită asupra elevului, ar fi interesant de studiat
stresul manifestat de părinți și ce efecte produce acesta asupra stării de bine a copilului.
Cooper et al.(2009) face referire la studiul de doi ani realizat de guvernul britanic cu scopul
identificării unei viziuni legate de optimizarea sănătății mentale și a stării de bine în vederea
creșterii beneficiilor individuale și ale societații. Beddington et al.(2008) definește capitalul mental
ca un status dinamic ce se referă la abilitatea individuală de a-și dezvolta potențialul,de a lucra

177
productiv si creativ, de a crește relații puternice și pozitive cu alții în vederea contribuției la
comunitate (apud Cooper et al.,2014,31).
Studiul a concluzionat alături de peste alte 85 de studii internaționale care sunt factorii ce
influențeaza capitalul mental și well-beingul de-a lungul vieții,după cum urmează: identificarea din
perioada timpurie a copilăriei a dificultăților de învățare,în vederea eliminării costurilor crescânde
de comportamente neintegrate social ca o consecință a dificultăților de învătare, identificarea bolilor
ce afectează capitalul mental și starea de bine (depresia, anxietatea), în vederea stabilirii
tratamentelor adecvate, rolul stresului în starea de bine a omului contemporan, prevenirea demenței
ca boală a contemporaneitații (Cooper et al.,2014,32).
De asemenea, sinteza realizată sub egida UNICEF, de Anderson Moore, Kristin, Lippman,
Laura H, McIntosh, Hugh(2009), Positive Indicators of Child Well-being, A conceptual framework,
measures and methodological issues, Innocenti Working Papers no. 2009-21, inventariază cadrul
indicatorilor pozitivi ale stării de bine a copilului, bazându-se pe două cadre – pe dezvoltarea
pozitivă și pe psihologia dezvoltării (pg.14-18): la nivel individual (sănătate fizică, dezvoltare și
siguranță, dezvoltare cognitivă, emoțională, socială și comportamentală), la nivelul relațiilor
(familie, prieteni, școală, comunitate), la nivelul contextual (familie, prieten, școală, comunitate).
Carry L., Cooper, Susan, H, Laundry (2014) precizează că o importanță majoră a stării de
bine a copilului o au competențele sociale si cognitive. Asemenea OECD-ului, operaționalizarea
competențelor cuprind și latura afectiv emoțională, însă acesteia i se adaugă un alt proces regulator,
motivația. Așadar, din perspectiva autorilor citați, competențele social cognitive în relație cu starea
de bine a copilului pot fi operaționalizate în:
 competențele ce dau autonomie copilului (autoreglare și control);
 dezvoltarea regulilor de stăpânire a emoțiilor;
 dezvoltarea motivației intrinseci de învățare.

Pe măsură ce cresc, copiii devin tot mai conștienți de ceea ce simt ei și de ceea ce simt
ceilalți, adică de sentimentele lor și ale celorlalți. Astfel, ei își pot regla sau controla mai bine
emoțiile și pot răspunde la distress-ul altora (Saarni et al., 1998). Ei învață ce anume le provoacă
tristețe, frică sau furie și învață să se poarte în consecință. Atunci când părinții reacționează prin
dezaprobare sau pedeapsă, frica si furia pot deveni mult mai intense și pot afecta adaptarea socială a
copilului (Fabes,Leonard, Kupanoff și Martin, 2001). Copiii care au o stimă de sine ridicată sunt
mai dispuși în a-și oferi voluntar ajutorul (Karafantis și Levz, 2004). Părinții stimulează empatia,
dezvoltarea prosocială și aptitudinile sociale ale copiilor atunci când sesizează frământările pe care
le au aceștia și îi ajută pe copii să-și rezolve problemele (Bryant, 1987, Eisenberg at al., 1996).
Cele mai importante influențe pe care le exercită mediul familial asupra dezvoltării copiilor
vin din atmosfera căminului. Copiii expuși la cearta părinților și la un parentaj slab prezintă
anxietate, teamă și depresie, precum și agresivitate, ostilitate, implicarea în acțiuni violente.
Copiii au nevoie să conștientizeze relația de tip cauză-efect dintre gândurile și acțiunile lor și
consecințele acțiunilor, tocmai pentru a-și dezvolta o atitudine responsabilă. Cu alte cuvinte, copii
pot învăța că, atunci când fac anumite alegeri, apar și consecințele logice sau naturale, cu care ei se
vor confrunta. Părinții au un rol important în modelarea comportamentelor copiilor, în rezolvarea
situațiilor sociale și de exprimare a emoțiilor. Părintele este un model pentru copil, un model de
cum rezolvă o problemă, cum reacționează când este stresat, cum exprimă bucuria, cum
împărtășește teama, ce face când îi este teamă că va greși.
Nu poate fi negată nici bunăstarea profesorului, care prin contagiune va crea bunăstare.
Starea de bine este o interdependență între mai mulți factori: sănătatea, rezultatele școlare obținute,

178
dezvoltarea psihologică și emoțională,comportamentul social. Aici adăugam relațiile din familie,
din școală, din comunitate și cele de la nivel de societate. Această stare presupune un confort pe mai
multe planuri, care se consolidează cu sprijin și în armonie cu ceilalți și cu sine.
Anderson Moore, Kristin,Lippman,Laura H,McIntosh,Hugh (2009) analizează starea de bine
a copilului pe baza unor indicatori, ceea ce ne sprijină în operaționalizarea conceptului pe mai multe
niveluri:
 nivel individual (starea de sănătate, siguranță, dezvoltarea competențelor sociale și
cognitive);
 nivel relațional (familie, clasă, școală, comunitate, societate) – nivel contextual (mediul
familial, mediul școlar, mediul comunitar, mediul social).

Pe baza observațiilor teoretice, conceptul de stres se operaționalizează în:

– influențe pozitive și negative (părinților, colegilor, prietenilor, comunității, sociale);
– parentingul eficient;
– stresul la copilul mic și consecințele lui neurologice;
– starea de bine mentală.
Contextul stresant poate fi determinat de:
– un părinte stresat, anxios pe motive diverse
– o relaționare defectuoasă a celor doi părinți
– probleme externe ce afectează climatul familial general.
Indiferent de sursa stresului, efectul asupra copilului, conform studiilor de educație timpurie,
este de eliminare a hormonului stresului, cortizonul, ce se constituie în barieră în dezvoltarea
psihică a copilului.
De asemenea, o componentă importantă este durata,frecvența și intensitatea stărilor de stres
din familie. Ființa umană nu funcționează ca un aparat electronic, nu are butoane, nu o poți scoate și
băga în priză, permițând astfel trecerea rapidă și pe nesimțite a omului de la o stare la alta, într-o
clipă. Schimbarea aceasta este un proces ce se derulează în mai multe etape.
Ignorarea acestui principiu fundamental al schimbării duce la expunerea noastră la stres.
Psihologul David Elkind (1981, 1986, 1997, 1998) a spus despre copilul zilelor noastre că este un
copil „zorit”, avertizând că presiunile vieții moderne duc la creșterea forțată a copiilor, făcându-le
copilăria stresantă. De la copiii zilelor noastre se așteaptă rezultate foarte bune la școală, premii la
diverse competiții, totul pentru a satisface nevoile emoționale ale parinților. Copiii cunosc
problemele numeroase ale adulților înainte să poată stăpâni bine problemele copilăriei. Ei au
cunoștințe diverse despre violență, despre sex, iar uneori sunt nevoiți să-și asume responsabilități de
adult. Mulți copii sunt nevoiți să se mute datorită schimbărilor de la serviciul părinților. Astfel își
schimbă școala si grupul de prieteni.
Ritmul agitat de lucru și programul încărcat îi transformă în mici oameni mari. Și, totuși, ei
nu sunt niște adulți mai mici. Ei simt și gândesc precum copiii și au nevoie de anii copilăriei ca să
se poată dezvolta normal și sănătos. Ținând cont de cantitatea de stres la care sunt expuși copiii, n-
ar trebui să ne surprindă faptul că anxietatea în copilărie a crescut foarte mult (Twenge, 2000).
Fragilitatea incontestabilă sugerată oricui de noțiunea de stres este o provocare spre
identificarea resurselor, ceea ce poate duce la sprijin pentru cei afectați emoțional de experiențe
dificile personale, familiale, profesionale. Promovarea stării de bine sporește înțelegerea relației
minte-corp.

179
 CUPRINS

ACȚIUNI DE EXERCITARE A FUNCȚIILOR MANAGERIALE DE CĂTRE INSPECTORII ȘCOLARI. 3

GRĂDINIȚA NR. 3 Sector 3, BUCUREȘTI....................................................................................................6
ROLUL ȘI IMPORTANȚA MANAGEMENTULUI EDUCAȚIONAL ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
PREȘCOLAR...................................................................................................................................................9
GRĂDINIȚA NR. 24 – VISUL COPILĂRIEI...............................................................................................12
OPTIMIZAREA MANAGEMENTULUI INSTITUȚIONAL ÎN GRĂDINIȚA DE COPII..........................15
GRĂDINIŢA CU PROGRAM PRELUNGIT „FLOARE DE COLŢ”...........................................................20
MANAGERUL – FACTOR CHEIE ÎN MANAGEMENTUL ORGANIZAȚIEI.........................................27
GRĂDINIȚA NR.68......................................................................................................................................31
MANAGEMENTUL CA PROCES................................................................................................................34
GRĂDINIȚA NR.69......................................................................................................................................38
MANAGEMENT EDUCAȚIONAL..............................................................................................................41
GRĂDINIȚA NR.70.....................................................................................................................................44
DEFINIȚIA MANAGEMENTULUI EDUCAȚIONAL................................................................................47
GRĂDINIȚA NR 71 - SECTOR 3.................................................................................................................49
CADRUL DIDACTIC, MANAGERUL CLASEI..........................................................................................52
GRĂDINIȚA NR. 154...................................................................................................................................57
PROCESUL DECIZIONAL...........................................................................................................................59
GRĂDINIȚA NR. 160...................................................................................................................................63
CALITATEA SERVICIULUI EDUCAȚIONAL ÎN PLAN EUROPEAN....................................................66
GRĂDINIȚA „BRÂNDUȘA”........................................................................................................................69
CADRUL DIDACTIC, ORGANIZATOR ȘI MANAGER AL PROCESULUI EDUCAȚIONAL...............75
GRĂDINIŢA NR.187....................................................................................................................................80
CALITATE PRIN FORMARE CONTINUĂ.................................................................................................84
GRĂDINIȚA NR.191....................................................................................................................................88
EXCELENŢA SA, EDUCATORUL..............................................................................................................90
GRĂDINIȚA NR. 196...................................................................................................................................94
ROLUL PROFESORULUI ȘI AL MANAGERULUI ȘCOLAR ÎN ACTIVITATEA DE CONSILIERE ȘI
MANAGEMENT AL CARIEREI..................................................................................................................97
GRĂDINIŢA NR. 211.................................................................................................................................100
MOTIVAREA PROFESORILOR, ”MOTORUL” ORGANIZAȚIEI ȘCOLARE.......................................104
GRĂDINIȚA NR. 216.................................................................................................................................106
CALITĂȚILE CADRULUI DIDACTIC......................................................................................................109
GRĂDINIȚA NR. 231.................................................................................................................................111
PROFILUL MANAGERIAL IDEAL PENTRU MANAGERUL INSTITUȚIEI DE ÎNVĂȚĂMÂNT.......115

180
GRĂDINIŢA NR. 232.................................................................................................................................118
STRESUL PROFESIONAL ȘI IMPLICAȚIILE ACESTUIA PENTRU CADRELE DIDACTICE............121
PREZENTAREA GRĂDINIȚEI NR. 239 - CURCUBEUL COPILĂRIEI..................................................123
MANAGEMENTUL STĂRILOR DISCIPLINARE....................................................................................126
GRĂDINIȚA 240.........................................................................................................................................128
MANAGEMENTUL TIMPULUI ȘCOLAR................................................................................................130
GRĂDINIȚA ”PEȘTIȘORUL DE AUR”....................................................................................................132
MANAGEMENTUL CARIEREI.................................................................................................................136
GRĂDINIȚA NR. 255.................................................................................................................................140
PROIECTAREA CURRICULUMULUI LA DECIZIA ȘCOLII ÎN VIZIUNE MODULAR-
INTERDISCIPLINARĂ...............................................................................................................................143
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 55 – GRĂDINIȚĂ......................................................................................145
EDUCAȚIA TIMPURIE – O EDUCAȚIE IMPERIOS NECESARĂ CELOR MICI..................................147
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 81 – GRĂDINIȚĂ......................................................................................148
DREPTUL COPIILOR LA EDUCAȚIE......................................................................................................151
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 84...............................................................................................................154
CALITATEA ȘI INOVAȚIA – PREMISE ALE PERFORMANȚEI ÎN EDUCAȚIE.................................156
OFERTA EDUCAȚIONALĂ ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 86 – GRĂDINIŢĂ.....................................158
SFATURI PENTRU O PLANIFICARE REUȘITĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR.......................161
GRĂDINIȚA ȘCOLII GIMNAZIALE Nr.88..............................................................................................163
IMPLICAȚIILE GRĂDINIȚEI ASUPRA SOCIALIZĂRII COPIILOR.....................................................166
ȘCOALA GIMNAZIALĂ „VOIEVOD NEAGOE BASARAB”. GRĂDINIȚĂ CU PROGRAM
NORMAL.....................................................................................................................................................168
STRESUL PĂRINȚILOR ȘI STAREA DE BINE A COPIILOR................................................................170

181