Introducere Poate v-ati intrebat vreodata ce inseamna curajul. fi cunoasteti deja pe Fat-Frumos si pe ceilalti eroi din basme, despre care toata lumea este de acord ci dau dovada de curaj atunci cind se lupta cu zmei, balauri i tot soiul de raufécatori, Eroii acestia au palos, scut, cal, uneori armura, alteori tot felul de ajutoare fantastice. Dar curajul nu inseamna doar fapte de vitejie din povesti.. Nu trebuie sd fii un supererou ca sé fii curajos. Daca ne uitim bine in jur, vedem peste tot dovezi de curaj, iar curajosii sunt de cele mai multe ori oameni obisnuiti si copii, la fel ca mine si ca tine. Uneori, curajul inseamna si mergi ina- inte atunci cnd nimeni nu te incurajeazi, si incerci ceva nou, s ajufi un prieten aflat in dificultate sau s4 renunti la ceva de-al tau pentru a-l darui altcuiva care are mai mult’ nevoie. Alteori, curajul inseamna s& nu renunfi la visurile tale, s& nu-ti fie teama sa spui adevarul sau sa-i mobilizezi si pe altii si sprijine o cauza bund. Cartea pe care o tine}i acum in mana a fost inspirata de ,Culegatorii de Curaj*, un proiect creat si sustinut, din pasiune pentru tofi oamenii curajosi din preajma noastri, de Piraeus Bank Roménia. Aceasti aplicatie i-a indemnat pe oameni sa scrie despre curajul eroilor de lang noi, despre fapte extraordinare ficute de per- sonaje obignuite doar in aparenté, care au influentat vieti si au schimbat destine. Povestile acestor oameni iubitori de curaj s-au transformat in istorii pe intelesul vostru (despre fetite si baietei, despre soricei, fluturasi, soparle, veverite si porum- bei; una peste alta, despre fiinte mici care fac gesturi mari), devenind exemple de ‘Uurmat si surse de inspiratie. La finalul fiecdrei povesti veti gasi un cod QR cu ajuto- rul cdruia veti descoperi intamplarea care a inspirat-o.Vic si pidurea muzicala Puse si ultima ghinda pe raft si rasufla usurat. Soarele se indrepta citre asfi deci ziua de mune’ se sfarsise. Vic se putea intoarce in scorbura lui, s4 se odih- neasci. Lucrul la Marele Depozit de Ghinde nu era foarte greu, dar devenea uneori cam plictisitor, pentru ca in fiecare zi cea exact acelasi lucru: aranja ghindele pe rafluri. Nu se ocupa cu stransul lor, nici cu transportul. Aceste munci erau rezer- vate veveritelor cu experienti. Dar Vic nu se plingea de plictiseal’. In cei cinci ani de cand se angajase la Marele Depozit de Ghinde, dupa ce terminase scoala Veveri- jelor, nu se plnsese nici macar o dat. Dimpotriva, era cel care-si inveselea colegii ori de cite ori putea, fie cu o glumé, fie cu un cintee. Da, Vie avea ceva ce veveri- telor obisnuite le cam lipseste: talent muzical! Isi gsi drumul catre scorbura repede, sarind din creangi-n creanga. Nu locuia prea departe de Marele Depozit de Ghinde, dar se grabea. Trebuia s& mai repete ukimul cintec compus, inainte si se intalneasca cu prietenii lui—cateva dintre veveritele cu care era coleg la Depozit. Dupa program obignuiau sa se intélneasca {ntr-un luminis si Vic le canta tuturor. Inainte sd intre in scorburd, auzi un cdntec nespus de frumos, care nu semana cu nimic din ceea ce auzise pind atunci. Ridica privirea si vizu o veverita céntand. Se freca la ochi, ba chiar se ciupi ca si se convinga ca e adevarat ce vede. Era chiar 0veveriti care canta! Intrand in vorba cu ea, Vic auzi ca in padurea aflata de cealalta parte a lacului exist o colonie de veverite speciale, cu talent muzical! — Ce frumooos! exclama Vic plin de entuziasm. $i eu stiu sa cnt, ag putea oare sa vin si locuiesc in padurea voastra? — Hmm, ficu veverita cealalta. Viafa e mai grea in padurea noastra. Noi nu avem niciun Depozit de Ghinde, fiecare se hraneste cu propriile provizii si se des- curca singur. — Dar cantati in fiecare zi, nu-i asa? intreb Vic. Cred ci m-as descurca sa adun ghinde si, in schimb, as putea canta cu voi. — Nu prea ne place si cantim cu strainii, rispunse veverita. Noi avem melo- diile noastre... Cred cd e mai bine si rim4i in padurea ta, acolo e locul tiu! spuse veverita c&ntétoare, apoi topai din creangi-n creang’ pin’ cand se pierdu in intu- necimea pidurii, Vic intra in scorbura si ramase multi vreme pe ganduri. Din ziua aceea, ideea fi incolti in minte. Sa ajunga dincolo de lac, in padurea muzicala. $4-si dedice viata cantatului! Numai ca iernile acolo sunt grele... Cum 0 s se descurce fara siguranta unui Depozit de Ghinde? Fara prietenii de aici care aveau grija de el, fara marea familie de veverite care munceau impreuna pentru un scop comun: stransul ghindelor? Cum o sa reuseasca sa treacd lacul? Cum se va descurca intr-un loc strain? Cine-i va asculta lui cintecele, intr-o padure plina de alte veverite, care nu pareau foarte prietenoase? Se gandi multa vreme. Se gindea la asta in timp ce aranja ghinde in Depozit, in timp ce sarea pe crengi, chiar si in timp ce compunea melodii pe frunze de stejar in mica lui scorbura. Gandul nu-i mai dadea pace. Era plin de speran{é, dar in acelasi timp simfea gi cum fll cuprinde frica.aaa Intr-o dimineata, se trezi cu sufletul rasundnd de muzicd att de tare, incat parea ci se aude in toaté padureal Vic stiu imediat ce are de facut: isi stranse toate frunzele cu melodii, isi lua cele cateva ghinde pe care Je avea ca provizii si pleca. Primele luni in noua padure au fost foarte grele. Vic a indurat Ja inceput foa- ‘mea si, mai apoi, frigul, pentru c4 venise 0 iarna grea si el nu-si amenajase inci 0 vcorbura, Celelalte veverte il priveau cu ochi reci, cintau doar intre ele si nu aveau chef si-] asculte. Ins& pe Vic asta nu il intrista deloc. Gandul ca in fiecare zi vede cerul liber de deasupra copacilor, cé nu mai este nevoit sa-si petreacd ziua intreagi asezand ghinde pe raft, ci compunand melodii si cantand, il umplea de bucurie. Cantecele lui deveneau din ce in ce mai vesele si mai frumoase, iar vocea, care avea un timbru special, mai dulce, atrase in curand atentia tuturor animalelor. Veneau si-l asculte din ce in ce mai multe, incdntate de povestile si cdntecele lui despre locul de dincolo de lac. Atunci cind iarna cea grea trecu si primavara se asternu din nou peste padure, Vic isi ficuse deja prieteni noi, cinta cat A si era o veverita tare , canta i vif at era ziua de lung? Poveste inspiratat de Sonia, despre IonutMir, porumbeLul salvator — Vrei sa ma ajuti s4 duc boabele astea in Poiana Verde? intreba Mir ori de cate ori vedea un porumbel Iudndu-si zborul. Daca zbura in directia Poiana Verde, Mir fi dadea repede cateva boabe $i ii explica unde anume si cui trebuie sd le dea. Totul incepuse mai demult, cind 0 parte dintre porumbeii din Poiana Verde se imbolnaviseri de o boala ciudata, care-i facea sa fie din ce in ce mai slabiti. Singurul leac al acestei boli erau boabele de maces si de cAtina, ins’ in Poiana Verde toate tufele de maces si de citina se uscasera. Un scatiu care obignuia si poarte zvonuri de colo-colo le povesti ca in celelalte poieni, care nu se aflau foarte departe, era plin de tufe roditoare de maces si de catina. $i, cum Mir obisnuia si faci multe drumuri in Poiana Aurie, pentru ca avea acolo un cuib, nu a mai stat pe ganduri si a inceput sa transporte bobite. Insa el singur nu putea sa aduca att de multe boabe pe cat aveau nevoie toti porumbeii bolnavi. Asa ci incepu si ceara ajutorul tuturor. In scurt timp, o multime de porumbei incepura sa faca drumuri intre poieni, ducand in cioc boabe. La intrarea in Poiana Verde statea un iepure care numara boabele si trimitea pasarile la porumbeii care aveau nevoie de ele. Lucrurile mer- geau bine si porumbeii bolnavi incepeau sa se insanatoseasc’. Mir era bucuros, desi obosit de atata alergatura. Nu contenea si zboare de colo-colo si sd verifice daca tofi porumbeii bolnavi primesc boabele de maces si de catin’.insa tocmai atunci se intampla ceva si mai trist. Cativa pui se imbolnavira. Desi toti se preocupau si primeasca bobite vindecitoare si si aiba grija de ei, puii erau tare mahniti pentru c4 nu mai puteau zbura. Mir se intristd si el vizand cum stéteau abatuti si singuri in cuiburile lor, asa ca fi veni ideea sd facd ceva pentru ai inveseli. Celelalte pasari i-au tot spus ca e prea greu si ca oricum nu are niciun rost. Puii bolnavi nu rezista prea mult. Ins Mir s-a incapatdnat si creadi ca le poate face viata mai frumoasi. Impreuna cu alti cafiva porumbei, a gisit un loc sub palziria ‘uriasa a unei ciuperci. Un loc cu iarba verde, presirat cu flori mici de toate culorile. Acolo, cu ajutorul catorva prieteni apropiati, a inceput s& construiasca, din ghinde sicastane, din frunze gi crengute, din pietricele si bete, tot soiul de jucarii pentru puii bolnavi. Le-a facut un loc unde sa uite ci nu mai pot zbura gi sa fie veseli din nou, Puii au venit din cuiburile lor, au inceput sa se joace si si ciripeascd cu glasuri vesele, unii dintre ei chiar s-au insdnatosit si au putut din nou sa zboare. lar daca il cautati pe Mir, il veti gisi alergind si zburand de colo-colo, pentru ca pretutindeni e cineva care are nevoie de el. Poveste inspirata de Silviana, despre VladCulori pentru fluturasi cenusii Cand Maia igi desficea aripile, tot aerul dimprejur vibra de culoare. Poate pentru 4, dintre toti fluturii din livada, ea avea cele mai multe si mai fantastice culori. Un curcubeu stralucitor se desfasura pe aripile ei, in timp ce Maia se inalta in vazduhul limpede de vara. Intr-o zi, Maia zari pe petalele unei margarete un fluturas tare ciudat. Culorile de pe aripi i palisera, inghitite de un cenusiu aproape transparent. Privirile sale crau tare triste, fara speranta. — Cee cu tine? il intreba Maia, nedumerita. — Sunt bolnay, oft fluturele gri. Boala asta fara leac ne macina culorile... — Vrei si spui ci sunteti mai multi care sufera din cauza asta? Fluturele gri suspin. Tot mai multi fluturi din livada erau atinsi de acel microb ciudat. Ameteau, isi pierdeau pofta de mancare, nu mai reuseau sa se inalte in vazduh gi, incetul cu incetul, culorile de pe aripi le dispareau. Degi niciodata pana atunci nu se gandise la altceva decat la zborul, plutirile si preafrumoasele ei aripioare, Maia simti ceva necunoscut zbatandu-i-se in suflet. Un soi de caldura invaluitoare. O dorinté de a ajuta. —O sa va dau fiecaruia cate o culoare de la mine, exclama ea, cuprinsa de entuziasm. Oricum eu am mai multe culori decat ag avea nevoie... 15Si prinse sa se roteasca in piruete arnietitoare deasupra fluturasilor eri. Din vartejul multicolor al aripilor ei incepura sa se desprinda calorile, ‘una cate una, Rosu, verde, galben, portocalit, azuriu, ciclamen. Fiecare dintre ele colora aripile cate unui fluturas bolnay, care se inveselea pe dati. Tar cand termind, Maia era alba ca zipada strilucitoare si nespus de fericita. Dar, vail, culorile ei nu fusesera de ajuns pentru tof fluturasii cenusii, Mai erau atdia care aveau nevoie de culoarel lar ‘eanu mai avea ce sa impartd cu ei... Aga cd pleca in zbor spre prietenii sii din livada, — Cum? exclamara ei. $4 le dam din culorile noastre? Si si ramanem apoi asa, albi, ca tine? Ti-ai distrus aripile... Nu mile-am distrus, le rispunse Maia senina, Ma simt chiar mai frumoasi asa. Si nue nevoie sa renuntati la toate culorile voastre, e suficient daca fiecare din- tre voi poate si dea macar o culoare de pe aripile sale. Ceilalti fluturi ramasera pe gnduri o vreme si, in cele din urma, unii dintre ei se hotarara. Unul isi darui albastrul, altul rogul, un altul violetul sau galbenul si asa mai departe, pina cind toti fluturasii bolnavi capatara cate o culoare. $i cu tot i multumira Maiei pentru curajul de care diduse dovada. lar intr-o zi, Maia se trezi si observa cu uimire c& pe aripile ei albe culorile incep s& reapara. La inceput, se ivira timid cateva nuante palide, apoi din ce in ce mai multe si mai stralucitoare, pina cand Maia redeveni cel mai frumos fluture multicolor din toata livada. $i, de atunci, ori de cate ori intalneste cate un fluturas bolnay si cenusiu, Maia nu sta nicio clipa pe ganduri si incearci si-| ajute. Poveste inspiratd de Ancufa, despre Ioana Maria—O masinarie de vise? au exclamat doamna si domnul Ritz, niste soricei respec- tabili care locuiau in bucataria de vara de cind se stiau. Viata lor fusese destul de usoara pana atunci si nu fusesera nevoiti si-gi paraseasci vreodati domiciliul. Aveau ce sa rontaie, dupa pofta inimii, stiau unde s& se ascunda atunci cand fiin- tele alea mari, cu doua picioare, se apucau de curatenie in bucatirie. Pisoiul era asa de gras si de batran, incat nu se aflau in pericol din pricina lui. Domnul si doamna Ritz erau foarte multumiti de toate. Numai cd fiul... ah, fiul lor nu prea le semana! Sever era mic, firav si purtase ochelari de cind era doar un pui. Nu interesau deloc rotile de cascaval, nici salamurile puse la uscat, nici glumele despre motani si smantind, Sever citea peticele de ziare cu care erau invelite borcanele de gem si ‘tmuraturi, rimanea cu urechiusele ciulite atunci cand la radioul din bucitirie se transmitea muzica i se vorbea despre tot soiul de chestii pe care parintii Ini nu le fintelegeau, despre poezii, vise si cuvinte, — Cum si faci tuo masinarie de vise, mai Sever? au exclamat parinti, atunci cand Sever le-a prezentat planul sau de viitor. In primul rand, niciun animal n-are nevoie de asa ceva. In al doilea rand, tu habar n-ai despre vise... —Daram citit... incepu Sever, timid. 17— Ah, Sever! spuse mama sa enervat. Mai bine te-ai gindi cum sa faci rost de niste cascaval. In ultima vreme, fiintele cu doua picioare nu prea mai aduc de mancare. | Dar Sever nu © asculta. Intr-un colfigor ascuns, incepuse s4 construiascd masinaria la care visa. Citise el pe o pagina veche de carte, care acum servea la tapetarea rafturilor, c& pentru vise € nevoie de cuvinte gi de imagini. Stransese mecanisme vechi de ceas, arcuri desperecheate, elastic, o ascutitoare stricata, un motoras de jucarie si cateva Kintisoare si inele de argint patinat. Le combina in fel si chip, pana cind se imbinaré perfect, formand un soi de masinarie, insa habar navea ce si faci mai departe. —la asculta, Sever, fi spuse tatal siu intr-o seara, traim vremuri grele! Picioare-lungi nu mai depoziteazi méncare in bucitaria de vari. Acum o pun intr-un bloc alb din care iese un frig de moarte. Neam de neamul nostru nu se poate strecura acolo. © si murim de foame! —Si, colac peste pup’zi, sopti doamna Ritz ingrijorata, cred ca si-au mai luat sio pisicd noua. Una tanard gi ager, care ne-ar putea veni de hac in orice moment. Sever, zu, e momentul sa iti de ideile tale cu masinarii fanteziste! Dar Sever nu putea renunta la ideea sa, desi dorea din tot sufletul sa fie gi el de ajutor familiei. fn noaptea aceea, se hotari sa faci ceva nebunesc: sa iasi pentru prima data din bucataria de vara. Poate c& afar, in necuprinsul curtii intunecate, va gisi solutia la toate problemele lor. inainta tiptil pe dalele de piatra reci, cu inima ticaindu-i infricogata in piept. Deodata, doua lumini verzi si puternice il izbira pe Sever drept in fata, icandw-] sa inchida ochisorii. Cand fi deschise, vazu o pisica uriasd, neagra ca intunericul, si cu cei mai verzi si mai luminosi ochi care exista- setd vreodata. Sever isi aduna tot curajul de care era in stare si chitai incetigor: —Bunal 19 sts— Buna seara, rAspunse motanul, ingustindu-si ochii, astfel ca h ieiesea acum ca niste lasere. (Sever aflase ceva despre lasere dintr-un usa bucatariei.) Tu cine mai esti si ce cauti pe-aici? Ti s-a facut chef s: — Eu sunt Sever Ritz, incantat de cunostinta! — Ma, nu prea pari incdntat, ci mai degraba inspaimantat... Ai side ce fii. Te-as fi inghitit intr-o clipa, dar sunt mult prea obosit pentru aga ceva. In plus, insomniile astea mi-au taiat si pofta de mancare, se planse motanul cel negru. — Insomnnie, sopti Sever. Adicd... nu poti dormi? — Exact. Nu pot dormi de fric. Mi-e teama ca am si visez urat. De trei nopti nu pot sé-nchid un ochi. Visez mereu c& ma fugireste dulaul ala mare si blinos din vecini. Ah, ce n-ag da sa am si eu un vis frumos, ofti Motanul-care-sufereade. insomnie. lumina Verzy- Poster lipit pe 4 fli mancat> — Pai, poate ca as putea s te ajut eu, sopti Sever. S$tii, lucrez la o masinizie de vise... — Cine, tu? intreba motanul, cu un ranjet neincrezator. — Da, numai ci nu am incercat-o niciodata pana acum. Se pare ci mai are nevoie de cuvinte, iar eu nu stiu ce cuvinte s4 pun in ea ca s& iasd vise frumoase. Poate reusesti tu... —Hmm, ficu Motanul-care-suferea-de-insomnie. Hai s& vedem despre ce masinarie e vorba... Si strabatura amAndoi tiptil curtea, pana la usa bucatariei de vara. Acolo, Sever ramase o clipa pe ganduri: sa cheme o pisicd in ascunzatoarea familiei lui era pro babil cel mai nebunesc lucru pe care l-ar fi putut face. Ins nu mai avea incotro, trebuia si mearga mai departe. fi arat4 motanului masinaria la care lucrase. Ap3S4 unul dintre arcuri si o puse in migcare. —Acum trebuie s& spui cuvintele, sopti soricelul. Cuvintele din care ai vre# sa fie alcatuit visul. 20Motanul inchise ochii si incepu si miaune incetisor. Daci am sti limba pisi- cilor, am reusi si descifrim, in mieunatul su, urmatoarele cuvinte: smantind, mustati, acoperis, soare, pisicuta, pufoasa, joaca, burlan, sotie. — Si-acum? intreba motanul, deschizind ochii care luminau precum doua sabii laser. —Acum du-te inapoi si culci-te. Sunt sigur ci masinaria iti va trimite un vis exact aga cum iti doresti! — Pai roagi-te s& fie asa, marai motanul. Caci, daci voi avea iarigi un cosmar in care ma fugareste dulaul, s& stii cd nimic nu va rimane din tine si din masinaria ta, soricelule! $i cu aceste vorbe amenintatoare, motanul se facu nevazut. Sever nu reusi si inchida un ochi toata noaptea. Dac masinaria nu avea si functioneze? Daci mota- nul avea sa aiba vise urate din nou? Pusese in pericol casa si chiar viata familiei sale... In cele din urma, gindurile se potolira gi Sever cdzu intr-un somn adanc, fra niciun fel de vise. Cand se trezi dis-de-dimineata, vazu 0 umbra neagra strecurandu-se in drep- tul usii de la bucataria de vara, care rimisese intredeschisi peste noapte. Alerga inspre usa, dar cdnd ajunse nu mai zari decat o coada neagra disparand. In dreptul usii observa, in schimb, altceva: o bucati destul de mare de brinza! Soricelul sari in sus de bucurie: masinaria functionase! Motanul scipase de insomnie gi-i adusese o bucata de brnza drept rasplata. — Mamaaa! Tataaa! striga el, plin de entuziasm. Am o veste extraordinaraaa! De atunci, Sever deveni faimos in toaté curtea, ba chiar si pe strazile veci- ne. Multe animale din imprejurimi (chiar si dulaul cel mare si blinos) veneau la bucatiria de vara ca sa incerce masinaria de vise si aduceau cate ceva in schimb: un mar, o bucaticd de svaiter, o jumitate de covrig, ba chiar cate o tableta de ciocolata cu lapte, 21Familia Ritz nu mai era nevoit’ si-i facd griji in privinfa hranei, iar Sever era foarte multumit ci-si gasise un rost. Poveste inspiratd de Silviu, despre MircexJoaca de-a dinozaurii — Ce vacanta nesfarsiti, in care nu se-ntampla nimic, sopteau sopirlele in timp ce stiteau la soare. Singurul lucru pe care ficusera de cnd se terminase scoala era sa priveasca Pietrele-care-si-schimbau-culoarea. De cand descoperisera pietrele astea, aproape nu mai aveau chef sa se miste deloc. Stiteau doar cu privirile atintite in pietricele care pireau magice si priveau cum {si schimbau necontenit culorile. Hen incercase si-i atraga in jocurile lor obisnuite, dar puterea pietricelelor era prea mare. (In caz cd va intrebati, Hen este profesoara lor si... nu, nu este o soparla sau vreo alta reptilil Hen este o gain’!) Tare ar fi vrut s4 nu treacd vacanta firrd ca élevii sai sa facd ceva special. —Voi stiti cine au fost stramosii nostri? isi intreba Hen elevii intr-o dupi-amiaza, Dar nu primi niciun rispuns. Soparlele crau atit de fascinate de Culorile schimbatoare ale pietrelor, incat nici nu-i auzisera intrebarea, — Ati auzit vreodata de dinozauri? intreba Hen, ceva mai tare. — Ce-s dia? raspunse una dintre soparle. Tot vreun soi de pietricele? —Nu, dinozaurii sunt stramosii nostri, le explici Hen, cu un aer misterios. Semanau cu voi, numai ci erau gigantici. Niste reptile infricosatoare. — Serios? facura soparlele, ridicandu-si privirea de la Pietrele-care-si-schimbau- Culoarea, Hen nu mai putea de bucurie ca reusise sa le atraga atentia. 23onemeneee al —Da,au traitacum multe milioane de ani, cand pe Terra exista un singurcon- tinent si se spune C4 ar fi disparut atunci cind un meteorit urias a lovit Pamantul, Dinozaurii astia erau de doua feluri: erbivori si carnivori, iar dintre camivori cel mai de temut era Tyrannosaurus Rex... Si continua sa le povesteasca despre viata acestor fascinante creaturi, pind cand toate soparlele lasara pietricelele si ascultara pline de uimire. A doua zi de dimineaté, aproape c& uitasera de Pietrele-care-si-schimbau-culoarea i vorbeau numai despre misterul disparitiei dinozaurilor. Atunci Hen veni cu o idee care-i entuziasma si mai tare: — Am putea sa jucim un joc: si ne prefacem pentru o saptmana cd suntem dinozauri. Sa traim ca ei, s& vedem cum era viala lor in cretacic. Ce ziceti? — Suna bine, exclama una dintre soparle. Dar e greu... — E foarte greu, pentru asta ave nevoie de atitea lucruri, spuse o alté soparla. Noo sireusim... Dar Hen si celelalte soparle nu pareau deloc descurajate. Incepura pe data sa ‘ute lucruri care le-ar fi putut fi de folos si si discute despre ce rol urma s8 aiba fiecare, — Eu vreau sd fiu T-Rex! —Ba eu, ba eu! strigau toate soparlele. ~ Se pare ca gaina si strutul sunt cele mai apropiate rude ale T-Rexului, aga leu ar trebui si fin T-Rex, spuse Hen. Ins’ o sa va las pe voi s4 fiti, pe rand. lar eu ma voi deghiza in Archaeopteryx, un dinozaur zburitor. Asa c& hotirarai sa joace fiecare, in cate 0 zi, rolul fiorosului carnivor. Fécurd dint-un tufis o padure preistorica, dintr-o baltoact—un lac imens in care triau Monstri marini, dintr-o piatra ceva mai mare—un meteorit care urma sé cada pe ‘mnt. Apoi se costumard cu frunze si cu pene $i incepura joaca. 25 ee| Se jucara atat de mult, incat nici nu-si didura seama cum trecea timpul. Zilele weneau si se duceat, una dupa alta, pan& cind incepurd si devin mai scurte, jar noptile mai lungi. Cand se oprira din jocul de-a dinozaurii, se asternuse deja toamna. A fost cea mai frumoas& vacant de vari pe care-am avuto! exclamari sopirlele, fericite. Credeam ca va fi o vara nesfarsité si plicticoast, dar nua fost deloc asa, ne-am distrat grozav si am invajat atatea lucruri! Undeva, sub 0 grimada de frunze uscate, ziceau Pietrele-care-si-schimba- culoarea, de care toti uitaser’ cu desavarsire, pringi in valtoarea jocului dea dinozaurii. Hen isi scoase aripile de Archaeopteryx si incepu si se pregiteasci pentru noul an de scoala, Poveste inspiratd de Eugen side elev ui *SuperputeriLe Lui Toma Toma tia cA se apropie momentul gi ar fi facut orice ca sa scape. De fapt, chiar se gindea cum sa 0 ia la sanatoasa atunci cind se vor apropia de poarta clinicii medi- cale, Nu stia unde s-ar fi putut duce, ins tot era mai bine decat la... injectie! Brrr, numai cand igi spunea cuvantul in gand, simtea fiori reci pe sira spinarii! Era hotarat si-i tot repeta in minte: ,O sa fug cu orice pret!“ Mama lui Toma parcd masina, dupa ce daduse vreo doua ture in jurul clinicii, pentru cd nu se giseau locuri de parcare. Apoi incepu si-si caute, bombanind, geanta, ochelarii, telefonul mobil si o groazi de alte maruntisuri de care nu se despartea niciodata, dar pe care le gisea intotdeauna cu mari greutati. Toma stia ca asta era sansa lui: isi scoase centura de siguranta, fird zgomot, deschise portiera masini si... ozbughi afara! Ajuns la coltul strazii, arunci o privire inapoi, doar pentru a se convinge c& mama sa era aga de ocupatd sé-si recupereze telefonul din portbagaj, incat nici nu observase ca fiul sau disparuse. Toma merse pret de vreo zece minute, fara fintd, pe strizi, pana cand didu de tun parc. O lua pe aleea principala si se asez pe o banca, la intamplare. Incepuse si ise facd putin fricd. Habar nu avea unde se afla si cum ar fi putut ajunge inapoi acasi. Deodata, auzi deasupra sa un falfait ca de aripi si simti cum il invaluie o Ducati de pelerina albastra. Pind si se dezmeticeasca, SuperHero aterizase deja pe banca, iar acum isi dezmortea picioarele. 29———E———— — salut, pustiule! ficu SuperHero prietenos. — Aaa, ingiima Toma. Esti cine cred eu ci esti? — Desigur, sunt un SuperHero, daca la asta te gandeai! — Aaa, sigur nu glumesti — Nu ma crezi? intreba supereroul si, pentru demonstratie, dadu cateva ture pe deasupra copacilor, apoi reveni in picaj, pe banca, facandu-i cu ochiul. — Oau, strig’ Toma fericit, batind din palme. Tu chiar esti SuperHero! —Ti-am zis eu! — Sice cauti aici? — Pai, e ziua mea libera. Miercurea n-am nicio misiune, aga c& mai vin prin parc, citesc un ziar, mananc o inghetata, vad daci nu cumva e vreun copil sau vreun pisoi pe care-ag putea stl ajut. $tii care-i treaba, pustiule, daca trece 0 zi st nu salvez pe cineva, nu ma simt bine. — Hmmm, spuse Toma, ciznd pe ginduri. $i azi ai ajutat pe cineva? — Nuprea,n-am gisitnimic, Nici macaro mafi-n vreun copac, ofti SuperHero cam trist. — Pai uite, ai putea st ma ajuti pe mine. : $iToma ii povesti, cu lux de amanunte, toatii tardigenia. Mai ales cum o matusi ii spusese lui cind era mic: ,Daca nu esti cuminte, 0 s&-ti facd injectie.* Tar el se speriase de atunci asa de tare, incat de nimic nu-i era mai frica pe lumea asta decit de injectii. — Asculté, Toma, zise SuperHero incdntat c& are pe cine s& ajute, nu-fi mai face griji. Inject ile chiar nu-s mare chestie, eu pot si fac gi cate doudzeci deodata. — Serios? $i nu te doare? —Deloc. 0 ti dau gi tie niste Superputere de la mine gi ai sa vezi ca n-0 Si mai fie frica de injectii. Eu o sa te tin de mana cand te i loamna asis! : . tin de ii inteapa d sistent § 30Baietelul i] asculta cu gura cascata si nu prea-i venea a crede. —Hai si mergem, Toma, mama ta probabil e foarte ingrijorata din cauza ca aidisparut. SuperHero il lud pe Toma in brae si-si lua zborul. Atunci cand zbori pe dea- supra cladirilor, distantele sunt foarte mici, pentru ci nu mai trebuie sa stai la semafor gi nici si cauti locuri de parcare, asa cA ajunser la clinica medicala cat ai bate din palme. Ca s4 nu mai piarda vremea la Receptie, intrara direct pe geam in sala unde se ficeau injectiile. — Toma, unde-ai fost? Te-ai speriat si ai fugit? strigd mama lui si se repezi sal ia in brate. —Haide, puigor, s jectia. Stai cuminte in brafe la mamica, il invita asistenta, care-si pregatea deja seringa. Pai se poate sa te sperii tu de-o intepatura? — Ba nu ma sperii deloc, o infrunt’ Toma. Chiar deloc. Si stii de ce? Pentru 4 eu am superputeri, — Sigur, puigor, ii raspunse asistenta, fara sd-1 priveasca, ridicand seringa. Cum ziceai ca te cheama? — SuperHero, raspunse Toma foarte sigur. La fel ca pe prietenul meu. Mama si asistenta privira in jur, dar nu vazura pe nimeni, asa ca se witard la Toma ingrijorate. — Ce prieten, puiule? Nu vad pe nimeni altcineva pe-aici... — Prietenul meu, cu care am venit in zbor. Mi-a dat si mie niste Superputere, 482 C4 pur si simplu nu-mi mai este deloc teama. |. — Wreisi te ia mama-n brafe? se oferi mama lui Toma, care stia c& baiefelul ei Plinge si se zbate cénd i se face vreo injectie san cAnd i se ia singe pentru analize. am Su Nu-inevoie, mama, ti-am zis ci am venit cu prietenul meu SuperHero si ca Perputere, ti explici Toma. 31a Apoi isi suflect maneca bluzei sii intinse mana asistentei, care se apropie uimita, Nu dura mai mult de cdteva secunde si, intr-adevar, Toma nu simti decat 0 intepatura. — Ce baietel curajos! exclama asistenta, uimiti, extragand seringa. Cum ziceai cate cheama? O siti dau o diploma de cura. —Toma, pe baietelul asta curajos {l cheam’ Toma, le raspunse SuperHero, se deasupra orasului. jndrepti catre fereastra si se pierdu in zbor, Poveste inspiratii de Mihaela, despre Cosmin “4\ a Lacul MeLancotiei In Tara Bucuriei erau munti, dealuri si cimpii intinse, brizdate din loc in loc de pirduri repezi, dar nu existau deloc lacuri. Dup’ ce mai cresteau gi incepeau sa cutteiere singuri tinutul, copiilor de acolo li se povestea despre existenta unui lac, aflat la granita de nord a tarii. Locul unde se sfarsea Tara Bucuriei era marginit deo infindere de apa misterioasa si albastra, numita Lacul Melancoliei. Niciun locuitor muse aventura acolo, era pur si simplu mai infelept si ocolesti zona aceea... Dupi cum probabil v-ati dat seama, locuitorii din Tara Bucuriei nu erau niciodata tristi sau dezamagiti, cat despre furiosi—nici nu mai are rost si vorbim. Aki si Hiro erau doi frati care locuiau la marginea unei paduri din nordul tari. Int-o buna zi, cei doi au plecat sa se joace in padure si atat de prinsi au fost de jocul lordea vai ascunselea, inct nici nu si-au dat seama cat de mult sau indepéitat. Gind sau oprit, padurea rimisese in urma lor, iar ei se aflau pe malul nisipos al “unui lac, 7 Sa fie oare... Lacul Melancoliei? intrebi Aki, fratele mai mic. ito pris intinderea nemarginita, albastr’, amintindu-si toate povestile pe Sarele auzise despre acest loc. ~ Da, acesta este Lacul Melancoliei. Hai mai bine s& plecim de-aici! Aki ins nu se clinti din loc. —MA intreb cum e sa te scalzi in apele lui, murmura el. 35,— Pentru noi, cei din Tara Bucuriei, trebuie sa fie groaznic, raspunse fratele lui, Dar stii asta deja, toata Jumea ne-a explicat cd nu trebuie si ne apropiem de acest loc. Daca apele sale te invaluie, nu mai ai nicio scapare. Asa c& hai si plecim mai repede! Dar Aki se apropia tot mai mult de apele tacute, de parca l-ar fi chemat o vraja. — Hai sa vedem cum e melancolia, Hiro! Eu, unul, m-am cam saturat si nu simt decat bucurie! — Aki, nu face asta, il implora Hiro, care incepuse deja sa se indeparteze de farm, Dar Aki apucase s& facd primii pasi in apa. Era o senzatie placutd, racoroasi. Ce prostii spuneau oamenii! N-aveau niciun motiv pentru care sa se team! Apa {i ajungea acum pana la genunchi si continua si inainteze. Pand la sold, pana la piept, pang la umeri. Fratele lui ramasese doar un punct pe malul care acum parea foarte indepartat. O senzatie nelimurit’ puse stipanire pe Aki, Ceva ce nu mai simtise niciodata. Ceva coplesitor. Ca si cum sufletul i s-ar fi desfacut incetigor in mii de firme. — Hiro, ajutooor! mai apuci el sa strige, inainte ca apa sil trag’ in addncurle ei. Pe mal, Hiro auzi strigatul de ajutor al fratelui siu, Auzise atatea povesti cu oameni care-si gasisera sfarsitul in addncurile Lacului Melancoliei. Dar nu avea ‘incotto: trebuia st-si salveze fratele, Aga cd se aruncé in apele care prinserd sil fraserd, cu niste curenti reci, in strifunduri. Hiro stia ca nu trebuie sa se lase prada ‘ristetii, orice ar fi, cA trebuie si se gindeasca mereu la lucruri vesele, care-i fac iniina s& tresalte de bucurie. Aki nu stiuse acest lucru, asa ci melancolia pusese stapinire pe el. Hiro il gasi pe fratele sau pe fundul lacului, él apuca si incepu sé inoate insus, pand cdnd iesira amandoi la suprafata. Cand il aseza pe nisipul de pe mal, Aki nu mai misca, iar ochii lui aveau 0 Privire trista si goal. Din cand in cand, de pe buzele lui inghetate iesea cate un suspin, : : 36