În anul 1703 izbucnește o mișcare anti-habsburgică condusă de Francisc Rákóczi al

II-lea. Târgurile din jurul cetății au devenit câmpuri de bătălie între garnizoana
imperială din interiorul fortificației și răsculații lui Rákóczi.[19] Meritele
orădenilor în sprijinirea garnizoanei imperiale din timpul mișcării rakocziene au
fost recunoscute oficial la 27 noiembrie 1712 chiar de Împăratul Carol al VI-lea.
[20] Viața economică orădeană a fost caracterizată de înflorirea ramurilor
neagricole: meșteșugurile și comerțul, negustorii constituind cea mai activă
categorie socială din oraș.[9]

În această perioadă au fost edificate Catedrala Romano-Catolică din Oradea și

Palatul Baroc. Între 1757 și 1763, înainte de a fi chemat la Salzburg, muzician al
catedralei romano-catolice din Oradea a fost compozitorul Michael Haydn, fratele
lui Joseph Haydn și prieten apropiat al lui Wolfgang Amadeus Mozart.

Papa Pius al VI-lea a înființat în anul 1777 Episcopia Greco-Catolică de Oradea

Mare.[21] Unul din corifeii Școlii Ardelene a fost episcopul greco-catolic orădean
Ignațiu Darabant. Promotor al emancipării spirituale a românilor bihoreni a fost și
urmașul său, episcopul Samuil Vulcan, întemeietorul liceului românesc din Beiuș,
care astăzi îi poartă numele.[9]

La 19 iunie 1836 un puternic incendiu, care a durat trei zile, a avut urmări
catastrofale pentru locuitorii Oradei. Focul a izbucnit în centrul orașului și a
cuprins clădirea primăriei, fabrica de mătase, fabrica de bere, hotelul „Vulturul
Negru”, depozitul de sare, fabrica de cărămidă și câteva biserici, inclusiv
Biserica cu Lună, principala biserică ortodoxă din acea vreme. Acestea au fost
distruse parțial sau în totalitate. Pe lângă acestea focul a mistuit și 414 case cu
clădirile anexe, întinzându-se până la zidurile cetății, cuprinzând și cartierul
Velența.[22]