Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Viscerocraniul este format la adult din 14 oase, din care 2 sunt nepereche (mandibula şi
vomerul) şi 6 sunt pereche (maxilar, palatin, nazal, lacrimal, zigomatic, cornet nazal inferior).
A. MAXILARUL (Maxilla)
2b2. Apofiza malară (sau zigomatică) realizează arcada zigomatică împreună cu osul zigomatic,
2b4. Apofiza alveolară (= procesul alveolar) este cea mai importantă din punct de vedere al
medicului dentist şi reprezintă o prelungire liberă a osului maxilar, ce are o formă curbă cu două
feţe:
-externă, convexă, ce priveşte spre compartimentul bucal al cavităţii orale;
Marginea liberă a apofizei alveolare reprezintă procesul alveolar. Procesul alveolar a fost
denumit de Beltrami os dentar, pentru că se dezvolta o dată cu dinţii şi dispare o dată cu aceştia,
transformându-se în creasta alveolară, datorită fenomenelor de resorbţie. Resorbţia este
centripetă la maxilar şi centrifugă la mandibulă. Din aceste motive, la vechii edentaţi total se
poate produce inversarea raportului dintre crestele alveolare, ceea ce duce la dificultăţi în
protezare şi în montarea dinţilor.[1]
Structural, procesul alveolar maxilar este alcătuit din ţesut osos spongios, delimitat de os
compact, atât la interior: compactă osoasă internă, cât şi la exterior: compactă externă.
Sinusul maxilar: este o cavitate aerică (sterilă), situată în corpul maxilarului superior.
Mucoasa sinusală este în continuitate cu mucoasa nazală.
Peretele inferior al sinusului, numit planşeul sinusal, apare dispus în vecinătatea fundului
alveolelor premolarilor şi molarilor. Mucoasa sinusală poate fi lezată în această situaţie în timpul
tratamentelor endodontice sau al unor extracţii dentare, când se pot produce comunicări buco-
sinusale. De asemenea, dacă între peretele inferior al sinusului maxilar şi vârful crestei alveolare
există o ofertă osoasă insuficientă pentru inserarea unui implant, este necesară efectuarea unei
intervenţii de augmentare osoasă numită ”sinus lifting” (sau sinus floor elevation). Cunoaşterea
raporturilor dento-sinuzale şi a lungimii radiculare este foarte importantă deoarece, în cursul
unor manopere de chirurgie stomatologică (extracţii dentare, rezecţii apicale) sinusul maxilar
poate fi deschis. De asemenea, în sinusul maxilar sau sub mucoasa acestuia pot pătrunde sau pot
fi împinse diferite particule, fragmente radiculare, materiale de obturat canale sau ţesuturi
periapicale de obicei infectate. De asemeni, efectuarea unei cure radicale de sinus poate duce la
lezarea mănunchiurilor vasculo-nervoase a dinţilor care au raporturi apropiate cu sinusul[1].
B. MANDIBULA:
1. Definiţie: Este un os mobil, median şi nepereche. Este singurul os mobil al craniului, legat de
bază craniului prin intermediul ATM.
2. Alcătuire: 1 corp în formă de U şi 2 ramuri ascendente.
2a. Corpul:
-sub simfiza mentonieră se află o proeminenţă numită menton. În raport cu situarea mentonului
faţă de o linie verticală interincisivă distingem:
• menton neutru, când acesta atinge verticala;
• menton pozitiv, când este situat anterior;
• menton negativ, când este situat posterior.
În mod normal, mentonul este plasat în 1/3 posterioară a câmpului de profil. În progenie,
mentonul este plasat în 1/3 mijlocie sau în 1/3 anterioară a câmpului de profil, iar în retrogenie,
mentonul este situat în spatele 1/3 posterioara a câmpului de profil sau în spatele acestuia;
- linia oblică externă, care oferă inserţie muşchilor buccinatori. La edentaţii total, porţiunea
crestei alveolare, până la locul de inserţie al muşchilor buccinatori, trebuie acoperită în întregime
de baza protezei inferioare, asigurându-se astfel creşterea stabilităţii protezei şi distribuţia pe o
arie extinsă a presiunilor masticatorii. Dacă resorbţia crestei alveolare mandibulare progresează
până la linia oblica externă, protezele totale inferioare vor prezenta o instabilitate dacă marginile
acesteia se extind dincolo de aceste limite[1];
- gaura mentonieră: situată deasupra liniei oblice externe prin care iese mănunchiul vasculo-
nervos mentonier. Localizarea găurii mentoniere variază. Astfel, la adult, ea se afla între
apexurile celor 2 premolari, la jumătatea înălţimii corpului mandibulei, dar la edentatul total
poate ajunge chiar la nivelul marginii superioare a crestei alveolare, punând astfel probleme
deosebite în protezare, marginile şeii protezei inferioare exercitând presiuni asupra fibrelor
nervului mentonier[1]. De asemeni, poziţia găurii mentoniere poate influienta atitudinea în
inserarea unui implant, adeseori implantologul este nevoit să „mute” nervul dentar inferior,
pentru a-l feri de leziuni în cursul intervenţiei chirurgicale.
- median: prezintă 4 proeminenţe (câte 2 de fiecare parte): apofizele genii. Pe apofizele genii
superioare se inseră muşchii geniogloşi iar pe apofizele genii inferioare se inseră muşchi
geniohioidieni;
- linia milohioidiană, sau linia oblică internă, împarte faţa internă a mandibulei în două porţiuni:
- tuberculii piriformi, zone situate la edentat distal de ultimul molar pierdut, sunt considerate
zone biostatice, capabile să suporte presiunile transmise de proteze. Cele 2 treimi anterioare ale
tuberculilor piriformi se pot acoperi cu proteze. Acoperirea 1/3 posterioare este riscantă deoarece
proteza risca să fie dislocata de activitatea rafeului pterigomandibular.
Structural, mandibula este formată din os spongios redus, a cărui densitate este mult mai
mare în spaţiul interforaminal decât în restul mandibulei. Acest ţesut este mărginit de 2 pereţi de
ţesut osos dens: compactă internă şi compactă externă.
2b. Ramurile: se prezintă sub formă a două lame osoase, patrulatere, care sunt orientate înapoi, în
sus şi lateral.
-pe faţa internă a ramurii ascendente a mandibulei se găseşte gaura mandibulară şi o lamă osoasă
anterior de ea numită spina lui Spix, element anatomic de reper în anestezia la spina lui Spix, a
nervului dentar inferior;
Apofiza coronoidă are vârful orientat superior. Procesul condilian prezintă colul condilului care
se continuă cu o proeminenţă elipsoidală, orientată cu axul mare transversal, denumită capul
condilului, cu două versante (anterior şi posterior). El face parte din alcătuirea ATM.