IMPERIU SI „DEMOCRATIE" tN BIZANT 99
asemenea aceluia care urma sä-i procure mai tirziu o sotie impäratului Theophil 1•
Imperiu §i „democratie" in.Bizant
La primul congres de studii bizantine de la Bucure§ti[ll, D-1 Diehl a prezentat o
comunicare despre Senatul # poporul bizantin in secolele. VII # VllI1c21, al cärei. interes
este aproape inutil de reamintit. El a analizat acolo, cu pätrunderea sa obi§nuitä, textele
care ni-i aratä pe impäratii din Bizant adunindu-i, in anumite imprejuräri extraordinare,
pe locuitorii capitalei in acele mari reuniuni numite silentia, in care, invers decit pare a
o indica numele, se vorbea mult ; el a demonstrat astfel cä, in anumite momente,
impäratul pärea sä tinä cont nu numai de pärerea adunärii marilor functionari, a Senatului,
ci §i de vointa popularä, pe care se prefäcea, cel putin aparent, cä o consultä. "Si.;.. se
intreba el ..., nu este aici, in aceste dialoguri dintre principe §i supu§ii säi, o indepärtatä
amintire a acelor democratii antice, unde cuvintul era rege §i guverna adunärile cetätii? " 2
Cuvintul insu§i, "democratie'', nu este, de altfel, sträin textelor bizantine. Intr-o
recentä incercare asupra privilegiilor # libertafilor municipale fn Imperiul Bizantin 3C31,
am avut prilejul de a semnala importanta unui pasaj din cronica lui Theophanes141, unde
acest cuvint apare in imprejuräri de un interes cu totul unic ; este ceea ce m-a,determinat
sä incerc a-i stabili, cu mai multä exactitate, sensul §i insemnätatea. Dar, mai ales pentru
a umple citeva din lacunele acestei mici lucräri, am crezut de cuviintä sä intreprind
cercetärile aie cäror rezultate a§ vrea sä le expun aici, pe scurt. in orice caz, mi s-a pärut
interesant sä stabilesc dacä, in evolutia constitutionalä a Imperiului Bizantin, putea fi
regäsit, inainte de epoca in care el se grecizeazä, spiritul democratic al Greciei, care
contrasta cu absolutismul. Imperiului T"rrziu4 • Dar punctul nostru de pornire, pasajul din
cronica lui Theophanes, care face obiectul acestui comentariu, ne readuce totu§i la
primii ani ai secolului al IX-lea, fie §i numai pentru a corecta o eroare,
„Democratia" in lexicul bizantin
Istoricii Bizantului au trecut prea repede peste domnia atit de scurtä a lui StaurakiosC5l.
Fiul lui Nikephoros I fusese cäsätorit in decembrie 807 cu ateniana Theophana, o
rudä a IrineiC61, aleasä, dupä cite se pare, in cadrul unui concurs de frumusete, organizat
1. "Byzantion", 1 (1924), p. 201 !ii urm.
2. Ibidem, p. 212.
3. Paris - Bucarest, 1936, p. 50.
4. Cf. Dieb!, ibidem, p. 209.
Adversarii lui Nikephoros insinuau cä socrul, „ bätrinul impärat chel" din inscriptia de la
Hambarly, §tiuse sä profite §i el de pe urma acestei treceri in revistä a frumoaselor fete
ale imperiului. De altfel, este evident cä, in timpul domniei tatälui sau, Staurakios pare
a nu fi avut nici o initiativä ; puternica personalitate a lui Nikephoros, dictator financiar
pe tronul imperial, il izgonise in planul al doilea. Cind dezastrul din ~6 iunie 811 a fäcut
ca "teasta unui impärat" 2 sä fie datä hanului bulgarC7l, Staurakios a fost tirit in deruta
trupelor imperiale ; el insu§i era grav ränit. Proclamat, la rindul säu, impärat la
Constantinopol, el nu mai era decit un infirm, in curind un muribund, a cärili agonie
urma sä se prelungeascä citeva luni. A reapärut atunci, in timpul acestui trist provizorat,
spectacolul obi§nuit al. competitiilor pentru tron §i al intrigilor de palat.
in timp ce Procopia, sora impäratului, uneltea pentru putere in favoarea sotuiu1 ei,
. .
Mihail Rangabe, Theophana pretindea sä devinä o nouä Irina, a doua impäräteasä
domnind pe tronul Bizantului. Patriarhul Nikephoros, profitind de ocazia nesperatä de a
exercita o influentä decisivä, il indemna pe nefericitul Staurakios sä räscumpere faptele
tatälui sau, abolind mäsurile ostile fatä de Bisericä, cate marcaserä domnia acestuia, §i
redind victimelor unei fiscalitäti opresive produsul spolierilor sale. insä, chiar §i in
aceastä situatie extremä, noul basileus incä mai pärea preocupat sä apere memoria tatälui
säu, in acela§i timp cu interesele fiscului. Dacä. ar fi sä-1 credem pe Theophanes, el nu
a vrut sä incuviinteze decit restituirea a trei talanti, trei sute A(Tpat de aur3, . sumä
derizorie dupä spusele cronicarului, care se face ecoul dezamägirii celor "puternici"
(öuvaTO ()[81, jefuiti de bätrinul impärat. In fapt, nici patriarhul insu§i nu se gindise decit
la reparatii individuale.
in mijlocul tuturor acestor certuri §i pretentii care ii intunecau ultimele zile, mo§teni-
torul lui Nikephoros I s-a gindit sä ia o hotärire definitivä. Theophanes relateazä cä el ar
fi preferat totu§i sä-i inmineze sotiei sale puterea, decit sä mai ad~u~e la ne.I_J.orociril~
care ii cople§eau pe cre§tini - deci Imperiul - pe aceea a une1 1nsurect11, a unet
„democratii" (8tµoxpmla)4 •
Drept urmare, marile personaje ale imperiului, patriarhul Nikephoros, magistrul
Theoctist, Stefan, domesticul, §i curopalatul Mihail, reconciliati de acest nou pericol,
s-au pus repede de acord pentru a-i conferi ultimului demnitatea imperialä §i a implini
astfel dorinta Procopiei. La 2 octombrie, aceastä loviturä de stat la cäpätiiul unui
muribund era realizatä, iar periculosul bolnav alungat departe de curte, intr-o mänästire ;
el nu §i-a dat duhul decit dupä trei luni, la 11 ianuarie 8125 •
Aceastä versiune, pe care am crezut cä trebuie s-o adopt dupä o examinare mai atentä
a textului, nu dä „democratiei" sensul pe care i 1-au dat alti autori6 • Astfel, Bury, care 1-a
1. J. B. Bury, A History of the Eastern Roman Empire, p. 15.
2. St. Runciman, A history of the bulgarian empire, London, 1930, p. 47 !ii urm. ·
3. Bury, op. cit., p. 19 se ifi!ialä, estimind ca trei talanti nu valoreazä decit trei AtTpat. Cf.
Theophanes, ed. de Boor, 1, p. 489: 13 talanti = 1300 ALTpat.
4. Theophanes, ibidem, p. 492. · . ..
5. A fost inmormintat la mänästirea Sfintei Treimi, zisä a lui Staurakios. Cf. Canea Ceremonulor,
ed. de la Bonn, p. 647.
6. Printre care !ii eu insumi, Privileges etfranchises municipales, p. 50 ~i urm. D-1 F. Dölger a
binevoit sä-mi atragä atentia asupra sensului exact al acestui pasaj : Tij yaµETij forrou&al:;E
T~v rro;\t Tdav rrEpt not tjcma0at ~ &riµoxpaT(av tyE1pat XPtonavoTc; trrl Tolc; iTpo;\aßoüot
xaxo'i'c; ["S-a silit (gräbit) sä pastreze drepturile politice ale sopei legale sau a instaurat
100 NOUAROMÄ.
examinat cu mai mare atentie, afirmä ca el este „atit de ciudat, incit nu §tim ce sä facem
cu el". Pentru a reda poporului Noii Rome toate puterile pe care Caesar §i urma§Ü säi le
luaserä odinioarä de la poporul celei vechi, ar fi fost de ajuns, respectindu-se notiunile
stricte ale dreptului constitutional, sä fie abolitä Lex de imperio a lui Augustus, veche de
opt secole. Färä indoialä insä ca, la acea datä, aceste indepärtate origini ale puterii
imperiale nu erau cunoscute. „Poate ca - adaugä istoricul englez - el imprumuta de la
antica Atenä o idee politicä, ce nu mai era, in acea perioadä, decit o himerä; poate ca
el iiputea spune sotiei insetate de putere : «Atena, propria ta cetate a invätat lumea ca
democratia este cea mai bunä §i mai nobilä dintre guvernäri». " 1
Am avut, de curind, prilejul sä demonstrez cit de putin verosimil este acest dialog 2 .
in mijlocul luptelor neincetate impotriva arabilor §i bulgarilor §i al agitatiei necontenit
reinnoite a certei in jurul icoanelor[9l, Bizantul nu pare sä-§i aminteascä nici de institutiile
republicii romane, nici de guvernarea lui Pericle. Pentru a intelege sensul exact al
pasajului din Theophanes, trebuie mai intii sä restituim sensul exact al cuvintului
democrafie in Bizant, la inceputul secolului al IX-lea3 .
Este evident ca acest termen a suferit, incepind cu Antichitatea, o evolutie ce apare
destul de darin lexicul diver§ilor autori care 1-au intrebuintat. Epoca realmente glorioasä
a guvernärii demos-ului, a poporului atenian reunit in demele §i adunärile sale este, de
bunä seamä, epoca lui Pericle. Poate nu fürä motiv a subliniat Gustave Glotz ca, pinä §i
in aceastä epocä, „pentru a-§i indeplini destinul, democratia atenianä se supune dictaturii
morale a geniului" 4 • Dar, continuind sä räminä, in sensul modern al cuvintului, un regim
al privilegiatilor §i guvernarea unei minoritäti5 , institutiile democratiei atice au cunoscut
apogeul in cel de-al V-lea secol ; atunci s-a stabilit acest echilibru, atit de instabil in
perfectiunea sa, intre vointa adunärilor §i puterea legalä a statului. insä imediat ce ne
depärtäm de aceastä virstä de aur, o evolutie negativä pune tot mai mult stäpinire pe
institutii §i expresii. Este posibil ca amarele critici ale lui Pseudo-Xenophon sau Platon
sa fie viciate de pärtinire §i suspecte ; dar, pe mäsurä ce inaintäm in istoria secolelor III
§i IV, se simte ca disputele economice §i sociale divizeazä din ce in ce mai mult • cetatea
greacä. Frumosul echilibru creat de fondatorii constitutiei ateniene este definitiv rupt ;
Aristotel, deja, a ajuns sä considere democratia timpului sau drept cel mai suportabil
dintre regimurile corupte, „cel mai rau dintre guvernärile bune §i cel mai bun dintre cele
rele" 6 • in curind, hegemonia regalitätii macedonene se impune Greciei divizate; in
cetätile subminate de räzboaiele externe §i civile §i de spiritul partizan al ligilor, tendintele
extreme i§i disputä puterea : oligarhia §i tirania demagogicä se infruntä fürä rägaz. in
momentul in care Roma i§i extinde imperiul asupra Eladei sfäbite, teoria ciclului con-
stitutional sfir§e§te prin a se defini, o datä cu Polybius : este avaxux/.ocru;, evolutia
democratia prezentindu-i pe cre~tini primejdio~i"]. Nu este vorba despre instaurarea unui
regim democratic, ci de o insurectie popularä, de un räzboi civil care s-ar adäuga altor rele.
1. Op. cit„ p. 18.
2. Privileges et franchises municipales, p. 51.
3. V. mai departe, p. 102.
4. La cite grecque, p. 165.
5. Cf R. Cohen, Athenes, une democratie de sa naissance a sa mort, p. 124: „Democratia
atenianä este un stat in care, din aproximativ 14 indivizi, unul singur posedä privilegiul de a
se ocupa de treburile publice".
6. lbidem, p. 178.
IMPERIU SI „DEMOCRATIE" iN BIZANT 101
decadentä, ale cärei etape sint marcate de monarhie, aristocratie §i democratie 1 • in epoca
cuceririi romane, notiunea originarä de guvernare a demos-ului a fücut, a§adar, loc unei
interpretäri vädit pesimiste a regimului §i institutiilor sale. Democrafie nu mai inseamnä
guvernare a poporului, prin vointa legalä a adunärilor sale §i a delegatiilor acestora ;
räzboaiele sociale §i räscoalele demagogice au dat acestui cuvint un sens peiorativ, pe
care stäpinirea romanä nu-1 va mai putea modifica. De altfel, autonomia municipalä,
respectatä cu atita abilitate de noii stäpini ai Mediteranei, este in Grecia, ca in intreg
Räsäritul roman, regimul unei aristocratii provinciale sau al unei mari burghezii fidele
cultului imperial §i päcii pe care i-o garanteazä Roma.
Cind, in 46 i.Hr., locuitorii din Pergam il onoreazä intr-o inscriptie pe Publius Servilius
lsauricus pentru a fi redat ora§ului lor TOU~ nmp(ou~ voµou~ xal T~V öriµoxpaT(av ... [IOJ,
nu trebuie sä vedem aici nimic altceva decit satisfactia pentru libertätile locale restituite,
care erau un obstacol in fata abuzurilor comise de publicani2 • insä, evolutia peiorativä
continuä: democrafia, puterea poporului, nu mai este, in curind, decit o insurectie impo-
triva ordinii stabilite, este o räzvrätire, care nu poate sfir§i decit in dezordine §i anarhie ;
acesta este exact sensul peiorativ pe care Imperiul Tirziu il transmite vocabularului
politic din Bizant3. Atunci cind demele, factiunile circului, asupra cärora vom reveni mai
departe, umplu cu larma lor sträzile Antiohiei sau Hipodromul capitalei, ele „fac demo-
cratie", deoarece se ridicä impotriva impäratului sau a prefectului sau. S-ar putea spune
despre Bizant ceea ce s-a spus §i despre Roma4 , ca, släbind, el va cunoa§te tulburärile
democratice, fürä a realiza vreodatä democratia in sensul pe care noi o intelegem.
Trebuie, intr-adevär, sä a§teptäm timpurile moderne, pentru a vedea notiunea de
democratie adoptind o altä valoare §i exprimind o nouä ideologie. Trebuie sä credem ca
evolutia sa nu s-a incheiat, cäci pärintii constitutiilor democratice din secolul al XIX-lea
ar fi, fürä indoiafä, surprin§i de continutul pe care evenimentele par, in anumite impre-
juräri, sä-1 impunä unei formule politice la care ei au tinut.
Se cuvine, a§adar, sä stabilim bine aceastä diferentä: Evul Mediu räsäritean nu a
cunoscut, mai mult decit altul, notiunea de egalitate, care rämine, de la Tocqueville
inainte, legatä de sensul modern al democratiei ; el ignorä §i semnificatia pe care i-o
acordä Antichitatea clasicä. Ea nu mai inseamnä regim al adunarilor poporului atenian,
cum Ie organizaserä Clisthenes, Ephialtes sau Pericle §i nici „poporul care se guverneazä
el insu§i", dupä doctrinarii secolului liberal. Pentru a regäsi sensul exact §i continutul
politic al expresiei in Bizant, se cuvine sä o apropiem nu de constitutiile virstei clasice
sau de principiile Revolutiei din secolul al XVIII-lea, ci de institutiile §i ideile propriu-zis
bizantine. Iatä de ce este logic sä cäutäm explicatia pasajului din Theophanes §i in alte
texte bizantine.
Este limpede ca este vorba de o insurectie, insä de o mi§care civilä, popularä, net
distinctä de o loviturä de fortä a armatei, de un pronunciamento, ale cärui exemple nu
sint mai putin frecvente in istoria Noii Rome. Este sensul pe care 1-au putut da acestui
termen revoltele populare din Constantinopol in secolele V §i VI. Si, din acela§i motiv,
1. Pauly-Wissowa, R. E„ art. „Demokratia''.
2. F. F. Abbotr; A. C. Johnson, Municipal administration in the Roman Empire, Princeton, 1926,
p. 287, n. 23.
3. q. Sophocles, Greek lexicon of the Roman and byzantine periods„ öriµoxpaT(a, öriµoxpaTEw.
4. L. Homo, Les institutions politiques romaines: de la cite a /'Etat, p. 441.
 NOUAROMÄ
~~ejtif:sl:nii mtrel> daca aceastä democrafie in plin Ev Mediu nu avea vreo
):t~~ea faepuniloi din eire, a demelor conduse de demarhi §i de demo-
:rp{tsaf,'. rj.e1'ältf~l' bine cunöscut, din cronica lui Malalas vine sä confirme pe
ii~~~~asll"ipotezä: Atunci cind, in timpul domniei lui Iustin I, facpunea vene-
. ··· · · ta.:;.<\lba~ilor a provocat grave tulburäri in toate ora§ele §i cind a fost nevoie sä
· .·prefect 'al Capitalei energicul Theodotus, pedepsirea vinovatilor, ordonatä
de itllplftat; a pus capät insureCfiei, democrafiei bizantinilor; Tfj~ OJ]µoxpm(a~ TWV
Bul;avT{wv 1• Iatä deci bine atestatä, in secolul al VI-lea, la un cronicar sirian hränit cu
traditiile romane §i orientale ale marii cetäti a Antiohiei, dublul sens al democratiei, in
epoca bizantinä : mi~care populard in legdturd cu organizarea demelor. Se spune in mod
curent : i; oriµoxpm(a Tou BEVETou µtpou~, democratia factiunii venetilor2 •
Deme §i factiuni in Bizant §i in lmperiu
A§adar, tocmai in rolul politic al demelor sau factiunilor circului din Imperiul de Räsärit
trebuie cäutatä cheia enigmei din timpul domniei lui Staurakios, cu toate cä, asupra
acestui punct, au fost suspnute multä vreme opinii contrare.
Astfel, Gibbon nu a väzut in factiuni decit o nebunie, pe careNoua Romä a mo§tenit-o
de la vechea capitalä3 o datä cu pasiunea pentru spectacole §i jocuri. in urma lucrärii mai
vechi a lui Wilken4 , Rambaud, in teza sa latinä, ca §i in alte lucräri mai recente, a mers
pinä acolo incit a marcat o distinctie absolutä intre dezordinile provocate de partidele din
Hipodrom §i marile mi§cäri populare care .ii ridicä pe locuitorii din Constantfoopol
impotriva impäratului sau a functionarilor säi5 . Demele nu sint, §i nu au fost niciodatä,
adeväratul popor, ci doar imaginea sa deformatä sau un figurant al ceremoniilor pala-
tului6. Este punctul de vedere pe care incä il mai suspne Monrlier intr-o notä din lucrarea
sa Studii de drept bizantinC 11l: "ele sint - spune el - societäti de curse, societäti rivale,
fire§te, dar nu altceva" 7 •
in ansamblu, lui Uspenski ii revine meritul de a fi redat demelor bizantine o
insemnätate care le-a fost atit de mult timp contestatä8 • EI a väzut, cu dreptate, in ele un
fenomen politic §i social de o cu totul altä anv~rgurä, o organizatie municipalä, civilä §i
militarä a cartierelor Constantinopolului §i a altor mari ora§e ale imperiului, care a avut
multä vreme o inriurire considerabilä asupra guvemärii statului. Hipodromul §i jocurile
sale nu erau unicul obiect al activitätii factiunilor, chiar dacä räminea principalul teatru
1. Malalas, Cronica, ed. de la Bonn, p. 416.
2. lbidem. Cf. §i p. 244: To TTpaowov µ€po<;; fcliT]µoxpaTTJOEv f.v Tfj' PwµT] ["Factiunea Verzilor
a guvernat (a guvernat prin Republicä) la Roma"], §i p. 246, puterea factiunii Verzilor, sub
domnia lui Claudius, Tfj Öl]µoxpcrr(c;t Twv TTpaa(vwv ["Democratia Verzilor"].
3. Decline and Fall, ed. Bury, IV, p. 220.
4. Die Parteien der Rennbahn, Abhandl. d. Preuss. Akad., 1827.
5. De byzantino hippodromo et circensibus factionibus, p. 49 ; cf Etudes sur l 'histoire byzantine,
Paris, 1912, p. 7 §i urm.
6. De byz. hippodromo, p. 108.
7. „Nouv. Rev. bist. de droit fran~ais et etranger", 16 (1892), pp. 504-505.
8. Les partis du cirque et les demes a Constantinople (in rusä), "Vizant. Vremennik", 1 (1894),
pp. 1-16.
IMPERIU $1 "DEMOCRATIE" IN BIZANT 103
al manifestärilor lor §i "azilul ultimelor libertäti publice", dupä agorä sau forul roman.
Acest rol al demelor a fost recunoscut §i de Gelzer, care nu a ezitat sä le lege de
institutiile epocii elenistice §i, mai ales, de Ekklesia, adunarea macedonenilor din
Alexandria, sub primii Ptolemei 1 • in urma lor, Bury nu s-a temut sä contrazicä, intr-o
notä la editia sa din Decline and Fall, pärerea lui Gibbon §i sä sublinieze importanta
factiunilor in afara incintei circului2 • in cartea despre Iustinian # civilizaJia bizantind in
secolul al VI-leaC 121, D-1 Diehl a admis, la rindul sau, ca „in afara chestiunilor specifice
circului, ofjµo1 intervin in afacerile politice §i religioase ale monarhiei" §i ca, in acela§i
timp, ele constituiau un fel de militie urbanä3 • De atunci, acest mod de a vedea lucrurile
s-a impus tuturor celor care se apropie, intr-un fel sau altul, de studiile bizantine ; el se
regäse§te, cu ample comentarii, in Histoire de la vie byzantineC 131 a D-lui Iorga4 , ca §i in
lucrarea sinteticä, atit de interesantä, a D-lui Runciman5 • Rolul politic al factiunilor in
Egipt a fost studiat de L. Pareti6, färä a uita lucrärile mai recente ale D-rei Rouillard7 •
Lucrarea cea mai considerabilä §i, in multe privinte, definitivä, asupra unei chestiuni
atit de controversate a rämas aproape necunoscutä, cu toate ca a apärut de mai bine
de treizeci de ani : este vorba de studiul lui G. Manojlovic, asupra „poporului din
Constantinopol". Apärutä in Nastagni Vjesnik din Zagreb, aceastä lucrare nu a scäpat
unei reguli prea comune: slavica sunt, non leguntur; din fericire, initiativa D-lui
Gregoire de a o face sä aparä in francezä, in tomul XI din Byzantion8 , a flicut-o, de
curind, accesibilä numero§ilor bizantini§ti, care nu intelegeau croata. in sfir§it, Byzantion
a publicat recent studiul anuntat de D-ra Y. Janssen in rezumatul comunicärii pe care
trebuia sä o facä la congresul de la Roma, din septembrie 19369 •
Originea acestor factiuni este foarte obscurä. Ceea ce Malalas §i Chronicon Paschale
povestesc despre crearea lor de cätre Romulus §i despre sensul metafizic al celor patru
culori, care simbolizau cele patru elemente, pämintul, aerul, apa §i focul, amestecindu-i
astfel pe Albi cu Verzii §i pe Alba§trii cu Ro§ii, apartine de acum legendei 10 ; pare bine
stabilit ca Alba§trii §i Verzii nu §i-au flicut aparitia decit in timpul imperiului. Dimpotrivä,
culorile imperiale, aurul §i purpura, introduse de Domitian, au dispärut curind din
jocurile de eire, färä a li se putea afla cauza11 • in aceste condipi, se poate ca aceste culori
1. Abriss der üyz. Kaisergeschichte in Krumbacher, Gesch. d. üyz. Litteratur, ed. a 2-a, p. 930.
2. IV, pp. S31-532.
3. Op. cit., p. 449.
4. I, p. 148 §i urm.
5. La civilisation üyzantine, ed. fr., pp. 73-74.
6. Verdi e Azzuri ai tempi di Foca e due inscrizioni inedite di Oxyrhynchos, „Studi italiani di
filologia classica", 19 (1912), pp. 305-315.
7. L'administration civile de l'Egypte üyzantine, 2e edition, p. 191 §i urm.
8. Le peuple (demos) de Constantinople de 400 a 800 apres J. C. ... Extras din „Nastagni
Vjesnik", Zagreb, fase. 12, 1904. Datorez amabilitätii D-lui Gregoire de a fi putut consulta
manuscrisul traducerii franceze §i de a fi primit corecturile acesiui articol, care a apärut in
"Byzantion", XI (1936), p. 617 !li urm.
9. V" Congresso lnternazionale di Studi bizantini, sunti delle communicazioni, pp. 48-49; Les
Bleus et les Verts a Constantinople et en province SOUS les regnes de Maurice et de Phocas,
„Byzantion", XI, pp. 499-536.
10. Malalas, pp. 175-176; Chron. Paschale, pp. 208-209; cf. Uspenskij, op. cit., p. 2.
11. L. Friedlaender, Darstellungen aus der Sittengeschichte Roms, ed. a 8-a, II, p. 337 §i urm.
q. Manojlovic, op. cit. -
104 NOUAROMÄ
sä coresplindä, dupä o traditie orientalä färä indoialä foarte veche, celor patru puncte
cardinale §i sä serveascä astfel la desemnarea cartierelor unui ora§ 1• Färä a vrea sä
incercäm apropieri temerare, se poate, de asemenea, constata cä acesta nu este un obicei
special la Roma sau in Bizant: 1a inceputul secolului a1 XIX-lea, cartierele anumitor
ora§e din Tara Romäneascä sint desemrtate prin culori, denumiri tradiponale, pe care
administratia le mai utilizeazä §i in zilele noastre2 • Este evident cä aceste culori muni-
cipale nu au nici o legäturä cu cursele sau cu manifestärile sportive.
Se pare, de altfel, cä originea §i organizarea facpunilor constituie §i astäzi incä, una
din problemele cele mai complexe §i mai putin luminate din istoria bizantinä. Se cuvine
mai intii sä delimitäm anumite perioade care pot face sä li se inteleagä mai bine evolupa.
Definitia dispretuitoare a lui Rambaud nu s-ar putea aplica decit in epoca lor de decädere.
in Cartea Ceremoniilor, din secolul al X-lea, demele conduse de demarhii §i democratii
lor, care sint inalti functionari ai curtii, civili §i militari, nu mai au, de fapt, decit un rol
simbolic §i se märginesc sä se iil§ire de o parte §i de alta la trecerea impäratului, sä
intoneze imnuri in onoarea lui sau aclamatiile metrice preväzute de protocol sau, incä,
sä prezinte petipi in anumite ocazii solemne. Dar, a§a cum a observat Uspenski 3 , chiar
in ritualul ceremoniilor la care sint ele tinute sä participe, existä o evidentä amintire a
importantei lor de altädatä. · ,
Pe scurt, in aceste organizapi care se numesc cind partide sau factiuni (µEpTJ), cind
deme (öijµot), este cazul sä deosebim douä elemente, a cäror contopire a creat acest
straniu fenomen a1 istoriei bizantine. Cum atit de bine a observat Manojlovic, "cuvintul
5ijµoc; are mai multe sensuri :
a) sensul cel mai larg : popor ;
b) un sens mai ingust, echivalent lui µ€poc;, adicä mare partid popular, facpune a
Hipodromului, verde sau albasträ ... ;
c) intr-un sens incä §i mai ingust, populapa unei circumscriptii citadine sau insä§i
circumscriptia, consideratä din punct de vedere civil §i, de asemenea, din punct de
vedere militar, militie citadinä sau batalion de militie citadinä" 4 • Vom reveni imediat
asupra rolului militar a1 demelor ; aici conteazä sä-i stabilim originea. Existä, mai intii,
elementul local §i topografic, cartierele, yEt Tov(m, locuite de membrii demelor, <511µ6wt.
Este prima celulä a cetätii grece§ti, a cärei organizare a fost prea adesea descrisä pentru
a mai fi cazul sä revenim asupra unei in&titutii bine cunoscute de speciali§tii istoriei
vechi. in cetatea greacä, dema a pästrat mereu un caracter atit de pronuntat de autonomie
localä, politicä §i religioasä, incit a putut fi comparatä cu comunele elvetiene ale
timpurilor modeme 5 • in timpurile elenistice, institutiile municipale, consiliile §i adunärile
regimului democratic, suprapuse demelor, §i-au pierdut din importantä ; in marile
1. Iorga, op. cit., 1, p. 148. Cf culorile diferite ale celor patru etaje ale unui ziggurat asirian:
Delaporte, La Mesopotamie, col. „L'Evolution de l'Humanite", p. 357; Contenau, Manuel
d'archeologie orientale, III, p. 1249. Cf totu§i M. Jastrow, The civilization of Babylonia and
Assyria, p. 370, in notä, care nu vede nici o legäturä intre aceste culori (alb, negru, ro§u,
albastru) §i sistemul planetar.
2. C. Moisil, Bucure~tii vechi, „Boabe de griu", 3 <9> (1933) <(1934)>, p. 423. Aceste
diviziuni sint, färä indoialä, de origine turcä. 1n ceea ce prive§te culorile §i cartierele, ar fi
comparatiü interesante de fäcut cu contrade-le anumitor ora§e din ltalia, in Evul MediU.
3. Uspenskij, op. cit., p. 5 §i urm.
4. Manojlovic, § III, „Byzantion", XI, p. 631.
5. Haussoulier, La vie municipale enAttique, Paris, 1884, p. 207 §i urm. Cf Cohen, op. cit., p. 59.
IMPERIU $1 „DEMOCRATIE" iN BIZANT 105
monarhii ale Orientului, spiritul de independentä al cetätilor s-a §ters putin cite putin,
sub presiunea birocratiei regale ; totu§i, spiritul de cartier, pentru a nu spune spiritul de
clopotnitä, a supravietuit acestei decäderi a cetätii. Este adevärat ca in marile centre
cosmopolite, ca Alexandria, corpul propriu-zis politic, organizat dupä modelul atenian,
nu mai era decit o minoritate privilegiatä; demele, phylae §i fratriile se mic§oraserä §i
se atrofiaserä1• La Antiohia §i in Ionia, evreii par a fi obtinut TTOA~ TE(a2 , dar la Alexandria
eforturile lor in aceastä privintä au provocat, in epoca romanä, violente reactii antisemite.
Oricum, in acest corp politfo restrins, dema era aceea care ii desemna pe cetäteni mai
curind decit tribul, al cärui caracter era, ca de obicei, cel al unei asociatii religioase
dedicate cultului zeilor §i al suveranilor3 •
S-a observat, intr-adevär, cä puterea regalä a putut mutila institutiile cetätii elene §i
i-a redus libertätile4 , dar cä nu s-a gindit sä suprime demele. Aceste organizapi de cartier,
cu demarhü lor ale§i, au putut astfel supravietui declinului suferit de ekklesia sau celui
al bouzeC 141; pinä la cucerirea romanä, ele §i-au pästrat traditia de solidaritate §i autonomie
in cadrele restrinse ale vietii locale, pe care nu se gindiserä, pinä atunci, sä le depä§eascä.
Spiritul de asociere al lumii elene afla in ele aceastä expresie, in acela§i timp traditionalä
§i spontanä, care fonda, in aceea§i epocä, Koinon-ul[ISJ §i colegiu15 , supus, deja, auto-
ritätii unui "patron", ca §i partidele din Hipodrom, mai tirziu, fatä de domini factionum 6 •
Este de la sine inteles cä noi nu putem avea in vedere aici decit demele urbane, cu toate
cä demele rurale sint, de asemenea, atestate in epoca romanä7 •
Respectuoasä fatä de traditiile locale, dominatia romanä nu s-a atins de aceste nuclee
elementare ale viepi municipale, cu toate cä a acordat o mai mare importantä triburilor.
Dar este poate ingäduit sä presupunem cä in epoca imperialä ea le-a orientat activitatea
§i atenpa cätre cursele din hipodrom, rezervind culorilor o semnificape in mod limpede
sportivä. Ea le dädea astfel o nouä ocupatie §i satisfäcea nevoile unei populatii urbane
mai putin interesate de problemele politice sau administrative, decit de atracpa piinii §i
a circului. Machiavelica actiune atribuitä de cronica lui Malalas fondatorului Rornei, de
a fi inventat facpunile §i culorile lor rivale pentru a domni mai bine peste partidele
dezbinate 7 , a fost, poate, cu adevärat, aceea a indepärtatilor säi succesori.
1. W. Ferguson, Cambridge Ancient History, III, p. 25. Cf P. Jouguet, L'Egypte greco-romaine
de la conquete d'Alexandre aDiocletien, Precis de l'hist. de l'Egypte par divers historiens et
archeologues, 1, pp. 345-346.
2. F. Cumont, The population of Syria, „The Journal of Roman Studies", 24 (1934), p. 188.
3. Cf H. 1. Bell, Cambridge Ancient History, X, p. 295 §i W. Schubart, Ägypten von Alexander
dem Grassen bis Mohammed, p. 32.
4. P. Jouguet, L'imperialisme macedonien et l'hellenisation de /'Orient, p. 400.
5. Cambrige Ancient History, XII, p. 34. Despre demele din Alexandria in epoca Lagizilor, cf
P. Perdrizet, Le fragment de Satyros sur les demes d 'Alexandrie, „Revue des Etudes Anciennes",
XII (1910), p. 220 §i urm. Cf „Bullet. de la Soc. archeol. d'Alexandrie", no 12 (1910), p. 56
§i urm. V. §i E. Breccia, Tribu e demi in Alexandria, „Bullet. de la Soc. archeol. d'Alexandrie",
no. 10 (1908), p. 167 §i urm. §i Alexandrea ad Aegyptum, Bergamo, 1922, p. 32.
6. L. Friedlaender, op. cit., III~ p. 337. Cf despre colegiile antice: G. M. Monti, Le corporazioni
nell'evo anticp e nell'alto medio evo, Bari, 1934, p. 70 §i urm.
7. Cf Rostovtz~, Storia economica e sociale dell 'impero romano, pp. 302 §i 305, inscriptiile din
Kos §i din Asia Micä.
8. Cronica, p. 176. Pentru hipodromul din Constantinopol §i modelul sau roman, v. articolul
D-lui abate Vogt, „Byzantion", X (1935), p. 471 §i urm.
106 NOUAROMÄ
in orice caz, demele, organizate §i subordonate factiunilor din eire, sint atestate in
majoritatea marilor ora§e grece§ti §i orientale ale Imperiului Roman, cu mult inainte ca
Bizantul sä fi devenit Constantinopol 1.
incä din timpul lui Caligula, la Antiohia, conflictele dintre Alba§tri §i Verzi erau agravate
de probleme sociale, de ostilitatea secularä dintre greei §i evrei, care i§i intindea influenta
§i asupra Egiptului vecin2 ; se pare, de altfel, cä in marele ora§ sirian, factiunea Verzilor
era, prin excelentä, partidul antisemit3 • Aceastä traditie s-a mentinut §i in Imperiul Tirziu :
evreii pot fi väzuti stind laolaltä cu Alba§trii in Hipodrom4 ; din contra, Verzii din ora§
se ridicä impotriva arhontelui §i consularului Thalassios, care este lovit cu o piaträ de un
bäiat de la baia publicä, afiliat factiunii lor. Tumultul care urmeazä degenereazä repede
in räzmeritä §i pogrom, pe care impäratul il acceptä cu aceastä reflectie, cel putin eiudatä,
cä evreii trebuie ar§i nu morti, ei vii. Sub domnia lui Anastasius, o sinagogä este devas-
tatä de Verzi, care o transformä in bisericä5 • Este evident cä aceste excese au cu totul alte
cauze decit rivalitätile sportive dintre culori6 • Dimpotrivä, in secolul a1 VI-lea, samaritenii
§i evreii din Caesareea, in Palestina, se ridicä impotriva cre§tinilor cu sabia in minä,
dupä obiceiul factiunilor (wc; f.v nx~Et µEptxW'v)7. • Heraclius, mentionind activitatea Alba§trilor §i a Verzilor4 , pe care vom mai avea prilejul
La Apameea, ale cärei superbe monumente au fost scoase la luminä de recentele
säpäturi ale misiunii belgiene, Chosroes, cuceritorul persan al Siriei, a incercat in 540 sä
profite de cearta partidelor: cum lustinian ii favoriza pe Alba§tri, el a instituit, ocup,ind
ora§ul, jocurile de hipodrom, fäcind tot ce i-a stat in putintä pentru a-i favoriza pe Verzi.
EI a mers pinä acolo, incit a transportat locuitori ai Antiohiei la Ctesiphon §i a construit
pentru ei un hipodrom, pentru a le da posibilitatea sä rivalizeze cu vechile ora§e ale Siriei
bizantine 8 • Acest lucru spune cit de importante, pentru a nu spune esentiale, deveniserä
factiunile §i jocurile de eire in viata urbanä.
Acelea§i contraste se regäsesc in Egipt, unde organizarea factiunilor gäsise in ora§ele
elene, §i chiar in populatia indigenä, bazele necesare pentru a se dezvolta. „lmitind
Alexandria, ora§ele din interior i§i au propriile hipodromuri. Printre cheltu'ielile ora§ului
Oxyrhynchos, figureazä salarul functionarilor hipodromului sau pretul unei cataplasme
destinatä cailor de eire. Marii proprietari funeiari au §i ei, dupä cite se pare, propriile
herghelii de curse" 9 ; va fi de ajuns sä reamintim rolul celor din familia Apion ca
organizatori de curse la Oxyrhynchos 10 • "
1. Malalas, p. 244 la Antiohia. q. E. S. Bouchier, Syria as a Roman Province, Oxford, 1916,
pp. 73-74, hipodromuri la Beirut, Tyr, Caesareea §i Laodiceea. Cf §i Theophanes, 1, p. 72 la
Thessalonik sub Theodosius 1.
2. H.I. Bell, Juden und Griechen im Römischen Alexandreia (Beitr. z. Alten Orient, 9), Leipzig,
1926, p. 26 §i urm. q. J.G. Milne, The ruin of Egypt by Roman mismanagement, „Journ. of
Roman Studies", 17 (1927), p. 7.
3. Malalas, ibidem, sub domnia lui Caligula.
4. Manojlovic, op. cit., § IV.
5. Malalas, ibidem, pp. 389-390 §i urm. q. Cronica lui Jean de Nikiou, ed. Charles, 1916, p. 124;
LXXXIX, pp. 22 §i urm.
6. Manojlovic, ibidem.
7. Malalas, ibidem, p. 487.
8. Procopius, De bello persico, II, ed. Haury, 1, p. 203. Cf Bouchier, op. cit., p. 87.
9. G. Rouillard, L'administration civile de l'Egypte byzantine, p. 191. q. E.R. Hardy, The Zarge
estates of byzantine Egypte, Columbia University Press, 1931, p. 136.
10. q. J.G. Milne, A history of Egypt under Roman rule, 3rd ed., p. 266 §i urm.
IMPERIU SI „DEMOCRATIE" IN BIZANT 107
in Egipt, mai mult decit in altä parte, demele §i factiunile nu se limitau la aceste
ocupatii exclusiv sportive. La Alexandria, partidele din eire erau cele care constituiau,
färä indoialä, acele colegii populare, acele corporati civitatis Alexandriae, pe care le
mentioneazä Codul Theodosian, care a consacrat un paragraf §i conducätorilor lor, de
Alexandriae plebis primatibus 1 • Existä aici un aspect al acestei probleme, care poate
cä nu a fost tratat indeajuns pinä acum : latura popularä §i corporativa a alcätuirii
demelor, structuri locale §i organizatoare de jocuri. Numai pentru intretinerea hipo-
dromului §i a curselor, ele aveau nevoie sä recurgä la numeroase categorii de me§te§ugari
§i de speciali§ti2. Dema nu inseamnä numai unitatea administrativä §i topograficä a
cartierului, ea corespunde, intr-un fel, unei unitäti corporative; de altfel, oamenii de
aceea§i profesiune au obiceiul de a locui pe aceea§i stradä sau in aceea§i regiune a
ora§ului. Pe de altä parte, corporatiile aveau, incä din timpul imperiului, tendinta de a
constitui factiuni : este ceea ce aveau grijä sä le interzicä edictele proconsulilor din Asia,
din secolul al 11-lea d.Hr., brutarilor din Efes 3 • Nu este lipsit de interes sä reamintim cä
tocmai la Efes a fost gäsit un intreg grup de inscriptii din epoca lui Phocas §i a lui
sä le reamintim.
Dar, pentru a reveni la Egipt, ceea ce frapeazä incä de la inceput este rivalitatea
socialä §i confesionalä a factiunilor. in timpul luptelor eivile dintre generalii lui Phocas
§i Heraclius, cronica lui Ioan de Nikiul 16 l, care este sursa principalä pentru toate aceste
evenimente, spune foarte clar cä me§te§ugarii din Egipt s-au räsculat §i s-au aruncat
asupra Alba§trilor, dedindu-se färä ru§ine omorurilor §i jafurilor5 • Sub domnia lui
Iustinian, populi din Alexandria se ridicaserä in acela§i fel impotriva patriarhului impus
de Constantinopol6 . Alba§trii erau ortodoc§i, aristocrati §i treceau drept credineio§i
autoritätii imperiale, in timp de Verzii, favorabili monofillitilorl' 7l, i§i recrutau aderentii
din mediile populare §i artizanale §i reprezentau deja un fel de nationalism egiptean7 , un
nationalism cu tendinte sociale.
Grefatä pe aceste rivalitäti sportive, favoarea imperialä a fost in mod constant acordatä
uneia sau alteia dintre factiuni, cu toate avantajele materiale pe care ea le putea antrena.
Aceastä traditie a trecut, de asemenea, de la Roma la Bizant, färä niei o modificare :
Claudius, Marcus Aurelius, Caracalla ar fi fost partizani ai Verzilor, Nero al Alba§trilor8 •
Considerind stinga drept un loc de onoare, Theodosius al 11-lea a rezervat-o Verzilor, atit
Ia Constantinopol, cit §i in provineii, in timp ce Mareianus i-a favorizat pe rivalii lor.
1. H. Gelzer, Studien zur byzant. Verwaltung ,-fgyptens, Leipzig, 1909, pp. 18-19.
2. Cf Friedlaender, op. cit., p. 338.
3. W.H. Buckler, Labour disputes in the province of Asia, Anatolian Studies presented to
Sir W.M. Ramsay, p. 27 §i urm.
4. H. Gregoire, Recueil des inscriptions chretiennes diisie Mineure, 1, no 112-114.
5. Jean de Nikiou, ibidem, p. CIX, 16.
6. H. Gelzer, op. cit., p. 25.
7. H. Munier, op. cit., Precis de l'histoire de l'Egypte, II, 85.
8. Malalas, pp. 246, 257, 282, 295. Cf Iorga, Hist. de la vie byzantine, 1, p. 149; dar, sub
Traian, nu sint vizitii „Phourtounos §i Gargaris, rivalizind pentru cea mai mare glorie a impa-
ratului ". Cei cu acest nume sint §efi „persani" (parti), uci§i de populatia Antiohiei, care le
tiriie cadavrele pe strazi, scotind strigate ca in hipodrom. Cf A. Schenk Graf v. Stauffenberg,
Die Römische Kaisersgeschichte bei Malalas, Stuttgart, 1931, p. 270 §i urm.
108 NOUAROMÄ
Dupä Zenon, care a revenit la Verzi, Anastasius a suscitat nemultumirea celor douä mari
partide, acordindu-§i favoarea factiunii secundare a Ro§ilor, cu speranta de a le neutraliza.
Iustinian, in ceea ce-1 prive§te, a avut o släbiciune evidentä pentru Alba§tri ; dupä
moartea sa, succesorul sau, Iustin al II-lea, a crezut cä trebuie sä proclame prin heralzii
säi cä impäratul murise pentru ei, dar cä incä mai träia pentru Verzi, ceea ce era in ace-
la§i timp o dovadä de impartialitate §i o amenintare la adresa uneltitorilor de tulburäri 1•
Dema a suferit, astfel, o evolutie dintre cele mai neobi§nuite, atit la Constantinopol,
cit §i in provincie: unitatea topograficä a cartierului, care trebuie sä fie, intr-un fel, §i
o -unitate corporativä, de meserie sau profesiune, s-a incadrat, pentru organizarea §i
intretinerea jocurilor de eire, in factiuni, cärora li se ata§eazä favoarea sau defavoarea
suveranului §i care devin, in Imperiul Tirziu, adevärate partide, „franc-masonerii" 2 , a
cäror solidaritate se manifestä prin räzvrätiri violente in principalele ora§e ale imperiului.
La moartea lui Zenon, poporul se adunä in Hipodrom, grupat in partide, lv Tote; 1ö(otc;
µ€pwtc; 3 •
Se poate surprinde incä destul de clar nuanta dintre demä §i factiune : in Chronicon
Paschale, cind se ajunge la povestirea inceputurilor räscoalei Nika, partidele - Ta µepri -
sint cele care ocupä hipodromul, dar demele Verzilor - oi öfjµot Twv rrpaa(vwv - sint
cele care incep sä-1 invectiveze pe Kalopodios, persecutorul factiunii lor 4 • Manojlovic
remarcase deja cä la Antiohia, in timpul lui Zenon, TÜ rrpam vov µ€poc; , partidul
Verzilor, cuprindea mai mult de o demä, deoarece cuvintul este la plural : öfjµot 5.
Aceasta inseamnä cä dema reprezintä un grup mai restrins decit ansamblul partidului. Ea
nu §i-a pierdut semnificatia topograficä : Alba§trii §i Verzii ocupä la Constantinopol
cartiere distincte, pe care incearcä de mai multe ori sä le devasteze sau sä le incendieze.
La sfir§itul domniei lui Iustinian, factiunile care uitaserä singeroasa represiune din 532
se incaierä din nou pe sträzile capitalei. Cind autoritatea intervine pentru a le separa §i
a restabili ordinea, Alba§trii se refugiazä lingä biserica Fecioarei, in B41cherne, iar
Verzii in jurul Sfintei Eufemia din Chalcedon6 . Cu un alt prilej, unii Alba§tri traver-
seazä Cornul de Aur §i incendiazä depozitele maritime7 •
Ar fi de prisos sä reluäm aici, in detaliu, cercetärile lui Manojlovic din studiul sau
de atitea ori citat pinä acum, despre repartitia topograficä a factiunilor in diferitele
cartiere aie Constantinopoluiui, precum §i in periferiile §i imprejurimile capitalei. Va fi
de ajuns sä trimitem la lucrarea sa atit de comtiincioasä §i sä-i reamintim concluziile,
rezumate in chiar titlul unuia din capitole : „Verzii §i Alba§trii locuiesc in cartiere
diferite §i in regiuni deosebite din imprejurimile Constantinopolului. Verzii provin din
clasele inferioare, iar Alba§trii din clasele superioare" 8 . intr-adevär, Alba§trii locuiau in
cartierele aristocratice ale capitalei §i, neindoielnic, cuprindeau in rindurile lor profesiuni
mai bogate §i mai instärite, de un rang social mai inalt, „artele majore" ale epociiC 18l, in
timp ce Verzii, care ridicau la räscoalä, in Egipt, corporatiile me§te§ugäre§ti impotriva
1. Theophanes, 1, p. 243.
2. Diehl, Justinien, p. 449.
3. Diehl, Le Senat et le peuple byzantin, p. 204.
4. Chron. Paschale, p. 620.
5. Op. cit., §IV, „Byzantion", XI, p. 631 §i urm.
6. Theophanes, 1, pp. 235-236; cf Rambaud, De byzantino hippodromo, p. 30.
7. Malalas, pp. 490-491.
8. lbidem, § V.
IMPERIU SI „DEMOCRATIE" IN BIZANT 109
adversarilor lor, incendiau §i la Constantinopol, profitind de tulburärile din timpul
domniei lui Phocas, cartierul privilegiat Mese, aceastä „rue de la Paix" a capitalei bizan-
tine. „Dupä toate acestea, Alba§trii locuiau mai ales in cartierele distinse, necomerciale
§i neindustriale ale ora§ului §i ale periferiei Blacherne §i posedau, de asemenea, aderenti
in rindurile populatiei agricole extraurbane ... Dimpotrivä, Verzii constituiau o populatie
muncitoreascä de marinari §i comercianti. .. in tabära verde, elementul cel mai turbulent
§i cel mai puternic se recruteazä dintre locuitorii portului §i ai regiunilor peratice
(Chalcedoii. etc.), in timp ce forta Alba§trilor o constituie clientii §i servitorii oamenilor
bogati §i ai proprietarilor, in general, tot ceea ce depinde de ei. " 1
Agitatia unei factiuni se intinde cu U§urintä de la un ora§ mare la altele ; cu prilejul
unei räzvrätiri la Tars, in care a fost ucis §eful factiunii locale a Alba§trilor, Damianus,
venetii din Constantinopol cerurä imediat capul lui Malthanes, pe care il füceau respon-
sabil pentru represiunea care ii lovise in Cilicia, §i se arätarä indignati de clementa
interesatä a lui Iustinian fatä de acest functionar 2 •
Abia la sfir§itul domniei lui Mauricius luptele dintre factiuni iau un caracter cu
adevärat general, iar duelul dintre monofiziti §i ortodoc§i ii tirä§te pe Verzi - care ii
sustineau pe unii - §i pe Alba§tri - care ii suspneau pe ceilalti - intr-un adevärat räzboi
civil, care s-a intins din Anatolia §i Cilicia, in Palestina §i Egipt3 , unde, ulterior, el s-a
complicat prin sosirea generalilor lui Heraclius §i ca urmare a rivalitätilor locale. Dar, in
general, Bizantul era cel care dädea semnalul tulburärilor in celelalte ora§e 4 •
Rolul constitutional ~i militar al factiunilor
Astfel, printr-o rästurnare cu adevärat curioasä a circumstantelor §i evenimentelor,
impäratii care suprimaserä orice opozitie, vrind sä indepärteze populatia urbanä de
agitatiile politice, din contra, au readus-o pe aceastä cale, interesind-o in disputele din
eire §i in pasiunile acestuia, de care nici ei nu puteau rämine sträini5 . Este evident cä in
secolele al V-lea §i al VI-lea, principalele factiuni ale Alba§trilor §i Verzilor, dirijate de
demarhi sau de „patroni", veritabili §efi de partide care ajung in functii publice sub
presiunea demotilor6 , reprezintä cu mult mai mult decit o organizatie localä de cartier
sau o asociatie sportivä. Se vede in Istoria secreta a lui Procopius curiosul amestec al
acestor diverse elemente : tinerii inscri§i in factiuni, mai ales in aceea aristocraticä a
Alba§trilor, amatori de spart §i de bätäi, se disting prin modul lor excentric §i moravurile
licentioase; pe bunä dreptate au fost ei comparati cu Muscadinii DirectoratuluiC 191 ; altii
1. Cf ManojloviC, ibidem.
2. Procopius, 'Avfaoom, ed. Haury, III, 1, p. 179 §i urm.
3. q. H. Gelzer, Die Genesis der byzantinischen Themenverfassung, p. 37 §i Pareti, op. cit., p. 313.
4. Malalas, p. 416; cipscXJlEVOl am) TOU Bul;avTtOU [„initiatorii din Bizant"].
5. „Vai- spune foarte exact Rambaud in Etudes sur l'histoire byzantine, p. 8 - impäratul bizantin
era, §i el, ·un bizantin".
6. Malalas, pp. 394-395: Platon, „patronul" Verzilor, este numit de impäratul Anastasius pre-
fect al Ora§ului, in urma tulburarilor provocate de faqiunea sa. V. lista prefecplor in. stu-
diul lui H. Gregoire, foapxoi;; 'Pwµ11<;;, „Bullet. de Correspondance hellenique", 31 (1907),
p. 321 §i urm.

110 NOUAROMÄ
au putut mentiona „fascismul albastru" 1• Purtind barbä ca per§ii, cu capul pe jumätate
ras, dupä obiceiul hunilor, Alba§trii arborau tunici strimte la mineci bufante la umeri
nä~r~gi §i i~cältäri barbare. imbräcati astfel, ei alergau pe sträzile ca~italei, ii atacau p~
ce1 dm factmnea adversä sau chiar pe trecätorii inofensivi, pentru a le lua pungile sau a
pune mina pe femeile lor. Este citat cazul unei Lucretia bizantine care s-a aruncat in mare
pentru a nu suferi ultragiile factionarilor 2 .
Siguri de favoarea suveranului §i lini§titi in privinta impunitätii, Alba§trii - dacä este
sä-1 credem pe Procopius - i§i obligau creditorii sä le dea chitante fürä a-§i pfäti dato-
riile ; era aici, fürä indoiafä, indep~rtata amintire a agitatiei datornicilor, atit de frecventä
in ora§ele elene ale Antichitätii3 . Ii terorizau pe magistrati §i, intr-un spirit partinic, ii
obligau pe judecätori sä se pronunte in favoarea lor, in afacerile private care erau de resor-
tul acestora ; adevärate comitete de club sau tammany-halls ale epocii4 r20 l, ei supuneau
imperiul tuturor abuzurilor pe care le putea comite o factiune demagogicä dezfäntuitä.
Sub influenta lor, statul devenea o tiranie care nu mai era aceea a autocratului.
Astfel, absolutismul imperial, care se inspira din modelele elenistice §i orientale, a
gäsit in demele grupate in factiuni §i solidare de la Constantinopol pinä la Tars, Antiohia,
Apameea sau Alexandria, un element de opozitie popularä, care punea adesea in pericol
chiar puterea impäratului. Nika, räscoala care, in ianuarie 532, a ridicat impotriva lui
Iustinian pe Verzii §i Alba§trii coalizati (CTpaa( vo-ßEVETot 5), a avut precedente; impä-
ratul Anastasius trebuise sä fugä din Hipodromul incendiat, ränit de o piaträ aruncatä de
un demot indräznet din factiunea verde6 •
Organizatii de cartier reunite in factiuni sportive sau politice, demele constituiau, in
acela§i timp, militii urbane. in momentul räscoalei Nika, un deta§ament de VEWTEpot
npaat vot r211 , imbräcati in cuirase, incearcä un asalt al palatului, pentru a-1 instala
pe uzurpatorul Hypatius; denumirea lor, de <Dt.axtavot, sau de Constantiniani, dupä
Theophanes sau Chronicon Paschale7 , pare, de bunä seamä, sä indice o unitate regulatä.
Pe bunä dreptate, a§adar, s-a gindit Reiske sä compare demele (öfjµot) cu•companiile
libere sau cu militiile ora§elor din Imperiul germanic sau din republicile elvetiene ale
Evului Mediu8 . Si aici, baza corporativä a organizärii lor reiese cu destufä claritate §i
este cu atit mai firesc ca locuitorii unui cartier sä fie väzuti constituindu-se intr-un
batalion de militie, cu cit erau reuniti §i prin 31celea§i interese profesionale ; acesta va fi,
1. Diehl, Justinien, p. 455. Cf H. Gregoire, L'empereur Maurice s 'appuyait-il sur les Verts ou
sur les Bleus ? , „Ann. de l'Inst. Kondakov'', X, 1938, p. 107.
2. Procopius, 'Avfaoorn, ed. Haury, 7, p. 49. Cf despre acest subiect mantia persanä de lucru
sau, in orice caz, de tip oriental, gäsitä in säpäturile de la Antinoe, in Egipt §i datatä in secolul
al VI-lea sau al VII-lea. Culoarea ei verde ar putea indica, poate, factiunea Verzilor; Berlin,
Kaiser Friedrich-Museum, Koptische Stoffe, Nr. 9695.
3. Cf mai sus, p. 63 §i urm.
4. Iorga, Hist. de la vie byzantine, 1, p. 154.
5. Cf fragmentul din Malalas gasit la Grottaferrata, A. Mai, Spicilegium Romanum, 2, IV,
p. 24: f.yf_vno auµßol.~ CTpomvoßi:vhwv [„S-a infiiptuit unirea Verzi alba§trilor").
6. V., de asemenea, la inceputul domniei lui Anastasius, revendicärile foarte precise ale demelor
reunite in Hipodrom : un impärat care sä nu fie avar, alungarea hotului de prefect al ora§ului
§i räspunsul favorabil al Augustei. Manojlovic, ibidem, § IX, p. 690. Este1 un adevärat drept
de interpelare. ~ 5.
7. Chron. Paschale, p. 625; Theophanes, I, p. 185.
8. Citat de H. Gelzer, Die Genesis der byz. Themenverfassung, p. 15.
IMPERlU SI „DEMOCRA'flE" IN BIZANT 111
citeva secole mai tirziu, cazul militiilor comunale din majoritatea ora§elor libere din
Europa Occidentafä.
Este limpede ca demele constituiau un fel de gardä nationafä care, in anumite impre-
juräri, asigura pinä §i mobilizarea populatiei din Constantinopol §i incadra contingentele
poporului inarmat. Dupä cum a arätat-o deja Manojlovic, probabil ca populatia capitalei
a cerut arme cu prilejul amenintärii nävälirii gotilor, din 378, inaintea dezastrului de la
Adrianopol, väzind ca apärarea zidurilor era ineficientä. insä, din nou, la numai un sfert
de secol dupä aceste evenimente, in 400, „statul a avut nevoie de ajutorul §i chiar de
eroismul locuitorilor din Constantinopol" 1 . Cu prilejul tumultului got §i al insurectiei lui
Gainasr 22 J, populatia capitalei a luat parte activä la lupta impotriva mercenarilor goti,
care erau pentru ea nu numai barbari, ci - ceea ce era §i mai grav - arieni. „Credem ca
din aceastä epocä incepe populatia Constantinopolului sä räminä inarmatä"; impärtä§im
in intregime aceastä pärere a lui Manojlovic 2 .
intr-adevär, se pare ca incä din timpul domniei lui Theodosius al 11-lea, in incinta
ora§ului imperial ar fi fost o „Poartä a factiunii ro§ii" (TOU 'Pouafou )3 §i ca sumele
reunite pentru jocurile de eire puteau servi, in anumite cazuri, .la repararea zidurilor
capitalei4 • Pe de altä parte, la 9 iunie 518, cu prilejul tumultoasei alegeri a lui lustin 1,
demele Alba§trilor au fost väzute tinind piept deta§amentelor gärzii - Scholiilor §i
Excubitilor - care voiau sä-1 ridice la demnitatea imperiafä pe tribunul loan, un prieten
al lui lustin5 . in acest moment, existä deci un conflict intre militia urbanä a uneia dintre
factiuni §i trupele regulate, iar militia a ci§tigat.
Cadrele permanente ale acestei gärzi nationale trebuie deosebite de elementele
mobilizabile, care veneau sä le completeze in anumite imprejuräri exceptionale. Aceasta
este ceea ce, in mod evident, trebuie sä se inteleagä prin registrele demelor care incä mai
inscriau, in 602, nouä sute de tineri Alba§tri (cu Albii), in timp ce Verzii (cu Ro§ii) erau
1500. Este, fürä indoiafä, vorba aici de efective permanente, de acei demoti regulati, pe
care episcopul de Cremona, Luitprand, avea sä-i mai vadä §i in secolul al X-lea, de o
parte §i de alta pe drumul trecerii impäratului de la palat la Sfinta Sofia.
Dar, in caz de pericol, in deme (öriµoTEunv) puteau fi inscri§i nu numai oamenii din
Constantinopol, prieteni ai uneia sau alteia dintre culori, ci pinä §i locuitorii satelor,
refugiati in interiorul incintei.
Este ceea ce avea sä facä lustinian in 558, pentru a apära zidurile capitalei impo-
triva invaziei lui Zabergan §i a avarilorr23 1. Cu acest prilej, se väd apärind nu numai
militienii pede§tri, care protejau incinta, dar §i o trupä voluntarä de cavalerie, ... 'lrmov
TOU tTTmxou, cavaleria Hipodromului, care venea sä intäreascä escadroanele armatei
imperiale6 . Aici nu poate fi vorba decit de cäfäreti recrutati de cätre deme.
in 583-584, pentru apärarea Constantinopolului impotriva slavilor, Theophanes
deosebe§te din nou demele de TTaf.m(ou mpmEuµma (trupele palatine). Nu este nici o
indoiafä ca, pentru a se debarasa de elementele turbulente din interiorul capitalei,
1. Op. cit., § III.
2. lbidem.
3. lbidem, § 1. Cf J. B. Bury, History ofthe Later Roman Empire 2nd ed., London, 1923, 1, p. 85.
4. Manojlovic, ibidem, § 1.
Bury, op. cit., II, pp. 16-17.
6. Manojlovic, op. cit, dupä Theophanes, 1, p. 233: f.oriµ6Trnai: not.t.ou~. Cf Uspenskij,
op. cit., p. 14.

112 NOUAROMÄ
impäratul Mauricius a trimis demele §i pe demarhi sä supravegheze apärarea Zidurilor
Lungi 11241. El avea dreptate sä nu se increadä in aceste organizatii care deveniserä, in acea
epocä, adevärate partide populare, capabile de a ocupa ora§e §i de a räscula provincii :
/ se cunoa§te astäzi destul de bine afacerea din Aikaleh, in Egipt, a pagarhilor!25l räsculap,
cate i-au atacat in timpul domniei lui Mauricius pe Alba§trii fideli impäratului, au
devastat ora§ele Bena §i Busir §i au amenintat Alexandria2 • La Constantinopol, factiunile
nu ezitau sä-1 trateze pe impärat drept „marcionist".
Totu§i, 1a deme a trebuit sä facä apel Mauricius, atunci cind revolta armatei regulate
i-a pus in pericol tronul; se pare cä el a fost, in cele din urmä, trädat de Verzi, „dema
lui", care au trecut de partea lui Phocas. Demarhii facpunilor, Sergiu §i Cosma, au jucat
in aceste tragice evenimente din anul 602 un rol important : cind Alba§trii i-au reamintit
uzurpatorului, de care erau nemultumiti, cä Mauricius incä mai träia, acesta a fost, pentru
nefeficitul impärat §i pentru ai säi, semnalul masacrului. , lntr-un cuvint numai incepind din secolul al VII-lea, ö datä cu noua organizare in
Relatiile dintre Phocas §i facpuni au fäcut deja obiectul mai multor lucräri §i ar fi
inutil sä, revenim aici asupra studiului D-rei Janssen3 • Se poate remarca totu§i cä la
inceputul domniei sale, Alba§trii continuau sä-i fie ostili §i cä il sustineau la tron pe
Germanos, cumnatul fiului lui Mauricius sau pe väduva acestuia, Constantina. Este ceea
ce, färä indoialä, i-a incurajat pe Verzi sä incerce o räscoalä, care a sfir§it cu incendierea
§i jefuirea cartierului aristocratic MfoTJ.
Autoritatea a trebuit sä pedepseascä §i a fäcut-o cu duritate: demarhul Verzilor, Ioan
Krokis, a fost ars de viu4 • · Se pare cä, dupä aceastä cotiturä decisivä a istoriei Bizantuiui: se ~ve§!e o di~~iune
Incepind din acest moment, sau poate putin mai tirziu, cind, cu prilejul unui conflict
in Hipodrom, Phocas, acuzat de facpuni cä träsese din nou prea mult la mäsea, a vrut
sä-i decapiteze pe demarhii Theophanes §i Pamphylus, se remarcä o nouä schimbare in
politica centurionului incoronat. El ii proscrise pe Verzi din funcpile publice5 §i ii
protejä, de aici inainte pe fatä, pe Alba§tri, partizani ai Ortodoxiei ; prin aceasta, el §i
i-a ridicat impotrivä, sub stindardul Verzilor, pe toti monofizitii din imperiu~. Verzii au
devenit astfel aliatii fire§ti ai lui Heraclius. Vicisitudinile acestui räzboi ·civil pot fi
urmärite in cronica lui Ioan de Nikiu ; in Egipt, Alba§trii, dupä ce au confiscat bunurile
lui AristQn1aii.us, prictcn a1 t.upäratului §i al,notabililoi ora§ului ~1cu.1uf, sfir§~sc prk! a
se reconcilia cu adversarii, prin intermediul lui Niketas, locotenentul lui Heraclius7 • Dar,
la Constantinopol, a avut loc o bätälie in toata legea ; urcap pe coräbii apartinind flotei,
Verzii au favorizat debarcarea lui Heraclius §i i-au obligat pe Alba§tri sä se refugieze in '
incinta Sfintei Sofia8 •
1. Theophanes, 1, p. 254.
2. G. Rouillard, L'administration civile de l'Egypte byzantine, p. 207.
3. V. rezumatul comunicärii ei la congresul de la Roma, Sunti delle comunicazioni, p. 48 §i
articolul. ei Les Bleus et les Verts sous Maurice, Phocas et Heraclius, „Byzantion", XI (1936),
pp. 499-536. Cf. ~i recenzia D-lui F. Dölger, „Byz. Zeitschr.", XXXVII, 1937, pp. 542-543
§i replica D-lui Gregoire, „Ann. de l'lnst. Kondakov", X, 1938, pp. 97-lll.
4. L. Pareti, op. cit., p. 309.
5. Chron. Paschale, p. 592; Malalas, p. 368. El imita astfel un vechi edict al impäratului
Marcianus. Este vorba cu sigurantä despre Marcianus §i nu de Theodosius al Il-lea. Cf. Iorga,
op. cit., 1, p. 149.
6. H. Gregoire, Recueil des inscriptions chretiennes d(Asie Mineure, 1, p. 41, in notä.
7. G. Rouillard, op. cit., p. 192. ·.
8. Jean de Nikiou, ed Charles, p. 177, CX 3.
IMPERIU $1 „DEMOCRATIE" IN BIZANT 113
Pentru a-i pedepsi, la 9 octombrie 610, noul impärat a fäcut sä fie ars in Hipodrom
stindardul Alba§trilor, lovindu-i astfel cu un soi de atimie1261 militarä 1 , intocmai cum
Phocas le interzisese Verzilor sä fie TIOAL TEUEa0at §i OTpaTe:ue:a0at !271 . Prin aceastä
rivalitate dintre factiuni pot fi mai bine intelese inscriptiile din Asia Micä, in care. n~e!e
impäratilor §i ale partidelor rivale sint §terse pentru a ~ce loc c~lo~ ale .adversarllor . ~n
declin la Constantinopol, sub domnia unui impärat mthtar, factmmle §t-au conservat m
provincie intreaga lor turbulentä, pinä acolo incit au dat in Egipt, in 647, spectacolul
luptelor civile pe sträzile Alexandriei asediate de arabi3 •
Märirea §i decäderea demelor
theme cu con~entrarea puterilor civile §i militare §i cu autoritatea sporitä a prefectului
ora§ulcl4 - a§adar, lucru desttd de curios, tocmai in epoca in care imperiul se grecizeazä-,
i§i vor pierde demele din ce in ce mai mult imp~rtan~ politicä. §i ~ocialä §i vo~ inc~ta de a
mai fi un factor constitutional ". Marile ora§e dm Onent, Ant1ohia, Alexandria, cazuserä
in miinile"arabilor : era un ferment de agitape popularä care dispärea din viata imperiului.
Sub Heraclizi §i Isaurieni, el va avea, de atunci inainte, o altä configuratie §i se va orienta
spre un nou destin. Mediul rural feudal va intrece, putin cite putin, ora§ul.
mai accentuatä intre demele urbane §i cele suburbane ale Capttalet. Smt Polzttcele,
demele Ora§ului, §i Peraticele, cele de la periferii, de cealaltä parte a Comului de Aur
sau a Bosforului. Chiar §i in acea epocä, notiunea originarä de cartier nu dispäruse ; ea
nu mai era insä o distinctie pur topograficä, ci räspundea de acum unor atributii di.feri~.
o oarecare dependentä a demelor urbane fatä de cele peratice pärea cä mai su~rav1etmse
incä din perioada Imperiului Tirziu5 • Ierarhia bizantinä din secolul al X-lea. 1-a pästrat
amintirea, läsind demarhilor, in cadrul funcpilor de la curte, un rang pur ononfic, d~ §efi
ai Politicelor, o asociatie civilä; dimpotrivä, titlul de democrat este rezervat unor m~lte
personaje ale armatei, domesticilor Scholiilor §i Excubip~or!281 ,. care coman~a~, cu tt~~
militar demele suburbane sau peratice ale Alba§trilor §t Verzilor. Formatmm de ehta
ale ~atei imperiale, Scholiile i§i aveau, de altfel, sediul in periferia ~icä §i in cea ~are
a capitalei ; de unde, färä indoialä, §i legäturile lor cu demele perattce, supuse obhga-
tiilor militare6 • ••
„Dacä- adaugä D-1 abate Vogt, in savantul säu comentariu l~ Gart~~ Ceremonulo~-:
demarhul devenise un personaj pur onorific, exista, pentru a-1 mlocm m aceste fünctn,
1. ManojloviC, op. cit., § III.
2. V. H. Gregoire, op. cit., p. 41 §i „Byzantion", XIII, p. 175. .. .
3 . Jean de Nikiou, ibidem, pp. 187 §i 189, CXVIII 3 §i CXIX 9: Alba§~ll eArauh.con~il
Domentianus, prefect de Fayum, iar Verzii de ducele Menas. Cf. J. G. Mllne, ist. o, gyp
di
under Roman rule, p. 266 §i urm. . .
4. Cf. despr~ acest subiect G. Zoras, Le corporazioni bizan~ine, Roma, 1931, p. 56 ~1 u"f. d"
5. A. Vogt, le livre des Ceremonies, coll. Bude, Commentaire, 1, ~P· 17~18. Dh_esp1r1e. eRem~ ~ ~
aceastll perioadll, cf mai ales Uspenskij, op. cit. §i comentanul ma1 vec 1 a m 1s e a
Cartea Ceremoniilor, ed. de la Bonn, II, p. 28 §i urm.
6. Ibidem, pp. 54-55.
114 NOUAROMÄ
un deuteros, sau secund, care ii conducea, probabil, efectiv birourile. Acest deuteros ii
avea in subordine pe geitonarh sau ~eful de cartier 1, pe cartular, pe notar ~i pe alti
directori de dicasterii, apxovn:c; TOU µtpouc;, apoi pe Ta lTpWTELO, reprezentanti ai
principalelor familii ale demelor ~i. prin urmare, ~efi ai „poporului alb sau ro~u. " 2 Cäci,
dacä ierarhia lor nu fusese modificatä, distributia culorilor se schimbase. Demarhii
Alba~trilor apäreau acum in fruntea factiunii urbane albe, iar demarhul Verzilor se a~eza
in fruntea factiunii ro~ii3 • in cortegiile solemne care traversau capitala cu ocazia marilor
ceremonii civile sau religioase, factiunile sträjuiau drumul impäratului de o parte ~i de
alta ~i il intimpinau, fürä a se putea deduce din ordinea alternantä a Alba~trilor, Verzilor,
Albilor sau Ro~iilor dacä ea oglindea situatia cartierelor pe care ace~tia le reprezentau 4 •
Astfel, autoritatea imperialä reu~ise sä divizeze demele §i sä a§eze diferitele lor
sectiuni sub conducerea inaltilor säi functionari, reducindu-le la un rol mai cu seamä
decorativ 5 . Importanta lor politicä este in declin; daca Iustinian al II-lea incä ii mai
aminte§te, in scrisoarea sa din 687 cätre Papa, pe delegatii din collegia popularia aläturi
de cei ai Senatului §i ai armatei 6 , timpurile eroice erau abolite ; de altfel, chiar jocurile
din hipodrom i§i pierduserä din vogä §i nu mai era nevoie sä fie interzise pentru a
pacifica ora§ul ; sub Constantin al V-lea, cäruia incä ii pläcea sä tinä discursuri in fata
multimii, asigurindu-§i astfel sufragiul opiniei publice7 , intre aclamatiile poporului (rnu
llaou) §i cele ale demelor 8 , deosebirea care se face este tot mai mare, ultimele fiind din
ce in ce mai mult reduse la rolul de figurant pe care li-1 atribuie, douä secole mai tirziu,
Cartea Ceremoniilor.
Discursurile §i strigätele lor fuseserä mereu reglate, potrivit obiceiului bizantin, dupä
un anumit ritm, dar, in secolul al VI-lea, strigätele care le scandau luptele pästrau ceva din
inspiratia spontanä a mi§cärilor masei: Chjiov woE, Chjiov woE, rrpaatvoc; ou cpa(vnm [Z9l,
strigau unii, Btvnoc; ou cpa( vnm [3o1, räspundeau ceilalti 9 . Acum, aclamatiile metrice
se limitau sä-1 salute pe demarh sau sä intoneze pe mai multe voci cintecele de slavä la
adresa impäratului §i a marilor personaje ale curtii. Hotärit lucru, demel~ nu mai au
nimic „democratic".
1. in Cartea Prefectului, ace§ti functionari sint, evident, o supravietuire a organizärii in deme.
Cf. Zoras, op. cit., p. 64, care nu le-a stabilit sensul exact.
2. A. Vogt, ibidem, p. 18. Cf ibidem ed. de l'a Bonn, p. 798 §i urm., lista demnitarilor din
factiuni §i a functionarilor.
3. Le livre des Ceremonies, 1, cap. 1, p. 10.
4. lbidem, p. 76, 98. in relatärile inserate in textul Ci'irfii Ceremoniilor, privitoare Ja primirea
ambasadorilor arabi sau a impäratului Nikephoros Phocas in secolul al X-lea, factiunile sint
mentionate sumar. Cf ed. de la Bonn, pp. 439, 571 §i urm. 0 descriere a jocurilor din
hipodrom in 946, ibidem, p. 588 §i urm.
5. Cf. Bury, The imperial administrative system in the ninth century, p. 105.
6. Diehl, Le Senat et le peuple byzantin, „Byzantion", 1, p. 208. Cf. Etudes byzantines, pp. 304-305.
7. „Byzantion", ibidem, p. 210.
8. Theophanes, 1, p. 441. in Occident, factiunile erau in declin din secolul al V-lea; in aceastä
perioadä, ele nu mai aveau, la Roma §i Cartagina, decit un rol sportiv. Cf Friedlaender,
op. cit., II, p. 341.
9. Cf. P. Maas, „Byz. Zeitschr. ", XXI (1912), p. 34 §i pp. 49-50 despre dificultatea de a data in
ianuarie 532 faimosul dialog dintre heraldul imperial §i Verzi, reprodus de Theophanes. Data
561, aceea a unei noi främintäri a Verzilor impotriva lui lustinian, pare mai verosimilä, §i
aluziile la erezia impäratului mai explicabile in ultimii ani ai domniei. Cf Diehl, Hist. du
Moyen Äge, col. Glotz III, p. 64 in notä.
IMPERIU SI „DEMOCRATIE" IN BIZANT 115
Dar dacä aceasta este evolutia lor, acest cuvint, a cärui semnificatie este incä destul
de evidentä in vremea lui Anastasius sau a lui Iustinian, ar pärea, in sensul säu initial,
cu totul de neinteles in vremea lui Staurakios ; totu§i, sensul etimologic al cuvintului
democrafie este, chiar la Theophanes, absolut clar, atunci cind acesta poveste§te despre
inceputul räscoalei Nika §i insurectia demelor 1 •
Poate cä, pentru a intelege pe deplin semnificatia sa in aceastä perioadä tirzie, trebuie
sä tinem seama de refarmele economice §i sociale intreprinse de Nikephoros, predece-
sorul lui Staurakios. Printre „vexatiunile" impuse supu§ilor säi recalcitranti de acest
dictator fiscal, existä una, a doua, care trebuie sä ne retinä aici atentia. inaintea ultimei
sale expeditii in Bulgaria, impäratul - ne spune Theophanes - i-a inrolat in armatä pe
säraci, pe cei care nu-§i puteau achita impozitele §i, printr-o mäsurä care dädea peste cap
regulile traditionale ale tmßof1~[3 tl, i-a obligat pe vecinii lor mai bogati sä le suporte
cheltuielile de echipare, precum §i taxele inscrise in registre, in contul celor absenti2 .
Nikephoros a fast tratat de cronicari foarte nefavorabil ; ei au fücut din el un tiran fürä
scrupule §i credintä, autorul unui insuportabil regim de inchizitie §i delatiune fiscalä.
Astäzi, pare evident cä aceste acuzatii sint cel putin exagerate; tatäl lui Staurakios, care
aducea in afaceri intreaga experientä a logothetului tezaurului, functie pe care o ocupase
atita timp, a apärat, fürä menajamente, intr-o perioadä criticä, interesele fiscului §i ale
statului. in acela§i timp, el a luptat impotriva celor puternici, laici sau ecleziastici, care
intelegeau sä-§i sustragä veniturile curiozitätii perceptorilor, §i a comandantilor militari,
inclinati sä-i sustinä pe conspiratori §i pretendenti impotriva unui suveran prea autoritar.
Se vede lämurit la Nikephoros repulsia sa fatä de mercenarii care constituiau atunci
grosul fartelor regulate ale imperiului, §i o tendintä de a face apel, pentru apärarea fron-
tierelor, la locuitorii themelor. A doua sa vexatiune nu este atit de diferitä de decretele
lui Iustinfan sau Mauricius, care au ordonat sä fie inscri§i in deme oamenii capabili sä
poarte arme, trimi§i pe Zidurile Lungi, impotriva Barbarilor. Este o mobilizare, un fel
de ridicare in masä, un efart de nationalizare §i, in acela§i timp, de „democratizare" a
armatei bizantine ; se intelege cä nu a reu§it, dar el nu rämine mai putin interesant. Sä
fi fast in temerile lui Staurakios §i in spaima sa de o insurectie popularä, un ultim ecou
al spi;itului de autonomie municipalä, pe care demele il pästraserä atita timp §i in care
absolutismul imperial intilnise, odinioarä, o impotrivire pe cit de tenace, pe atit de
vehementä? 3
Datä fiind interpretarea mai exactä a textului lui Theophanes, care indepärteazä ideea
unei lovituri de stat „democratice" in acea epocä, nu este cazul sä persistäm in ipoteza
iui Bury. Ceea ce putem totu§i retine din aceste consideratii este cä reformeie domniei iui
Nikephoros ar fi sfir§it, poate, prin a crea conditii generale favorabile unei guvernäri
opuse celei a aristocratiei, du§manä a acestui impärat revolutionar §i a fiului säu.
Dar, de acum inainte, partida era ci§tigatä de puterile opuse celei a factiunilor urbane :
cei puternici, marii proprietari laici §i ecleziastici, pe care impäratii din dinastia macedo~
neanä aveau, in curind, sä-i incovoaie §i pe ei sub autoritatea lor implacabilä. Mäsura Im
Leon cel intelept de a aboli, la sfir§itul secolului al IX-lea, prin douä novele, orice putere
1. Theophanes, I, p. 181 : %0crµtxal ÖT]µoxpmfat xal cp6vot [„Democratii corupte §i värsäri
de singe"].
2. Cf. Monnier, Etudes de droit byzantin, „Nouv. rev. hist. de droit frarn;:ais et etranger"' XIX,
p. 91 §i urm. V. §i mai jos, p. 175.
3. Cf. Diehl, Justinien, p. 450.
116 NOUAROMÄ
a curiilor citadine §i a Senatului asupra magistratilor §i a functionarilor a stirnit mirare ;
de comun acord, s-a constatat ca el nu flicea decit sä consacre din punct de vedere legal
„lucrarea timpului §i a practicilor administrative" 1. Episodul „democratic" din timpul
domniei lui Staurakios arata ca epoca in care inca nu totul depindea numai de bunavointa
imperiala, in care inca nu totul era supus vointei principelui, nu era atit de indepartata,
§i ca impäratul Leon avea dreptate sä faca sä dispara de pe „terenul legal" dispozitii
perimate, dar care puteau redeveni periculoase2 •
Cuvintul „democratie" nu a dispärut totu§i din textele bizantine. EI nu mai are legatura
cu demele, a cäror importanta este, fära speranta de intoarcere, abolita, dar §i-a pastrat
nuanta de opozitie fatä de puterea absolutä. Cind Psellos scrie patriarhului Mihail Cerularios,
pe care il considera, de altfel, du§man al impäratului, µwoßaatAEuc; : „Ai un tempera-
ment democratic §i induri greu monarhia (oriµoxpmtx6c; wv avtjp ouaxEpa(vnc; T~v
µovapxlav)" 3 , el nu se ginde§te sa-1 amestece in agitatia populatiei Constantinopolului,
care, in secolul al XI-lea, rämine, pina §i in excesele sale3 , monarhica §i dinastica, cit sä
denunte in el pe adversarul absolutismului imperial, pe care 1-ar vrea limitat prin
prerogativele capului Bisericii.
Existä, a§adar, un intreg capitol de adaugat la evolutia cuvintului democrafie, care a
avut, in Evul Mediu bizantin, un sens pe care Occidentul nu-1 putea cunoa§te; la autorii
din secolul al VI-lea, §i chiar din secolul al IX-lea, el este inca in legatura cu demele,
aceste organizatii locale, reunite prin jocurile de eire §i prin raporturile lor cu impäratul
§i curtea, in puternice factiuni, actionind atit la Constantinopol, cit §i in Antiohia §i
Alexandria, la Thessalonik sau in alte mari ora§e ale Imperiului de Rasarit. Atunci cind
autoritatea imperiafä i§i va fi afirmat, in sfir§it, suprematia, iar in imperiul redus prin
cuceririle Islamului §i invazia slavilor vechiul spirit democratic al TTOAL<;-ului va fi
abdicat in fata absolutismului imperial - dictatura militara instaurata de Heraclizi §i de
Iconocla§ti, care se adreseaza direct poporului prin silentia -, demele nu vor mai fi decit
A
figurante, flira vreo umbra de puterea reafä. In secolul al VI-lea, dialogurile dintre
•
heraldul imperial §i factiunile razvratite evoca §edintele tumultuoase ale unui parlament
revolutionar5 ; in timpul Carfii Ceremoniilor, locul le este reglementat de ierarhia curtii,
iar vocea lor nu se mai ridica decit pentru a scanda aclamatii ritmate in modulatie
oficiafä. Totu§i, atunci cind atotputernicia monarhiei inca mai intilnea vreun obstacol,
atunci cind ambitioasele scopuri ale vreunui principe al Bisericii se ridicau impotriva
hotaririlor imparatului, temperamentul §i atitudinea sa inca mai erau calificate drept
„democratice ".
1. H. Monnier, Les novelles de Leon le Sage, Paris, 1923, p. 10.
2. Cf Spulber, Les novelles de Leon le Sage, Cernautzi, 1934, nov. XLVI et XLVII.
3. L. Brehier, Le schisme oriental du Xle siecle, Paris, 1899, pp. 273-274, 276.
4. Cf Psellos, Chronographia, coll. Bude, 1, p. 101 §i urm., insurectia din 1042 impotriva lui
Mihail al V-lea : nu mai este vorba aici despre deme.
5. Iorga, Hist. de la vie byzantine, I, p. 154: „demagoria" reprodusa de Theophanes este
„o adeväratä scena de parlament iacobin". Cf despre acest subiect observatiile D-lui Gregoire,
Inscriptions grecques chretiennes d'Asie Mineure, 1, 1008, in legatura cu o sentinta data de
proconsulul Asiei la Efes, catre 441 : „Diversele strigate ale auditoriului erau, de fapt, inscrise
in procesul verbal... Acest procedeu pare mai putin generator de zarva, daca se tine cont de
rolul jucat de aceste manifestatii in intreaga viatä publica; senatul vota prin aclamatii, poporul,
in eire, i§i exprima in acest fel vointa".
IMPERIU SI „DEMOCRATIE" IN BIZANT 117
Straniu destin al acestui cuvint, care avea sä cunoasca, dupa mai multe secole de
uitare, o resurectie in alte timpuri §i alte locuri, afäturindu-se revolutiilor politice din
secolul al XVIII-lea, dupa ce strabätuse rena§terea studiilor clasice §i reforma sentimen-
tului religios.
Nu a§ putea termina aceastä schita, atit de imperfecta §i de scurtä, decit exprimind
dorinta ca alte cercetari, mai aprofundate, sä ne faca mai bine cunoscutä originea §i
organizarea demelor in Imperiul Bizantin §i ca enciclopediile, care au consacrat lungi
articole sensului antic §i modern al democratiei, sä tina cont, de aici inainte, de
semnificatia sa atit de speciafä in Imperiul Bizantin, a carui importanta pentru studierea
cuvintului §i a evolutiei sale se de~valuie mai considerabila decit se putea banui 1 •
Note # comentarii
[ 1] Primul congres de studii bizantine a fost organizat la initiativa lui N. Iorga, s-a desfä§urat la
Bucure§ti, intre 14 §i 20 aprilie 1924 §i a avut printre participanti unele celebritäti interna-
tionale ale domeniului, precum: Ch. Diehl, L. Brehier, G. Millet, H. Gregoire, W. Ramsay,
B.D. Filov, G. Sotiriou, E. Peterson, N.P. Kondakov (ultimul fiind socotit „patriarhul
studiilor de artä bizantina"). Dintre istoricii romäni au fost prezenti, aläturi de N. Iorga,
Gh.I. Bratianu, V. Pärvan, N. Banescu, C. Marinescu, V. Grecu, G. Bal§ §.a. (cf N. Iorga,
Orizonturile mele. 0 viafii de om a$a cum a fost. Editie de Valeriu Räpeanu §i Sanda
Räpeanu, Bucure§ti, 1984, pp. 159-162; C. Marinescu, Compte rendu du premier Congres
international des etudes byzantines, Bucarest, 1925).
[2] Titlul original in limba franceza: Le Senat et le peuple byzantin aux VII" et VIII" siecles.
[3] Titlul original in limba franceza : Privileges et franchises municipales dans l 'empire byzantin,
Paris, Librairie Orientale Geuthner, Bucure§ti, Editura Cultura Nationala, 1936.
[4] V. supra, nota [11], cap. II, Distribufia aurului $i cauzele economice ale diviziirii lmperiului
Roman.
[5] Staurakios, fiu §i asociat la domnie al lui Nikephoros 1 (802-811). Theophanes Confesorul,
un opozant al imparatului, ni-1 prezinta total defavorabil pe cel din care basileul i§i fäcuse un
succesor ; „nici prin infäti§are, nici prin fortä, nici prin mintea sa nu era potrivit pentru o
demnitate a§a de inalta" (Theophanes, Chronographia; apud S. B. Da§kov, fmpiirafi bizantini.
Traducere de Viorica Onofrei, Dorin Onofrei, Bucure§ti, Editura Enciclopedica, 1999, p. 125).
Grav ränit in timpul campaniei din Bulgaria (811, vara), Staurakios nu s-a mai refäcut. Infirm,
el a fost totu§i proclamat impärat la Constantinopol, dar nu a putut conduce efectiv. Tronul
Bizantului a fost ocupat de Mihail 1 Rangabe (811-813), ginerele lui Nikephoros 1 - ridicat la
aceasta demnitate in Hipodrom de armata §i Senat, iar apoi incoronat la Sf'mta Sofia de
patriarhul Nikephoros. Potrivit observatiei lui Georg Ostrogorsky, Mihail 1 este cel dintii
imparat care poartä un cognomen (cf. Louis Brehier, Vie et mort de Byzance, Paris, Albin Michel,
1969, pp. 91-92; Georg Ostrogorsky, Geschichte des byzantinischen Staates, München,
C.H. Beck'sche Verlagsbuchhandlung, 1940, pp. 135-136 §in. 1, p. 136). in legatura cu
1. D-l H. Gregoire banuie ca regimului partidelor i s-a pus capat sub Constantin al III-lea, dupa
641: „este un fapt ca, dupa 641, nu se mai gaseste nici o urma a rolului politic al culorilor in
Circ" (Notules epigraphiques. „Byzantion". XIII, 1938, p. 175). I-a lichidat CU adevärat
acest impärat pe Alba§tri §i Verzi? Trebuie totu§i notata o coincidentä. Tot dupii 641 ince-
teaza la Constantinopol distribuirea catre poporul capitalei a „piinilor politice". Cf mai
departe, p. 131. Or, este evident ca una nu merge fära cealalta; existä, de asemenea, o legatura
cu noile legi fiscale referitoare la populatia ora§elor, v. ale mele Privileges et franchises
municipales, pp. 95-96.
 118 NOUAROMÄ
St.aurakios §i CU tragicul sau Sfir§it, V. §i studiul lui Gh. Brätianu, Politica jiscalii a lui
':'tkephoros l (802-Bll) sau Ubu Rege fn Bizanf, din partea a doua a prezentei carti.
[6] Impäräteasa Irina (797-802), singura basilisä din istoria Bizantului, a fost sotia lui Leon al
IV-lea Khazarul (775-780) §i mama lui Constantin al VI-lea, pe care 1-a tutelat ca regentä
C?80-797). ~cesta a §i fost, de altfel, principalul motiv al singerosului conflict dintre mamä
~1 ~u, termmat, ~upä mai multe evenimente (infringerea lui Constantin de cätre bulgari - in
mhe 792 - m~tllarea d~ c~tre. imparat a fraplor säi, acuzati de complot, impopularitatea
c~esc:nda a lm Co~stant1.n I~ rmdul trupelor din thema Armeniakon, care, initial, il spriji-
rusera, a doua sa casätone, m anul 795 - foarte rau primitä de toti demnitarii - cu 0 femeie
din anturajul lrinei, dupä un divort considerat ilegal etc.), prin rästurnarea §i mutilarea
pr~n orbire a l~ Constantin al VI-lea. Aceste acte au fiicut din Irina, potrivit caracterizärii
lu1 ~harles D1ehl'. ~~ototipul femeii dominate de pasiunea puterii, intrigantä, perfidä §i
cruda. ~ontrar op1rue1 ~elor mai multi istorici, bizantinistul G. Schlumberger ne-o prezintä
favorab1l: „Era o feme1e nascutä, intr-adevär, pentru tron, de o inteligenta virilä, admirabil
dotatä cu toate ~alitätile care se cer marilor suverani, §tiind sä vorbeascä poporului, inzes-
~~tä .cu un curaJ perfect §i ~u un admirabil sin~e rece" (cf Les fies des Princes, le palais et
l e?lt~e de Bla~hernes, Pans: 1?~5, passim). In anii cit a cirmuit Bizantul (perioadä care
co~nc1de c~.ult1ma parte a cnze1 iconoclaste §i restabilirea cultului icoanelor, act consfintit
p~m Conc1hul de la Niceea, din anul 787, dar care avea sä devinä efectiv de abia in 843),
Irma a conceput douä proiecte matrimoniale, ambele din ratiuni politice. Primul - care
u~ärea r~a~ucerea no~dulu~. Italiei in s~era bizantina de influenta, din care peninsula ie§ise
prm cucennle france dm ann precedent1 - avea in vedere cäsätoria lui Constantin al VI-lea
fiul basilisei, cu Rothru~a.' fiica lui Carol cel Mare (768-814). in anul 781 (782), intelegere~
era perf~ctatä. ~ar: „poht1ca desfiicu ceea ce tot politica fäcuse" (Ch. Diehl). Al doilea plan,
prea putm veros1md, legat de momentul sosirii la Constantinopol a unei ambasade a lui Carol
cel Mare, car~ solicita din partea Bizantului recunoa§terea titlului sau imperial (dobindit
la 25 decembne 800), preconiza cäsätoria impäratului franc cu Irina, uniune matrimonialä
c_:u:~ ar ~.putut duce, potrivit unei credinte foarte räspindite in epocä, la reconstituirea uni-
tätn lumn r?mane (o~bis romanus). Nu se iitie insä dacä acest proiect a existat in realitate.
Sursele occ1dentale dm epocä nu il amintesc nicäieri, iar singura relatare bizantina care n
men~oneazä (inregistrind doar un simplu zvon) este aceea a lui Theophanes Confesorul in
~romca sa. Despre mäsurile de politicä interna ale impärätesei §i imprejurärile detronarii
e1 d~ cätre o conspirati.e de palat, v. §i studiul,dtat al lui Gh. Brätianu (Warren Treadgold,
A Htstory ofthe Byzantme State and Society, Stanford University Press, Stanford, California,
1997 '. pp. 174-226 §i passim; Louis Brehier, op. cit., p. 85 §i urm. ; Georg Ostrogorsky,
op. elf., pp. 118-128).
[7] in vara an~lui ~11, im~äratul.N'._kep~oros I a organizat o mare campanie impotriva bulgarilor,
care deverusera totma1 amenmtaton pentru Imperiu, in urma uniunii, realizatä sub conducerea
lui ~· ~int~e ?ulgarii ~in P~onia (care sprijiniserä, in 796, campania francilor impotriva
avanlor) §I ce1 dm Moes1a. Phska, re§edinta hanatului, a fost cuceritä de bizantini §i, apoi,
~sä. ~anul Krum (803 ?-814) a cerut pace, dar basiJeuJ a acceptat numai o supunere necondi-
t10natä, :eea ~e~ a fiicut ca ostilitätile sä continue. Dintr-o eroare tacticä a lui Nikephoros,
armata b1zantma s-a lä~at atrasä in defileuJ de la Värbiski (Verbita), unde, la 26iulie 811 a
f~st complet nimicitä. In bätäJie a cäzut §i impäratul. Dupä un obicei barbar, care semnif;ca
d1strugerea corporal~ §i simbolicä a adversarului §i, totodatä, legitimarea victoriei obtinute,
Krum a or~.onat c,'.1 d~n cra~iul invinsului sä i se facä o cupä pretioasä, montatä in aur, dupä
ce c~pul taiat al mvms~l~1 fusese expus in virful unei sulite (John V.A. Fine, The Early
Medieval Balkans. A Crtttcal Survey from the Sixth to the Twelfth Century Ann Arbor The
Uni:ersit~ ?f Michig.an Press, 1997, pp. 95-99; Georg Ostrogorsky, op. ctt., pp. 134-i35;
Loms Breh1er, op. ctt., pp. 93-94; pentru semnificapa simbolicä a decapitärii adversarului
IMPERIU SI „DEMOCRATIE" IN BIZANT 119
in culturiJe premoderne, v. Paul-Henri Stahl, Histoire de la decapitation, Paris, P. U .F., 1986,
pp. 91-101 §ipassim. Pentru acelea§i detalii, v. studiul citat al Jui Gh. Brätianu §i nota [2]).
[8] Dynatoi (öuvarn(), cu sensul de „puternici", a fost folosit mai ales in perioada Bizantului de
mijloc (sec. VII-XI). Ascensiunea „dynatoi" (sinonimä cu procesul de feudalizare a Imperiului
Bizantin) a insemnat declinul comunitätilor säte§ti de „paroikioi", ceea ce a subminat baza
de recrutare a armatei imperiale. in secolele IX-X, „dynatoi" au inceput sä manifeste
tendinte de autonomie fatä de puterea centralä. imparatii dinastiei macedonene au sesizat
pericolul §i au luat unele mäsuri de stopare a fenomenului (Louis Brehier, Civilizafia
bizantinii. Traducere din limba francezä de Nicolae Spincescu, Bucure§ti, Editura Stiintificä,
1994, p. 133; Georg Ostrogorsky, op. cit., p. 192 §i urm. ; The Oxford Dictionary of
Byzantium, vol. 1. Editor in chief, Alexander Kazhdan, Oxford University Press, Oxford and
New York, 1991, p. 668).
[9] Instaurarea dinastiei Isauriene (impropriu numitä astfeJ, de vreme ce originea ei era armeanä),
o datä cu domnia lui Leon al III-lea (717-740), a insemnat declan§area mi§carii impotriva
icoanelor. Lupta dintre iconocla~ti (i:1xovoxMaT01 = „distrugätorii de icoane") §i iconoduli
(nxovoöouflot = „slujitori ai icoanelor") sau iconojili (nxovo<p(fli:i; = „ adoratori ai
icoanelor") a dominat istoria Bizantului vreme de aproximativ un secol §i jumätate. Aceastä
confruntare nu a fost doar una pur religioasä. Ea a reprezentat o manifestare a tendintelor de
laicizare a statului §i de formare a unei aristocratii militare, proprietarä de domenii. Caracterul
reJigios al fenomenului nu este cel mai important, dar este cel mai evident. Cultul icoaneJor,
impotriva cäruia impäratii isaurieni au declan§at un adevarat räzboi, era foarte vechi in
Bizant. Icoanele fiicätoare de minuni (taumaturgice), socotite de origine divinä (icoana
Maicii Domnului, pictatä de Sf. Luca, icoana lui Iisus Hristos de Ja Ierusalim) §i icoaneJe
achiropiite (nefiicute de mina omului) au contribuit la expansiunea acestui cult, mai ales ca
icoanele §i-au gäsit adoratori §i printre impäratii de la Constantinopol. Pornind de la vechile
principii ale cre§tinismului §i de la una din poruncile Decalogului („Sä nu-ti faci chip cioplit
§i nici [la] vreo altä asemänare a vreunui lucru sä nu te inchini"), iconocla§tii considerau
icoanele drept idolatrie. Era pentru prima datä in istorie cind o disputä de acest tip zguduia
ordinea unui mare stat. Manifestäri iconoclaste existaserä §i inainte de secolul al VIII-lea. in
veacul al VI-lea, bunäoarä, Ja Edessa, in Armenia, militarii au distrus icoanele din biserici.
impäratii isaurieni n-au fiicut decit sä dezvolte mai vechile tendinte iconoclaste, alimentate de
celelalte reJigii monoteiste orientale, iudaismul §i IsJamuJ, care nu admiteau, nici eJe, acest
cuit. Leon al iII-lea Isaurianul, cel care a inaugurat, in 726, räzboiul impotriva icoanelor, a
fäcut-o, probabil, din ratiuni de stat, pentru a-i apropia mai mult de imperiu pe supu§ii säi
din partea de räsärit a Asiei Mici, unde iconoclasmul era foarte puternic. CauzeJe mi§carii
iconoclaste au fost multiple : religioase (inmultirea icoanelor §i preschimbarea unui cult
normal pinä atunci in idoJatrie, la care se cuvine adäugatä puternica influentä orientalä in
Imperiu, de dupä instaurarea dinastiei Isaurienilor), politice (conflictul dintre stat §i Bisericä,
in ipostaza monasticä a acesteia), econmnice (concurenta dintre acelea§i instante) etc. Printre
speciali§tii mai vechi §i mai noi in istoria Bizantului nu existä un consens cu privire la
ponderea fiecäreia din aceste motivatii: bunaoarä, dacä pentru C. Paparrigopoulos, icono-
clasmul a fost cu precädere un fenomen social §i politic (interpretare apropiatä de aceea a lui
C. N. U spenski, potrivit cäruia cauza predominantä a mi§carii a constituit-o politica impära-
tilor isaurieni de ingrädire a proprietätii funciare monastice), pentru A. Lombard, interzicerea
icoanelor a avut, esentialmente, un caracter religios. Aceastä dezbatere sugereazä ca icono-
clasmul a fost un fenomen extrem de complex, pina astäzi greu de clarificat in toate aspectele
sale. Domnia lui Constantin aJ VI-lea §i, apoi, a imparätesei Irina (v. supra, nota [6]) au
marcat revenirea la cultul icoanelor, act consfintit de cel de-al 11-lea Conciliu de la Niceea
(787) (Alain Ducellier, Bizantinii. Jstorie # culturii. Traducere din limba francezä de Simona
Nicolae, Bucure§ti, Editura Teora, 1997, p. 14; Andre Grabar, Jconoclasmul bizantin.
120 NOUAROMÄ
Dosarul arheologic. Traducere, prefata §i note de Daniel Barbu, Bucure§ti, Editura
Meridiane, 1991, passim; A.A. Vasiliev, Histoire de !'Empire Byzantin. Traduit du russe
par P. ~rodin et A. Bourguina. Preface de M. Ch. Diehl, de !'Institut, Tome I (324-1081),
Paris, Editions A. Picard, 1932, p. 333 §i urm; Stelian Brezeanu, O istorie a Imperiului
Bizantin, Bucure§ti, Editura Albatros, 1981, p. 58 §i urm. ; pentru un rezumat sintetic al
chestiunii, v. Denis A. Zakythinos, Byzantinische Geschichte, 324-1071, Hermann Böhlaus
Nachf. Wien-Köln-Graz, 1979, p. 102 §i urm. §i The Oxford Dictionary of Byzantium, vol.
II, pp. 975-976).
[ 10] „Legile stramo§ilor §i democratia".
[ 11] Henri Monnier (1851-1920), istoric al dreptului bizantin, colaborator permanent Ja „Nouvelle
Revue Historique de Droit Fran9ais et Etranger". Principalele sale studii apärute aici intre
anii 1892 §i 1915 au fost reunite in vol. Etudes de droit byzantin, London, Variorum, 1974,
cu o introducere de N. Sovronos. Lucrarile consacrate activitatii legislative a impäratului
Leon al VI-lea cel intelept (sau Filosoful) au aparut, de asemenea, postum, in vol. Les
novelles de Leon le Sage, Bordeaux, Paris, 1923.
[12] Justinien et la civilisation byzantine au VI' siecle (in franceza in text). Cartea a aparut la
Paris, in anul 1901.
[13] N. Iorga, Histoire de la vie byzantine. Empire et civilisation d'apres les sources, Bucarest,
1934. Tradusa §i ingrijitä de Maria Holban, varianta in limba romänä (lstoria viefii bizantine.
Imperiul $i civilizafia dupa izvoare) a aparut la Bucure§ti, Editura Enciclopedica Romäna,
1974.
[14] Ekklesia (fxxt.Eaw) era adunarea tuturor cetatenilor din Atena. Se intrunea de 40 de ori pe
an, pe colina Pnyx §i reprezenta puterea suverana, pentru ca orice decizie care angaja cetatea
cerea un vot popular. Decretele adunärii, numite „psephismata", oglindesc numeroasele
chestiuni asupra cärora se pronunta „ekklesia" : consecintele tratatelor, masuri de ordin
financiar, introducerea unor culte noi, atribuirea dreptului de ceratenie sau atribuirea de
recompense onorifice, adoptarea unor noi dispozitii legislative cu conditia de a nu fi.contrare
celor existente. Adunarea cetatenilor se pronunta asupra proiectelor propuse de ßoufl~
(„boule") §i asupra amendamentelor propuse de oratorii care luau cuvintul. Votul se facea
prin ridicarea miinii, procedeu numit cheirotonia. Cazurile grave, precum ostraci~area erau
votate secret. „Boule" era elementul-cheie in democratia ateniana. Avea 400 de membri cind
a fost fondatä de Solon, apoi 500, in timpul lui Clisthenes, alegerea acestora avind loc anual,
prin tragere la sorti. Nimeni nu putea fi ales in „boule" mai mult de doua ori. Functia de baza
a acestei adunari era de a pregäti hotäririle care urmau sä fie supuse votului „ekklesiei ".
Aceste proiecte legislative (in termenii actuali) se numeau probouleumata. in afara de puterea
de initiativa, „boule" controla toata viata cetatii, activitatea judiciara, financiara, militara,
situatia arsenalelor §i construqia de nave, politica externa, de ea depinzind relatiile cu alte
ora§e-state grece§ti, tratatele de pace §i de aliantä etc. Organ esential al democratiei ateniene,
„boule" a jucat un rol esential in istoria acestei cerati (Claude Mosse, Dictionnaire de la
civilisation grecque, Bruxelles, 1992, pp. 91-94, 176-179).
[15] Koinon (xotvov) era adunarea provincialä a Asiei Minor in timpul stäpinirii romane, formata
din reprezentanti ai ora§elor din regiune, care se intrunea anual §i decidea in problemele de
interes comun ale locuitorilor.
[16] Ioan, episcop de Nikiu (Egipt, secolul al VIII-lea), este autorul unei cronici, Istoria Egiptului,
scrisli probabil in limba greaca. Manuscrisul s-a pastrat intr-o versiune etiopianli §i arabli.
Episcopul i§i incepe naratiunea de la Facerea lumii, continuind-o cu istoria egipteanä a
faraonilor, a grecilor §i a romanilor, pina la cucerirea musulmanä a Egiptului (primajumatate
a secolului al VII-lea). Cronica ofera - §i in aceasta rezida importanta ei deosebitli - unele
informatii ce nu pot fi gasite in alte izvoare. Istoria Egiptului a episcopului Ioan a cunoscut
mai multe editii (Paris, 1883, Oxford, 1902, Londra, 1916, Berlin, 1971) (cf Georg
Ostrogorsky, op. cit., p. 53).
IMPERlU .SI „DEMOCRATIE" IN BIZANT 121
[17] Monofizismul (monos = unic, physis = natura), doctrinli religioasa din secolul al V-lea,
consideratli eretica, ce sustinea existenta, in Iisus Hristos, a unei singure naturi, divine.
Potrivit interpretärii oficiale a credintei, formulatli de Conciliul ecumenic de Ja Niceea (325),
in Iisus Hristos existä douli naturi, una divinä, alta umana, dar o singura persoanä (hypostasis),
persoana divinli a lui Dumnezeu. Legatura dintre cele doua naturi este de uniune ipostatica
(hypoftatike henosis). Räminind deosebite, cele doua naturi ale lui Hristos sint totu§i unite
prin misterul intruplirii. Aceasta doctrina, numita a homoousiei (a consubstantialiratii dintre
Tara §i Fiu) nu a scutit cre§tinismul de tulburari. in jurul naturii lui Iisus Hristos s-au purtat
numeroase discutii, certurile hristologice (arianism, nestorianism, monofizism) marcind puter-
nic primele secole de istorie bizantina. Doctrinarul monofizismului a fost Kiril, patriarhul
Alexandriei (412-444). Pentru acest reprezentant al §colii mistice din metropola egipteanä,
„natura unicli a Logosului intrupat" nu presupunea absenta absoluta, in Iisus Hristos, a
naturii umane, ci diminuarea ei, prin „absorbtie" de catre natura divina superioara. in evo-
lutia acestei erezii s-a ajuns §i la un alt inteles, care absolutiza natura divina a Mintuitorului,
negindu-i umanitatea. Aceasta a fost interpretarea radicalä a arhimandritului Euthyches.
Victorios in Conciliul ecumenic de Ja Efes (431), monofizismul a fost condamnat in Conciliul
de la Chalcedon (451). Erezia a rämas insa puternica in provinciile bizantine orientale, unde,
de fapt, se nascuse §i se dezvoltase. incercarea impäratului Zenon (476-491) de a concilia
ortodoxia (altfel spus, canonul credintei) cu monofizismul, printr-un compromis sintetizat in
decretui din anul 482, numit Henotikon ( = unitate), a agravat conflictul, ducind la constituirea
(secolul al VI-lea), in Egipt, Siria §i Armenia, a unor Biserici „nationale", cu o ierarhie
proprie. Biserica egipteana a renuntat la liturghia in limba greaca §i a adoptat ca limbä de cult
limba coptä (Paul Lernerle, Istoria Imperiului Bizantin. Traducere de Nicolae Serban-
-Tana§oca, Bucure§ti, Editura Teora, 1998, p.48; A.A. Vasiliev, op. cit., I, pp. 126, 127,
134, 135-139, 199-203; Stelian Brezeanu, op. cit., p. 236).
[18] in Florenta medievalä, „artele majore" (arte maggiore) reprezentau denumirea celor §apte
bresle considerate mai importante (a judecatorilor, notarilor §.a.m.d.) (David Nicholas,
The Evolution of the Medieval World, 312-1500, Longman, London and New York, 1996,
ed. a 3-a, p. 304).
[19] Muscadinii (Moscadinii) Directoratului este numele dat tinerilor excentrici §i non-conformi§ti
din aceasta perioada, in frunte cu Freron, din cauza obiceiului lor de a folosi parfum de mosc
(Grand Larousse Encyclopedique, T. 7, Paris, 1963, p. 602).
[20] Tammany Hall, organizatie politica cu caracter democratic de intrajutorare, fondata la New
York in 1789, dar asociata, la finele secolului al XIX-lea §i inceputul secolului XX, cu
coruptia §i abuzul de putere. Numele cladirii in care i§i avea sediul aceasta institutie
(Tammany) este cel al unui §ef indian din tribul Delaware (Webster's Encyclopedic Unabridged
Dictionary of the English Language, Gramercy Books, New York, 1996, p. 1940).
[21] „Verzi mai tineri".
[22] in secolele IV-V, in contextul presiunii continue exercitate de triburile germanice asupra
frontierelor Imperiului Roman §i al inceputului stabilirii lor in Imperiu, numero§i comandanti
de neam germanic au patruns in arinata romana, unii (ca, bunäoara, vandalul Stilicon,
francul Arbogast sau Ricimer) ajungind chiar la functii foarte inalte. Din acest motiv, unii
speciali§ti ai Antichitatii tirzii (F. Lot §i altii) nu au ezitat sa vorbeasca de o adevaratä
„barbarizare" a armatei. impäratul Theodosius I (379-385) a fost unul dintre cei care au
recurs pe o scara mare la acest procedeu, inrolind un mare numär de goti, pe care i-a a§ezat
ca foederati in provincia Tracia. Cu sprijinul lor, impäratul a obtinut victoria impotriva
legiunilor rasculate din Apus, care il proclamasera imparat pe Eugenius (394). in ultimul
deceniu al secolului al IV-lea §i Ja inceputul secolului al V-lea, gotii au· provocat mari
tulburäri in partea de Rasärit a Imperiului, statul roman fiind in pericol de a se dezmembra.
intre gotii propulsati in functii inalte a fost §i Gainas (din ramura vizigotilor), magister
militum per Orientem, in timpul domniei lui Arcadius (395-408). in anul 399, acest barbar
 IMPERIU SI „DEMOCRAflE" IN BIZANT 123
122 NOUAROMÄ

[31] Epibole (tmßolltj) sau adjectio, institutie fundamentalä a sistemului fiscal bizantin, veche,
care era, de fapt, prin functia pe care o exercita, comandantul tuturor fortelor militare din
dar generalizatä in timpul lui Iustinian I, se sprijinea pe un principiu care limita sustragerea
Räsärit, avind o autoritate de facto asupra intregului Imperiu, a sprijinit tulburärile provocate
de la plata impozitelor: solidaritatea fiscalä. Unitatea fiscalä (impozabilä) era constituitä de
de ostrogotii colonizati in Phrygia (Asia Micä), condu§i de Tribigild. Profitind de evenimente,
sat, membrii comunitätii fiind räspunzätori, in comun, de plata integralä a impozitului
Gainas a intrat cu trupele sale in Constantinopol. La 12 iulie 400, populatia ora§ului, grupatä
datorat statului, inclusiv pentru päminturile abandonate sau neproductive. Impozitul global,
in deme, s-a räsculat impotriva gotilor, ucigind 7000 dintre ace§tia, Gainas a fost nevoit sä
se refugieze la hunii din nordul Dunärii, unde a fost ucis (sfir§itul anului 400) (Roger pe fiecare comunitate ruralä, era fixat de autoritäti dupä suprafata de teren §i numärul
familiilor constitutive. La rindul lor, organele säte§ti repartizau suma pe membrii comunitätii;
Remondon, La Crise de l 'Empire Romain. De Marc Aurele aAnastase, Paris, P. U .F., 1970,
pp. 192, 195, 209, 210). pentru cei care päräseau satul pläteau toti ceilalti. Apogeul acestui sistem a coincis cu peri-
oada Bizantului de mijloc (secolele VII-X), cind statul bizantin a avut in täränimea liberä un
(23] Invazia condusä de Zabergan, chaganul cutrigurilor, trib de origine turanicä, a avut loc
sprijin important. Ulterior, sistemul a decäzut, fiind inlocuit la inceputul secolului al IX-lea de
in iarna anului 558. Invadatorii (in rindul cärora, aläturi de cutriguri se gäseau §i gepizi,
impäratul Nikephoros I (802-8ll) cu un impozit nou, allelengyon (The Oxford Dictionary of
slavi §i bulgari) au trecut Dunärea, au jefuit Tracia §i Macedonia, ajungind pinä la portile
Byzantium, vol. I, p. 709; Stelian Brezeanu, op. cit., p. 223; Louis Brehier, Les institutions
~onstantinopolului. Iustinian a flicut apel la generalul Belisarius, care i-a infrint pe cutriguri.
de l'Empire Byzantin .... , pp. 204-205). Aceastä substitutie a fost analizatä de Gh. Brätianu in
In anul 558, sint mentionati pentru intiia datä la granitele Imperiului avarii, de neam turcic.
studiul citat la nota [5], publicat in partea a doua a prezentei cärti (pentru continutul noului
Cäpetenia lor, chaganul Baian, i-a cerut lui Iustinian I ingäduinta de a se a§eza dincolo de
impozit numit allelengyon, v. nota [26) Ja textul aceluia§i, Studii asupra aprovizioniirii
Limes, dar a fost refuzat (A.A. Vasiliev, op. cit., I, pp. 184-185).
[24] Constantinopolul, care pentru bizantini era „Ora§ul", „Ora§ul imperial" sau ,,impäräteasa Constantinopolului $i monopolul grfului fn epoca bizantinii $i otomanii, din partea a doua).
cetätilor", avea fortificatii puternice, care 1-au flicut, secole la rind, inexpugnabil. in afara
zidului injtial, cel al fondatorului Constantin cel Mare, i s-au adäugat, de-a lungul timpului,
§i altele. In urma cre§terii demografice, ora§ul se extinsese, iar imperativele strategice erau,
cu trecerea anilor, tot mai severe. Tehnica de luptä progresase, du§manii erau tot mai multi
§i mai agresivi. „Noua Romä" stimula elanul de cucerire al tuturor neamurilor care se
revärsau din nesfir§ita stepä asiaticä. impäratul Theodosius al II-lea a construit ziduri noi in
anul 413 (completate in 439 §i 447), care mergeau de Ja Marea Marmara Ja Cornul de Aur.
Aveau o lungime de 6 km §i §apte poqi mari, cea mai vestitä fiind Poarta Auritä. Zidurile
erau intreite. Ce! interior era inalt de 11 m §i avea 96 de turnuri, cu inältimea de 20 m. Un
§ant de 15-20 m lärgime proteja zidurile. in anul 505, Anastasius I a construit a§a-zisul „Zid
Lung", Ja 40 de km de capitalä, zid care sträbätea o distantä de 80 km, de la Marea Marmara,
pinä la Marea Neagrä (cf Raymond Janin, La Constantinople byzantine, developpement
urbain et repertoire topographique, Paris, 1950, passim).
[25) Pagarhii erau functionari civili, §efi ai administratiei financiare locale, conducätori ai
pagarhiilor, subunitäti ale eparhiilor, acestea din urmä fiind unitäti administrativ-teritoriale
in Egipt, instituite prin reorganizarea Imperiului de cätre Iustinian (Louis Brehier, Les
institutions de l'Empire Byzantin, Paris, Albin Michel, 1970, p. 97; idem, Civiliza/ia
bizantinil ... , p. 128; de asemenea, H. I. Bell, The administration of Egypt under the
'Umayyad Khalifs ', „Byzantinische Zeitschrift", XXVIII (1928), p. 279).
[26) Termen medical, „atimia" (de Ja etimonul grec thymos = „spirit") se define§te ca „absentä
a manifestärilor afective, frecventä in schizofrenie" (Florin Marcu, Noul dic/ionar de
neologisme, Bucure§ti, Editura Academiei Romäne, 1997, p. 150). in text, cuvintul are, flirä
indoialä, un sens figurat, semnificind deposedarea Alba§trilor de atributele militare ale
organizatiei lor.
[27] TTOAlTELica0m = „sä träiascä liber in ora§" sau „sä ia parte Ja conducerea cetätii"; aTpa-
TEUEcr9at = „a servi ca soldat", „a lua parte Ja luptä".
[28) Scholiile, unitäti militare de infanterie sau cavalerie din garda Palatului. Excubi/ii sau
Excubitorii, erau, de asemenea, un corp de militari din garda Palatului, creat de Leon I, in
jurul anului 468. Brau recrutati dintre isaurieni §i pu§i sub comanda unui comes („comite").
Din a doua jumätate a secolului al VII-lea, cind s-a instituit, treptat, regimul themelor,
excubi/ii §i-au sporit efectivele §i importanta. Ei au constituit un corp (tagma) al armatei
centrale cantonate in Constantinopol sau in preajma capitalei. Ca §i Scholiile, erau condu§i
de un domestic (Louis Brehier, Les institutions de l'Empire Byzantin ... , pp. 285-286).
[29) „Prinde-1 [inhatä-1) aici, prinde-1 aici, Verdele nu se aratä".
[30) „Albastrul nu se aratä".