Cel mai mare scriitor al Romaniei pana la Mihai Eminescu si cel mai reprezentativ exponent al pasoptismului este Vasile

Alecsandri (1819-1890). A fost poet, dramaturg, prozator, folclorist, om politic, ministru, academician roman, creator al teatrului romanesc si al literaturii dramatice in Romania, personalitate marcanta a Moldovei si apoi a Romaniei de-a lungul secolului al XIX-lea. Viata lui Vasile Alecsandri pare a fi ocrotita de adversitatea malitioasa a destinului. Fiu al medelnicerului Vasile Alecsandri (ajuns mai tarziu vornic) si al Elenei Cozoni, se naste la Bacau pe 14 iunie 1819. A studiat in casa parinteasca cu calugarul maramuresean Gherman Vida, apoi la Iasi si mai apoi la Paris, unde, dupa cateva incercari nereusite in domeniul medicinii si ingineresc, se consacra literaturii. Dupa intoarcerea in Moldova, participa la toate initiativele tovarasilor sai de generatie: director al teatrului din Iasi impreuna cu C.Negruzzi si M.Kogalniceanu, colaborator la Dacia literara si Foaie stiintifica si literara (Propasirea), redactor si proprietar al Romaniei literare. A luat parte la miscarea revolutionara de la 1848 in Moldova, redactand unul dintre documentele ei programatice (Protestatie in numele Moldovei, a omenirei si a lui Dumnezeu) si a petrecut un an in exil in Franta. Intors in tara ia parte la luptele pentru Unirea Principatelor, se numara printre devotatii lui Al. I.Cuza, fiind numit deputat si ministru in mai multe randuri. Isi sfarseste viata ca ambasador la Paris. Se stinge din viata la data de 22 august 1890 si este inmormantat la Mircesti. Opera sa se desfasoara ascendent in lungul a aproape cinci decenii. Debuteaza cu nuvela Buchetiera de la Florenta in Dacia literara (1840) si pieseta Farmazonul din Harlau, jucata pe scena sectiei romanesti a teatrului iesean. Scrierile sale, poezii lirice si epice, proza memorialistica si de fictiune, comedii, drame, monoloage comice, sunt in multiple sensuri reprezentative pentru timpul in care a trait. Alecsandri este un scriitor angajat, inspirat de marile probleme ale vremii, si, in acelasi timp, un artist subtil, capabil de a observa lumea inconjuratoare fara scepticism. Intr-un text din 1866, T.Maiorescu sintetizeaza insemnatatea operei lui Alecsandri in ansamblu: <> (Poeti si critici) In cadrul genului epic, nefacand insa parte din proza autorului, Alecsandri publica in volumul Opere complete Poezii ciclul de Legende (17 poezii scrise intre 1864 si 1875): "Dumbrava rosie", "Razbunarea lui Statu- Palma", "Legenda randunicai","Dan, capitan de plai", "Grui-Sanger", "Murad Gazi sultanul si Becri Mustafa" etc. Acestea sunt lungi naratiuni oratorice, in parte istorii de vitejii sau nuvele cu crime, in parte basme. Nota comuna o reprezinta inclinarea catre monstrous si colossal, catre sadism si fanfaronade eroica. Legenda Rndunici i Legenda Ciocrliei povestesc n frumoase versuri cum att una ct i alta au fost nite ncnttoare "jumtate fete i jumtate flori", care s-au prefcut n psri. Dan cpitan de plai e poate cea mai reuit. Figurile lui Ursan i a btrnului Dan ne apar ca nite trsturi supraomeneti, luptele lor sunt din domeniul nchipuirii, dar ne plac, ne entuziasmeaz prin modul cum sunt artate. Dumbrava roie este nfiarea luptei lui tefan contra lui Albert, regele Poloniei, nvingerea polonilor i njugarea lor la pluguri, ca s are un loc ce va deveni Dumbrava roie, adic pdurea sngelui. "Legendele" trebuie considerate fragmente de epopee nationala fantastica si realista, depasind tot ce se scrisese pana atunci. Proza George Calinescu afirma in Istoria literaturii romane ca proza reprezinta probabil "cea mai durabila parte a operei lui Alecsandri".Intr-adevar, proza ne ofera posibilitatea cunoasterii mai directe si mai profunde a personalitatii scriitorului fiindca aici inclinarea spre autobiografie, verva cuceritoare a comediilor se manifesta liber, neconstranse de rigorile

specifice exprimarii in versuri sau ale reprezentarii scenice. Alecsandri este prin excelenta un memorialist. Predilectia pentru autobiografie a scriitorului are ca efect imediat preponderenta monologului in operele sale. Desi uneori se deghizeaza in formele literaturii de fictiune, ("Dridri","Istoria unui galban") proza memorialistica isi manifesta calitatile mai ales in relatia de calatorie directa.("O primbare in munti", "Calatorie in Africa") Verva caracteristica naratiunii este intretinuta continuu de oralitatea relatarii. Proza lui Alecsandri capata relief si culoare prin alternarea paginilor narative cu cele descriptive. Tudor Vianu il considera pe Vasile Alecsandri "intemeietor al peisajului literar". Atat in proza cat si in pasteluri, Alecsandri nu se dovedeste a fi colorist; ceea ce remarca el in natura este in principal alternanta lumina- umbra. Prosa este titlul partii a III-a din Opere complete, editia Socec, din 1876. Se afla integrate aici Suvenire din Italia, publicata in Dacia literara, Buchetiera de la florenta, Istoria unui galban, Balta-Alba, Calatoria in Africa, studiul Romanii si poesia lor, acel Dictionar grotesc impotriva stricatorilor de limba, precum si cele cinci biografii: Necolae Balcescu, Costache Filipescu, Alecu Russo, Constantin Negruzzi, Prosper Merimee.. Dintre scrierile necuprinse in volumele publicate de Alecsandri, notabila este nuvela romantica Dridri, partial aparuta in Revista contimporana. In unele surse ea apare ca fiind un roman abia inceput, caracterizat de stilul de epoca. Mai mentionam savuroasa scrisoare care I.Ghica, Porojan, publicata in Convorbiri literare, 1880. "Buchetiera de la Florenta", opera sa de debut, este o prelucrare din literatura italiana si are caracter romantic. Sinteza dintre Occident si Orient, ce forma insasi structura intima a fiintei sale, Alecsandri o realizeaza in spiritualul tablou al civilizatiei romane asa cum o vede un francez la "BaltaAlba". Dupa o lunga calatorie in sudul Frantei, Spania, Africa, Italia, Austria, Germania, Anglia, scrie memorialul de calatorie "Calatorie in Africa"; aceasta opera reveleaza nu numai un observator social, dar si un pictor al naturii geografice, schitand repede un tablou de ansamblu. Caracterizarea personajelor prin limbaj este utilizata atat in teatru cat si in proza.( "Calatoria in Africa"- englezul Angel raspunde unei avalanse de intrebari prin laconicul O! ies! sau prin exclamatia hau!). Calitatea umorului il apropie de Negruzzi si de Kogalniceanu, avand darul de a relata fara a obosi cititorul si de a amuza mai ales prin spontaneitate.

Opera. Evolutie si tendinte.

In 1843 apare, in Albina Romaneasca, Tatarul, prima poezie care va face parte din ciclul Doine si lacramioare. Tot acum scrie poeziile Baba Cloanta, Strunga, Doina, Hora, Crai nou. In 1848 scrie poezia Catre romani, intitulata mai tarziu Desteptarea Romaniei. In 1850, dupa o absenta de aproape doi ani, Vasile Alecsandri se intoarce in tara; publica in revista Bucovina poeziile populare Toma Alimos, Blestemul, Serb sarac, Mioara, Mihu Copilul. Incepe sa lucreze la ciclul Chiritelor cu Chirita in Iasi. Aceasta va fi urmata de Chirita in provincie (1852), Chirita in voiagiu (1864) si Chirita in balon (1874). La Teatrul National se joaca Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca. In 1852 apare volumul Poezii poporale. Balade (Cantice batranesti). Adunate si indreptate de d. V. Alecsandri. Tipareste primul volum de teatru Repertoriul dramatic, care contine piesele Iorgu de la Sadagura, Iasii in carnaval, Peatra din casa, Chirita la Iasi, Chirita in provincie. In 1853 apare volumul Poezii poporale. Balade adunate si indreptate de V. Alecsandri, partea a II-a.

Publica la Paris primul volum de poezii originale: Doine si lacrimioare. In 1856 apare in Steaua Dunarii, revista lui Kogalniceanu, poezia Hora Unirii. In 1874 publica Boieri si ciocoi, una dintre cele mai importante comedii, o fresca sociala de dimensiuni considerabile. Tot in Convorbiri literare publica nuvela Calatorie in Africa. In 1875 se editeaza Opere complete, cuprinzand Poezii (I-III) si Teatru (IV). In 1876 se publica volumul Proza. In 1877, odata cu poezia Balcanul si Carpatul incepe seria Ostasilor nostri. In 1878 apare volumul Ostasii nostri, inchinat eroismului romanilor in razboiul din 1877. In 1881 apare ultimul volum din Opere complete, care cuprinde ciclurile Legende noua si Ostasii nostri. In evolutia artistica a lui Alecsandri se pot distinge cel putin trei momente, trei varste aflate in deplina corelatie cu epoca plina de transformari prin care trece societatea romaneasca a acelor timpuri. Debutul sau sta sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric (Buchetiera de la Florenta, Doine si lacrimioare) dar si al unei necrutatoare critici a ridicolului social in piesa Iorgu de la Sadagura sau in ciclul "Chiritelor". Acest romantism tipic, caracteristic literaturii romane din perioada pasoptista, are in literatura lui Alecsandri cea mai inalta masura in Balta alba si in Desteptarea Romaniei si, de cele mai multe ori se prelungeste prin unele texte pana dupa Unire. O a doua etapa, asa-zisa de limpezire, de obiectivare a viziunii si a mijloacelor artistice, se poate observa incepand cu prozele calatoriei in Africa si terminand cu expresia artistica matura din pasteluri si din unele legende. Cea de-a treia etapa il face sa revina spre teatru, cu o viziune in general romantica, viziune filtrata insa printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninatate a intelegerii care il apropie de clasicism. Epoca in care traieste Alecsandri este fundamental romantica, dar fara indoiala ca a vorbi despre clasicism si romantism la modul concret (implicand asadar o constiinta si practica concreta), e o aventura la fel de mare ca aceea de a descoperi marile curente europene intr-o literatura cu alta evolutie culturala si istorica decat cele din vestul Europei. Dupa 1840, cand psihologia romantica patrunde mai adanc, poetul incepe sa sufere de ceea ce s-a numit <>.[1] Marile convulsii istorice modelate de marile modele culturale imprima inceputurilor poeziei romanesti o configuratie dialogica. Pe de-o parte revolta si idealurile, transfigurate in asa zisele universuri compensative: revolta, erotica, sentimente ale individualului raportat la lume, tipic romantice, construite pe marile modele ale literaturii occidentale (Lamartine, Victor Hugo etc), iar pe de alta parte tentatia de a imprima acestei miscari de emancipare o ordine, o coerenta, care nu putea fi gasita decat in marile modele ale literaturii clasice, adica in incercarea de a obiectiva viziunea si mijloacele artistice, initial, iar mai apoi in luciditatea interogarii lumii, in gustul contrastelor tragice nascute de interactiunea dintre epoci, de ruptura dintre ele.

Pastelurile
Alecsandri incepe sa publice pasteluri in 1868, in diverse numere ale Convorbirilor literare. Astfel de incercare de obiectivare a viziunii sunt pastelurile lui Alecsandri. Pastelul este o specie a genului liric cunoscuta - in aceasta forma - numai in literatura romana, creata si dusa la celebritate de Alecsandri insusi, intr-un ciclu de versuri care i-a dat numele: "Pasteluri", publicate in revista Convorbiri literare, in cea mai mare parte intre 1868 si 1869. Pastelul preia de la poezia descriptiva a primilor romantici nu numai ideea corespondentei dintre sentiment si tabloul de natura, ci si pe aceea a privirii unui peisaj sub unghiul miscator al marilor cicluri naturale, al anotimpurilor, care il lumineaza si-l insufletesc mereu de alta viata, in alte

nuante; pe de alta parte, supune descrierea unui proces de obiectivare caracteristic poeziei post romantice, incercand sa o apropie de trasaturile unei opere plastice. Pastelul este mai degraba un tablou realizat cu ajutorul limbajului (la origine pastelul inseamna un desen in creion moale, usor colorat). Acest tip de poezie manifesta preocupare pentru satisfacerea unor exigente specifice: compozitie, colorit, echilibru. Alecsandri a dat forma concreta unei tendinte care preexista in poezia romaneasca (gasim elemente de pastel la Asachi, Heliade, Alexandrescu). El va fi urmat de mai toti poetii sensibili la elementul pictural, la peisaj, indiferent de orientare estetica: Alexandru Macedonski, George Cosbuc, Ion Pillat, Vasile Voiculescu. Pastelurile lui Alecsandri evoca natura asa zis domestica, adica tot ce constituie cadrul obisnuit al unei vieti patriarhale, idilice. Elementele descriptive apar aici nu incidental, ca un cadru al unui conflict de natura romantica, ci sunt scopul elementar al acestei poezii. Natura nu mai este, ca in marea poezie romantica, refugiu, ci cadrul natural privit cu obiectivitate descriptiva. Pastelurile devin in acest sens imnul plin de incredere adresat adevaratei tari, satului si adevaratelor valori ale acestuia: munca, rodnicia, robustetea si sanatatea morala. Melancolia romantica este inlocuita aici cu incredere in armonia naturala, cu o adevarata credinta naturista (vezi poeziile dedicate primaverii: Privirea scoate aburi pe umedul pamant / Se-ntind carari uscate de-al adierii vant. Caldura patrunde in inimi si natura iese din amorteala, sosesc cocorii din tarile calde, taranii muncesc campul. Universul generat va fi unul al armoniei si al ciclurilor firesti ale naturii. Volume de poezie Proze Istoria unui galben Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florenta Iasii in 1844 Un salon din Iasi Romanii si poezia lor O primblare la munti Borsec Balta-alba Calatorie in Africa. Un episod din anul 1848 Pasteluri Poezii populare. Balade (Cantice batranesti), 1852 Poezii populare. Balade adunate si indreptate de V. Alecsandri, partea a II-a, 1853 Doine si lacramioare, 1853