Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI

CHIMIE VERDE DURABILĂ


Apa- resursa regenerabila

Apa este o resursa regenerabila si multifunctionala capabila sa satisfaca foarte multe


necesitati si cerinte umane. Este vitala vietii, si este implicata in cele mai variate activitati
socio-economice, conditionand dezvoltarea acestora.

Fiecare tip de sursă prezintă caracteristici proprii, fizico-chimice şi biologice, variind de


la o regiune la alta în funcţie de compoziţia mineralogică a zonelor străbătute, de timpul
de contact, de temperatură şi de condiţiile climatice, etc., cu efect asupra alegerii
tehnologiei de tratare adecvate.

Pentru acelaşi tip de sursă se pot evidenţia anumite caracteristici comune, după cum
rezultă din cele de mai jos.

A. Apa de râu. Cursurile de apă (râuri şi afluenţi)sunt caracterizate, în general,


printr-o mineralizare mai scăzută, suma sărurilor minerale dizolvate fiind sub 400 mg/l şi
formată din biocarbonaţi, cloruri şi sulfaţi de sodiu, potasiu, calciu şi magneziu. Duritatea
totalăeste, în general, sub 15 grade, fiind formata în cea mai mare parte din duritatea
bicarbonatată.

Concentraţia ionilor de hidrogen (ph-ul) se situeazăîn jurul valorii neutre, fiind cuprinsă între 6,8
şi 7,8; dintre gazele dizolvate sunt prezente oxigenul dizolvat (cu saturaţie între 65 şi 95%) şi
bioxidul de carbon liber (în general sub 10 mg/l).

Caracteristica principală a cursurilor de apă prezintă încărcarea variabilă(uneori apreciabilă)


cu materii în suspensie şi substanţe organice, încărcare legată direct proporţional de
condiţiile meteorologice şi climatice.

Acestea cresc în perioada ploilor, ajungând la un maxim în perioada viiturilor mari de apă şi la
un minim în perioadele de îngheţ, deversarea unor efluenţi insuficient epuraţi a condus la
alterarea cursurilor de apă şi la apariţia unei game largi de impurificatori: substanţe organice
greu degradabile, compuşi ai azotului, fosforului, sulfului, microelemente (cupru, zinc,
plumb), pesticide, insecticide organo-clorurate, detergenţi etc.

De asemenea, în multe cazuri se remarcă impurificări accentuate de naturăbacteriologică.


O particularitate caracteristică a apei din râuri este capacitatea de autoepurare (epurare
naturală). Aceastăcapacitate este datoratăunor serii de procese naturale biochimice, favorizate de
contactul aer-apă.

B. Apa de lac. Lacurile, formate, în general, prin bararea naturalăsau artificiala unui
curs de apă, prezintămodificări ale indicatorilor de calitate comparativ cu efluentul principal,
datorită stagnării apei un anumit timp în lac, insolaţiei puternice şi fenomenelor de
stratificare (vara şi iarna)şi destratificare (primăvara şi toamna), termică şi minerală.

Stagnarea apei în lac conduce la o decantare naturalăa materiilor în suspensie, apa


lacurilor fiind mai limpede şi mai puţin sensibilăla condiţiile meteorologice.

Stratificarea termică, combinatăla lacurile adânci şi cu o stratificare minerală, conduce,


în perioada de vară şi toamnă, la excluderea aproape completa circulaţiei apei pe verticală.
Acest lucru atrage după sine scăderea concentraţiei oxigenului dizolvat în zona de fund şi
apariţia proceselor de oxidare anaerobă, având drept efect creşterea conţinutului în substanţe
organice, în săruri de azot şi fosfor şi uneori apariţia hidrogenului sulfurat la fundul
lacurilor.

În perioadele de destratificare termică şi minerală(primăvara şi toamna), are loc o


circulaţie a apei pe verticală şi o uniformizare calitativă a apei lacului conducând la
îmbogăţirea cu substanţe organice şi nutrienţi (azot şi fosfor) şi a apei din zona fotică.

Conţinutul de substanţe organice şi nutrienţi, combinat cu insolarea puternică, conduce la


posibilitatea dezvoltării unei biomase fito şi zooplanctonice apreciabile. Din cele prezentate mai
sus rezultăcăapa lacurilor se caracterizează, în general, printr-un conţinut mai ridicat în substanţe
organice, nutrienţi şi biomasă planctonică, ce pot avea repercursiuni şi asupra unor indicatori
organoleptici: fizici: gust, miros, culoare, turbiditate pH.

Din punct de vedere al tratării apei, acumulările au un efect favorabil asupra calităţii apei
şi anume:

● reducerea conţinutului de suspensii;


● asigurarea unei temperaturi scăzute şi relativ constante;
● eliminarea pericolului îngheţului şi formării zaiului.

De multe ori apar şi influenţe defavorabile, dintre care se pot cita:

● dezvoltări masive de biomasă;


● apariţia coloraţiei apei;
● îmbogăţire în substanţe naturale.

Tratarea unei astfel de ape trebuie, pe de o parte, să folosească avantajele staţionării


îndelungate a apei, iar pe de altăparte sărezolve şi problemele corectării indicatorilor menţionaţi
mai sus.

C. Apa subterană. Sursele subterane sunt caracterizate, în general, printr-o


mineralizare mai ridicată, conţinutul în săruri minerale dizolvate fiind, în general, peste
400 mg/l şi format, în principal, din bicarbonaţi, cloruri şi sulfaţi de sodiu, potasiu, calciu şi
magneziu. Duritatea totală este cuprinsă, în general, între 10 şi 20 grade G, fiind formată, în
cea mai mare parte, din duritatea bicarbonatată.

Fiind una din cele mai comune substante din natura, apa intra in compozitia
chimica a mineralelor din crusta planetei si din nucleul acesteia. In stare libera ea formeaza apele
subterane si umezeala solului in litosfera, oceanele, marile, lacurile, raurile, ghetarii de calote,
pentru ca in atmosfera sa o intalnim sub forma de vapori, picaturi de apa si cristale de gheata, iar
in biosfera, atat in lumea plantelor, cat si a animalelor, ea constitue elementul fundamental
indispensabil vietii.

Una din caracteristicile importante ale apei este miscarea, mobilitatea, care ii confera
functia de principal mijloc de legatura si schimb de substanta si energie intre sferele planetei.
Totalitatea cailor si formelor de miscare a apei este cunoscuta sub denumirea de circuitul apei in
natura sau ciclul hidrologic.

Imaginea nr. 1 Ciclul apei in natura- evaporarea apei.

Acest circuit este generat atunci fenomenul cuprinde intreaga planeta si local cand se
produce la scara restransa, un lac pe de-oparte si regiunea inconjuratoare pe de alta parte.
In cadrul acestui fenomen neuniform atat in spatiu cati si in timp, se pot circuite locale,
unul deasupra oceanelor, iar celalalt deasupra continentelor.

Imaginea nr.2 – circuitul apei deasupra oceanelor

Poluarea apei

Poluarea apeicurgatoare este de obicei invizibila deoarece agentii


poluanti se dizolva in apa. Oricum , exista si exceptii cum ar fi
detergentii care produc spuma ,sau titeiul si reziduurile netratate care
plutesc la suprafata . Toti agentii poluanti pot fi detectati in laboratoare
prin teste biochimice standardizate . Din aceste teste rezulta un nivel
care determina gradul de extindere al poluarii si cel de puritate relativa a
apei .
Se poate monitoriza si efectul pe care-l are poluarea asupra plantelor si
animalelor si aceasta este o alta metoda prin care oamenii de stiinta pot
determina nivelul de poluare .
Modul de infestare al apelor:
Poluarea se produce atunci cand, in urma introducerii unor substante
determinate – solide, lichide, gazoase, radioactive – apele sufera
modificari fizice, chimice sau biologice, susceptibile de a le face
improprii sau periculoase pentru sanatatea publica, pentru viata acvatica,
pentru pescuitul industrial, pentru industrie si turism.

Poluarea apei datorita agentilor biologici (microorganisme si materii


organice fermentescibile) duce la o contaminare puternica,
bacteriologica a apei, care are drept urmare raspandirea unor afectiuni
cum sunt colibacilozele sau hepatitele vitale, febra tifoida. La aceasta
categorie de poluare, pe langa apele uzate urbane pot participa in mare
masura industriile alimentare, industria hartiei. Se considera, de
exemplu, ca o fabrica de hartie de dimensiuni mijlocii echivaleaza, in
ceea ce priveste poluarea, cu un oras de 500.000 de locuitori. Nu mai
putin periculoase, sunt apele uzate provenite de la cresterea animalelor
in marile complexe agroindustriale, caracterizate de o foarte mare
concentrare a animalelor pe spatii inchise, foarte restranse.

Poluarea chimica rezulta din deversarea in ape a diversilor compusi ca :


nitrati, fosfati si alte substante folosite in agricultura, a unor reziduuri si
deseuri provenite din industrie sau din activitati care contin plumb,
cupru, zinc, crom, nichel, mercur sau cadmiu. Dealtfel, poluarea apelor
cu nitrati si fosfati a devenit tot mai ingrijoratoare in ultimul timp, mai
ales in tarile cu agricultura dezvoltata si industrializate. Excesul de
ingrasaminte cu azot in sol sau din alte surse poate face ca o parte din
nitrati si nitriti sa treaca in apa freatica in cantitati mari. Consumul de
apa cu concentratie mare de nitrati poate duce la 'boala albastra' a
copiilor - methemoglobinemie. O cauza principala a poluarii apelor o
constituie hidrocarburile - prezente in toate fluviile lumii - ca unul din
efectele civilizatiei moderne.

Poluarea apei cu substante organice de sinteza este datorata in principal,


detergentilor si pesticidelor. In S.U.A., de exemplu, s-a evaluat la 13,1 %
proportia de dermatoze (afectiuni ale pielii) provocate de detergenti. La
fel de mare este si gradul de poluare a apelor cu PCB (policlorobifenili),
care se utilizeaza foarte mult in industria materialelor plastice sau care
apar datorita intrebuintarii in orezarii a octoclordifenilului. Pe langa
aceste substante, mai participa nenumarate alte substante organice de
sinteza, cum sunt fenolii in apele continentale.

Poluarea apei datorita agentilor fizici apare ca urmare a evacuarii in apa


a materialelor solide, minerale, insolubile, cum este de pilda deversarea
in cursurile de apa a reziduurilor de la exploatarea carierelor sau
minelor. In aceasta categorie intra si poluarea termica a apei. Poluarea
termica este cauzata de deversarile apelor de racire care provin din
industrie si de la unele centrale termice si nucleare . Insa, ridicarea
temperaturii apei ,ca urmare a acestor deversari, poate duce la modificari
intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale si vegetale din
zonele respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de
descompunere bacteriana ; animalele acvatice sufera pentru ca
temperaturile superioare maresc intensitatea metabolismului. Toate
acestea determina asa-numita 'poluare termica'.

O problema speciala o reprezinta poluarea radioactiva a apelor care


poate sa apara in urma unor caderi de materiale radioactive din
atmosfera sau, mai ales, ca urmare a incorectei degajari a reziduurilor
radioactive lichide sau solide de la industriile care folosesc energie
atomica sau de la cercetarile nucleare.

EFECTELE POLUARII APELOR

Un efect al poluarii apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor,


numita si 'moartea lacurilor', ca urmare a cresterii fertilitatii acestora prin
aport de elemente nutritive, mai ales fosfati si nitrati, care favorizeaza
proliferarea fitiplanctonului si a plantelor acvatice. Putin cate putin, lacul
se colmateaza, se ingusteaza si dispare. Sursa cu cel mai mare numar
potential de poluare este agricultura , care in Anglia si Tara Galilor
ocupa aproape 80% din totalul uscatului . Reziduurile netratate de la
fermele zootehnice sunt imprastiate pe terenuri si o parte isi croiesc
drum pana la cursurile de apa .
Poluarea chimica a apelor afecteaza fitoplanctonul si macrofitele in mod
diiferit, dupa natura agentului contaminat. Astfel, sarurile de cupru si
cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este puternic afectat de
numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din
grupa Ureelor blocheaza cresterea fitoflagelatelor. Detergentii sintetici,
pe de alta parte, sunt foarte toxici pentru flora microbiana a apelor. Pestii
pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor
mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat in apa si datorita
pesticidelor si a reziduurilor toxice.
Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea apelor cu metale grele,
mai ales cu mercur, care atinge o mare acumulare pe lantul trofic.
Ansamblul consecintelor ecologice ce rezulta din poluarea biosferei cu
mercur constituie un semnal de alarma pentru a se pune capat
comportamentului iresponsabil al civilizatiei industriale cu privire la
calitatea apei.
Anual , fermierii din Anglia si Tara Galilor imprastie pe terenurile lor
2,5 milioane de tone de azotati , fosfati si alte ingrasaminte si o parte din
acesti fertilizatori ajung in apa . Unii sunt compusi organici care persista
in mediu mai multi ani , patrunzand in lantul alimentar si cauzand
probleme ecologice . Compusii organici clorurati , care au proliferat in
anii 1950 , sunt astazi complet interzisi in Marea Britanie .
Ecosistemele apelor curgatoare sunt tot mai amenintate de reziduurile
care se scurg din fermele piscicole , din cauza produselor farmaceutice
folosite aici pe scaralarga pentru a preveni raspandirea bolilor .

Silvicultura si sistemele de imbunatatiri funciare cauzeaza si ele


deversarea unor substante toxice in apele curgatoare , mai alesfier,
aluminiu si cadmiu . Cu imbatranirea padurii , solul devine mai acid, iar
in timpul ploilor torentiale cantitati mari de acid se preling pe pante
ucigand flora si fauna din jur .

Reziduurile de la animale sunt de 100 de ori mai toxice decat apele


reziduale tratate rezultate din instalatiile de canalizare si deversate in
cursurile de apa , cauzeaza catastrofe ecologice majore . In Marea
Britanie 95% din apele de canalizare sunt tratate dar restul este deversat
in rauri , cauzand proliferarea bolilor .

Poluantii sunt de doua tipuri : particule poluante, cum ar fi cenusa ,


funinginea , praful si suspensiile solide minuscule , sau gaze, ca bioxidul
de sulf sau oxidul de azot . Acestea sunt emise de industrie sau
agricultura . acizi concentrati (sulfurici sau azotici ) .

Deplasarea poluantilor

Termenul care descrie modul in care poluantii patrund in rezervele de


apa este ,,percolare”.

Poluantii pot fi sub forma solida sau lichida .

Atunci cand pe uscat se depoziteaza resturi , o cantitate mica este


dizolvata de ploaie si se infiltreaza in apa freatica . In cele din urma
aceasta patrunde in cursurile locale de apa .

Daca reziduurile sunt lichide , patrund mai repede in rezervele de apa


potabila . Substantele aplicate pe plante devin inactive in contact cu
solul si patrund in sistemul hidrologic local , sau se infiltreaza in sol
amestecandu-se cu apa freatica . Pana la 80% din substantele cu care se
trateaza plantele se pierd imediat dupa aplicare deoarece ele nu pot fi
aplicate exact pe planta si patrund astfel in sol.
Timpul necesar poluantilor (nitrati sau fosfati ) pentru a patrunde din sol
in panza de apa freatica nu este cunoscut cu exactitate , dar in multe
cazuri pare a fi de zeci pana la cateva mii de ani . Poluantul este in
aceste cazuri considerat un deversat in mediu .
EFECTELE POLUARII APELOR
Un efect al poluarii apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor,
numita si 'moartea lacurilor', ca urmare a cresterii fertilitatii acestora prin
aport de elemente nutritive, mai ales fosfati si nitrati, care favorizeaza
proliferarea fitiplanctonului si a plantelor acvatice. Putin cate putin, lacul
se colmateaza, se ingusteaza si dispare.
Poluarea chimica a apelor afecteaza fitoplanctonul si macrofitele in mod
diiferit, dupa natura agentului contaminat. Astfel, sarurile de cupru si
cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este puternic afectat de
numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din
grupa Ureelor blocheaza cresterea fitoflagelatelor. Detergentii sintetici,
pe de alta parte, sunt foarte toxici pentru flora microbiana a apelor. Pestii
pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor
mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat in apa si datorita
pesticidelor si a reziduurilor toxice.
Probleme grave ridica, de asemenea, poluarea apelor cu metale grele,
mai ales cu mercur, care atinge o mare acumulare pe lantul trofic.
Ansamblul consecintelor ecologice ce rezulta din poluarea biosferei cu
mercur constituie un semnal de alarma pentru a se pune capat
comportamentului iresponsabil al civilizatiei industriale cu privire la
calitatea apei.
De fapt, nocivitatea poluarii apei se rasfrange direct sau indirect asupra
omului si de aceea este necesar sa se cunoasca mai bine aceste pericole,
inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar cantitatile mici
de substante chimice din sursele de apa. Desi se poate afirma ca exista
tehnologii pentru a mentine calitatea bacteriologica buna a apei si pentru
a indeparta multe din substantele chimice periculoase din apa potabila,
din pacate, acestea nu se aplica pe o scara larga, potrivit cerintelor.
Amploarea si diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e usor de
masurat. In primul rand, este in joc sanatatea omului. Dupa aceea, sunt
amenintate un sir de activitati economice. In sfarsit, degradarea vietii
acvatice este plina de consecinte, deoarece ea tinde sa reduca resursele
alimentare obtinute din mari tocmai intr-un moment in care se are in
vedere ulizarea mai larga a acestora.

http://greenly.ro/apa/poluarea-apei-cu-nitrati
http://store.ectap.ro/articole/467_ro.pdf

S-ar putea să vă placă și