DE CE SE COMPORTA COPIII BINE/RAU

SESIUNEA I

I. De ce copiii refuza sa faca ceea ce le spun parintii?

Copiii invata sa refuze daca, in aceasta maniera, ei scapa de sarcinile pe care nu vor sa
le faca. Uneori parintii nu sunt consecventi in atitudinea lor fata de comportamentul de refuz
al copilului. Se intampla ca intr-o zi parintii sa treaca cu vederea faptul ca cererea lor/
solicitarea este ignorata, iar a doua zi sa se astepte ca instructiunile date sa fie executate de
copil. Daca copilul invata ca parintii nu verifica si nu acorda de fiecare data importanta
faptului ca el respectat sau nu ceea ce i s-a spus, acest lucru il determina sa fie mai putin
dispus sa faca, ceea ce ii cer parintii.

In mod accidental,uneori parintii acorda mai multa atentie copilului atunci cand nu face
ceea ce i se cere. Discutiile, cicaleala, sau repetarea continua a cererilor reprezinta un tip de
atentie pe care parintii o ofera copilului avand valoare de recompensa ceea ce conduce la
intarirea comportamentul nedorit al acestuia. Aceasta inseamna ca ori de cate ori copilul va
dori sa obtina atentie din partea parintilor, se va comporta in aceasta maniera, refuzand sa
execute indicatiile date.

Modul in care parintii le spun copiilor ce au de facut sau ce astepata de la ei

influenteaza intr-o mare masura comportamentul copiiilor.

Situatii tipice care favorizeaza aparitia comportamentui de refuz

 Cand parintele cere copilului sa faca mai multe lucruri in acelasi timp. De
cele mai multe ori copiii au dificultati in a face o aleagere atunci cand primesc
prea multe lucruri de facut. Pentru a determina copilul sa faca ceea ce i se cere,
este foarte important ca parintii sa-i dea o singura instructiune / un singur lucru
de facut intr-un anumit interval de timp.
 Cand copiii nu primesc instructiuni clare despre ce se asteapta de la ei. De
exemplu un copil nu mananca manierat. Acest lucru se poate datora faptului ca
nu a primit suficiente explicatii despre cum sa foloseasca cutitul si furculita sau
nu a exersat suficient de mult.
 Cand ceea ce se astepta de la copil este dincolo de posibilitatile lui. Copiii pot
fi refuza sa faca ceva, cand parintii asteapta prea mult de la ei si le cer sa faca
lucruri care sunt dincolo de posibilitatile lor reale.( de exemplu -cand i se cere
 unui copil de trei ani sa faca curatenie intr-o camera in care este multa
dezordine).
 Cand cererea/ solicitarea parintelui este facuta intr-un moment nepotrivit.
Copiii sunt mult mai inclinati sa ignore solicitarea parintelui cand sunt ocupati
(fac ceva interesant, se uita la emisiunea preferata etc).
 Cand parintele ii comunica copilului in termeni prea generali sau vagi ceea
ce are de facut. Copiii nu pot urma instructiuni sau cereri care sunt nu sunt clare
– ex.” nu fi prostanac!”sau care sunt exprimate sub forma unei intrebari “ vrei
sa mergi la culcare acum?” Daca i se da copilului posibilitatea de a alege, copil
raspunde cu un refuz.
 Cand nonverbal parintele exprima un mesaj opus celui exprimat prin cuvinte.
Uneori parintii rad sau zambesc copilului in timp ce-i spun sa se opreasca din
ceea ce face. Aceasta diferenta genereaza confuzie. Copilul nu stie ce sa creada-
este serios mesajul sau este in gluma? De asemenea, copiii de cele mai multe ori
ignora solicitarile strigate de la distanta (ex dintr-o camera in alta) deoarece
parintii nu sunt prezenti sa-le spuna exact ce au de facut.

CELE 7 NEVOILE RELATIONALE FUNDAMENTALE

 Nevoile relationale reprezinta un capitol special al nevoilor, fiindca ele se pot manifesta in
orice fel de nevoie. De asemenea, se pot strecura si prin incercarile noastre de a ne realiza
dorintele si nu numai.

Nevoile relationale se regasesc mai peste tot pentru ca noi suntem in relatie permanenta cu
ceilalti. Exista mai multe tipuri de nevoi relationale care se manifesta in relatia cu ceilalti:
- nevoia de a ne afirma, de a exprima ce avem in interiorul nostru
- nevoia de a fi ascultati in ceea ce am exprimat
- nevoia de intimitate
- nevoia de a visa
- nevoia de a fi valorizat
- nevoia de a influenta mediul

1. NEVOIA DE A SPUNE, DE A NE AFIRMA. Oamenii confunda foarte mult “a

auzi” cu “a asculta”. “A ma exprima” inseamna sa spun exact ce am in interiorul meu,
intr-un fel relational, daca vreau sa pastrez sanatatea relatiei respective. E important
sa avem capacitatea sau sa ne dam voie sa spunem ceea ce simtim, ceea ce se afla in
interior si sa scoatem in exterior, fara a ne mai gandi: “cine o sa sufere din cauza
mea” sau “mi-e frica”. Toate aceste lucruri ne impiedica sa satisfacem nevoia noastra
relationala de a ne exprima asa cum suntem. De aici rezulta si frustarile care ne
consuma foarte multa energie, tocmai pentru ca nu se satisface nevoia aceasta. Dupa
ce am gasit ce vreau sa exprim, este necesar sa gasesc si o modalitate prin care sa ma
exprim, sa dau un mesaj cadou care sa mentina si sa hraneasca relatia pe care o am.
Avem nevoie de timp si de momentul potrivit (contextul) in care sa ne exprimam ceea
ce avem in interiorul nostru.

2. NEVOIA DE A ASCULTA este o nevoie dependenta de celelalte. Exemplu: eu ii

spun mamei ca sunt trista astazi, iar ea imi spune ca nu ai de ce sa fii trista, pentru ca
ai tot ce-ti trebuie. Deci eu exprim, dar nu sunt ascultata in registul in care eu vorbesc.
Vorbesc despre emotii, iar ea vorbeste de lucruri. Eu am nevoie sa fiu ascultat in
acelasi registru.

In principiu, exista trei registre mari: cel real(faptic), cel imaginar si registrul
simbolic. Exista mai mule nivele in care putem sa ascultam in aceste registre: nivelul
ideilor, emotiilor. Exemplu: Daca cineva imi spune “esti proasta”, se exprima la
nivelul ideilor. Ma simt umilita, si asta inseamna ca ascult la nivelul emotiilor. Daca
cineva ne vorbeste la nivelul ideilor trebuie sa ascultam la acest nivel.
Daca vorbim de frici si dorinte care apar foarte des la copii, atunci este nivelul
imaginar.
Important este sa intelegem ca atunci cand copii nostri nu se simt ascultati, inseamna
ca nu ii ascultam in registrul in care ei ne vorbesc.
 3. NEVOIA DE INTIMITATE Si copii au nevoie de intimitate, dar este o nevoie care
apare un pic mai tarziu, pentru ca ei sunt obisnuiti sa mearga la toaleta cu mama, sa
doarma cu cineva. Cand cresc mai mari, ei vor spune: “te rog sa bati la usa cand
intri”. De obicei acest lucru apare la copii de la 9 ani, dar sunt copii si mai mici care
simt aceasta nevoie.

4. NEVOIA DE A VISA o intalnim atunci cand ne referim la vise de genul “lumea o sa

fie mai buna” sau atunci cand gandim ca am realizat ceva sau ca ni s-a facut ceva.
Aceste lucruri ne incarca bateriile. Daca pierdem aceasta capacitate, nu o sa mai avem
resursele si energia sa traim.

5. NEVOIA DE A FI VALORIZAT este importanta: este necesar ca eu sa ma

valorizez pe mine, sa am capacitatea de a ma vedea in capacitatile mele, sa vad acel
bun din mine, sa fiu apreciat pentru ceea ce am realizat. Daca la un copil nu este
satisfacuta aceasta nevoie, atunci acesta sufera. Oamenii au nevoie sa primeasca
feedback de la ceilalti in legatura cu ceea ce fac. Un copil care are note proaste este
identificat de cele mai multe ori cu ele, i se spune ca este prost, ca e ultimul in clasa si
nu de multe ori nu i se mai se vede un anumit talent, faptul ca este bun la altceva.

6. NEVOIA DE A INFLUENTA asupra mediului este necesara in activitatile

extrascolare, pentru dezvoltarea persoanei in intregime. Felul in care ma imbrac,
vorbesc are impact asupra celorlalti.

Toate nevoile relationale sunt conectate intre ele.

ESARFA RELATIONALA (J. SALOME)

Intre parinte si copil exista intotdeauna o relatie. Aceasta relatie este simbolizata printr-o esarfa
“esarfa relationala”. Exista doua tipuri de mesaje care circula in relatie:
 Mesaje cadou/ pozitive care circula de la parinte catre copil sau de la copil catre
parinte (care gratifica, incurajeaza, valorizeaza);
 Mesaje toxice (descalificarile, ranile, poluarile, injuriile): “esti rau”, “esti neascultator”,
“esti lenes”, “nu ma asculti niciodata”, “nu intelegi”.

Este foartre important sa stim ca aceasta relatie, deoarece este importanta pentru noi, trebuie
hranita cu mesaje valorizante, binevoitoare, cu rabdare si toleranta. Parintii trebuie sa transmita
copiilor cat mai multe mesaje valorizante, care le fac bine copiilor si cat mai putine mesaje
toxice, care le fac rau, ii demotiveaza. Relatia dintre parinti si copii va dura toata viata. Cand
copilul este mic, relatia exista in fiecare zi. Cand copilul devine adult relatia devine mai rara, de
exemplu, vorbesti cu parintii la telefon o data pe saptamana, ii vizitezi o data pe luna, etc…
depinde de distanta fizica dintre copil si parinte. Scopul este de a pastra relatia parentala si dupa
ce copilul creste.
Mesajele cadou hranesc, dimanizeaza, amplifica stima de sine, increderea in sine, iubirea de
sine, fiind energetigene.
Mesajele toxice provoaca rani, il vor face sa sufere pe celalalt, duc la pierderea stimei de sine,
indoiala, lipsa increderii in sine, fiind energetivore

Mesaje de tip “EU”

Situatie: Copilul incepe sa planga in magazi.

Mesaj “TU”. “Te rog sa incetezi. Se uita toata lumea la noi”/ “Este foarte urat ce faci.
Inceteaza!”

Mesaj “Eu”: “ Vad ca plangi, vad ca te dai cu fundul de pamant, mă gandesc că ceva te-a
nemultumit, ma simt foarte incurcata si nu stiu ce sa fac. Astept sa te linistesti si sa-mi spui tu ce
ai avea nevoie.….”

In comunicarea parinte/adult - copil este foarte important sa punem accent pe urmatoarele

elemente:

Eu vad.......ca tu faci asta (un fapt / un comportament)

Ma gandesc ....

Simt....... (ma simt confuz, derutat, dezamagit, jignit, umilit). Acest mesaj „ma simt”- este foarte
important pentru copil.

Ma astept......ii ofer o varianta, cea pe care o avem noi, parintiii lor, in acel moment. Ii lasam
apoi copilului libertatea sa digere acest mesaj si sa se intoarca pentru a ne spune.

Este important sa stim ca furia este un sentiment firesc, cu totii suntem furiosi, important este ca
un copil sa invete ce trebuie sa faca cand este furios.

Daca vom sti sa cerem , sa daruim , sa primim si sa refuzam atunci vom

putea propune relatii creative; in caz contrar , vom propune relatii infantilizante
cerem, daruim, contrar, infantilizante.
 JOCURI PENTRU ACASA

Jocul „Mingea Sentimentelor" este foarte potrivit pentru a-i face pe copii să vorbească
despre oricare dintre sentimentele pe care le consideraţi importante pentru ei. Sunt sigur că va
funcţiona şi în cazul familiei voastre, chiar de prima dată, şi că veţi fi surprinşi cât de uşor este să
îi faceţi pe copii să se deschidă în faţa voastră. Am folosit acest joc ca pe un exerciţiu de
încălzire, în cadrul unor conferinţe la care participau peste cinci sute de oameni, şi întotdeauna
am găsit trei-patru participanţi care să vorbească despre sentimentele şi experienţele lor — şi,
credeţi-mă, nu voiau să facă asta! Am prescris acest joc multor familii şi, totodată, profesorilor.
Niciodată nu a dat greş în a-i ajuta pe copiii de orice vârstă (de cinci ani sau mai mari) să
vorbească despre sentimentele lor. Dacă îl jucaţi des, copiii se vor obişnui să vorbească despre
sentimentele lor, în loc să le exteriorizeze pur şi simplu.
 Iată cum se joacă acest joc. Este nevoie de doi până la zece jucători, o minge de plajă şi o
cariocă. Umflaţi mingea şi scrieţi pe ea diferite sentimente, cum ar fi fericire, tristeţe, furie şi aşa
mai departe. Alegeţi trăirile potrivite nivelului vârstei copilului vostru. Puteţi scrie aceleaşi
sentimente de mai multe ori dacă mingea este mare.

Jocul va fi început de un adult, pentru a arăta cum se joacă. Aruncaţi mingea în aer şi apoi
prindeţi-o cu ambele mâini. Uitaţi-vă la „sentimentul" cel mai apropiat de degetul mare de la
mâna dreaptă. Apoi spuneţi când aţi simţit ultima dată acel sentiment. În continuare, aruncaţi
mingea persoanei din dreapta voastră, care trebuie să facă acelaşi lucru. Nu comentaţi ce spun
ceilalţi — doar ascultati. continuati până fiecare persoană a prins mingea de cel putin două ori.

Jocul „Mingea Sentimentelor" este o minunată metodă de a vă determina familia sa

vorbească despre sentimente, dar există şi multe alte variante ale acestui joc, pentru a-1 învăţa pe
copil şi alte abilităţi de inteligenţă emoţională. Cumpăraţi mai multe mingi de plajă şi încercaţi
aceste jocuri folosind aceleaşi reguli ca acelea ale jocului „Mingea Sentimentelor":

1) Jocul Mingii Distractive. Scrieţi lucruri distractive/ nostime pe minge, cum ar fi

„spune o glumă", „fă o strâmbătură", „gâdilă un alt jucător", „scoate un sunet ciudat" şi aşa mai
departe
2) Jocul Mingii care Calmează. Scrieţi pe minge diferite metode de calmare, cum ar
fi „ascultă muzică liniştitoare", „respiră adânc de zece ori", „masează mâna unui alt jucător",
„descrie un loc lipsit de agitaţie" etc. In cazul acestui joc, spre deosebire de celelalte jocuri,
fiecare jucător trebuie să facă simultan acelaşi lucru pe care-1 face jucătorul care a prins mingea.

Carmen Vieru