Fenomene fiziologice:

- efectul obţinut este dinamogen, dar mai scăzut decât în cazul CP sau MF;
- are şi un efect inhibitor semnificativ, este vorba despre un efect analgetic
miorelaxant evident persistent, asociat unui efect anticongestiv
semnificativ,
- efect important de stimulare a musculaturii netede;
- în combinaţie cu DF se obţine un efect analgetic important;

Modalităţi de aplicare ale CDD

Electrodul activ este polul (-). Se pot aplica longitudinal sau transversal pe zona
de tratat. Se pot face şi aplicaţii paravertebrale sau ganglionare; dacă electrozii sunt la
mare distanţă unul de celălalt nu se obţin efecte terapeutice notabile . Curenţii
diadinamici pot avea efect excitator , provocând contracţii musculare (în special MF) .
Sunt curenţi polari aşa încât aplicarea lor poate fi puţin neplăcută ; dau o senzaţie
puternică de înţepături, furnicături şi la intensitate mărită chiar şi de uşoară arsură. Dacă
apare fenomenul de acomodare cu dispariţia senzaţiei de curent, nu se creşte intensitatea
curentului , deoarece apar arsuri!
Pentru combaterea acomodării şi repartiţia corectă a curenţilor în aplicaţii hiperalgice pe
suprafeţe mari se inversează polaritatea şi/sau se folosesc succesiv mai multe tipuri de
curent în formule prestabilite.

- aplicaţii pe puncte circumscrise – se utilizează electrozi mici, de mărime egală; polul /

electrodul (-) se aşează pe locul dureros, iar electrodul (+) la 3-5 cm de primul (după unii
autori 2-3 cm)
- aplicaţii transversale, sau transregionale, la nivelul articulaţiilor mari , a zonelor
musculare mari ale trunchiului şi membrelor . Se folosesc electrozi plaţi , suficient de
mari , aşezaţi de o parte şi de alta a zonei dureroase în care electrozii sunt amplasaţi
latero-laterali, paraleli;
- aplicaţii longitudinale – de regulă, cu electrodul (+) mai mare, proximal, iar
electrodul (-) distal la 10 – 15 cm distanţa; de-a lungul unui nerv sau al unei căi
vasculare;
- aplicaţii paravertebrale , pe regiunile rădăcinilor nervoase , cu electrozi adaptaţi ca
mărime regiunii afectate , cu polul (-) pe regiunea dureroasă şi (+)de cealaltă parte , sau
electrozii de aceeaşi parte cu (+) proximal
- aplicaţii gangliotrope, la nivelul ganglionilor vegetativi – se
utilizează electrozi mici, rotunzi, electrodul (-) pe zona ganglionară,
iar electrodul (+) la 2-3 cm distanţă;

Formule curenţi

CDD nu sunt eficienți dacă sunt folosiți in aplicație singulară, dar din
studii și practică s-a constat că dacă sunt aplicați in diverse succesiuni
și timpi se pot observa rezultate spectaculoase.
Aparatele moderne de electroterapie dispun de un comutator pe
panoul frontal sau o setare integrată în software care permite
shimbarea polarităţii electozilor. Când acest lucru nu este posibil
trebuie schimbaţi electrozii manual, dar este obligatoriu să se menţină
poziţia iniţială pe pacient pentru a avea eficienţă maximă. În
formulele mai vechi nu se schima polaritatea şi se folosea doar
componenta “pozitivă” a curentului electrodul (-) fiind plasat pe locul
dureros.

1. + DF 3’ + LP 3’ aplicaţie analgetică clasică

în care electrodul (-) este plasat pe locul dureros; electrodul (+)
proximal; formulă veche; intensitate recomandată sub 10 mA, 10
şedinţe, efect cumulativ

2. + DF 4’ + LP 4’ aplicaţie analgetică
în care electrodul (-) este plasat pe locul dureros; electrodul (+)
proximal, intensitate recomandata sub 10 mA, 10 şedinţe, efect
cumulativ

3. + DF 2’ + CP 2’ – dinamogenă folosită în parezele faciale

electodul (-) este plasat pe rădăcina nervoasă; electrodul (+)
proximal; 10 şedinţe, efect cumulativ