Sunteți pe pagina 1din 506

TEMA NR. 1 BRONŞITA CRONICĂ, EMFIZEMUL, OBSTRUCŢIA CĂILOR RESPIRATORII HARRISON PG.1600-1610

C.M.

1. În căile respiratorii mici ale pacienţilor cu boală pulmonară cronică obstructivă apar următoarele

modificări:

A. hiperplazia celulelor mucipare

B. fibroza peribronşică

C. hipertrofia cartilajului bronşic

D. dopuri intraluminale de mucus

E. hipertrofia musculaturii netede

pg.1601

R: A, B, D, E

C.S.

2. Nivelul seric scăzut sau absent al uneia din următoarele substanţe este asociat cu debutul precoce al

emfizemului pulmonar:

A. glucozo 6 fosfat dehidrogenaza

B. piruvatkinaza

C. α 1 antitripsina

D. lipoproteinlipaza

E. lactatdehidrogenaza

pg.1602

R: C

C.M.

3. Hiperinflaţia pulmonară la pacienţii cu emfizem conduce la următoarele aspecte radiologice:

A. diafragme coborâte şi aplatizate

B. desenul bronhoalveolar nu se extinde în periferia plămânului

C. silueta cardiacă este alungită şi îngustată

D. hipertransparenţă retrosternală

E. plămânul de partea afectată colabat în hil

pg.1605

R: A, B, C, D

C.S.

4. Singurul mod sigur de a opri evoluţia sindroamelor obstructive cronice ale căilor respiratorii în fazele

iniţiale ale bolii este:

A. administrarea de corticosteroizi

B. oxigenoterapia intermitentă

C. terapia de substituţie cu α 1 antitripsină

D. oprirea fumatului

E. exerciţiul fizic

pg.1606

R: D

C.M.

1

5.

Cele mai frecvente bacterii patogene implicate în infecţiile respiratorii la pacienţii cu boală pulmonară

cronică obstructivă sunt:

A. Staphylococcus aureus

B. Streptococcus pneumoniae

C. Haemophilus influenzae

D. Moraxella catarrhalis

E. Pseudomonas aeruginosa

Pg.1606

R: B, C, D

C.S.

6. Bromura de ipratropium, medicament bronhodilatator de elecţie la pacienţii cu bronşită cronică, face

parte din următoarea clasă de medicamente:

A. metilxantine

B. simpatomimetice beta 2 adrenergice

C. anticolinergice

D. corticosteroizi

E. mucosecretolitice

pg.1606

R: C

C.M.

7. Oxigenoterapia pe termen lung la pacienţii cu boală pulmonară cronică obstructivă s-a dovedit a avea

următoarele efecte:

A. creşte calitatea vieţii

B. creşte rezistenţa la efort

C. creşte performanţa cerebrală

D. opreşte evoluţia obstrucţiei

E. prelungeşte supravieţuirea

pg.1607

R: A, B, C

C.M.

8. Care din următoarele caracteristici pun diagnosticul de insuficienţă respiratorie acută la pacienţii cu

boală pulmonară cronică obstructivă:

A. valorile cronic scăzute ale Pao 2

B. valorile cronic crescute ale Paco 2

C. Paco 2 crescut cu pH sanguin în limite normale

D. creşterea acută a Paco 2 cu pH sanguin mai mic de 7,30

E. scăderea Pao 2 cu cel puţin 10-15mmHg faţă de starea obişnuită a pacientului respectiv

pg.1608

R: D, E

C.M.

9. Complicaţiile apărute în cursul tratamentului insuficienţei respiratorii acute la pacienţii cu boală

pulmonară cronică obstructivă sunt:

A. aritmiile cardiace

B. insuficienţa ventriculară stângă

2

C.

pericardita constrictivă

D. embolia pulmonară

E. hemoragia gastrointestinală prin ulcer de stress

pg.1609

R: A, B, D, E

C.S.

10. În definiţia bronşitei cronice intră următoarea trăsătură clinică:

A. dispneea expiratorie cu wheezing

B. accesele frecvente de dispnee paroxistică nocturnă

C. tusea cu expectoraţie cel puţin 3 luni pe an, mai mult de 2 ani consecutiv

D. hipersonoritatea pulmonară

E. ralurile bronşice diseminate pe ambele arii pulmonare

pg.1601

R: C

C.M

11. Inflamaţia din bronşita cronică, spre deosebire de inflamaţia din astmul bronşic, are următoarele

elemente de diagnostic diferenţial:

A. predominenţa eozinofilelor

B. predominenţa neutrofilelor

C. localizarea peribronşică a modificărilor fibrotice

D. hipertrofia glandulară

E. prezenţa edemului

pg.1601

R: B, C

C.M.

12. În patogeneza bronşitei cronice fumatul intervine prin următoarele mecanisme:

A. alterarea mişcării cililor

B. inhibarea funcţiei macrofagelor alveolare

C. diminuarea eliberării de enzime proteolitice

D. hipertrofia şi hiperplazia glandelor secretoare de mucus

E. creşterea rezistenţei căilor respiratorii prin contracţia musculaturii netede

pg.1601

R: A, B, D, E

C.M

13. Care dintre următorii factori sunt implicaţi în patogeneza bronşitei cronice şi emfizemului:

A. fumatul

B. poluarea aerului

C. infecţiile respiratorii acute

D. factorii familiali şi genetici

E. efortul fizic

pg.1601-1602

R: A, B, C, D

C. S.

3

14.

Micşorarea calibrului căilor respiratorii în emfizemul pulmonar se datorează:

A. dopurilor intraluminale de mucus

B. hipertrofiei musculaturii netede

C. pierderii reculului elastic

D. fibrozei peribronşice

E. edemului bronşiei

pg.1602

R: C

C.M.

15. Care dintre următorii parametrii sunt de obicei crescuţi peste normal în boala pulmonară cronică

obstructivă:

A. capacitatea vitală

B. volumul maxim expirator pe secundă

C. debitele maxime ale fluxului respirator

D. volumul rezidual

E. capacitatea funcţională reziduală

pg.1603

R: D, E

C.M.

16. Pacienţii cu boală pulmonară cronică obstructivă cu predominenţa emfizemului, denumiţi şi „pink

puffers”, au următoarele trăsături caracteristice, spre deosebire de cei cu predominenţa bronşitei:

A. istoric îndelungat de dispnee de efort

B. tuse cu expectoraţie abundentă, purulentă

C. tip constituţional astenic

D. apariţia frecventă şi relativ devreme a cordului pulmonar

E. infecţii bronşice mai puţin frecvente

pg.1604-1605

R: A, C, E

C.M.

17. Explorarea funcţională respiratorie la pacienţii cu boală pulmonară cronică obstructivă cu

predominanţa emfizemului relevă:

A. capacitatea vitală scăzută

B. debitele expiratorii maximale diminuate

C. volumul rezidual scăzut

D. capacitatea pulmonară totală scăzută

E. capacitatea de transfer a CO scăzută

pg.1604

R: A, B, E

C.M.

18. Pacienţii cu boală pulmonară cronică obstructivă cu predominenţa bronşitei, denumiţi şi „blue

bloaters”, au următoarele trăsături caracteristice, spre deosebire de cei cu predominenţa emfizemului:

A. sunt de obicei fumători înveteraţi

B. prezintă tuse cronică şi spută de mai mulţi ani

C. tipul constituţional este în general astenic, cu pierdere ponderală evidentă

4

D.

prezintă frecvente infecţii bronşice

E. au episoade repetate de insuficienţă respiratorie

pg.1604-1605

R: A, B, D, E

C.M.

19. Clasele de medicamente bronhodilatatoare folosite în tratamentul bolii pulmonare cronice

obstructive sunt:

A. metilxantinele

B. corticosteroizii

C. simpatomimeticele beta 2 adrenergice

D. anticolinergicele

E. benzodiazepinele

pg.1606

R: A, C, D

C.M.

20. Aminofilina, cea mai folosită metilxantină în tratamentul bolii pulmonare cronice obstructive, are

următoarele caracteristici:

A. se poate administra inhalator

B. are propietăţi cardiotonice şi diuretice

C. este un bronhodilatator relativ slab

D. reduce inflamaţia căilor aeriene

E. poate prezenta efecte secundare precum insomnia şi nervozitatea

pg.1606

R: B, C, E

C.M.

21. Atitudinea cea mai corectă a folosirii corticosteroizilor în tratamentul bolii pulmonare cronice

obstructive constă în:

A. folosirea lor ca primă terapie, înaintea administrării de bronhodilatatoare

B. începerea terapiei cu Prednison – 30mg o dată pe zi

C. pentru un efect bronhodilatator mai rapid este necesară creşterea dozei uzuale

D. obiectivarea modificărilor prin spirometrie şi evaluarea schimburilor gazoase, cu oprirea administrării lor în lipsa ameliorării obiective

E. descreşterea dozei până la doza minimă care menţine o funcţie pulmonară satisfăcătoare

pg.1607

R: B, D, E

C. S.

22. Indicele Reid, ce cuantifică modificările de ordin anatomic ce apar la nivelul bronşiilor la pacienţii

cu bronşită cronică, reprezintă:

A. volumul spaţiului aerian situat distal de bronşiolele terminale

B. cantitatea de spută eliminată în 24 de ore

C. raportul dintre grosimea glandelor din submucoasă producătoare de mucus şi cea a peretelui bronşic

D. gradul de hipertrofie a musculaturii netede bronşice

E. numărul de acini pulmonari la nivelul cărora este afectat schimbul gazos

5

pg.1601

R: C

C.S.

23. Cea mai precoce modificare structurală pulmonară care poate fi demonstrată la fumătorii tineri este:

A. îngustarea calibrului bronhiilor mari cartilaginoase

B. distrugerea septurilor alveolare

C. apariţia dilataţiilor bronşice de tip bronşiectatic

D. obstrucţia căilor respiratorii mici

E. creşterea presiunii în capilarul pulmonar

pg.1601

R: D

C.S.

24. Indivizii homozigoţi ZZ sau SS au următorul nivel seric de α 1 antitripsină:

A. mai mic de 0,5g/l

B. 0,5-2,5 g/l

C. 2,5-10 g/l

D. 10-50 g/l

E. mai mare de 50 g/l

pg.1602

R: A

C.M.

25. Hipoxia cronică la pacienţii cu boală pulmonară cronică obstructivă poate duce la:

A. vasoconstricţie pulmonară

B. scăderea presiunii în capilarul pulmonar

C. leucocitoză secundară

D. eritrocitoză secundară

E. deficit de α 1 antitripsină

pg.1604

R: A, D

C.M.

26. La majoritatea pacienţilor cu boală pulmonară cronică obstructivă cu predominenţa bronşitei

scăderea VEMS sub 25% din valoarea prezisă conduce la:

A. apariţia dispneei de repaus

B. creşterea capacităţii vitale

C. retenţia de CO 2

D. creşterea Pao 2

E. apariţia cordului pulmonar

pg.1604

R: A, C, E

C.M.

27. Examenul obiectiv al unui pacient cu boală pulmonară cronică obstructivă cu predominenţa

emfizemului poate releva:

A. pacient tahipneic, cu expir prelungit, cu buzele protruzionate

6

B. în poziţie şezândă trunchiul este aplecat spre înainte, cu membrele superioare întinse pentru a se sprijini

C. la percuţia toracelui matitate bazal bilateral

D. la ascultaţie murmur vezicular diminuat

E. venele gâtului destinse în timpul expiraţiei, colabând brusc în inspiraţie

pg.1604

R: A, B, D, E

C. M.

28. Examenul obiectiv la un pacient cu boală pulmonară cronică obstructivă cu predominenţa bronşitei

relevă:

A.

un pacient de obicei supraponderal şi cianotic

B.

frecvenţă respiratorie normală sau uşor crescută

C.

hipersonoritate la percuţia toracelui

D.

raluri umede şi wheezing la ascultaţie

E.

suflu diastolic în focarul aortic

pg.1605

R: A, B, C, D

C.M.

29. Episoadele nocturne de creştere a desaturării în oxigen la pacienţii cu boală pulmonară cronică

obstructivă cu predominenţa bronşitei sunt în asociere cu:

A. creşterile episodice ale hipertensiunii arteriale sistemice

B. perioadele de accentuare a hipoventilaţiei

C. creşterii întoarcerii venoase

D. episoadelor de apnee în somn

E. diminuării producerii de mucus de către glandele bronşice

pg.1605

R: B, D

C.S.

30. Una din următoarele măsuri profilactice este indicată la pacienţii cu boală pulmonară cronică

obstructivă:

A. vaccinarea antigripală anuală

B. administrarea de agenţi stabilizatori ai mastocitelor

C. administrarea de corticosteroizi inhalatori

D. administrarea de diuretice

E. administrarea de betablocante

pg.1606

R: A

C.M.

31. Care dintre următoarele medicamente sunt beta 2 stimulante selective:

A. albuterolul

B. izoproterenolul

C. terbutalina

D. metaproterenolul

E. bromura de ipratropium

7

pg.1606

R: A, C, D

C. M.

32. În cazul infecţiilor respiratorii la pacienţii cu boală pulmonară cronică obstructivă examinarea

microscopică şi culturile din spută se indică numai în următoarele situaţii:

A. la pacienţii care nu au oprit fumatul

B. la apariţia frisonului şi febrei

C. când aspectul purulent al sputei nu se modifică la administrarea antibioticelor uzuale

D. la pacienţii cu cord pulmonar

E. la pacienţii care au VEMS sub 50% din cel prezis

pg.1606

R: B, C

C.S.

33. Oxigenoterapia de durată este indicată la pacienţii cu boală pulmonară cronică obstructivă atunci

când valorile persistente ale Pao 2 de 55-60 mmHg sunt asociate cu:

A. scădere ponderală evidentă

B. apariţia ralurilor umede şi a wheezingului

C. creşterea valorilor Paco 2

D. semne de cord pulmonar cronic şi insuficienţă cardiacă dreaptă

E. deficit de α 1 antitripsină

pg.1607

R: D

C.M.

34. Care dintre următoarele măsuri pot fi folosite în tratamentul pacienţilor cu boală pulmonară cronică

obstructivă:

A. drenajul postural

B. toracostomia cu drenaj pe tub de dren

C. administrarea de eritropoetină

D. oxigenoterapia de durată

E. transplantul pulmonar

pg.1606-1607

R: A, D, E

C.

M.

35.

Factorii precipitanţi ai insuficienţei respiratorii acute la pacienţii cu boală pulmonară cronică

obstructivă pot fi:

A. episoadele de poluare atmosferică intensă

B. o pneumonie bacteriană

C. tromboembolismul pulmonar

D. vaccinarea antigripală

E. insuficienţa ventriculară stîngă

pg.1608

R: A, B, C, E

C.S.

8

36.

Administrarea căror medicamente trebuie evitată la pacienţii cu boală pulmonară cronică obstructivă

severă:

A.

mucosecretoliticele

B.

antibioticele

C.

sedativele

D.

metilxantinele

E.

corticosteroizii

pg.1608

R: C

C.S.

37. Tratamentul hipoxiei la pacienţii cu boală pulmonară cronică obstructivă şi insuficienţă respiratorie

acută poate conduce la unii pacienţi la următorul efect nedorit:

A. eritrocitoză

B. creşterea Paco 2

C. vasoconstricţie arterială pulmonară

D. edeme la nivelul membrelor inferioare

E. cianoză de tip central

pg.1608

R: B

C.M.

38. Care dintre următoarele medicamente sunt stimulente respiratorii care pot fi administrare la pacienţii

cu boală pulmonară cronică obstrucitvă:

A. fenobarbitalul

B. acenocumarolul

C. medroxyprogesteronul

D. almitrina

E. nedocromilul de sodiu

pg.1609-1610

R: C, D

C.M.

39. Imposibilitatea de a menţine schimbul gazos după îndepărtarea suportului ventilator mecanic la

pacienţii cu boală pulmonară cronică obstructivă şi insuficienţă respiratorie acută se poate explica prin:

A. existenţa unui anumit interval de timp necesar metabolizării sedativelor sau tranchilizantelor prescrise anterior pentru agitaţie

B. agravarea obstrucţiei căilor respiratorii şi creşterea cantităţii de secreţii

C. existenţa alcalozei metabolice

D. prezenţa unei stări de nutriţie deficitară

E. administrarea de aminofilină sau beta 2 agonişti

pg.1609

R: A, B, C, D

C.M.

40. Bronşiolita obliterantă, ca sindrom obstructiv difuz, se întâlneşte mai frecvent la următoarele

categorii de pacienţi:

A. persoane cu infecţii virale severe în copilărie, în special cu virusul paragripal

9

B. pacienţii care prezintă emfizem cicatriceal sau paracicatriceal

C. pacienţii cu hipertensiune pulmonară primitivă

D. pacienţii adulţi cu artrită reumatoidă

E. pacienţii cu episoade de apnee în somn

pg.1610

R: A, D

C.S.

41. Un determinant important al prognosticului la pacienţii cu obstrucţie cronică de căi respiratorii este:

A. pH-ul sanguin

B. capacitatea pulmonară totală

C. eritrocitoza

D. presiunea arterială pulmonară

E. hipokaliemia

pg.1610

R: D

C.M.

42. În tratamentul pacienţilor cu boală pulmonară cronică obstructivă şi insuficienţă respiratorie acută,

îndepărtarea secreţiilor din căile respiratorii se poate face prin următoarele mijloace:

A. sonde de aspiraţie endotraheale

B. drenajul postural şi percuţia toracelui

C. administrarea de agenţi bronhodilatatori beta 2 adrenergici

D. administrarea de diuretice

E. oxigenoterapie

pg.1609

R: A, B, C

C. M.

43. Producţia de spută la pacienţii cu bronşită cronică este stimulată de:

A. nivelul crescut al antiproteazelor circulante

B. exocitoza crescută din celulele secretorii

C. mediatorii lipidici

D. produşii celulelor inflamatorii

E. deficitul de proteină S

pg.1601

R: B, C, D

C.M.

44. Reducerea suprafeţei totale de secţiune a patului vascular pulmonar la pacienţii cu boală pulmonară

cronică obstructivă poate fi atribuită:

A. creşterii Paco 2

B. hipertrofiei ventriculare drepte

C. constricţiei musculaturii netede vasculare în arterele şi arteriolele pulmonare

D. creşterii reculului elastic al plămânului

E. distrucţiei septurilor alveolare

pg.1604

R: C, E

10

C.M.

45. Pacientul cu boală pulmonară cronică obstructivă la care predomină emfizemul prezintă următoarele

caracteristici de evoluţie spre deosebire de cel cu predominenţa bronşitei:

A. este mai puţin susceptibil de a face recurenţe mucopurulente

B. episoadele infecţioase apărute duc frecvent la insuficienţă respiratorie severă şi moarte

C. insuficienţa cardiacă dreaptă este de obicei evenimentul terminal

D. prognostic mai bun după debutul insuficienţei respiratorii

E. capacitate de a recupera din episoadele de insuficienţă respiratorie mai bună

pg.1605

R: A, B, C

C. M.

46. Indicaţiile de intubaţie endotraheală şi ventilaţie mecanică la pacienţii cu boală pulmonară cronică

obstructivă şi insuficienţă respiratorie acută sunt:

A. pacienţii cu scăderea VEMS sub 50% din cel prezis

B. pacienţii care nu răspund la tratamentul conservator

C. pacienţii cu alergei la antibiotice

D. pacienţii care au hipercapnie cu obnubilare evidentă

E. pacienţii cu vârsta peste 60 de ani

pg.1608

R: B, D

C.S.

47. La instituirea ventilaţiei mecanice la pacienţii cu boală pulmonară cronică obstructivă şi insuficienţă

respiratorie acută, volumul curent şi frecvenţa trebuie alese astfel încât:

A. să scadă Paco 2 sub valorile normale

B. să scadă Paco 2 până la valorile normale

C. să scadă treptat Paco 2 numai pînă la nivelul obişnuit ridicat cronic al pacientului

D. să crească Paco 2 peste nivelul obişnuit ridicat cronic al pacientului

E. să nu modifice nivelul Paco 2

pg.1608

R: C

C.S.

48. Care dintre următoarele metode de investigaţie paraclinică poate localiza şi cuantifica emfizemul

pulmonar:

A. radiografia

B. tomografia computerizată

C. probele funcţionale ventilatorii

D. bronhoscopia

E. puncţia pulmonară transtoracică percutanată

pg.1605

R: B

C. M.

49. Căile de administrare pentru medicamentele beta 2 adrenergice pot fi:

A. orală

11

B. parenterală

C. plasturi dermici

D. aerosoli

E. supozitoare intrarectale

pg. 1606 R: A, B, D

C. M.

50. La pacienţii cu bronşită cronică instalarea insuficienţei de ventricul drept conduce la:

A. creşterea volumului şi vâscozităţii sputei

B. accentuare cianozei

C. creşterea edemelor periferice

D. diminuarea murmurului vezicular

E. apariţia unui suflu diastolic în focarul aortic

pg. 1605 R: B, C

12

TEMA NR. 2 PNEUMONIA ŞI INFECŢIILE PULMONARE NECROZANTE HARRISON PG. 1585 – 1594

C. S.

1. Surfactantul este produs de următorul tip de celulă de la nivelul plămânului:

A. celula ciliată

B. celula secretoare de mucus

C. celula endotelială capilară

D. pneumocite de tip I

E. pneumocite de tip II

pg.1585

R: E

C.S.

2. Pneumoniile cu Chlamydia psittaci sunt întâlnite mai frecvent la:

A. cei cu infecţie cu virusul HIV

B. bătrânii cu boală cronică pulmonară

C. crescătorii de păsări

D. cei trataţi cu glucocorticoizi pe termen lung

E. pacienţii cu predispoziţie la aspiraţie

pg.1587

R: C

C.M.

3. Gripa provoacă o creştere a frecvenţei pneumoniilor bacteriene secundare cu:

A. Mycobacterium tuberculosis

B. Streptococcus pneumonie

C. Staphylococcus aureus

D. Haemophilus influenzae

E. Pseudomonas aeruginosa

Pg.1589

R: B, C, D

C.

M.

4.

Sindromul pneumoniei atipice se caracterizează prin:

A. apare numai la pacienţii cu neutropenie severă

B. debut mai gradat al simpromatologiei

C. predominanţa simptomelor extrapulmonare (cefalee, mialgii, oboseală, greaţă)

D. simptomatologie pulmonară minimă la examenul obiectiv

E. absenţa modificărilor radiologice pulmonare

pg.1587

R: B, C, D

C.M.

5. Adeseori febra lipseşte din tabloul clinic al pneumoniei nosocomiale apărute la pacienţii cu:

A. insuficienţă cardiacă congestivă

B. ciroză

13

C.

uremie

D. boală pulmonară cronică obstructivă

E. intubaţie endotraheală

pg.1588

R: B, C

C.M.

6. Cavităţile pulmonare nu apar aproape niciodată în pneumoniile produse de următoarele

microorganisme:

A. Staphylococcus aureus

B. Haemophilus influenzae

C. Mycoplasma pneumonie

D. Mycobacterium tuberculosis

E. Anaerobi

Pg.1588

R: B, C

C. M.

7. Criteriile de spitalizare a pacienţilor cu pneumonie cuprind:

A. pacient vârstnic (peste 65 de ani)

B. agentul etiologic probabil este streptococcus pneumoniae sau Haemophilus influenzae

C. boli asociate semnificative (cardiace, pulmonare, diabet zaharat, neoplasm etc)

D. complicaţii supurative (empiem, meningită, endocardită)

E. imposibilitatea tratării ambulatorii

pg.1589-1590

R: A, C, D, E

C.M.

8. Ce medicamente din clasa macrolidelor au o intoleranţă gastrointestinală mult mai redusă decât a

eritromicinei:

A. amoxicilina

B. tetraciclina

C. claritomicina

D. azitromicina

E. gentamicina

pg.1591

R: C, D

C.

S.

9.

Toate tulpinile de pneumococi penicilino-rezistente sunt sensibile la următorul antibiotic:

A. ampicilină

B. ceftriaxonă

C. eritromicină

D. claritomicină

E. vancomicină

pg.1592

R: E

14

C.

S.

10. Antibioticul de elecţie în tratamentul pneumoniei cu Legionella pneumophila este:

A. ampicilina

B. oxacilina

C. tetraciclina

D. eritromicina

E. metronidazolul

pg. 1591

R: D

C. M.

11. Pneumonia cu anaerobi dobândită în comunitate se poate trata cu:

A. eritromicină

B. gentamicină

C. tetraciclină

D. clindamicină

E. amoxicilină/acid clavulanic

pg.1592

R: D, E

C. M.

12. Indicaţiile pentru folosirea mijloacelor invazive de decelare a agentului patogen al pneumoniei, în

special la pacienţii imunocompromişi sunt:

A. prezenţa cianozei

B. lipsa expectoraţiei

C. infiltratele radiologice difuze

D. evoluţia rapid nefavorabilă

E. lipsa de răspuns la terapia iniţială empirică

pg.1592

R: B, C, D, E

C.

S.

13.

Singurul agent beta lactamic care are acţiune împotriva mutanţilor represaţi ai anumitor bacili aerobi,

gram negativi (ex. Serratia marcescens, Pseudomonas aeruginosa etc.), care produc pneumonii nosocomiale este:

A. ampicilina/sulbactam

B. amoxicilina/acid clavulanic

C. aztreonamul

D. ceftriaxona

E. imipenemul

pg.1593

R: E

C. S.

14.Care dintre următoarele antivirale este eficient în pneumoniile cu virus sinciţial respirator:

A. amantadina

B. ribavirina

C. acyclovirul

15

D.

lamivudina

E. amfotericina

pg.1593

R: B

C.

M.

15.

Prevenirea pneumoniilor poate presupune următoarele măsuri profilactice:

A. chimioprofilaxia

B. vaccinarea

C. menţinerea acidităţii gastrice

D. intubarea endotraheală

E. microradiografii repetate

pg.1594

R: A, B, C

C.

M.

16.

În îndepărtarea particulelor infectate care depăşesc mecanismele de apărare din căile respiratorii şi

ajung să fie depozitate pe suprafaţa alveolară sunt implicate:

A. enzimele proteolitice

B. plachetele sanguine

C. celulele fagocitare

D. celulele musculare netede

E. factorii umorali

pg.1585

R: C, E

C.

S.

17.

Cel mai frecvent mecanism de producere a pneumoniei este:

A. diseminarea hematogenă a infecţiei de la un focar extrapulmonar

B. inhalarea aerosolilor infecţioşi

C. aspirarea organismelor care colonizează orofaringele

D. inocularea directă

E. extinderea infecţiei prin contiguitate

pg. 1585-1586

R: C

C.

M.

18.

Indivizii normali sunt purtători ocazionali, în diverse perioade ale anului, de agenţi patogeni

pulmonari, la nivelul nazofaringelui, cum ar fi:

A. Streptococcus pneumoniae

B. Mycoplasma pneumoniae

C. Haemophilus influenzae

D. Moraxella catarrhalis

E. Legionella pneumophila

pg.1585

R: A, B, C, D

C. M.

16

19.

Aspiraţia secreţiilor orofaringiene în tractul respirator inferior apare mai frecvent şi poate fi mai

severă la:

A. pacienţii cu tuburi nazogastrice sau endotraheale

B. pacienţii cu fisuri gingivale şi plăci dentare

C. pacienţii cu stare de conştienţă alterată

D. pacienţii cu tulburări de deglutiţie

E. pacienţii cu pH gastric scăzut

pg.1586

R: A, C, D

C. M.

20. Pneumoniile apărute în mod tipic în urma inhalării de aerosoli infecţioşi sunt:

A. pneumonia pneumococică

B. pneumonia cu Legionella

C. pneumonia gripală

D. pneumonia cu Chlamydia psittaci

E. tuberculoza

pg.1586

R: B, C, D, E

C.M.

21. La pacienţii spitalizaţi pentru pneumonie dobândită în comunitate, cei mai frecvenţi patogeni sunt:

A. Streptococcus pneumoniae

B. Haemophilus influenzae

C. Pseudomonas aeruginosa

D. Chlamydia pneumoniae

E. Legionella pneumophila

pg.1586

R: A, B, D, E

C.

M.

22.

Tabloul tipic al pneumoniei se caracterizează prin:

A. apariţia bruscă a febrei

B. tuse productivă cu spută purulentă

C. dureri toracice de tip pleural

D. semne de condensare pulmonară

E. aspect radiologic pulmonar normal

pg. 1587 R: A, B, C, D

C.

M.

23.

Pacienţii cu pneumonie cu Staphylococcus aureus cu transmitere hematogenă prezintă următoarele

trăsături:

A. starea generală este de obicei gravă

B. tabloul clinic poate fi reprezentat în faza iniţială numai de febră şi dispnee

C. predominenţa simptomelor extrapulmonare (cefalee, mialgii, greaţă, vărsături etc)

D. pot avea semne de endocardită

E. nu necesită spitalizare

17

pg.1587

R: A, B, D

C. M.

24. Pacienţii cu pneumonie pot avea o radiografie pulmonară normală în următoarele situaţii:

A. pacienţi alcoolici sau sub anestezie generală

B. pacienţi cu agranulocitoză care nu pot dezvolta o reacţie inflamatorie

C. pneumonia de aspiraţie cu anaerobi care produc necroze tisulare

D. precoce în procesul de constituire al infiltratului în pneumonia hematogenă cu Staphylococcus aureus

E. pneumoniile bacteriene secundare cu Streptococcus pneumoniae şi Haemophilus influenzae care urmează unei pneumonii virale

pg.1588

R: B, D

C.S.

25. Radiografia pulmonară cu distribuţia multicentrică a leziunilor sub forma unor multiple arii

infiltrative sugerează cel mai frecvent o pneumonie:

A. de aspiraţie

B. prin inhalarea aerosolilor infecţioşi

C. prin diseminarea hematogenă a infecţiei

D. prin extinderea infecţiei prin contiguitate

E. complicată cu un abces pulmonar

pg.1588

R: C

C.

S.

26.

Abcesele pulmonare localizate în segmentele pulmonare inferioare slab ventilate sugerează o infecţie

cu:

A. Haemophilus influenzae

B. Mycoplasma pneumoniae

C. Virusuri

D. Mycobacterium tuberculosis

E. Anaerobi

pg. 1588

R: E

C.

M.

27.

Specificitatea şi sensibilitatea examenului de spută în determinarea agentului patogen la pacienţii cu

pneumonie este scăzută, deoarece nu pot fi cultivate prin metodele de rutină anumite microorganisme precum:

A. Staphylococcus aureus

B. Mycoplasma pneumoniae

C. Pneumocystis carini

D. Chlamydia

E. Anaerobii

pg. 1589 R: B, C, D, E

18

C.

M.

28. Confirmarea pneumoniei cu anaerobi necesită cultura de anaerobi din secreţiile pulmonare

necontaminate cu secreţiile orofaringiene, care presupune tehnici speciale precum:

A. pletismografia

B. aspirarea transtraheală

C. bronhoscopia cu periaj

D. puncţia pulmonară transtoracică

E. scintigrafia pulmonară

pg. 1589 R: B, C, D

C. S.

29. Frotiul din sputa pacienţilor cu pneumonie se colorează pentru germeni acido - alcoolo rezistenţi

când se suspicionează o infecţie cu:

A. Streptococi

B. Legionella

C. Pneumocystis

D. Micobacterii

E. Fungi

pg. 1589

R: D

C.

M.

30.

Care din următoarele culturi au specificitatea cea mai mare şi se consideră că pun diagnosticul

etiologic al pneumoniei:

A. din spută

B. din secreţiile oro-faringiene

C. din sânge

D. din lichidul pleural

E. din leziunile cutanate

pg.1590

R: C, D

C.

M.

31.

Unele din următoarele criterii pun diagnosticul serologic al pneumoniei cu Mycoplasma pneumoniae

prin imunofluorescenţă indirectă:

A. un singur titru de anticorpi tip IgM > 1: 16

B. un singur titru de anticorpi tip IgE > 1: 256

C. un singur titru de anticorpi tip IgG > 1: 128

D. o creştere de 4 ori sau mai mult a anticorpilor tip IgG

E. o creştere de 4 – 8 ori a anticorpilor ASLO

pg.1590

R: A, C, D

C.S.

32. Tulpinile de Streptococcus pneumoniae sunt considerate a avea o rezistenţă înaltă la penicilină dacă

au concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a penicilinei:

19

A.

sub 0,1µg/ml

B. între 0,1 – 0,5µg/ml

C. între 0,5 – 1µg/ml

D. peste 1µg/ml

E. peste 1:128

pg.1590

R: D

C.S.

33. Doza de amoxicilină uzuală în tratamentul suspiciunii de pneumonie pneumococică dobândită în

comunitate la pacienţii adulţi tineri fară o boală preexistentă este de:

A. 400.000 u.i. la fiecare 6 ore

B. 1.000.000 u.i. la fiecare 6 ore

C. 1mg/kg corp la fiecare 8 ore

D. 500mg la fiecare 8 ore

E. 100mg la fiecare 12 ore

pg.1591

R: D

C.

S.

34.

Durata tratamentului în pneumoniile cu Mycoplasma şi Legionella este:

A. 5 zile

B. 7 zile

C. 10 zile

D. 2 - 3 săptămâni

E. 1 lună

pg.1591

R: D

C. S.

35. Care antibiotic este indicat în tratamentul pneumoniei cu Pneumocystis carini la pacienţii cu infecţie

HIV:

A.

penicilina G

B.

amoxicilina/acid clavulanic

C.

ceftriaxona

D.

trimetoprim-sulfametoxazol

E.

metronidazol

pg.1592-1593

R: D

C.M.

36. Care dintre următoarele antibiotice sunt active pe Pseudomonas aeruginosa:

A. ticarcilina

B. ceftazidimul

C. aztreonamul

D. claritromicina

E. imipenemul

pg. 1593

20

A, B, C, E

C. M.

37. Fluidul epitelial ce tapetează peretele alveolar conţine:

A. acizi micolici

B. surfactant

C. fibronectină

D. imunoglobulină

E. betalactamază

pg.1585

R: B, C, D

C.M.

38. Microorganismele anaerobe care pot produce pneumonii sunt:

A. Haemophilus influenzae

B. Moraxella catarrhalis

C. Fusobacterium nucleatum

D. Actinomyces

E. Pneumocystis carini

pg. 1585 R: C, D

C.

M.

39.

Riscul apariţiei pneumoniei prin aspirarea secreţiilor orofaringiene creşte în următoarele situaţii:

A. scăderea activităţii proteolitice salivare

B. alterarea reflexului de tuse

C. disfuncţia mucociliară

D. disfuncţia macrofagelor alveolare

E. distrugerii septurilor interalveolare

pg. 1586 R: B, C, D

C.

M.

40.

Care dintre următoarele microorganisme sunt cauze mai frecvente de pneumonie la bătrânii cu boală

cronică pulmonară:

A. Mycoplasma pneumoniae

B. Haemophilus influenzae

C. Moraxella catarrhalis

D. Legionella pneumophila

E. Chlamydia psittaci

pg. 1587 R: B, C, D

C.

M.

41.

Pacienţii care au o hipogamaglobulinemie severă (<200mg/dl) au risc de a face pneumonie cu

anumiţi agenţi patogeni pulmonari:

A. Streptococcus pneumoniae

B. Haemophilus influenzae

21

C.

Chlamydia pneumoniae

D. Virusul sinciţial respirator

E. Mycoplasma pneumoniae

pg.1587

R: A, B

C. M.

42. Pneumonia cu Mycoplasma pneumoniae se poate complica cu:

A. eritem multiform

B. xantoame tendinoase

C. mielită transversă

D. encefalită

E. anemie hemolitică

pg. 1587 R: A, C, D, E

C. M.

43. Pacienţii cu pneumonie nosocomială, care complică o boală subiacentă asociată cu neutropenie

semnificativă, adeseori nu prezintă:

A. tuse

B. spută purulentă

C. infiltrate pulmonare

D. culturi pozitive

E. răspuns la terapia antibiotică

pg. 1588 R: B, C

C. M.

44. Importanţa radiografiei pulmonare la pacienţii cu pneumonie constă în următoarele:

A. poate confirma prezenţa şi localizarea infiltratelor pulmonare

B. pune diagnosticul etiologic al pneumoniei

C. evaluează extinderea infecţiilor pulmonare

D. determină gradul interesării pulmonare

E. cuantifică răspunsul la terapia antimicrobiană

pg. 1588 R: A, C, D, E

C.M.

45. Anumite microorganisme şi anumite situaţii particulare non-infecţioase pot produce necroza

ţesutului pulmonar şi cavitaţie:

A. Staphylococcus aureus

B. Fusobacterium nucleatum

C. Haemophilus influenzae

D. Neoplasmul bronho-pulmonar

E. Infarctul pulmonar

pg. 1588 R: A, B, D, E

22

C.

S.

46. Procedura invazivă standard pentru obţinerea secreţiilor din tractul respirator inferior la pacienţii cu

afecţiune severă sau la imunocompromişii care asociază o pneumonie progresivă este:

A. puncţia pulmonară transtoracică percutanată

B. toracenteza cu prelevare de lichid pleural

C. toracotomia cu biopsie

D. bronhoscopia cu lavaj bronhoalveolar

E. mediastinoscopia cu biopsie ganglionară

pg. 1589

R: D

C.M.

47. Tratamentul pneumoniei cu Haemophilus influenzae dobândită în comunitate se poate face cu

următoarele antibiotice:

A. peniclina G

B. amoxicilină/acid clavulanic

C. doxiciclină

D. ciprofloxacină

E. metronidazol

pg. 1590-1591 R: B, C, D

C.

M.

48.

Tratamentul pneumoniei cu Mycoplasma pneumoniae dobândită în comunitate se poate face folosind

următoarele antibiotice:

A. penicilina G

B. amoxicilină/acid clavulanic

C. doxiciclină

D. eritromicină

E. ciprofloxacină

pg. 1590 R: C, D, E

C.

M.

49.

Intervenţia chirurgicală în caz de abces pulmonar cu anaerobi are următoarele indicaţii:

A. vârsta peste 65 de ani

B. hemoptizia masivă

C. prezenţa neoplasmului bronhopulmonar

D. prezenţa a 2 sau mai multe abcese

E. când radiografia pulmonară efectuată la 2 săptămâni nu se normalizează

pg. 1592

R: B, C

C.

S.

50.

Doza uzuală de claritomicină administrată la pacienţii adulţi cu pneumonie dobândită în comunitate

este de:

A. 1.000.000 u.i. la fiecare 6 ore

B. 1mg/kg corp la fiecare 8 ore

23

C.

500 mg la fiecare 12 ore

D. 1 g la fiecare 8 ore

E. 200 mg pe zi

pg. 1591

R: C

TEMA NR. 3 TUBERCULOZA PULMONARĂ HARRISON PG. 1109 – 1121

C. M.

1. Mycobacterium tuberculosis este o bacterie cu următoarele caracteristici:

A. formă de coc

B. nesporulată

C. slab aerobă

D. dimensiuni cuprinse între 0,1 şi 0,3µm

E. prezintă acid-alcoolo-rezistenţă

pg. 1109 R: B, C, E

C. S.

2. Rezistenţa Mycobacterium tuberculosis la acţiunea acizilor se datorează în principal conţinutului mare

al peretelui celular în:

A. acid arahidonic

B. acid dezoxiribonucleic

C. acizi salicilici

D. acizi micolici

E. aminoacizi

pg. 1109

R: D

C. S.

3. Cei mai contagioşi pacienţi cu tuberculoză sunt cei care au:

A. culturi din spută pozitive

B. frotiu din spută cu BAAR vizibili

C. culturi pozitive din leziuni extrapulmonare

D. culturi negative

E. coinfecţie cu HIV

pg. 1110

R: B

C.

S.

4.

Incidenţa tuberculozei la femei are un vârf între:

A. 15 – 24 de ani

B. 25 – 34 de ani

C. 35 – 44 de ani

D. 45 – 54 de ani

E. 55 – 64 de ani

pg. 1110

R: B

C.

M.

5.

Afecţiunile cunoscute de a creşte riscul de apariţie a tuberculozei active la persoanele infectate cu

bacili tuberculoşi sunt:

A. silicoza

B. limfoamele

25

C.

diabetul zaharat insulino-dependent

D. insuficienţa cardiacă congestivă

E. insuficienţa renală cronică

pg. 1111 R: A, B, C, E

C.

M.

6.

Leziunea ce ia naştere după infecţia iniţială cu bacili tuberculoşi (tuberculoza primară pulmonară) are

următoarele trăsături:

A. se întâlneşte mai frecvent la persoanele adulte

B. este de obicei periferică

C. se asociază cu limfadenopatie hilară sau paratraheală

D. în majoritatea cazurilor se vindecă spontan

E. poate fi evidenţiată mai târziu sub forma unui mic nodul calcificat

pg. 1112 R: B, C, D, E

C.

M.

7.

Tuberculoza postprimară (secundară) este de obicei localizată în următoarele segmente:

A. apicale ale lobilor superiori

B. posterioare ale lobilor superiori

C. anterioare ale lobilor superiori

D. superioare ale lobilor inferiori

E. bazale ale lobilor inferiori

pg. 1112 R: A, B, D

C. M.

8.Tuberculoza ganglionară debutează cu o tumefiere nedureroasă a ganglionilor limfatici, cel mai frecvent în regiunile:

A. occipitală

B. cervicală

C. supraclaviculară

D. axilară

E. inghinală

pg. 1113 R: B, C

C.

M.

9.

Caracteristicile pericarditei tuberculoase sunt:

A. revărsatul pericardic este un exsudat

B. revărsatul hemoragic este frecvent

C. poate ajunge la tamponadă cardiacă

D. culturile efectuate din lichid relevă prezenţa Mycobacterium tuberculosis în peste 90% din cazuri

E. pot apărea complicaţii ce includ pericardita cronică constrictivă

pg. 1113 R: A, B, C, E

26

C.

M.

10. Articulaţiile afectate frecvent de către tuberculoza osteoarticulară sunt:

A. scapulohumerale

B. radiocarpiene

C. intervertebrale

D. coxofemurale

E. tibiofemurale

pg. 1114 R: C, D, E

C.

S.

11.

Localizarea cea mai frecventă a tuberculozei gastrointestinale este:

A. esofagul

B. stomacul şi duodenul

C. ileonul terminal şi cecul

D. rectul

E. ficatul

pg.1114

R: C

C. S.

12. Metoda diagnostică care stabileşte cu precizie diagnosticul de peritonită tuberculoasă este:

A. paracenteza

B. biopsia peritoneală

C. ecografia abdominală

D. tomografia computerizată abdominală

E. biopsia hepatică

pg. 1114

R: B

C. M.

13. Caracteristicile meningitei tuberculoase sunt:

A. întâlnită cel mai frecvent la copiii mici

B. apare la adulţii infectaţi cu HIV

C. are o evoluţie mai scurtă decât cea a meningitei bacteriene

D. pareza nervilor cranieni este frecventă

E. hidrocefalia este frecventă

pg.1114-1115

R: A, B, D, E

C.M.

14. Intradermoreacţia la PPD are o valoare limitată în diagnosticul tuberculozei active deoarece poate da

reacţii pozitive şi în următoarele situaţii:

A. pacienţi care au fost infectaţi cu Mycobacterium tuberculosis, dar nu au boală activă

B. persoanele sensibilizate prin infecţia cu micobacterii netuberculoase

C. pacienţii imunodeprimaţi

D. persoanele vaccinate BCG

E. pacienţii cu neoplasm pulmonar

27

pg. 1116 R: A, B, D

C.

S.

15.

Pentru diagnosticul tuberclozei pulmonare primare la copii, care frecvent nu expectorează spută,

culturile pozitive pot fi obţinute din probele prelevate astfel:

A. exudat nazal

B. exudat faringian

C. secreţie lacrimală

D. lavaj gastric matinal

E. examen coprobacteriologic

pg. 1116

R: D

C. M.

16. Care dintre următoarele medicamente sunt considerate agenţi de primă linie în tratamentul

tuberculozei:

A. kanamicina

B. rifampicina

C. izoniazida

D. etambutolul

E. cicloserina

pg.1117

R: B, C, D

C. S.

17. Cel mai important impediment în calea vindecării pacienţilor cu tuberculoză este:

A. lipsa unor medicamente eficace asupra tuturor tulpinilor de Mycobacterium tuberculosis

B. costul ridicat al medicaţiei

C. lipsa de aderenţă a pacienţilor la regimurile terapeutice

D. asocierea tubrculozei cu alte boli

E. vârsta pacienţilor

pg. 1117

R: C

C.

S.

18.

În monitorizarea răspunsului la tratament a pacienţilor cu tuberculoză pulmonară examinarea sputei,

până cînd culturile devin negative, trebuie efectuată:

A. săptămânal

B. lunar

C. la 2 luni

D. la 3 luni

E. la 6 luni

pg. 1118

R: B

C. S.

28

19.

Reacţia adversă cea mai frecventă şi cea mai importantă a toxicităţii medicamentoase la pacienţii

trataţi pentru tuberculoză este:

A. hipertensiunea arterială

B. diabetul zaharat

C. hepatita

D. sindromul nefrotic

E. polinevrita

pg. 1118

R: C

C. S.

20. În tratamentul tuberculozei rezistente la izoniazidă şi rifampicină, administrarea etambutolului,

pirazinamidei şi streptomicinei trebuie efectuată timp de:

A. 3 luni

B. 6 luni

C. 9 – 12 luni

D. 12 – 18 luni

E. 24 – 36 luni

pg. 1119

R: D

C.

S.

21.

Chimioterapia profilactică a tuberculozei la persoanele cu risc implică administrarea de :

A. rifampicină

B. izoniazidă

C. etambutol

D. ofloxacină

E. streptomicină

pg. 1120

R: B

C.

M.

22.

Alte microorganisme, în afară de micobacterii, ce prezintă o anumită acido-rezistenţă includ specii

din genurile:

A. Fusobacterium

B. Chlamydia

C. Nocardia

D. Mycoplasma

E. Rhodococcus

pg. 1109 R: C, E

C.

S.

23.

Cel mai puternic factor de risc pentru dezvoltarea tuberculozei la indivizii infectaţi este:

A. fumatul

B. malnutriţia

C. durata contactului cu persoana contagioasă

D. vârsta înaintată

29

E. coinfecţia cu HIV

pg. 1110

R: E

C. M.

24. În infecţia cu Mycobacterium tuberculosis următoarele tipuri de celule au un rol definit în protecţie:

A. polimorfonuclearele

B. eozinofilele

C. macrofagele

D. limfocitele T

E. limfocitele B

pg. 1111

R: C, D

C. M.

25. Următoarele tipuri de reacţie ale gazdei se dezvoltă la infecţia cu Mycobacterium tuberculosis:

A. reacţia de activare a macrofagelor

B. reacţia de activare a plachetelor sanguine

C. reacţia de inhibare a degranulării mastocitelor

D. reacţia de hipersensibilitate de tip imediat

E. reacţia de hipersensibilitate de tip întârziat

pg. 1111 R: A, E

C.

S.

26.

Următoarea substanţă produsă de macrofage contribuie la distrugerea Mycobacterium tuberculosis,

fiind un inhibitor eficient al acestuia:

A. interleukina 1

B. interleukina 2

C. interleukina 6

D. factorul de necroză tumorală α

E. factorul de stimulare a coloniilor de granulocite

pg. 1111-1112

R: D

C.

M.

27.

La copiii cu defecte imunitare, tuberculoza primară pulmonară poate progresa rapid spre diferite

leziuni:

A. cavitaţie acut