A 128 - a Sesiune a Comitetului Miniștrilor

(Elsinore, Danemarca, 17-18 mai 2018)

Convenția modernizată pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal –
Text consolidat

Preambul
Statele membre ale Consiliului Europei și ceilalți semnatari ai prezentului document,
Considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai mare unitate între membrii săi,
bazată în special pe respectarea statului de drept, precum și a drepturilor omului și a libertăților
fundamentale;
Având în vedere că este necesară asigurarea demnității umane și protecția drepturilor omului și a
libertăților fundamentale ale fiecărei persoane și, având în vedere diversificarea, intensificarea și
globalizarea prelucrării datelor și a fluxurilor de date cu caracter personal, autonomia personală
bazată pe dreptul persoanei de a controla asupra sa sau datele sale personale și prelucrarea acestor
date;
Reamintind că dreptul la protecția datelor cu caracter personal trebuie luat în considerare în raport cu
rolul său în societate și că trebuie conciliat cu alte drepturi ale omului și libertăți fundamentale,
inclusiv cu libertatea de exprimare;
Considerând că prezenta convenție permite să se țină seama, în punerea în aplicare a normelor
prevăzute în aceasta, de principiul dreptului de acces la documentele oficiale;
Recunoscând că este necesară promovarea la nivel global a valorilor fundamentale ale respectării
vieții private și protecției datelor cu caracter personal, contribuind astfel la libera circulație a
informațiilor între persoane;
Recunoscând interesul unei consolidări a cooperării internaționale între părțile la convenție,
Au convenit după cum urmează:

Capitolul I – Dispoziții generale

Articolul 1 – Obiect și scop
Scopul prezentei convenții este de a proteja fiecare persoană, indiferent de naționalitatea sau
reședința sa, în ceea ce privește prelucrarea datelor sale cu caracter personal, contribuind astfel la
respectarea drepturilor omului și a libertăților sale fundamentale, în special a dreptului la viață privată.
.
Articolul 2 – Definiții
În sensul prezentei convenții:
A. „date cu caracter personal” înseamnă orice informație referitoare la o persoană identificată
sau identificabilă („subiectul datelor”);
b. „prelucrare a datelor” înseamnă orice operațiune sau set de operațiuni efectuate asupra
datelor cu caracter personal, cum ar fi colectarea, stocarea, conservarea, modificarea, extragerea,
dezvăluirea, punerea la dispoziție, ștergerea sau distrugerea sau efectuarea unor acțiuni logice și/sau
aritmetice. operațiuni cu astfel de date;
c. În cazul în care nu se utilizează prelucrarea automatizată, „prelucrare de date” înseamnă o
operațiune sau un set de operațiuni efectuate asupra datelor cu caracter personal într-un set
structurat de astfel de date care sunt accesibile sau recuperabile conform unor criterii specifice;
d. „operator” înseamnă persoana fizică sau juridică, autoritatea publică, serviciul, agenția sau
orice alt organism care, singur sau împreună cu alții, are putere de decizie cu privire la prelucrarea
datelor;
e. „destinatar” înseamnă o persoană fizică sau juridică, o autoritate publică, un serviciu, o
agenție sau orice alt organism căruia îi sunt dezvăluite sau puse la dispoziție datele;
f. „procesator” înseamnă o persoană fizică sau juridică, o autoritate publică, un serviciu, o
agenție sau orice alt organism care prelucrează date cu caracter personal în numele operatorului.
Articolul 3 – Domeniul de aplicare
1. Fiecare parte se angajează să aplice prezenta convenție prelucrării datelor aflate sub jurisdicția sa
în sectoarele public și privat, asigurând astfel dreptul fiecărui individ la protecția datelor sale cu
caracter personal.
2. Prezenta convenție nu se aplică prelucrărilor de date efectuate de o persoană în cadrul activităților
pur personale sau casnice.
Capitolul II – Principii de bază pentru protecția datelor cu caracter personal
Articolul 4 – Obligațiile părților
1. Fiecare parte va lua măsurile necesare în legislația sa pentru a pune în aplicare dispozițiile
prezentei convenții și pentru a asigura aplicarea lor efectivă.
2. Aceste măsuri vor fi luate de fiecare parte și vor fi intrat în vigoare până la momentul ratificării sau
aderării la prezenta convenție.
3. Fiecare parte se angajează:
A. să permită Comitetului Convenției prevăzut în Capitolul VI să evalueze eficacitatea măsurilor pe
care le-a luat în legislația sa pentru a pune în aplicare prevederile prezentei Convenții; și
b. să contribuie activ la acest proces de evaluare.

Articolul 5 – Legitimitatea prelucrării datelor și calitatea datelor

(1) Prelucrarea datelor este proporțională cu scopul legitim urmărit și reflectă în toate etapele
prelucrării un echilibru just între toate interesele în cauză, publice sau private, și drepturile și libertățile
în joc.
(2 ) Fiecare parte prevede că prelucrarea datelor poate fi efectuată pe baza consimțământului
liber, specific, informat și neechivoc al persoanei vizate sau a unui alt temei legitim prevăzut de lege.
3. Datele cu caracter personal în curs de prelucrare vor fi prelucrate în mod legal.
4. Datele cu caracter personal în curs de prelucrare sunt:
A. procesate corect și într-o manieră transparentă;
b. colectate în scopuri explicite, specificate și legitime și nu sunt prelucrate într-un mod
incompatibil cu acele scopuri; prelucrarea ulterioară în scopuri de arhivare în interes public, în scopuri
de cercetare științifică sau istorică sau în scopuri statistice este, sub rezerva garanțiilor adecvate,
compatibilă cu acele scopuri;
c. adecvate, relevante și nu excesive în raport cu scopurile pentru care sunt prelucrate;
d. exacte și, acolo unde este necesar, ținute la zi;
e. păstrate într-o formă care să permită identificarea persoanelor vizate pentru o perioadă nu mai
mult decât este necesar pentru scopurile în care sunt prelucrate datele respective.
Articolul 6 – Categorii speciale de date
1. Prelucrarea:
- date genetice;
- datele personale referitoare la infracțiuni, proceduri penale și condamnări, precum și măsurile de
securitate aferente;
- date biometrice care identifică în mod unic o persoană;
- datele personale pentru informațiile pe care le dezvăluie referitoare la originea rasială sau etnică,
opiniile politice, apartenența la sindicat, credințele religioase sau de altă natură, sănătatea sau viața
sexuală;

vor fi permise numai în cazul în care garanțiile adecvate sunt consacrate prin lege, completând cele
din prezenta convenție.
(2) Aceste garanții protejează împotriva riscurilor pe care le poate prezenta prelucrarea datelor
sensibile pentru interesele, drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei vizate, în special un
risc de discriminare.
Articolul 7 – Securitatea datelor
(1) Fiecare parte prevede că operatorul și, după caz, împuternicitul împuternicit să ia măsuri de
securitate adecvate împotriva riscurilor precum accesul accidental sau neautorizat la, distrugerea,
pierderea, utilizarea, modificarea sau dezvăluirea datelor cu caracter personal.
(2) Fiecare parte prevede ca operatorul să notifice, fără întârziere, cel puțin autorității competente de
supraveghere în sensul articolului 15 din prezenta convenție, acele încălcări ale datelor care pot
interfera grav cu drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor vizate.

Articolul 8 – Transparența prelucrării

(1) Fiecare parte prevede ca operatorul să informeze persoanele vizate despre:
A. identitatea și reședința sau sediul obișnuit al acestuia;
b. temeiul juridic și scopurile prelucrării vizate;
c. categoriile de date cu caracter personal prelucrate;
d. destinatarii sau categoriile de destinatari ai datelor cu caracter personal, dacă există; și
e. mijloacele de exercitare a drepturilor prevăzute la articolul 9,
precum și orice informații suplimentare necesare pentru a asigura o prelucrare corectă și transparentă
a datelor cu caracter personal.
(2) Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care persoana vizată deține deja informațiile relevante.
(3) În cazul în care datele cu caracter personal nu sunt colectate de la persoanele vizate, operatorul
nu este obligat să furnizeze astfel de informații atunci când prelucrarea este prevăzută în mod expres
de lege sau acest lucru se dovedește a fi imposibil sau implică eforturi disproporționate.

Articolul 9 – Drepturile persoanei vizate

1. Orice persoană are dreptul:
A. să nu facă obiectul unei decizii care o afectează în mod semnificativ, bazată exclusiv pe o
prelucrare automată a datelor, fără a fi luate în considerare opiniile sale;
b. să obțină, la cerere, la intervale rezonabile și fără întârzieri sau cheltuieli excesive,
confirmarea prelucrării datelor cu caracter personal care o privesc, comunicarea într-o formă
inteligibilă a datelor prelucrate, toate informațiile disponibile cu privire la originea acestora, la
conservarea acestora; perioada precum și orice alte informații pe care operatorul este obligat să le
furnizeze pentru a asigura transparența prelucrării în conformitate cu articolul 8, alineatul 1;
c. să obțină, la cerere, cunoașterea raționamentului care stă la baza prelucrării datelor în cazul în
care i se aplică rezultatele unei astfel de prelucrări;
d. să se opună în orice moment, din motive legate de situația sa, prelucrării datelor cu caracter
personal care o privesc, cu excepția cazului în care operatorul demonstrează motive legitime pentru
prelucrare care prevalează asupra intereselor sau drepturilor și libertăților sale fundamentale;
e. să obțină, la cerere, în mod gratuit și fără întârzieri excesive, rectificarea sau ștergerea, după
caz, a unor astfel de date dacă acestea sunt sau au fost prelucrate contrar prevederilor prezentei
convenții;
f. să aibă o cale de atac în temeiul articolului 12 în cazul în care drepturile sale în temeiul
prezentei convenții au fost încălcate;
g. să beneficieze, indiferent de naționalitatea sau reședința sa, de asistența unei autorități de
supraveghere în sensul articolului 15, în exercitarea drepturilor sale în temeiul prezentei convenții.
(2) Alineatul (1) litera (a) nu se aplică în cazul în care decizia este autorizată de o lege căreia îi este
supus operatorul și care prevede, de asemenea, măsuri adecvate pentru a proteja drepturile,
libertățile și interesele legitime ale persoanei vizate.
Articolul 10 – Obligații suplimentare
1. Fiecare parte prevede ca operatorii și, după caz, persoanele împuternicite de operator să ia toate
măsurile adecvate pentru a se conforma obligațiilor prezentei convenții și să poată demonstra, sub
rezerva legislației interne adoptate în conformitate cu articolul 11, alineatul 3, în special către
autoritatea de supraveghere competentă prevăzută la articolul 15, că prelucrarea datelor sub controlul
acestora este în conformitate cu prevederile prezentei convenții.

(2) Fiecare parte prevede ca operatorii și, după caz, persoanele împuternicite de operator, să
examineze impactul probabil al prelucrării datelor asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale
persoanelor vizate înainte de începerea unei astfel de prelucrări și să conceapă prelucrarea datelor în
acest mod. pentru a preveni sau a minimiza riscul de interferență cu acele drepturi și libertăți
fundamentale.
(3) Fiecare parte prevede ca operatorii și, după caz, persoanele împuternicite de operator să pună în
aplicare măsuri tehnice și organizatorice care iau în considerare implicațiile dreptului la protecția
datelor cu caracter personal în toate etapele prelucrării datelor.
4. Fiecare parte poate, ținând cont de riscurile care apar pentru interesele, drepturile și libertățile
fundamentale ale persoanelor vizate, să adapteze aplicarea dispozițiilor paragrafelor 1, 2 și 3 în
legislația care dă aplicarea dispozițiilor prezentei convenții, în funcție de natura și volumul datelor, de
natura, domeniul de aplicare și scopul prelucrării și, după caz, de dimensiunea operatorului sau a
operatorului.
Articolul 11 – Excepții și restricții
(1) Nicio excepție de la dispozițiile prezentului capitol nu este permisă cu excepția prevederilor
articolului 5 alineatul (4), articolului 7 alineatul (2), articolului 8 alineatul (1) și articolului 9, atunci când
o astfel de excepție este prevăzută de lege, respectă esența drepturilor și libertăților fundamentale și
constituie o măsură necesară și proporțională într-o societate democratică pentru:
A. protecția securității naționale, apărarea, siguranța publică, interesele economice și financiare
importante ale statului, imparțialitatea și independența justiției sau prevenirea, cercetarea și urmărirea
penală a infracțiunilor și executarea pedepselor penale, precum și alte obiective esențiale ale interes
public;
b. protecția persoanei vizate sau drepturile și libertățile fundamentale ale altora, în special libertatea
de exprimare.
(2) Restricțiile privind exercitarea dispozițiilor specificate la articolele 8 și 9 pot fi prevăzute de lege cu
privire la prelucrarea datelor în scopuri de arhivare în interes public, în scopuri de cercetare științifică
sau istorică sau în scopuri statistice atunci când nu există un risc recunoscut de încălcare. a
drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate.
3. Pe lângă excepțiile prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol, cu referire la activitățile de
prelucrare în scopuri de securitate și apărare națională, fiecare parte poate prevedea, prin lege și
numai în măsura în care aceasta constituie o măsură necesară și proporțională într-un societate
democratică să îndeplinească acest scop, excepții de la articolul 4 alineatul 3, articolul 14 alineatele 5
și 6 și articolul 15, alineatul 2, lit. a, b, c și d.
Acest lucru nu aduce atingere cerinței ca activitățile de prelucrare în scopuri de securitate și apărare
națională să fie supuse unei revizuiri și supravegheri independente și eficace în conformitate cu
legislația internă a părții respective.
Articolul 12 – Sancțiuni și căi de atac
Fiecare parte se angajează să stabilească sancțiuni și remedii judiciare și extrajudiciare adecvate
pentru încălcarea dispozițiilor prezentei convenții.
Articolul 13 – Protecție extinsă
Niciuna dintre prevederile acestui capitol nu va fi interpretată ca limitând sau afectând în alt mod
posibilitatea unei părți de a acorda persoanelor vizate o măsură de protecție mai largă decât cea
stipulată în prezenta convenție.
Capitolul III – Fluxuri transfrontaliere de date cu caracter personal
Articolul 14 – Fluxuri transfrontaliere de date cu caracter personal
1. Nicio parte nu va interzice sau face obiectul unei autorizații speciale, în scopul exclusiv al protecției
datelor cu caracter personal, transferul acestor date către un destinatar care este supus jurisdicției
unei alte părți la convenție. O astfel de parte poate, totuși, să facă acest lucru dacă există un risc real
și grav ca transferul către o altă parte sau de la acea parte către o parte neparte să conducă la
eludarea dispozițiilor convenției. O parte poate, de asemenea, să facă acest lucru, dacă este legată
de reguli armonizate de protecție comune statelor aparținând unei organizații internaționale regionale.

2. Atunci când destinatarul este supus jurisdicției unui stat sau a unei organizații internaționale care
nu este parte la prezenta convenție, transferul de date cu caracter personal poate avea loc numai în
cazul în care este asigurat un nivel adecvat de protecție bazat pe dispozițiile prezentei convenții.
3. Un nivel adecvat de protecție poate fi asigurat prin:
A. legea statului respectiv sau a organizației internaționale, inclusiv tratatele sau acordurile
internaționale aplicabile; sau
b. garanții standardizate ad-hoc sau aprobate, prevăzute de instrumente cu caracter obligatoriu
și executoriu adoptate și implementate de persoanele implicate în transfer și prelucrare ulterioară.
4. Fără a aduce atingere prevederilor alineatelor precedente, fiecare parte poate prevedea că
transferul de date cu caracter personal poate avea loc dacă:
A. persoana vizată și-a dat consimțământul explicit, specific și liber, după ce a fost informată cu
privire la riscurile apărute în absența garanțiilor adecvate; sau
b. interesele specifice ale persoanei vizate o impun în cazul particular; sau
c. interesele legitime predominante, în special interesele publice importante, sunt prevăzute de
lege și un astfel de transfer constituie o măsură necesară și proporțională într-o societate
democratică; sau
d. constituie o măsură necesară și proporțională într-o societate democratică pentru libertatea de
exprimare.
5. Fiecare parte prevede ca autoritatea de supraveghere competentă în sensul articolului 15 din
prezenta convenție să primească toate informațiile relevante cu privire la transferurile de date
menționate la paragraful 3.b și, la cerere, la paragrafele 4.b și 4. c.
(6) Fiecare parte prevede, de asemenea, că autoritatea de supraveghere are dreptul să solicite
persoanei care transferă date să demonstreze eficacitatea garanțiilor sau existența unor interese
legitime predominante și că autoritatea de supraveghere poate, pentru a proteja drepturile și libertățile
fundamentale. persoanelor vizate, interzice astfel de transferuri, le suspendă sau le supune
condiționării.
Capitolul IV – Autorități de supraveghere
Articolul 15 – Autoritățile de supraveghere
1 Fiecare parte prevede ca una sau mai multe autorități să fie responsabile pentru asigurarea
respectării dispozițiilor prezentei convenții.
2 În acest scop, astfel de autorități:
A. va avea competențe de investigare și intervenție;
b. îndeplinește funcțiile referitoare la transferurile de date prevăzute la articolul 14, în special
aprobarea garanțiilor standardizate;
c. va avea competențe de a emite decizii cu privire la încălcarea dispozițiilor prezentei convenții
și poate, în special, să impună sancțiuni administrative;

d. va avea puterea de a se angaja în acțiuni în justiție sau de a aduce în atenția autorităților

judiciare competente încălcări ale prevederilor prezentei convenții;
e. va promova:
i. conștientizarea publicului cu privire la funcțiile și competențele lor, precum și la activitățile lor;
ii. conștientizarea publicului cu privire la drepturile persoanelor vizate și exercitarea acestor drepturi;
iii. conștientizarea controlorilor și a operatorilor cu privire la responsabilitățile care le revin în temeiul
prezentei convenții;
se acordă o atenție specială drepturilor de protecție a datelor ale copiilor și ale altor persoane
vulnerabile.
(3) Autoritățile de supraveghere competente sunt consultate cu privire la propunerile de măsuri
legislative sau administrative care prevăd prelucrarea datelor cu caracter personal.
(4) Fiecare autoritate de supraveghere competentă se ocupă de cererile și plângerile depuse de
persoanele vizate cu privire la drepturile lor de protecție a datelor și ține persoanele vizate la curent
cu privire la progres.
(5) Autoritățile de supraveghere acționează cu deplină independență și imparțialitate în îndeplinirea
atribuțiilor lor și în exercitarea atribuțiilor lor și, în acest sens, nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni.
(6) Fiecare parte se asigură că autoritățile de supraveghere dispun de resursele necesare pentru
îndeplinirea eficientă a funcțiilor lor și exercitarea atribuțiilor lor.
(7) Fiecare autoritate de supraveghere pregătește și publică un raport periodic care prezintă
activitățile sale.
(8) Membrii și personalul autorităților de supraveghere sunt supuși obligațiilor de confidențialitate cu
privire la informațiile confidențiale la care au acces sau la care au avut acces în exercitarea atribuțiilor
lor și în exercitarea atribuțiilor lor.
9. Deciziile autorităților de supraveghere pot fi atacate în instanță.
10. Autoritățile de supraveghere nu sunt competente în ceea ce privește prelucrarea efectuată de
organisme atunci când acționează în calitatea lor judiciară.
Capitolul V – Cooperare și asistență reciprocă
Articolul 16 – Desemnarea autorităților de supraveghere
1. Părțile convin să coopereze și să își acorde reciproc asistență reciprocă în vederea punerii în
aplicare a prezentei convenții.
2. În acest scop:
A. fiecare parte va desemna una sau mai multe autorități de supraveghere în sensul articolului
15 din prezenta convenție, numele și adresa fiecăreia dintre care le va comunica secretarului general
al Consiliului Europei;
b. fiecare parte care a desemnat mai mult de o autoritate de supraveghere specifică competența
fiecărei autorități în comunicarea sa menționată în lit.
Articolul 17 – Forme de cooperare
(1) Autoritățile de supraveghere cooperează între ele în măsura în care este necesar pentru
îndeplinirea atribuțiilor lor și exercitarea atribuțiilor lor, în special prin:
A. acordarea de asistență reciprocă prin schimbul de informații relevante și utile și cooperarea între
ele, cu condiția ca, în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, să fie respectate toate
regulile și garanțiile prezentei convenții;
b. coordonarea investigațiilor sau intervențiilor acestora sau efectuarea de acțiuni comune;

c. furnizarea de informații și documente cu privire la legislația și practica lor administrativă referitoare

la protecția datelor.
(2) Informațiile menționate la alineatul (1) nu includ date cu caracter personal în curs de prelucrare, cu
excepția cazului în care aceste date sunt esențiale pentru cooperare sau în cazul în care persoana
vizată și-a dat consimțământul explicit, specific, liber și informat pentru furnizarea acestora.
3. În vederea organizării cooperării lor și îndeplinirii atribuțiilor prevăzute la alineatele precedente,
autoritățile de supraveghere ale părților formează o rețea.
Articolul 18 – Asistență pentru persoanele vizate
1. Fiecare parte acordă asistență oricărei persoane vizate, indiferent de naționalitatea sau reședința
sa, să își exercite drepturile în temeiul articolului 9 din prezenta convenție.
(2) În cazul în care o persoană vizată are reședința pe teritoriul unei alte părți, i se oferă posibilitatea
de a depune cererea prin intermediul autorității de supraveghere desemnate de acea parte.
(3) Cererea de asistență conține toate informațiile necesare, referitoare, printre altele , la:
A. numele, adresa și orice alte detalii relevante care identifică persoana vizată care face cererea;
b. prelucrarea căreia i se referă cererea sau operatorul acesteia;
c. scopul cererii.
Articolul 19 – Garanții
(1) O autoritate de supraveghere care a primit informații de la o altă autoritate de supraveghere, fie
însoțind o cerere, fie ca răspuns la propria sa cerere, nu utilizează aceste informații în alte scopuri
decât cele specificate în cerere.
(2) În niciun caz, unei autorități de supraveghere nu i se poate permite să facă o cerere în numele
unei persoane vizate din proprie inițiativă și fără acordul expres al persoanei vizate.
Articolul 20 – Refuzul cererilor
O autoritate de supraveghere căreia i se adresează o cerere în temeiul articolului 17 din prezenta
convenție nu poate refuza să se conformeze acesteia decât dacă:
A. cererea nu este compatibilă cu atribuțiile sale;
b. cererea nu este conformă cu prevederile prezentei convenții;
c. respectarea cererii ar fi incompatibilă cu suveranitatea, securitatea națională sau ordinea
publică a părții de către care a fost desemnată sau cu drepturile și libertățile fundamentale ale
persoanelor aflate sub jurisdicția acelei părți.
Articolul 21 – Costuri și proceduri
(1) Cooperarea și asistența reciprocă pe care părțile le acordă reciproc în temeiul articolului 17 și
asistența pe care o acordă persoanelor vizate în temeiul articolelor 9 și 18 nu vor da naștere la plata
altor costuri sau taxe decât cele suportate pentru experți și interpreți. Aceste din urmă costuri sau
taxe sunt suportate de partea care face cererea.
2. Persoanei vizate nu i se pot percepe costuri sau taxe în legătură cu măsurile întreprinse în numele
său pe teritoriul altei părți, altele decât cele plătibile în mod legal de rezidenții acelei părți.
(3) Alte detalii privind cooperarea și asistența, referitoare în special la formularele și procedurile și
limbile care trebuie utilizate, se stabilesc direct între părțile în cauză.

Capitolul VI – Comitetul Convenției

Articolul 22 – Componența comitetului
(1) După intrarea în vigoare a prezentei convenții se înființează un comitet al convenției.
(2) Fiecare parte numește un reprezentant în cadrul comitetului și un reprezentant adjunct. Orice stat
membru al Consiliului Europei care nu este parte la convenție are dreptul de a fi reprezentat în
comitet de către un observator.
(3) Comitetul Convenției poate, printr-o decizie luată cu o majoritate de două treimi din reprezentanții
părților, să invite un observator să fie reprezentat la reuniunile sale.
4. Orice parte care nu este membră a Consiliului Europei va contribui la finanțarea activităților
Comitetului Convenției în conformitate cu modalitățile stabilite de Comitetul Miniștrilor de comun
acord cu acea parte.
Articolul 23 – Funcțiile comitetului
Comitetul Convenției:
A. poate face recomandări în vederea facilitării sau îmbunătățirii aplicării convenției;
b. poate face propuneri de modificare a prezentei convenții în conformitate cu articolul 25;
c. își formulează avizul cu privire la orice propunere de modificare a prezentei convenții care i se
prezintă în conformitate cu articolul 25, paragraful 3;
d. poate exprima o opinie asupra oricărei chestiuni referitoare la interpretarea sau aplicarea
prezentei convenții;
e. pregătește, înainte de orice nouă aderare la Convenție, un aviz pentru Comitetul Miniștrilor
referitor la nivelul de protecție a datelor cu caracter personal al candidatului la aderare și, dacă este
necesar, recomandă măsuri de luat pentru a ajunge la conformitatea cu prevederile prezentei
Convenții;
f. poate, la cererea unui stat sau a unei organizații internaționale, să evalueze dacă nivelul de
protecție a datelor cu caracter personal pe care acesta îl asigură este în conformitate cu prevederile
prezentei convenții și, dacă este necesar, să recomande măsuri care trebuie luate pentru a ajunge la
o astfel de conformitate;
g. poate dezvolta sau aproba modele de garanții standardizate menționate la articolul 14;
h. va revizui punerea în aplicare a prezentei convenții de către părți și va recomanda măsuri care
trebuie luate în cazul în care o parte nu este în conformitate cu prezenta convenție;
i. va facilita, acolo unde este necesar, soluționarea pe cale amiabilă a tuturor dificultăților legate
de aplicarea prezentei convenții.
Articolul 24 – Procedura
(1) Comitetul Convenției este convocat de Secretarul General al Consiliului Europei. Prima sa
reuniune va avea loc în termen de douăsprezece luni de la intrarea în vigoare a prezentei
convenții. Se întrunește ulterior cel puțin o dată pe an și, în orice caz, când o treime din reprezentanții
părților solicită convocarea sa.
(2) După fiecare dintre ședințele sale, Comitetul Convenției va prezenta Comitetului Miniștrilor al
Consiliului Europei un raport cu privire la activitatea sa și la funcționarea prezentei Convenții.
3. Modalitățile de vot în cadrul Comitetului Convenției sunt stabilite în elementele pentru
Regulamentul de procedură anexate la Protocolul CETS nr. [223].

4. Comitetul Convenției elaborează celelalte elemente ale Regulamentului său de procedură și

stabilește, în special, procedurile de evaluare și revizuire menționate la articolul 4 alineatul (3) și la
articolul 23 literele e, f și h, pe baza a criteriilor obiective.
Capitolul VII – Amendamente
Articolul 25 – Modificări
(1) Amendamentele la prezenta convenție pot fi propuse de către o parte, Comitetul de Miniștri al
Consiliului Europei sau Comitetul Convenției.
2. Orice propunere de modificare va fi comunicată de către secretarul general al Consiliului Europei
părților la prezenta convenție, celorlalte state membre ale Consiliului Europei, Uniunii Europene și
oricărui stat nemembru sau organizație internațională. care a fost invitat să adere la prezenta
convenție în conformitate cu prevederile articolului 27.
3. În plus, orice amendament propus de o parte sau de Comitetul de Miniștri va fi comunicat
Comitetului Convenției, care va transmite Comitetului Miniștrilor avizul său cu privire la respectivul
amendament propus.
(4) Comitetul Miniștrilor examinează amendamentul propus și orice aviz transmis de Comitetul
Convenției și poate aproba amendamentul.
5. Textul oricărui amendament aprobat de Comitetul de Miniștri în conformitate cu paragraful 4 al
prezentului articol va fi transmis părților spre acceptare.
6. Orice amendament aprobat în conformitate cu paragraful 4 al prezentului articol va intra în vigoare
în a treizecea zi după ce toate Părțile l-au informat pe Secretarul General cu privire la acceptarea lor.
7. În plus, Comitetul Miniștrilor poate, după consultarea Comitetului Convenției, să decidă în
unanimitate ca un anumit amendament să intre în vigoare la expirarea unei perioade de trei ani de la
data la care a fost deschis acceptării, cu excepția cazului în care o parte notifică Secretarului General
al Consiliului Europei o obiecție la intrarea sa în vigoare. Dacă o astfel de obiecție este notificată,
amendamentul va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare datei la care partea la prezenta
convenție care a notificat obiecția și-a depus instrumentul de acceptare la secretarul general al
Consiliului Europei. .
Capitolul VIII – Clauze finale
Articolul 26 – Intrare în vigoare
(1) Prezenta convenție este deschisă spre semnare de către statele membre ale Consiliului Europei și
de către Uniunea Europeană. Este supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de
ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.
2. Prezenta convenție intră în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de trei luni
de la data la care cinci state membre ale Consiliului Europei și-au exprimat consimțământul de a fi
legate de convenție în conformitate cu prevederile paragrafului precedent.
3. În ceea ce privește orice parte care își exprimă ulterior consimțământul de a fi legată de aceasta,
convenția va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de trei luni de la data
depunerii instrumentului de ratificare. , acceptare sau aprobare.
Articolul 27 – Aderarea statelor nemembre sau a organizațiilor internaționale
(1) După intrarea în vigoare a prezentei convenții, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei poate,
după consultarea părților la prezenta convenție și obținerea acordului unanim al acestora, și în lumina
avizului pregătit de Comitetul convenției în conformitate cu articolul 23.e, să invite orice stat care nu
este membru al Consiliului Europei sau al unei organizații internaționale să adere la prezenta
convenție printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la articolul 20.d din Statutul Consiliului
Europei și prin unanimitate; votul reprezentanţilor statelor contractante îndreptăţiţi să facă parte din
Comitetul de Miniştri.

2. În ceea ce privește orice stat sau organizație internațională care aderă la prezenta convenție
conform paragrafului 1 de mai sus, convenția va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării
unei perioade de trei luni de la data depunerii instrumentului. de aderare la Secretarul General al
Consiliului Europei.
Articolul 28 – Clauza teritorială
(1) Orice stat, Uniunea Europeană sau altă organizație internațională poate, în momentul semnării
sau al depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, să specifice
teritoriul sau teritoriile cărora li se aplică prezenta convenție.
2. Orice stat, Uniunea Europeană sau altă organizație internațională poate, la orice dată ulterioară,
printr-o declarație adresată Secretarului General al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei
convenții la orice alt teritoriu specificat în declarație. În ceea ce privește acest teritoriu, convenția va
intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data primirii
acestei declarații de către secretarul general.
3. Orice declarație făcută în temeiul celor două paragrafe precedente poate fi retrasă, cu privire la
orice teritoriu specificat în această declarație, printr-o notificare adresată secretarului
general. Retragerea va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de șase
luni de la data primirii unei astfel de notificări de către secretarul general.
Articolul 29 – Rezerve
Nicio rezervă nu poate fi făcută cu privire la dispozițiile prezentei convenții.
Articolul 30 – Denunț
1. Orice parte poate în orice moment să denunţe prezenta convenţie printr-o notificare adresată
secretarului general al Consiliului Europei.
2. O astfel de denunțare va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de
șase luni de la data primirii notificării de către secretarul general.
Articolul 31 – Notificări
Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului și oricărei părți la
prezenta convenție:
A. orice semnătură;
b. depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
c. orice dată de intrare în vigoare a prezentei convenții în conformitate cu articolele 26, 27 și 28;
d. orice alt act, notificare sau comunicare legată de prezenta convenție.
Anexă la Protocol: Elemente pentru Regulamentul de procedură al Comitetului Convenției
1. Fiecare parte are drept de vot și are un vot.
(2) O majoritate de două treimi a reprezentanților părților constituie cvorumul pentru reuniunile
Comitetului Convenției. În cazul în care protocolul de modificare la convenție intră în vigoare în
conformitate cu articolul 37 alin. (2) al acestuia înainte de intrarea sa în vigoare în privința tuturor
statelor contractante la convenție, cvorumul pentru reuniunile Comitetului convenției nu va fi mai mic
de 34. Părțile la Protocol.
(3) Deciziile prevăzute la articolul 23 se iau cu o majoritate de patru cincimi. Deciziile în temeiul
articolului 23 lit. h vor fi luate cu o majoritate de patru cincimi, inclusiv cu majoritatea voturilor statelor
părți care nu sunt membre ale unei organizații de integrare regională care este parte la convenție.
4. În cazul în care Comitetul Convenției ia decizii în conformitate cu articolul 23 lit. h , partea vizată de
revizuire nu votează. Ori de câte ori o astfel de decizie se referă la o chestiune care intră în
competența unei organizații de integrare regională, nici organizația, nici statele sale membre nu
votează.
(5) Deciziile privind chestiunile de procedură se iau cu majoritate simplă.
6. Organizațiile de integrare regională, în problemele de competența lor, își pot exercita dreptul de vot
în cadrul Comitetului Convenției, cu un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre care sunt
părți la Convenție. O astfel de organizație nu își exercită dreptul de vot dacă oricare dintre statele sale
membre își exercită dreptul.
7. În cazul votului, toate părțile trebuie să fie informate cu privire la subiectul și timpul votului, precum
și dacă votul va fi exercitat de către părți în mod individual sau de către o organizație de integrare
regională în numele statelor sale membre.
8. Comitetul Convenției își poate modifica regulamentul de procedură cu o majoritate de două treimi,
cu excepția modalităților de vot care pot fi modificate numai prin votul unanim al părților și cărora li se
aplică articolul 25 din Convenție.