Sunteți pe pagina 1din 7

Asociatia de Optimizare Umana BETTER

Centrul de optimizare si ecologie umana, informare, consultanta si tratament prin asistenta psiho-sociala si terapii complementare/alternative; bioenergie, acupunctura, homeopatie, fitoterapie, kinetoterapie, medicina ayurvedica, medicina astrologica, terapie distala, corectii karmice CP 2721, Of.Potal 12 Iai, cod 700890, Romania

CIF: 28833396, CONT: RO48BRDE240SV87389212400, deschis la BRD Nicolina Iasi www.bioenergoterapia.ro e-mail : eugeniur@yahoo.com

Tel. +040744611581, +040741591769, +040232227563, fax: +040332819527


propune celor curajosi, preventiv si celor aflati in suferinta, curativ, urmatoarea terapie neconventionala:

Terapia cu urina
Termenul de terapie cu urina se refera la folosirea urinei pentru prevenirea sau vindecarea unor boli, pentru a imbunatati aspectul exterior al unei persoane sau pentru a-i curata intestinele de toxine. Majoritatea celor care urmeaza acest tip de terapie obisnuiesc sa bea urina de dimineata. Unii o prefera simpla si fierbinte, altii o amesteca cu sucuri de fructe sau o servesc impreuna cu niste fructe. Altii prefera sa foloseasca cateva picaturi de urina amestecate cu o lingura de apa, aplicata sub limba, de cateva ori pe zi. Alte persoane fac bai de urina pentru a-si imbunatati starea pielii. Se crede ca multe dintre femeile japoneze moderne folosesc baile de urina. Cei cu adevarat indrazneti sau cu afectiuni in zona bazinului, isi folosesc propria urina drept clisma. Urina nu este chiar mic dejunul campionilor, dar reprezinta elixirul favorizat de multi oameni sfinti din India, unde practica bautului de urina se practica de mii de ani. Urina este de asemenea unul dintre antidoturile preferate de un mare numar de doctori si sustinatori ai leacurilor naturale. Atractiile principale ale acestei bauturi supreme facute in casa, sunt costul redus, disponibilitatea si portabilitatea. Multe persoane considera urina ca fiind un panaceu. Nu exista practic nimic care sa nu poata fi vindecat de ea. Se spune ca urina este buna in cazul gripei, racelilor comune, oaselor rupte, durerilor de dinti, pielii uscate, psoriasis si a altor probleme legate de piele. Se spune ca intarzie procesul de imbatranire si ca e benefica celor care sufera de boli imunologice, HIV, SIDA, alergii, muscaturi de animale si de serpi, astm, boli coronare, enterita, hipertensiune, arsuri, cancer, intoxicari de natura chimica, varsat de vant, constipatie si pneumonie. Urina mai este folosita si in caz de dizinterie, edemuri, eczeme, iritatii oculare, oboseala, febra, gonoree, guta, urina cu continut de sange, infectii, infertilitate, alopecie, insomnii, hepatite, lepra, probleme limfatice, urticarii, greturi de dimineata, mahmureala, obezitate, virusul papilloma, paraziti, ulcer gastric, reumatism, semne din nastere, congestii, lumbago, gastrite, depresii, degeraturi, tuberculoza, tetanos, Parkinson, ciuperci de picioare, diabet si alte probleme endocrine. Unii entuziasti ai terapiei cu urina, vad in ea o manifestare a inteligentei cosmice. Ei folosesc urina pentru a-si elibera propriul lor kundalini, adica indreapta jetul de urina asupra celui de al treilea ochi, obtinand astfel iluminarea. Tinand cont de toate aceste incredibile proprietati, e uimitor faptul ca stiinta s-a straduit sa creeze medicamente, atunci cand cheia unei sanatati de fier era deja intr-o sticluta. Fiecare dintre noi e o farmacie cu picioare. Homer Smith a scris ca omul e o masinarie de transformat vinul in urina. El nu

stia ca de fapt omul transforma aproape totul intr-un tonic medicinal. Conform urinofililor, comunitatea medicala doreste sa ne tina in ignoranta in privinta acestui panaceu ce il transportam in vezicile noastre. Unul dintre expertii auto-proclamati din acest domeniu, zice: comunitatea medicala este constienta, de zeci de ani, de eficacitatea miraculoasa a urinei, si cu toate acestea nimanui nu i s-a spus acest lucru. De ce? Poate ca ei o considera controversata. Sau poate ca, mai exact, nu exista nici un castig monetar in a spune oamenilor adevarul despre unul dintre cele mai extraordinare substante vindecatoare din lume. Acesta e unul dintre argumentele comune folosite de aparatorii terapiilor alternative: lacomia doctorilor ii face sa conspire impotriva acestui gen de terapii. Dovezile ce sustin aceasta afirmatie nu exista. Din aceasta conspiratie mai fac parte si oamenii care cred ca urina este toxica. In general, urina nu este toxica si nu se poate muri de intoxicare cu urina, daca se bea doar un pahar de circa 200 ml. din jetul din mijloc/zi. Dar, este gresit sa acuzam medicii pentru ignoranta publicului fata de urina. In orice caz, doar pentru ca ceva nu este toxic nu inseamna ca e benefic. Parul nu este toxic, si desi poate fi considerat o sursa naturala de fibre, nu este dorita prezenta sa in mancare. Desi este adevarat ca unele componente ale urinei sunt folosite si testate pentru potentialul sau valoarea lor terapuetica, asta nu inseamna ca consumul de urina are valoare terapeutica. Poate ca se descopera o componenta a urinei care e eficienta impotriva cancerului. Asta nu inseamna ca consumul urinei proprii va furniza acea substanta in cantitati suficiente pentru a ajuta bolnavul de cancer. De exemplu, daca ingeram mai multa vitamina C, (vitamina solubila in apa) decat are nevoie sau poate procesa corpul nostru, surplusul va fi eliminat prin urina. Nu reiese din acest lucru ca urina ar fi o modalitate buna de a introduce vitamina C in corp. O portocala sau o pastila ar fi mai preferabila. Pe de alta parte, daca elimini excesul de vitamina C prin urina, ce crezi ca va face corpul tau cu vitamina C pe care o consumi, din nou, odata cu urina? Daca te gandesti ca o va elimina din nou, ai dreptate. Motivul pentru care urina contine vitamine si minerale, e pentru ca organismul tau nu a avut nevoie de ele sau nu le-a putut folosi. E ca si cum ai turna apa intr-un pahar deja plin. Chiar si ureea, care in doze mari este toxica, este eliminata in cantitati atat de mici, incat sansele de intoxicare cu urina unei persoane normale sunt aproape inexistente. Din nefericire, nu toate lumea poate consuma urina fara a suferi efecte adverse. Asociatia Chineza a Terapiei cu Urina avertizeaza ca: Simptomele comune includ diaree, mancarimi, dureri, oboseala, febra, etc. Aceste simptome apar frecvent la pacientii ce sufera de boli de durata sau grave, iar simptomele se repeta de cateva ori. Fiecare episod durand intre 3-7 zile, uneori durand chiar si o luna, iar in cazurile grave, 3 luni. E trist faptul ca multi renunta la terapie din aceste motive. Reactia de recuperare e asemenea intunericului de dinaintea rasaritului. Daca bolnavul insista si trece peste dificultati, se poate bucura de fericirea unei vieti sanatoase. Aceleasi persoane ne sfatuiesc: Toate tipurile de inflamatii ale gatului pot fi vindecate prin gargara cu urina in care s-a adaugat un pic de sofran si consumarea unei uncii de urina e mai benefica decat un centru medical modern. Evident ca dovezile ce sustin afirmatiile lor, nu exista. Poate ca dovezile au fost prezentate la Prima Conferinta Mondiala A Terapiei Cu Urina, ce a avut loc in India, in februarie 1996. Sau poate in 1998, in timpul Celei Celei De A Doua Conferinte Mondiale A Terapiei Cu Urina, ce a avut loc in Germania.

Religia si urina
Originile acestei practici neobisnuite par sa fie anumite ritualuri religioase hinduse, numite amaroli in traditiile religioase tantrice. Traditia tantrica e faimoasa pentru criticarea comportamentului conventional in scopul stabilirii superioritatii morale a adeptilor sai. Este posibil ca aceasta practica sa fie legata de superstitiile bazate pe magia simpatetica. Din moment ce urina este emisa prin acelasi organ ce serveste sexului, poate se credea ca consumarea sa echivala cu consumarea unui energizant sexual. In orice caz, este greu de crezut ca indienii, de acum 4000 de ani, aveau argumente stiintifice pentru a-si consuma urina. In Siberia, consumul de urina era o modalitate de a continua efectele halucinogenice si spirituale ale unor ciuperci speciale. In multe regiuni in care era consumata Amanita muscaria, aceasta era un articol de lux a carei achizitionare forta cumparatorul sa dea chiar si un ren in schimbul ei. In anumite perioade si locuri, aceste ciuperci erau rare si greu de gasit. In timpul lungilor ierni siberiene, membrii de trib importanti aveau rezerve mari din aceasta ciuperca pe care le consumau iarna. Indivizii saraci, erau frustrati de costul si proviziile limitate de ciuperci. Indiferenta daca era vorba raritatea ciupercilor sau nu, acesti oameni si-au dat seama ca ingestia urinei unei persoane intoxicate, inducea o stare de intoxicatie similara consumatorului de ciuperci. Se pare ca efectele erau un pic mai slabe decat in cazul consumarii ciupercii. O inregistrare a acestei practici in cadrul tribului Koryaks, spune ca atunci cand faceau un banchet, ei turnau apa peste ciuperci si le fierbeau. Apoi consumau bautura, care ii intoxica; cei saraci, care nu isi permiteau ciupercile, se asezau in jurul colibelor celor bogati si ii asteptau sa iasa sa urineze, oferindu-le niste boluri de lemn pe care le aveau cu ei. Urina era apoi consumata cu lacomie, deoarece continea virtutile ciupercii, si in acest fel se imbatau si ei. In acest fel se putea folosi propria urina de catre persoana intoxicata, pentru a prelungi efectele ciupercii si improspatarea lor de cateva ori la rand. Acest lucru da un nou sens versurilor celor de la Beatles: Get high with a little help from my friends.

Sange, lichid amniotic si urina


O alta afirmatie inselatoare e faptul ca lichidul amniotic nu e nimic altceva decat urina, urina fetala. E benefic pentru fetus, deci ar trebui sa fie benefic si pentru noi. Aceasta e parerea expertului Martha Christy despre acest subiect: lichidul amniotic ce inconjoara fetusul in uter, e in esenta urina. De fapt, fatul inspira lichidul amniotic saturat de urina, iar in lipsa acestui fluid, plamanii sai nu se vor dezvolta. Doctorii cred ca finetea pielii bebelusului si abilitatea in utero de vindecare rapida a fatului, fara cicatrici, dupa chirurgie pre-natala, se datoreaza proprietatilor terapeutice a lichidului amniotic saturat cu urina. Unele elemente chimice existente in lichidul amniotic, nu o sa fie gasite aproape niciodata intr-o mostra de urina. E stupid sa spunem ca lichidul amniotic este in esenta urina. Ar fi mai corect sa zicem, ca ambele lichide sunt in esenta apa. Nu stiu despre ce vorbeste acest doctor, dar majoritatea parintilor iti vor confirma faptul ca copiii lor nu s-au nascut in niciun caz cu o piele superba. Comparatiile dintre pielea bebelusului si o pruna uscata si incretita sunt des intalnite. Pielea bebelusului devine moale si fina, de abia dupa ce isi paraseste mediul umed. Exista si un motiv pentru asta, conform doctorului Kim Kelly. Nou-nascutii nu produc ulei din glandele sebacee, decat dupa cateva saptamani de la nastere, de aceea par sa aiba piele uscata. Nu lichidul amniotic este cel care contribuie la moliciunea pielii. In uter,

bebelusul este separat de lichidul amniotic de vernix, o substanta cremoasa care serveste drept bariera intre fat si lichidul amniotic.

Natura urinei
Ce este urina? Urina este un lichid galbui sau limpede, in functie de starea de sanatate si dieta persoanei. De regula, miroase a amoniac din cauza deseurilor nitrogenoase care reprezinta cam 5% din fluid (restul de 95% e apa). Anumite alimente ii pot afecta mirosul. De exemplu, sparanghelul se descompune in cateva componente ce contin sulf si care miros a putred. Urina este un lichid usor acid care transporta deseurile de la rinichi in exterior. Rinichii au milioane de nefroni care filtreaza toxinele, deseurile, apa ingerata si sarurile minerale din sange. Rinichii reguleaza aciditatea sangelui prin excretarea excesului de saruri alcaline atunci cand e cazul. Componentul principal al urinei este ureea, un produs al descompunerii proteinelor. Ureea este, printre altele, un diuretic. Pe langa acidul ureeic, amoniac si creatina, urina mai contine si alte deseuri in cantitati minuscule. Simplul fapt ca reprezinta un deseu corporal nu o face toxica sau daunatoare. Inseamna doar ca organismul nu poate absorbi acele substante in acel moment. Ne putem gandi la multe din componentele urinei ca fiind niste resturi alimentare. Putem arunca excesul de mancare sau il putem consuma mai tarziu, dupa ce il diluam cu apa si il procesam in blender. In cazul urinei, din nefericire, nu putem consuma aceste resturi in aceeasi forma in care au fost consumate prima oara. Pentru majoritatea oamenilor, in cea mai mare partea a timpului, consumul de urina proprie nu e daunatoare. Dar, nu asigura o stare de sanatate mai buna si nici nu e folositoare, cu exceptia acelor ocazii in care cineva e ingropat sub resturile unei cladiri sau pierdut pe mare, timp de una, doua saptamani. In asemenea situatii, consumul de urina poate insemna diferenta dintre viata si moarte. Pe post de tonic zilnic, consumarea urinei e stupida si lipsita de sens, exista modalitati mult mai placute de introducere in organism a unor substante necesare. Scepticii spun ca daca terapiile alternative ar functiona cu adevarat nu ar mai fi numite alternative, ci pur si simplu medicina. Si totusi, cred unii, absenta unei dovezi nu certifica faptul ca o astfel de dovada nu exista. Doar pentru ca niste cercetatori n-au obtinut un rezultat pozitiv intr-un studiu nu inseamna ca un astfel de rezultat nu exista.
Picaturile aurii ale vietii

Cand vine vorba de terapii alternative unii ar putea spune ca le-au auzit pe toate. Dar dintre toate, niciuna nu suscita mai multa patima si controverse decat urinoterapia, considerata insa de sustinatorii ei drept cea mai eficienta, cea mai studiata si cea mai confirmata dintre toate terapiile naturale descoperite vreodata. In acest sens, numeroasele si variatele studii de caz descrise de John Armstrong in cartea The Water of Life sunt cu siguranta impresionante. Totusi, cartea a fost publicata in urma cu 50 de ani, Armstrong nu avea nicio calificare academica, si in lipsa unei sustineri din partea altor terapeuti, nu prea existau motive care sa-i determine pe pacienti sa incerce aceasta metoda. (Ce-i drept, nu este ca si cum cineva ar incerca sa te convinga de proprietatile miraculoase ale musetelului). Totusi, pe cat se pare, la nivel international situatia s-ar fi schimbat insa semnificativ in ultimii ani, dupa publicarea cartilor The Miracle of Urine Therapy a medicului Beatrice Bartnett si Your Own Perfect Medicine de Martha Christy.

Un secret bine pazit In opinia Marthei Christy, unul dintre cele mai uimitoare lucruri legate de urinoterapie este faptul ca intreaga comunitate medicala este la curent cu eficacitatea ei de zeci de ani incoace, si totusi putini vorbesc deschis despre acest subiect. De ce? Probabil pentru ca este un subiect din cale-afara de delicat. Sau poate, crede ea, nu a existat niciodata vreo rasplata monetara pentru a spune tuturor ceea ce oamenii de stiinta stiu deja. Si totusi, Martha Christy s-a vindecat singura de o serie de maladii debilitante, printre care boala lui Crohn (inflamare intestinala), sindromul de oboseala cronica, dereglare tiroidiana, infectie severa la rinichi, alergii la alimente si substante chimice, si endometrioza. Anterior, tratamentele conventionale cu medicamente si sase operatii nu numai ca nu avusesera efectul scontat, dar crede ea, cel mai probabil ii inrautatisera si mai tare starea de sanatate. Terapiile naturiste au functionat o perioada, dar dupa ce o sarcina cu probleme i-a distrus organismul, niciun remediu incercat n-a mai avut vreun efect. Precum cei 15.000 de dolari cheltuiti intr-o clinica din Mexic pentru tratamentul unor tumore pelviene. Dupa cum povesteste, toate problemele de sanatate i-au disparut insa ca prin farmec la scurta vreme dupa ce, din disperare, a hotarat sa incerce terapia cu urina. Ulterior, Christy a angajat o firma specializata in research pentru a identifica toate articolele publicate pe tema urinei si a produselor derivate din ea. Ce-a descoperit? Nu doar sute, ci mii de lucrari stiintifice, un munte de studii cu privire la utilizarea urinei in medicina si terapii alternative. In mod clar, este convinsa acum ea, exista mai multe articole publicate despre uree, ingredientul principal al urinei, decat despre oricare alta substanta organica (Christy dedica o buna parte din cartea ei explicarii dovezilor medicale si stiintifice, furnizand de asemenea si o bogata bibliografie). Deseu toxic sau panaceu universal? Pe intreg parcursul secolului XX, o sumedenie de medici si de cercetatori au demonstrat atat in laborator, cat si in cadrul testelor clinice, ca urina umana este o sursa enorma de nutrienti vitali, vitamine, hormoni, enzime si anticorpi, fundamentali pentru sanatate, ce nu pot fi duplicati sau derivati din alta parte. De-a lungul timpului, urina a fost utilizata pentru a trata infectiile, ranile, alergiile, bolile autoimune, diabetul, astmul, infertilitatea, dar si bolile inimii si cancerul si totusi suntem invatati in continuare ca nu este decat un deseu toxic. In opinia sustinatorilor urinoterapiei, discrepanta dintre adevarul medical si informatia publica este strigatoare la cer. Asadar, Christy a aflat ca, departe de a fi un subprodus, un deseu toxic, urina este in realitate un derivat pur al sangelui produs de rinichi, care contine o incredibila gama de nutrienti importanti. In cartea ei, povesteste despre raportul unui doctor in care a citit ca urina actioneaza ca un vaccin natural sigur, ireprosabil si s-a dovedit capabila sa vindece o gama vasta de boli inclusiv hepatitele, tusea, astmul, febra fanului, urticariile, migrenele, disfunctiile intestinale, etc. (J. Plesch, M.D., The Medical Press, 1947); despre un altul al unui oncolog, care scria ca o pacienta cu cancer ovarian intratabil a fost tratata cu un derivat din urina umana si este acum complet sanatoasa si se bucura de viata. (Dr. M. Soeda, University of Tokyo, 1968); cel al imunologului care, dupa indelungate cercetari clinice si de laborator a afirmat: S-a constatat rapid ca urina nediluata administrata oral a fost eficienta din punct de vedere terapeutic, Terapia Imuna fiind initiata cand a devenit evident ca alergia devenise de necontrolat (Dr. C.W. Wilson, 1983, Law Hospital, Scotia). Sau ce spuneti despre cercetatorii de la Harvard care au declarat ca anticorpi activi de holera, febra tifoida, difterie, pneumonie, poliomielita, leptospira si salmonella au fost descoperiti in urina neconcentrata a indivizilor infectati (Lerner, Remington & Finland, Harvard Medical School, 1962)?

Dar despre cercetatorul scandinav care in 1951 a demonstrat ca urina umana poate vindeca complet tuberculoza? Ca sa nu mai vorbim de cercetarile legate de tratamentul ranilor si arsurilor cu uree (componentul solid de baza al urinei). "In America, ureea a fost utilizata in tratamentul diferitelor rani infectate si s-a dovedit a fi extrem de eficienta chiar si cele mai adanci rani pot fi tratate cu succes tratamentul cu uree a dat rezultate acolo unde alte tratamente au esuat", se scrie doar intr-unul dintre numeroasele studii pe aceasta tema (Dr. L. Muldavis, 1938, Royal Free Hospital, Londra). Cu proprietati atat antivirale, cat si anti-bacteriene, aceasta pare a genera beneficii terapeutice instantanee in orice circumstanta, de la tratarea eczemelor incurabile la muscaturile de animale veninoase si pana la membre rupte. Toate sunt descoperiri publicate in jurnalele medicale. Dar cati au auzit despre ele? Materia foarte versatila In 1975, unul dintre fondatorii Miles Laboratories, Dr. A.H. Free, si-a publicat cartea denumita Urinalysis in revista Clinical Laboratory Practice, in care remarca nu numai ca urina proaspata este un compus steril (mai pura decat apa distilata), ci si ca este de-acum un lucru recunoscut ca urina contine mii de compusi si pe masura ce noi si tot mai sensibile instrumente de analiza apar, este foarte sigur ca vor fi recunoscuti alti noi constituenti ai urinei. Potrivit comentariilor doctorului Free, ingredientele de mai jos sunt doar cativa dintre nutrientii critici existenti in urina (in miligrame pe zi): Alanina38; arginina32; acid ascorbic30; alantoina12; aminoacizi2.1 g/day; bicarbonat140; biotina35; calciu23; creatinina1.4; cistina20; dopamina0.40; epinefrina0.01; acid folic4; glucoza100; acid glutamic308; glicina455; inositol14; iod0.25; otel0.5; lisina56; magneziu100; mangan0.5; metionina10; nitrogen15 g/zi; ornitina10; acid pantotenic3; fenilalanina21; fosfor9; potasiu2.5; proteine, total5; riboflavina0.9; triptofan28; tirosina 50; uree24.5; vitamina B6100; vitamina B120.03; zinc1.4 In 1982, cercetatorii de la Universitatea Berkeley din California anuntau si ei descoperirea faptului ca acidul uric distruge radicalii liberi daunatori organismului si cancerigeni si este considerat a fi unul dintre factorii fiziologici care permit fiintelor umane sa traiasca atat de mult fata de celelalte mamifere. Cat despre uree, oamenii de stiinta au descoperit inca din urma cu cateva decenii ca este incredibil de versatila. In numeroase studii medicale s-a aratat ca ureea este unul dintre cei mai puternici si eficienti agenti non-toxici impotriva virusurilor descoperiti vreodata. De fapt, ureea este aprobata de FDA din Statele Unite ca substanta activa, iar medicii si cercetatorii o utilizeaza intr-o uimitoare varietate de modalitati terapeutice. Datorita remarcabilelor si multilateralelor proprietati anti-tumorale, este inclusa in prezent in compozitia medicamentelor anti-cancer. De asemenea, compusul medicamentos al ureei, glicazidul este si el utilizat cu succes de medici in tratamentul diabetului. Si ca diuretic natural, ureea pare-se nu are egal, si reprezinta tratamentul dovedit si acceptat in cazurile de edem cerebral, glaucom, epilepsie, meningita si multe alte afectiuni in care lichidul in exces reprezinta o problema. Pionierul utilizarii ureei in tratamentul cancerului a fost E V Danopoulos, profesor de medicina interna din Atena, care a demonstrat eficacitatea acesteia in cancerul la ficat si prevenirea dezvoltarii de metastaze sau tumore secundare. El folosea 45g de uree administrate zilnic, in 6 doze timp de 40 de zile, urmate de 20g in 3 doze timp de 3 ani. Dupa ce rezultatele experimentelor sale au fost publicate in revista Lancet in 1974, Danopoulos a fost fortat sa se pensioneze.

Prea mult te poate ucide Toate aceste descoperiri medicale legate de urina si componentele ei sunt coplesitoare, si totusi pentru multa lume este greu de inteles de ce organismul uman excreta elemente care sunt atat de evident valoroase pentru sanatatea noastra. Raspunsul la aceasta intrebare are legatura directa cu functia renala. Raspunsul este ca rinichii excreta o portiune din urina ca o modalitate de a indeparta anumite elemente cheie din sange de care pur si simplu organismul nu are nevoie la momentul respectiv. Este un fapt fiziologic ca pentru ca organismul uman sa functioneze normal, cantitatea sau concentratia fiecarui element in sange trebuie sa fie cu atentie si strictete controlata si este exact ceea ce fac rinichii. Prea multa apa in sange este fatala, la fel si un exces de sare in sange. Pe cat o fi de grozava vitamina C ca nutrient, o concentratie prea mare ne-ar ucide daca rinichii nu ar avea grija sa o elimine: chiar si cand e vorba despre ceva bun, prea mult te poate ucide. Acelasi lucru este valabil si in cazul ureei. La fel ca oricare alt element prezent in sange, ea devine periculoasa pentru organismul uman doar atunci cand rinichii sunt bolnavi si nu pot echilibra corect concentratia de uree (si alte substante) din sistemul sanguin. Rinichii nu dauneaza organismului descotorosindu-se de excesul de nutrienti, ei elimina doar cantitatea exacta de care acesta nu are nevoie la momentul respectiv. Si acelasi lucru se intampla cu practic fiecare nutrient, enzima si hormon, fundamentale pentru supravietuire: rinichii pastreaza doar cat are nevoie organismul la momentul respectiv, eliminand excedentul prin urina. Centrul de optimizare si ecologie umana, informare, consultanta si tratament al Asociatiei noastre BETTER, va sfatuieste sa ne consultati daca va hotarati sa experimentati aceasta terapie straveche cu efecte extraordinare si va recomanda utilizarea ca atare de uz extern, dar pentru uz intern, varianta de isopatie in dilutie homeopatica de 1/100, deci 10 ml. din jetul de moijloc al urinei de diminata, in 1000 ml. de apa demineralizata sau distilata, si dinamizata corespunzator preparatelor homeopate. Isopatia, denumita uneori si iso-terapie, este o terapeutica ce ofera individului bolnav- in doze mici, insusi factorul cauzal, care in doze mari a dezlantuit maladia ce urmeaza a fi combatuta. Ea se intemeiaza pe principiul identitatii intre substanta sau agentul care determina boala, si cel ce o vindeca. Isoterapia se poate traduce prin terapia cu acelasi factor care a produs boala (isos =acelasi). Am folosit termenul de Isoterapie in locul celui de Isopatie pt. a sugera mai bine modul de actiune al acestei terapii. Pentru a intelege si mai usor si a sintetiza, este vorba de o modalitate de autovacinare sau mai bine zis de a obtine un vaccin fara a izola factorul patogen. Avantajele isoterapiei sint: 1. Remediul se prepara foarte usor si in timp scurt (20-30 min.) 2. Remediul este foarte ieftin (apa bidistilata, flacoane, tampon de recoltare) 3. Nu are efecte adverse (in cel mai rau caz nu se intimpla nimic) 4. Poate fi folosit in orice boala in care se banuie un proces infectios sau toxic Nu interfera cu alte terapii si de aceea poate fi folosita in orice combinatii mai putin in tratamente care tintesc supresia sistemului imunitar

Pentru urgene putei suna la 0232.270762 sau la 0744611581 unde Eugeniu Rdulescu, bioenergoterapeut autorizat i atestat internaional, v poate ajuta n procesul de autovindecare i de individualizare a tratamentului.